Legea Minelor 1929 PDF

2 C ü .
i , 7 a Jü S a Ä 'j
BIBLIOTECA LEGILOB UZUALE ADNOTATE
LEGEA MINELOR
din 1929
însoţită de Expunerea de Motive
a D-lui Ministru V. MADGEARU.
Avizul Consiliului Legislativ şi
Rapoartele dela Senat şi Cameră
EDITURA „CURIERUL JUDICIAR“, S. A.

BUCUREŞTI, Artei 5 :: Lângă Palatul Justiţiei
1 9 2 9
LEI 8 0 .—
BIBLIOTECA LEGILOR UZUALE ADNOTATE
( Ho. 2 0 )
LEGEA MINELOR
din 1929
însoţită de Expunerea de Motivs
a D-lui Ministru V. M ADGEARU.
Avizul Consiliului Legislativ şi
Rapoartele dela Senat şi Cameră
i-, \J i Jirmn d !
!
•
.j i f
iMBN,} ( h 1
EDITURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE

„CURIERUL JUDICIAR“, S. A.
BUCUREŞTI, Artei 5 :: Lângă Palatul Justiţiei
1 9 2 9
L E G E *>
PENTRU
MODIFICAREA LEGII MINELOR DIN 4 IULIE 1924
PARTEA 1NTAIA
TITLUL PRELIMINAR
D ispozit îuni generale
ART. 1. — Sunt şi rămân ale Statului, în

toată desvoltarea lor, dela suprafaţă până la
orice adâncime, zăcămintele substanţelor mi
nerale din care se pot extrage metale, meta-
loide sau combinaţiuni ale acestora, precum
şi zăcămintele combustibililor minerali, bitu-
minele, apele mineralizate în genere şi gazele
naturale de orice fel, precum şi bogăţiile de
orice natură ale subsolului.
Rămân la dispozitiunea proprietarului supra
feţei: masele de roce comune, carierele de ma
teriale de construcţie şi depozitele de turbă,
fără prejudiciul drepturilor dobândite de Stat
în baza legilor anterioare.
Isvoarele minerale şi apele subterane m ine
ralizate sau apele curative în genere urmează
regimul special prevăzut în această lege.
*) V otată de Cam eră şi Senat lâ 24 M artie' 1929, prom ulgată şi pu
blicată în Monitorul Oficial No. 71 din 28 ' M artie 1929.
Legea Minelor din 1929
ART. 2 — Din punct de vedere al naturii

drepturilor şi al condiţiilor în cari aceste drep
turi vor îi acordate şi exercitate, substanţele
cari formează obiectul prezentei legi se divid
în următoarele clase, subclase şi grupe natu
rale :
1. Combustibili naturali;
a) Cărbuni: antracit, huilă, cărbune, brun,
lig n it;
b) Bitumine =
1. Solide: substanţe asfaltoase naturale, o-
zocherită, şişturi şi roce bituminoase de ori
ce fel.
2. Lichide: petrol brut (titei) cu gazele sale
de zăcământ şi derivatele sale naturale, precum
şi orice alt bitum lichid.
3. Gazeiforme: hidrocarbure gazoase cari
formează zăcăminte proprii.
II. Minereuri metalifere şi alte minerale ş'
roce, cât şi apele lor de cimentare, conţinând.:
a) Platină, aur, argint, uran, radium şi ele
mentele radio active în genere, molibden şi
elementele lor conexe;
b) Plumb, zinc, cupru, bismut, antimoniu,
nikel cobalt staniu, titan, selen, telur cadium,
sulf, tungsten, mercur şi metalele lor înrudite;
c) Fier, mangan, crom.
III. Minereuri de aluminiu şi în genere sili-
cafi aluminoşi, magnezieni şi cu alte baze mi
nerale fluorifere, minerale cu bariu şi strontiu,
ca :
Bauxit, alunite, corindon comun, mica, feld-
spafi, caolin, magnezit, talc, asbest, fluorina,
baritină.
IV. Grafit şi roce grafitoase.
V. Fosfaţi în genere :
Fosforite, apatite.
VI. Minerale cii toriu şi pământuri rare:
Monazita, torita, cerită şi alte minerale, cu
elemente rare.
VII. Pietre preţioase şi seminobile, c a :
Legea Minelor din 1929 5
Diamant, smaragd, corindoni nobili, berill,

■topaz, grenate, opal nobil, turmaline, agate,
■cristale de rocă cu varietăţile sale colorate,
aragonitul, succinul (chilimbarul) alte reşine
minerale.
VIII. Săruri şi ape sărate :
Sare gemă, săruri de potasiu, şi alte săruri,
fie asociate cu sare gemă în acelaş zăcământ,
fie formând zăcăminte distincte; izvoare să
rate şi ape sărate de zăcământ cu iod şi brom.
Sarea de mare, de lacuri şi lagune.
Nitrafii, boratii, şi sărurile asociate.
IX. Gaze naturale, altele decât hidrocarbure
;gazoase, ca :
Bioxidul de carbon, gazele nobile şi orice
alte gaze şi emanafiuni.
X. Isvoare minerale şi ape subterane mi
neralizate sau ape curative în genere ; lacuri
lagune mineralizate, nămoluri.
XI. Turba.
XII. Mase de roce comune, compacte sau
fonmânl depozite mobile, precum:
Calcare, gips, gresii, conglomerate, nisipuri,
pietrişuri, marne, argile şi orice materiale uti
lizate la construcţii, sau ca ornament, precum
şi la fajbricarea materialelor industriale comune.
Dacă în cuprinsul tării se va constata exis
tenta unor substanţe minerale nearătate în cla
sificarea de mai sus, ele vor fi repartizate prin-
-tr’o decizie a ministrului industriei şi comer
ţului, în clasa de zăcăminte cărora aparţin,
sau cu cari s’ar înrudi. Această deciziune va fi
luată în baza avizului Consiliului superior de
mine şi va fi publicată în „Monitorul Oficial”.
Asupra determinării substanţelor lăsate la
dispozitiunea proprietarului suprafeţei, decide
Ministerul Industriei şi Comerţului cu avizul
Consiliului superior de mine.
ART. 3. — Punerea în valoare a substanţe
lor miniere se va face după normele prevăzute
în legea de fată. . .
In acest scop se deosebesc 2 regim uri:

Regimul substanţelor cari aparţin Statului p
Regimul substanţelor rămase ila dispoziţia
proprietarului suprafeţei.
TITLUL I
Regimul de punere în valoare a substanţelor

miniere cari aparţin Statului
CAPITOLUL I
ART. 4. —• Dreptul de a valorifica substan
ţele minerale care aparţin Statului, se exercită
de el, fie direct, fie transmiţându-1 particulari'
lor, după normele şi în condiţiunile prezentei'
legi.
Concesiunile se acordă numai în regiuni de
clarate în prealabil proprietate minieră conce-
sionabilă. pe baza prospecţiunilor urmate de
lucrări de explorare, prin care s’a dovedit
neîndoios existenţa unui zăcământ exploatabil.
Regiunile petrolifere gazeifera şi carbonifere,,
aflate în vecinătatea imediată a regiunilor în
exploatare şi în care continuitatea zăcămân
tului poate fi considerată ca suficient dovedită,
vor putea fi declarate proprietate minieră con-
cesionabilă, după normele legii de faţă, fără a
se mai face lucrări de explorare.
Limitele acestor regiuni vor fi fixate pe baza.
rezultatelor căpătate prin lucrările de exploa
tare învecinate.
'In regiuni necunoscute lucrările premergă
toare declarării proprietăţii miniere concesio-
nabile şi instituirii concesiunii constau în ex
plorări prin permis exclus în limitele unui peri
metru rezervat. 1
Prospecţiunea
pcgtiunc ART. 5. — Prospecţiune urmăreşte cerce-

w tarea generală la suprafaţă a unei regiuni, fie
prin studii geologice, fie prin măsuri fizice ba
zate pe proprietăţile magnetice, electrice sau
pe alte constante fizice ale substanţelor mine
rale, precum şi prin mici lucrări la suprafaţă,
în scop de a determina punctele unde existen
ţa unui zăcământ este probabilă.
Pentru astfel de cercetări şi lucrări, autori
tatea minieră poate acorda o permisiune de
prospecţiune pe termen de un an, persoanelor
sau întreprinderilor cari pentru substanţele mi
niere din clasele de zăcăminte I, VIII, IX şi X
dovedesc că posedă capacitate tehnică pentru
asemenea cercetări.
Pentru celelalte substanţe- minerale nu se
eere nici o condiţiune.
Permisiunea de prospecţiune poate fi re-
înoită din an, în an.
Din această permisiune nu decurge vreun
drept la acordarea explorării sau exploatării.
Ea se poate acorda pentru aceeaş regiune la
mai multe persoane sau întreprinderi.
Toate prospecţiunile întreprinse de Stat vor
ii făcute de Ministerul Industriei şi Comerţului,
• sub conducerea ştiinţifică a Institutului geolo
gic al României. Un serviciu special va urmări
şi rezultatele prospecţiunilor şi explorărilor
acordate particularilor.
Permisele de prospecţiune precum şi însăr
cinările date de Minister spre a face prospec
ţiuni şi studii pe teren, fără a produce degra
dări suprafeţei, îndreptăţesc pe titularii aces
tor acte să treacă prin orice proprietate.
Proprietarii suprafeţei nu pot împiedica ase
menea studii de interes obştesc.
Autorităţile administrative sunt obligate a
da, la nevoie, tot concursul.
8 Legea Minelor din 1929
Taxa anuală pentru permisul de prospecţiune

va fi de 1000 lei. Prospecţiunile întreprinse de
Stat sunt scutite de această taxă.
CAPITOLUL II
Explorarea
Permfs ex ART. 6. — Exploatarea cuprinde lucrări mi
clusiv niere mai importante c a : puţuri, sondaje, ga
lerii şi orice alte săpături cari urmăresc con
statarea efectivă şi a existentei şi desvoltării
unui zăcământ exploatabil.
Pentru acest fel de lucrări, oricine, indivi
dual sau în societate, poate cere autorităţii
miniere un permis exclusiv pe termen limitat,
pentru explorarea regiunii în limitele unui peri
metru rezervat.
Se exceptează petrolul pentru care nu se pot
acorda permise de explorare decât societăţilor.
Permisul de explorare se acordă de Minis
terul Industriei şi Comerţului, care pentru sub
stanţele minerale din clasele I, VIII, IX, X va
lua în considerare capacitatea financiară' şi,
tehnică a solicitatorilor , necesare pentru ex
plorarea cerută.
Pentru substanţele minerale cari nu sunt pre
văzute în aliniatul precedent, permisul de ex
plorare se acordă celui dintâi înscris în regis
trul special.
Acordarea permisului de explorare constitue
un drept la obţinerea ulterioară a concesiunii,
î a limitele şi condiţiunile arătate mai jos.
Statul va putea întreprinde însuş lucrări de
explorare, fie singur, fie în asociaţie cu alţii şi,
pe cât posibil, sindicând interesele proprietari
lor suprafeţei şi ale producătorilor existenţi.
In acest caz, lucrările vor fi executate după
normele prevăzute în legea pentru organizarea
şi administrarea pe baze comerciale a între-
. Legea Minelor din 1929 9
prinderilor şi avuţiilor publice şi cu observarea'

prescripţiunilor din legea de fată.
ART. 7. — Nu se pot acorda perimetre re
zervate pentru explorare de cât în regiuni de
clarate explorabile.
Regiunile explorabile vor fi determinate de
Ministerul Industriei şi Comerţului cu avizul
Institutului geologic al României, fie din oficiu,
fie după cererea celor interesaţi. Toate regiu
nile cari nu formează rezerve de exploatare
vor fi considerate explorabile.
Perimetrul de explorare va avea forma pa-
ira tă sau dreptunghiulară, cu laturile orientate
nord-sud şi est-vest. In cazul când perimetrul
se învecinează cu terenuri de contururi ne--
regulate, asupra cărora există drepturi anteri
oare, laturile perimetrului se vor acorda cu
limitele acestor terenuri.
La perimetrele de formă dreptunghiulară,
raportul între laturea scurtă şi cea lungă va
respecta proporţia minimă stabilită la grupa
respectivă de zăcăminte.
Suprafaţa perimetrului rezervat pentru ex
plorare nu poate fi mai mică decât suprafaţa
minimă, asupra căreia se poate institui o con
cesiune în grupa respectivă de zăcăminte.
La zăcămintele în aluviuni, forima perime
trului rezervat nu este supusă cerinţei de mai
sus, ci urmează în genere sinuozitatea depu
nerii aluvionare.
Forme pen ART. 8. — Permisul de explorare se acordă
tru explo prin Decret-Regal după propunerea Ministeru
rare prin
perm is ex lui Industriei şi Comerţului.
clusiv Exploratorul va plăti în timpul valabilităţii
permisului, exclusiv o taxă anuală de 2.000
până la 10.000 lei, după normele ce vor fi sta
bilite prin regulament.
Pentru explorarea substanţelor minerale din
clasele II, III, IV, V, VI, şi VII, taxa anuală va
fi de 500 lei.
ART. 9. — Cererea pentru permisul de ex

plorare va îi făcută în 4 exemplare.
La această cerere se va anexa :
1. Un memoriu de prospecţiune asupra re
giunii unde se află situat perimetrul solicitat,,
însoţit de o hartă pe scara 1 : 20 000 până la
1 : 100 000 a regiunii care cuprinde perimetrul
solicitat.
In memoriu se va arăta programul de lucrări
pe care petiţionarul înţelege a-1 executa.
2. Planul cotat în scara 1 : 5 000 sau 1 :
10.000 al perimetrului solicitat şi în raport cu
perimetrele învecinate.
Planul va fi depus în 6 exemplare executate
pe pânză de calc şi va fi însoţit de o listă a
proprietarilor suprafeţei înglobate în perime
tru. omiterea unora dintre proprietari neputând
împiedica acordarea-permisului.
3. Actele prin care se justifică capacitatea fi
nanciară şi tehnică a solicitatorului, de a între
prinde şi conduce lucrări de explorare pentru
substanţele solicitate şi de a satisface obliga
ţiunile de plată, pentru lucrări şi indemnizări,.
pentru ocuparea suprafeţei şi orice taxe.
4. Dacă cererea este făcută în numele unei
persoane juridice, se va alătura dovada exis
tenţei legale a persoanei şi împuternicirea re
prezentanţilor ei.
Pentru substanţele minerale cuprinse în cla
sele II, III, IY, V, VI şi VII, Ia cererea de ex
plorare se va anexa :
1. O hartă a regiunii la scara 1 : 20.000 1 •
100.000, cuprinzând perimetrul solicitat.
2. Recipisa de plata taxei de explorare pentru
primul an.
ART. 10. — Cererea va fi înregistrată la
autoritatea minieră regională şi se va trece
într’un registru special.
Autoritatea minieră regională va remite în
aeelaş timp solicitatorului o copie a cererii
şi planului, cu data şi numărul de înregistrare,.
.semnată de şeful autorităţii miniere regionale.

Această autoritate, examinând cererea şi
.actele, transmite Ministerului Industriei şi Co
merţului, în termen de 10 zile delà înregistrare
dosarul cu actele ce-1 însoţesc şi cu propunerile
sale motivate.
Ministerul cu avizul Consiliului superior de
mine, hotărăşte în ultima instanţă prin decizi-
une motivată, dacă e locul de a se da curs
cererii.
Cererile pentru explorarea substanţelor mi
nerale, cuprinse în clasele II, III, IV, V, VI, şi
VII, vor fi examinate de autoritatea minieră
regională şi dacă nu vor fi conforme cu dispo-
ziţiunile cuprinse în art. 9 pentru aceste grupe
de zăcământ, vor fi respinse motivat. Contra
deciziunii de respingere se poate face apel la
Ministerul Industriei şi Comerţului, în termen
de 15 zile delà comunicare.
Dacă cererile sunt admise de autoritatea mi
nieră regională, solicitatorii sunt obligaţi să le
completeze în termen de 60 zile cu următoa
rele acte :
1. Planul de situaţie al perimetrului solicitat
la scara 1: 5.000 sau 1: 10.000, în raport cu
perimetrele învecinate. Planul va fi depus în
şease exemplare, făcute pe pânză de calc.
2. Programul de lucrări în două exemplare.
Cererile cari nu vor fi completate de solici
tatori în termenul arătat mai sus vor fi con
siderate retrase.
ART. 11. — Dacă Ministrul a dat curs ce
rerii, dosarul este înapoiat autorităţii miniere
regionale, iar aceasta transmite primăriilor co
munelor, pe al căror teritoriu se găseşte peri
metrul, o copie a cererii, a planului şi a listei
proprietarilor suprafeţei cuprinse în perimetru.
Primarul afişează ! cererea /şi '/ţine aceste
acte la dispoziţiunea proprietarilor suprafeţei
timp de 10 zile delà primirea lor, în acest in
terval va reuni pe locuitori, prin bătaie de tobă
sau prin alte mijloace într’o Duminică sau săr

bătoare şi le va aduce la cunoştinţă obiectul
cererii, încheind despre aceasta proces-verbaL
Proprietarii suprafeţei înglobate în perime
tru şi oricine ar pretinde vreun drept asupra
sau în legătură cu acest perimetru, vor pre
zenta în scris primăriei locale observatiunile ce
ar avea de făcut în termen de 10 zile de la ex
pirarea termenului de afişare.
In 3 zile cel mult după acest termen, primă
ria înapoiază autorităţii miniere regionale do
sarul respectiv, împreună cu toate actele do
veditoare de afişarea cererilor, de încunoştiin-
ţarea proprietarilor suprafeţei şi de observa
tiunile ce s’ar ii făcur.
Autoritatea minieră regională este obligată
de a vizita regiunea în termen de 10 zile dela
primirea dosarului, după care îşi va da avizul
motivat asupra cererii de explorare.
Dosarul cu avizul motivat este înaintat în'
termen de 10 zile dela data vizitării regiunii
Ministerului Industriei şi Comerţului, care ho
tărăşte asupra cererii.
Odată cu trimiterea dosarului se va înainta:
şi caetul de sarcini întocmit de autoritatea mi
nieră regională,-semnat şi acceptat de solici
tatori.
Caetul de sarcini va prevede obligaţiunea
pentru explorator ca în primele 12 luni de la
punerea în posesie să înceapă şi să continue
lucrările de explorare, în toată durata permi
sului, precum şi un minimum de lucrări pe care
exporatorul este obligat a-1 face în fiecare an,
în vederea explorării întregului perimetru.
Pentru cererile privitoare la explorarea sub
stanţelor minerale cuprinse în clasele II, III,
IV, V, VI şi VII. autoritatea minieră regională
se va deplasa la fata locului numai în cazul
când se vor ivi contestaţii. In asemenea cazuri
cercetarea se va face cu chemarea şi asculta
rea părţilor interesate, iar rezultatul cercetării
va ii consemnat într’un proces-verbal, semnat

de toti cei prezenţi. Pentru acordarea acestor
permise exclusive de exploatare se va urma
mai departe calea arătată în aliniatele prece--
dente.
ART. 12. — Decretul Regal prin care se a-
cordă explorarea, împreună cu caietul de sar
cini, privitoar la obligaţiunile ce incumbă ex
ploratorului, vor îi publicate în „Monitorul 0-
ficial” ; în acelaş timp decretul va fi trimis în
copie la autoritatea minieră regională spre a fi
/afişat la sediul autorităţii şi la primăria comu
nei unde se află situat perimetrul.
Publicarea şi afişarea se fac pe cheltuiala
exploratorului.
Permisele exclusive vor fi trecute în cartea
minieră.
Permisul exclusiv este indivizibil.
Transmiterea oermisului se poate face sub
sancţiunea nulităţii numai cu autorizarea Mi
nisterului Industriei şi Comerţului, dată cu a-
vizul Consiliului superior de mine. Transmite
rea permiselor exclusive pentru explorarea sub-
sanţelor minerale cuprinse în clasele II, III, IV,
V, VI şi VII este valabilă fără altă condiţiune
decât aceea de a fi notificată autorităţii mi
niere regionale, în termen de 15 zile dela data
când achizitorul intră în posesiunea perimetru
lui de explorare.
Lucrări _ ART. 13. — Punerea în posesie se face de
prin permis autoritatea minieră regională prin încheiere de
exc usiv proces-verbal în termen de 15 zile dela data
publicării decretului în „Monitorul Oficial”.
Cheltuelile de punere în posesie sunt în sarcina
exploratorului şi vor fi fixate prin regulament.
Menţiune despre această punere în posesie
se va face în cartea minieră.
Pentru substanţele minerale cuprinse în cla
sele II, III, IV, V, VI şi VII punerea în posesie
se va face din oficiu, exploratorul nefiind obli
gat să suporte cheltuelile ocazionate de această

operaţiune.
ART. 14. — Titularul permisului exclusiv nu
poate ocupa terenul şi începe executarea lucră
rilor de explorare înainte de a îi plătit proprie
tarului suprafeţei ocupată despăgubirea cuve
nită conform art. 64 şi următorii.
La fixarea acestor despăgubiri se va urma
aceleaşi regule ca şi la ocuparea suprafeţelor
de către concesionarii minelor.
ART. 15. — Explorarea va fi considerată ca
terminată când vor îi executate toate lucrările
prevăzute în caietul de sarcini.
Substanţele dobândite în lucrările de explo
rare vor putea fi lăsate de Ministerul Indus
triei şi Comerţului la dispoziţiunea explorato
rului în condiţiunile prevăzute în partea a doua
a legii pentru fiecare zăcământ.
Titularul permisului este dator să îndepli
nească, sub sancţiunea retragerii, toate obliga
ţiunile înscrise în lege, în decret şi în caietul
de sarcini. Lucrările de explorare nu pot fi tran
sformate în lucrări de exploatare.
Exploratorul va trimite autorităţii miniere
regionale repoarte trimestriale asupra mersu
lui lucrărilor şi asupra rezultatelor obţinute în
fiecare lună.
La expirarea permisului sau în momentul
când explorările au dat rezultat favorabil, va
remite un memoriu general asupra regiunii ex
plorate cu lucrările efectuate şi rezultatele do
bândite.
ART. 16. — In limitele normelor fixate la
fiecare grupă de zăcământ se pot acorda ace-
luiaş explorator două sau mai multe permise
exclusive pe perimetre alăturate sau izolate,
sau chiar pe ţinuturi miniere a căror întindere
se va fixa de ministru cu avizul Consiliului su
perior de mine bazat pe raportul Institutului
geologic al României.
Nu se poate acorda la persoane sau întreprin-
T-iegea Minelor din 1929 15
deri diferite permise exclusiv de explorare pe

perimetre cari se suprapun total sau parţial,
chiar când s’ar cere pentru substanţe diferite.
Se poate acorda permis exclusiv de explo
rare în interiorul unui perimetru care a fost
dat pentru exploatarea unor anumite substanţe
minerale, însă numai pentru substanţe dife
rite de acelea cuprinse în concesiunea acorda
tă. Această acordare se va face dându-se pre
ferinţă concesionarului.
Concesionarul minei instituite poate cere în
acest caz dela noul explorator o cauţiune prea
labilă pentru daunele ce i s’ar cauza prin ex
plorări.
Cauţiunea se fixează în caz de neînţelegere
între părţi de Ministerul de Industrie şi Comerţ.
Partea nemulţumită cu suma fixată drept
cauţiune se va putea adresa justiţiei, prin aceas
ta nu se vor împiedeca ori suspenda lucrările
de explorare.
Când permisul exclusiv se acordă altuia de
cât concesionarului minei, Ministerul va fixa
deasemenea condiţiunile în cari trebuie să facă
lucrările de căutare, spre a nu se aduce pre
judicii lucrărilor de exploatare ale minei.
ART. 17. —■Durata permisului exclusiv pen
tru explorarea oricărei substanţe minerale în
limitele unui perimetru rezervat este de trei
ani.
Durata permisului exclusiv de explorare se
calculează dela punerea în posesie asupra tere
nului.
Permisul exclusiv va fi prelungit la cerere,
pe câte un an, pe o nouă perioadă până la trei
ani, dacă exploratorul şi-a îndeplinit obligaţiu
nile de lucru în timpul primei perioade, chiar
dacă n’a atins zăcământul.
Pentru cazuri excepţionale Ministerul mai
poate acorda prelungiri anuale şi după expira
rea termenelor de mai sus.
încetarea ART. .18. — Drepturile de explorare prin per

dre|rtulu> de mis exclusiv, precum şi alte drepturi miniere
explorare
prin permis
obţinute în baza permisului exclusiv, încetează
exclusiv dela sine, fără a mai fi nevoie de o dispozitiune
specială sau formalitate, în următoarele cazuri:
a) Prin expirarea termenului pentru care a
fost dat permisul;
b) Prin renunţarea exploratorului;
c) Prin retragerea permisului exclusiv.
ART. 19. — Permisul exclusiv se poate re
trage: ! ! at
a) Când lucrările nu au fost începute în ter
men sau când au fost suspendate mai mult de
60 zile, fără motiv temeinic în prealabil anun
ţat autorităţii miniere regionale;
b) In caz când lucrările se execută în aşa
fel, încât se degradează zăcământul;
c) Pentru abateri grave dela obligaţiunile
prevăzute în caietul de sarcini sau în această
lege;
d) Pentru neglijente repetate de a comunica
autorităţii miniere regionale rezultatele lucrări
lor de explorare şi alte date cerute în legătură
cu aceste lucrări; •
e) In cazul prevăzut la art. 12, alin. ultim.

Cazurile în cari permisul exclusiv pentru
căutarea substanţelor minerale, cuprinse în cla
sele II, III, IV, V, VI şi VII va putea fi retras,
vor fi determinate prin regulament.
Retragerea permisului exclusiv se hotărăşte
în urma cererii Ministerului de către Consiliul
superior de mine, care judecă după chemarea
pârtilor.
Această retragere se publică în „Monitorul
Oficial”, declarându-se liber perimetrul şi se va
menţiona în cartea minieră.
ART. 20. — Controlul explorărilor se exer
cită de autoritatea minieră, care este îndreptă
ţită să urmărească lucrările şi rezultatele lor.
CAPITOLUL III
Concesiunea
° ecla-r?ăi” ART. 21. — O regiune va fi declarată pro-

prietate minieră concesionabilă numai după ce
cesionabile prin lucrări de explorare efectuate prin permis
exclusiv sau prin lucrările de exploatare înve
cinate s’a dovedit existenţa unui zăcământ ex
ploatabil.
Declararea unei regiuni ca proprietate mi
nieră concesionabilă se va face printr’un jur
nal al Consiliului de Miniştri, după propunerea
ministrului industriei şi comerţului şi cu avizul
Consiliului superior de mine, după distinctiu-
nile arătate în această lege.
Din momentul declarării unei regiuni ca pro
prietate minieră concesionabilă, încetează v a
labilitatea permisului exclusiv pentru porţiunile
de perimetru cuprinse în limitele regiunii decla
rate cunoscută, aşa culm se arată la art. 176,
J80 şi 202.
Zăcăminte ART. 22. — Pentru a declara proprietate rm-
-fi nt^mlnr'nieră concesionabilă, o parte din întreaga su
rate, altele prafată a perimetrului rezervat, trebuie ca z ă -
decât cete cământul să fie explorat cu rezultat favorabil,
PJ®v| z“,e.laastfel cum se prevede în partea a doua a legii,
-sete: I b| 2 şi fiecare grupă de zăcăminte.
3; vili’, ix Punctele explorate trebuie să fie cuprinse
şi X în interiorul perimetrului rezervat şi să fie si
tuate potrivit cu extensiunea zăcământului.
Suprafaţa declarată proprietate minieră con
cesionabilă, va fi cuprinsă în limitele unui pe
rimetru de formă pătrată sau dreptunghiulară,
cu laturile orientate Nord-Sud şi Est-W est şi
având întinderea prevăzută în partea a doua a
legii, la grupa respectivă de zăcământ.
Un punct explorat, cu rezultat favorabil, pre
supune că zăcământul a fost atins în acel punct
si urmărit, fie în direcţiune, fie în adâncime, pe
distante suficiente, spre a constata puterea sau
desvoltarea sa, natura şi calitatea substanţelor

minerale. Aceste elemente vor ii luate în con-
siderare, spre a aprecia dacă, fată cu progre
sele tehnice sau metalurgice la acea epocă, un
atare zăcământ poate ii considerat exploatabil,
presupunând că îşi conservă în direcţiune şi
în adâncime desvoltarea constatată în punctul
explorat.
ART. 23. — Odată cu determinarea regiunii
considerată ca proprietate minieră concesiona-
bilă, Ministerul va atribui exploratorului peri
metrul de exploatare şi va determina rezerva
Statului după normele şi distinctiunile arătate în
partea doua a legii.
pentru ART. 24. —■Jurnalul pentru declararea pro-
declarare prietăţii miniere concesionabile va cuprinde:
a) Limitele şi suprafaţa regiunii declarată cu
noscută, lucrările de explorare efectuate şi re
zultatele lor;
b) Substanţele minerale cari vor face obiec
tul concesiunii;
c) Perimetrul de concesiune cuvenit explo
ratorului, suprafaţa care va constitui rezerva
Statului sau a exploratorului devenit concesio
nar şi restul din suprafaţa perimetrului de ex
plorare care urmează să fie.explorată mai de-*
parte de acelaş explorator;
d) Conditiunile generale de concesionare pen
tru perimetrul cuvenit exploratorului, stabilite
de acord cu aceasta, de către Ministerul Indus
triei si Comerţului, cu avizul Consiliului supe
rior de mine.
Jurnalul va fi publicat în Monitorul Oficial
si totodată va fi afişat împreună cu planul su
prafeţelor specificate sub punctul c. pe care se
va însemna pozitiunea lucrărilor de explorare
si rezultatele obţinute, la următoarele autori
tăţi:
Direcţiunea generală a minelor:
Autoritatea minieră regională, şi
Primăriile comunelor pe al căror teritoriu
sunt situate suprafeţele respective.

