Ulcer gastro-duodenal

Plan de îngrijire

Tehnica : efectuare EKG

Ulcerul gastro-duodenal
Ulcerul gastro-duodenal este o boală caracterizată prin apariția unor ulcerații
la nivelul mucoasei esofagiene, al stomacului și duodenului sau a anastomotica a
stomacului operat, străbătând mucoasa și depășind muscularis mucosa.

Clasificare - formele uzuale de ulcer:

- ulcer asociat cu Helicobacter pylori (75% din ulcerul gastric si 90% din
ulcerul duodenal);
- ulcer asociat cu consumul de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene);
- ulcer de stress.

Infecția cu Helicobacter pylori - Este cea mai răspândita infecție de pe glob,

însă doar 10-20% dintre cei infectați fac ulcer. Se asociază deseori cu duodenita și
cu inflamație cronica predominant antrală.

Principalele efecte ale infecției cu Helicobacter pylori sunt: prin intermediul

citokinelor produse de celulele inflamatorii, se realizează o creștere a gastrinemiei;
s-a observat ca pacienții infectați cu H.pylori au o secreție scăzută de
somatostatină, ceea ce determină o hipersecreție de gastrină ca răspuns la stimuli
alimentari (33% dintre bolnavii cu ulcer duodenal au hiperaciditate).

Consumul de AINS - Este cea de-a doua cauză frecventă a apariției bolii ulceroase.
Aceste medicamente pot afecta mucoasa gastrică prin contact direct, pe cale
sistemică sau prin circuit enterohepatic.
Acțiunea acestor medicamente constă în inhibarea producției endogene de
prostaglandine prin inhibarea ciclooxigenazei care catalizează formarea
endoperoxizilor din acidul arahidonic derivat din fosfolipidele membranei celulare.
În consecință, este afectat mecanismul de apărare și reparație al mucoasei gastrice
dependent de prostaglandine.

Leziunile care apar pot fi diferențiate în 3 categorii:

- leziuni superficiale - eroziuni și petesii (hemoragii punctiforme

intramucoase);

- "ulcer endoscopic" - evidențiat la 10-25% dintre consumatorii de AINS;

- "ulcer clinic" - care se manifestă prin hemoragie, perforare sau obstrucție,

întâlnit la aproximativ 1-2% dintre consumatorii de AINS.

Riscul de apariție a complicațiilor este crescut la femeile vârstnice, probabil din

cauza consumului crescut de AINS la acest grup de vârsta.

Clinic

Durerea abdominală este cel mai frecvent simptom, fiind de regulă intensă, ca o
senzație de foame dureroasă, de gol dureros epigastric, de arsură, de roadere sau de
sfredelire. Apare la 90-180 minute postprandial, deseori trezește bolnavul din
somn, cel mai adesea la orele 1-2 noaptea. Sediul durerii este, în general, în
epigastru inferior cu iradiere spre hipocondrul drept. Durata este cuprinsă între 30-
60 minute. Durerea este calmată de ingestia alimentară sau de administrarea de
antiacide. Se descrie o periodicitate sezonieră, crizele dureroase apărând mai ales
primăvara și toamna, și durează aproximativ 2 săptămâni. Se însotește uneori de o
simptomatologie conexă ce cuprinde eructații, regurgitație acidă, pirozis, grețuri
și/sau vărsături.
Examenul fizic ne oferă urmatoarele semne:

- abdomen dureros la palpare în epigastrul inferior și paraombilical drept;

- perforația în marea cavitate abdominală determină apariția contracturii

musculaturii abdominale, cu durere difuză a întregului abdomen, iar ascultația
poate decela inițial o accentuare a zgomotelor intestinale;

- obstrucția evacuării gastrice se însoțește de clapotaj;

- paloarea cutaneomucoasă poate însoți hemoragia acută sau cronică;

- decelarea unei hipotensiuni arteriale cu tahicardie sugerează apariția unei

hemoragii acute.

Confirmarea suspiciunii de ulcer duodenal se realizează prin mijloace paraclinice,

respectiv endoscopic și radiologic.

