Omenirea a asistat la începutul secolului al XX-lea la inovații, invenții și

descoperiri ce au produs modificări la nivelul vieții cotidiene. În Europa

Occidentală, care era centrul politic, economic și cultural, trecea printr-o
perioada de stabilitate, abundență, în care burghezia domină societatea, economia
și politica, perioadă denumită La Belle Époque.

Chiar dacă politicile liberale dominau continentul, în centrul Europei încă se

regăseau monarhii autoritare. Germania devenise una dintre primele mari puteri
industriale la nivel mondial, unde Partidul Social Democrat câștiga alegerile
legislative, dar tot Kaiserul numea cabinetul. Austro-Ungaria era un imperiu
multinațional, aflat într-un process de recuperare economică, iar locuitorii își
doreau modernizare, stabilitate lipsită de tulburări ale aristocrației, burgheziei
și naționaliștilor, avându-l ca om providențial pe moștenitorul tronului,
arhiducele Ferdinand. Rusia avea o economie precară, aflată sub presiunea unei
burghezii în plină ascensiune, cu un Țar și un guvern depășite de situație,
acceptând unele reforme economice și politice.

Democrațiile occidentale, Anglia și Franța, erau dominate de burghezi, deținând

vaste imperii coloniale, economii capitaliste dezvoltate, societăți moderne și
inovații și reforme sociale (de la acordarea dreptului de vot pentru femei la
îndeplinirea cererilor muncitorilor privind salariile și profesiile) și
avangardismul. Omenirea asista la o a două revoluție industrială, fiind introdusă
electricitatea, aglomerări industriale făcându-și apariția, fiind dezvoltate
sisteme bancare și bursiere ce afectau tot mai mult viața cotidiană. Produsele erau
din ce în ce mai variate și mai ieftine, amplificând confortul, iar transporturile
micșorau distanțele. Ziarele, revistele și cărțile amplificau cultura de masă,
învățământul elementar era gratuit și tot mai accesibil publicului larg. De
asemenea, nu numai elitele, ci și celelalte clase își permiteau să-și petreacă
timpul liber.

Africa era împărțită între cele șase mari puteri coloniale: Germania, Franța, Marea
Britanie, Italia, Portugalia și Belgia. Majoritatea locuitorilor se aflau în
stadiul tribal și primitiv după standardele europene. China era măcinată de
conflicte interne, împărțită în zone de influență a puterilor europene, fracturată
de o elită locală sofisticată și o masă umană rigidă, conservatoare și supusă.
America Latină, pe fondul unei modernizări economice lente, se află sub protecția
SUA prin Doctrina Monroe, devenind o zonă polarizată, cu mari latifundiari, imobili
economic și mase de țărani lipsiți de pământ și nemulțumiți, și un segment burghez
minor.

Explozia tehnico-științifică era speranța majorității segmentelor și palierelor

sociale, iar războiul era privit de o diplomație europeană aristocratică și
conservatoare, văzându-l ca pe un instrument util, ca pe o ultima soluție atunci
când negocierile eșuau conform realismului politic. Primul Război Mondial, ce a
durat patru ani, dar s-a desfășurat în Europa, Africa, Orientul Mijlociu și Oceanul
Atlantic, a constat în uriașe eforturi umane și materiale depuse de statele
combatante și în numărul imens de victime, marcând începutul unui nou secol
violent, cu genociduri la scară largă, ideologii combatante, regimuri totalitare,
dar și de un progres tehnologic major ce va lua amploare și îmbunătățirea radicală
a nivelului de trai, al proiectelor pașnice și preocupărilor pentru drepturile
individuale la nivel internațional pentru clădirea unei lumi democratice și libere.