2011

Universitatea Tehnică
”Gheorghe Asachi” din
Iași

Inginerie Economică
Industrială

[UTILAJE PENTRU COASEREA

MATERIALELOR TEXTILE]
Utilaje pentru coaserea materialelor textile
Pentru clasificarea maşinilor de cusut se consideră relevante următoarele criterii:
1.După cusătura realizată:
1.1.Maşini pentru cusături de suveică:
- maşini pentru cusături simple (301);
- maşini pentru cusături paralele (2–4 cusături 301);
- maşini pentru cusături în zig-zag simple (304);
- maşini pentru cusături în zig-zag complexe;
- maşini pentru cheiţe (304);
- maşini pentru coaserea nasturilor cu o cusătură de suveică (304);
- maşini pentru butoniere drepte (304);
- maşini pentru cusături ascunse (306);
- maşini de brodat.
1.2.Maşini pentru cusături în lanţ:
 maşini pentru cusături în lanţ cu un fir:
- maşini de însăilat (101);
- maşini de cusut ascuns (ştafir, cusătura 103);
- maşini pentru coaserea nasturilor (101);
- maşini pentru coaserea butonierelor (107);
- maşini de punctat (107).
 maşini pentru cusături în lanţ din două fire:
- maşini pentru cusături în lanţ cu două fire (401);
- maşini pentru cusături paralele (401, 2 - 50 cusături, uzual 12);
- maşini pentru butoniere cu cap rotund (401+101);
- maşini de încheiat ochi cu ochi cu fontură (401);
- maşini de cusut ascuns (409);
- maşini pentru cusături zigzag lanţ din două fire (404).
 maşini pentru cusături de acoperire:
- maşini pentru cusături de acoperire cu 2, 3, 4 ace şi un apucător (406,
407, 410);
- maşini pentru cusături de acoperire cu 2, 3, 4 ace, un apucător şi un
depunător de fir (602, 605, 607);
- maşini pentru cusături de acoperire cu 2, 3, 4 ace, un apucător şi două
depunătoare de fir (603, 604, 608);
- maşini pentru cusături de acoperire cu 2, 3, 4 ace 2 - 4 apucătoare şi un
depunător de fir (408, 606).
 maşini pentru cusături de încheiat - surfilat:
- maşini cu un ac şi un apucător;
- maşini cu un ac şi două apucătoare;
- maşini cu două ace şi două apucătoare (506,507);
- maşini cu două ace şi 3 apucătoare (maşini pentru încheiat - surfilat cu 4
sau 5 fire).

2.După nivelul de performanţă tehnică:

2.1.maşini de cusut de uz casnic;

2
 2.2.maşini de cusut industriale:
- maşini clasice, cu dotare tehnică de bază;
- maşini rapide de cusut;
- maşini cu organe de coasere suplimentare;
- masini de cusut cu dispozitive speciale.
2.3.maşini speciale (adaptate scopului tehnologic):
- maşini pentru cusut elastic;
- maşini cu două ace şi un cuţit pentru aplicarea refileţilor;
- maşini cu şablon pentru asamblarea feţei cu dosul la elementele mici;
- maşini pentru cusut betelii;
- maşini pentru realizarea găicilor;
2.4.maşini cu panou de comandă
2.5.maşini semiautomate de cusut: realizează automat faza de coasere, iar
alimentarea şi stivuirea se realizeaază de către muncitor (ex: maşini pentru butoniere,
cheiţe etc.);
2.6.maşini automate de cusut: toate fazele tehnologice se realizează automat
(maşini pentru cusut refileţi, pentru pense, pentru încheierea cusăturilor lungi, pentru
surfilat, de aplicat buzunare);
2.7.roboţi de coasere.

6.1.Maşini pentru cusături de suveică

6.1.1.Particularităţi constructive ale maşinilor clasice
Cusătura de suveică (301) are o pondere însemnată în fazele tehnologice de
confecţionare a produselor de îmbrăcăminte, în special din ţesături.
Utilajele care se realizează cusătura 301 au două sisteme de alimentare a firelor:
la ac şi la apucător, de pe mosorelul suveicii. Alimentarea firului de la apucător este
intermitentă datorită capacităţii de alimentare limitate a mosorelului (30 – 40 m), în
funcţie de fineţea aţei de cusut. Acest aspect determină corectarea timpului de coasere
cu un factor care ţine seama de timpul pentru schimbarea suveicii.
Cele două fire se împletesc în interiorul straturilor de material textil, aceasta
constituind o altă particularitate a cusăturii cu implicaţii asupra procesului de coasere.
Un rol important îl au elementele constructive pentru tensionarea firelor şi aspectele
legate de echilibrarea tensiunii în cele două fire.
Elementul structural al cusăturii (pasul) se realizează la o rotaţie completă a
arborelui principal al maşinii. Pentru realizarea completă a fazelor de coasere se
utilizează organe principale, organe secundare de lucru şi dispozitive.
Organele principale de coasere sunt acţionate prin lanţuri cinematice proprii de la
arborele principal care la rîndul său este acţionat de la electromotor. Organele de lucru
secundare primesc mişcare de la organele principale.
Pentru realizarea cusăturii sunt necesare şi o serie de dispozitive:
 plasate pe traseul de alimentare a firelor: conducătoare de fir fixe,
dispozitive de tensionare.
 pentru susţinerea straturilor de material: plăcuţa acului.
Organele de coasere principale sunt: acul, apucătorul, transportorul şi debitorul
- întinzător de fir. Picioruşul de presare este un organ de lucru secundar care
primeşte mişcare de la transportor şi participă la realizarea pasului de cusătură.

3
 6.1.1.1.Acul
Particularităţile constructive ale maşinilor de cusut şi scopul tehnologic impun
anumite particularităţi geometrice acelor de cusut, fapt care a condus la existenţa a
peste 1.000 de variante. Acul maşinilor de cusut cu suveică are următoarele funcţii:
 de a realiza străpungerea materialului (împunsătură);
 de a conduce firul alimentat prin straturile de material cu formarea unei bucle
care va fi preluată de apucător în fazele de formare a cusăturii.
Pentru cusăturile de suveică se folosesc ace drepte (figura 6.1) la care pot fi
identificate următoarele părţi componente:
A – tija superioară;
B - tija inferioară;
C – orificiul acului;
D – vîrful acului.

Tija superioară (A) permite realizarea fixării acului la

mecanismul de acţionare (fixarea în tija port ac). Secţiunile prin
tija superioară pot avea diferite forme:
- cilindrică (secţiune circulară)
- teşită
Variantele de ace cu tija superioară teşită permit
creşterea siguranţei în funcţionare, poziţionare mai uşoară, Fig.6.1 – Acul maşinilor
siguranţă în preluarea buclei acului de către apucător. de cusut cu suveică
Diametrul tijei superioare este mult mai mare comparativ cu cel al tijei inferioare
pentru a asigura rezistenţa fixării în tija port ac.

Tija inferioară reprezintă partea cea mai solicitată a acului, supusă la frecare,
încovoiere, solicitări termice şi compresie.
Diametrul tijei inferioare stabileşte fineţea acului. Din acest punct de vedere se
pot distinge 30 sisteme de definire a fineţei, în funcţie de firma producătoare. Fineţea
acului se adoptă în corelaţie cu particularităţile structurale ale materialului şi cu fineţea
aţei de cusut.
În sistem metric (Nm) fineţea acului este reprezentată de valoarea diametrului
tijei inferioare exprimată în sutimi de milimetru.
Cel mai des utilizate sisteme de definire a fineţei acului sunt prezentate în tabelul
6.1.

Tabel 6.1 – Sisteme de exprimare a fineţei acului

Sistem de fineţe
Nr. Diametru
Union Metric
crt. (mm) Singer W&G Mauser
Special (nm)
1. 0,55 7 0,22 22 55 5/0
2. 0,65 9 025 25 65 4/0
3. 0,70 10 027 27 70 3/0
4. 0,75 11 029 30 75 -
5. 0,80 12 032 32 80 2/0
6. 0,90 14 036 36 90 0
7. 1,00 16 040 40 100 1
8. 1,10 18 044 44 100 2

4
 9. 1,20 19 048 48 120 3
10. 1,30 21 049 52 130 -
11. 1,40 22 054 - 140 4
12. 1,60 23 0,67 - 160 -

Pe tija inferioară a acului (1 – figura 6.2) sunt practicate două canale:

 canalul lung (4) plasat pe toată lungimea
tijei inferioare, cu funcţia de asigurare a
protecţiei firului (3) în timpul coaserii.
Canalul se poate dispune liniar sau
elicoidal (în corelaţie cu sensul de
torsiune al aţei de cusut);
 canalul scurt (5) este situat pe partea
opusă canalului lung, dispus de o parte şi Fig.6.2 – Formarea buclei acului
de alta a orificiului acului. Rolul canalului
scurt este de protecţie şi de favorizare a formării buclei de ac. Deasupra
orificiului este realizată o teşitură în tija acului pentru a asigura pătrunderea
ciocului (6) apucătorului în bucla acului.
În timpul mişcării de coborîre a acului prin materialul (2), pe partea canalului lung
firul patrunde parţial în spaţiul astfel creat iar pe partea canalului scurt este tangent la
tija inferioară. În timpul mişcării de ridicare, bucla formată datorită străpungerii
materialului este lărgită datorită pe de o parte forţelor de frecare care se generează la
contactul fir – material şi pe de altă parte forţelor de inerţie care acţionează în sens
opus sensului de mişcare. În spaţiul astfel creat pătrunde ciocul apucătorului (6) pentru
preluarea buclei acului şi antrenarea în mişcare de rotaţie în vederea împletirii cu firul
de la suveică.

Orificiul acului (C) realizează conducerea şi translarea firului în fazele de

formare a buclei şi de strângere. Suprafaţa acestuia trebuie să fie foarte bine finisată, în
cazul existenţei microrugozităţilor poate apărea fenomenul de scămoşare a aţei de
cusut cu efecte de rupere frecventă. La utilizarea aţelor sintetice, datorită fenomenului
de încălzire a acului, apare frecvent modificarea diametrului orificiului datorită aderenţei
fragmentelor de polimer topit.

Vîrful acului (D) are formă conică ce permite străpungerea materialelor,

realizată cu atît mai uşor cu cît unghiul de ascuţire este mai mic. Prin creşterea lungimii
vîrfului scade rezistenţa la uzură a acului. În acest
scop se realizează ace cu vîrf dublu, cu 2 trepte
de ascuţire.
Secţiunea vîrfului acului permite
clasificarea acelor în două grupe (figura 6.3) :
 vîrfuri cu secţiune circulară (a) destinate
coaserii suprafeţelor textile, fiind şi cea mai
frecvent utilizată;
 vîrfuri cu muchii tăietoare (b) destinate Fig.6.3 – Secţiuni prin vîrful acului
coaserii materialelor cu strat compact
(compozite, piele, blană etc.).

5
 Forma vîrfului acului pentru ace cu secţiune circulară se corelează cu tipul de
material care se coase, respectiv (figura 6.4):
a. conic pentru ţesături cu desime mică şi medie;
b. rotunjit pentru ţesături cu desime mare şi tricoturi.
Acţionarea acului
În cazul maşinilor de cusut cu suveică, plasarea
arborelui principal la partea superioară a maşinii permite
utilizarea mecanismelor bielă manivelă (figura 6.5) pentru
transmiterea mişcării de ridicare - coborîre.
Manivela (1), perpendiculară pe arborele principal
(AP), preia mişcarea de rotaţie a acestuia. Pentru
reducerea forţei de inerţie la pornirea şi oprirea maşinii de
cusut, manivela este cu contragreutate. Biela (2) are Fig.6.4 – Forma vîrful acului
mişcare plan paralelă, transformînd mişcarea de rotaţie a
manivelei în mişcare rectilinie alternativă pentru tija port ac
(3).
Legătura între bielă şi tijă se realizează prin
antrenorul tijei port ac (manşon cu poziţie reglabilă) fiind
posibilă în acest fel modificarea poziţiei traiectoriei acului
(5) faţă de planul de coasere.
Numărul şi poziţia ghidajelor (4) ale tijei port ac
variază între unu şi trei, dependent de regimul tehnologic.
Astfel, pentru maşinile rapide tija port ac este mai scurtă,
fiind necesar un singur ghidaj pentru diminuarea forţelor de
frecare, maşinile uzuale prezintă două ghidaje iar pentru
coaserea materialelor groase se impun trei ghidaje datorită
dezvoltării forţelor tehnologice mari.

6.1.1.2.Apucătorul
Apucătorul este al doilea organ principal de lucru
purtător de fir, alimentat de pe mosorel, plasat sub planul
de coasere (placuţa acului). Apucătorul maşinilor de cusut Fig.6.5 – Acţionarea acului
cu suveică are următoarele funcţii (figura 6.6):
 de a asigura alimentarea celui de-al doilea fir prin
infăşurarea acestuia pe mosorelul suveicii;
 de a prelua şi conduce bucla acului peste carcasa
suveicii în vederea împletirii cu firul de pe mosorel.
Bucla (4) a acului (1) este preluată de ciocul
apucătorului (3) şi antrenată în mişcare de rotaţie, în timpul
acestei mişcări antrenînd şi firul (5) alimentat de pe mosorel.
Din punct de vedere constructiv, apucătorul maşinii Fig.6.6 – Funcţiile
apucătorului
de cusut cu suveică trebuie să permită dispunerea flancurilor
buclei acului în două plane diferite, plasate de o parte şi de
alta a firului de pe mosorel.