Perimetrul de concesiune cuvenit explorato
rului şi rezervele vor fi individualizate pe
plan prin litere sau numere, precum şi prin
puncte topografice, localităţi, văi, râuri sau
orice alte semne distinctive.
Pentru concesionarea rezervelor Statului, pe
lângă normele prevăzute în partea doua a le
gii, la fiecare clasă, grupă de zăcământ sau
substanţă minerală, publicaţiunile premergă.-
toare se vor face în acelaş mod şi vor cu
prinde, în afară de datele de mai sus, data
ţinerii şi condiţiunile licitaţiunii.
lsvoare ART. 25. — Substanţele grupate în clasa X,
minerale
isvoare minerale şi ape subterane mineralizate
sau ape curative în genere, lacuri şi lagune
mineralizate, nămoluri, sunt şi rămân ale Sta
tului.
Exploatarea lor se poate face sub două re
gimuri :
a) Regimul simplei autorizări;
b) Regimul declarării de utilitate publică.
Perimetrele de protecţiune cari se instituesc
în jurul exploatărilor de substanţe din această
grupă, impun servituti proprietăţilor pe cari
le înglobează.
CAPITOLUL IV
Instituirea concesiunilor de exploatare

1
Dispozifiuni ART. 26. — Instituirea concesiunilor de ex
generale ploatare este supusă regimului fixat în dispo-
ziţiunile generale de mai jos, aplicabile la toa
te casele de zăcăminte precum şi regimului Spe
cial prevăzut la fiecare clasă de zăcăminte.
Dispoziţiunile acestei legi se aplică şi Sta
tului, dacă singur şi-ar pune în valoare bogă
ţiile sale miniere.
ART. 27. — Concesiunile pot fi instituite nu-
mai în cuprinsul regiunilor declarate proprie

tate minieră concesionabilă, conform art. 21
şi următorii.
O distinctiune se face pentru zăcămintele alu
vionare, în ce priveşte forma perimetrului de
concesiune. La aceste zăcăminte perimetrul
poate urma, în sensul lungimii, sinuozităţile
răului sau ale sedimentului aluvionar, iar la
capetele sale el va fi limitat prin hotare duse j
perpendicular pe direcţia cursului apei sau a
terasei de aluviuni. I
ART. 28. — Suprafaţa perimetrului de con
cesiune se va fixă în raport cu numărul punc
telor explorate cu rezultat favorabil. O dis
tincţie se va face pentru zăcămintele de căr
buni, de petrol, de hidrocarburi gazoase şi pen
tru isvoarele naturale şi apele mineralizate
în genere.
Numărul punctelor ce trebuie să fie explorate
şi formarea perimetrului de concesiune, urmea
ză regimul special prevăzut în partea doua a
legii pentru fiecare grupă de zăcăminte.
Se pot reuni concesiuni adiacente când o a-
tare reuniune este reclamată de cerinţele eco
nomiei miniere, însă numai cu autorizarea Mi
nisterului Industriei şi Comerţului şi cu avizul
ART. 29. — Durata concesiunii se va stabili, .
în raport cu întinderea perimetrului, în limitele-
prevăzute la fiecare grupă de zăcământ, a-
vându-se în vedere conditiunile de zăcământ,,
precum şi cele de exploatare.
Termenul de valabilitate va fi calculat, cu
începere dela 1 Ianuarie al anului care urmea
ză publicării în .,Monitorul Oficial”, a decretu
lui regal de instituirea concesiunii.
ART. 30. — Concesiunile se pot acorda so
cietăţilor de orice fel, române şi străine, cari
îndeplinesc normele cerute de legile române,
precum şi persoanelor juridce, de orice fel.
ART. 31. — Exploratorul are dreptul să
obţină concesiunea de exploatare asupra unui-

perimetru format în jurul punctelor explorate-
de el, cu rezultat favorabil, în eonditiunile legii
şi cu obligaţiunea de a forma o societate în
term en de un an dela data publicării jurnalului
de declarare a perimetrului proprietate minieră
concesonabilă în „Monitorul Oficial”.
Dacă exploratorul nu va constitui o aseme
nea societate în termenul arătat, Statul va ră
mâne liber să pună concesiunea în exploatare,
în eonditiunile legii, rezervând exploratorului
celelalte drepturi ce-i sunt conferite de lege.
Exploratorii de substanţe minerale, cuprin
se în clasele II, III, IV, V, VI şi VII, pot ob
ţine concesiunea de exploatare, fără a fi obli
gaţi să formeze o societate.
Regimul ART. 32. —• Concesiunea minieră se va in
concesiuni stitui şi acorda de Stat prin una din următoarele
lor
forme:
a) Pe baza de redeventă către Stat;
b) Sub forma unei asociaţiuni între Stat şi
întreprinderea concesionară, conform legii
pentru organizarea şi administrarea pe baze'
comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor pu
blice.
Regimul ART. 33. — Când concesiunea este instituită
concesiuni pe bază de redeventă către Stat, această rede
lor redeven-
fiare ventă va fi luată din produsul extracţiunii dacă
este negociabil sau dacă poate fi predat uzine
lor, fără a fi transformat.
Ea va fi luată numai din produsul concentrat
prin operaţiuni consecutive şi anexe exploa
tării dacă produsul brut urmează a fi supus la
operaţiuni de concentrare, spre a putea fi ne
gociabil or; predat uzinelor metalurgice.
Redeventă cuvenită Statului va fi percepută
dună normele prevăzute de lege pentru fiecare
clasă de zăcăminte.
Regimul ART. 34. — Asociaţiunea între Stat şi capi-
concesiuni
lor prin aso-. talul particular va fi constituită atât pentru ex
ciafiune cu ploatare cât şi, dacă va fi cazul pentru onera-
Statul ţiunile industriale şi comerciale consecutive şi
anexe exploatării.
Participarea ART. 35. — Oricare ar fi regimul concesiu-j

proprietarii suprafeţelor cuprinse în pe-!
ţei la Pcap1- rimetrul concesionat au dreptul la o redeventă,
talul între- dacă zăcământul care formează obiectai con-
prlnderii şiu cesiunii era la libera şi exclusiva lor dispozi- ‘
|a redevenţâjjc potrivit legilor iu vigoare înainte de pro
mulgarea Constituţiei.
Cuantumul acestei redevenţe este cel stabi-
bilt în partea a doua a legii, la fiecare din a-
cele zăcăminte şi va fi împărţită între proprie
tari, proporţional cu suprafaţa fiecărei proprie
tăţi cuprinsă în perimetru.
Constatarea, fixarea şi plata preţului acestor {
redevenţe se va face după regulele prevăzute >
la art. 128—131. !
ART. 36. — La instituirea concesiunii de ex
ploatare pe un perimetru. Statul atribue pro
prietarului suprafeţei dreptul de a participa,
în anume condiţiuni, la capitalul întreprinderii
concesionare.
Cota rezervată proprietarilor suprafeţei cu
prinse în perimetru la capitalul întreprinderii
concesionare va îi fixată de Ministerul Indus
triei şi Comerţului, cu avizul Consiliului supe-:
rior de mine, până la 10% din capitalul afeo-
tat la exploatarea acestui perimetru. Ea va fii
rezervată din capitalul particular. Proprietarii:
vor fi obligaţi să depună vărsămintele în con-
diţiunile emisiunii titlurilor.
Suma stabilită se va repartiza între proprie-:
tarii suprafeţei, proporţional cu suprafaţa fie
cărei proprietăţi, cuprinsă în perimetru.
Când proprietarii suprafeţei nu-şi exercită
dreptul acordat de Stat la participarea capita
lului, sau îl exercită parţial. Ministerul, cu a-
vizul Consiliului superior de mine, este în drept
a dispune asupra sumei rămasă disponibilă.
Participarea ART. 37. — Exploratorul are drept la valoa-
explorato- rea unei redevenţe anuale din producţia brută
rului_ la în- extrasă depe toate perimetrele declarate pro-
ireprinderea prietate minieră concesionabilă pe baza lucră-
C°nară10" rilor sale de explorare, afară de perimetrul
concesionat Iui.
Cuantmul redeventei este cel stabilit în par

tea Il-a a legii, la fiecare substanţă minerală
şi va fi constatată, fixată şi plătită conform
art. 128 — 131.
ART. 38. — Pentru toate substanţele mine
rale afară de petrol, exploratorul care renunţă
la concesiunea de exploatare a perimetrului
la care are dreptul conform dispozitiunilor
generale ale legii şi ale celor speciale prevă
zute în partea doua la fiecare grupă de zăcă
mânt, pe lângă redeventa arătată la articolul
precedent, are dreptul să fie despăgubit pen
tru costul real al tuturor lucrărilor de explorare
executate de el şi cari au determinat decla
rarea proprietăţii miniere concesionabile, plus
o dobândă egală cu scontul Băncii Naţionale
mărit cu 2%. Dobânda se va socoti pentru ju
mătate din timpul cuprins între data acordării
permisului exclusiv şi data instituirii conce
siunii. Aceste despăgubiri vor fi suportate de
către întreprinderile cari vor obţine concesiuni
pe suprafaţa explorată de ei, independent de
drepturile cuvenite Statului conform legii de
fată.
Formele pen
tru institui ART. 39. — Cererile penru dobândirea unei
rea conce concesiuni trebuesc prezentate la Ministerul
siunii Industriei şi Comerţului, în termenul hotărât
de acest Departament.
Cererea pentru concesiune va fi însoţită de:
a) Un plan cotat la scara 1/5000 al perime
trului cerut:
b) Datele prin cari se justifică capacitatea
tehnică şi financiară a solicitatorului de a în
treprinde, organiza şi conduce exploatări mi
niere de natura celei cerute, precum şi de a
satisface obligaţiunile de plată pentru^ lucrări
şi instalatiuni de exploatare, indemnizări pen
tru ocuparea suprafeţei şi pentru orice alte o-
perafiuni industriale sau comerciale, în legă
tură strânsă cu exploatarea;
c) Un memoriu prin care să se arate pro-
gramul de lucru, conditiunile de realizare, pre- i

cum şi orice alte propuneri; ş
d) Când solicitatorul concesiunii este o so
cietate, va prezenta: un exemplar al statutelor,
al actului de constituire a societăţii, precum şi
împuternicirea persoanei care prezintă cererea.
Condiţia de sub punctul b nu priveşte cla
sele II, III, IV, V, VI şi VII.
ART. 40. — Cererea de concesiune adresată
Ministerului Industriei şi Comerţului este în- i
registrată şi se va trece într’un registru spe- ţ
cial. |
In acelaş timp, Ministerul remite solicitato- !
rului o copie a cererii şi a planului, prevăzute :
cu data şi numărul de înregistrare şi semnate ;
de cel în drept în numele ministrului.
ART. 41. — După tinerea licitatiunii, care
se va face potrivit legii contabilităţii generale
a Statului, Direcţiunea generală a minelor su
pune ministrului, cu raport motivat ofertele
prezentate şi rezultatul licitatiunii.
ART. 42. —■Ministrul, după ce caietul de sar
cini a fost acceptat şi semnat de solicitator,
propune Consiliului de Miniştri, pe baza dispo-
zifiunilor din partea Il-a a legii si printr’un ra- Ş
port motivat, concesionarea perimetrului scos ‘
la licitaţie.
ART. 43. — Decretul de concesiune arată
numele şl domiciliul concesionarului, natura,
situatiunea şi limitele proprietăţii concesionate, ;
precum şi forma sub care se acordă concesiu- -
nea.
Decretul fixează drepturile cuvenite Statu
lui pentru acordarea concesiunii, redeventa^a-
tribuită proprietarilor suprafeţei şi explorato
rului.
Decretul şi câte un exemplar al planului con
cesiunii şi al caietului de sarcini în original,
vor fi păstrate în arhiva Ministerului Industriei
şi Comerţului.
Al doilea exemplar original al planului şi ca-
Legea Minelor din 1929 25"
ietului de sarcini vor fi înaintate instantéi ju

decătoreşti unde se tine cartea minieră.
ART. 44. — Caietul de sarcini va trebui să
cuprindă:
a) Descrierea perimetrului de concesiune in
dividualizat după cum se arată la art. 24;
b) Obligaţiunile generale ale concesiona
rului ;
c) Durata concesiunii, expirarea, renunţarea
sau retragerea concesiunii;
d) Condiţiuni particulare ale concesiunii şi
diverse clauze potrivit naturii concesiunii;
f) Modalităţile de calculare şi percepere a
redevenţelor;
g) Stipulaţiunea că perimetrul, clădirile, lu
crările, maşinile şi uneltele de orice fel, consti
tuind dependinţele imobiliare strâns legate de
exploatare existente la acordarea concesiunii,
precum şi cele dobândite în cursul acesteia, vor
reveni în patrimoniul Statului, la expirare, fără
despăgubire şi libere de orice sarcini sau obli
gaţiuni de orice natură. Investiţiunile din ulti
mii ani ai concesiunii vor reveni Statului, după
normele prevăzute la a r i 92;
h) Condiţiunile şi formalităţile cu cari se va
face renunţarea sau retragerea concesiunii;
i) Sancţiunile şi modalităţile de constrângere
a concesionarului pentru a-şi îndeplini obliga
ţiunile impuse prin caietul de sarcini.
Decretul şi caietul de sarcini vor fi publicate
în „Monitorul Oficial”.
Copii certificate depe aceste acte şi o copie
a pianului vor fi predate autóidtăţii miniere re
gionale şi concesionarului.
O copie a decretului şi a planului vor fi tri
mise de autoritatea minieră regională primă
riei comunei pe al cărei teritoriu se găseşte pe
rimetrul concesionat.
Primăria este obligată a afişa decretul.
ART. — 45.—Limitele perimetrului concesio
nat vor fi trase pe teren prin semne fixate pe:
hotar, luîndu-se ca bază planul anexat la de

cretul de concesiune.
La această operaţiune vor fi chemaţi con- fpi
cesionarii învecinaţi şi proprietarii suprafeţei. ;
printr’o înştiinţare colectivă, care se va afişă j
la primăria respectivă, cu cel puţin 15 zile j
înainte de începerea lucrărilor; afişarea va fi j
constatată prin proces-verbal încheiat de pri- j
mar. !
Fixarea perimetrului pe teren şi ridicarea
lui în plan se va face de către un inginer, în
conformitate cu art. 171, pe cheltuiala con
cesionarului.
Lucrarea va fi verificată pe teren de către
şeful autorităţii miniere regionale sau de dele
gatul său.
Dacă lucrarea este bine executată, acesta
va încheia un proces-verbal semnat şi de con
cesionar şi pe care-1 va depune în copie la
primărie, pentru afişare, conform alin. 2.
. Cei nemulţumiţi se vor adresa în termen de
15 zile dela afişarea procesului-verbal comi-
.siunii regionale de judecată, care va judeca în
primă instanţă, cu drept de apel la Consiliul
superior de mine.
Apelul se declară în termen de 15 zile dela
comunicarea hotărârii la aceeaşi comisiune re
gională, care îl va înainta împreună cu dosarul
afacerii Consiliului superior de mine, prin Di
recţia generală a minelor.
Consiliul superior de mine va hotărî defi- '
nitiv.
Dacă nu s’au ivit întâmpinări sau dacă ele
au fost respinse, se va proceda la punerea în
posesie asupra concesiunii, de către autoritatea
minieră regională, constatându-se aceasta prin-
t r ’un proces-verbal.
Planul ridicat şi suprafaţă stabilită cu aceas
tă ocaziune su n t. definitive, cel anexat şi pre
văzut în caietul de sarcini fiind numai pro
vizoriu. ... ... ; i
Legea Minelor din 1929 27'
ART. 46. — Deia data publicării decretului

de concesiune, mina este o proprietate distinctă
de aceea a suprafeţei.
Mina este o proprietate imobiliară.
Clădirile, maşinile instalate, sondele şi alte
lucrări anexe, instalate la suprafaţă sau subte
rane. sunt imobile.
Aparatele, uneltele şi caii servind Ia exploa
tare, sunt imobile prin destinaţie.
Dreptul de a exploata o mină este un drept
real imobiliar.
Acest drept când este dobândit dela Stat
nu se poate transmite, sub sancţiunea retrage
rii concesiunii, decât numai cu autorizarea
Consiliului de Miniştri, dată după propunerea
ministrului industriei şi comerţului, cu avizul
Asupra dreptului de a exploata o mină se
pot constitui ipoteci şi privilegii.
CAPITOLUL V
Drepturi şi obligaţiuni în legătură cu conce
siunea minieră
SECŢIUNEA I
ART. 47. — In limitele perimetrului conce
sionat şi mărginit prin planurile verticale duse
prin hotarele perimetrului, concesionarul are
dreptul să exploateze şi să valorifice acele
substanţe minerale ce i-au fost concesionate.
El este îndreptăţit în conditiunile legii de
faţă:
a) A deschide galerii, a face puţuri, sondaje'
şi alte lucrări subterane sau la suprafaţă în
scop de a urmări desvoltarea zăcământului în
adâncime şi Ia suprafaţă şi de a exploata sub
stanţele minerale ce i-au fost concesionate;
b) A efectua lucrări de pregătire, instala-
ţiuni de maşini şi ateliere de orice fel pentru
extragerea, transportul, prelucrarea si valori
ficarea substanţelor minerale, lucrări pentru*
aerai şi pentru evacuarea apelor din mină;

c) A instala conducte, diguri, iazuri, nece
sare exploatării, a construi drumuri, poduri şi
căi ferate, precum şi de a amenaja locuri pen
tru depozitarea, atât a substanţelor minerale
utile, cât şi a substanţelor sterile extrase;
d) A executa orice fel de clădiri necesare lu
crărilor miniere, sau pentru adăpostul lucrăto
rilor şi personalului.
Orice construcţie sau instalaţiune fixă tre-
bue să fie autorizată de autoritatea minieră
regională.
O atare autorizaţie este necesară si pentru
instalarea în mină a maşinilor acţionate în mod
mecanic.
Când autoritatea minieră regională refuză
autorizaţia, concesionarul va putea reclama la
Ministerul Industriei şi Comerţului.
ART. 48. — Dacă se întâlnesc în cursul ex
ploatării alte substanţe decât cele concesiona
te, asociate însă cu acestea în aşa fel în acelaş
zăcământ, încât exploatarea unora din sub
stanţe atrage după sine în mod necesar şi ex- =
ploatarea celorlalte, concesiunea dată asupra ;
uneia din substanţe se va extinde, la cererea j
concesionarului, şi asupra celorlalte substanţe i
conexe, urmând fiecare regimul special prevă
zut la clasa respectivă de zăcăminte.
ARI'. 49. — Dacă în cursul exploatării ză
cământului de substanţe concesionate, conce
sionarul întâlneşte masse de roci comune din
categoria celor cari după această lege rămân
la dispoziţia proprietarului suprafeţei, conce
sionarul este liber să utilizeze asemenea pro
duse, fără nici o despăgubire, numai întrucât
are nevoie de ele la exploatarea minieră, pre
cum şi la uzine, stabilimente şi lucrări cari con-
stituesc dependinţe imediate ale minei.
Când concesionarul întrebuinţează asemenea
substanţe comune, lăsate la dispoziţia proprie
tarului suprafeţei, pentru industrii anexe sau
le comercializează, proprietarul solului are

drept la o despăgubire.
Dacă proprietarul are nevoie de aceste sub
stanţe, el le va putea lua, însă numai în can
tităţile strict necesare gospodăriei sale.
Proprietarul suprafeţei poate fi autorizat de
autoritatea minieră să extragă din mină sub
stanţe minerale ce au fost lăsate prin legea de
faţă la dispoziţia sa, însă numai în cazul când
printr’o asemenea extragere nu s’ar împiedica
sau stânjeni exploatarea minieră.
Concesionarul are dreptul să aleagă, fie să
exploateze şi să transporte el însuş acele mi
nerale, urmând a fi despăgubit de proprietarul
suprafeţei pentru cheltuelile făcute, fie să per
mită proprietarului suprafeţei întrebuinţarea
exploatării sale miniere şi a mijloacelor de
transport, în schimbul unei despăgubiri cores
punzătoare.
Dacă exploatarea substanţelor minerale lă
sate la dispoziţia proprietarului suprafeţei s’ar
putea efectua prin lucrări la suprafaţă şi dacă
acest proprietar este nevoit a renunţa la astfel
de lucrări din cauza exploatării miniere, el va
primi despăgubirea fixată după normele pre
văzute pentru cedarea suprafeţei.
Neînţelegerile între părţi în această materie,
afară de despăgubiri, vor fi rezolvate de comi-
siunea regională de judecată, care va judeca
în primă instanţă, cu drept de apel la Consiliul
superior de mine. Apelul se declară în termen
de 15 zile dela comunicarea hotărârii, la aceeaş
comisiune regională, care îl va înainta împre
ună cu dosarul afacerii Consiliului superior de
mine, prin Direcţiunea generală a minelor.
Drepturi în ART. 50. — Concesionarul are dreptul să
,®9*!ură c“ dispună de apele din mine captate de el, pu-
âpelor'dki 1tându-le ultiza, însă numai pentru nevoile ex
mine ploatării miniere sau ale instalatiunilor şi uzi
nelor în strânsă legătură cu exploatarea.
Această utilizare poate avea loc chiar în ca
zul când apele ar fi lăsate să se scurgă din

mină.
Dacă aceste ape cari se scurg din mină ar
fi cerute şi de alte persoane, autoritatea mi
nieră va invita concesionarul din a cărui mină
provin apeie, ca într’un timp de 3 luni să de
clare dacă va utiliza acele ape pentru exploa
tarea minieră în cursul celor 2 ani următori.
Dacă exploatatorul nu răspunde la această
invitaţiune în termen, sau dacă în decursul ce
lor 2 ani concesionarul minei nu face uz de
drepturile rezervate, atunci apele pot îi conce
sionate şi altora.
Dacă concesionarul minei din care provin
apele a plătit proprietarului suprafeţei pe te
renul căruia se scurg apele drept despăgubire,
fie o sumă globală, odată pentru totdeauna, fie
o plată anuală, concesionarul este îndreptăţit a
pretinde dela acela care utilizează apele, pe
tot timpul acestei utilizări, în primul caz, pro
centele legale la capitalul dat ca despăgubire,,
iar în al doilea caz, contravaloarea dărilor, a-
nuale.
Concesionarul minei nu este responsabil de
variatiunile debitului apelor provenite din ex
ploatare.
Concesionarul are dreptul să folosească în
interesul exclusiv al exploatării zăcământului
minier concesionat lui. şi apele dela suprafaţă
(torente, pârae, râuri, etc.). El va putea exer
cita acest drept numai în limita cantităţilor
disponibile din debitul normai al cursului de
apă. Direcţiunea generală a apelor fiind în a-
cest caz obligată să acorde autorizarea de fo
losinţă, în condiţiunile legii apelor.
ART. 51.—Concesionarul poate obţine drep
tul de a exploata porţiuni din pădurile Statu
lui spre a-şi procura lemnul de care are ne-
voe pentru lucrările în strânsă legătură cu ex
ploatarea zăcământului minier concesionat lui,,
prezentându-se la licitatiunile tinute de Mi-
nisterul Domeniilor în vederea exploatării pă

durilor Statului.
In cazul când oferta sa va fi mai mică decât
ale celorlalţi licitatori, concesionarul are drep
tul ca, în termen de trei zile dela data şi ora
tinerii licitatiunii, să accepte condiţiunile celei
mai avântajoase oferte, printr’o declaraţie în
registrată în acest termen la serviciul care a
t'inut licitaţia.
Dacă concesionarul va obţine în aceste con-
ditiuni dreptul de a exploata o pădure, el nu
va putea comercializa, fără autorizarea Minis:
terului Domeniilor, decât esenţele de lemn care
nu corespund nevoilor exploatării sale miniere.
In caz de abatere, dreptul de a exploata pă
durea va fi retras, iar concesionarul va fi im
pus să plătească o amendă egală cu dublul va
lorii lemnului comercializat contrar acestei
dispoziţiuni.
ART. 52. — Concesionarul este obligat să
înceapă lucrările în vederea exploatării cel mai
târziu în timp de un an dela punerea în stă
pânire.
Lucrările începute trebuie să fie continuate
regulat, fără întrerupere.
Orice lucrare minieră sau instalatiune care
atinge unul din obiectivele asupra cărora au
toritatea minieră este împuternicită să exercite
supraveghere şi control, trebuie să fie anunţată
autorităţii miniere sau organului local de con
trol, iar executarea ei nu poate începe decât
după ce va fi autorizată.
De asemenea, înainte de a se începe ex
ploatarea unui câmp de extractiune, exploata
torul trebuie să supună autorităţii miniere me
toda de exploatare pe care o va urma.
Dacă lucrarea anunţată satisface prescrip-
tiunile legii şi regulamentelor, autoritatea mi
nieră autoriză începerea ei, iar dacă e cazul,
notifică odată cu autorizarea, observatiunile
sale şi măsurile necesare pentru a evita nea
junsurile semnalate. _
Dacă exploatatorul nu ia măsurile prescrise.,

executarea lucrărilor va £i oprită total sau
parţial.
In contra măsurilor luate de autoritatea mi
nieră locală, concesionarul va putea apela,
prin Ministerul Industriei şi Comerţului la Con
siliul superior de mine care va judeca.
ART. 53. — Suspendarea sau părăsirea unei
lucrări miniere sau a unui câmp de extractiune
trebuie să fie anunţată autorităţii miniere.
Autoritatea minieră, după vizitarea lucră
rilor, ia act de declaraţia de părăsire sau sus
pendare şi poate prescrie eventuale măsuri sau
lucrări de siguranţă, afară de cele prescrise în
regulamente. -
ART. 54. — Orice exploatare este obligată
să tină la z i:
1. Un plan exact al suprafeţei, indicând li
mitele şi punctele topografice cari definesc pe
rimetrul, ivirile la suprafaţă şi toate instalatiu-
nile aflate pe ea.
2. Planuri exacte în proecfiune orizontală ale
lucrărilor subterane, pe etaje sau orizonte, cu
arătarea porţiunilor exploatate în fiecare an şi
a celor în curs de exploatare.
Ridicările topografice trebuie să fie racor
date cu cele dela suprafaţă, iar planurile res
pective trebuie să se poată suprapune.
3. Planuri cari să arate vederea de fată şi
diferite secţiuni prin mină şi zăcământ, suscep
tibile de a defini extinderea zăcământului şi
a lucrărilor miniere, natura şi compoziţia sub
stanţelor minerale utile întâlnite.
4. La exploatările de petrol şi de gaze na
turale, pe lângă planul de suprafaţă, se va
întocmi profile, cu privire la natura şi succe
siunea straturilor străbătute prin galerii, pu
ţuri şi sonde,' şi se va comunica toate datele
ştiinţifice şi tehnice cari rezultă din lucrările
executate.
5. Registrele comerciale în cari să se arate
producţiunea obţinută, atât în stare brută cât

şi sub formă de produse separate sau concen-
| trate în atelierele de preparare mecanică.
6. Orice alte registre, planuri, acte, car
I vor prevedea prin regulamente sau prin de-
! ciziuni ministeriale.
T ART. 55. — Când în cursul exploatării lu-
* crările subterane se apropie până la o distantă
| .de 80 m., de un pod, de o cale de comunicaţie,
ţi de hotarele concesiunii, sau când ajung în a-
proprierea edificiilor sau regiunilor locuite, la
o distantă de 50 m. de ele, exploatatorul este
' obligat să înştiinţeze din vreme autoritatea mi-
, nieră, înainte ca aceste distanţe să îi fost a-
tinse. Autoritatea minieră, după ce vizitează
; lucrările, fixează măsurile de protecţiune.
exploratorul ART. 56. — Exploratorii şi exploatatorii de
Iul%i conce- orice fel de substanţe minerale, pot îi autori-
sionarului cu zaţi să ocupe, atât în interiorul cât şi în exte-
proprietarii r ionii perimetrului, suprafeţele necesare pen-
c^mbiele* "ru executarea lucrărilor de orice fel. în legă-
învecinate tură cu explorarea, exploatarea zăcământului,
transportul şi valorificarea substanţelor ex
trase.
Pentru explorări, ocupatiunea se poate face
sub formă de arendare, sau luare în folosinţă
obligatorie, sau constituire de servituti.
Durata ocupaţiunii nu poate fi mai lungă de
cât a permisului exclusiv.
Pentru concesiuni, ocupaţiunea se poate face
sub formă de arendare sau luare în folosinţă
obligatorie servitutii sau exproprierii.
Când prin ocuparea suprafeţei necesară pen
tru executarea lucrărilor de explorare sau ex
ploatare a zăcământului, restul terenului sau
clădirilor aparţinând proprietarului respectiv,,
ar deveni improprii pentru a fi folosite mai de
parte, în scopul şi în condiţiunile anterioare,
arendarea sau exproprierea se va face pentru
întreg terenul.
ART. 57. — Arendarea obligatorie se instî-
Legea M inelor din 1929 3
tue asupra suprafeţelor destinate pentru utili

zări de scurtă durată.
Arendarea nu va depăşi cinci ani; ea va pu
tea fi reînoită.
Servitutile se institue asupra suprafeţelor
destinate pentru utilizări, cari vor dura tot tim
pul cât durează explorarea sau exploatarea.
Exproprierea se va declara pentru suprafe
ţele destinate căilor de comunicaţie de orice
fel şi instalatiunilor cu caracter de durată în
delungată şi care ar putea servi eventual şi ia
alte destinaţiuni în caz de încetarea exploată
rii, deasemenea şi pentru utilizările din urma
cărora solul devine improductiv.
Se pot evacua sau expropria şi orice fel de
clădiri sau locuinţe, fie în interiorul, fie în a- 1
fara terenului concesionat, dacă aceste măsuri |
sunt absolut indispensabile pentru exploatare, j
ART. 58. — Arendările obligatorii, servitu- j
file şi exproprierile se fac exclusiv în interesul j
explorării sau exploatării zăcământului, a tran- j
sportului produselor brute sau fabricate şi va- *
lorificării substanţelor extrase. Ele fac parte |
integrantă din patrimoniul explorării sau ex
ploatării.
La încetarea unei concesiuni din orice cauză
suprafeţele expropriate, cu instalatiunile aflate
pe ele, revin de drept Statului, fără despăgu- (
bire, afară de cazul când pentru instalatiunile
din ultimii ani ai concesiunii s’ar fi convenit !
altfel.
Dacă Statul ar vinde bunurile expropriate, j
foştii proprietari vor fi preferiţi, la conditiuni 1
egale. In acest scop, aceştia sau urmaşii lor vor ■
fi înştiinţaţi pe cale administrativă sau prin
publicitate, despre conditiunile vânzării.
Dacă ei nu vor răspunde în termen de 30
zile dela data înştiinţării sau publicării, Statul
poate vinde oricui aceste bunuri.
ART. 59. — Necesitatea arendărilor obliga
torii, constituirilor de servituti şi exproprieri-
Legea Minelor din 1929 35*
lor, va îi stabilită, în chip definitiv, de către