Endoscopia digestiva este net superioară tranzitului baritat radiologic, care

decelează doar 70-80% dintre cazuri, examinarea cu dublu contrast mărind
sensibilitatea metodei la 90% (deci aproape similara cu a endoscopiei).

La examenul radiologic se observă un plus de substanță de contrast care depășește

conturul virtual al duodenului (nisa vizualizată din profil) sau ca o opacitate
rotundă înconjurată de o zona de edem în faza activa a ulcerului, cu pliuri
convergente (nisa vizualizată în imagine directă). Pot apărea imagini false de ulcer
din cauza pliurilor mucoasei duodenale sau a bariului insuficient fluidizat.

Regim de viață și igieno-dietetic: renunțarea la fumat; reducerea consumului

de alcool; interzicerea utilizării de AINS sau asocierea acestora cu administrarea de
prostaglandine (dacă nu se poate renunța la ele - poliartrita, spondilita); dieta va
exclude alimentele care produc dureri: sosurile, tocăturile, cârnații, mezelurile,
conservele, condimentele și acriturile.
 Tratamentul medical: durerea în ulcerul duodenal este datorată atât
tulburărilor de motilitate, cât și a stimulării acide a chemoreceptorilor. Pentru
ameliorarea durerii și vindecarea ulcerului pot fi utilizate urmatoarele clase de
medicamente: antiacide (Maalox, Gelusil, Almagel, Calmogastrin, Dicarbocalm -
acestea ameliorează simptomatologia, îmbunătățesc vindecarea și reduc
recurentele), antagonisti H2 (Cimetidina -Tagamet; Ranitidina, Famotidina - sunt
utili atât în calmarea durerii, cât și în vindecarea ulcerului și în scăderea
recurentelor), anticolinergice (Pirenzepina, Telenzepina - sunt mai rar utilizate în
prezent, din cauza efectelor adverse multiple, unele interferând cu funcția
gastrointestinală), inhibitorii pompei de protoni (Omeprazol, Lansoprazol - sunt cei
mai puternici antiacizi, blocând ATP-aza H+-K+ a membranei celulei parietale
gastrice, având o durată lungă de acțiune), protectoare ale mucoasei -
prostaglandine (Enprostil, Misoprostol, Riboprostil - acestea cresc secreția de
mucus gastric, cresc secreția de bicarbonat, cresc fluxul sangvin prin mucoasa
gastrică, stimulează refacerea mucoasei) - agenți activi topici(Sucralfat - Carafate -
la pH acid devine polar și se leagă la suprafață craterului ulceros, creând o bariera
protectoare, leagă și inactivează pepsina și acizii biliari; Ulcogant; Bismut coloidal
- formează un film protector pe suprafața craterului ulceros și previne contactul cu
factorii de agresiune intraluminali, stimulează sinteza de prostaglandine,
stimulează sinteza glicoproteinelor din mucus, rol bactericid față de Helicobacter
pylori; Carbenoxolona - stimulează sinteza de mucus și de prostaglandine, dar este
mai puțin folosită din cauza efectelor secundare: retenție hidrosalină, hipokaliemie,
HTA), antibiotice (Amoxicilina, Tetraciclina, Metronidazol, Claritromicina - se
adaugă în primele 7-14 zile ale tratamentului antisecretor).

Tratamentul chirurgical - indicațiile acestuia sunt: eșecul tratamentului

medical corect administrat: persistentă durerii abdominale, semne radiologice sau
endoscopice de ulcer, persistentă hiperacidității, persistentă infecției cu H.pylori;
ulcere duodenale agresive (post-bulbare, se recomandă intervenție chirurgicală
radicală pentru aceste doua situații - vagotomie cu bulbantrectomie și excizia
ulcerului); tratamentul chirurgical ca o alternativă a celui medical (există o
categorie de pacienți care sunt greu de tratat medical și de urmărit pentru evaluare -
vagotomie supraselectiva laparoscopică).