6
 Garnitura apucătorului (figura 6.7) este compusă
din:
 apucătorul propriu – zis (2);
 port – suveica (3);
 suveica (4);
 mosorelul.
În timp ce apucătorul propriu - zis primeşte mişcare
de rotaţie sau oscilaţie (în corelaţie cu tipul acestuia),
celelalte părţi componente ale garniturii apucătorului sunt
staţionare în timpul funcţionării maşinii de cusut.

Apucătoarelemaşinilor de cusut cu suveică pot fi

diferenţiate pe mai multe criterii: Fig.6.7 – Garnitura
1.Tipul apucătorului: apucătorului
1.apucătoare tip suveică cu traiectorie:
- rectilinie;
- curbilinie.
Turaţia maximă a arborelui principal nu depăşeşte 1000rot/min.
2.cilindrice:
- oscilante, (pentru turaţie maximă a arborelui principal de 2500 rot/min) ;
- rotative (pentru turaţie maximă a arborelui principal de 6500rot/min).
2.Poziţia planului de rotaţie:
- cu plan de rotaţie vertical;
- cu plan de rotaţie orizontal (specifice maşinilor ce realizează 2-4 cusături
paralele).
3.Tipul mişcării :
- cu rotaţie uniformă ;
- cu rotaţie neuniformă.
4.Raportul de transmisie de la arborele principal :
- 1:1 (intîlnite la maşini de cusut cu turaţii reduse);
- 1:2 (întîlnite în mod uzual)
- 1:3 (permit atingerea vitezelor mari de coasere, cu dezavantaje în ceea ce
priveşte fiabilitatea şi zgomotul)
5.Poziţia port - suveicii:
- centrică (specifice maşinilor de cusut universale);
- excentrică (specifice maşinilor speciale, de exemplu butoniere, cheiţe).
6.Sensul de rotaţie:
- sens antiorar (cele mai frecvente);
- sens orar.
Sensul de torsionare a aţei de cusut trebuie corelat cu sensul de rotaţie a
apucătorului, fiind recomandată aţa cu torsionare S în cazul utilizării apucătoarelor cu
rotaţie în sens antiorar.

Apucătoarele oscilante funcţionează la turaţii reduse, fiind necesar un timp

mare pentru trecerea buclei acului peste port-suveică. Acestea funcţionează prin şocuri
care apar la schimbarea sensului de rotaţie, ceea ce conduce la uzură şi zgomot.

7
 În general prezintă dimensiuni mai mari decât apucătoarele rotative, creşte
lungimea buclei de ac şi o solicitare mai intensă a aţei de cusut.

Acţionarea apucătorului oscilant (figura 6.8)

De la manivela (1), realizată sub forma unui cot al arborelui principal (AP), prin
intermediul bielei (2) se transmite o mişcare
oscilatorie dublului balansier (3-4) plasat pe un ax de
oscilaţie sub planul de coasere. Prin intermediul
pietrei de culisa (5), plasată în interiorul realizat sub
formă de furcă al balansierului (4), se transmite
mişcare oscilatorie balansierului (6) plasat pe axul de
oscilaţie (7) al antrenorului apucătorului (8).

Acţionarea apucătoarelor rotative (figura 6.9)

Majoritatea variantelor constructive ale
Fig.6.8 – Acţionarea apucătorului
mecanismelor apucătoarelor sunt cu plan de rotaţie oscilant
vertical şi mişcare de rotaţie uniformă.
Acţionarea se realizează în două variante: cu roţi dinţate sau roţi canelate şi
curea cu caneluri.

a b
Fig.6.9 – Acţionarea apucătoarelor rotative

Schema cinematică a mecanismului ce transmite mişcarea prin intermediul roţilor

dinţate este prezentată în figura 6.9 - a, unde:
z 1 , z 2 , z 3 , z 4 sunt roţi dinţate tronconice pentru transmiterea mişcării în plane
perpendiculare.
(1) - volant de acţionare a arborelui principal ;
(2) - curea de transmisie a mişcării de la electromotor la volantul maşinii ;
(4) - apucător cilindric rotativ.
Pentru ca raportul de transmisie a mişcării de la arborele principal la arborele (3)
de rotaţie a apucătorului să fie de 1:2, Z 4 =Z 3 /2.
Mecanismul de acţionare a apucătorului prin transmiterea mişcării cu roţi
canelate şi curea cu caneluri (figura 6.9 – b) este compus din roţile canelate (r 1 , r 2 ),
antrenate prin intermediul curelei canelate (C) către arborele secundar (3) pe care este
montată roata dinţată (z 1 ). Aceasta antrenează în mişcare de rotaţie roata dinţată (z 2 )
plasată pe arborele (4) al apucătorului.

8
 6.1.1.3.Debitorul - întinzător de fir
Din punct de vedere constructiv,
debitorul – întinzător este un conducător de
fir în mişcare. Debitorul – întinzător de fir are
următoarele funcţii (figura 6.10):
 de a alimenta lungimea de fir
necesară formării buclei acului (6.10 Fig.6.12 – Acţionarea
– a); debitorului – întinzător
 de a compensa surplusul de lungime cu culisă
de fir prin micşorarea treptată a
buclei acului (6.10 – b);
 de a tensiona firul de la ac astfel
încît, în corelaţie cu faza de formare Fig.6.10 – Efectele acţiunii debitorului -
a pasului, să se producă strîngerea întinzător de fir
cusăturii şi plasarea punctului de
împletire în material (6.10 – c).
Debitorul – întinzător, în mişcare de coborîre, alimentează lungimea de fir
necesară astfel încît bucla acului (1) atinge lungimea maximă (aproximativ dublul
diametrului garniturii apucătorului, 6.10 – a). Pe durata mişcării de ridicare se produce
scurtarea buclei acului şi alunecarea de pe corpul apucătorului (6.10 – b). În poziţia
extremă de sus debitorul – întinzător tensionează firul de la ac şi determină patrunderea
punctului de împletire în material. Definitivarea poziţiei acestuia se realizează după
formarea pasului de cusătură (6.10 – c).
Din punct de vedere constructiv se disting patru tipuri de mecanisme de
acţionare a debitorului întinzător, respectiv:
 cu bare articulate;
 cu piatră de culisă şi culisă;
 cu camă spaţială;
 rotative.

Acţionarea debitorului - întinzător cu bare articulate

(figura 6.11)
Manivela (1) plasată pe arborele principal (AP)
(implicată şi în transmiterea mişcării de ridicare coborîre la ac)
este articulată cu biela (2) ce se prelungeşte cu corpul
debitorului - întinzător. Pentru limitarea cursei de mişcare a
bielei (2) se realizează o articulare cu balansierul (3). Traiectoria
descrisă de orificiul debitor (F) este o curbă plană închisă.
Din acest punct de vedere, debitorul – întinzător cu bare
Fig.6.11 – Acţionarea
articulate este cel mai avantajos pentru fir (cu solicitare minimă)
debitorului – întinzător
datorită faptului că nu funcţionează prin şocuri. cu bare articulate
Dezavantajul constă în faptul că la viteze mari de
coasere apare uzură în articulaţii.

Acţionarea debitorului întinzător cu culisă (figura 6.12)

9
 Manivela (1) se articulează cu piatra de culisă (2)
plasată pe braţul dublului balansier (3), al doilea braţ al
acestuia fiind debitorul - întiinzător de fir. Traiectoria
orificiului conducător de fir (F) este un arc de cerc, ceea
ce conduce la solicitări mari ale firului la schimbarea
sensului de mişcare. a b
Fig.6.14 – Parametrii
Avantajul acestui tip de mecanism constă în uzura geometrici ai plăcuţei cu dinţi
mai redusă, ceea ce permite utilizarea lui la maşinile transportori
rapide de cusut.

6.1.1.4.Transportorul
Funcţia transportorului este de a realiza deplasarea materialului pe lungimea
unui pas de cusătură prin intermediul plăcuţei cu
dinţi transportori, sub acţiunea forţei normale
exercitată de picioruşul de presare.
Plăcuţa cu dinţi transportori execută o
mişcare plan paralelă, traiectoria fiecărui punct
fiind asemănătoare cu o elipsă plasată în plan
vertical, cu axa mare paralelă cu direcţia de
coasere (figura 6.13).
Se consideră un plan de referinţă vertical,
Fig.6.13 – Mişcările plăcuţei cu dinţi
cu xx’ urma planului în care se află plăcuţa acului. transportori
Mişcările plăcuţei transportoare se
desfăşoară în patru secvenţe:
I. mişcarea de înaintare, paralelă cu direcţia de coasere DC, dinţii
transportori se plasează deasupra plăcuţei acului. Este mişcarea utilă care
produce deplasarea materialului.
II. mişcarea de coborîre, dinţii transportori se plasează sub nivelul plăcuţei
acului.
III. mişcarea de retragere, dinţii transportori se plasează sub nivelul plăcuţei
de ac, sensul de mişcare fiind opus celui de coasere.
IV. mişcarea de ridicare în vederea reluării ciclului de funcţionare. Este
mişcare utilă care aduce plăcuţa transportoare în contact cu materialul.
Parcurgerea unei traiectorii complete se face la o rotaţie completă a arborelui
principal. Distanţa pe care se deplasează dinţii transportori, deasupra plăcuţei acului,
determină lungimea pasului şi se notează cu (P). Acesta poate fi cel mult egal cu
semiaxa mare a elipsei (a), constituind un parametru constructiv ce deternmină clasa
maşinii.
Înălţimea de ridicare a dinţilor transportori (h) se stabileşte în funcţie de grosimea
şi starea suprafeţei materialelor care se cos. La maşinile uzuale aceasta are valori între
1,6 - 2 mm. Înălţimea se corealează cu presiunea exercitată de picioruşul de presare şi
poate fi reglată, în limite restrânse. Caracteristicile geometrice ale plăcuţei cu dinţi
transportori definesc clasa maşinii.
Plăcuţa cu dinţi transportori are între unu şi patru şiruri de dinţi dispuşi paralel.
Dinţii pot avea forma simetrică (figura 6.14 - a) sau asimetrică (figura 6.14 – b).
Parametrii geometrici ai plăcuţelor cu dinţi transportori sunt:

10
 p – pasul (determină desimea dinţilor transportori);
H - înăţimea dinţilor transportori;
α – unghiul de înclinare;
t – teşirea dinţilor transportori.
Varianta cu dinţii asimetrici este mai eficientă pentru deplasarea materialelor
lucioase, sensul de înclinare corelându-se cu sensul de coasere. Valoarea aproximativă
a unghiului α este cuprinsă înre 400 şi 600.
Teşirea dinţilor transportori se realizează pentru a evita deteriorarea suprafeţei
materialelor, pe o lăţime de aproximativ 0,5mm.
Desimea dinţilor se stabileşte în funcţie de grosimea materialelor: mică pentru
materiale groase şi rigide, mare pentru materiale fine, sensibile.
Numărul de şiruri de dinţi se corelează cu tipul operaţiilor care se realizează pe
maşini şi cu tipul materialelor, respectiv:
- maşinile pe care se realizează preponderent cusături curbe utilizează
plăcuţe cu un singur şir de dinţi, pentru cusături drepte fiind necesare 2-3
şiruri de dinţi transportori.
- materialele foarte rigide impun folosirea plăcuţelor cu până la 4 şiruri de
dinţi transportori, impuse de forţele tehnologice mari necesare deplasării.
Pentru a preveni alunecarea straturilor dinţii transportori se dispun pe şiruri
alternative (figura 6.15), în acest mod crescînd suprafaţa de sprijin a materialului.

Acţionarea plăcuţei cu dinţi transportori

Se utilizează două mecanisme distincte ce au ca
element final plăcuţa cu dinţi transportori:
 un mecanism pentru transmiterea mişcării
de ridicare coborâre; Fig.6.15 – Dispunerea intercalată
a dinţilor transportori
 un mecanism pentru transmiterea mişcării
de înaintare retragere.
Transmiterea mişcării de ridicare coborâre (figura 6.16) la plăcuţa transportoare
se realizează de la arborele principal (AP) prin excentricul (1) cu colier ce are rol de
manivelă. Pe colierul excentricului este plasată biela (2) ce se articulează cu dublul
balansier (3-4) cu mişcare oscilatorie faţa de axul de ridicare coborîre (5). Prin
intermediul bieletei (6) mişcarea se transmite la plăcuţa cu dinţi transportori (7).

Fig.6.16 – Transmiterea mişcării de Fig.6.17 – Transmiterea mişcării de

ridicare - coborîre înaintare - retragere

11
 Mecanismul pentru transmiterea mişcării de înaintare retragere (figura 6.17)
primeşte mişcarea de la excentricul (8) plasat pe arborele principal (AP). Acesta este
înconjurat de furca cu rol de bielă (9). Extremitatea inferioară a furcii bielă (9) se
articulează cu dublul balansier (10-11) cu mişcare oscilatorie în jurul axului de înaintare
- retragere (12). Elementul final al mecanismului este plăcuţa cu dinţi transportori (7).
În vederea reglării amplitudinii mişcării de înaintare - retragere, concretizată
prin pasul de cusătură, pe braţul furcii (9) se articulează bieleta (13), articulată la rîndul
său cu dublul balansier (14). Aceasta este finalizată cu maneta (15) ce poate fi plasată
manual în dreptul unei diviziuni a scalei pe care sunt marcate valorile pasului.