Consiliul superior de mine, prin deciziuni moti
vate, date în urma cercetărilor făcute de orga
nele miniere şi a avizului comisiunii regionale
de judecată.
ART. 60. — Cererea pentru arendări obli
gatorii, servituţi sau expropriere va îi adresată
autorităţii miniere regionale. Ea trebuie să cu
prindă: locul, natura şi suprafaţa imobilului,
numele proprietarului şi felul lucrării, care jus
tifică ocuparea sau exproprierea.
Această cerere va fi prezentată în atâtea
exemplare câţi sunt stăpânitorii aparenţi ai a-
cestor imobile. La ea se va alătura un plan în
dublu exemplar, cotat în scara 1:2500 sau la
scara cadastrală şi pe care vor fi arătate lu
crările, clădirile şi orice alte instalatiuni exis
tente pe acel perimetru sau în afară de eî.
ART. 61. — Autoritatea minieră regională e
obligată să comunice această cerere primăriei
locale, precum' şi părţilor interesate prin nota
rul comunei, care va lua dovada sau va încheia
proces-verbal.
Primarul va afişa cererea Ia uşa primăriei şi
va îndeplini toate formele de publicitate pre
văzute în alin. 2, 3 şi 4 al art. 11 din această
J -e.
Proprietarii suprafeţei şi orice persoană in
teresată pot să prezinte autorităţii miniere re
gionale observatiunile lor, în termen de 10 zile
dela data îndeplinirii formalităţilor de mai sus.
Şeful autorităţii miniere regionale, după ce va
face cercetări va convoca de urgentă comi-
siunea regională de judecată spre a examina şi
aviza motivat asupra cererei.
In baza acestui aviz sau a altor cercetări,
Consiliul superior de mine, sesizat dc direcţiu
nea generală a minelor, va hotărî conform art.
59, printr’o decizie în care se va arăta amă
nunţit toate datele pentru individualizarea
bunului expropriat, ori ocupat şi termenul-
Deciziunea va fi afişată la autoritatea minieră

regională şi la primăria comunei. I
ART. 62. —■Declararea exproprierii, consti
tuirea de servituti şi arendarea obligatorie se
va face în baza acestei decizii de către tribu
nalul în circumscripţia căruia este situat imo
bilul, după ce va fi chemat părţile.
Nu se va putea contesta necesitatea şi mo
dul de ocupare stabilite de Consiliul superior ;
de mine.
Tribunalul va judeca în termen de 15 zile de ;
la introducerea cererii, iar în ziua judecaţii a-
semenea afaceri vor avea precăderea înaintea
oricăror altora.
Hotărârea dată este supusă numai recursului I
în termen de o lună dela comunicare dacă par- |
tea a lipsit. Ş
Hotărârile Ia ambele instanţe se dau fără |
drept de opoziţie. |
ART. 63. — Exproprierea, servitutile şi a- j
rendările pentru orice durată vor fi înscrise în J
cărţile miniere. |
Dacă aceste cărţi nu vor fi încă alcătuite cu I
privire la terenul respectiv, se va face men- I
tiune în registrele de mutafiune, existente după j
legile in vigoare. |
ART. 64. — Despăgubirea proprietarilor su- \
prafetei în caz de expropriere, servituti sau a- I
rendări obligatorii, dacă părţile nu se înţeleg, [
va fi fixată de către justifie. j
O comisiune de arbitri va alcătui prima in- ?
stanţă pentru fixarea despăgubirilor. Ea va fi ş
compusă din: prim preşedintele sau preşedin
tele tribunalului unde e o singură secţiune şi din
doi arbitri aleşi de părţi. Ea va fi prezidată de
magistrat şi asistată de un grefier sau un aju
tor de grefă desemnat de preşedintele tribuna-
lui.
Dacă părţile nu-şi aleg arbitri sau aceştia ’
lipsesc, ei vor fi înlocuiţi cu judecătorii tribu- ;
naiului, prin tragere la sorti. ■
Hotărârea comisiunii este dată fără opoziţie

şi supusă apelului în termen de 15 zile dela co
municare.
Apelul se va declara la preşedintele tribuna
lului.
Curtea de apel judecă de urgentă şi cu pre
cădere, fără drept de opoziţie. Decizia este su
pusă recursului, în termen de 15 zile dela co
municare.
ART. 05. — Pentru fixarea despăgubirii, păr
ţile sau autoritatea minieră regională, se vor
adresa preşedintelui tribunalului, care va în
ştiinţa pe părţi să-şi desemneze arbitri, în ter
men de 15 zle dela primirea înştiinţării.
Despăgubirea nu va putea fi mai mică decât
de 2 ori valoarea comercială a bunurilor dim
prejur.
Toate cheltuelile necesitate de procedura fi
xării despăgubirilor, sunt în sarcina consesio-
narului.
Pentru arendările sau luările în folosinţă o-
bligatorii, plata se va stabili din trei în trei
ani.
ART. 66. — Despăgubirea trebuie plătită
înainte de punerea în posesie. Dacă vor fi ne
înţelegeri cu privire la drepturile proprietari
lor, despăgubirea va fi consemnată la Casa
ae Depuneri şi recepisa la tribunal.
După ce s’a plătit ori s’a depus despăgubi
rea, tribunalul va ordona punerea în posesie,
care se va efectua de autoritatea minieră re
gională, încheindu-se un proces-verbal.
In cazuri, urgente şi pentru nevoi strâns
legate de exploatarea ori funcţionarea minei.
Consiliul superior de mine poate încuviinţa
ocuparea imediată a imobilelor; în acest caz,
pe baza constatării făcută de autoritatea minie
ră, cu privire la situatiunea şi la starea aces
tor imobile, va fixa — în chip provizoriu — şl
despăgubirea, obligând pe concesionar s’o con
semneze Ia Cassa de Depuneri şi recepisa Ia
tribunalul respectiv.
38 Legea Minelor clin 1929
ART. 67. —■Despăgubirile pentru orice alte

pagube, de orice natură, cauzate prin explorări
sau exploatări, dacă este neînţelegere între
părţi, se fixează de instanţele judecătoreşti
după regulele dreptului comun.
ART. 68. ■ — Ocuparea sub orice formă a su
prafeţei nu ridică proprietarului respectiv fo
loasele ce i s’au rezervat prin lege, cu privire
la redeventă şi la participare în exploatare.
ART. 69. •—■Pe terenuri pe cari se află mo-i
numente istorice, biserici, cimitire, isvoarc de
ape minerale, drumuri publice, căi ferate, di
guri şi alte lucrări publice, autoritatea minie
ră regională, în interesul conservării acestor
lucrări, va stabili, cu aprobarea Ministerului ,
Industriei, şi Comerţului, Iuindu-se avizul au
torităţii în drept, o zonă de protectiune în in
teriorul căreia nu poate fi admisă ocuparea
suprafeţei sau executarea de lucrări miniere.
Insialafiuni ART. 70. — Înfiinţarea oricăror instalaţiuni.
pentru pentru transportul produselor miniere, lichide
transport.
Stabilimente
sau gazoase, afară din limitele perimetrului
industriale concesiunii, este subordonată unei autorizări a
miniere Ministerului Industriei şi Comerţului, cu obser- ;
varea dispozitiunilor din această lege.
Ministerul va examina măsura în care ase
menea instalaţiuni pot rămâne dependinţe ex
clusive ale uneia sau mai multor întreprin
deri, sau dacă trebuiesc rezervate pe seama
Statului. In cazul din urmă, dacă Statul, prin
Ministerul Industriei şi Comerţului, nu va lua 1
în termen de 3 luni măsurile necesare pentru j
înfăptuirea acestor instalaţiuni, este dator săi
supună Consiliului superior de mine cererile;
particularilor, pentru facerea acestor instalaţi-
uni. Dacă instalatiunile vor fi făcute de par
culari, Statul este în drept să le preia, după |
normele a r i 197, cănd va crede că este nece- ■
sar pentru interesul public. ;
Pentru linii ferate de orice categorii şi pen- ‘
tru funiculare, autorizarea va putea fi dată nu- ,
mai după o prelabilă aprobare a Ministerului

Comunicaţiilor, care va putea exercita şi con-,
trolul exploatării lor.
ART. 71. — Cererea de autorizare însoţită
de planul regiunii al perimetrului al instalatiu-
nii şi arătând natura acesteia, utilitatea ei, con-
diţiunile de funcţionare şi de exploatare, va
fi înaintată Ministerului Industriei şi Comerţu
lui, prin autoritatea minieră respectivă.
Autorizarea se va da prin deciziune minis
terială, luată pe baza avizului Consiliului su
perior de mine.
ART. 72. — Este deasemenea necesară au
torizarea Ministerului Industriei şi Comerţului,
cu avizul Consiliului superior de mine, pentru
înfiinţarea ş i ' funcţionarea întreprinderilor şi
stabilimentelor de orice fel, bazate pe concen
trarea sau transformarea produselor miniere
brute în produse negociabile, prin procedee de
preparare mecanică, metalurgice sau alte pro
cedee industriale.
Autorizarea va fi condiţionată de posibilita
tea existentei şi procurării materiei prime, în
cantităţi corespunzătoare cu puterea de lucru
a instalatiunii şi de eonditiunile generale econo
mice, în vederea celei mai bune valorificări a
substanţelor din clasa respectivă de zăcăminte.
Cererea de autorizare va fi înaintată Minis
terului Industriei* şi Comerţului, prin autoritatea
minieră regională, însoţită de planurile de si-
tuatiune a instalatiunii şi arătând felul şi utili
tatea ei, puterea de lucru, putinţa pentru apro
vizionarea normală a materiei prime, conditiu-
nile de funcţionare, de exploatare şi acele pen
tru desfacerea produselor obţinute în stabili
mentul respectiv.
Ministerul se va pronunţa în 60 zile, prin de
cizie motivată, dată cu avizul Consiliului su
perior de mine, asupra cererilor de autorizare
prevăzute la art. 70—72; dacă Ministerul nu se
va pronunţa în acest termen, autorizaţia se
consideră acordată. Termenul de 60 zile va îi 4

socotit dela data când cererea de autorizare a §
fost înregistrată la Minister. Se exceptează ce- %-
rerile prevăzute la art. 70, al. 2, cu privire la J
termenul de 3 luni, rezervat Statului pentru 1
începerea lucrărilor. «
ART.- 73. —• Pentru instalatiunile de tran- ;
sport şi stabilimentele cari interesează sigu- I
ranta publică şi apărarea naţională, caietul de *■
sarcini va prevede cazurile de abatere, când •'
autorizarea va putea fi retrasă titularului în -
culpă, cu avizul conform al Consiliului de mi- *
ne, după o prealabilă somaţiune, prin care i :
s’a dat un termen pentru conformare.
SECŢIUNEA II.
Personalul ART. 74. — Orice exploatare minieră, pre

minier, me
talurgic sau cum şi orice stabiliment metalurgic sau in- '
industrial dustrial în strânsă legătură cu exploatarea mi- .-
nieră, sunt obligate să comunice autorităţii r■
miniere regionale la începutul fiecărui an şi r
la orice schimbare: :
a) Forma şi numirea întreprinderii: :-
b) Numele conducătorului precum şi al per- ;
sonalului de conducere care are împuternicire i'
din partea întreprinderii; i
c) împuternicirea dată conducătorului şi ce- :-
lorlalte persoane din direcţiune, însoţită de o v
copie a actelor. ,
ART. 75. — Orice exploatare minieră pre- L
cum şi orice întreprindere metalurgică sau :
industrială, în strânsă legătură cu exploatarea
minieră, trebuie să aibă la punctul lucrării un J|
director tehnic sau şef de şantier, ori şef de
secţie sau conducător tehnic, după întinderea j
sau importanţa exploatării sau întreprinderii. \
Aceştia vor fi ajutaţi de personal tehnic de
conducere, de supraveghere şi execuţie, în
număr corespunzător cu întinderea exploatării
{
şi cu varietatea instalatiunilor miniere, meta

lurgice sau industriale.
Pentru exploatările mici şi simple, autorita
tea minieră apreciază asupra necesităţii unui
•director tehnic, putând aproba ca lucrările să
fie executate sub directa conducere a micului
exploatator sau a unei persoane destoinice.
ART. 76. — întreg personalul tehnic — in
gineri de orice specialitate, chimiştl, geologi şi
maeştri — trebuie să aibă o autorizaţie din
partea Ministerului Industriei şi Comerţului.
Autorizarea de a funcţiona la exploatări mi
niere sau la stabilimente metalurgice ori in
dustriale din tară, în calitate de director teh
nic, inspector tehnic, şef de şantier, şef de sec
ţie sau conducător tehnic al unei exploatări
sau al unei întreprinderi, se acordă de Mi
nister, prin brevete de şef de. exploatare, pe
specialităţi, după normele prevăzute de aceas
tă lege şi regulamentul ei.
Ca măsură tranzitorie personalul în serviciu
va continua a rămâne în funcţiune cu atribu-
ţiunile ce are la promulgarea legii.
ART. 77. —■Pot obţine acest brevet de şef
-de exploatare absolvenţii cu diplomă ai unei
şcoli superioare din tară sau din străinătate,
de specialitatea corespunzătoare exploatării
sau serviciului unde urmează a funcţiona şi
cari au cel puţin un an de activitate practică
efectivă în specialitatea respectivă.
Absolvenţii şcoalelor tehnice speciale, cari
prin organizarea şi programul lor de studiu
nu pot fi echivalate cu şcoalele tehnice supe
rioare din ţară, pot fi autorizaţi să funcţioneze
în calitate de ajutoare legal responsabile ale
conducătorului tehnic al unei exploatări sau a
unei secţiuni a exploatării, în specialitatea in
dicată de studiile urmate, dacă dovedesc o ac
tivitate practică efectivă în acea specialitate
d e cel puţin 4 ani.
După 10 ani de practică, personele în această
categorie pot dobândi brevetul de şef de ex

ploatare, în urma unui examen cu rezultat fa
vorabil, depus la Ministerul Industriei şi Co
merţului, înaintea unei comisiuni care va fi for
mată astfel: un delegat al Ministerului Indus
triei şi Comerţului, un profesor dela şcoala po
litehnică din Bucureşti, delegat de consiliul
profesoral al acesteia, un delegat inginer al A-
sociatiunii inginerilor şi tehnicienilor din indus
tria minieră, sub preşedinţia directorului gene
ral al minelor sau a înlocuitorului său legal.
Această comisiune va fi numită pe această ,
cale, pe termen de 5 ani. щ
Şefii de exploatare, posedând autorizarea л
provizorie a Ministerului la promulgarea legii
păstrează drepturile dobândite, fără îndepli
nirea nici unei alte formalităţi.
ART. 78. ■ — Ministerul Industriei si Comer
ţului va hotărî asupra echivalării oricărei di
plome, cu avizul conform al cornisiunii de echi-
valare, depe lângă şcoala politehnică din Bu
cureşti.
Condiţiunile de capacitate şi experienţă pen- ;
tru restul personalului tehnic vor îi fixate prin ;
regulament, făcându-se distincţiuni după actele ;
de studii şi după timpul de practică în ramura:
respectivă.
Cunoaşterea limbii române, a legilor şi re
gulamentelor miniere şi industriale pentru ori- ;
ce^ categorie de personal, este obligatorie în
măsura reclamată de calitatea în care urmea- ,
ză a fi autorizată să funcţioneze. Brevetul se
va libera în urma unui examen.
ART. 79. — Personalul din exploatările mi- { -
niere şi metalurgice, rafinării şi ateliere, se-J
împarte în următoarele clase: \
a) Personalul direcţiunii, compus din direc-
to rul genera], directorul comercial, directorul'!
administrativ şi membrii comitetului de dl- |
lecţie; }
l) Pmsonalul superior şi inferior tehnic со- '
mercial şi administrativ; ;
In fiecare din categoriile prevăzute Ia punc

tul b, personalul va trebui să fie compus din
vel puţin 75% români.
Se poate deroga delà normele de mai sus, in
primii 7 ani delà promulgarea legii din 4 Iulie
1924, în cazurile de lipsă de personal calificat,
cu autorizarea Ministerului, pe baza raportu
lui direcţiunii generale a minelor.
Exploatările miniere şi întreprinderile indus
triale şi metalurgice au obligaţiunea de a
primi cu plată şi la cerere practicanţi dintre
elevii şcoalelor speciale din ţară, cari după ab
solvire sunt susceptibili de a putea deveni şefi
de exploatare sau conducători tehnici, potrivit
cu normele ce se vor fixa prin regulament.
Ibligaţia de ART. 80. — Atât întreprinderile miniere cât
iproviziona-
rea ţării şi organizaţiunile pentru desfacerea produse
lor miniere, brute sau transformate, sunt obli-
bate ca, în limitele producţiunii, să asigure re
gulata şi normala aprovizionare a. ţării, nepu-
tând-o restrânge sau suspenda, fără motive le
gitime şi fără învoirea expresă a Ministerului
Industriei şi Comerţului.
Ele vor fi obligate, la cererea Ministerului,
de a creâ pentru nevoile apărării naţionale, o
rezervă care va fi fixată după normele înscrise
în regulament.
ART. 81. — Statul are un drept de preem-
ţiune la preţul mondial, asupra cumpărării me
talelor nobile; aurul, platina şi argintul. Ex-
ploatatorii de asemenea metale sunt liberi să
valorifice producţia lor, dacă Statul sau Banca
Naţională nu o cumpără.
In categoria acestor metale vor putea fi în
scrise, prin deciziune ministerială, şi alte me
tale, cu avizul Consiliului superior de mine.
■ Ajutoare. ART. 82. — In lucrările miniere subterane,
Slotare în
mine exploatatorii învecinaţi sunt obligaţi să deter
mine, printr’un inginer minier autorizat de Mi
nisterul Industriei şi Comerţului, hotarele sub
terane între concesiuni şi să fixeze punctele
de hotar prin semne potrivite şi bine consoli-B

date. B
In caz de neînţelegere între exploatatori, a u -|ţ
toritatea minieră, la cererea uneia din părţi,!
va numi un inginer minier care sub depune->
rea de jurământ, va fixa hotarul subteran şi
va comunica rezultatul măsurii, atât autorităţii
miniere, cât şi părţilor interesate.
Până la fixarea hotarului, fiecare parte va
opri lucrul în regiunea contestată, fiind obli
gată a întreţine galeria sau lucrarea minieră în ;
stare bună şi circulabilă.
Obligaţiuni ART. 83. — Când mina sau zăcământul sunt
‘inundare ameninţate de o inundaţie care ar compromite
siguranţa publică sau conservarea minei ori
a zăcământului, autoritatea minieră este împu
ternicită să ia măsurile necesare pentru pre-1
venirea şi combaterea pericolului. Aceste mă-1
suri pot fi locale sau regionale, după extaji- {
siunea pericolului de inundare. I
In acest scop, autoritatea minieră poate s ă i
oblige pe concesionarii diferitelor mine atinse
sau ameninţate de o inundaţiune, să execute în
comun, pe cheltuiala lor, lucrările necesare, fie
pentru a scoate apa din minele inundate, fie
pentru a opri progresul inundaţiei.
ART. 84. — Ministerul industriei şi Corner- :
ţului poate să declare, printr’o deciziune, rem
nirea exploatatorilor din regiunea ameninţată
într’un sindicat reglementând compunerea lui şi
modul de repartiţiune a cheltuelilor între cei
obligaţi. O atare reuniune a exploatărilor din-
tr’o regiune într’un sindicat poate fi hotărâta
de Minister pentru luarea măsurilor si împli- \
nirea oricăror nevoi de interes general. !
Exploatatorii vor fi convocaţi spre a desem-i
na o comisiune însărcinată să studieze şi să a-
ducă la îndeplinire măsurile pentru apărarea
intereselor comune ale exploatărilor amenin-
ţaţe.
Cheltuelile făcute sunt verificate de autori- *
tatea minieră şi trecute în roluri întocmite în

acest scop.
Aceste roluri, semnate de reprezentanţii sin
dicatului şi de autoritatea minieră sunt execu
torii, iar sumele se vor încasa în acelaş mod
ca şi contributiunile directe.
ART. 85. — Dacă exploatatorii, în urma con
vocării ce li s’a făcut, nu se unesc pentru a
organiza sindicatul, Ministerul Industriei şi
Comerţului numeşte o comisiune de trei sau
cinci persoane, cu însărcinarea de a lua toate
măsurile pentru executarea lucrărilor necesare
în contul exploatatorilor.
Dacă un exploatator nu achită în termen de
30 zile suma ce-i revine pentru executarea lu
crărilor, Ministerul poate să ceară consiliului
de mine să pronunţe retragerea concesiunii,
aduse^su- ART. 86. — Concesionarul este obligat să
prafefei sau repare toate pagubele cauzate suprafeţei, clă-
minelor dirilor şi instalatiunilor aflate pe ea prin ex
ploatarea minei.
Responsabilitatea concesionarului este abso
lută. El datoreşte proprietarului solului despă
gubire ori de câte ori se stabileşte o legătură
de cauză şi efect între lucrările de exploatare
şi prejudiciul cauzat.
Concesionarul este obligat să repare preju
diciul pe care exploatarea sa Far cauza pro^-
prietarilor suprafeţei, chiar în cazul când pro
prietatea prejudiciată nu este situată deasupra
lucrărilor minei.
Concesionarul nu se va putea sustrage dela
această obligaţiune pe motiv că exploatarea s’a
făcut raţional şi lucrările au fost conduse cu
toate precaufiunile necesare.
instanţele judecătoreşti sunt îndreptăţite să
hotărască asupra pagubelor, dar nu pot să or
done ni-ci o măsură relativă la explorare sau
exploatare, aceasta fiind de competinta exclu
sivă a autorităţii miniere.
ART. 87. — Responsabilitatea concesionam-
lui este uşurată când s’ar constata că instala-

ţiunile proprietarului suprafeţei nu ar fi fost
executate cu prudentă şi cu măsurile de conso
lidare cerute de regulele artei constructive.
Când mina a avut mai multi concesionari
succesivi, răspunderea o suportă concesionarul
actual.
ART. 88. — Repararea prejudiciului cauzat
unei mine de către proprietarul solului se va
face după dreptul comun.
ART. 89. — Fiecare concesionar este răs
punzător de pagubele pe cari exploatarea sa Ie
cauzează concesionarului învecinat.
Responsabilitatea exploatatorului ale cărui
lucrări au depăşit limitele concesiunii sale, este
uşurată sau chiar va putea să nu fie angajată
când poate produce dovada evidentă că a fost
de bună credinţă şi nu a comis încălcarea în
scop de.a-şi însuşi bunul altuia.
Despăgubirea este independentă de sancţiu
nile prevăzute de lege.
ART. 90. — întreprinderile miniere şi sta
bilimentele industriale şi metalurgice, în strân
să legătură cu exploatarea, sunt obligate să
preleveze un minimum de 5% din beneficiul net
al fiecărui an, după ce s’a prelevat din acest
beneficiu un prim dividend acţionarilor, egal cu
scontul Băncii Naţionale a României la 31 De
cemvrie al anului pentru care se face bilanţul,
mărit cu 2%, pentru crearea unui fond desti
nat institutiunilor de ordin social şi culturaf,
în favoarea funcţionarilor şi lucrătorilor.
Administrarea acestor fonduri se va face de
către o Casă specială ce se va înfiinţa pe cale
de regulament. Această casă va fi în drept să
încaseze sumele destinate ei, potrivit normelor
pentru urmărirea şi încasarea veniturilor Sta
tului şi va fi administrată şi condusă de un
consiliu, compus în mod egal din reprezentanţi
ai patronilor şi ai muncitorilor. Membrii con
siliului vor fi numiţi de Ministerul Industriei
Legea Minelor clin 1929 47
şi Comerţului,- după recomandarea uniunilor

profesionale legal constituite, ale patronilor şi
muncitorilor din industria minieră. Consiliul va
fi prezidat de un delegat al ministerului.
Pentru întreprinderile miniere şi stabilimen
tele miniere, industriale şi metalurgice în strân
să legătură cu exploatarea, administrate con
form legii pentru organizarea şi administrarea
întreprinderilor şi avuţiilor publice, în regie
publică comercială, regie mixtă sau regie coo
perativă, participarea funcţionarilor şi munci
torilor la beneficii se va calcula după dispozi
ţiile acelei legi. Cota de participare va fi însă
vărsată la Casa specială prevăzută mai sus.
CAPITOLUL VI
încetarea concesiunii
ART. 91. — Dreptul de exploatare înce

tează:
a) Prin trecerea timpului pentru care a fost
acordată concesiunea, sau pentru care este re
cunoscut valabil actul de concesiune după nor
mele prevăzute de această lege;
b) Prin renunţare când se dovedeşte că nu
mai există zăcământ exploatabil:
c) Prin retragerea concesiunii.
La încetarea concesiunii din orice cauză,
concesionarul este obligat să predea Statului
toate planurile minei, impreună cu carnetele
de măsuri geodezice, registrele de productiune
şi de personal, fondurile prevăzute de art- 90
cu registrele lor, precum şi orice alte registre,
acte sau documente în legătură cu exploatarea
şi valorificarea produselor miniere.
Concesiuni ART. 92. — La expirarea termenului conce
libere prin siunii, mina cu toate dependinţele şi anexele ei,
expirare
trece în proprietatea Statului fără vreo des
păgubire şi liberă de orice sarcini sau obliga
ţiuni de orice natură. _ _,
48 Lesea Minelor din 1929
ART. 93. —. In cursul celui de al cincilea

an pentru petrol şi în cursul celui de al zecelea |
an pentru celelalte substanţe miniere, care pre- I
cede sfârşitul concesiuniii, Ministerul Indus- {
trieii şi Comerţului, din propria sa iniţiativă, j
cu avizul Consiliului superior de mine şi as
cultând pe concesionar, sau provocat de a-
cesta, va fixa sau aproba, pe de o parte progra- '
mul de lucrări ce concesionarul e obligat să
execute în perioada ultimilor cinci, respectiv
10 ani, în scop de a asigura continuitatea ex
ploatării, iar pe de altă parte va fixa condi- ;
ţiunile şi normele pentru repartiţia între Stat
şi concesionar a cheltuelilor făcute cu aceste
lucrări.
■
|.
ART. 94. — înainte de expirarea concesiu- |
nii şi anume pentru petrol cu 3 ani. iar pen
tru celelalte substanţe minerale cu 5 ani îna
inte, Ministerul Industriei şi Comerţului va lua
măsuri penirii stabilirea situaţiunii în care va
fi repusă concesiunea după expirare.
In acest scop şi cu autorizarea Consiliului de
Miniştri se va tine licitaţiune publică, în con
formitate cu dispoziţiunile legi' asupra conta
bilităţii Statului, pe baza unui caiet de sarcini,
întocmit cu avizul Consiliului superior de mine,
în care se va ţine seamă de inventarul şi va
loarea reală a concesiunii. Caietul de sarcini
va cuprinde şi programul de lucrări prevăzut
în articolul precedent pentru asigurarea conti
nuităţii exploatării şi totodată va determina
condiţiunile de capacitate tehnică şi financiară
ce trebuie să îndeplinească solicitatorii pentru
a putea fi admişi la licitaţie. |
Licitaţia va începe dela valoarea inventaru- J,
lui şi a concesiunii, stabilită de Ministerul In- I
dustriei şi Comerţului cu avizul Consiliului su
perior de mine şi cu aprobarea Consiliului de
Miniştri, sau dela redevenţa prevăzută în par
tea a doua a legii pentru fiecare zăcământ mi
nier.
Vechiul concesionar va îi admis la licitaţie

fără nici o conditiune specială şi la oferte e-
gale va avea un drept de preferinţă la adjude
carea concesiunii asupra sa, dăcă în cursul pe
rioadei precedente a îndeplinit obligaţiunile
din caietul de sarcini al concesiunii în curs de
expirare şî dacă s’a conformat dispozitiunilor
legii minelor, precum şi regulamentelor şi de-
ciziunilor luate în baza ei.
Adjudecatarul, dacă nu este vechiul conce
sionar, va depune o garanţie pentru asigura
rea plătii lucrărilor ce vor fi executate în ul
timii ani ai concesiunii pe socoteala sa de că
tre vechiul concesionar.
in cazul când licitatiunea va rămâne fără re
zultat, Ministerul va publica o nouă licitaţie
sau va exploata mai departe concesiunea pe
baza legii pentru organizarea şi administrarea
pe baze comerciale a întreprinderilor şi avu
ţiilor publice.
Concesiuni ART. 95. — Concesionarul unei mine poate
libere prin renunţa la concesiunea ce i-a fost acordată,
renunţare
când s’ar dovedi că nu mai există nici un ză
cământ exploatabil de substanţele minerale
cari au făcut obiectul concesiunii, sau când ză
cământul concesionat nu mai poate fi exploa
tat în mod rentabil.
Cererea de renunţare trebuie adresată auto
rităţii miniere regionale, arătându-se şi moti
vele renunţării.
Această cerere va fi notificată de concesio
nar tuturor creditorilor ipotecari înscrişi în
cartea minieră.
La cerere se va alătura:
a) . Inventarul complet al minei, cu arătarea
cantităţilor de materiale şi produse de orice fel
aflate în depozitele minei;
b) Planurile perimetrului şi ale minei;
c) O situaţie asupra sarcinilor cari grevează
mina;
d) Dovada notificării acestei cereri către cre
ditorii ipotecari;
Legea Minelor clin 1929
e) Ultimul bilanţ;
f) Un memoriu însotit de o situaţie asupra
mersului exploatării şi productiunii pe ultimii
3 ani cari preced cererea de renunţare.
Art. 96. — Autoritatea minieră regională e-
xaminând cererea, verifică situatiunea şi îna
intează dosarul împreună cu avizul său Minis
terului Industriei şi Comerţului.
Acesta dispune publicarea cererii în extras
în „Monitorul Oificial” pe cheltuiala solicitato
rului.
Terţii interesaţi vor putea adresa opozitiuni
la cererea de renunţare la Minister în ter
men de 30 zile dela data publicării extrasului
în „Monitorul Oficial”.
ART. 97. ■ — Consiliul superior de mine va
hotărî în prinicipiu asupra cererii de renunţare
după chemarea părţilor.
El va stabili conditiunile în cari renunţarea
poate fi admisă şi va fixa termenele în cari
solicitatorul va trebui:
1. Să execute toate lucrările de siguranţă
prescrise conform legilor şi regulamentelor în
vigoare.
2. Să obţină radierea tuturor inscripţiunilor
cari există asupra concesiunii minei.
In cazuri excepţionale la cererea solicitato
rului, aceste termene vor putea fi prelungite
de către Consiliul superior de mine.
ART. 98. — La expirarea termenelor fixate
pentru împlinirea obligaţiunilor, solicitatorul va
depune la Minister acte prin cari să se constate
dacă mina este sau nu liberă de sarcini ipote- f
care. |
Deasemenea Ministerul Industriei si Corner- i
tului va cere autorizaţii miniere regionale să-şi [
dea avizul asupra îndeplinirii obligaţiunilor în f
ce priveşte executarea lucrărilor de siguranţă j
impuse. j
După depunerea actelor privitoare Ia înde- |
plinirea obligaţiunilor impuse solicitatorului. |
cererea este supusă deliberării Consiliului su

perior de mine, care va hotărî după ce va che
ma pe cei interesaţi.
Hotărârea prin care se încuviinţează renun
ţarea va fi publicată în „Monitorul Oficial” şi
înscrisă în cartea minieră.
ART. 99. — Renunţarea îşi produce efectele
ei din ziua publicării hotărârii.
Concesionarul rămâne însă responsabil fată
de cei interesaţi, pentru pagubele cauzate prin
lucrările sale de exploatare.
Impozitele şi orice dări către Stat. referi
toare la exploatare, sunt datorate.de concesio
nar pe întreg anul în care a fost admisă cere
rea de renunţare.
ART. 100. — Societăţile mim ere nu vor pu
şca încheia lichidarea mai înainte de reintra
rea concesiunii în patrimoniul Statului, ca u r
mare a admiterii renunţării.
•^Concesiuni
'libere prin
ART. 101. — Concesiunea şi autorizarea de
- retragere exploatare va fi retrasă, în cazurile prevăzute
mai jos, socotindu-se ca desfiinţată de drept
şi fără îndeplinirea altor formalităţi, cu respee
tarea normelor prevăzute la. art. 141 :
1. Când exploatatorul nu a satisfăcut dispo-
zitiunile art. 52 şi 85.
2. Când fără motive legitime şi fără vreo în
voire sau păsuire din partea autorităţii mi
niere, exploatarea este restrânsă sau suspen
dată în aşa fel. că atinge trebuinţele consu
matorilor, siguranţa publică sau apărarea na
ţională.
3. Când lucrările de exploatare se efectu
ează şi în contra regulelor artei miniere, încât
posibilitatea exploatării viitoare a substanţe
lor minerale ar fi periclitată.
4. Când exploatatorul cu vădită rea voinţă
nu satisface prescriptiunile relative la măsur le
de siguranţă a personalului şi de conservare a
zăcământului.
5. In caz de părăsire a minei prin încetarea
oricărei activităţi, fără o autorizare din partea