Plan de îngrijire
Pacientul B.E., în vârstă de 59, se internează cu următoarele motive : dureri
colicative în regiunea epigastrică, greață, vărsături alimentare și biloase
postprandiale tardive, astenie fizico-psihică progresivă, transpirații abundente și
reci, cefalee, amețeli, insomnii, anxietate moderată. Pacientul are antecedente de
ulcer duodenal cronic de 10-15 ani, datorită nerespective tratamentului din
ambulator şi a regimului igieno-dietetic.

Nevoile afectate:

1. Nevoia de a bea și a mânca – grețuri și vărsături alimentare și biloase

postprandiale tardive;
2. Nevoia de a se mișcă și a avea o bună postură – dificultate de amerge din
cauza durerilor;
3. Nevoia de a dormi și a se odihni – oboseală manifestată prin cefalee,
insomnii, anxietate, a durerii;
4. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale – 37,5 grade

Obiective : Pacientul să prezinte o diminuare a durerii, să fie menajat fizic și

psihic în timpul vărăsăturilor, să prezinte o stare de bine fără greață și vărsături, să
aibă o alimentație corespunzătoare toate cantitativ și calitativ, să prezinte un somn
calitativ și cantitativ în limite fiziologice.
 Intervenții autonome : Aerisesc salonul înaintea fiecărei mese, pe timpul
vărsăturilor suprim alimetația pe cale orală și alimentez parenteral cu glucoză
izotonică, vitamine, soluții cu electroliți, asigur temperatura camerei, pregătesc
pacientul din punct de vedere psihic pentru invstigațiile paraclinice și pentru
administrarea tratamentului, măsor funcțiile vitale și vegetative.

Intervenții delegate : pregătesc materialele necesare şi pacientul pentru a

recolta sânge în vederea examenelor de laborator: hemoleocogramă, hematocrit,
VSH, leucocite, glicemie, uree, creatinină, fosfatază alcalină, TGP, TGO,
Colesterolemie, bilirubinemie totală şi directă, proteinograma, electroforeza şi
urină pentru examen sumar de urină. Pregătesc pacientul pentru examene
paraclinice EKG, ecografie abdominală, radioscopie pulmonară, radioscopie
grastro-duodenală. Administrez tratamentul prescris de medic : ser glucozat 5%
1000 ml, scobutil 1 f, papaverină 1 f, algocalmin 1 f, zantec 3 f, ranitidină 3 cp/zi,
metroclopramid 1 f i.m.,

Starea pacientului s-a ameliorat, vărsăturile și greața nu mai persistă, durerea

a dispărut, având un somn odihnitor în cursul nopții, temperatura corpului fiind în
limite normale.

Tehnică : efectuare EKG

Explic procedura și faptul că nu trebuie sa vorbeasca sau să se miște în timpul
investigației;

Expun mâinile și picioarele pentru a atașa electrozii;

Aplic gel pe locurile de plasare a electrozilor (nu alcool, deoarece se pot distruge
electrozii);
Verific electrozii să fie curați și aplic pe extremitățile membrelor conform
indicațiilor și culorilor ajutătoare:

Electrozii de pe membre:

Roșu –mâna dreaptă

Galben –mâna stângă

Negru –picior drept;

Verde –picior stâng.

Electrozii precordiali

V1 – în spațiul 4 intercostal în dreapta sternului.

V2 – în spațiul intercostal 4 în stânga sternului.

V3 – pe mijlocul liniei care unește V2 cu V4.

V4 – în spațiul 5 intercostal în dreptul liniei de mijloc a claviculei

V5 – la jumătatea distanței dintre V4 și V6

V6 – spațiul 5 intercostal în dreptul liniei de mijloc a axilei, la nivel cu V4

De la dreapta pacientului spre stânga: roșu, galben, verde, maro, negru, violet;

Deschid EKG-ul și las câteva secunde să apară traseul;

Verific dacă traseul înregistrat indică poziționarea corectă a electrozilor;

Cer pacientului să stea nemișcat și să nu vorbească;

Se printează rezultatul;

Îndepărtez electrozii;
Șterg pacientul de gel;

Șterg electrozii cu o lavetă îmbibată în soluție dezinfectantă și strâng aparatul de

EKG.