6.1.1.5.Picioruşul de presare
Picioruşul de presare este un organ secundar de lucru care colaborează cu
transportorul în vederea realizării deplasării materialului
Corpul picioruşului de presare (1 – figura 6.18) se plasează deaupra straturilor
de material (3) care, în momentul formării pasului, vin în contact cu plaăcuţa
transportoare (2). În jurul tijei picioruşului de presare (4), deasupra unui manşon de
fixare (5), se plasează arcul elicoidal (7) cu rol în exercitarea şi reglarea forţei de
presare asupra materialului. Forţa de presare poate fi reglată prin acţionarea şurubului
(8) prin comprimarea / destinderea arcului elicoidal.
În vederea acţionării manuale în mişcare de ridicare - coborâre a picioruşului de
presare pentru alimentarea / evacuarea materialului textil se utilizează cama (6). Din
considerente ergonomice, picioruşul de presare poate fi ridicat prin mecanism propriu
acţionat cu genunchiul de la o pîrghie plasată sub masa maşinii sau de la pedala de
acţionare prin apăsare în spate, în prima treaptă.
În timpul executării cusăturii, picioruşul de presare
primeşte mişcare ascendentă de la transportor, coborîrea
realizîndu-se sub acţiunea arcului elicoidal.
Pentru deplasarea materialului textil trebuie să existe
o forţă de frecare între dinţii transportori şi material (F f1 ) -
forţă tehnologică – generată sub acţiunea forţei normale
exercitată de picioruşul de presare:
F f 1 = N ⋅ µ1 , N
(6.1)
unde:
N – reprezintă forţa normală, N; Fig.6.18 – Picioruşul de
µ 1 – coeficient de frecare dinţi transportori - material presare
textil.
Forţa normală N poate fi scrisă ca:
N = f (G, Fa ) (6.2)
unde:
G – reprezintă greutatea sistemului picioruşului de presare, N;
F a - forţa de apăsare exercitată de picioruş. Aceasta este influenţată de:
Fa = f ( R, r , n, Gt , f ' ) (6.3)
unde:

12
 R – reprezintă raza arcului elicoidal cilindric (7), m;
r – raza spirei arcului, m;
n – numărul de spire;
G t - modulul de elasticitate transversală a oţelului din care este realizat arcul,
N/m2;
f’ – deformaţia arcului, respectiv diferenţa între lungimea arcului în stare relaxată
şi lungimea arcului în stare comprimată datorită acţionării piuliţei (8), m.
Între picioruşul de presare şi material ia naştere o forţă de frecare F f2 :
Ff 2 = N ⋅ µ2 , N (6.4)
unde:
µ 2 – reprezintă coeficientul de frecare picioruş de presare - material textil.
La coaserea a două sau mai multe straturi de material mai apare o forţă de
frecare F f3 :
Ff 3 = N ⋅ µ3 , N (6.5)
unde:
µ 3 – reprezintă coeficientul de frecare între straturile de material textil.
Condiţia de deplasare a materialului textil poate fi scrisă ca:

pentru un strat de material: µ 1 > µ 2
 pentru două straturi de material: µ 1 > µ 2 > µ 3.
Valoarea coeficienţilor de frecare menţionaţi anterior sunt în dependenţă cu
starea suprafeţelor în contact, în consecinţă se impun următoarele condiţii de realizare
corespunzătoare a transportului în faza de coasere:
 suprafaţa de contact a picioruşului de presare cu materialul textil trebuie să fie
foarte bine finisată şi lucioasă astfel încât să nu se realizeze aderenţa
materialelor la suprafaţa picioruşului de presare;
 la contactul cu dinţii transportori coeficientul de frecare este influenţat de
desimea dinţilor, forma acestora, gradul de teşire şi dispunerea şirurilor.

Deficienţe ce apar datorită interacţiunii picioruşului de presare cu transportorul:

1. decalarea straturilor prin scurtarea stratului superior şi alungirea stratului inferior
sau invers (dependent de raportul coeficienţilor de frecare).
2. modificarea valorii pasului ca urmare a pierderii contactului între picioruşul de
presare şi material datorită oscilaţiei arcului.
3. încreţirea materialelor datorită aderenţei dintre straturile de material şi suprafaţa
picioruşului de presare.
Soluţii de remediere:
a. geometria picioruşului de presare:
a 1 realizarea razei de curbură anterioară cu valori mai mari de 5mm astfel încît
să se realizeze scăderae forţei de frânare a materialelor la intrarea sub picioruşul de
presare.

13
 a 2 rotujirea muchiilor laterale ale picioruşului de presare cu raze mai mari de
2mm astfel încît să se realizeze scăderea suprafeţei de contact cu materialul şi implicit
diminuarea forţei de frecare.
a 3 realizarea unor decupaje pe suprafaţa picioruşului de presare cu scopul
reducerii masei şi a suprafeţei de contact.

a 4 divizarea tălpii picioruşului de presare (picioruş de presare compensator) în

două părţi independente pentru a permite preluarea diferenţiată a grosimii conturului de
coasere. Aceste variante se folosesc pentru realizarea tighelelor de garnitură, a unor
cusături de fixare a rezervelor de coasere etc.

b. modul de fixare a picioruşului de presare pe tijă

b 1 picioruş de presare fixat cu lamelă elastică pe tijă (figura 6.19). În acest caz creşte
capacitatea de preluare a mişcării ascendente a transportorului. Saltul picioruşului de
presare este mai mare în cazul vitezelor mari de coasere şi există riscul apariţiei paşilor
săriţi. Această variantă nu se recomandă la maşini cu viteză de coasere mare.

b 2 picioruş de presare simplu articulat (figura 6.20) este cel mai frecvent întâlnit,
articulaţia permite urmărirea profilului asamblării. Poziţia articulaţiei cu talpa este
plasată cât mai aproape de extremitatea posterioară a picioruşului (la maximum 5 mm).
În caz contrar, la ridicarea dinţilor transportori se produce oscilarea picioruşului şi
muchia posterioară va frâna stratul superior determinând încreţirea lui.

b 2 picioruş de presare dublu articulat. Această variantă permite şi

preluarea mişcării de înaintare a plăcuţei transportoarei astfel
încât se menţine o forţă de apăsare constantă asupra
materialului. Nu se recomandă pentru coaserea materialelor
elastice care, datorită alungirii pot anula deplasarea pe orizontală
a picioruşului de presare. În figura 6.21 este prezentat modul de
Fig.6.19 – Picioruş de
acţiune a picioruşului de presare în corelaţie cu acul şi presare cu lamelă de
transportorul. fixare

Fig.6.20 – Picioruş de
presare simplu
articulat
Poziţie iniţială:
 acul în mişcare ascendentă
 transportorul începe cursa activă de
ridicare deasupra plăcuţei acului,
 picioruşul de presare la nivelul
transportorului

14
  acul se situează deasupra materialului
 transportorul începe cursa activă de
înaintare, este ridicat deasupra
plăcuţei acului,
 picioruşul de presare începe mişcarea
de retragere

 acul se situează deasupra materialului

 transportorul continuă mişcarea de
înaintare în poziţie de ridicare maximă
deasupra plăcuţei acului,
 picioruşul de presare se situează în
cea mai retrasă poziţie

 acul în mişcare de coborîre pătrunde

în material
 transportorul încheie mişcarea de
înaintare, coborînd sub plăcuţa acului,
 picioruşul de presare revine în poziţie
iniţială
Fig.6.21 – Poziţia relativă picioruş de presare dublu articulat – transportor

6.1.1.6.Dispozitivul de tensionare
Dispozitivul de tensionare este plasat pe traseul firului de la ac cu funţia de a
asigura echilibrarea tensiunii firelor în cusătură. Reprezintă singurul punct de reglare a
tensiunii în firul alimentat la ac.
Dispozitivul de tensionare (figura 6.22) este fixat la batiul maşinii (1) prin
intermediul bolţului filetat (2).
Tensionarea propriu-zisă se realizează între cele două discuri de presare (3),
printre care este trecut firul de la ac, forţa de presare asigurîndu-se de către arcul arcul
elicoidal tronconic (4). Reglarea tensiunii în fir se realizează prin acţionarea piuliţei
(5) plasată pe extremitatea şurubului (2). Reglarea tensiunii în firul acului cu scopul
echilibrării cusăturii se impune în urmîtoarele situaţii (figura 6.23):

Fig.6.22 – Dispozitiv de
tensionare

15
 1. La migrarea punctului de împletire a firelor (P) spre
spatele cusăturii, tensiunea firului de la ac (T ac ) este
mai mică decât cea a firului de la apucător (T ap ) şi
reglarea se face în sensul creşterii deformaţiei arcului
(4).
2. La migrarea ascendentă a punctului (P) tensiunea
Fig.6.23 – Echilibrarea
firului de la ac este mai mare decât cea a firului de la
cusăturii
apucător (T ac >T ap ) şi reglarea se face în sensul
scăderii deformaţiei arcului (4).
Tensiunea introdusă de dispozitivul de
tensionare, deşi este reglabilă, se stabileşte în
corelaţie cu mişcarea debitorului întinzător
(figura 6.24).
Firul de la ac se desfăşoară de pe
bobina (1) cu tensiunea iniţială (Q 0 ), trece prin
conducătoarele fixe de fir (2) şi printre discurile
de presare ale dispozitivului de tensionare (3).
Pentru simplificare, se consideră că tensiunea
la intrarea în dispozitiv este egală cu tensiunea
de desfăşurare a firului de pe bobină. Firul este
trecut prin orificiul debitorului întinzător (4),
tensiunea pe ramura de intrare în debitorul
întinzător este (F n ), iar la ieşire este notată
(F t ). Fig.6.24 – Echilibrarea tensiunii în firul de
Firul ajunge în orificiul acului (5) şi se la ac
realizează paşii de cusătură prin împletirea cu
firul de la suveica (6).
Pentru realizarea unei cusături corecte trebuie ca tensiunile ce apar în fir datorită
mişcării debitorului - întinzător să egaleze tensiunea introdusă de dispozitivul de
tensionare, respectiv:
Fn ↔ Qn

În funcţie de tensiunea de intrare Q 0 se poate calcula Q n :

Qn = Q0 ⋅ e µα + f ( Fa ) , N (6.6)
unde:
e µα - reprezintă factorul de multiplicare conform legii lui Euler;
F a - forţa de apăsare exercitată de arcul elicoidal tronconic care poate fi scrisă
ca:
Fa = f ( R1 , R2 , n, r , Gt , f ' ) , N (6.7)
unde:
R 1 – reprezintă raza maximă a arcului tronconic, m;
R 2 - raza minimă a arcului tronconic, m;
n - numărul de spire;
r - raza spirei, m;

16
 G t - modulul de elasticitate transversală a oţelului din care este realizat arcul,
2
N/m ;
f’ – deformaţia arcului, m.

Singurul element cu posibilitate de reglare pentru tensiunea firului de la ac este

deformaţia f’. Pentru dimensionarea acesteia se impune condiţia de egalitate a
modulului tensiunilor pe ramura cuprinsă între dispozitivul de tensionare şi debitorul –
întinzător.

6.1.2.Interacţiuni în procesul de coasere

6.1.2.1.Interacţiunea dintre organele de coasere
Efectul interacţiunii complexe între organele lucrătoare se concretizează în pasul
de cusătură. Interacţiunile dintre organele de coasere pot fi analizate prin:
 studiul fazelor de formare a pasului cusăturii;
 studiul ciclogramei maşinii.
Ciclograma (figura 6.25) este o reprezentare grafică, ciclică a curselor active
ale organelor de coasere.
Cursa unui organ lucrător poate fi definită ca intervalul de timp în care acesta
execută o mişcare completă (un punct de pe acel organ de lucru descrie o traiectorie
completă).
Cursa activă a unui organ de coasere reprezintă secvenţa de cursă pe parcursul
căreia organul respectiv îşi exercită funcţia specifică. Cursa activă se reprezintă prin
unghiul de rotaţie a arborelui principal, la o rotaţie completă a arborelui principal
realizându-se o cursă completă a organelor de lucru.
Momentul iniţial al studiului se consideră cînd acul este în poziţie extremă de sus
(valoarea unghiului de 0o). Organele principale de coasere se consideră în cursă activă
astfel:
 acul – durata de contact cu materialul (de la străpungerea acestuia pînă la
ieşirea din material);
 apucătorul – durata de contact cu bucla acului (de la preluarea buclei pînă la
eliberarea acesteia);
 debitorul – întinzător de fir – durata mişcării de ridicare (compensarea
surplusului de fir şi tensionarea);
 transportorul – durata de contact cu materialul textil pentru formarea pasului (de
la ridicarea dinţilor transportori deasupra plăcuţei acului pînă la începerea
mişcării de coborîre).