Ministerului, timp de un an dela somatiunea
ce s’a tăcut.
ART. 102. — Retragerea concesiunii şi an
te rizatiunii de exploatare se hotărăşte de Con-
s'Iiul superior de mine, care va chema pe ex
ploatator şi pe creditorii ipotecari dacă există.
Hotărârea Consiliului superior de mine se da
cu drept de recurs la înalta Curte de Casafe.
îr- termen de o lună dela comunicare. Curiea
va judeca pricina de urgentă şi cu precădere.
Retragerea concesiunii va fi publicară în
„Monitorul Oficial”.
ART. 103. — Statul poate transmite conce
siunea asupra altei întreprinderi după normele
legii de fată şi în conditiunile ce se vor stabili
iu noul caiet de sarcini.
Vechiul concesionar şi creditorii săi vor a-
vea dreptul la o despăgubire numai în limba
plus valoarei minei câştigată prin lucrările şi
investigatiunile făcute de el.
Vechiul concesionar rămâne răspunzător fa
ta de cei interesaţi, de pagubele cauzate prin
lucrările de exploatare.
Deasemenea rămâne el răspunzător pentru
actele de administraţie făcute până la insti
tuirea unei administraţii de către Ministerul in
dustriei şi Comerţului.
O deciziune ministerială dată pe baza avi
zului conform al Consiliului superior de mine,
va hotărî asupra situatiunii în care trebuie re
pusă concesiunea.
T IT L U L II
minerale lăsate Ia dispozitiunea proprietarilor
suprafeţei
ART. 104.—Substanţele minerale lăsate pro
prietarului suprafeţei pot fi exploatate de el
însuş sau de alţii.
Legea Minelor din 1929 53-
Orice exploatare deasetnenea substanţe tre

buie precedată de o cerere introdusă la autori
tatea minieră regională. Ea va îi însoţită de
un plan în care să se arate poziţia terenului
fată cu locurile învecinate, instalatiunile ce ur
mează a îi executate, precum şi acele ce ar
exista în apropiere.
Exploatarea se poate începe numai pe baza
unei autorizări care se va da de autoritatea
minieră, dacă sunt îndeplinite prescriptiunile de'
nolitic minieră prevăzute în legi sau în regu
lamente.
Această exploatare este supusă prevederilor
legii de fată şi rămâne sub controlul superior
a! autorităţii miniere în ce priveşte:
a) Conservarea şi exploatarea economică a
masselor de asemenea substanţe;
b) Protecţiunea suprafeţei şi a instalatiuni-
lor, clădirilor aflate pe ea;
c) Siguranţa personalului şi a lucrărilor;
d) Asigurarea nevoilor consumaţiei interne.
Un regulament de administraţie publică, în
tocmit pe baza avizului Consiliului superior de
mine, va determina măsurile de politie minieră
pentru exercitarea dreptului de exploatare.
ART. 105. — Dreptul de a exploata substan
ţele minerale lăsate la dispoziţia proprietarilor
suprafeţei este un drept real imobiliar.
Toate drepturile şi sarcinile în legătură cu a-
ceastă exploatare vor fi trecute în cartea mi
nieră.
ART. 106. — Raporturile între exploatările
învecinate, precum şi raporturile între exploa
tare şi proprietatea suprafeţei. în ce priveşte
pagubele cauzate prin lucrările de exploatare,
sunt supuse dreptului comun.
Arendări obligatorii, servituti şi exproprieri
se pot face în interesul exploatărilor de sub
stanţe minerale din grupele XI şi XII, numai
pentru construire de linii ferate înguste, funD
culare, drumuri şi pentru orice instalaţii nece

sare exploatării.
T IT L U L III
. CAPITOLUL I
Comassarea şl ţinuturi miniere
ART. 107. — In interesul protectiunii zăcă

mântului şi al exploatării sale raţionale, în ori
ce regiune minieră, unde există proprietăţi de
întindere mică, concesionate sau nu, se va sta
bili o suprafaţă minimă sub care o exploatare
nu poate fi începută şi efectuată.
In acest scop proprietăţile de întindere mică,
spre a putea fi exploatate, pot fi reunite, din
iniţiativa Statului sau după cererea unuia din
cei interesaţi într’un perimetru de comassare.
care să aibă suprafaţa minimă stabilită pentru
clasa respectivă de zăcăminte.
Perimetrele de comassarea parcelelor de în
tindere mică nu sunt supuse, în ce priveşte for
ma lor, la cerinţele legii de faţă, ci ele pot a-
vea şi o altă formă decât acea patrată sa'u
dreptunghiulară, cu condiţiunea ca, lucrările
ce s’ar executa pe acel perimetru, să respecte
distanţele minime prevăzute de lege şi regula
mente.
Perimetrul de comassare trebuie să aibă su
prafaţa minimă prevăzută în această lege, la
clasa respectivă de zăcăminte. Acolo unde o
atare suprafaţă minimă nu este indicată, ea v s
fi stabilită de Ministerul Industriei şi Comer
ţului cu avizul Consiliului superior de mine,
printr’o deriziune publicată în „Monitorul Ofi
cial” şi afişată la autorităţile miniere regionale
respective.
Suprafaţa maximă a unui perimetru comas-
sat nu va depăşi suprafaţa maximă fixată pen-
Legea Minelor din 1929 55-
tru un perimetru de concesiune la clasa res

pectivă de zăcăminte.
ART. 108. — Când părţile nu se înţeleg asu
pra comassării, Ministerul Industriei şi Comer
ţului, în urma cererii unora din părţile intere
sate cari dovedesc capacitatea tehnică şi finan
ciară pentru exploatare, va putea hotărî comas-
sarea, formând perimetrul după normele legii.
Cererea de comassare va fi adresată Minis
terului sau autorităţii miniere regionale respec
tive. La cerere se va alătura: planul perime
trului în două exemplare, actele cari stabilesc
înţelegerea între părţi şi actele cari dovedesc
capacitatea tehnică şi financiară pentru ex
ploatare.
O copie a cererii şi a planului va fi înaintata
pentru afişare şi consultare la primăria comu
nei respective. Ea va fi afişată de către notarul
comunei, cel puţin 10 zile, încheindu-se proces-
verfaal.
Cei interesaţi pot adresa întâmpinări moti
vate şi însoţite de acte Ministerului Industriei
şi Comerţului sau autorităţii miniere regionale.
Pentru rezolvirea cererii se va face cerce
tare de către autoritatea minieră regională?
care îşi va da părerea sa motivată.
Toate actele şi lucrările vor fi înaintate Con
siliului superior de mine, care va pronunţa de-
ciziunea de comassare după citarea proprie
tarilor terenurilor ce se comassează.
Această deciziune va fi publicată în Mo
nitorul Oficial” şi afişată la primăria comunei.
Ea va arăta: situaţia perimetrului, limitele şi
suprafaţa lui şi a proprietăţilor comassate, clă
dirile, sădirile,' instalaţiunile aflate pe ele, nu
mele proprietarilor sau posesorilor suprafeţei
şi a celor cari, au cerut comassarea în vederea
exploatării, precum şi durată.
ART. 109. — Din momentul publicării dec;-
ziunii, comassarea este obligatorie pentru toţfc
cei cuprinşi în perimetru.
Perimetrul comassat va fi desemnat pe teren

prin semne de hotare, sub îngrijirea autori
tăţii miniere regionale, care va încheia proces
verbal.
Dela publicarea deciziunii pot fi autorizate
lucrări miniere pe perimetrul comassat.
Comassarea este facultativă pentru proprie
tăţile pe cari la data promulgării acestei legi
se afla o exploatare normală înscrisă la auto
ritatea minieră regională. Nouile lucrări vor
trebui să respecte însă distanţele şi măsurile
prescrise de lege şi regulamente.
ART. 110. — Drepturile părţilor cari nu au
căzut de acord asupra comassării vor fi sta
bilite prin justiţie.
Daca în timp de 15 zile dela publicarea de
ciziunii de comassare nu s’a stabilit un acord
între toate părţile, cari au proprietăţi in peri
metrul comassat, chestiunea va fi supusă jude
căţii unei comisiuni de arbitri.
Comisiunea va fi formată din prim-preşedin-
tele tribunalului sau preşedinte, ori înlocuito
rul lor şi doi arbitri aleşi de părţi.
Cei cuprinşi în perimetrul supus comassării
aleg pe cei doi arbitri prin majoritate, cu vot
secret. Alegerea se va face în localul primă
riei comunei respective şi va fi prezidată de
judecătorul ocolului în care se află perimetrul.
Data alegerii va fi fixată după cererea autori
tăţii miniere regionale sau a celor interesaţi şi
va fi anunţată prin afişare la primăria comunei
cu cel puţin 10 zile înainte. Dacă alegerea nu
se poate face, judecătorul va desemna prin-
tr'o încheiere definitivă, în termen de cel muît
10 zile. dpi arbitri dintre specialişti sau cunos
cători ai situaţiei locale.
Comisiunea prezidată de magistrat şi asis
tată de un grefier sau ajutor de grefă, va ju
deca de urgenţă, citând părţile şi Ministerul
Industriei şi Comerţului, la tribunalul de judeţ.
Ea va stabili drepturile părţilor asupra parce-
lelor comassate şi modul de exercitare al a-

cestor drepturi. Hotărârea comisiunii este su
pusă numai apelului, la Curtea de apel, în ter
men de 15 zile dela comunicare. Apelul poate
fi depus şi la grefa tribunalului.
Curtea de apel va judeca de urgentă şi eu
precădere. Deciziunea dată fără opoziţie este
supusă recursului în termen de 22 zile dela co
municare pentru cei absenţi- Deciziunea Casa
ţiei se dă fără drept de opoziţie^
Indemnizaţia comisiunii de arbitri este în
sarcina părţii care a cerut comassarea şi ea
trebuie depusă odată cu cererea de comassare
a terenului.
Preşedintele comisiunii va primi o diurnă care
va fi fixată de Ministerul de Justiţie, iar indem
nizaţia arbitrilor va fi stabilită de preşedintele
comisiunii.
ART. 111. — Perimetrul comassat eonstituiş
un bun minier distinct, indivizibil pe durata
valabilităţii şi va fi trecut în cartea minieră,
cu toate drepturile şi sarcinile lui.
ART. 112. — Proprietăţile comassate intră
în patrimoniul minier al Statului, la data când
expiră durata concesiunii sau drepturile pro
prietarului; ele continuă însă a face p ^ te din
perimetrul comassat.
La expirarea tuturor concesiunilor reunite în
perimetrul comassat, acesta reintră în patrimo
niul minier al Statului cu toate instalaţiunile
aflate pe el, fără despăgubire şi liber de orice
sarcini sau obligaţiuni; dacă proprietarul su
prafetei are vreun drept asupra instalaţiilor,
Statul le poate retine, acordând despăgubirile
stabilite conform art. 64 şi urm, Perimetrul
va fi pus sub regimul prevăzut de această lege,
pentru clasa respectivă de zăcământ.
ART. 113. — In vederea exploatării econo
mice a zăcămintelor de minereuri complexe
sau de substanţe minerale utile, a căror loca
lizare în zăcăminte este împrăştiată sau nere-
gulată, precum şi în vederea celei mai bune

valorificări a oricăror produse miniere, se va
putea forma şi declara de Ministerul Indus
triei şi Comerţului, fie din propria sa iniţiativă,
fie provocat de alţii, ţinuturi miniere, potrivit
cu cerinţele economiei miniere şi economiei na-'
ţionale.
Aceste ţinuturi vor forma unităţi, în genere,
suficient determinate, prin limite naturale, în
interiorul cărora existenţa acestor clase de ză
căminte este probabilă.
Formarea acestor ţinuturi miniere, precum şi
modificarea sau completarea lor se face prin
deriziune ministerială cu avizul Consiliului su
perior de mine.
Deriziunea va fi publicată în „Monitorul O-
ficial’”.
Fiecare din aceste ţinuturi miniere, potrivit
cu clasa de zăcăminte ce conţine, va fi pus sub
un regim special de explorare, de exploatare
şi valorificare, spre a concentra operaţiunile de
preparare mecanică, precum si tratamentul me
talurgic sau industrial al produselor miniere, în
ateliere centrale, uzine sau stabilimente indus
triale, în legătură strânsă cu exploatarea zăda-
mintelor din asemenea ţinuturi miniere.
Statute pentru fiecare ţinut minier, întărite
prin decret regal, dat după propunerea Minis
terului Industriei şi Comerţului, cu avizul con
form al Consiliului superior de mine, vor fixa
regimul special pentru concentrarea operaţiu
nilor miniere, metalurgice şi industriale, în le
gătură strânsă cu explotarea.
CAPITOLUL II
Dispozitiuni sociale
ART. 114. — întrebuinţarea copiilor şi fe
meilor la lucrările miniere se va face în con
formitate cu dispoziţiuniie din legile de pro’
teguire a muncii şi cele din convenţiile inter

naţionale în vigoare.
ART. 115. — Întreprinderile miniere sunt o-
bligatc să aibă toate aparatele moderne pen
tru prevenirea accidentelor muncii; să observe
toate regulamentele relative la aeraj, la între
ţinerea puţurilor şi galeriilor, luînd şi măsurile
tehnice de siguranţă.
Deasemenea sunt obigatc de a avea, în ime
diată apropiere de punctul lucrării, aparatele
respiratorii cele mai moderne şi în bună stare
de funcţionare, precum şi toate instrumentele,
măştile şi materialele necesare de salvare, ce
se vor determina prin regulament.
Mai sunt obligate de a avea în permanentă,,
atât la intrarea puţurilor cât şi în interiorul mi
nei, un serviciu medico-îarmaceutic, cu tot ce
este necesar pentru a fi în măsură de a da de
urgentă toate ajutoarele necesare în cazuri de
accidente sau de îmbolnăviri.
ART. 116. — Orice accident minier trebuie
să fie anunţat autorităţii miniere cel mai târziu
m termen de 24 ore dela producerea lui.
Accidentele de persoane vor îi anunţate de
exploatator în acelaş timp archetului şi pri
măriei locale. Anchetarea lor se va face de
autoritatea minieră regională, asistată de un
reprezentant al asigurărilor sociale, ascultând
şi pe accidentali. Dacă reprezentantul asigură
rilor sociale va lipsi, ancheta se face numai
de autoritatea minieră.
Autoritatea minieră este obligată şi ca sin
gura competentă să ancheteze accidentele de
natură a compromite siguranţa lucrărilor mi--
niere. a suprafeţei, a clădirilor şi instalaţiuni-
lor sau aprovizionarea ţării.
Deasemenea ea este obligată si competentă
să ancheteze, în vederea aplicării sancţiunilor
din această lege, accidentele mortale sau cari
au provocat răniri grave.
Procesuî-verbal de anchetă şi concluziunile
autorităţii miniere sau ale inginerilor de con-
fio Legea Minelor din 1929
trol care au cercetat cazul va fi înaintat,

într’un exemplar Ministerului Industriei şi Co
merţului şi un exemplar Casei centrale de asi
gurări sociale ; în cazuri de accidente mortale
sau cari au provocat răniri grave, un exemplar
va îi trimis şi parchetului.
In cazuri de pericol, autoritatea minieră are
dreptul să ia măsurile pe cari le va crede nece
sare şi să le aducă Ia îndeplinire cu ajutorul
personalului întreprinderii, care este obligat
să execute ordinele acestei autorităţi.
ART. 117. — Operaţiunile de limitarea ac
cidentului şi de salvare încep imediat sub'
direcţiunea personalului de conducere ai minei,
iar din momentul când reprezentantul autori
tăţii miniere soseşte la fata locului, direcţiunea
operaţiunilor de salvare o ia acesta cu con
cursul exploatatorului şi al inginerilor minei.
El va face rechizitiunile necesare de oameni,
instrumente şi orice mijloace de salvare. în
comunele şi la exploatatorii învecinaţi.
Autorităţile administrative de orice fel sunt
datoare să dea autorităţii miniere, în caz de
accidente tot concursul.
CAPITOLUL III
Taxe, impozite şi redevente miniere, stabilirea

şi perceperea lor
ART. 118. — Independent de orice alte dări

fixate prin lege, financiare sau de altă natură,
precum şi prin alte dispozitiuni din legea de
fată, toate întreprinderile având ca obiect ex
ploatarea de substanţe minerale de orice fel
fată, toate întreprinderile având ca obiect ex
clusiva dispoziţie a proprietarului suprafeţei,
sunt supuse la următoarele taxe şî jm pozite
miniere:
a) O taxă fixă asupra suprafeţelor delimitate
în concesiune sau aflate în exploatare.
Această taxă se aplică atât concesiunilor a-
çordate de Stat cât .şi celor acordate de parti
culari, indiferent dacă sunt sau nu puse in ex
ploatare.
Proprietarii suprafeţei datorează Statului
această taxă numai din momentul în care în
cep să exploateze orice substanţă minerală
care s’ar afla în terenurile lor şi pe care au
dreptul să o exploateze conform legii de fată.
Taxa este datorită de proprietari pe întregul
an financiar, independent de data când încep
sau încetează exploatarea, iar de concesionari,
independent de data când ia fiinţă sau înce
tează concesiunea ;
b) Un impozit proporţional cu produsul brut,
calculat la valoarea acestui produs extras din
mină şi aşezat la locul de depozitare al minei.
In cazul când substanţa minieră nu are
puritatea şi concentratiunea suficientă pentru
a fi negociabilă sau predată direct uzinelor sau
rafinăriilor, fără a mai fi curăţită sau transfor
mată prin operaţiuni consecutive şi accesorii
exploatării miniere propriu zise, impozitul pro
porţional se va aplica la produsul curătit sau
concentrat, care rezultă după transformare.
Pentru platină, aur şi argint, impozitul pro
porţional se va socoti asupra metalului obţinut,
iar la produsele concentrate (şlihuri) plaţini-
fere, aurifere şi argentifère impozitul se va so
coti la conţinutul lor în metal preţios, constatat
prin analiză în laboratorii oficiale, din care se
va scădea costul operaţiunilor de concentrare.
Cantităţile de substanţe minerale combusti
bile întrebuinţate de întreprinderi pentru nevoi
proprii sau distribuite personalului lor. precum
si cantităţile de titei şi gaze pierdute din negli
jenta întreprinderii sau prin accidente, etc-,
sunt şi ele supuse impozitului proporţional şi
rcdeventelor cuvenite Statului.
«•xa fixă pe ART. 119. — Taxele fixe pe suprafaţă sunt
suprafaţă următoarele :
Lei 60 de ha., asupra concesiunilor petroli
fere acordate de Stat sau de particulari şi asu
pra terenurilor exploatate de proprietarii su

prafeţei pentru extracţia petrolului şi gazelor
asociate cu ci în acelaş zăcământ.
Lei 20 dc ha. pentru concesiunile acordate
şi terenurile exploatate pentru extracţia efec
tivă a oricărei alte substanţe minerale, fie că
este rezervată Statului fie că este lăsată la dis
poziţia proprietarului suprafeţei.
in caz când în actul de concesiune sunt cu
prinse mai multe substanţe minerale, concesio
narul datoreşte o singură taxă pe suprafaţă şi
anume pe cea mai mare.
ART. 120. — impozitul proporţionale este
următorul :
3 la sută din producţia brută pentru cărbuni
şi bitumine solide. Acest impozit va putea fi
perceput de Ministerul Industriei şi Comerţului,
fie în numerar, fie în natură. Valoarea impozi
tului se va socoti pe preţul mediu de vânzare
la mină, la uzina de separare sau la depozitul
de încărcare.
Perceperea în natură se va stabili prin deci-
ziune ministerială dată la începutul fiecărui an
şi publicată în „Monitorul Oficial”. j
3 la sută din produsele brute obţinute pentru
bituminele lichide (ţiţeiul) şi substanţele mine
rale asociate cu ele în acelaş zăcământ.
Impozitul va putea îi perceput de Ministerul
Industriei şi Comerţului, fie în numerar — so-
cotindu-se valoarea pe preţul mediu normal la
rezervoarele schelei — fie în natură. I
in acest din urmă caz produsele vor fi de I
aceeaş calitate şi puritate cu producţiunea că- I
reia se aplică impozitul. Ele vor fi predate în I
rezervoarele de înmagazinare dela origina unei I
conducte indicate de Ministerul Industriei şi-1
Comerţului, care- leagă schela cu o rafinărie I
sau cu o staţiune de cale ferată, in lipsă de Ie- I
gătură a schelei cu acestea, produsele vor fi' I
predate la origina unei asemenea conducte din I
schela învecinată. I
Taxele de pompaj şi manco de transport din I
rezervoarele schelei la origina conductelor în

legătură cu o rafinărie sau cu o staţiune de cale
ferată vor îi stabilite de comun acord între Mi
nisterul Industriei şi Comerţului şi întreprin
derea debitoare, iar în caz de neînţelegere va
decide Consiliul superior de mine. Ţiţeiul pre
dat în natură poate să aibă un procent dc im
purităţi de maximum 1^% . Dacă procentul de
impurităţi este mai mare, întreprinderea va
anunţa ministerul care va face o cercetare
pentru a stabili procentul ce poate fi admis.
Perceperea acestui impozit în natură se va
stabili de Ministerul Industriei şi Comerţului,
prin deciziune ministerială, dată la începutul
fiecărui an şi publicată în „Monitorul Oficial”.
Pentru gazele obţinute odată cu petrolul
(ţiţeiul), impozitul se va percepe în numerar la
valoarea producţiei, socotită pe preţul mediu
de vânzare în schelă.
Captarea tuturor gazelor emanate din sonde
şi măsurarea loc cu ajutorul contoarelor este
obligatorie. In caz de abatere întreprinderile
vor suferi sancţiunile prevăzute în legea de
faţă, iar comisiunile de impuneri miniere vor fi
libere să aprecieze cantitatea şi evaluarea pro
ducţiei. fără drept de opoziţie şi apel pentru ex
ploatator şi să impună întreprinderea la un im
pozit de 4,50% în loc de 3%.
Oazele ce vor fi introduse din nou în zăcă
mântul de petrol nu sunt impozabile.
2 la sută din producţia brută, pentru hi
drocarburile gazeiforme, formând zăcăminte
proprii.
Impozitul va fi perceput în numerar, socotit
pe preţul de vânzare al gazelor la origina con
ductei.
0,25 la sută din metalul pur pentru platină,
aur şi argint.
1 ia sută din producţia brută pentru restul
substanţelor metalifere şi minerale şi pentru
depozitele de turbă şi massele de roci comune
de orice fel (calcare, gips, gresii, nisipuri,,

marne, argile, etc).
1 la sută asupra sumelor încasate pentru
băile servite şi vânzările efectuate din ape mi
nerale, nămoluri şi gaze (altele decât hidrocar
burile gazoase).
ART. 121. — Cuantumul productiunii impo-
z.abile se va constata după registrele de pro-
ductiune zilnică, iar valoarea producţiunei se
va stabili după registrele de vânzare.
Toate întreprinderile miniere, de orice fel
sunt obligate să ţină în bună regulă aceste re
gistre, autorităţile miniere având dreptul să le
controleze oricând. In caz de neconformare, se
vor aplica sancţiunile prevăzute de lege pentru
asemenea abateri, iar comisiunile de impuneri
miniere vor stabili cantitatea şi valoarea pro-
ducţiunii după apreciere, fără drept de opoziţie
apel sau recurs pentru exploatator.
Acelaş drept îl au comisiunile în cazul când
vor constata că preţurile trecute în registrele
de vânzare ale întreprinderii nu sunt reale.
■ ART. 122. — Redevenţele se stabiliesc de a-
celeaşi organe şi se percep după aceleaşi nor
me ca şi impozitele miniere proporţionale. Ele
se calculează pe baza cotelor fixate în partea
doua a legii de faţă pentru fiecare substanţă
minerală, sau a celor înscrise în caietele de sar
cini ale concesiunilor.
ART. 123. — Constat area şi stabilirea impo
zitelor se face în primele luni ale anului pentru
anii expiraţi, de către o comisîune pe fiecare
judeţ compusă din şeful regiunii miniere sau
un alt delegat al Ministerului Industriei şi Co
merţului,- administratorul financiar al judeţului
sau un alt delegat al Ministerului de Finanţe
un reprezentat al întreprinderilor miniere din
judeţ, tras la sorţi de preşedintele sau prim-pre
şedinţele tribunalului la tribunalele cu mai
multe secţiuni, cu cel puţin 20 de zile înainte
de 1 Ianuarie. In acest scop, autoritatea mini
eră va înainta tribunalului, până la 1 Noem-
brie, o listă de reprezentanţii competenţi ai în

treprinderilor miniere mai însemnate din judeţ,
care exploatează substanţe minerale rezervate
Statului. Comisiunea va avea un secretar de
semnat de şeful autorităţii miniere regionale
din personalul său.
Comisiunea va putea funcţiona cu 2 membri,
dintre cari unul trebuie să fie şeful regiunii mi
niere sau delegatul Ministerului industriei şi Co
merţului.
Ea este îndreptăţită ca după citarea părţilor
să cerceteze registrele şi să facă orice fel de
cercetări la faţa locului sau la sediul între
prinderii.
Impozitul va fi stabilit printr’un proces-ver-
bal, care va fi comunicat părţilor in comunele
rurale de către notar, iar în cele urbane de către
poliţie.
Hotărârea comisiunii este fără opoziţie şi
supusă apelului Ia Comisiunea de apel de pe
lângă Ministerul Industriei şi Comerţului, în
termen de 20 zile de la comunicarea procesu-
lui-verbal.
Direcţiunea generală a minelor poate face a-
pel contra impunerilor miniere stabilite de comi-
siunile judeţene, în termen de 20 zile libere,
socotite dela data când lucrările de impunere
sunt înregistrate la Ministerul Industriei şi Co
merţului.
ART. 124. — Comisiunea de apel se com
pune din :
Doi consilieri de la Curtea de Apel din
B ucureşti;
Un delegat al Ministerului de Finanţe
Un delegat al Ministerului Industriei şi Co
merţului, din serviciul de supraveghere şi con
trol al drepturilor miniere ;
Un reprezentant al întrepriderilor miniere.
Magistraţii vor fi aleşi în fiecare an în adu
narea generală a instanţei.
Delegaţii ministerelor vor fi desemnaţi prin
decizie ministerială. Reprezentantul întreprin-
4- s
derilor va fi desemnat de Consiliul superior de
mine.
Comisiunea va funcţiona pe lângă Ministerul
Industriei şi Comerţului şi va fi prezidată de
cel mai vechi în grad dintre magistraţi. Ea
poate lucră cu 3 membri, dintre cari unul tre
buie să fie magistrat şi unul delegatul Minis
terului Industriei şi Comerţului.
Delegatul Ministerului Industriei şi Comer-
va putea fi suplinit în caz de lipsă printr'un
supleant desemnat odată cu el.
Pe lângă Comisiune vor fi 2 secretari, dintre
cari unul va fi grefier dela Curtea de apel din
Bucureşti sau dela tribunalul Ilfov, desemnat
de preşedintele comisiunii. Al doilea secretar va
fi desemnat de Ministerul Industriei şi Comer
ţului dintre funcţionarii serviciilor sale însărci
nate cu urmărirea şi perceperea veniturilor |
miniere.
Ambii vor fi numiţi prin decizie ministerială.
ART. 125. -— Apelul trebuie să fie motivat |
şi însoţit de toate actele doveditoare sub sanc
ţiunea nulităţii. El poate fi introdus la admi
nistraţia financiară, la autoritatea minieră re
gională sau la Ministerul Industriei si Comer
ţului, cari autorităţi sunt datoare să le înainteze
la Comisiunea de apel de îndată ce le primesc.
Părţile vor fi citate pe cale administrativă.
Statul va fi chemat prin direcţiunea generală
a minelor, care va fi reprezentată printr’un
delegat dintre funcţionarii săi, numit prin de- [
ciziune ministerială.
Susţinerea apelurilor se poate face şi numai I
prin memorii scrise. însoţite de actele dovedi
toare, în care caz apelantul nu este obligat să|
se prezinte înaintea comisiunii.
Hotărârea comisiunii de apel se va pronunţaf
în şedinţă publică.
ART. 126. — Hotărârile comisiunii de apelj
nu sunt atacabile pe calea opoziţiunii, ci nu-|
mai pe calea recursului în termen de 20 de zile|
dela comunicare.
ii Recursurile se depun numai la Ministerul

