VIS DE IARNĂ

Voicu Maria
Clasa a VIII-a
Liceul Teoretic “Ion Mihalache” Topoloveni
Fugulin Silvia

Visul fiecărui copil este să se trezească în dimineața Crăciunului, să privească pe

fereastra pe care să vadă cum plânge cerul cu fulgi mari, care se aștern pe pământ, formând o
plapumă groasă.
Acesta a fost și visul meu mulți ani. Niciodată nu am avut șansa să văd un asemenea
spectacol al naturii, însă, simt că anul acesta o să fie diferit.
Ne aflam în Ajunul Crăciunului. Toată ziua am sperat că poate, poate, va cădea un mic
fulgișor menit să-mi umple inima de bucurie și încântare. Speranța mea nu a murit până seara,
care m-a prins la fereastră, cu ochii lipiți de geam si privirea fixată pe bolta luminată pe alocuri
de stele. Venirea mamei în cameră, m-a oprit din a spera, deoarece ora de culcare sosise. Nu
puteam să concep că adorm fără să-mi văd visul întregii copilării relizat. Somnul a venit greu,
dar oboseala și-a spus cuvântul și am adormit.
Noaptea a trecut greu. În visele mele care, de obicei erau pline de zâne, prinți si prințese,
au apărut oameni răi, care voiau să fure zăpada pentru totdeauna, reușind ce și-au propus.
Oficial, Ajunul Crăciunului acestui an se transformase în cea mai tristă zi pe care o
trăisem. Speranțele mele, legate de magia Crăciunului alb, muriseră odată ce m-am culcat, ba,
mai mult, oamenii răi au furat ninsoarea pentru totdeauna.
Dimineața, însă, mereu este încărcată de surprize, iar această dimineață, nu s-a lăsat mai
prejos. Trezită de zgomotul din camera de alături, am mers morocanoasă să văd ce se întâmplă.
Acolo, toată familia avea hainele si părul umed, mâinile roșii, probabil din cauza frigului, iar
privirile tuturor erau lipite de fereastră. Mi-am făcut cu greu simțită prezența, dar mama m-a
observant și m-a rugat să vin lângă ea.
Ochii mi s-au umplut de sclipire. Afară totul era alb. Nu se zărea nici măcar o urmă de
culoare. Am zburdat de bucurie, am imbrațișat pe toată lumea prezentă și am fugit să mă îmbrac
adecvat pentru această vreme.
Toată dimineața mi-am petrecut-o afară, jucându-mă cu zăpadă. Mă bucuram din plin de
primul Craciun alb.
Acesta a fost visul meu de iarnă pe care l-am avut mereu și care, din fericire, s-a
îndeplinit. Din acea zi, nu mi-am mai pierdut speranța niciodată, nici măcar o clipă.