6.1.2.2.Interacţiunea organelor de coasere cu materialele

Alegerea aţei de cusut
Alegerea aţei este condiţionată de geometria acului (canalul lung trebuie să
asigure protecţia firului în timpul coaserii (aproximativ 40% din diametrul canalului este
ocupat de fir).
Experimental au fost determinate următoarele corelaţii între diametrul acului
(Φ ac ) şi fineţea aţei (exprimată în Tex):

17
Fig.6.25 – Ciclograma maşinii de cusut cu suveică

18
 -pentru aţele din bumbac: Φ ac = 14 Tex
-pentru aţele sintetice: Φ ac = 16 Tex
Corelarea fineţei aţei de cusut cu a acului are implicaţii asupra calităţii cusăturii şi
a procesului de coasere. Se pot evidenţia următoarele situaţii:
 aţa de cusut are fineţe prea mică – datorită trecerii forţate prin orificiul acului
are loc o solicitare la abraziune a aţei cu implicaţii asupra scăderii rezistenţei la
tracţiune. Solicitarea la frecare apare şi la contactul cu materialul datorită
nerespectării condiţiei de protecţie a firului în canalul lung. Efectele tehnologice
sunt ruperile frecvente şi paşii incomplet formaţi (paşi săriţi) datorită dimensiunii
reduse a buclei acului, firul fiind tensionat în orificiul acului.
 aţa de cusut are fineţe prea mare – în acest caz nu există un control bun
asupra condiţiilor de lărgire a buclei acului în vederea preluării de către apucător
datorită diminuării forţei de frecare fir – orificiul acului. Efectele tehnologice se
materializează în paşi incomplet formaţi şi orificii vizibile pe suprafaţa
materialului. Aţa de cusut are şi rolul de a „umple” orificiile datorate străpungerii
materialului de către ac.

Defecte de coasere
Cele mai frecvente defecte (perforarea materialului şi încreţirea pe linia de
coasere) apar datorită necorelării parametrilor geometrici ai acului cu parametrii de
structură a materialelor care se cos.
Perforarea materialului este un efect tehnologic util datorat străpungerii acestuia
de către ac. Se consideră defect de coasere dacă
pătrunderea acului se realizează în firele din structura
materialului cu producerea ruperii acestora. Perforaţiile sunt
mai grave în cazul apariţiei la coaserea tricoturilor din bătătură
deoarece există pericolul deşirării tricotului, fie în timpul
proceselor ulterioare de prelucrare, fie în timpul purtării după
ciclii de purtare / întreţinere.
Între parametrii de structură şi diametrul acului se pot
determina următoarele corelaţii (figura 6.26): Fig.6.26 – Interacţiunea
ac – suprafaţă textilă
S a - suprafaţa secţiunii tijei inferioare a acului
S f - suprafaţa firului în secţiunea ochiului
X - suprafaţa interioară a ochiului.
Condiţia de calitate la coaserea tricotului poate fi scrisă:
X > Sa (6.8)
X = St − S f (6.9)
unde:
S t – suprafaţa totală a ochiului care se poate determina cu relaţia:
S t = 1,57 ⋅ B ⋅ A (6.10)
unde:
B – reprezintă înălţimea ochiului, mm;
A – pasul ochiului, mm.
În general se determină parametrul P:

19
 X − Sa
P= ⋅100%
X
Dacă parametrul P>0, nu se produce ruperea firului, iar dacă P<0, ruperea
firului are loc.
Pentru ţesături poate fi calculat acelaşi parametru cu menţiunea că intervin
lungimile de fir măsurate pe direcţia urzelii şi a bătăturii.
În cazul materialelor compozite cu strat compact se impune ca funcţie
determinantă pentru produsul confecţionat impermeabilitatea, asigurată şi prin
etanşeitatea îmbinărilor. În acest caz perforaţiile care apar datorită coaserii trebuie
eliminate, soluţiile tehnologice pentru acest scop fiind:
 asamblarea reperelor prin sudare;
 etanşarea îmbinărilor cu agenţi de etanşare aplicaţi prin tehnologii specifice.
Această problematică este abordată pe larg în capitolul 7 „Sudarea materialelor
textile”.

Încreţirea pe linia de coasere este rezultatul acţiunii unui complex de factori

tehnici şi tehnologici, cu implicaţii asupra calităţii produsului confecţionat. În limite
restrînse, încreţirea poate fi eliminată prin tratamentele umidotermice ulterioare însă în
majoritatea cazurilor trebuie cunoscute cauzele care au determinat apariţia acestui
fenomen şi propuse soluţii de remediere. Încreţirea pe linia de coasere poate fi generată
de următoarele cauze:
1.Natura fibroasă a aţei de cusut.
În acest caz se pot pune în evidenţă următoarele situaţii:
 utilizarea aţei sintetice. În timpul coaserii, datorită încălzirii acului, se produce
alungirea aţei. După răcire, aţa se contractă şi revine la lungimea normală, avînd
tendinţa de a comprima materialul cuprins între împunsături. Pentru evitarea
încreţirii se recomandă utilizarea aţelor cu miez sintetic, filamentar şi înveliş
fibros natural.
 materiale din fibre sintetice cusute cu aţă din bumbac. Efectul de încreţire apare
după supunerea produselor la tratamente umidotermice în cadrul cărora apare
contracţia aţei în prezenţa umidităţii.
2.Tensiunea de alimentare a firelor în procesul de coasere
Dacă tensiunea de alimentare a celor două sisteme de fire (ac şi apucător) este
prea mare, în afară de problemele de echilibrare a cusăturii apare şi încreţirea. Sub
acţiunea tensiunii se produce alungirea firelor şi alimentarea acestora în cusătură în
stare tensionată. După eliminarea sursei de tensionare se produce relaxarea aţei,
implicit comprimarea materialului între împunsături.
3.Parametrii de structură a materialelor
Încreţirea pe linia de coasere este mai accentuată în
cazul ţesăturilor cu desime mare, realizate din fire cu fineţe
mare. Încreţirea este cauzată de fenomenul de blocaj
structural (figura 6.27) datorită absenţei spaţiului dintre firele
ţesăturii în care să poată pătrunde acul, oricît de fin ar fi. Fig.6.27 – Blocaj
Blocajul structural se materializează prin aglomerarea firelor structural
din structura ţesăturii între împunsături. Acest defect de
coasere este amplificat în următoarele cazuri:

20
  coaserea cu desime mare (2 – 2,5 paşi/cm). Desimea
normală de coasere pentru asamblare este 2,5 paşi/cm
însă pentru materialele compacte se recomandă 3 paşi/cm.
 direcţia de coasere este paralelă cu cea a firelor de urzeală
sau bătătură. O deviaţie de 10o de la această direcţie
poate îmbunătăţi semnificativ calitatea coaserii.
 asamblarea straturilor croite pe direcţii diferite. În acest caz
se cumulează şi comportarea diferită la tracţiune a a
ţesăturilor pe cele două direcţii (urzeală şi bătătură).
 asamblarea a două straturi cu extensibilitate diferită. Acest
fenomen apare în cazul ţesăturilor cu elastan (tip stretch)
la asamblarea cu căptuşeala sau cu alte materiale folosite
în structurarea produsului (garnituri, aplicaţii, embleme
etc.).
 realizarea cusăturilor paralele; b
 realizarea cusăturilor ornamentale care folosesc fire de Fig.6.29 – Necorelarea
efect (în general fire de fineţe mică). ac – plăcuţa acului
4.Sistemul picioruş de presare – transportor
Necorelarea funcţionării picioruşului de presare în
concordanţă cu mişcarea plăcuţei transportoare stă la baza
cauzelor încreţirii pe linia de coasere.
Dacă forţa de presare exercitată de picioruş este prea
mare se intensifică forţele de frecare la contactul materialului
cu organele de coasere. Datorită intensificării forţei de frecare Fig.6.28 – Încreţirea
la contactul picioruş de presare – strat superior, acesta are stratului inferior
tendinţa de alungire diferenţiată faţă de stratul inferior.
Deformaţia se fixează în cusătură şi, prin relaxare, se produce încreţirea stratului
inferior (figura 6.28).
Dacă forţa de presare a picioruşului este prea mică, forţele de frecare au valori
prea mici care generează deplasare întîmplătoare a materialului, materializată prin
neuniformitatea paşilor cusăturii. Forţa tehnologică care acţionează pentru deplasarea
materialului fiind mai mică decît valoarea normală generează scăderea tensiunii în firul
acului cu implicaţii asupra fazei de strîngere a cusăturii. Defectul care se înregistrează
în acest caz este formarea incompletă a paşilor (paşi săriţi).
5.Viteza de coasere
Încreţirea materialului pe linia de coasere este mai accentuată la creşterea
vitezei de coasere, respectiv a turaţiei arborelui principal. Se ştie că la o rotaţie
completă a arborelui principal se execută un pas de cusătură, timp în care transportorul
execută o cursă completă. La fiecare mişcare de ridicare / înaintare a plăcuţei
transportoare se produce comprimarea arcului de pe tija picioruşului de presare. Viteza
de coasere trebuie corelată cu perioada de oscilare a arcului, în caz contrar destinderea
se realizează incomplet, cu implicaţii asupra scăderii forţei de apăsare exercitată asupra
materialului, respectiv a pierderii temporare a contactului între picioruşul de presare şi
dinţii transportori.
6.Diametrul orificiului din plăcuţa acului

21
 Încreţirea materialului poate fi generată de necorelarea dintre diametrul orificiului
practicat în plăcuţa acului şi fineţea acului. Se pot evidenţia două situaţii (figura 6.29):
 acul are fineţe prea mică (6.29 – a) – la pătrunderea prin orificiul plăcuţei acului
se intensifică forţele de frecare ac - aţă – material care au ca efect alungirea
diferenţiată a straturilor. După relaxare apare încreţirea liniei de coasere.
 acul are fineţe prea mare (6.29 – b) – în timpul străpungerii, datorită reducerii
suprafeţei de sprijin, acul antrenează o lungime suplimentară de material care se
va distribui ulterior sub formă de cute pe linia de coasere.
În ambele situaţii, efectul de încreţire este accentuat în cazul utilizării unui ac ac
cu vîrf rotunjit sau al coaserii materialelor extensibile.
7.Uzura acului
Încreţirea materialului pe linia de coasere poate fi şi o consecinţă a uzurii acului.
Uzura acului este reprezentată de scăderea unghiului de ascuţire a vîrfului, apariţia
microrugozităţilor sau deviaţia axei de la direcţia verticală. În aceste cazuri este posibilă
pătrunderea în firele materialului şi dizlocarea acestora din structură.
8.Calitatea dispozitivelor
Încreţirea accidentală se poate înregistra şi în urma folosirii unor dispozitive
necorespunzătoare, atît din punct de vedere al calităţii execuţiei cît şi al neadecvanţei
cu grosimea materialului.

Încălzirea acului
Datorită mişcărilor de ridicare – coborîre ale acului prin material, în urma
frecărilor cu suprafaţa textilă şi cu aţa de cusut, se produce fenomenul de încălzire a
acului. Creşterea temperaturii este mai accentuată în zona orificiului acului (figura 6.30).
Degradarea aţei sau a materialului textil se realizează pe o suprafaţă relativ redusă
datorită conductibilităţii termice scăzute a materialelor textile. Încălzirea acului este
accentuată la coaserea cu viteză mare a materialelor din polimeri sintetici. Efectele
negative produse de încălzirea acului se materializează în degradarea liniei de coasere
datorită modificării suprafeţei acului prin lipirea
fragmentelor de polimer topit, scămoşarea aţei
sau ruperea acesteia.
Principalele grupe de factori care
determină încălzirea acului sunt:
 factori dependenţi de suprafaţa textilă:
- structura şi parametrii de structură,
cu implicaţii asupra compactităţii a
materialului; Fig.6.30 – Variaţia temperaturii pe
lungimea acului
- grosimea;
- compoziţia fibroasă;
- tratamentele de finisare.
 factori dependenţi de aţa de cusut:
- compoziţia fibroasă;
- fineţea;
- tipul de fir: filat, filamentar, polifilamentar;
- torsiunea;
- pilozitatea.

22
  factori dependenţi de maşina de cusut:
- fineţea acului;
- finisajul suprafeţei acului;
- caracteristicile geometrice (forma vîrfului).
 factori dependenţi de regimul tehnologic:
- viteza de coasere;
- tensiunea de alimentare a firului de la ac;
- structura cusăturii;
- alternanţa timpilor de funcţionare / oprire;
- numărul de straturi de material care se asamblează;
- presiunea exercitată de picioruşul de presare.
Soluţiile tehnice adoptate pentru reducerea încălzirii acului sunt:
 utilizarea acelor cu geometrie modificată:
- tijă inferioară cu orificii sau canale suplimentare care
reduc suprafaţa de contact şi permit antrenarea
curenţilor de aer;
- tijă inferioară tubulară prin care circulă agent de
răcire;
- tijă inferioară cu diametru modificat (ace în trepte,
figura 6.31). Prin utilizarea acelor cu diametru variabil
se reduce intensitatea forţelor de frecare la contactul
Fig.6.31 – Ac în
ac – suprafaţă textilă. trepte
 utilizarea acelor cu finisare specială a suprafeţei:
- prin puncte, cu efect de reducere a suprafeţei de contact şi generarea
curenţilor de aer cu efect de răcire;
- pe toată suprafaţa prin utilizarea materialelor cu efect antifricţiune.
 utilizarea agenţilor de răcire:
- aer comprimat de joasă presiune – această variantă este recomandată
pentru maşinile automate;
- aerosoli;
- apă.
 utilizarea unor substanţe lubrifiante aplicate (în condiţii excepţionale):
- pe aţa de cusut;
- pe materialul textil.

6.1.3.Maşini clasice de cusut cu suplimentarea organelor de coasere şi / sau a

mişcărilor acestora
Suplimentarea organelor lucrătoare sau a mişcărilor acestora s-a realizat în
două scopuri:
 creşterea productivităţii muncii;
 obţinerea unor asamblări cu un nivel de calitate ridicat.
Se poate spune că aceste două obiective sunt îndeplinite simultan, fiind dificilă
separarea efectelor.
Prezentarea cumulată a variantelor de suplimentare a organelor de lucru şi a
mişcărilor acestora este realizată în figura 6.32. În continuare, variantele de utilaje
obţinute în acest mod vor fi detaliate individual.