; Industriei şi Comerţului şi prin secretarul ^Co-
misiutiii de apel vor îi înaintate de urgenţă la
i instanţa de recurs în materie fiscală, împreună
* cu dosarele lor.
* In caz de casare, instanţa de recurs evo-
‘ când fondul, va judeca în mod definitiv, de ur-
' genţă, şi fără drept de opoziţie, după actele şi
dovezile prezentate înaintea comisiuni de apel.
ART. 127. — Impozitele stabilite definitiv
vor fi înscrise în roluri şi date spre încasare
admisitraţiilor financiare.
Sunt scutite de plata impozitului minier :
a) Exploatările miniere făcute de Stat în
regie ;
b) Piatra, pietrişul şi nisipul exploatate în re
gie de Stat, judeţe şi comune pentru şosele şi
drumuri;
c) Materialele de construcţie lăsate la libera
dispoziţie a proprietarului suprafeţei, când sunt
extrase pentru fabricarea cărămizilor, ţiglelor
ori pentru clădiri.
Constatarea ART. 128. — Controlul redevenţelor se face
către Ministerul Industriei şi Comerţului prin
direcţiunea generala a nunelor şi serviciilor
sale exterioare după normele ce se vor stabili
prin regulament.
Constatarea cantităţii brute a redevenţelor
a procentului de impurităţi, precum şi evalu
area lor definitivă se va face pentru fiecare
perimetru concesionat de către comisiunca
pentru taxe şi impozite miniere, prevăzută la
art. 123, după aceleaşi norme şi printr’o înche
iere separată, care va fi comunicată părţilor
interesate, în acelaş mod ca şi procesele-ver-
bale de stabilire a taxelor şi impozitelor mi
niere.
Această încheiere este supusă apelului în
termen de 20 zile dela comunicare, la comi-
siunea de apel prevăzută de art. 124.
Hotărârile comisiunii de apel cu privire la
redevenţe sunt fără drept de opoziţie. Ele pot
îi atacate numai pe calea recursului, în termen

de 20 de zile dela comunicare. Recursurile vor
îi înregistrate la Ministerul industriei şi Co
merţului şi vor îi judecate de instanţele de re
curs în materie de impozite îiscale.
ART. —129- — Când Statul ia impozitul şi
redevenţa în natură, perceperea se va îace lu
nar sau trimestrial, după cum se va stabili prin
regulament sau deciziuni ministeriale şi în mo
dul prevăzut în caetele de sarcini ale concesiu
nilor.
Constatarea se va îace provizoriu printr’un
proces-verbal, iar luarea în primire se va îace
dc către organele cari vor îi prevăzute prin
regulament, cel mai târziu după 2 luni dela data
procesului-verbal de constatare.
Substanţele minerale pe cari întreprinderile
sunt obligate să le predea Statului în natură în
contul impozitelor şi redevenţelor, trebuie să
fie de calitatea şi puritatea corespunzătoare pro-
ducţiunii extrase din perimetrul respectiv, în
perioada pentru care sunt datorite.
In cazul când redevenţele şi impozitele pre
date şi primite în natură, nu vor îi de calitatea
şi puritatea arătată mai sus, întreprinderile
respective vor îi obligate să plătească Statului,
în bani, diferenţa de preţ.
Hotărârea Ministerului Industriei şi Comer
ţului de a percepe redevenţele şi impozitele în
natură, va îi adusă la cunoştinţa celor intere
saţi, prin deciziune ministerială, dată la înce
putul fiecărui an şi publicată în „Monitorul O
ficial”.
ART. 130. — Modul de plata redevenţelor
către explorator şi proprietar se va stabili prin
regulament. Dacă există neînţelegeri între cei
interesaţi, cu privire la drepturile prevăzute
prin această lege, sau există motive serioase
de incertitudine asupra valabilităţii acelor drep-
tari, plata redevenţei se va face prin consem

nare la Casa de depuneri şi consemnatiuni, iar
xecipisa se va depune la judecătoria în circum
scripţia căreia este întreprinderea. Statul sau
exploatatorul este liberat în momentul depu
nerii recipisei la judecătorie.
ART. 131. — Toate întreprinderile miniere
cari exploatează, fie substanţe minerale pro
prietatea Statului, fie substanţe minerale.de ori
ce fel, lăsate la libera şi exclusiva dispoziţie a
proprietarului suprafeţei, sunt obligate să de
clare în scris autorităţii miniere regionale până
la 20 Ianuarie ale fiecărui an, cuantumul, cali
tatea şi valoarea producţiunii extrase în ariul
precedent. Declaraţiile trebuie să fie conforme
cu registrele dc producţie şi vânzare şi vor cu
prinde şi suprafaţa tuturor terenurilor pe cari
întreprinderile le-au avut în concesiune în
cursul anului precedent indiferent dacă au fost
sau nu în exploatare. .
Sunt supuşi acestei obligaţiuni şi concesio
narii minieri de orice fel, cari nu au o exploa
tare pe concesiunile lor, faptul deţinerii unei
asemenea concesiuni constituind pentru ei cali
ficarea de întreprindere minieră.
Declaraţiunile de mai sus vor servi comisiu-
nilor prevăzute de art. 123, ca punct de ple
care pentru stabilirea taxelor, impozitelor şi
redeventelor miniere cuvenite Statului, putând
fi completate de comisiuni prin orice mijloace
se vor găsi necesare.
Contravenienţii dela aceste dispoziţiuni, pre
cum şi acei cari vor fi dovediţi că au făcut de-
claratiuni inexacte, cu privire la cantitatea,
calitatea şi valoarea producţiunii extrase, vor
fi impuşi şi urmăriţi pentru plata taxei pe su
prafaţă, a impozitului proporţional şi a rede
ventelor efectiv datorite, mărite de 5 ori, inde
pendent de sancţiunile prevăzute de art. 136.
Legea Minelor clin 1929
CAPITOLUL IV
Sancţiuni
ART. 132. — Sancţiunile se pot aplica atât
întreprinderii cât şi persoanei care s’a făcut
culpabilă de abatere.
Explorări ART. 133. — Pentru abaterile prevăzute la
art. 19 se va aplica la prisma dată o amendă de
500—1000 lei, somându-se exploratorul ca în
termen dc maximum 20 de zile să se confor
meze legii. In caz contrariu permisul poate ii
retras.
Pentru abaterile arătate în art. 19 a şi b se
va aplica la prima dată o amendă de 1000—
10.000 lei şi se va da un termen de 30 zile pen
tru îndeplinirea obligaţiunilor.
Dacă nu se conformează, amenda se poate
urca până la 20.000 lei. acordându-se un noi®
termen de 30 zile.
Dacă exploratorul nu-şi îndeplineşte nici în
acest termen obligaţiunile, permisul poate f '
retras.
Afară de aceasta, sunt aplicabile şi explora- L
torilor sancţiunile prevăzute în această lege 1< c
exploatări.
Utilizarea ART. 134. — Exploratorii sau exploatatori .
neautorizată cari dispun, fără autorizare prealabilă a ar
a substan
ţelor mine torităţii miniere, de substanţele minerale ex
rale trase, care nu le-au fost concesionate, vor plat
valoarea substanţelor minerale şi o amendă df
la 1000—50.000 lei. *Pe lângă aceasta se v< U
putea retrage dreptul de explorare sau exploa- :
tare.
Personal ART. 135. — Pentru abaterile privitoare i I
condiţiunile de capacitate şi la naţionalităţii I
personalului, se va aplica întreprinderii o a
mendă de lei 5000—20.000 şi se va da u®-,
termen până la 3 luni, spre a se conforma. 1
Pentru abateri repetate în cursul celor dcH
ani dela prima sancţiune aplicată, amenzile s f l
pot urca până la 50.000 lei pentru fiecare ca»:'
?
Legea Minelor di n 1929 71
Dacă o întreprindere nu-şi angajează con

ducători tehnici cari să întrunească condiţiunile
legii, i se va da un termen pentru satisfacerea
legii, după care amenda va fi dublată şi apli
cată din 6 în 6 luni până la executarea dispozi-
fiunilor legii.
Planuri ART. 136. — Pentru neglijenţă, în ce pri
profile, ra- veşte ridicarea şi ţinerea planurilor miniere şi
oarte, date
statistice profilelor de sonde, pentru netrimiterea lor, a
rapoartelor şi a datelor statistice, autorităţilor
desemnate în această lege şi în regulamentele
ei, se aplică întreprinderii o amendă dela 1000
—10.000 lei, iar conducătorului tehnic respon
sabil, o amendă dela 500 — 2000 lei.
Pentru abateri repetate în cursul celor doi
ani dela prima sancţiune, amenzile se pot mări
până la îndoitul celor de mai sus.
In afară de aceasta, se va putea agrava sanc
ţiunea pentru conducătorul tehnic responsabil
prin suspendarea sau retragerea brevetului de
funcţionare în ţară.
Maximum sancţiunilor se aplică când se în
făţişează sau se comunică, voluntar, lucrări şi
date inexacte.
lucrări în ART. 137. — Pentru abaterile dela dispozi-
exteriorul ţjunile art. 82 şi 89 se aplică întreprinderii a-
concesiunn menzj ja 1000—10-000 lei, iar conducătoru
lui tehnic sau persoanei responsabile dela 500-
5000 lei.
Pentru abateri repetate în cursul celor doi
ani dela prima sancţiune aplicată amenzile se
pot îndoi.
Femei şi ART. 138. — Abaterile privitoare la între-
copn in buinţarea copiilor şi femeilor, contrar dispozi-
mme ţiunilor art. 114, se vor aplica următoarele sanc
ţiuni :
La prima abatere se va aplica o amendă de
5000—50.000 lei pentru întreprindere, şi 2000
— 20.000 lei pentru conducătorul tehnic sau
persoana responsabilă. In caz de repetare, a-
menda se poate îndoi.
Prin regulament special se va hotărî toate dis-

pozitiunile cu privire la ocrotirea muncii.
Neglijarea ART. 139. — Pentru neglijentă în anunţarea
anunţării
accidentelor accidentelor ori faptelor cari ar putea periclita
siguranţa persoanelor şi minelor se va aplica
întreprinderii şi conducătorului sancţiunile din
articolul precedent. In cazuri grave se poate
suspenda sau retrage brevetul persoanei res'
ponsabile.
Obligaţiuni ART. 140. — Jn caz de abateri cari produc
de aprovi
zionare perturbatiuni în funcţionarea serviciilor publice
şi în economia generală a tării, autoritatea mi
meră va aplica, atât întreprinderii cât şi con
ducătorului ei sancţiunile următoare:
La prima abatere o amenda dela 50.000 --
100.000 lei pentru întreprindere şi de la lei
20.000 -— 50.000 lei pentru conducătorul între
prinderii.
Pentru abateri repetate, amenzile se măresc
la îndoitul amenzii precedente, iar Ministerul
Industriei şi Comerţului va putea însărcina un
alt conducător.
Sancţiuni
cari preced ART. 141. — Sancţiunile cari preced pronun
retragerea ţarea hotărârii de retragere a concesiunilor
concesiunii variază după gravitatea abaterilor prevăzute
de art. 101 şi după continuitatea sau repetarea
lor anume:
Pentru abaterile de sub No. 1 se va aplica
concesionarului, la prima dată, o amendă de
5000—20.000 lei şi i se va adresa o somatiune,
prin care i se fixează un termen până la maxi
mum 3 luni pentru a-şi îndeplini obligaţiunile.
Dacă în urma somatiunii abaterea continuă
sau se repetă, i se va aplica o amendă îndoită
şi i se va da un termen de maximum 90 zile
spre a se conforma.
Dacă şi această somatiune rămâne fără re
zultat se va retrage concesiunea.
Pentru abaterile de sub No. 2 se va aulica
la prima dată o amendă dela 10.000—100.000 lei
şi i se va adresa o somatiune sprea se confor
ma în termenul mai scurt şi care va fi fixat
de Ministerul Industriei si Comerţului, potrivit

situatiunii.
Dacă abaterea continuă, sau dacă ea se re
petă, se va aplica o amendă până la 200.000 Iei
şi se va adresa exploatatorului o nouă somaţi-
ane spre a se conforma în termenul cel mai
scurt posibil.
Dacă şi în urma acestei somatiuni interven
ţia autorităţii miniere rămâne fără rezultat, se
va retrage concesiunea şi autorizarea de ex
ploatare.
Până la pronunţarea retragerii şi luarea în
primire a minei, insialatiunii sau organizatiu-
nilor de desfacere a produselor, Ministerul va
institui un administrator pe socoteala explora
torului. pe care îl va împuternici să facă toate
lucrările şi să ia toate măsurile necesare.
Pentru abaterile de sub No. 3 sunt aplicabile
-aceleaşi sancţiuni ca pentru abaterile de sub
No. 1.
Pentru abaterile de sub No. 4 se va aplica
la prima dată o amendă de 10.000 până la
50-000 lei.
In acelaş timp exploatatorul va fi somat să
înceteze abaterea constatată, într’un termen ce
i se va fixa, iar conducătorului tehnic respon
sabil al exploatării i se va da avertisment.
In caz de repetare exploatatorul va fi din nou
somat, aplicându-i-se o amendă îndoită, iar
conducătorului responsabil al exploatării i se
va aplica o amendă de 5000—20.000 lei.
Dacă abaterea a provocat pericole de întin
dere care provine dintr’o mare neglijentă. Mi
nisterul Iundustriei şi Comerţului va putea să
procedeze la retragerea concesiunii şi autori
zării de exploatare, iar conducătorului în culpă
i se poate retrage autorizaţia de a funcţiona în
tară, în acea calitate, pe termen limitat sau
pentru totdeauna.
Până la pronunţarea retragerii concesiunii,
Ministerul va numi un administrator împuter
nicit să facă toate lucrările şi să ia toate mă-
şurile necesare, cheltuelile privind pe exploa-|

rator.
Pentru abaterile de sub No. 5 sunt aplicabilei
aceleaşi sancţiuni ca pentru No. 1.
Diverse aba ART. 142. — Pentru abateri dela orice altei
teri dispozitiuni prevăzute în lege, în regulamentel
sau deciziuni date de autoritatea minieră înl
exercitarea dreptului ei de control asupra ex-l
ploatărilor miniere, metalurgice sau industrialei
şi comerciale în strânsă legătură cu exploa
tarea minieră, se va aplica sancţiunile pr-:va-|
zute la art. 138.
Constatarea ART. 143. — Abaterile dela prescriptiunile]
abaterilor şi cuprinse în legea de fată în regulamente şi d - |
aplicarea
sancţiunilor ciziuni privitoare la minerit, precum şi la ope-l
raţiuni conexe, vor fi constatate de autoritateal
mirieră regională, de organele ei, precum şi dej
orice alt delegat împuternicit de Ministerul la-|
dustriei şi Comerţului.
Sancţiunile din legea de faţă, privitoare ia |
amenzi şi la suspendarea sau sustragerea drep
tului de a funcţiona a personalului tehnic se a- |
plică de autoritatea minieră după normele ur-|
mătoare:
Comisiunea regională de judecată aplică a-
mcnda Ia prima abatere şi are dreptul de a sus
penda temporar autorizarea de funcţionare, la
mină sau în tară a personalului tehnic inferior-
Contra sancţiunilor aplicate de această co
mis iu ne se poate face apel la Consiliul superior]
de mine în termen de 15 zile dela comunicare.
Apelul trebuie să fie motivat şi va fi depus la
direcţiunea minieră regională, care îl va înainta
de urgentă., împreună cu dosarul. Gonsi'mh'f
superior de mine, prin direcţiunea generala a
minelor.
Amenzile pentru abateri repetate, precum şl
drentul de a suspenda sau de a retrage breve
tul de funcţionare al personalului tehnic supej
-'cr, vor fi aplicate numai de direcţia generală
a minelor.
Deciziunile direcţiunii generale a minelor |
Legea Minelor din J£>29 75
sunt supuse apelului la Consiliul superior de
mine, in termen de 15 zile dela comunicare.
Apelul a fi motivat si va fi depus la direc
ţiunea generală a minelor care îl va înainta
Consiliului superior de mine de urgenţă. îm
preună cu dosarul.
Sancţiunile aplicate devin executorii numai
după rezolvarea apelului.
In cazuri urgente, direcţiunea generală am i
nelor poate dispune ca sancţiunile să fie apli
cate provizoriu chiar înainte de rezolvarea
apelului.
ART. 144. — Amenzile prevăzute în artico
lele precedente sunt cu caracter civil.
Toate amenzile pronunţate în virtutea acestei
legi se vor încasa ca si contributiunile directe
şi vor fi vărsate jumătate Ia Casa de ajutor a
lucrătorilor minieri şi a funcţionarilor din regi
unea respectivă, iar cealaltă jumătate la Casa
generală de pensiuni.
Sancţiunile din această lege sunt aplicabile,
fără excepţie sau distinc'tiune, tuturor exploa
tărilor miniere, stabilimentelor metalurgice sau
industriale pentru transformarea produselor
miniere şi cari sunt în strânsă legătură cu ex
ploatarea minieră, precum si organizatiunilor de
transport sau de desfacerea produselor.
Aceste sancţiuni nu exclud penalităţile pre
văzute de alte legi şi regulamente.
CAPITOLUL V
Autoritatea minieră
Secţiunea î
ART. 145. — Autoritatea însă. ta cu a-
plicarea legii de faţă este Ministerul Industriei
şi Comerţului prin următoarele servicii •'
1. Direcţiunea generală a minelor ;
2. Direcţiunile regionale miniere;
3. Autorităţile miniere locale.
Ministerul industriei şi Comerţului este sin

gur competent a hotărî în tot ceeace priveşte
exploatările miniere, carierele şi apele mine
rale, metalurgia, industriile conexe si organi
zaţiile lor, afară de cazurile unde legea de fată
prevede altfel.
ART. 146. — Numele, sediul şi limitele re-
giunii miniere se hotărăsc prin regulament,
generală^ ART. — 147. — Direcţiunea generală a mi-
8 minelor nelor aplică legea de fată, lăsând rezervate
atributiunile de primă instanţă direcţiunilor re
gionale ; se ocupă cu tot ceeace priveşte indus
tria minieră, metalurgia şi industriile conexe;,
face studii pentru îndrumarea activităţii mi
niere a tării, coordonând şi propunând înbună-
tăţiri şi n odihcări; supraveghiază şi controlea
ză toată activitatea personalului direcţiunii ge
nerate a minelor.
Directorul general al minelor poate delega
cu o parte din atributiunile sale pe subalternii
săi, cu autorizaţia ministrului, dată prin dec'<ie
Direcţiunile ministerială.
regionale A R T . 148. — Direcţiunea regionala este au-
miniere toritatea minieră de primă instanţă, ori unde-
legea sau regulamentele nu dispun altfel, fiind
competentă :
Să ia toate măsurile pentru aplicarea legii,
de fată ;
Să libereze permisele de prospecţiuni ur
mărind rezultatele acestui fel de lucrări ;
Să examineze şi să hotărască asupra progra
mului de lucru al tuturor exploatărilor din cu
prinsul regiunei sale ;
Să aplice toate dispoziţiunile privitoare la:
cărtile miniere ;
Să îngrijească de întocmirea hărţilor miniere
prin serviciile sale topografice ;
Să execute lucrările privitoare la impunerile
miniere ;
Să controleze personalul angajat la întreprin
derile miniere şi cele conexe.
Directorii regionali pot delega pentru execu-
tarea unora din atributiunile lor, pe proprie

răspundere, pe inginerii subalterni lor, cu apro-
Darea prealabilă a direcţiunii generale a mine
lor.
ART. 149. •— Afacerile miniere cu caracter
juridic deferite direcţiunilor regionale si sanc
ţiunile sunt rezolvate şi aplicate de către aces
tea prin comisiuni regionale de judecată, cari
vor funcţiona pe lângă fiecare din aceste di
recţiuni.
Comisiunile vor rezolva şi cererile îndrep
tate contra măsurilor luate de circumscripţiile
miniere.
Comisiunile regionale de judecată se com
pun din :
a) Primul preşedinte sau preşedintele tribu
nalului sediului directiunei regionale, care va
prezida comisiunea ;
b) Un judecător al acelui tribunal tras la sort.
sau judecătoriei ocolului respectiv ;
c) Directorul regional.
Hotărârile comisiunilor se pronunţă cu ma
joritate de voturi şi sunt supuse apelului la
Consiliul superior de mine, în termen de 15 zile
dela publicare. Apelul motivat va fi depus la di
recţiunea regională minieră, care îl va înainta
de urgentă, împreună cu dosarul, Consiliului
superior de mine, prin direcţiunea generală a
minelor.
ART. 150. — Autorităţile miniere locale au
în atribuţie aplicarea dispozitiunilor legii de
fată şi a regulamentelor privitoare la politie,
atât pentru siguranţa oamenilor cât si pentru
exploatarea raţională a zăcământului.
Verifică actele, planurile şi situaţiile şi con
trolează cantitatea de producţie extrasă.
Anchetează contravenţiile şi accidentele şi
constată diferite stări de fapt.
Pot lua deciziuni în cazurile prevăzute în le
gea de fată şi de regulamente, când este un
pericol iminent, în ce priveşte situaţia lucră
torilor si a zăcămintelor.
78 Legea Minelor din 1 9 29
Cei nemulţumiţi cu măsurile luate de autori

tăţile miniere locale se vor adresa la direcţi
unea regională.
ART. 151. — Toate cheltuel ie ele deplasare
ce se fac de către organele autorităţii miniere
m interesul exploratorului sau exploatatorului
sunt suportate de către aceştia.
A R 'i. Loc. — Corpul inginerilor de mine al
Statului din direcţiunea generala a minelor va
avea organizare proprie.
Funcţionarii autorităţilor miniere si ai Insti
tutului geologic nu pot lua permise exclusive de
exploarare, nici participa la concesiuni miniere
nici nu pot intra în consiliile de administraţie
şi nici nu pot îi consultanţi la societăţile cari au
exploatări miniere.
Funcţionarii de specialitate din serviciile cen
trale sau exterioare ale direcţiunii generale pot
primi să lucreze expertize, avize. însă numai
cerând şi obţinând în scris permisiunea Minis
terului Industriei şi Comerţului, cu avizul direc
ţiunii generale a minelor.
ART. 153. — Autoritatea minieră suprave-
gbiază întreaga activitate minieră şi operaţiu
nile industriale şi de desfacere, în cazurile pre
văzute de această lege.
Ea are drept să intervie în toate cazurile pre
văzute de legea de faţă şi în deosebi cu pri
virea la :
a) Conservarea bogăţiilor miniere, exploa
tarea lor economică şi industrializarea lor;
b) Protecţiunea suprafeţei ;
c) Protecţiunea personalului ocupat în lucrări
şi pregătirea profesională a acestuia în şcoli
corespunzătoare;
d) Asigurarea nevoilor interne şi acelor im
puse de apărarea ţării.
In acest scop, toate cercetările necesare se
vor face din oficiu; organele miniere de control
şi de supraveghere sunt obligate să inspecteze
toate întreprinderile cari cad sub imperiul legii
din cuprinsul regiunii respective, raportând re-
Legea Minelor din .1929 79
gulat asupra celor constatate şi luând măsurile

necesare pentru îndeplinirea prescripţiunilor
legii.
Consiliul superior de mine
ART. 154. — In exercitarea drepturilor sale,
ministrul industriei şi comerţului este ajutat de
Consiliul superior de mine, care se compune din
17 membri şi anume :
Doi magistraţi dela înalta Curte de Casaţie ;
Doi magistraţi dela Curtea de apel din Bu
cureşti ;
Directorul general al Minelor ;
Directorul Institutului geologic al României;
Un inginer de mine şi un jurist din serviciul
direcţiunei generale a minelor.
Un membru al Consiliului superior al admi
nistrării întreprinderilor şi avuţiilor publice,
delegat de acest consiliu ;
Directorul general al conductelor de petrol;
•Un membru al Consiliului superior al ener
giei, delegat de acest consiliu;
Patru ingineri specialişti în următoarele ra
muri de activitate ; a) cărbuni ; b) petrol şi
gaze; c) mine metalifere, cariere si ape mine
rale; d) siderurgia şi metalurgia în genere ;
Un economist şi
Un jurisconsult.
Directorul general al minelor, directorul In
stitutului geologic şi directorul general al Con
ductelor de petrol sunt de drept membri ai
Consiliului superior de mine şi, în caz de ab
sentă vor fi înlocuiţi prin delegaţi desemnaţi de
ei, din sânul serviciilor pe cari le conduc.
• ART. 155. — Magistraţii vor fi desemnaţi de
ministrul justifici.
Pentru numirea inginerilor specialişti, a eco
nomistului şi a jurisconsultului se va lua avizul
instituţiilor de studii şi cercetări ştintifice, sau
a! corpurilor profesionale, constituite pe bază
de lege.
Consiliul va alege în fiecare an, din sânul său,

un preşedinte şi un vice-preşedinte ; în lipsa
acestora şedinţele vor fi prezidate de cel mai
în vârstă consilier.
ART. 156. — Membrii Consiliului superior
de mine, afară de cei de drept, vor fi numiţi
pe termen de cinci ani prin decret regal, după
propunerea Consiliului de Miniştri. întemeiată
pe raportul ministrului industriei şi comerţului
şi vor rămâne în funcţie, atât timp cât vor păs
tra calitatea în care au fost numiţi.
Ei nu pot fi funcţionari sau membri în consi
liul de administraţie al unei întreprinderi mi
niere sau în legătură cu mineritul.
Membrii consiliului nu pot fi revocaţi decât
pentru abateri grave dela datorie, constatate
de Consiliul superior de mine. Revocarea, se
face prin decret regal, după propunerea minis
trului industriei şi comerţului, întemeiată pe
avizul conform al Consiliului superior de mine.
ART. 157. — Atribuţiunile consiliului superior
de mine sunt :
a) De a da avize consultative asupra acor
dării drepturilor de exploatare şi concesiunilor
din caietele de sarcini ale explorărilor şi ex
ploatărilor miniere, asupra chestiunilor privi
toare la stabilimentele metalurgice sau indus
triale, în legătură strânsă cu exploatarea mini
eră şi în orice chestiuni de natură minieră, în
care ministrul va cere avizul său;
b) De a judeca în cazurile prevăzute de le
gea de faţă sau în altele, ori în regulamente.
ART. 158. — Consiliul superior de mine va
lucra în mod valabil cu 9 membri, dintre cari
cel puţin 3 magistraţi şi va funcţiona la Minis
terul Industriei şi Comerţului.
Hotărârile sale vor fi date cu majoritate de
voturi.
Ori de câte ori Consiliul va exercita atribu-
ţiuni de judecată, sau va hotărî asupra retra
gerii permiselor de exploatare sau concesiuni
lor, va lucra cu cel puţin 9 membrii, din cari
3 vor ii magistraţi. In aceste cazuri, membrii

consiliului, funcţionari la direcţiunea generală
a minelor, nu pot lua parte la darea hotărâ
rilor.
La judecată vor fi chemate şi părţile, cari
vor puteă depune şi memorii scrise.
Hotărârile în aceste cazuri vor fi pronunţate
în şedinţă publică. Ele sunt definitive şi exe
cutorii şi nu mai pot îi atacate decât prin re
curs la înalta Curte de Casaţie, în termen de
o lună delà comunicare.
Dacă hotărârea este casată, Curtea invo
când fondul, va judeca pricina în mod definitiv,
de urgentă şi fără drept de opoziţie după ac
tele şi dovezile prezentate înaintea Consiliu
lui superior de mine.
Când Consiliul superior de mine nu exercită
atributiunile sale de instanţă de judecată, poate
lua hotărâri şi în secţiuni formate din cel pu
ţin 5 membri, constituită fiecare după nevoe
de către plenul Consiliului. In aceste cazuri,
hotărârile se iau cu majoritate de 3 voturi, iar
dacă nu se ajunge la o hotărâre, afacerea va fi
supusă plenului consiliului.
ART. 159. — Membrii consiliului superior de
mine pot fi recuzaţi în aceleaşi cazuri şi cu a-
celeaşi forme ca şi magistraţii.
ART. 160. — Consiliul superior de mine va
avea un secretariat propriu cu doi secretari,
din cari unul doctor sau licenţiat în drept şi
altul inginer şi cu personalul necesar care va
fi numit după propunerile sale, în conformitate
cu statutul funcţionarilor publici.
Exercitarea ART. 161. — In cazuri de judecată, consi
atribuţiu- liul superior de mine poate face orice cercetări
nilor prin comisiunile delà direcţiunile miniere re
gionale, expertize, comisiuni rogatorii la ins
tanţele judecătoreşti, poate în fine, ordonă ori
ce măsură pe care ar socoti-o necesară, pen
tru rezolvarea chestiunilor de asemenea na
tură ce îi sunt supuse.
CAPITOLUL VI
Cărţi miniere
ART. 162. — Pentru publicitatea drepturi

lor şi sarcinilor de orice fel, asupra proprietăţii
miniere, se institue cărţi miniere. Ele vor fi
tinute la tribunale şi la autorităţile miniere re
gionale.
Exemplarul care stabileşte situaţia dreptu
rilor şi sarcinilor din punct de vedere juridic
este cel tinut la tribunal.
ART. 163. — In cărţile miniere vor fi trecute
toate actele juridice, de orice natură, privi
toare la o proprietate minieră sau în legătură
cu ea, toate datele referitoare la situaţia ei to
pografică şi juridică, la situaţia proprietarilor
suprafeţei, la explorare, exploatare, concesiuni
şi toate drepturile şi sarcinile anexe
Galeriile regionale sau alte lucrări ori ins
talaţii de interes regional, concesionate de Stat.
vor fi trecute la proprietatea concesionarului
respectiv. Obligaţiunile luate de alţi concesio
nari de mine din acea regiune, fată de acest
concesionar, vor îi trecute ca sarcini asupra
concesiunilor respective.
Drepturile, sarcinile şi toate actele juridice
neînscrise în cărţile miniere nu sunt opozabile
terţilor.
ART. 164. — Cărţile miniere vor fi сотри-
se din :
a) Un registru în care se vor înscri toate
elementele de mai sus; b) planuri şi acte; c)
un registru în care să se treacă în ordinea in-
trării diferitele cereri de înscriere sau men
ţiuni; d) un registru în care să se înscrie în
ordinea alfabetică numele proprietarilor minei
si a proprietarilor suprafeţei, pentru înlesnirea
cercetărilor. La autoritatea minieră regională
se va tine numai primul registru şi copii depe
planuri.
înscrierea trebuie făcută în mod identic, a-