23
 ace apucatoare

Fig.6.32 – Criterii de modificare a maşinilor clasice de cusut cu suveică

6.1.3.1.Suplimentarea numărului de organe lucrătoare

a.Suplimentarea numărului de ace şi apucătoare
Modificări constructive impuse capului de coasere:
Pe tija acului există posibilitatea fixării a două (figura
6.33) pînă la patru ace identice. În vederea obţinerii a două
cusături identice se impune şi suplimentarea organelor
lucrătoare şi a dispozitivelor care conlucrează la formarea
cusăturilor, respectiv:
 două (eventual 3 sau 4) apucătoare. Datorită formei
specifice şi a gabaritului, relativ mare, se impune Fig.6.33 – Poziţionarea
plasarea în plan orizontal a apucătoarelor; acelor
 două (eventual 3 sau 4) dispozitive de tensionare a
firelor de la ace;
 două orificii (eventual 3 sau 4) plasate pe debitorul - întinzător, respectiv
suplimentarea numărului de orificii conducătoare plasate pe traseele firelor
superioare;
 decupaje practicate în tălpiţa picioruşului de presare, plăcuţa acului, eventual
plăcuţa cu dinţi transportori.

Efecte tehnologice: realizarea a 2 (eventual 3 sau 4)

cusături paralele, identice, plasate la distanţe constante (ex:
realizarea a doua tighele paralele pe cusătura laterală a
pantalonilor, aplicarea refileţilor, aplicarea beteliei la pantalonii
sport).
Modificarea distanţei dintre cusături presupune
modificări tehnice minore dar care necesită timp Fig.6.34 – Schimbarea
(repoziţionarea apucătoarelor şi a roţilor dintate care transmit planului de rotaţie a
mişcarea, înlocuirea extremităţii tijei acului - cea în care se apucătoarelor
fixează acele).

24
 Pe lîngă creşterea numărului de ace şi apucătoare apar modificări referitoare la:
1. schimbarea poziţiei planului de rotaţie a apucătoarelor (plan orizontal figura
6.34);
2. interacţiunea ac-apucător.

Maşinile cu 2 ace şi apucătoare se deosebesc constructiv după modul de

acţionare a acelor prin tijă unică sau tije independente.
Maşinile cu acţionare comună a acelor (tijă unică) se diferenţiază în funcţie de
distanţa dintre ace şi dispozitivele de mică mecanizare anexate. Aceste maşini sunt
utilizate pentru:
a) realizarea buzunarelor cu refileţi;
b) aplicarea fentelor, beteliilor, realizarea cordoanelor etc.;
c) realizarea asamblării cu margini întrepătrunse;
d) aplicarea fermoarelor.

Maşini pentru realizarea buzunarelor cu refileţi

La aceste maşini distanţa dintre ace poate fi de 8; 10; 12 mm. În majoritatea
cazurilor maşinile sunt echipate cu un cuţit plasat între ace. Prin dispozitivele anexate
se realizează poziţionarea şi preformarea reperelor din componenţa buzunarului (figura
6.35).

Fig.6.35 – Poziţionarea straturilor pentru coaserea refileţilor

Distanţa dintre ace este egală cu lăţimea refileţilor (l) iar prin deschiderea
realizată se întorc refileţii (figura 6.36).

Fig.6.36 – Buzunar cu refileţi

Maşini pentru aplicarea fentelor, beteliilor

În cazul acestor maşini, distanţa dintre ace este de 20 - 40 mm. Prin dispozitivele
anexate pot fi preformate margini sau repere alimentate în paralel. Cele mai utilizate
variante tehnologice (pentru fentă) sunt prezentate în figura 6.37.
Toate variantele prezentate se realizează într-o singură fază tehnologică.

25
 Fente croite din întreg (ca
prelungire a reperului faţă)

a.
Fente croite separat
b.

c.
Fig.6.37 – Variante de realizare a fentelor

Comparativ, dacă nu s-ar utiliza o maşină cu două ace şi dispozitiv de

preformare / alimentare a reperelor fentei, varianta c se poate realiza în 5 faze, după
cum urmează (figura 6.38):

1-termolipirea întăriturii
2.încheierea reperelor fentei,
3-aplicarea fentei la faţă,
4-fixarea fentei cu un tighel vizibil,
5- realizarea tighelului decorativ
Fig.6.38 – Realizarea fentei – varianta clasică

Maşini pentru realizarea asamblărilor cu margini interpătrunse

Distanţa dintre ace este în acest caz de 4 - 8mm.
Asamblarea rezultată (LSc-2, figura 6.39) se caracterizează
prin rezistenţă mare, varianta tehnologică fiind specifică
fazelor de încheiere a cusăturii exterioare sau a cusăturii Fig.6.39 – Asamblare
turului (pantaloni sport). LSc-2

Maşini pentru aplicarea fermoarelor

Distanţa dintre ace se corelează cu lăţimea fermoarului, fiind de maximum 20
mm. Domeniul de utilizare este limitat de tipul fermoarului, variantele tehnologice
prezentate (figura 6.40) fiind utilizate în cazul fermoarelor alimentate continuu, din rolă,
cu ataşarea ulterioară a cursorului şi limitatorilor.

Fermoar cu dinţii vizibili

Fermoar cu dinţii simplu acoperiţi

Fermoar cu dinţii dublu acoperiţi

Fig.6.40 – Variante tehnologice de aplicare a fermoarului

26
 În cazul în care conturul de coasere nu este liniar (ex.
realizarea unor tighele decorative pe conturul unei clape de
buzunar, pentru aplicarea unui buzunar) se impune utilizarea
maşinilor cu acţionare a acelor prin tije independente (ace
escamotabile – figura 6.41).
În acest caz acele pot fi scoase alternativ din lucru pentru
realizarea cusăturilor cu număr diferit de paşi pe conturul
unghiular.
Modificări constructive: acele sunt acţionate prin tije port-
ac independente, cu posibilitea scoaterii din lucru a fiecareia în
parte pentru un anumit număr de paşi.
Fig.6.41 – Principiul
acelor escamotabile
În figura 6.42 este
prezentat un exemplu de utilizare a maşinii de cusut
cu ace escamotabile pentru realizarea tighelului
dublu, ornamental, pe guler şi rever la un produs de
îmbrăcăminte exterioară.

În cazul
Fig.6.42 – Realizarea tighelului de tuturor maşinilor
garnitură la rever
cu două ace
apucătoarele sunt plasate în plan orizontal şi cu
acelaşi sens de rotaţie. Transmiterea mişcărilor la
apucătoare (figura 6.43) se realizază de la arborele
secundar (As) prin intermediul angrenajelor cu roţi
dinţate tronconice z 1 / z 2 şi z 3 / z 4 .
Fig.6.43 – Acţionarea apucătoarelor
Maşinile cu trei sau patru ace şi apucătoare
sunt utilizate pentru:
 cusături ornamentale;
 asamblări cu rezistenţă sporită.
În aceste cazuri poziţia relativă a acelor şi apucătoarelor este similară cu cea
prezentată în figura 6.44.

Fig.6.44 – Poziţia relativă ace – apucătoare

27
 b.Suplimentarea numărului de transportoare
O altă soluţie de adaptare a maşinilor de cusut cu suveică la cerinţele impuse de
un anumit scop tehnologic este diversificarea tipurilor de transportoare, respectiv:
 transportor diferenţial

 transportor superior

 transportor suplimentar

b.1.Transportorul diferenţial
Modificări constructive: transportoarele diferenţiale presupun dispunerea liniară a
două plăcuţe transportoare ce pot efectua curse de înaintare - retragere de lungimi
diferite. Dispunerea celor două plăcuţe cu dinţi transportori se poate face:
 în serie - plasarea lor este în faţa şi în spatele acului;
 în paralel - în faţa acului, de o parte şi de alta a acestuia se găsesc două plăcuţe
cu dinţi transportori ce pot realiza mişcări de înaintare - retragere de amplitudini
diferite Acest tip de transportoar pot fi folosit pentru cusături cu o anumită lăţime
(în general la coaserea tricoturilor) şi s-au impus relativ puţin pe piaţă.
În cazul transportoarelor diferenţiale în serie (cel mai frecvent utilizate) plăcuţa
transportoare din faţa acului realizează curse de amplitudine mai mare decât cea din
spatele acului. Lanţul cinematic pentru mişcarea de ridicare - coborîre este comun,
pentru mişcarea de înaintare – retragere, lanţul cinematic are o porţiune comună, pe
care se va amplasa elementul de reglare simultană a avansului pentru cele doua pîrghii
cu dinţi transportori. În vederea transmiterii şi reglării diferenţiate a curselor celor două
plăcuţe transportoare, spre partea finală lanţul cinematic se bifurcă.
Scopul tehnologic pentru care se utilizează transportoarele diferenţiale este de a
diminua întinderea materialelor cu stabilitate dimensională redusă. Astfel, materialul va fi
“comprimat” în plan tangenţial, ceea ce va conduce la “îndesarea în cusătură” a
materialului pentru fiecare pas. Dacă raportul de diferentiere între cursele de avans a
celor două plăcuţe cu dinţi transportori plasate în faţa, respectiv în spatele acului este
mare, rezultatul va fi încreţirea materialului.
Există şi posibilitatea ca plăcuţa transportoare din faţa acului să realizeze curse
de amplitudine mai mică decît cea din spatele acului. Scopul tehnologic este obţinerea
unei asamblări de elasticitate mai mare, la materialele care au posibilitatea de a reveni
la dimensiunile iniţiale în urma deformării din timpul coaserii (de exemplu materialele
stretch).
Deoarece acest tip de transportor este totuşi tipic pentru maşinile de cusut în lanţ
va fi prezentat din punct de vedere constructiv în cadul capitolului referitor la maşinile de
încheiat – surfilat.

b.2.Transportorul superior
În cazul acestei variante constructive, deasupra transportorului clasic plasat sub
material (denumit transportor inferior) se plasează un transportor superior. Este posibil
ca ambele transportoare să aibă mişcări de ridicare - coborîre, sau cel inferior să
execute numai mişcare de înaintare - retragere.
Din punct de vedere constructiv, transportorul superior poate fi:

28
  cu un şir de dinţi, picioruşul de presare, bifurcat, înconjoară transportorul dispus
central;
 picioruşul de presare este dispus central, două şiruri de dinţi transportori
înconjoară picioruşul de presare.
Scopul tehnologic este corelat cu tipurile de reglaje posibile:
 pentru deplasarea simultană a straturilor de material implicate, pentru evitarea
deplasărilor relative între acestea în cazurile:
- numărului mare de straturi în asamblare;
- materialelor cu coeficient mic de frecare ;
- materialelor în carouri sau dungi.
 pentru deplasarea diferenţiată a două straturi de material asamblate. Prin
antrenarea fiecărui strat de material de cîte un transportor se poate realiza
alimentarea cu lungimi de material diferite a straturilor asamblate.
Corelat cu diferenţa dintre cursele celor două transportoare şi caracteristicile
materialului, efectul este “îndesarea în cusătură” sau încreţirea unuia dintre ele (cel care
vine în contact cu transportorul ce are o mişcare de înaintare de amplitudine mai mare -
în general stratul superior).
În funcţie de tipul maşinii există posibilitatea ca aceste reglări diferenţiate să fie
constante pe toată lungimea asamblării sau, pe anumite porţiuni, decalajul dintre
straturile de material sa fie diferit. Aceasta se poate comanda de la o pedală, de la o
manetă sau buton, sau prin programare prealabilă în cazul maşinilor cu panou de
comandă. Pe acest principiu sunt realizate maşinile de aplicat mîneci care permit
încreţirea diferenţiată pe zone ale perimetrului capului mînecii.
Maşinile echipate cu transportor superior se diferenţiază în mai multe subclase în
funcţie de mişcările transmise acului, picioruşului de presare, transportorului inferior şi
superior (figura 6.45).

a c d
b
Fig.6.45 – Principii de funcţionare a transportorului superior

29
 Acul poate avea mişcare de ridicare - coborîre sau mişcare de ridicare - coborîre
combinată cu mişcare de deplasare longitudinală (figura 6.45 – b). În acest caz, cursa
activă a acului trebuie decalată faţă de cursa activă a transportorului (în cazul corelării
acestora se poate pierde efectul tehnologic).
Picioruşul de presare primeşte o mişcare de ridicare - coborîre în alternanţă cu a
transportorului superior sau preia mişcarea de la transportorul inferior. Prin ridicarea -
coborîrea în alternanţă cu transportorul superior se poate obţine o încreţire mai
accentuată a stratului superior.
Transportorul superior primeşte mişcare de ridicare - coborîre şi de înaintare -
retragere. În funcţie de variantele constructive şi reglajele efectuate se pot încreţi fie
stratul inferior fie cel superior, fie ambele straturi.
Lanţul cinematic pentru mişcarea de înaintare - retragere are o porţiune comună, pe
care se va amplasa elementul de reglare simultană a pasului pentru cele doua plăcuţe
transportoare. Pe ultima parte lanţul cinematic se bifurcă în vederea posibilităţii de
transmitere şi reglare diferenţiată a curselor.
Acţionarea celor două plăcuţe transportoare şi a acului în mişcare de înaintare -
retragere este prezentată în figura 6.46.

Fig.6.46 – Acţionarea transportorului superior

Mişcarea de înaintare - retragere se transmite pentru toate cele trei organe

lucrătoare antrenate în mişcare de la excentricul (1) situat pe arborele principal al
maşinii (Ap ). Prin braţul bielă (2), balansierul (3), bieleta (4) şi balansierul (5) axul de
oscilaţie (6) este antrenat în mişcare oscilatorie. Acesta constituie punctul de bifurcare a
lanţurilor cinematice către ac şi transportorul superior, respectiv transportorul inferior.
Prin balansierul (7), bieleta (10), dublul balansier (11-11’) transportorul superior (12) şi
tija acului (13) sunt antrenate în mişcarea de înaintare - retragere.

30
 A doua parte a lanţului cinematic este compusă din balansierul (8), bieleta (9) şi
dublul balansier (14) care se articulează printr-o cuplă cilindrică cu joc cu balansierul
(15) plasat în plan orizontal. Pentru a fi posibilă traiectoria rectilinie a transportorului
inferior (17) acesta se articulează cu balansierul (15) prin intermediul unei cuplei
telescopice (16).
Reglarea amplitudinii mişcării se realizează unitar de la maneta (18) pentru
toate cele trei organe lucrătoare menţionate anterior (efectul este modificarea pasului
cusăturii) şi individual pentru transportorul superior şi ac de la maneta (19), efectul fiind
deplasarea diferenţiată a stratului superior.

b.3.Transportorul suplimentar
Transportoarele suplimentare sunt sub formă de rolă, în general plasate în
spatele transportorului clasic. Scopul tehnologic de utiliazare a transportoarelor
suplimentare este:
- prevenirea încreţirii;
- prevenirea alunecării straturilor sau obţinerea paşilor neregulaţi ;
- îmbunătăţirea condiţiilor de transport în cazul materialelor greu de
transportat (datorită masei specifice, rigidităţii, numărului de straturi
sau dimensiunilor reperelor).
Principalele tipuri de transportoare suplimentare sunt prezentate în figura 6.47.

a b
c d
Fig.6.47 – Tipuri de transportoare suplimentare
a- rolă cu mişcare proprie; b- rolă canelată cu mişcare proprie; c- o rolă canelată cu mişcare proprie şi o
rolă liberă; d-o rolă canelată cu mişcare proprie şi o rolă canelată
Rolele transportorului suplimentar pot fi cu suprafaţă netedă sau roţi canelate,
realizate din oţel sau acoperite cu poliuretan, una sau două role libere sau cu mişcare
de rotaţie intermitentă corelată cu cea a transportorului de bază.

c.Suplimentarea numărului de organe lucrătoare

Cea mai frecventă modificare de acest tip este echiparea utilajelor de bază cu un
cuţit pentru taierea materialului (maşini de cusut şi corectat).
În funcţie de poziţia faţă de ac (ace), din punct de vedere constructiv se identifică
următoarele tipuri de cuţite:

drept
 plasat în dreapta acului

în zigzag

31
  plasat sub planul de
coasere

 plasat între două ace

Modificarile constructive care se impun constau în utilizarea unui mecanism

propriu de acţionare a cuţitului. În general tăierea se realizează prin forfecare între un
cuţit mobil şi o porţiune a plăcuţei acului cu rol de cuţit fix. Tăierea se realizează atunci
cînd transportorul se află în cursă pasivă. Pentru creşterea flexibilităţii utilajului este
posibilă decuplarea cuţitului şi realizarea asamblării fără tăiere.
În cazul în care în urma tăierii rezultă deşeuri de material se impune dotarea cu
un dispozitiv de evacuare a acestora.
Scopul tehnologic este diferit în funcţie de tipul cuţitului:
 tăierea rezervelor de coasere concomitent cu îmbinarea pe contur a reperelor
(exemplu: coaserea feţei cu dosul de clapă, coaserea şi finisarea rezervelor de
coasere la îmbinarea clinului cu spatele la pantaloni în cazul utilizării unui cuţit
în zigzag). Operaţia de tăiere, realizată odată cu coaserea, se impune la
asamblarea reperelor constituite din faţă şi dos (gulere, manşete, clape,
cordoane etc.), la fixarea straturilor termoizolatoare pe materialul de bază sau
de căptuşeală. Tăierea rezervelor este necesară deoarece rezervele de lăţime
mare se pot imprima la operaţia de călcare.
 în cazul plasarii sub planul de coasere se taie doar stratul inferior.
 cuţitul plasat între două ace se utilizează în cazul aplicării refileţilor concomitent
cu tăierea deschiderii buzunarului.

În plan orizontal, cuţitul se poate dispune (figura 6.48):

a b c
Fig.6.48 – Tipuri de cuţite

 în spatele acului ⇒ tăierea se realizează după coasere;

 în dreptul acului ⇒ tăierea se realizează simultan cu coaserea, ceea ce
conferă un avantaj la coasere pe contururi curbe sau frînte, distanţa între
cusătură şi marginea materialului fiind uniformă;
 în faţa acului ⇒ tăierea se realizează anterior coaserii.

Acţionarea cuţitului superior se realizează printr-un lanţ cinematic de forma

(figura 6.49):
De la excentricul (1) plasat pe arborele principal (Ap ) colierul prelungit cu braţul
bielă (2) transmite o mişcare oscilatorie dublului balansier (3-4). Pe extremitatea

32
balansierului (4) se plasează ştiftul (5) fixat
printr-un restort. Ştiftul se poate plasa în
decupajul (6) al tijei port - cuţit (7), poziţie prin
care aceasta va primi o mişcare rectilinie
alternativă.
Pentru scoaterea din lucru a cuţitului
mobil (8) ştiftul (5) este retras din decupajul (6),
poziţia afară din lucru fiind asigurată de
resortul (R).
Cuţitele fix (9) şi mobil (8) pot fi
deplasate lateral faţă de ac pentru modificarea
lăţimii rezervelor de coasere. Fig.6.49 – Acţionarea cuţitului superior

6.1.3.2.Suplimentarea numărului de mişcări ale organelor lucrătoare

a.mişcarea de deplasare laterală a acului
Deplasarea laterală realizată perpendicular pe direcţia de coasere are ca efect
tehnologic obţinerea cusăturilor zigzag.
Modificări constructive: În afară de existenţa unui mecanism propriu de
transmitere a mişcării de depalsare laterală este necesară practicarea unei fante în
picioruşul de presare şi plăcuţa acului care să permită cursa de deplasare laterală a
acului. Deplasarea laterală este realizată în timp ce acul este în afara materialului.
Corelat cu tipul mecanismului de deplasare laterală se poate obţine o cusătură
zigzag simplă (304) sau complexă. Modificarea acestora depinde de tipul maşinii şi a
soluţiilor constructive adoptate.
Deplasarea laterală a acului poate fi realizată ca:
 mişcare rectilinie alternativă;
 mişcare oscilatorie faţă de un ax orizontal sau
vertical.

Mişcarea rectilinie alternativă este transmisă tijei

port ac (figura 6.50) printr-o soluţie constructivă care
permite menţinerea acului în poziţie perpendiculară faţă de
suprafaţa materialului.
Fig.6.50 – Deplasarea
laterală a acului ca mişcare
În cazul deplasării laterale obţinută ca mişcare rectilinie - alternativă
oscilatorie a acului faţă de un ax orizontal (figura 6.51) se pune în evidenţă ca
dezavantaj creşterea înclinării acului faţă de material odată cu creşterea amplitudinii de
oscilaţie (lăţimii zigzag-ului).

33
 a
b
Fig.6.51- Mişcarea oscilatorie faţă de un ax orizontal

Prin înclinarea acului faţă de apucător se înrăutăţesc condiţiile de preluare a

buclei . Reducerea înclinării se face prin:
 scăderea amplitudinii zigzag-ului (lăţime mică a cusăturii, întîlnită la coaserea
butonierelor);
 poziţionarea centrului de oscilare la o distanţă mai mare faţă de planul de
coasere (figura 6.51-b). Prin creşterea razei de oscilare (R 2 >R 1 ) se reduce
înclinarea acului faţă de suprafaţa de coasere pentru aceeaşi lăţime a cusăturii,
dar soluţia prezintă dezavantajul unor dimensiuni mari ale capului de coasere.

În cazul mişcării oscilatorii faţă de un ax vertical se menţine poziţia

perpendiculară faţă de material, indiferent de amplitudinea zigzag-ului, însă la
modificarea amplitudinii se modifică distanţa de la ac la apucător (figura 6.52).
În figura 6.52 – b se consideră următoarele notaţii:
O – proiecţia axului de oscilare în planul de coasere;
A, B - poziţii extreme ale acului pentru lăţimea (T 1 ) a zigzag-ului.
A’B’ - poziţii extreme pentru lăţimea (T 2 ) a zigzag-ului. Acul se deplasează faţă
de planul de rotaţie al apucătorului pe distanţa (h).

a
b
Fig.6.52- Mişcarea oscilatorie faţă de un ax vertical

34
 Deplasarea acului faţă de planul de rotaţie a apucătorului conduce la scăderea
probabilităţii de preluare a buclei, respectiv de formare corectă a pasului de cusătură.
Pentru remedierea acestei deficienţe se recurge la următoarele soluţii
constructive (figura 6.53):
 deplasarea apucătorului corespunzător fiecărei poziţii a acului (6.53 – a).
Această variantă prezintă ca dezavantaj complexitate crescută a lanţului
cinematic şi uzura rapidă.
 plasarea apucătorului în plan frontal (6.53 - b). Este varianta cel mai frecvent
utilizată. Între împunsăturile 1 şi 2 apucătorul execută o rotaţie în gol.

a b
Fig.6.53- Soluţii constructive pentru deplasarea laterală a
acului
Transmiterea mişcării laterale a acului prin oscilare faţă de un ax orizontal
Mecanismul, de tip pendular, prezintă o
construcţie relativ simplă şi este cel mai frecvent
utilizat (figura 6.54).
z1 1
Raportul de transmitere este = ,
z2 2
astfel încît unei oscilări complete a cadrului (5)
să îi corespundă doi paşi de cusătură (două
împunsături ale acului). Pe axul roţii (z 2 ) este
plasată cama (1) înconjurată de furca (2). Culisa
(3) este punctul de reglare a amplitudinii de Fig.6.54 – Acţionarea acului la maşinile
deplasare laterală a tijei acului (4) , respectiv a de cusut zigzag (oscilare faţă de un ax
lăţimii zigzag-ului. orizontal)

b.mişcarea de deplasare longitudinală a acului

Scopul tehnologic al acestei modificări constructive este de asigura calitatea
procesului de coasere în următoarele situaţii:
 asamblarea materialelor cu suprafaţă lucioasă (coeficient mic de frecare între
straturi) pentru evitarea alunecării acestora;
 dezvoltarea unei forţe tehnologice suplimentare necesară pentru deplasarea
materialelor dificile (masă specifică mare, rigiditate, număr mare de straturi,
aderenţă la suprafaţa picioruşului de presare).
Astfel, acul are şi rol în deplasarea materialului în momentul în care cursa de
deplasare longitudinală se produce în poziţie coborâtă, simultan cu cursa activă a
transportorului.
Modificări constructive: Pentru a se asigura sincronizarea mişcării suplimentare a

35
acului cu cea a transportorului şi a posibilităţii de reglare unitară a pasului cusăturii, lanţul
cinematic de acţionare prezintă o porţiune comună pentru mişcarea de deplasare
longitudinală a acului şi cea de înaintare – retragere a transportorului.
De asemenea este necesară practicarea unei fante în picioruşul de presare şi
plăcuţa acului cu o lungime care să permită cursa de înaintare a acului. În acelaşi timp, în
plăcuţa cu dinţi transportori se practică un orificiu al acului pentru a asigura un transport în
condiţii de siguranţă al materialului.
Particularitatea constructivă a acestei categorii de utilaje impune reconsiderarea
procesului de formare a cusăturii, respectiv suprapunerea curselor active pentru ac şi
transportor şi decalarea cursei active a apucătorului.
Deplasarea longitudinală a acului este preluată de la mecanismul
transpoortorului pentru sincronizarea şi reglarea unitară a celor două mişcări de
înaintare - retragere ale acului şi plăcuţei transportoare (figura 6.55).

Fig.6.55 – Acţionarea acului pentru deplasarea longitudinală

Mişcarea este transmisă de la excentricul (1) plasat pe arborele principal (Ap ) al

maşinii. Colierul (manşonul) acestuia se articulează cu braţul bielă (2), prin intermediul
căruia se transmite mişcare oscilatorie balansierului (4). Din acest punct, prin intermediul
axului de oscilare (5) şi a balansierului (6), mişcarea se transmite la transportor. Prin
intermediul bieletei (7), balansierului (8), axului de oscilare (9) plasat la partea superioară
a maşinii mişcarea se transmite către ac. Pentru aceasta balansierul (10) se articulează
prin intermediul pietrei de culisă (11) cu ghidajele (12) ale tijei port ac (13).
Reglarea amplitudinii de mişcare se realizează în mod unitar pentru ac şi
transportor prin repoziţionarea pîrghiei (3).

6.1.4.Masini clasice de cusut cu elemente de automatizare

Atenţia constructorilor de maşini de cusut s-a îndreptat în ultimul timp spre
preluarea de către maşină a unor mişcări de rutină nespecifice fazei de coasere, cu
implicaţii favorabile asupra productivităţii muncii şi calităţii procesului de confecţionare.
Aceste modificări nu afectează flexibilitatea utilajului, eliminînd doar unele secvenţe de
rutină din sarcina muncitorului (întărire la extremităţile cusăturii, tăierea aţelor etc.).