tât în registrele dela tribunal cât si în cel de
ia autoritatea minieră regională. In acest scop
o copie legalizată depe hotărârea de înscriere
va fi înaintată şi autorităţii miniere regionale,
care o va trece de urgentă în cartea miniera.
ART. 165. — Pentru fiecare teren ori peri
metru în explorare, exploatare sau concesiune,
se va rezerva în genere, în primul registru,
cel puţin 4 pagini. Prima pagină va cuprinde
descrierea terenului ori perimetrului, arătân-
du-se numărul planului sau al cadastrului dacă
există, comuna, localitatea, punctul, vecinătă
ţile şi orice alte indicatiuni de acest fel.
A doua pagină a proprietăţii va cuprinde nu
mele proprietarului sau al titularului dreptului,
natura şi origina dreptului lor, transmisiunile,
restrângerile, desmembările. redeventa sau
orice alte drepturi şi orice date asupra situaţiei
juridice a acestor persoane.
A treia pagină va fi rezervată ipotecilor, pri
vilegiilor sau oricăror sarcini.
A patra este destinată proprietarilor sau
dacă drepturile acestora nu sunt certe, poseso
rilor suprafeţei, sau chiar detentorilor, când nu
s’ar puteâ stabili nici existenta posesiei.
Dacă sunt neînţelegeri asupra drepturilor cu
privire la suprafaţă şi dac.ă ele nu pot fi rezol
vate urgent, se va trece în mod provizoriu în
cartea minieră numele acelora cari au preten-
tiimi asupra terenului sau perimetrului în ches
tiune.
Cetele de moşneni şi răzeşi vor fi înscrise
pe numele cetei.
In această pagină a cărţii miniere se va a-
răta numele fiecărui proprietar, suprafaţa par
celei cu arătarea situaţiei ei din plan, natura şi
origina drepturilor, transmisiuni, drepturi, sar
cini, asupra imobilului şi date asupra situaţiei
juridice a persoanelor.
Pe marginea registrelor se pot face diverse
menţiuni, şi adnotări privitoare la actele îns
crise.
Ordinea de prioritate între drepturile şi sar

cinile de aceeaş natură se stabileşte după data
înscrierii în registru.
ART. 166- — Pentru întocmirea cărţilor mi
niere, vor fi delegaţi de Ministerul Justiţiei, la
fiecare tribunal, unul sau mai mulţi judecători.
Cererile vor fi cercetate în ordinea intrării a-
ratată în registrul prevăzut de art. 164, lit- c.
înscrierile se vor face în baza unei ordonanţe
judecătoreşti, dată pentru fiecare perimetru,
teren sau grup de terenuri.
Cei nemulţumiţi vor apelă la completul tri
bunalului în termen de 15 zile dela afişarea or
donanţei la tribunal şi la primăria comunei res
pective. După ce ordonanţa a rămas definitivă,
se va operă înscrierea în registru de către gre
fier, sub supravegherea judecătorului-delegat.
La tribunalele unde sunt secţiuni speciale de
notariat, cărţile miniere vor fi ţinute la aceste
secţii.
ART. 167. — In ţinuturile unde se găsesc ac
tualmente cărţi miniere, ele vor fi trecute de
la autoritatea care le ţine. Ia tribunalele de
judeţ, într’un termen ce se va fixă prin regu
lament, în acord cu dispoziţiile legii.
ART. 168. — Până la întocmirea cărţilor mi
niere, în ţinuturile unde asemenea cărţi nu e-
xistă actualmente, diferitele acte juridice pri
vitoare la proprietatea minieră şi anexele ei,
vor fi trecute în registrele de mutaţiuni de pro
prietate, conform legilor în vigoare.
In afară de înscrierile prevăzute în artico
lele precedente, se vor înfiintâ la tribunale şi
la autoritatea minieră regională, următoarele
opise alfabetice :
Pentru permise exclusive de explorare ;
Pentru concesiuni de exploatare şi lucrări
conexe ;
Pentru industrii şi instalaţiuni cari cad sub
prevederile acestei legi ;
Pentru drepturile validate.
Opisele privitoare la exploarări si la con

cesiuni, vor fi grupate în registre pentru mine,
pentru cariere, şi pentru ape minerale.
Modul întocmirii cărţilor miniere şi al con
servării lor se va determina printr’un regula
ment.
In vederea întocmirii cărţilor miniere spe
ciale, prevăzute de art. 244, direcţiunea gene
rală a minelor va lua măsuri pentru ridicarea
în plan, delimitarea şi stabilirea pe teren a
drepturilor miniere, în regiunile petrolifere din
Vechiul Regat şi în regiunile carbonifere din
teritoriile alipite, unde aceste substanţe mine
rale au constituit, până Ia promulgarea Cons
tituţiei, un accesoriu al proprietăţii suprafetii,
executându-se aceste lucrări numai în locali
tăţile unde există drepturi câştigate, conform
Constituţiei şi legii minelor.
Lucrările de delimitare, măsurătoare şi în
tocmirea foilor sau mapelor cadastrale, îns
crierea datelor şi diverselor publicaţiuni, pre
cum şi ţinerea lor la curent, se vor stabili prin
tr’un regulament special.
Cheltuelile ocazionate de aceste lucrări vor
fi suportate de concesionarii, exploatatorii sau
deţinătorii terenurilor, după normele ce se vor
fixa prin acelaş regulament.
CAPITOLUL VII
Dispozitiuni diverse
ART. 169. — Exploatările miniere şi orice
alte întreprinderi de industrializare sau comer
cializarea substanţelor, sau produselor miniere
de orice fel, cari vor avea fiinţă la promulga
rea legii de faţă, sunt supuse în totul preve
derilor ei.
Drepturile dobândite de Stat, în materie mi
nieră. nu sunt prejudiciate prin dispozitiunile-
prezentei legi.
,8 6 Le.;ea Minelor d in 1929
ART. 170. — In zona de frontieră a ţării,

orice lucrare minieră, la suprafaţă sau subte
rană, va trebui să aibă o autorizare specială
dată de Ministerul Industriei si Comerţului, cu
avizul Consiliului superior de mine, după ce se
va lua în prealabil avizul autorităţilor militare,
administrative şi vamale,
i’iajrdrî ART. 171. — Planurile de mine trebuie să fie
ridicate de ingineri de mine, cari poseda o au-
torizaţiune specială din partea Ministerului In
dustriei şi Comerţului. Prin regulament sc vor
fixa condiţiunilc pentru obţinerea autom a-
ţiunii.
Inginerii hotărnici aflaţi în serviciul societă
ţilor petrolifere cu o vechime de minimum 5
ani, vor obţine de drept aceste autorizaţiuni
pentru lucrările la suprafaţă.
Planurile trebuie să fie întocmite prin redu
cere la orizont şi să fie orientate după meri
dianul astronomic, având nordul îndreptat în
spre partea de sus a foaiei şi paralel cu mar
ginea verticală a planului.
In planurile de perimetre se va arăta: vârfu
rile perimetrului, hotarele sale şi ale comune
lor pe cari el se întinde, punctele geografice şi
orice date cari definesc perimetrul.
Când în limitele perimetrului solicitat sau în
vecinătatea lui imediată sun: masive de sare
sau izvoare de apă sărată acestea vor fi a-
râtate în plan. In acest caz un exemplar al
planului va fi remis Regiei Monopolurilor Sta
tului.
Planurile prevăzute de legea consolidărilor
petrolifere vor putea fi ridicate şi de persoa
nele prevăzute în acea lege.
ART. 172. — In toate cazuri' î prevăzute
prin această lege sau în alte cazuri ivite prin
diferite împrejurări relative la mine sau la ope
raţiuni consecutive şi anexe exploatării, cari vor
dâ loc la expertize, experţii vor îi dintre spe
cialiştii calificaţi, conform regulamentului.
Pentru aceste experţi?-% orice date asupra

explorărilor şi exploatărilor se vor cere numai
prin autoritatea minieră regională, sau prin di
recţiunea generală a minelor.
ART. 173. — Nu se poate înfinta nci o mă
sură asigurătoare sau de executare asupra li
nei părţi din mină sau asupra uneia din anexele
ei.
Orice măsură contrară i-ste nulă de drept.
Când o mină va fi scoasă ia vânzare, adju-
decatarul va trebui să anunţe Ministerul In
dustriei şi Comerţului, în termen de 15 zile.
In caz când adjudecatarul va fi o persoană
fizică şi pentru substanţa minerală exploatată
din mină, legea ar prevede conditiunea ca ex
ploatatorul să fie o societare, ei va avea ter
menul prevăzut de art. 31 pentru a forma so
cietatea.
ART. 174'. — Se va creeâ de îndată un fund
pentru prospecţiuni si explorări miniere între
prinse de Stat; acest fond va fi alimentat din:
a) Taxele prevăzute de art. 5, 8. precum şi
taxele de validare dela art. 269 :
b) O pătrime a impozitelor miniere prevă
zute în legea de fată.
PARTEA DOUA
I. Combustibili minerali
Cărbuni
ART. 175. — Suprafaţa perimetrului rezer

vat pentru explorare prin permis exclusiv va
fi de 200 hectare nână la 1.000 hectare.
Pentru trei puncte explorate cu rezultat fa
vorabil în interiorul perimetrului rezervat, se
va institui o primă concesiune minieră de 200
hectare.
Legea Minelor drn 1929
Restul perimetrului de exploatare va forma

rezerva destinată să asigure desvoltarea nor
mală a exploatării concesiunii obţinută de ex-
plotator. In acest scop i se va acorda din a-
ceastă rezervă câte 100 hectare pentru fiecare
punct explorat ulterior cu rezultat favorabil.
Continuarea explorărilor va putea fi făcută
Si din interiorul minei.
Noile porţiuni de concesiuni atribuite vor
trebui să fie adiacente cu concesiunea aflată în
exploatare.
Când forma perimetrului este dreptunghiu
lară, latura scurtă trebuie să reprezinte cel
puţin- o iuinătate din latura lungă.
Durata concesiunii este de 50 ani.
ART„ 176. — Concesiunea se acordă explo
ratorului pe bază de redevenţă.
Dispozitiunile art. 180, alin. 3 se aplică şi la
cărbuni, in regiunile declarate în acest fel pro
prietate minieră concesionabilă, concesiunile
se vor acordă pe bază de redevenţă, prin lici
taţie publică, sau vor fi exploatate sub forma
unei asociatiuni între Stat şi întreprinderea con
cesionară, conform legii pentru organizarea si
administrarea întreprinderilor şi avuţiilor pu
blice.
La concesiunile redeventiare, concesionarul
este obligat la o redevenţă către Stat de 5% din
producţia brută pe toată durata concesiunii.
Această redevenţă va fi de 2,5% la ccmisiunile
acordate pentru exploatarea straturilor a căror
grosime nu este mai mare de 70 c. m.
Redevenţă se va achită în natură sau în nu
merar, după cererea Ministerului Industriei şi
Comerţului. Valoarea redeventei se va socoti
pe preţul mediu de vânzare la mină, la uzina
de separare, sau la depozitul de încărcare
Statul cedează din redevenţă ce : se cuvine:
15 % proprietarilor suprafeţei înglobate în
perimetru, potrivit dispozitiunilor art. 35. A-
ceastă redevenţă se va împărţi între proprie-
Legea Minelor din 1929 89-’
tari proporţional cu suprafaţa fiecărei parcele;

10% exploratorului.
B i t u m i n e solide

fi de 50 până la 100 hectare.
Pentru două puncte explorate cu rezultat fa
vorabil în interiorul perimetrului rezervat, se
poate institui o concesiune minieră până la 5(1
hectare. Când forma perimetrului este drept
unghiulară, latura scurtă trebuie să reprezinte
cel puţin Vz din latura lungă.
O unitate de concesiune nu poate depăşi su
prafaţa de 100 hectare.
Durata concesiunii este de 50 ani.
ART. 178. — Concesiunea se acordă după
normele prevăzute în partea I-a legii.
Toate dispozitiunile înscrise în clasa com
bustibililor solizi, cu privire la redeventa da
torită Statului şi la acele atribuite proprietari
lor suprafeţei şi exploratorului, sunt aplicabile:
şi acestei clase de zăcăminte.
Bitumine lichide

fi de 400—-1000 ha.
In mod cu totul exceptional se va putea for
mă perimetre şi sub minimum de mai sus, în
cazurile când suprafeţele disponibile de explo
rare ar fi mai mici de 400 ha.
Forma perimetrului va fi patrată sau drept
unghiulară, cu laturile orientate nord-sud şr
est-vest. Pentru acele din ultima formă, latura
scurtă trebuie să reprezinte cel puţin o treime
din latura lungă.
In cazurile când perimetrul se învecineşte cu
terenuri de contururi neregulate şi asupra că
rora există drepturi anterioare, laturile peri-
so Legea Minelor din 1
metrului se vor racorda cu conturile acestor

terenuri.
Mărimea perimetrului în limitele de mai sus.
se determină tinându-se seama de conditiunile
geologice, capacitatea tehnică şi financiară a
întreprinderilor exploratoare şi programul de
lucrări.
ART. 180. —■Un punct explorat cu rezul
tat favorabil îndreptăţeşte a declară ca propie-
tate minieră concesionabilă o regiune formată
in jurul punctului explorat şi cuprinsă în limi
tele determinate după avizul Consiliului supe
rior de mine şi a Institutului geologic al Româ
niei. date având în vedere memoriul depus de
explorator, asupra lucrărilor sale de explorare.
Când rezultatele studiilor şi lucrărilor sunt
apreciate ca suficiente, pentru a recunoaşte
existenta şi continuitatea zăcământului afară
din limitele perimetrului rezervat, regiunea ce
urmează a fi declarată proprietate minieră con
cesionabilă, poate fi extinsă afară de limitele
acestui perimetru. Această extindere poate a-
veâ loc şi în perimetrul rezervat altui explora
tor; în acest din urmă caz însă, numai până la
jumătatea distantei dela hotarul dintre perime
trele adiacente şi cea mai apropriată lucrare
de explorare, începută efectiv şi aflată în curs
de executare.
Regiunile petrolifere neexplorate, însă ime
diat învecinate cu lucrările în curs de exploa
tare, cari dovedesc existenta şi continuitatea
zăcământului, vor fi declarate proprietate mi
nieră concesionabilă, fără a se mai acordă per
mise exclusive. Regiunile aflate în această si-
tuatiune vor îi determinate de Ministerul In
dustriei şi Comerţului, cu avizul Consiliului su
perior de mine. bazat pe raportul Institutului
geologic al României. Aceste regiuni vor cons
titui rezerva Statului.
ART. 181. — Un zăcământ de petrol este ex-
nlorat cu rezultat favorabil când el a fost atins
sau străbătut prin sondă, put sau altă lucrare
minieră şi a dat în cursul unei luni de extrac-

ţiune o producţiune socotită suficientă, pentru
a considera zăcământul exploatabil.
Productiunea va fi constatată de autoritatea
minieră prin încheiere de proces-verbal.
ART. 182. — Din suprafaţa declarată regi
une petroliferă concesionabilă, pe baza lucră
rilor de explorare prin permis exclusiv, ex
ploratorul are drept la un perimetru de ex
ploatare în jurul punctelor explorate de el.
Dacă această suprafaţă este sub 100 ha. se
va atribui exploratorului 75%. Dacă trece de
100 ha. şi nu este mai mare de 200 ha, i se va
dâ pe lângă minimum de mai sus, jumătate din
restul până la 200 ha. Perimetrul cuvenit ex
ploratorului, nu va fi în nici un caz mai mic de
50 ha.
In caz când suprafaţa declarată concesiona
bilă trece de 200 ha. exploratorul mai are drep
tul la încă 25 ha, suprafaţă pentru fiecare sută
de ha. în plus declarate concesionabile, pe baza
lucrărilor lui de explorare.
Perimetrul cuvenit exploratorului în limitele
suprafeţei determinate mai sus, se va stabiii
de Minister, de acord cu el. pe suprafaţa de
clarată concesionabilă şi va cuprinde, pe cât
posibil, lucrările de exploatare cu rezultat fa
vorabil.
Forma perimetrului va îi patrată sau drept
unghiulară, cu laturile orientate nord-sud şi
est-vest. Pentru acele de ultimă formă, latura
scurtă trebuie să reprezinte cel puţin o treime
din latura lungă.
In cazurile când perimetrul se învecineşte
cu terenuri de contururi neregulate şi asupra
cărora există drepturi anterioare, laturile peri
metrului se vor racorda cu contururile acestor
terenuri.
Lucrările cu rezultat favorabil, cari prin de-
falcarea perimetrului cuvenit exploratorului ră
mân în afara lui, vor fi despăgubite de către'
i) 2 Legea Minelor d in 1929
concesionarul căruia i se va acorda perimetrul

cu lucrări pe el.
Restul suprafeţei declarată concesionabilă
după formarea perimetrului acordat explorato
rului, constituie rezerva Statului.
Această rezervă poate rămâne neexploatată
sau poate îi dată în concesiune.
ART. 183. — Rezervele Statului cari prin
situaţia lor nu pot fi degradate prin exploată
rile învecinate, constituesc rezerve de durată.
Punerea în exploatare a rezervei de durată
se poate face numai printr’o lege specială.
In caz când rezerva Statului nu poate fi con
siderată de durată, punerea ei în exploatare se
duce după cum urmează :
Când suprafaţa rezervei Statului este mai
mică decât 80 ha., concesionarea ei se poate
face în bloc.
Când excede această suprafaţă, ea va fi îm
părţită în perimetre de câte 40 ha.
Concesionarii rezervelor Statului, pe lângă
celelalte obligaţiuni, prevăzute la normele de
dare în concesiune ale oerimetrelor petrolifere,
vor fi obligaţi să sape pentru fiecare suprafaţă
de 40 ha. ce obţin în concesiune, câte o sondă
de explorare într’o regiune de explorare posi
bil petroliferă, indicată de Stat. Săparea aces
tei sonde se va face la începutul celui de al
treilea an dela data punerii în posesiune asupra
perimetrului concesionat.
Asupra acestei sonde de exploatare explo-
tatorul nu păstrează drepturile de explorator
prevăzute la art. 182.
Dacă sonda de explorare are un rezultat fa
vorabil, exploratorul are drept la un perimetru
de concesie de 40 ha. în acea regiune si în ju
rul punctului explorat.
In cazul când Statul înţelege ca regiunea
nusă în valoare prin această lucrare, să cons-
titue o rezervă de lungă durată, exploratorul
va primi perimetrul la care are drept într’o
altă regiune, pe cât posibil echivalentă ca va-
loare, având în acelaş timp dreptul de a ex

ploata sonda de explorare până la epuizare, în
condiţiunile generale de redeventă si după un
program special, pentru a se împiedeca degra
darea zăcământului. Exploratorul are faculta
tea să declare că îsi rezervă dreptul asupra u-
nui perimetru de 40 ha, format în jurul sondei
sale de exploatare, însă concesiunea de ex
ploatare o va putea obţine numai atunci când
Statul va decide punerea în exploatare a ace
lei rezerve.
Săparea sondei de explorare se va face sub
controlul permanent al Statului şi după pres-
criptiunile unui caiet de sarcini special.
Pentru fiecare perimetru de concesiune se
va alcătui un caiet de sarcini în care se vor
stabili condiţiunile în cari urmează să se facă
exploatarea.
ART. 184. — Darea în exploatare a perime-
trelor din rezerva Statului se va face pe bază
de licitaţie publică între societăţile cari au ca
pacitate technică şi financiară.
In caetul de sarcini al fiecărei licitatiuni mi
nistrul industriei şi comerţului va preciza dacă
concurenta între solicitatori va avea ca obiect
un adaus la cotele de redevente prevăzute la
art. 189 sau plata unui preţ pe fiecare hectar
concesionat, pe lângă redeventele legale.
Consiliul de Miniştri va putea hotărî, în
urma propunerii ministrului industriei, şi co
merţului, întemeiată pe avizul Consiliului su
perior de mine, ca pentru fiecare trei perime
tre, concesionate pe bază de licitaţie publică
să se concesioneze câte un perimetru fără lici
taţie. în condiţiunile generale ale legii, socie
tăţilor cari au capacitate technică şi financiară,
însă sunt lipsite de rezerve îndestulătoare.
Cererile pentru obţinerea unor asemenea
concesiuni, vor fi întocmite şi depuse la Minis
terul Industriei şi Comerţului, în conformitate
cu art. 39 şi vor fi însoţite de devizele nece
sare.
Un tablou al acestor cereri va fi afişat timp

de 20 zile la Ministerul Industriei şi Comertu-|
Iui, la autoritatea minieră regională şi la pri-|
măria comunei unde este situat perimetrul; a-
fişarea va fi constatată prin proces-verbal. Ini
acelaş timp, tabloul va fi publicat de două ori
in Monitorul Oficial şi într’unul din ziarele co-
tidiane din Bucureşti. Afişarea şi publicarea
se vor face pe cheltueala solicitatorului căruia
i se va acorda concesiunea.
In intervalul de timp arătat mai sus şi în cele
15 zile următoare, cei interesaţi vor putea pre
zenta Ministerului, sub formă de opunere, ob-
servatiunile lor. Aceste opuneri nu ating în
tru nimic dreptul Statului de a hotărî acorda
rea concesiunilor, potrivit normelor prezentei
legi, ceeaee ce se va face după expirarea ter
menelor arătate.
In aceleaşi conditiuni şi cu aceleaşi forme,
vor fi concesionate şi terenurile petrolifere a-
parţinând Statului. în cazul cânt sunt încon
jurate de alte concesiuni sau terenuri aflate în
exploatare şi sunt mai mici de 40 ha. Societă
ţile având exploatări proprii pe concesiunile
învecinate cu asemenea terenuri şi posedând
capacitatea, technică şi financiară necesare,
vor putea fi preferate la obţinerea acestor con
cesiuni.
ART. 185. — O întreprindere poate dobândi
în concesiune, din rezerva Statului, unul sau
mai multe perimetre, cu respectarea obliga tiu-
nilor prevăzute la art. 183, alin. 6 şi următorii.
ART. 186. — In regiuni dreclarate proprie
tate minieră concesionabilă, pe baza lucrărilor
învecinate, rezerva Statului poate fi conside
rată ca rezervă de durată, atunci când aceasta
nu riscă să fie degradată prin lucrările de ex
ploatare vecine, sau poate fi dată în exploa
tare, în care caz se vor respecta dispozj-
tiunile prevăzute la art. 183, alin- 6 şi urmă
torii şi art. 185.
ART. 187. — In termen de trei luni dela

data promulgării acestei legi, Ministerul de In
dustrie şi Comerţ va determina toate regiunile
cunoscute petrolifere. în cari nu se pot acorda
perimetre de explorare.
Determinarea regiunilor cunoscute petroli
fere se va face de Minister, pe baza avizului
Institutului geologic, cuprinzând în afara r e g i
unilor concesionabile şi zonele probabile pe
trolifere din imediata învecinătate.
Asemenea determinări de regiuni cunoscute
şi probabile, se vor face ori de câte ori se vor
declara suprafeţe concesionabile, pe baza lu
crărilor de explorare.
ART. 188. — Durata concesiunilor va fi de
30 ani.
ART. 189. — La concesiunile redeventiare,
redeventa se va stabili, pentru fiecare sondă
în parte.
Dacă sonda a extras tUei de calităţi diferite,
redeventa se va stabili pentru fiecare calitate
în parte, după normele ce se vor preciza prin
regulament.
Redeventa ce se va percepe la fiecare sondă
va fi proporţională cu producţia extrasă din
sondă, după scara următoare :
Pentru prima mie de vagoane, se va p lă ti.................12%
Pentru cantitatea cuprinsă între 1.000 şi 2000 vg. 15'vL
„ ., „ 2.000 şi 3.000 vg. 17%
„ „ ,, „ 3.000 şi 4.000 vg, 19%
„ „ „ „ 4.000 şi 5 000 vg. 21%
„ 5 000 şi 6.000 vg. 23%
„ „ „ ., 6.000 şi 7.000 vg. 25%
şi aşa mai departe
Când redeventa a ajuns la 50% nu mai

creşte, ci rămâne constantă.
Sondele cari vor produce prin erupţie liberă,
vor plăti peste redeventă calculată după nor
mele de mai sus, o supra taxă de 10% din pro
ducţia recuperată prin erupţie liberă, afară de
cazurile de forţă majoră.
Exploatările prin galerii, independent de

producţia zilnică, precum şi puţurile şi sondele
cu o producţie medie, mai mică de 3.000 kg,
calculată pe zile productive, în cursul unui
trimestru, vor plăti o redevenţă fixă de 8 la
sută.
Sondele de pe perimetrele de exploatare,
cari vor fi adâncite pentru a căuta strate pro
ductive necunoscute încă, vor fi scutite de pla
ta redevenţei la producţia extrasă din stratele
nou descoperite, pentru un număr de vagoane
egal cu numărul metrilor săpaţi sub ultimul
strat exploatabil cunoscut.
Această degrevare nu va puteâ fi acordată
pentru mai mult de 3 sonde, la fie care strat
nou descoperit.
Descoperirea oricărui strat nou va fi cons
tată de o comisie compusă din :
a) Un reprezentant al direcţiunii generale a.
minelor.
b) Un reprezentant al Institutului Geologic;
al României ;
c) Un reprezentant al întreprinderii care a
descoperit stratul ;
d) Un delegat al exploatările vecine.
Comisiunea va stabili în acelaş timp şi cuan
tumul degrevării.
In urma acestor constatări oficiale pentru 3
sonde, nu se mai pot acordă avantaje de ex
plorare la acelaş strat, pentru toată regiunea
care se află în condiţiuni geologice identice,
ÁRT. 190. — Redevenţă din gazele asociate-
cu petrolul în acelaş zăcământ va fi de 15%;
din gazele captate.
In caz de separare a gazolinéi redevenţă va
fi de 5% din derivatele separate şi de 10% din
gazele ce vor rămâne după operaţiunea sepa
rării.
ART. 191. —■Din redevenţă cuvenită Statu
lui la petrolul brut se va atribui:
Proprietarilor suprafeţii în ţinuturile unde-
până la promulgarea Constitutei petrolul era
lăsat la libera şi exclusiva dispoziţie a proprie

tarilor suprafetii, o cotă de 20% din redeventa
ce se cuvine Statului, în perioada respectivă
şi pe toată durata concesiunii. Pentru terenuri
le situate în interiorul unei făşii în lăţime de
1.000 m, formată în jurul comunelor, astfel cum
erau compuse la 4 Iulie 1924, în cari au exis
tat exploatări normale de petrol, în intervalul
dela 1 August 1914 până la 4 Iulie 1924, rede
venta cuvenită proprietarilor suprafetii va fi
de 30% din redeventa cuvenită Statului.
Exploratorului o cotă de 10% din redeventa
cuvenită Statului la productiunea extrasă din
regiunea declarată proprietate minieră conce-
sionabilă. afară de cea din perimetrul conce
sionatului.
ART. 192. — In regiunile petrolifere peri
metrul de comassare trebuie să aibă o supra
faţă de cel puţin 3 ha. şi o formă astfel ca,
sondele ce s’ar instala să păstreze dela hota
rul cel mai apropriat al perimetrului o distantă
de cel puţin 30 m.
Perimetrul de comassare nu va depăşi su
prafaţa de 50 ha.
Parcelele izolate, neexploatate, dar aflate în
vecinătatea unor exploatări existente vor pu
tea fi alipite uneia din aceste exploatări, cu
cari vor formă un perimetru unic de exploa
tare.
Pentru parcelele pe cari se găsec sonde în
foraj sau în exploatare normală la promulga
rea legii de fată, comassarea cu alte parcele
neexploatate şi cari aparţin altor concesionari
sau proprietari este facultativă.
Dacă parcela în exploatare are hotare co
mune cu parcelele cari aparţin aceluiaş con
cesionar, comassarea acestor parcele este ob
ligatorie.
Lucrările noui întreprinse pe parcelele su
puse comassării sunt supuse dispozitiunilor
; prevăzute în această lege şi regulamente.
f Instalarea sondelor la distante de hotar mai
L gea Minelor din 1929 7
Legea M in e lo r c lin 192 9
reduse decât cele prevăzute mai sus la petrol

şi la gaze, rămâne subordonată unei autorizări
speciale a ministrului industriei si comerţului,
_ cu avizul Institutului geologic.
Dispoziţuini ART. 193. —- Pentru protectiunea zăcămin-
spscra e ţe]or jn Contra inundării, orice întreprindere
este obligată ca înainte de a ajunge la stratul
de petrol să izoleze orice ape întâlnite prin
sonde sau puţuri. Apele de suprafaţă şi cele
freatice vor fi izolate separat de apele de ză
cământ.
Pentru fiecare regiune de zămâminte direc
ţiunea generală a minelor va stabili, cu avizul
Institutului geologic al României, un program
de izolarea apelor în sondele sau puţurile din
regiunea respectivă.
Pentru abaterile dela dispozitiunile; referi
toare la izolarea apelor, autoritatea minieră va
aplică întreprinderii o amendă dela 50.000 —
200.000 lei, iar conducătorului technic în culpă
o amendă dela 5.000 — 20.000 lei, iar în cazuri
grave se va aplică retragerea pe termen li
mitat sau pentru totdeauna a brevetului de a
funcţiona în atare calitate la exploatările din
tară.
ART. 194. — Pentru protectiunea zăcămân
tului şi a drepturilor concesionarilor la hotarele
perimetrelor adiacente, sondele sau puţurile
vor păstra dela hotarul cel mai apropiat o dis
tantă de cel puţin 30 metri, măsuraţi pe per-;
pendiculara dusă din punctul de deschidere al
sondei sau puţului pe hotar.
Un regulament special va fixă distantele în
tre lucrările din interiorul perimetrului şi mă
surile de politie technică şi administrativă pen
tru protecţia zăeămâtuluh a lucrărilor- şi a
personalului.
Distanta dela hotar nu se aplică fată de ho
tarul comun între două perimetre ale aceleeas
întreprinderi.
ART. 195. — Captarea gazelor şi separarea
derivatelor din gaze, unde va fi cazul, este

obligatorie.
Pentru exploatarea gazelor naturale aso
ciate cu petrolul brut în acelaş zăcământ, Mi
nisterul Industriei şi Comerţului, fie prin ini
ţiativa sa, fie după cererea exploatatorilor in
teresaţi, va forma sindicate regionale pentru
captarea şi industrializarea gazelor.
Un statut special, aprobat de Minister, va
fixă organizarea şi modul de funcţionare al
mm
sindicatului.
ART. 196. — Este interzisă întrebuinţarea
ţiţeiului pentru ars la cazane. Regulamentul
va fixa cazurile când ţiţeiul poate fi întrebuin
ţat în acest scop.
[Transport, ART. 197. — înfiinţarea şi exploatarea de.
rafinorii de
letrol, întna- conducte pentru orice fel de produse de petrol,
gazinare lichide sau gazeiforme, dela rafinării la staţiu
fi desface nile de export sunt rezervate Statului. Acesta
rea produ le poate exploata direct sau în asociaţii cu alţii
selor
şi în deosebi cu întreprinderi de petrol.
Statul cu avizul Consiliului superior de mine
poate expropria cu o justă şi prealabilă des
păgubire, fixată de justiţie, conductele exis
tente dela schele la staţiunile de înmagazina-
re sau la rafinerii, atunci când aceste con
ducte pot servi mai multor producători sau
mai multor exploatări, fără a împiedică bunul
mers al transportului produselor întreprinderii
expropriate.
ART. 198. — înfiinţarea de rafinării de pe
trol sau mărirea oricărei rafinării sau instala-
tiuni conexe sunt subordonate unei autorizări
a Ministerului Industriei şi Comerţului. A-
ceastă autorizare se va dâ cu avizul Consiliului
superior de mine şi nu se va putea refuza unei
întreprinderi care este ea însăş producătoare
şi nu are rafinărie proprie.
Produetiunea de ţiţei va fi prelucrată în ra
finăriile din ţară.
Statul este liber să vândă la export ţiţeiul pe
care îl posedă din impozite şi redevente.
100 Legea M in e lo r d in 192 9
Oridecâteori se va constata că producţia de