36
 Pentru programarea desfăşurării secvenţelor automatizate sunt amplasate pe
maşină o serie de butoane sau taste dispuse fie pe capul maşinii, în zona acului, fie pe
un panou de comandă.
Panoul de comandă poate fi ataşat maşinii de cusut sau înglobat în capul de
coasere. Tipul acestuia, respectiv posibilităţile de programare, sunt diferite în funcţie de
tipul maşinii, performanţele acesteia şi de firma constructoare.
Centralizarea comenzilor întîlnite la maşinile cu elemente de automatizare este
prezentată în figura 6.56, urmînd ca în continuare să se realizeze o detaliere a
acestora.

Fig.6.56 – Tipuri de comenzi

Comenzi generale
 Comanda pentru poziţionarea acului la întreruperea coaserii
Acestă comandă permite stabilirea poziţiei acului, respectiv cu acul
plasat în poziţia extremă de jos sau de sus, eliminînd astfel mînuirea
suplimentară pentru rotirea volantului. În vederea plasării acului în poziţie
opusă celei programate anterior se va acţiona tasta de comandă.
 Comanda pentru întărirea automată
Întărirea automată se poate realiza, în funcţie de firma constructoare,
în formă de V, N sau W cu posibilitatea selectării numărului de paşi pentru
fiecare segment sau cu existenţa unui număr de paşi prestabiliţi pentru
fiecare segment.
La începerea cusăturii declanşarea secvenţei de întărire se face fie
automat, cand există o celulă fotoelectrică pentru detectarea prezenţei
materialului, fie după sfîrşitul ciclului de coasere anterior, de fiecare dată
cînd se începe coaserea.
Pentru realizarea paşilor de întărire la sfîrşitul cusăturii există urmatoarele variante:
a) în cazul programării lungimii cusăturii, la terminarea acesteia se declanşează
automat secvenţa de paşi de întărire;
b) comandată de o celula foto ce detectează prezenţa materialului (acest caz este
utilizat atunci cînd sfîrşitul cusăturii se plasează pe marginea materialului);
c) comandat prin apăsarea pe pedală sau pe tastă.

37
  Comanda pentru tăierea firelor
Comanda de tăiere a firelor poate fi transmisă de o celulă foto ce detectează
prezenţa materialului sau prin acţionarea pedalei sau a tastei specifice.
Tăierea firelor se poate realiza în mai multe variante, în funcţie de soluţia
constructivă, conform tabelului 6.5.

Tabel 6.5 – Variante de tăiere a firelor de coasere

Tipul taierii Descrierea fazei Observaţii

Tăierea ambelor fire se Tăierea se poate realiza

realizează în plan atît pe marginea
orizontal, sub planul de materialului, ca şi pe
coasere. suprafaţa acestuia.

Atît pentru tăierea la

Tăierea firelor în plan marginea materialului cît
orizontal, deasupra şi pentru cea interioară.
planului de coasere. Dezavantaj: firele rămîn
pe faţa materialului.

Tăiere în plan orizontal, Atît pentru tăierea de

independent pentru cele margine cît şi pentru cea
două fire. interioară.

Tăierea ambelor fire se

Pentru tăierile pe
face în plan vertical, în
marginea materialului.
spatele acului.

Pentru tăierea pe
marginea materialului. În
Tăiere prin distrucţie
cazul aţelor sintetice se
termică.
realizează şi o sudare a
extremităţilor.

Comenzi specifice
 Programarea unei cusături de lungime prestabilită
Programarea lungimii segmentelor de coasere se exprimă în paşi de cusătură,
lungimea maximă a unui segment de coasere fiind de 99 paşi.

38
 O creştere importantă a productivităţii muncii se înregistrează în cazul în care se
utilizează tasta AUTO ce permite funcţionarea în regim automat. În final se vor
desfăşura în mod automat şi secvenţele de întărire a cusăturii, tăierea firelor, ridicarea
picioruşului de presare, în măsura în care acestea au fost programate. Utilizarea tastei
AUTO este eficienta pentru toate variantele de trasee de coasere programate.
 Programarea întăririi intermediare
Acţionarea tastei de comandă determină coaserea înapoi cu un număr de paşi
(între 1-99, de exemplu pentru fixarea cutelor). Comanda se transmite manual prin
acţionarea butonului pentru coasere înapoi amplasat pe capul maşinii, lîngă tija acului.
După parcurgerea paşilor în sens invers, maşina continuă coaserea în sens normal
pîna la o nouă acţionare a butonului.
 Comanda pentru întăriri repetate
Acest traseu de coasere presupune suprapunerea a patru segmente de coasere
liniare, obţinute prin deplasarea materialului înainte / înapoi. Se foloseşte în cazul unor
cusături de fixare (agăţător, etichete, rezerve de coasere, întărire sau fixarea elasticului
etc.). Este posibilă programarea individuală a celor patru segmente cu valori cuprinse în
intervalul 0 - 9 paşi.
În figura 6.57 este prezentat un panou de comandă iar în tabelul 5.6 sunt
descrise funcţiile realizate prin acţionarea tastelor.

Fig.6.57 – Panou de comandă

Tabel 6.6 – Funcţiile tastelor
Nr.
Tasta Funcţia
crt.
Întărirea extremităţilor cusăturii se va realiza prin coaserea în sens
pentru întărirea invers a unui număr B de paşi după realizarea unui număr de A paşi.
1 automată la începutul Numărul de paşi A şi B poate fi programat în intervalul 0-9 prin apăsarea
cusăturii tastelor săgeţi 7. Pe display va fi afişat în dreptul literelor A, B numărul
de paşi programat.
Acţionarea acestei taste va determina coaserea în sens invers a unui
pentru întărirea număr de C paşi urmată de un număr D de paşi în sensul de coasere.
2 automată la sfîrşitul Numărul de paşi C şi D poate fi programat în intervalul 0-9 prin apăsarea
cusăturii tastelor săgeţi 7 din dreptul literelor C, D. Pe display va fi afişat numărul
de paşi programat.
Este posibilă programarea unui număr de A, B, C, D paşi cu valori
pentru întăriri cuprinse în intervalul 0-9 prin intermediul tastelor săgeţi. După
3
repetate terminarea ciclului de coasere se va realiza în mod automat tăierea
firelor.
Este posibilă programarea unei cusături cu lungime cuprinsă între 1 şi
pentru cusături de
4 99 paşi. Prin acţionarea tastelor săgeţi din dreptul literei E va fi afişat pe
lungime prestabilită
display numărul de paşi programaţi, pe cel din dreptul literei C pentru

39

pentru programarea
5 coaserii pe contur
dreptunghiular
6 pentru fixarea pliurilor
7 săgeţi
8 pentru tăierea firelor
AUTO
9 automat a maşinii la simpla apăsare pe pedală (nu este necesară
numărul zecilor şi pe cel din dreptul literei D pentru numărul unităţilor
programate.
Pentru coaserea pe cele două laturi E respectiv F pot fi programaţi 0-99
paşi de coasere prin intermediul tastelor săgeţi. După coaserea
segmentului E maşina se va opri automat în vederea repoziţionării
materialului, idem după coaserea segmentului F pînă la completarea
ciclului de coasere. Pentru întărirea cusăturii la începutul şi terminarea
coaserii numărul de paşi de întărire este fixat la 4.
Acţionarea acestei taste determină coaserea înapoi cu E paşi (între 1-
99). Coaserea segmentului E programat se va realiza prin acţionarea
butonului pentru coasere înapoi amplasat pe capul maşinii de cusut,
lîngă tija acului. După parcurgerea celor E paşi în sens invers, maşina
continuă coaserea în sens normal pînă la o nouă acţionare a butonului
anterior menţionat.
Sunt utilizate pentru selectarea numărului de paşi programaţi.
Utilizarea acestei taste determină tăierea firelor la încheierea ciclului de
coasere şi va fi acţionată împreună cu tastele 3, 4 sau 5.
Asociată cu tastele 3, 4 sau 5 va determina funcţionarea în regim
menţinerea apasată a pedalei).
La motor se programează poziţia acului în momentul opririi maşinii,

respectiv cu acul plasat în poziţia extremă de jos sau de sus. Pentru

pentru ridicarea - plasarea acestuia în poziţie opusă celei programate anterior se va

10
coborîrea acului
acţiona tasta 10.

Programarea unui traseu de coasere

 Programarea coaserii pe contur dreptunghiular
Această comandă poate fi utilizată pentru aplicarea etichetelor, realizarea unor
cusături de fixare a reperelor mici pe contur închis, tighelirea deschiderii buzunarului cu
refileţi. Pentru coaserea pe cele două laturi ale conturului dreptunghiular pot fi
programaţi 0 - 99 paşi de coasere.

 Programarea coaserii pe un contur liber

În cazul în care se doreşte coaserea pe un contur diferit de o dreaptă sau un
dreptunghi, traseul de coasere fiind compus din segmente de lungime inegală dispuse
sub diferite forme, se va apela la o maşină de cusut cu panou de comandă cu
posibilitatea de programare a fiecărei etape a traseului de coasere (de exemplu
cusătura de aplicare a unui buzunar).
Traseul de coasere ce urmează a fi programat se descompune în segmente
delimitate de punctele de străpungere ale acului în care este necesară repoziţionarea
materialului textil în vederea schimbării direcţiei de coasere. Aceste segmente se vor
identifica fiecare cu cîte o etapă a traseului de coasere pentru care se programează
numărul de paşi.

40
 În cazul particular al maşinilor de cusut cu două ace escamotabile, programarea
traseului de coasere dorit este similară, existînd în plus posibilitatea scoaterii din lucru
în mod automat a unuia dintre ace pentru un număr prestabilit de paşi. Acest lucru este
necesar la schimbarea direcţiei de coasere, situaţie întîlnită la realizarea a două tighele
paralele pe clape, aplicarea buzunarelor sau realizarea unor cusături decorative pe
suprafaţă etc. Numărul de paşi pentru care acele se scot alternativ din lucru depinde de
lungimea pasului şi de unghiul format între direcţiile segmentelor succesive de cusătură.
Un exemplu de utilizare a acestor posibilităţi tehnologice este prezentat în figura
6.58 – secvenţele necesare pentru aplicarea unui buzunar cu o cusătură dublă.

Fig.6.58 – Secvenţe pentru aplicarea unui buzunar

Pentru programarea traseului de coasere prezentat în figura 6.58, panoul de

comandă are o formă particulară (figura 6.59).

Fig.6.59 – Panou de comandă – maşina cu două ace

Etapele de programare a unui traseu de coasere sunt:

1. Traseul de coasere ce urmează a fi programat se descompune în segmente
delimitate de punctele de străpungere ale acului în care este necesară
repoziţionarea materialului textil, în vederea schimbării direcţiei de coasere.
Aceste segmente se vor identifica fiecare cu câte o etapă de programare a
traseului de coasere. Se calculează numărul de paşi corespunzător fiecărei
etape de coasere, precum şi numărul de paşi pentru care va fi scos din lucru
unul din ace.

2. Se selectează codul traseului de coasere (afişat sub indicatorul Pattern);

41
 3. Se selectează numărul de paşi necesari pentru coaserea segmentului
corespunzător etapei întîi, prin selectarea tastei NO.OF STITCH şi a tastelor
săgeţi;
4. Se acţionază tasta pentru programarea etapei a doua (afişată sub indicatorul
STEP), se acţionează tasta L pentru a scoate din lucru acul stâng şi se
selectează numărul de paşi ce vor fi realizaţi doar de acul drept.
5. Se acţionază tasta pentru programarea etapei a treia (afişată sub indicatorul
STEP) şi se selectează numărul de paşi pentru această etapă (acul drept va
realiza un pas, apoi maşina va reveni la coaserea cu ambele ace);
6. În mod similar se programează etapele 4 – 7;
7. În final se programează tăierea firelor.
Simbolurile utilizate, dispunerea tastelor şi modalităţile de programare diferă de
la o firmă constructoare de utilaj la alta, dar pricipiile generale şi posibilităţile de
programare sunt asemănătoare, astfel încât exemplele prezentate pot fi utilizate atât
pentru documentarea în vederea achiziţionării acestor tipuri de maşini de cusut cât şi
pentru utilizarea lor.