ţiţei a ţării depăşeşte capacitatea de prelucrare
a rafinăriilor interne pe baze raţionale. Minis
terul Industriei şi Comerţului va putea acorda
dreptul de export al prisosului constatat, pro
ducătorilor de ţiţei cari nu au rafinării, asociaţi
în acest scop.
Constatarea se va face de o comisune com
pusă din directorul general al minelor, un re
prezentant al rafinăriilor şi un reprezentant al
producătorilor de petrol, desemnaţi de asocia-
ţiunile respective.
Un regulament special va fixa calitatea pro
duselor de petrol necesare consumului intern.
ART. 199. — înfiinţarea instalaţiunilor pen
tru înmagazinarea produselor de petrol rămâne
rezervată unei autorizări a Ministerului Indus
triei şi Comerţului, care le va examina din
r unct de vedere a! siguranţei publice, înfiinţa
rea de rezervoare în porturi şi în staţiunile de
cale ferată se va puteâ face numai cu autori
zarea Statului, pe baza unui caet de sarcini
care va stabili eondiţiunile de exploatare.
Pentru asigurarea nevoilor interne ale ţării,
capacitatea de înmagazinare a acestor insta-
laţiuni, trebue să corespundă şi consuimaţiunii
normale şi unei rezerve care se va fixa de Mi
nister. Această cerinţă trebuie să fie îndepli
nită atât de organizaţiunile de desfacere a pro
duselor de petrol, cât şi de întreprinderile de
Stat sau particulare, consumatoare de produse
de petrol.
Un regulament va stabili eondiţiunile de au
torizare şi de funcţionare.
ART. 200. — Consumaţiunea internă din fie
care fel de produs trebuie să fie complet satis
făcută şi cu întâietate.
Comerţul intern al produselor de petrol este
liber.
Cartelurile sindicatele sau oficiile de vânzare
a produselor de petrol, cari s’ar înfiinţa de cei
’riteresaţi, vor fi supuse regimului, ce va fi
prevăzut în legea industrială si legile ordinare

îr? vigoare.
Hidrocarburi gazoase cari f o r m e a z ă zăcăminte
proprii
ART. 201. — Explorarea şi exploatarea ga

felor cari formează zăcăminte proprii nu se
poate face decât direct de Stat sau prin aso
ciaţie, cu capitalul particular, după normele
legii pentru organizarea şi administrarea pe
baze comerciale a întreprinderilor si avuţiilor
publice.
vat pentru explorare va fi de 1.000 până la
2.000 hectare. Când forma este dreptunghiu
lară, latura scurtă va ii cel puţin E2 din latura
lungă.
Criteriul de apreciere, in ce priveşte punctul
explorat cu rezultat favorabil, rămâne rezervat
autoritătiii miniere care va tine seamă de de
bitul şi de tensiunea iniţială a gazelor, în ra
port cu structura zăcămintelor şi de constanta
acestor elemente după anumite intervale de
timp.
Suprafaţa maximă a unui perimetru de ex
ploatare este de 2.000 hectare. Când forma pe
rimetrului este dreptunghiulară, raportul între
laturi va fi cel din aliniatul întâiu.
In regiunile unde până la promulgarea Cons
tituţiei, gazele erau lăsate la libera si exclusiva
dispozitiune a proprietarilor suprafetii, se va
dă acestora o redeventă de 1,5% din produc
ţia gazului, socotit pe preţul de vânzare la
schelă.
Durata concesiunii va fi de 40 ani.
Dispozitiunile art. 180 se aplică şi acestor
substanţe minerale.
ART.. 203. — înfiinţarea de conducte pentru
transportul gazului la centrele de consutma-
tiune, precum şi exploatarea acestor conducte,
constituie un drept exclusiv al Statului, sau aî
102 Legea M in e lo r d in 192 9
întreprinderilor înfiinţate de Stat, pe baza legii

pentru organizarea şi administrarea pe baze
comerciale a întreprinderilor si avuţiilor pu-
bliee, sau a legii energiei.
ART. 204. — In 'regiunile gaziîiere, perime
trul de comassare trebuie să aibă o suprafaţă
de cel puţin 300 hectare, fără a trece de 2-000
hectare, sondele trebuie să păstreze o distantă
de cel puţin 200 metri dela hotarul cel mai a-
propiat.
Dispozitiunile prevăzute la art. 193. cu pri
vire la izolarea apelor, se aplică şi la gaze.
Exploratorul sau exploatatorul care în peri
metrele sale date pentru alte substanţe sau
dacă cineva în cursul altor lucrări descoperă
zăcăminte de hidrocarburi gazoase este obli
gat să anunţe în timp de 3 zile autoritatea mi
nieră regională, oprind lucrările. In caz de a-
bateri se aplică sancţiunile prevăzute în legea
de fată la art. 19.
Dacă lucrările respective sunt utilizabile
pentru exploatarea hidrocarburilor gazoase.
Statul poate să continuie lucrările pe seama
sa. despăgubind pe cei în drept de cheltuelile
făcute. Dacă în interval de 15 zile Statul nu
declară că face uz de acest drept, întreprinză
torul poate continuă lucrările, străbătând stra
turile de hidrocarburi gazoase, fără a putea
dispune de ele, însă izolându-le.
Statul poate explora şi exploata zăcămintele
de hidrocarburi gazoase chiar şi în perimetrele
concesionate altora, dacă acele perimetre erau
concesionate pentru alte substanţe.
II.Minereuri metalifere şi alte minerale din

clasa II, art. 2.
ART. 205- —- Suprafaţa perimetrului rezer

vat pentru explorare, prin permis exclusiv va
fi dela 10 ha. până la 100 ha.
Când forma perimetrului este dreptunghiu-
Legea M in e lo r d in 1928 103
iară, latura scurtă trebiue să fie cel puţin o

pătrime din latura lungă.
Criteriul de adoptat pentru a aprecia rezul
tatele explorării în această clasă de zăcăminte
rezidă în :
a) Calitatea minereurilor definite prin conţi
nutul lor în metal, sau alte elemente utile şi de
importantă economică ;
b) Posibilitatea utilizării minereului găsit,
faţă cu procedeele cunoscute în metalurgie şi
în industrie în genere;
c) Existenta, în punctul explorat a unui ză
cământ din a cărui formă, conditiuni de geneză
şi de zăcământ, să se poată aprecia extensiunea
probabilă în adâncime şi Ia suprafaţă.
A R T, 206. — Pentru două puncte explorate
cu rezultat favorabil, suprafaţa ce se poate
consideră cunoscută şi declară proprietate mi
nieră concesionabilă, va îi de maximum 50
hectare. Când perimetrul are forma dreptun
ghiulară, latura scurtă trebuie să reprezinte ce!
puţin o pătrime din latura lungă .
Pentru fiecare punct în plus, explorat cu re
zultat favorabil, concesiunea se poate mări
progresiv, astfel că la o concesiune de întin
dere maximă, egală cu 100 hectare, să existe
cel puţin 4 puncte explorate cu rezultat favo
rabil.
Durata concesiunii va fi de 50 ani.
ART. 207. — Concesiunea se acordă pe bază
de redeventă.
Exceptând platina şi aurul, la toate celelalte
substanţe metaliefere din această clasă de ză
căminte. redcvenţa se va stabili la o cotă din
produsul negociabil, adus prin operaţiuni auxi
liare la concentraţiunea cerută pentru nevoile
industriei metalurgice şi ale industriei în ge
nere.
Această redevenţă se fixează pentru toata
durata concesiunii la 4 la sută din produsul
concentrat, socotit pe preţul la mină.
Pentru platină şi aur, redeventă se fixează
30 4 Legea M in e lo r d in 1929
la 0,25 la sută din conţinutul în aur sau platina,

constatat la analiză în laboratoarele oficiale
indicate de Ministerul Industriei si Comerţului.
Pentru cupru şi argint, redeventa va fi de 1 la
sută.
Redeventa se va lua în natură, fie ca metal
pur, fie ca produs concentrat (slih).
Din redeventa ce i se cuvine, Statul c e
dează exploratorului 10% în numerar pe du
rata concesiunii instituită pe perimetrul explo
rat de el.
Fier, crom, m a n g a n
ART. 208. —■Perimetrul rezervat pentru ex

plorare va avea o suprafaţă dela 100 până la
1.000 hectare. La forma dreptunghiulară, latura
scurtă va fi cel puţin jumătate din latura lungă.
In interesul cercetării zăcământului se pot
acorda permise exclusive pe ţinuturi miniere
bine definite, a căror întindere se va fixa cu
avizul Consiliului superior de mine.
Concesiunea se acordă pe o durată de 50
ani.
O unitate de concesiune nu va depăşi supra
faţa de 1.000 hectare. Când forma perimetrului
este .dreptunghiulară, latura scurtă va fi cel pu
ţin jumătate din latura lungă.
La concesiunile redeventiare, redeventa că
tre Stat pe durata concesiunii va fi de cel pu
ţin 4% din produsul negociabil, adus prin ope
raţiuni auxiliare la concentratiunea cerută pen
tru nevoile industriei metalurgice si ale indus
triei în genere.
Se pot reuni concesiuni adiacente. în scop
de a forma tinnturi miniere, a căror întindere
se va fixa cu avizul Consiliului superior de
mine.
Drepturile exploratorului la redeventă se re
gulează după aceleaşi norme ca şi la art. 207,
alin. ultim.
Legea Minelor- din 1929 105
III. Minereuri de aluminium şi în genere silicati

aluminoşi, magnezieni şi cu alte baze
ART. 209. — Zăcămintele de minereuri de
aluminium urmează regimul special al clasei
zăcămintelor de fier, crom si mangan.
ART. 210. — Pentru silicaţii aluminoşi, mag
nezieni şi alte minerale din această clasă de
zăcăminte, suprafaţa perimetrului rezervat
pentru explorare prin permis exclusiv va fi de
la 10 până la 100 hectare. Când forma perime
trului este dreptunghiulară, latura scurtă va fi
cel puţin o jumătate din latura lungă.
Două puncte explorate cu rezultat favorabil
şi indicând o desvoltare a zăcământului sufi
cientă pentru o explorare continuă, dau drep
tul la instituirea concesiunii de exploatare, pe
un perimetru în suprafaţă dela 10 Ia 100 hec
tare. La forma dreptunghiulară, latura scurtă
va fi cel puţin o pătrime din latura lungă.
ART. 211. — Regimul şi conditiunile de con
cesiune, fată de Stat şi explorator, atât la a-
ceastă clasă de zăcăminte, cât şi la clasele a
lV-a, V-a, Vl-a şi a VII, vor îi fixate de Ministe
rul Industriei şi Comerţului, cu avizul conform
al Consiliului superior de mine.
IV. Grafit şi rocele grafitoase

ART. 212. — Grafitul şi rocele grafitoase
urmează regimul special al cărbunilor, în ce
priveşte forma şi suprafaţa perimetrului de
explorare, de exploatare şi durata concesiunii.
V. Fosfat» în genere
ART. 213. — Fosfatii urmează regimul pre
văzut pentru fier, crom şi mangan în ce pri
veşte forma şi suprafaţa perimetrului de ex
plorare, de exploatare, precum şi durata con
cesiunii.
In regiunile unde existenţa acestor substanţe

minerale este probabilă, se va putea acorda
permise exclusive pentru explorare, pe ţi
nuturi miniere bine definite.
VI. Minerale cu toriii şi pământuri rare
şi
VIL Pietre preţioase şi seminobile
ART. 214. — Explorarea şi concesionarea mi

neralelor din aceste două clase de zăcăminte
urmează regimul substanţelor miniere din cla
sa II, ţinându-se seamă mai ales de natura şi
forma zăcământului.
VIII. Sarea comună (clorura de sodiu), sărurile

de potasiu şi alte săruri înrudite, fie formând
zăcăminte propriii, fie asociate cu sarea co
mună în acelaş zăcământ
ART. 215. — Exploatarea sărei fie din mine
de sare prin lucrări subterane sau prin diso-
luţiune şi pompare, fie din izvoare sărate sau
din alte soluţiuni naturale (ape subterane,, la
curi. apă de mare), precum şi exploatarea să
rurilor de potasiu şi altor săruri, fie că foimea-
ză zăcăminte proprii, fie că sunt asociate cu
sarea comună şi găzduite în acelaş zăcământ,
formează obiectul unui monopol de Stat.
Acest drept se exercită prin Regia mono
polurilor Statului.
ART. 216. — Dreptul de Industrializare su
perioară a sării comune şi a sărurilor de po
tasiu şi altor săruri înrudite cu ele aparţine
Statului şi se' exercită prin Ministerul Indus
triei şi Comerţului.
Acest drept poate să fie transmis unei în
treprinderi cu capacitate tehnică şi financiară
sub forma unei asociaţiuni cu Statul.
Un caiet de sarcini va fixa condiţiunile aso-
ciaţiunei, durata, compunerea capitalului şi a
personalului, drepturile Statului, desfacerea pro-
duselor pentru nevoile interne şi pentru ex

port.
Transmiterea acestui drept de industrializare
se face prin decret regal, după propunerea mi-
rrşirului industriei şi comerţului şi a minislru-
lui de finanţe, cu avizul Regiei monopolurilor
Statului şi cu avizul conform al Consiliului su
perior de mine.
ART. 217. — Exploratorul sau exploatatorul
care în perimetrele sale, date pentru alte sub
stanţe, ar întâlni sare. săruri do potasiu sau
ape sărate de o concentratiune mai mare, este
obligat să anunţe aceasta autorităţii miniere re
gionale cel mai târziu în termen de 3 zile. In
caz de abatere se aplică sancţiunile prevăzute
în legea de fată la art. 19.
Dacă pentru a exploata o substanţă mine
rală ce a fost concesionată este nevoie a stră
bate sarea, exploratorul sau exploatatorul va
face această lucrare sub controlul autorităţii
miniere. Materialul extras din aceste lucrări va
fi predat Regiei monopolurilor Statului.
ART. 218. — Extracţiunea iodului, bromu
lui şi altor elemente accesorii din seruri si ape
sărate poate fi concesionată dc Ministerul In
dustriei şi Comerţului, în condiţiuni ce vor fi
fixate după normele legii de fată. luîndu-se şi
avizul Regiei monopolurilor Statului.
ART. 219. — Izvoarele şi apele sărate utili
zate ca ape de băi în staţiunile balneare sunt
supuse regimului special al izvoarelor mine
rale şi apelor curative, în genere.
Ele nu pot fi însă utilizate pentru extrage
rea sării de consumatiune.
ART. 220. — Supravegherea minieră a ex
ploatărilor de sare şi industriilor în strânsă le
gătură cu exploatarea şi în genere controlul
măsurilor de poliţie tehnică minieră mtră în
competinţa Ministerului Industriei şi Coinerţu-
Im; controlul în ce prveşte constatarea ş: re
primarea fraudelor se exercită de Regia mono
polurilor Statului.
108 Legea M in e lo r c lin 192 9
IX. Gaze naturale altele decât hidrocarbure

gazoase
ART. 221. — Permisul exclusiv pentru căuta
rea şi captarea gazelor se acordă pe o supra
faţă până la 100 hectare; la formă dreptun
ghiulară latura scurtă va fi cel puţin jumătate
din latura lungă.
Concesiunea se acordă exploratorului pe o
suprafaţă până la 10 hectare. Durata conce
siunii se va fixa în raport cu întinderea peri
metrului între 30 şi 40 ani.
Pentru conservarea isvoarelor de asemenea
gaze se va institui un perimetru de protec-
ţiune, a cărui formă şi întindere se va fixa de
Minister cu avizul Consiliului superior de mi
ne, bazat pe avizul Institutului geologic al Ro
mâniei.
X. Izvoarele minerale şi apele mineralizate

subterane sau curative în genere
ART. 222. — Pentru explorarea unei regiuni
în scopul de a descoperi substanţe din această
clasă, Ministerul Industriei şi Comerţului acnr
dă un permis exclusiv de explorare, după nor
mele prevăzute la titlul I, Cap. II (explorarea)
al prezentei legi.
Perimetrul de explorare va cuprinde o re
giune bine definită prin constituţia şi structura
ei geologică. Suprafaţa sa nu va putea fi mai
mare de 10.000 hectare şi va avea forma pre
văzută la art. 7.
Exploratorul dacă nu devine concesionar nu
va putea beneficia de art. 228 decât dacă face
captarea izvoarelor cari vor forma obiectul ex
ploatării.
Captarea se poate face numai după un plan
aprobat de Ministerul Industriei şi Comerţului,
instituirea rfe ART. 223. — Pentru protecţia şi conserva-
perimetre de rea substanţelor din această clasă Ministerul
protecfiune industriei şi Comerţului, fie din proprie iniţia-
tivă, fie după cererea celor interesaţi, va in
stitui perimetre de protectiune.
Instituirea acestor perimetre se va face prin
decret regal, cu avizul Consiliului superior de
mine, după un studiu al Institului Geologic al
României.
Perimetrele de protectiune sunt de două fe-
luri:
a) Perimetrul intern care are de scop pro
tecţia şi conservarea izvoarelor, lacurilor, la
gunelor sau depozitelor de nămoluri cuprinse
în această clasă;
b) Perimetrul extern, care are de scop pro
tecţia exploatărilor, a regiunii şi a naturii atât
cât este necesar funcţionării normale a acestor
exploatări de substanţe cuprinse în această
clasă. El trebuie să cuprindă şi perimetrul in
tern.
In interiorul perimetrului intern nici o Iu-
care legată de sol şi subsol nu poate fi începută
şi executară decât în urma autorizării date de
Ministerul Industriei şi Comerţului, pe baza u-
nei anchete speciale. Puţurile şi sondele nu se
pot executa decât după un program stabilit de
o comisie ministerială.
Nu vor fi autorizate lucrări sau instalaţiuni
ce ar avea o influentă dăunătoare asupra regi
mului sau salubrităţii apelor şi staţiunii
Lucrările, chiar dacă au fost autorizate pot
f' oprite în cursul executării lor, dacă s’ar do
vedi că ar avea o influentă dăunătoare asupra
regimului isvoarelor.
La stabilirea perimetrelor de protecţie vor
ii ascultaţi proprietarii suprafeţelor înglobate
m perimetru; ei vor putea prezenta, în scris
sau oral, observatiunile ce ar avea de făcut.
Substanţele din această clasă, cari se ex
ploatează sub regimul autorizării de Stat, vor
avea numai perimetre de protecţie internă.
Exploatările declarate de utilitate publică
sunt apărate atât de perimetrul intern, cât şi
de cel extern.
Regimul au ART. 224. — Sub regimul autorizării de Stat,

torizării de exploatarea substanţelor din această clasă se
Stat
tace sub forma unei concesiuni acordată de Mi
nisterul Industriei şi Comerţului cu avizul Con
siliului superior de mine.
Concesiunea se acordă prin decret regal pe
o durată de 50 ani.
La expirare ea va putea fi reînoită în cordi-
ţiuni de exploatare ce urmează să fie fixate
de Minister.
Proprietarii suprafeţelor pe cari se găsesc
punctele de emergentă ale isvoarelor pentru
cari s’au dat concesiuni dc exploatare, dacă
nu sunt ei concesionarii, vor avea dreptul la
15% din partea ce revine Statului ca benefi
ciu, conform art. 228.
Regimul d e ART. 225. — lsvoarele minerale fie cu emer
clarării de
utilitate pu gente naturale, fie descoperite prin lucrări de
blică explorare, lacurile şi lagunele mineralizate cu
nămolurile lor, precum şi apele curative în ge
nere, cari prin proprietăţile lor prezintă un de
osebit interes pentru sănătatea publică şi pen
tru economia tării, pot fi declarate de utilitate
publică.
Declararea de utilitate publică se face din
iniţiativa Statului sau provocat de alţii, prin
decret regal, după propunerea ministrului de
industrie şi comerţ, cu avizul Ministerului Să
nătăţii Publice şi al Consiliului superior de
mine şi pe baza unui studiu amănunţit şi aî
raportului unei comisiuni speciale de anchetă-
Apele şi nămolurile concesionate sub regi
mul autorizării pot fi declarate de utilitate pu
blică dacă întrunesc condiţiunilc de mai sus.
ART. 226. -— Exploatarea substanţelor de
clarate de utilitatea publică se face printr’o
societate constituită dc Stat pe baza legii pen
tru organizarea şi administrarea pe baze co
merciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice
ART. 227. — Concesiunea se acordă prin
decret regal, pe o durată de 50 ani şi pe baza
unui caiet de sarcini, urmându-se normele a-

cestei legi.
Caietul de sarcini va prevede obligaţiunea
ca societatea să execute, într’un termen anu
mit, programul de lucrări pentru captarea a-
pelor şi înzestrarea staţiunii cu toate instala-
tiunile şi stabilimentele necesare, precum şi o-
bligatiunea de a face observatiuni regulate a-
supra climei şi regimului apelor.
Planul întregului complex de lucrări de cap
tare a izvoarelor va trebui aprobat de Minis
terul Industriei şi Comerţului, care. dacă va
crede necesar, va putea numi un delegat care
să supravegheze executarea lucrărilor de cap
tare şi canalizare.
In primii 10 ani societatea va îi obligată să
execute lucrările principale de punere în va
loare a apei şi a staţiunii.
ART. 228. — Participarea Statului la bene
ficii se va stabili prin caietul de sarcini, după
normele prevăzute în legea pentru organizarea
şi administrarea pe baze comerciale a între
prinderilor şi avuţiilor publice.
Proprietarii suprafeţei pe care se găsesc is-
voarelc şi lucrările de captare vor primi 1_5
la sută din partea ce revine Statului ca bene
ficiu, iar exploratorul, dacă va fi. va primi 10
la sută.
ART. 229. — In limitele perimetrului intern
de protectiune sau în exteriorul lui societatea
va putea ocupa, în conditiunile generale ale
legii, suprafeţele necesare pentru aşezarea in-
stalatiunilor şi stabilimentelor de orice fel, în
strânsă legătură cu exploatarea apei si a sta
ţiunii (băi, sanatorii, hoteluri, instalatiuni de e-
dilitate, parcuri, instalatiuni distractive);
Constitue un drept exclusiv a! societăţii con
cesionare:
a) Exploatarea apelor minerale si curative
şi a stabilimentelor de băi pentru, cari s’a dat
concesiunea;
b) înfiinţarea şi exploatarea de sanatorii şl

alte instalaţiuni medicale de orice fel. hoteluri
şi restaurante, în limitele perimetrului intern
de protectiune;
c) Exploatarea de întreprinderi distractive
de orice fel, în toată staţiunea balneară;
Exploatarea apelor şi băilor se va face di
rect de societatea concesionară, care are şi o-
bligaţiunea ca, în cuprinsul perimetrului intern
să înlăture orice cauză de degradare sau ae
contaminare a apei.
La constituirea societăţii de exploatare Sta-
tul arc dreptul să rezerve, dacă crede nece
sar, chiar în interiorul perimetrului intern, su
prafeţele trebuitoare pentru construirea clădi
rilor de asistenta socială.
Drepturile cuprinse sub b şi c pot fi exer
citate de societate în asociaţie cu alţii, sau pot
fi arendate cu autorizarea Ministerului Indus
ART. 230. — Utilizarea gazelor sau altor e-
manatiuni cari se degajează în mod natural din
pământ sau din ape, pentru alte scopuri decât
cele balneare locale, extractiunea sărurilor din
ape cari rămân neutilizate în staţiune, formea
ză obiectul unei concesiuni distincte, care se
va da după normele legii de fată. Nu se vor
îngădui nici într’un caz lucrări miniere speciale
făcute în scop de a dobândi astfel de substan
ţe pentru alt scop decât acela de a fi folosife
în staţiune.
Concesiunea se va acorda de preferinţă so
cietăţii concesionare; dacă ea nu acceptă, con
cesiunea poate fi transmisă prin licitaţie pu
blică asupra altei întreprinderi.
ART. 231. — Nămolurile terapeutice din la
curile mineralizate nu pot fi transportate în
alte localităţi, iar cele întrebuinţate pe loc vor
fi aruncate din nou în lac pentru regenerarea
nămolurilor.
XI. Turba
ART. 232. — Exploatarea turbei se poate
face numai cu autorizarea Ministerului Indus
Autorizarea va fixa regimul de lucru în ce
priveşte grosimea ce poate fi extrasă, direc
ţiunea generală a lucrărilor de extracţie, a ri
golelor de desecare şi alte dispozitiuni tehnice
potrivit situatiunii locului.
Pe proprietăţile Statului dreptul de exploa
tarea turbei poate fi acordat, cu avizul consi
liului de mine, sub formă de concesiune pe ter
men de 5 până la 20 ani, după întinderea tur-
băriei şi pe baza unui caiet de sarcini, care va
prevede între altele o redeventă de 5 la sută
din brut.
XII. Massele de roci comune, compacte sau
cari formează depozite mobile
Punerea în valoare a substanţelor minerale din
clasa XII, aflate p e proprietăţi particulare
ART. 233. — Exploatarea rocilor comune

cari sunt lăsate la dispoziţia proprietarului su
prafeţei rămâne supusă dispozitiunilor acestei
legi şi regulamentelor întocmite pe baza ei.
Punerea în valoare a substanţelor minerale
din grupa X ll-a aflătoare pe
proprietăţile Statului
ART. 234. — Punerea în valoare a masse-
lor de roci comune aflate pe proprietăţile Sta
tului se va face potrivit cu importanta masi
vului şi natura materialului, prin unul din ur
mătoarele sisteme:
a) Concesionarea pe baza explorării prin
permis exclusiv;
b) Concesionare directă în regiuni cunos
cute, unde rocile formează masive la zi;
114 L e g e a M in e lo r d in 192 9
c) Arendarea pe termen scurt;

d) Exploatarea prin permise de extractiune
pentru cantităţi reduse si pe termen scurt.
Ministerul Industriei şi Comerţului va stabili
situatiunea în care trebue pusă exploatarea
massei de roci comune.
Concesiona ART. 235. — In regiuni în cari nu sunt cu
rea pe baza
explorării noscute zăcăminte formate din una din sub
prin permis stanţele minerale cuprinse în clasa XII. se pot
exclusiv acorda concesiuni pentru acea substanţă nu
mai după ce s’a dovedit prin explorări exis
tenta unui zăcământ care poate forma obiectul
unei exploatări continui.
Permisul exclusiv se acordă pe durată de 2
ani, cu o singură prelungire pe un an. dacă au
fost îndeplinite condiţiunile prevăzute în par
tea generală a legii.
Suprafaţa perimetrului de explorare nu va
depăşi 50 ha.
Concesiunea se acordă exploratorului pe un
perimetru de maximum 50 ha.
Când forma este dreptunghiulară, latura
scurtă va fi cel puţin % din latura lungă.
Durata concesiunii va fi de cel mult 30 ani.
întinderea perimetrului de concesiune, ca şi
durata concesiunii, vor fi stabilite de Minister
cu avizul al Consiliului superior de mine şi în
raport cu rezultatul explorărilor, cu natura
materialului de carieră şi cu posibilitatea de
industrializare concesionară poate exploata nu
mai substanţele miniere prevăzute în contrac
tul de concesiune.
Dacă în cursul exploatării se iveşte oportu
nitatea pentru exploatarea şi a unei alte sub
stanţe decât acea prevăzută în contract, chiar
dacă ea ar fi tot din clasa XI l-a, exploatarea
acestei noui substanţe descoperite trebuie să
facă obiectul unei alte concesiuni, care se a-
cordă după normele generale, tot vechiului ex
ploatator.
Concesiunea se va acorda pentru exploata

rea materialului brut şi prelucrarea lui în con-
diţiunile ce se vor prevedea în caietul de sar
cini.
narea^recfâ ^R T. 236. — In regiunile unde rocile for-
în regiuni mează masive la zi, sau există cariere desclii-
cunoscute se, exploatarea se va tace prin concesiune a-
cordată prin licitaţie publică şi pe baza unui
caiet de sarcini, întocmit de Ministerul Indus
Concesiunile de exploatare si industrializare,
în orice regiune s’ar afla, se acordă mai ales
pentru rocile cari prin felul materialului, rolul
lor industrial şi economic, prezintă o impor
tantă deosebită (granit, marmoră, serpentină,
pietre de construcţie şi de pavaje de calitate
superioară, pământuri industriale si altele).
Arendare pe ART. 237. — Massele sau depozitele de roci
termen scurt comune, cu întrebuinţare locală, pot fi exploa
tate:
a) Prin arendare pe termen de 5—10 ani, pe
cale de licitaţie publică şi pe baza unui caiet
de sarcini.
Licitaţia se va ţine la autoritatea minieră re
gională;
b) Prin permise de extracţie eliberate de au
toritatea minieră regională pentru cantităti de
terminate şi pe termen limitat, conform pre
turilor ce vor fi fixate prin regulament.
Permisul se eliberează pe baza recepisei de
depunerea sumei la cassa Statului pentru can
titatea aprobată.
Se vor exploata exclusiv prin permis de ex-
tractiune, aluviunile din albia râurilor naviga
bile şi flotabile cari sunt de domeniul public.
Pentru deschiderea unor astfel de exploatări,
autorizaţia Ministerului de Industrie şi Comerţ
se da după ce se va lua şi avizul Ministerului
Lucrărilor Publice.
116 L e g e a M in e lo r c lin 1929
PARTEA TREIA
RECUNOAŞTEREA ŞI VALIDAREA
DREPTURILOR CÂŞTIGATE
CAPITOLUL I
Dispozitiuni generale
ART. 238. — Drepturile de orice natură cari

intră în prevederile acestei legi si cari sunt
dobândite în diferitele ţinuturi ale României
înainte de promulgarea Constitutiunii din 28
Martie 1923, în orice mod şi prin orice act cu
dată certă, vor fi recunoscute si validate după
normele legii de fată şi sub următoarele con-
diţiuni
a) Drepturile să fie dobândite cu respectul
legilor, decretelor-legi, regulamentelor şi ori
căror altor dispozitiuni de acest fel cari erau
în vigoare la data dobândirii lor:
b) Dreptuile reclamate să nu vatăme drep
turile pe cari Statul le are: prin legea pentru
lichidarea bunurilor supuşilor străini, foşti ina
mici, din 13 Iunie 1923; prin legile pentru re
forma agrară şi legea de interpretare a dispo-
zitiunilor art. 24 din legea pentru reforma a-
grară în Vechiul Regat, publicată în ..Monito
rul Oficial” No. 76 din 1 Aprilie 1926, precum
şi prin orice alte legi, decrete-legi, regulamen
te, ordonanţe sau prin acte internaţionale;
c) Să corespundă unei valorificări a subso
lului după distinctiunile de mai ios.
Toate drepturile cari nu vor fi validate ră
mân desfiinţate.
ART. 239. — Oricine a dobândit un drept
de orice natură, care intră în prevederile a-
cestei legi, în baza oricărui titlu, înainte de
promulgarea Constituţiei, este obligat să cea-
Legea Minelor din 1929 11 ?
vă, în timp de un an dela promulgarea legii