6.2.Maşini de cusut în lanţ

Maşinile de cusut în lanţ prezintă, din punct de vedere constructiv, unele
particularităţi:
 arborele principal al maşinii este plasat, la o parte din aceste tipuri de utilaje, la
partea inferioară a maşinii (în special la maşinile destinate coaserii tricoturilor),
 debitorul - întinzător pentru firul de la ac nu mai este prezent, datorită faptului că
împletirea buclelor se realizează pe spatele materialului, faza de strîngere fiind
eliminată. Acesta este înlocuit de un debitor de fir plasat pe tija acului;
 apare, pentru firul inferior, un dispozitiv debitor - recuperator de fir. Acesta este
constituit dintr-o camă cu rază variabilă, cu mişcare de rotaţie, plasată pe traseul
firului inferior;
 apucătorul, de formă specifică, are o mişcare spaţială, combinată dintr-o mişcare
de oscilaţie perpendiculară pe direcţia de coasere şi o mişcare paralelă cu
direcţia de coasere ce poate fi rectilinie sau oscilatorie;
 transportorul este de tip diferenţial la maşinile destinate coaserii tricoturilor.
Transportoarele diferenţiale presupun dispunerea liniară a două transportoare ce
pot efectua curse de înaintare - retragere de
lungimi diferite.
Cele două placuţe cu dinţi transportori (figura
6.60) pot avea mişcare diferenţiată în două moduri:
 transportorul din faţa acului realizează curse de
amplitudine mai mare decît cel din spatele Fig.6.60 – Transportorul diferenţial
acului. Scopul tehnologic este de a realiza o
“comprimare” a materialului în plan tangenţial, ceea ce va conduce încreţirea
acestuia. În cazul unor materiale cu o elasticitate deosebită (cum ar fi tricoturile)
se realizează în acest fel compensarea deformaţiei la care sunt supuse sub
presiunea picioruşului de presare.
 transportorul din faţa acului realizează curse de amplitudine mai mică decît cel
din spatele acului. Scopul tehnologic este de a supune materialul textil la o

42
 uşoară “tensionare”, ceea ce va conduce la obţinerea unei asamblări cu
elasticitate mai mare. Acest tip de transport este recomandat în cazul
materialelor care au posibilitatea de a reveni la dimensiunile iniţiale în urma
deformării din timpul coaserii.
Pe aceleaşi principii sunt construite atît maşinile pentru cusături în lanţ cît şi cele
pentru cusături de acoperire. La maşinile care realizează cusăturile de acoperire cu
unul sau două fire de depunere plasate pe faţa cusăturii se impune şi prezenţa unuia
sau a două depunătoare de fir, în general cu mişcare oscilatorie, plasate lîngă tija
acului.

Acţionarea acului
În cazul în care arborele principal este plasat la partea inferioară a maşinii, nu se
mai utilizează varianta de acţionare a acului prin mecanism tip bielă - manivelă (figura
6.61).

Fig.6.61 – Acţionarea acului la maşinile de cusut în lanţ

Mişcarea este transmisă de la cotul arborelui principal (1) pe care se articulează

biela (2). Aceasta transmite mişcarea dublului balansier (3 - 3’) cu ax de oscilare
orizontal. Prin intermediul bieletei (4) tija acului (5) primeşte mişcare de ridicare
coborâre.

Acţionarea apucătorului
Apucătorul de la maşina de cusut în lanţ cu două fire este acţionat prin
intermediul a două lanţuri cinematice convergente (figura 6.62):
 pentru mişcarea de oscilaţie perpendiculară pe direcţia de coasere;
 pentru mişcarea de translaţie paralelă cu direcţia de coasere.
Prima mişcare are ca punct de pornire cotul arborelui inferior (1) pe care se
articulează biela (2). Prin intermediul bieletei (3) este acţionat în mişcare oscilatorie
dublul balansier (4 - 4’), elementul final al mecanismului, bieleta (5) antrenînd
apucătorul (6) în mişcare oscilatorie.

43
 Fig.6.62 – Acţionarea apucătorului

A doua mişcare are ca punct de plecare excentricul (7) înconjurat de furca (8)
căreia îi transmite o mişcare oscilatorie. Datorită plasării pe axul de oscilaţie (9), furca
transmite acestuia şi implicit balansierului (10) mişcare oscilatorie. Elementul de
legătură, bieleta (11) se articulează cu un manşon (12) care înconjoară axul
apucătorului (13). Mişcarea este preluată de acesta şi implicit de către apucător datorită
limitatorilor plasaţi la extremităţile manşonului (12). Această construcţie este impusă de
prezenţa a celor două mişcări pentru apucător. Rectiliniaritatea traiectoriei este
asigurată de prezenţa pietrei de culisă (14) plasată pe articulaţia între bieleta (11) şi
manşonul (12).
Acţionarea transportorului diferenţial
Transportoarele diferenţiale, ca şi cele simple, au o mişcare combinată de
ridicare - coborîre şi înaintare - retragere.
Transmiterea mişcării de înaintare - retragere în mod diferenţiat este posibilă prin
plasarea plăcuţelor cu dinţi transportori pe două pârghii paralele (1 şi 2, figura 6.63) şi
transmiterea mişcării printr-o porţiune comună pînă la un punct de bifurcaţie a lanţurilor
cinematice pentru a permite în acelaşi timp atît o reglare comună a pasului cît şi o
diferenţiere a amplitudinii mişcărilor.
Mişcarea (figura 6.63) este transmisă de la un excentric (3), plasat pe arborele
principal (Ap ) al maşinii, prin braţul bielă (4) şi balansierul (5) unui ax de oscilare (6).
Oscilaţia acestuia este preluată prin lanţuri cinematice distincte de cele două pârghii cu
dinţi transportori, prin intermediul unui balansier şi a unei bielete.

Fig.6.63 – Acţionarea transportorului diferenţial

44
 Reglarea amplitudinii mişcării se realizează:
 în mod unitar pentru cele două pîrghii cu dinţi transportori de la excentricul (3)
prin modificarea excentricităţii acestuia;
 în mod diferenţiat pentru pârghia transportoare din faţa acului, prin
repoziţionarea articulaţiei (7). În funcţie de posibilitatea de repoziţionare a
acestei articulaţii (superior sau inferior în raport cu articulaţia (8) de pe lanţul
cinematic ce transmite mişcarea la pîrghia transportoare din spatele acului) se
poate obţine efectul de “încreţire” sau “întindere” a materialului. Nu toate
maşinile de cusut sunt prevăzute cu ambele posibilităţi de reglare.
Transmiterea mişcării de ridicare - coborîre se realizează în mod unitar prin
excentricul plasat pe arborele principal, sub cele două pîrghii cu dinţi transportori.
Acesta este o mişcare oscilatorie, avînd ca ax de oscilaţie axul plasat pe extremităţile
din spate ale pîrghiilor cu dinţi transportori. Acestea sunt bifurcate, în formă de furcă,
pentru a permite şi mişcarea de înaintare - retragere.

6.3.Maşini de încheiat – surfilat

Pentru realizarea cusăturilor de încheiat - surfilat maşinile sunt dotate cu
următoarele organe lucrătoare:
 ac cu mişcare de ridicare coborîre. Acesta poate avea formă dreaptă sau curbă.
În cazul în care acele sunt drepte mişcarea lor poate fi desfăşurată pe o
traiectorie verticală sau înclinată.
 apucătoare, în număr de două sau trei în funcţie de tipul cusăturii realizate;
 cuţit pentru tăierea marginii materialului înainte de realizarea cusăturii de
surfilare;
 transportor de tip diferenţial;
 picioruş de presare ce menţine contactul materialului atît pe parcursul
desfăşurării tăierii, cît şi în timpul coaserii.
Arborele principal al maşinii este plasat la partea inferioară.

Acţionarea acului
Varianta cel mai des întîlnită este cu ac drept cu traiectorie înclinată (figura 6.64).

Fig.6.64 – Acţionarea acului

Această traiectorie asigură o buclă a acului de dimensiuni mai mari, ceea ce
permite preluarea ei în condiţii de siguranţă chiar şi în cazul coaserii cu viteze mari.
Mişcarea este transmisă de la arborele principal (Ap ) pe care este realizat un cot (1) cu

45
rol de manivelă, care se articulează cu biela (2). Funcţional, articulaţia dintre cot şi bielă
poate fi una de rotaţie, dar pentru a asigura ungerea, în condiţii de funcţionare la turaţii
înalte ale arborelui principal, cupla se realizează cu pereţii rotunjiţi. Biela (2) transmite
mişcarea dublului balansier (3 – 3’), acesta fiind articulat cu pîrghia cu poziţie orizontală
(4). Pentru stabilirea traiectoriei una din extremităţile pîrghiei se articulează cu
balansierul (5). Cealaltă extremitate se articulează cu piatra de culisă (6) pe care se
montează acul. Un rol hotărâtor în stabilirea traiectoriei particulare pentru acest tip de
ac îl prezintă direcţia de culisare (7). Soluţia constructivă ce presupune înlocuirea tijei
acului cu piatra de culisă (6) favorizează coaserea cu viteze mari.

Acţionarea apucătoarelor
Mişcările ambelor apucătoare provin de pe câte un cot al arborelui principal 1 şi
2, pe care se articulează bielele 3 şi 7 în mod similar cu varianta folosită la mecanismul
de acţionare a acului. Pentru acţionarea apucătorului superior 5 biela 3 transmite
mişcare oscilatorie dublului balansier 4 -4’ ce se articulează cu elementul final, respectiv
apucătorul 5. Pentru stabilirea formei traiectoriei, pe tija apucătorului se plasează culisa
oscilantă 6. De la biela 7, prin balansierul 8, primeşte mişcare oscilatorie şi apucătorul
inferior9.

Fig.6.65 – Acţionarea apucătoarelor

Actionarea transportorului
Transmiterea mişcării de înaintare - retragere în mod diferenţiat este posibilă prin
plasarea plăcuţelor cu dinţi transportori pe două pîrghii paralele (1 şi 2 figura 6.66) şi
transmiterea mişcării printr-o porţiune comună până la un punct de bifurcaţie a lanţurilor
cinematice pentru a permite în acelaşi timp atît o reglare comună a pasului cît şi o
diferenţiere a amplitudinii mişcărilor.

46
 Fig.6.66 – Acţionarea transportorului diferenţial

Mişcarea se transmite de la un excentric (3), plasat pe arborele principal (Ap ) al

maşinii, prin braţul bielă (4) şi balansierul (5) unui ax de oscilare (6). Oscilaţia acestuia
este preluată prin lanţuri cinematice distincte de cele două pîrghii cu dinţi transportori,
prin intermediul a cîte un balansier (9 şi 8) şi a cîte unei bielete.

Reglarea amplitudinii mişcării se realizează:

 în mod unitar pentru cele două pârghii cu dinţi transportori de la excentricul (3) prin
modificarea excentricităţii acestuia;
 în mod diferenţiat pentru pârghia cu dinţii din faţa acului prin repoziţionarea
articulaţiei (7). În funcţie de posibilitatea de repoziţionare a acestei articulaţii
(superior sau inferior în raport cu articulaţia (8) de pe lanţul cinematic ce transmite
mişcarea la pîrghia cu dinţii din spatele acului) se poate obţine efectul de “încreţire”
sau “întindere” a materialului.
Transmiterea mişcării de ridicare - coborîre se realizează în mod unitar prin
excentricul plasat pe arborele principal, sub cele două pîrghii cu dinţi transportori.
Aceasta este o mişcare oscilatorie, avînd ca ax de oscilaţie axul plasat pe extremităţile
din spate ale pîrghiilor cu dinţi transportoari. Acestea sunt bifurcate, în formă de furcă,
pentru a permite şi mişcarea de înaintare - retragere.

6.4.Dispozitive ataşate maşinilor de cusut

Dispozitivele sunt echipamente de mică mecanizare care se utilizează pentru
asigurarea calităţii la operaţiile de coasere dar şi pentru creşterea productivităţii muncii.
În funcţie de scopul tehnologic se pot distinge următoarele tipuri de dispozitive:
I. pentru poziţionarea cusăturii
II. pentru preformarea materialului
III. pentru alimentarea (eventual cu poziţionare şi / sau preformare) unor bentiţe,
bandă elastică, dantele etc.
Din punct de vedere constructiv, dispozitivele pot fi:
 echipamente suplimentare;
 forme modificate ale picioruşului de presare.

47
 Echipamentele suplimentare sunt amplasate pe capul maşinii sau pe blatul
acesteia, pot fi fixate sau cu posibilitate de rabatere pentru a fi introduse sau scoase din
lucru în timpul desfăşurării operaţiei (element de asigurare a flexibilităţii locului de
muncă).
Cele mai des folosite dispozitive specifice confecţionării produselor de
îmbrăcăminte sunt prezentate în tabelul 6.7.
După cum se poate observa, flexibilitatea acestor echipamente este limitată atît
în ceea ce priveşte tipul asamblării cît şi în privinţa dimensiunilor constructive.

Tabel 6.7 – Tipuri de dispozitive

Grupa de
dispozitive Scop tehnologic Tipul echipamentului Domenii de aplicare
(scop general)
0 1 2 3

Limitator
Cusături de asamblare paralele
cu marginea materialului

I. Poziţionarea Picioruş de
cusăturii presare
compensator
Tighel ornamental pe o
cusatură realizată pe un număr
diferit de straturi
Picioruş pentru
aplicarea
fermoarului

Îndoire simplă

II. Preformarea
unui strat de Executarea tivului
material
Îndoire dublă

Aplicarea
fermoarului (sau
bentita, elastic) Aplicarea fermoarului pe slitul
stâng la pantaloni
III.Aplicarea
unui element
suplimentar pe
suprafaţa Aplicare bentiţă
materialului Aplicarea rejansei pe dosul de
betelie, aplicarea şiretului
apărător

48
 Tabel 6.5 - Continuare
0 1 2 3
Bentiţă dublu
îndoită la partea
superioară Bordarea marginii reperelor

III.Aplicarea
unui element
suplimentar pe
suprafaţa Bentiţă dublu
materialului îndoită
Bordarea pungii de buzunar,
a dosului de betelie la
pantaloni sport

Cu marginile dublu
îndoite
Realizarea cusăturii laterale
sau interioare la pantalonii
tip sport
IV.Asamblari cu
preformarea
Un strat îndoit, al
materialului
doilea în stare
întinsă Asamblarea şliţului stîng cu
faţa la pantaloni

49