din 4 Iulie 1924, recunoaşterea si validarea
drepturilor sale.
In termenul de mai sus, solicitatorul este o-
bligat să prezinte Comisiunii de validare, o-
dată cu cererea, decretul sau actele în baza
cărora cere recunoaşterea acelor drepturi, pla
nurile perimetrelor sau terenurilor asupra că
rora există drepturile, orice alte acte cari jus
tifică exercitarea lor, precum si receoisa de
consemnare a unei taxe de 1000 lei.
Cererea de validare va cuprinde numai
drepturile dobândite dela acelas proprietar,
sau dela mai mulţi proprietari, dacă sunt cu
prinşi în acelas act.
Cererea motivată, însoţită de un memoriu
în care se va enumăra şi toate actele, va fi
prezentată în dublu exemplar.
Comisiunea va înainta de urgentă unul din
aceste exemplare autorităţii miniere regionale.
întreprinderile cari cad sub prevederile le
gii din 13 Iunie 1923, sunt obligate să depună
şi un certificat din partea comisiunii instituite
prin acea lege sau a tribunalului, prin care să
se arate că situatiunea lor fată de Stat a fost
definitiv lămurită. Tribunalele nu pot libera a-
semenea certificate decât pe bază de sentinţe
judecătoreşti, date contradictoriu cu Statul.
Concesionarii şi proprietarii sau posesorii de
terenuri petrolifere în Vechiul Regat, sunt o-
bligati, să prezinte la validare si un certificat
liberat de organele chemate să aplice legile a-
grare, pe baza lucrărilor instanţelor prevăzute
de acele legi, prin cari să se facă dovada că în
ceeace priveşte proprietatea subsolului (zăcă
mintelor miniere) terenurile lor nu intră sub
prevederile legilor pentru reforma agrară şi
ale legii pentru interpretarea dispoziţiilor art.
24 din legea pentru reforma agrară în
Vechiul Regat, publicată în Monitorul Ofi
cial” No. 76 din 1 Aprilie 1926. Acele organe
118 L e g e a M in e lo r d in 1929
sunt obligate să libereze certificatul în termen

de 30 zile dela data înregistrării cererii.
Proprietarii sau posesorii de terenuri car
bonifere din Ardeal şi Banat vor prezenta în
acelaş scop extrase depe Cartea Funduară.
In lipsa certificatului arătat mai sus. recla
mantul va prezenta orice alte acte scrise cu
dată certă.
Sunt scutiţi de obligaţiunea de a cere vali
darea în termen de un an dela promulgarea le
gii din 4 Iulie 1924, proprietarii sau Dosesorii
de terenuri asupra cărora pot fi validate drep
turi miniere. Ei sunt obligaţi să ceară valida
rea acestor drepturi numai dacă si când vo-
esc să execute lucrări miniere pentru valorifi
carea terenurilor lor, prezentând comisiunilor
cie validare câte o cerere însoţită de actele a-
rătate mai sus, pentru fiecare teren (parcelă,
moşie) separat. Aceşti proprietari si posesori
nu vor putea începe lucrări miniere, decât du
pă ce vor obţine o hotărâre definitivă de va
lidarea dreptului lor.
Sunt deasemenea scutite de obligaţiunea re
cunoaşterii şi validării drepturile asupra tere
nurilor petrolifere, cari erau consolidate sau în
curs de consolidare, conform legii de consoli
dare la 4 Iulie 1924, data promulgării legii mi
nelor.
Aceste drepturi sunt supuse obligaţiunii de
înscriere în cărţile miniere speciale prevăzute
de art. 244. care operaţiune trebuie să fie ce
rută în termenul acordat de lege pentru de
punerea cererilor de recunoaştere si validare
a drepturilor câştigate.
înscrierea se va putea face numai dacă drep
turile aflate în această situatiune îndeplinesc
conditiunile cerute de art. 238 punctul b. Drep
turile cari nu vor fi înscrise, în termenul ară
tat. rămân desfiinţate.
ART. 240. — Pentru- recunoaşterea şi vali
darea drepturilor miniere, se institue. unde va
fi nevoie, pe lângă fiecare tribunal, o comisie
de validare, care va judeca în prima instanţă

toate chestiunile referitoare la recunoaşterea şi
validarea drepturilor arătate mai sus.
Comisiunea va fi formată din primul-prese-
dinte sau preşedinţii secţiilor tribunalului cu
mai multe secţiuni, ori înlocuitorii lor. un jude
cător al tribunalului tras la sort si un inginer
de mine din serviciul Statului, sau alt delegat
al Ministerului Industriei şi Comerţului.
Comisiunea va lucra la sediul tribunalului şi
va fi prezidată de magistrat, asistat de un gre
fier sau ajutor de grefă; ea va putea funcţiona
cu doi membri.
In caz de necesitate, justificată prin numă
rul cererilor, se va putea înfiinţa prin Decret
Regal, după propunerea Ministrului Justiţiei,
mai multe comisiuni de validare pe lângă un
tribunal, alcătuite după regulele de mai sus.
ART. 241. — Cererile de validare vor fi pu
blicate în extract în „Monitorul Oficial”, ară-
tându-se numele solicitatorului, al concedenti-
lor, obiectul acestor cereri şi temeiurile lor. Ele
vor fi afişate în sala tribunalului şi la primăria
comunei în care sunt situate terenurile. Aceas
tă publicare şi afişare trebuie făcută cel puţin
cu 15 zile libere înainte de primul termen de
judecată.
In comunele rurale notarul va aduce publî-
catiunea la cunoştinţa generală, într’o zi de
sărbătoare, prin bătaie de tobă sau alt mijloc,
încheind procesul-verbal.
La validare afară de reclamant si de conce-
deuţi. Statul va fi citat prin Ministerul Indus
triei şi Comerţului şi Ministerul Domeniilor.
Când Statul nu va fi reprezentat. Ministerul
Public va pune concluziuni.
Comisiunile de validare vor verifica şi vor
avea în vedere numai situaţiunca iuridică .a
drepturilor reclamate în intervalul dela 1 Au
gust 1914 până la promulgarea Constituţiei,
iar pentru situatiunea comunelor din punct de
Legea M in e lo r c lin 1929
vedere administrativ, se va lua în considerare

data promulgării legii minelor din 4 Iulie 1924.
Comisiunea va cere şi din oficiu reclaman
tului, să facă dovada că îndeplineşte conditiu-
nile art. 238; în acest scop va face, pentru
completarea probelor, cercetări de orice fel,
comisiuni rogatorii la instanţele judecătoreşti,
va face şi ordona orice măsuri ce vor fi nece
sare pentru rezolvarea cauzelor ce-i sunt su
puse, dacă actele prezentate de reclamant nu
sunt suficiente pentru a stabili cu preciziune
drepturile lor fată de drepturile conferite Sta
tului prin Constituţie şi precizate prin legea
minelor.
Hotărârea se dă după desbateri sumare fără
opoziţie. Ea este supusă apelului numai în ter
men de 20 zile dela comunicare, la comisiunea
de apel pentru validare.
Când (pentru unul şi acelaş teren se vor
prezenta mai multe cereri de validare sau con-
testatiuni, comisiunea după ce va constata că
există drepturi cari pot fi validate, potrivit a-
cestei legi, dar cari sunt contestate, va amâna
validarea până ce părţile îşi vor fi stabilit în
chip definitiv drepturile înaintea instanţelor de
drept comun.
Cererile de validare, apelurile si recursurile
în materie de validare, pot fi perimate conform
procedurii civile, la cererea părţii interesate,
dacă au fost lăsate în nelucrare timp de doi
ani.
ART. 242., — Comisiunea de apel pentru
validare se compune din două secţiuni, forma
te fiecare din câte 5 membri şi anume;
Trei consilieri dela Curtea de apel din Ca
pitală, aleşi de adunarea generală a instanţei.
Un inginer de mine din serviciul Statului,
reprezentant al Ministerului Industriei şi Co
merţului, desemnat de Consiliul superior de
mine.
Un reprezentant al exploratorilor, exploata
torilor şi proprietarilor suprafeţei, desemnat
de Consiliul superior de mine dintre aceştia.
Membrii vor fi numiţi prin Decret Regal, pe

termen de 2 ani.
Afară de aceştia vor fi numiţi ca supleanţi
pentru fiecare secţie câte 2 consilieri dela a-
ceiaşi Curte, desemnaţi tot prin alegere si cari
vor înlocui pe magistraţii titulari în caz de lip
să sau împiedicare.
Cel mai vechiu în grad dintre magistraţi va
fi numit preşedinte al comisiunii. El va face
parte din secţia I. Repartizarea celorlalţi menj-
bri între două secţiuni se va face prin tragere
la sorţi de către preşedinte, observându-se ca
fiecare comisiune să aibă alcătuirea de mai
sus.
Comisiunea va putea judeca cu 3 membri,
dintre cari 2 magistraţi.
Pentru conducerea lucrărilor grefei, se vor
delega pentru fiecare secţiune câte un grefier
şi un ajutor dela Curtea de apel din Bucureşti,
sau dela tribunalul Ilfov. Delegarea se va face
de primul-preşedinte al Curţii de apel, la cere
rea preşedintelui comisiunii.
In caz de necesitate justificată prin numărul
lucrărilor se va putea înfiinţa prin Decret Re
gal şi alte secţiuni ale comisiei, alcătuite in
acelaş mod.
ART. 243. — Comisiunea de apel va lucra
în Bucureşti la Palatul Justiţiei, în orele ce se
vor fixa de Ministerul Justiţiei.
Apelurile vor fi însoţite de toate actele do
veditoare şi de memorii scrise. Ele vor fi re
partizate deopotrivă între secţiuni si vor fi ju
decate în ordinea înregistrării lor.
Apelul făcut de oricare din părţi interesate,
repune în discuţiune întreg fondul afacerii.
Dispoziţiunile art. 241, alin. 5. se vor aplica
şi în apel.
Hotărârea se dă după desbateri sumare, ea
este fără opoziţie şi supusă numai recursului
înaintea-înaltei Curţi de casaţie, în termen de
20 zile dela comunicare.
In caz de casare, chestiunea va fi trimisă co-
misiunii de apel la validări, cari va proceda

conform legii de organizare a înaltei Curţi de
casaţie.
In contra hotărârilor de validare calea re
vizuirii este admisibilă, conform dreptului co
mun.
ART. 244. — Drepturile validate vor fi tre
cute în cărţi miniere speciale ţinute la tribu
nal şi la autoritatea minieră regională. Cere
rea de înscriere, însoţită de hotărârea de va
lidare definitivă, va fi depusă de partea inte
resată, la tribunal, în dublu exemplar, din cari
unul va fi înaintat, prin grefă, autorităţii mi
niere regionale.
Preşedintele tribunalului sau secţiunii la care
se ţine cărţile miniere, va hotărî asupra cererii
de înscriere, printr'o ordonanţă. înscrierea în
cartea minieră dela autoritatea minieră regio
nală se face pe baza acestei ordonanţe şi a
hotărârii de validare, ambele rămase definitive.
înscrierea concesiunilor consolidate, sau în
curs de consolidare la data promulgării legii
minelor din 4 Iulie 1924 şi cari sunt scutite de
validare prin art. 239, se va face pe baza unei
ordonanţe prcşedinţiale dată cu citarea recla
mantului şi a Statului de către preşedintele tri
bunalului sau al secţiunii la care se tin cărţile
miniere, cu drept de apel în termen de 10 zile
dela comunicare şi cu drept de recurs în ter
men de 20 zile dela comunicarea deciziunii da
tă în apel.
Nu există drept de opoziţie nici în apel nici
în recurs.
CAPITOLUL 11
Norme pentru validări
SECŢIUNEA 1
E x p l o r ă r i
ART. 245. — Permisele acordate pentru ex
plorare de substanţe minerale, în limitele unui
perimetru rezervat, cari erau valabile la 4 Iu-
lie 1924, când a fost promulgată legea mine

lor, precum şi acelea a căror valabilitate a în
cetat din orice cauză, după 1 Februarie 1922
(sub regimul decretului-lege No. 2447 din
1920), vor putea îi reînoite prin alte permise
de explorare sau preschimbate în concesiuni
de exploatare, în condiitiunile legii de fată şi
cu respectarea normelor ce vor fi stabilite
printr’un regulament special.
jReînoirea sau preschimbarea se vor face de
către Ministerul Industriei şi Comerţului, cu a-
vizul Consiliului superior de mine.
Permisele de explorare acordate pe perime
trele de o aşa formă şi întindere încât în in
teriorul fiecăruia nu se poate institui după pre
vederile prezentei legi o concesiune pentru ex
ploatarea raţională şi economică a zăcământu
lui, vor putea fi repuse în situatiunea creata
de această lege. In acest scop se va forma un
perimetru de întinderea prevăzută la clasa res
pectivă de zăcăminte, fie din reunirea mai mul
tor perimetre învecinate, fie prin extinderea
vechiului perimetru de explorare în teritoriul
liber.
.Permisul de explorare se va acorda după
normele şi cu obligaţiunile prevăzute în lege,
fie unuia dintre exploratorii recunoscuţi şi ai
cărui perimetru se găseşte înglobat în perime
trul nou de explorare, fie unei întreprindeţi
constituite cu o parte sau cu toti exploratorii
cuprinşi în noul perimetru de explorare.
Concesiunea se va acorda exploratorilor cu
prinşi în perimetrul de explorare. în conditiu-
nile generale ale legii.
Dacă unul dintre exploratorii cuprinşi în
noul perimetru nu participă la explorarea sau
exploatarea viitoare, el va fi despăgubit de
costul lucrărilor ce ar fi făcut pe perimetrul
său şi i se va recunoaşte dreptul de redeventă
în conformitate cu dispozitiunile legii de fată.
Despăgubirea pentru costul lucrărilor se va
stabili conform art. 65 şi următorii din această
lege.
124 L e g e a M i n e l o r c lin 1929
Dispoziţiunile acestui articol se aplica nu

mai exploratorilor cari vor depune la autorită
ţile miniere regionale cereri de reînoire sau
preschimbare în termen de doi ani dela pro
mulgarea legii de fată.
ART. 246. — Permisele liberate pe perime
tru de explorare cari înconjură o concesiune
în exploatare normală si cari sunt deţinute de
concesionarul respectiv ca o acoperire a ex
ploatării sale, pot fi transformate în unul sau
mai multe perimetre de forma. întinderea şi
orientarea prevăzută în legea de fată şi re-
înoite sau preschimbate de Ministerul Indus
triei şi Comerţului, cu avizul Consiliului su
perior de mine, în noui permise exclusive de
explorare, sau în concesiuni de exploatare, în
conditiunile legii de fată şi cu respectarea nor
melor ce vor fi stabilite printr’un regulament
special.
Reînoirea sau preschimbarea se va putea a-
corda numai concesionarilor cari vor face ce
rere pentru acest lucru în termen de doi ani
dela promulgarea legii de fată.
Acolo unde proprietarul suprafeţei avea fo
losinţa subsolului pentru substanţele minerale
' ce erau lăsate la libera şi exclusiva sa dispo-
zotie şi unde exploatează singur zăcământul
respectiv, el va avea un drept de preferinţă
la acordarea permisului exclusiv pe proprieta
tea sa. Dreptul de preferinţă i se acordă în in
terval de un an dela validarea dreptului său
de exploatare.
SECŢIUNEA II
E x p l o a t ă r i
Concesiuni ART. 247. — Concesiunile miniere de ex;
ploatare cari întrunesc conditiunile art. 238 S1
cari erau în exploatare normală la promulga*
rea Constituţiei vor fi recunoscute si validat®
îti conditiunile şi pe durata pentru cari s’au a*
cordat, fără a putea trece de 50 ani dela pro

mulgarea Constituţiei.
ART. 248. — Pentru concesiunile miniere —
afară de acele referitoare la bitumine — cari
nu au fost puse în exploatare până la data pro
mulgării legii din 4 Iulie 1924 se acordă un
termen de 5 ani pentru a pune mina în ex
ploatare normală.
Pentru concesiunile la cari exploatarea, la
piomulgarea legii din 4 Iulie 1924 este oprită,
se acordă în acelaş scop un termen de doi ani
pentru a pune mina în exploatare normală.
In ambele cazuri termenul se socoteşte dela
promulgarea legii din 4 Iulie 1924.
Aceste termene se pot prelungi de Ministe
rul Industriei §i Comerţului succesiv si pe ace
leaşi durate cu avizul Consiliului superior de
mine.
Drepturile cari rezultă din concesiunile că
rora li se poate acorda acest termen vor fi
admise în principiu la validare, numai după ce
se va stabili că îndeplinesc conditiunile art.
238.
Dacă în termenul acordat se va face o ex
ploatare normală, aceste drepturi vor fi vali
date definitiv pe toată durata contractului,
fără a întrece 50 de ani dela promulgarea Con
stituţiei.
Proprietari ART. 249. — Drepturile privitoare Ia exploa
tările miniere existente la promulgarea Con
stituţiei şi cari erau făcute de proprietarii su
prafeţei, se respectăm pe durata maximă de con
cesiune prevăzută în partea II a legii de fată,
pentru clasa respectivă de zăcământ.
Proprietarul al cărui teren era concesionat
la data promulgării legii minelor din 4 Iulie
1924, dacă se găseşte în conditiunile art. 250
şi concesiunea respectivă a fost recunoscuta
şi validată, are dreptul să dispună de mina a-
flată pe terenul său când concesiunea expiră
sau încetează din orice cauză înainte de ter
menul prevăzut de lege în partea II, ca durată
maximă de concesiune pentru clasa respectivă

de zăcământ.
Dreptul său va dura până la expirarea aces
tui termen, cu conditiunea de a anunţa autori
tatea minieră despre expirarea concesiunii şi
despre voinţa sa de a beneficia de dispozitiu-
nile acestui articol.
Proprietarii terenurilor neconcesionate şi ne
exploatate la promulgarea Constituţiei şi cari
sunt situate într’o comună pe teritoriul căreia
la 1 August 1914, sau de atunci până la 4 Iulie
1924 a fost o exploatare normală şi pentru a-
ceeaş substanţă minerală ca aceea din subso
lul proprietăţii lor, au dreptul să dispună de
terenurile pe durata prevăzută de lege pentru
clasa respectivă de zăcământ.
Dacă exploatarea este în apropierea hotaru
lui comunei vor beneficia de dispozitiunile ali
niatului precedent şi proprietarii terenurilor si
tuate în comuna vecină în cuprinsul unui cerc
cu raza de 1000 metri socotiţi în linie dreaptă
dela lucrarea subterană cea mai apropiată de
hotar.
ART. 250. — Drepturile prevăzute pentru
proprietari în articolul precedent vor fi recu
noscute şi validate, numai dacă după legile în
vigoare ia promulgarea Constituţiei substanţa
minerală respectivă era lăsată la libera şi ex
clusiva dispoziţie a proprietarului suprafeţei.
Dispozitiuni ART. 251. — Concesionarii sunt obligaţi să
diverse menţj n2 jn exploatare normală concesiunile lor,
recunoscute şi validate definitiv.
Ei nu pot restrânge sau suspenda lucrările
de exploatare decât cu autorizarea Ministeru
lui Industriei ^ c omerţului dată cu avizul Con
siliului superior de mine.
Neîndeplinirea acestor obligaţiuni, precum şi
a obligaţiunii de a pune concesiunile recunos
cute şi validate în principiu, în exploatare nor
mală, în termenele acordate de lege, atrag des
fiinţarea drepturilor recunoscute concesionari
lor respectivi. Această desfiinţare se hotărăşte
de justiţie. Chemarea în judecată va ii prece

dată de o somaţiune făcută prin corpul portă
reilor cu 6 luni înainte.
Acţiunea se va introduce la tribunalul situa-
ţiunii terenului, cu formele prevăzute de drep
tul comun.
Sentinţa tribunalului se dă cu drept de apei
la Curtea de apel respectivă în termen de l(>
zile libere dela comunicare.
. Deeiziunea Curţii de apel se dă cu drept de
recurs în Casaţie, în acelaş termen.
Apelul se declară la grefa tribunalului care
a pronunţat sentinţa, iar recursul la grefa
Curţii de apel care a pronunţat deeiziunea. A-
ceste organe vor înainta de urgentă apelurile
şi recursurile, împreună cu dosarele lor, la in
stanţele chemate să le judece.
Toate instanţele arătate vor judeca. în ase
menea cazuri, de urgenţă cu precădere şi după
desbateri sumare. Hotărârile se vor da fără
drept de opoziţie.
ART. 252. — Ia localităţile unde până la pro
mulgarea Constituţiei cărbunii şi alte substan
ţe minerale rezervate — afară de bitumine —
erau considerate ca o dependinţă a suprafeţei
şi unde la acea dată se află o mină în exploa
tare normală, proprietarul sau întreprinderea
exploatatoare sunt obligaţi, în cazul când pe
rimetrul de exploatare n’a fost delimitat, să-şi
formeze în jurul minei, cu respectarea norme
lor acestei legi, un perimetru în care înţelege
să-şi exercite drepturile de exploatare, fără a
încălca drepturile câştigate învecinate.
ART. 253. — Constatarea rezultatelor lucră
rilor efectuate cari dau drept la validare se va
face de către autoritatea minieră regionala
prin proces-verbal. Asupra acestor constatări
institutul Geologic ăl României va fi chemat
să-şi dea avizul.
Comisiunile de validare şi comisiunile de a.
pel la validare vor avea în vedere acest aviz,

putându-1 completa în caz de necesitate prin
orice mijloace de investigaţie în ceeace pri
veşte rezultatele lucrărilor.
ART. 254. — Toate terenurile devenite li
bere, prin expirarea termenului pentru care au
fost validate drepturile împreună cu instalatiu-
nile aflate pe ele intră în patrimoniul minier
al Statului, libere de orice sarcină si orice o-
bligaţiune, fără despăgubire, în conditiunile şi
după normele fixate în legea de fată. Dacă pro
prietarul suprafeţei are vreun drept asupra in-
stalafiunilor, Statul le poate retine, acordând
despăgubirile cuvenite, iar în caz de neînţe
legere despăgubirile se vor fixa conform art.
65 şi următorii.
Prin regulament se va fixa obiectele ce pot
fi ridicate fără a împiedica continuarea exploa
tării.
ART. 255. — Concesiunile acordate de par
ticulari pentru exploatarea substan-telor mine
rale cari până la promulgarea Constituţiei erau
la libera şi exclusiva dispoziţie a proprietari
lor suprafeţei şi terenurile exploatate de pru
prietari, pentru extragerea aceloraşi substanţe
rămân sub regimul liberei tranzactiuni până la
expirarea termenului prevăzut de lege în par
tea Il-a pentru clasa de zăcământ respectivă,
ca durată maximă de concesiune. Această dis-
pozite se aplică numai concesiunilor şi te
renurilor cari vor fi recunoscute şi validate în
conformitate cu dispozifiunile cuprinse în cap.
I şi cap. II de sub partea IlI-a a prezentei legi
Drepturile miniere dobândite dela Stat îna
inte de promulgarea Constituţiei, recunoscute
5» validare definim , rămân supuse. în ceeace
priveşte transmiterea lor, dispozitiunilor cu
prinse în legile miniere, sub regimul cărora au
fost obţinute.
SECŢIUNEA III
Dispozitiuni speciale pentru bitum ine
a) Concesiuni situate în c o m u n e unde au existat

exploatări normale în intervalul dela 1 August
1914 până la 4 Iulie 1924
Concesiuni ART. 256. — Concesiunile cari întrunesc

conditiunile art. 238 şi cari la promulgarea
legii minelor din 4 Iulie 1924 erau in exploatare
normală, sau au fost in exploatare normală în
intervalul dela 1 August 1914 până la 4 Iulie
1924, vor fi recunoscute şi validate oe durata
contractului, fără a putea depăşi 50 ani dela
promulgarea Constituţiei, pentru toate bitumi-
nile cuprinse în actele de concesiune.
Concesiunile cari nu sunt puse în exploatare,
dar cari sunt situate într’o comună, pe terito
riul căreia la 1 August 1914 sau în urma aces
tei date, până la 4 Iulie 1924 a fost o exploa
tare normală, vor fi recunoscute şi validate pe
durata contractului, fără a putea depăşi 50 ani
dela promulgarea Constituţiei.
ART. 257. — Drepturile concesionarului ex
ploatator vor fi recunoscute şi validate în con-
diţiunile de mai sus, pentru toate terenurile ce
are în concesiune şi cari sunt situate în comu
na unde se găseşte exploatarea sa. Aceste
drepturi vor putea fi deasemenea validate, pe
durata prevăzută în contracte, fără a putea
trece de 50 ani dela promulgarea Constituţiei.
b) Concesiuni situate î n c o m u n e unde n u au

e x i stat e x p l o a t ă r i n o r m a l e p â n ă la 4 Iulie 1 9 2 4
ART. 258. —- Concesiunile privitoare la te

nuri cari sunt situate în comune unde nu au
existat exploatări normale în intervalul dela 1
August 1914 până la 4 Iulie 1924 — data pro
mulgării legii minelor — vor fi recunoscute şi
I L««ea Minelor din 1959 9
ţ,
validate pentru toate bituminele cuprinse în

actul de concesiune după normele următoare:
Dacă întrunesc condiţiunile prevăzute de art.
238, cererile de validare vor îi declarate admi
sibile. In urma acestei declarări concesionarii
vor avea un termen în care sunt obligaţi sâ
execute lucrările necesare pentru punerea în
valoare a sub-solului.
Acest termen va li durata contractului, lără
a ii mai lung de 10 ani dela promulgarea legii
din 4 Iulie 1924.
Concesiunile prevăzute în acest art. nu pot
ii admise la validare dacă cad sub prevederile
art. 19 al legii din 1904 pentru regularea şi
consolidarea drepturilor de a exploata petrol
şi ozocherită pe proprietăţile particulare (art.
79 al legii din 1913). afară de cazul când con
cesionarul va declara în instanţă că înţelege
să-şi îndeplinească obligaţia de plata rede-
venţei.
Toate concesiunile recunoscute si validitate
în conformitate cu prevederile acestui articol
vor plăti Statului o redevenţă de, 4% din pro
ducţia brută, independent de impozitul minier
proporţional.
Această redevenţă va fi suportată de conce
sionar şi concedent proporţional cu drepturile
stabilite pentru fiecare din contractele de con
cesiune, chiar dacă nu se face menţiune des
pre ea în hotărârile de validare.
Partea ce revine concedentului va fi încă* j
sată de Stat dela concesionar, care o reţine
din drepturile cuvenite aceluia, conform con
tractului de concesiune. j
ART. 259. — Validarea definitivă a conce; I
siunilor declarate admisibile se va face numai I
dacă în intervalul acordat concesionarul va I
avea pe acele terenuri o exploatare normali I
Dacă această obligaţiune este îndeplinita' I
vor putea fi validate definitiv drepturile cofl'l
cesionarului şi asupra celorlalte terenuri Pel
cari el le-ar avea în aceeaş comună.
c) Proprietari
ART. 260. — Drepturile proprietarilor de te

renuri cari aveau la promulgarea legii mine-
lor din 4 Iulie 1924 exploatări proprii de petrol
sau alte bitumine, vor îi recunoscute şi va
lidate pe termen de 50 ani dela promulgarea
Constituţiei.
Drepturile proprietarului care exploata te
renul său la data de mai sus vor fi recunoscute
şi validate în conditiunile arătate, asupra tu
turor terenurilor ce mai posedă în comuna
unde se găseşte exploatarea sa.
Dispoziţiunile din aliniatele precedente se a-
plicâ în totul şi proprietarilor cari aveau o ex
ploatare normală la 1 August 1914 sau în urma
acestei date până la 4 Iulie 1924 în aceleaşi
condiţiuni.
ART. 261. — Proprietarii terenurilor cari nu
erau concesionate şi nu erau în exploatare la
promulgarea legii minelor din 4 Iulie 1924, dar
care sunt situate într’o comună pe teritoriul
căreia au fost exploatări normale de bitumi
ne, în intervalul dela 1 August 1914, până la 4
Iulie 1924, au dreptul să dispună de toate bi-
tuminele aflate în terenurile lor. până la expi
rarea termenului prevăzut în partea Il-a legii,
ca durată maximă de concesiune pentru aces
te substanţe minerale.
Dacă exploatarea este în apropierea hotaru
lui comunei vor beneficia de dispoziţiunile a-
liniatului precedent şi proprietarii terenurilor
situate în comuna vecină în cuprinsul unui
cerc cu raza de 1000 m. socotiţi în linie dreap
tă, dela ultima sondă sau puţ în exploatare.
De aceleaşi drepturi se vor bucura şi pro
prietarii terenurilor pe cari au fost exploatări
prin puţuri, dacă au fost înscrise la autoritatea
minieră, sau dacă n’a trecut mai mult de 10 ani
dela încetarea lucrărilor de exploatare.
Art. 262. — Proprietarii suprafeţei cari se
găsesc în situatiunea prevăzută de art. 250 şi
terenurile lor erau concesionate la data pro

mulgării legii minelor din 4 Iulie 1924, au drep
tul să dispună de bituminele aflate în acele te
renuri, după încetarea din orice cauză a con
cesiunilor, până la expirarea termenelor pre
văzute în partea Il-a a legii ca durată maximă
de concesiune pentru bitumine.
ART. 263. — Dispozitiunile articolelor 251
şi următorii, Secţiunea II, se aplică si la bitn
mine.
CAPITOLUL 111
Dispozitiuni d iv erse
ART. 264. — Asociatiunile de exploatare mi

nieră, la care participarea la averea asocia-
ţiunii este constituită prin părţi (cuxe) existente
la data promulgării legii de fată vor putea sâ
funcţioneze mai departe în conditiunile în cari
au fost constituite.
Nu se vor mai putea înfiinţa în viitor ase
menea asociaţiuni.
In ce priveşte micile exploatări miniere (aur,
argint, cupru, plumb, etc.) făcute de muncito
rii şi sătenii din munţii Apuseni si din regiu
nea Baia Mare, se va întocmi un regulament
special, prin care menţinându-se actualul re
gim de exploatare se vor prevede si conditiu
nile şi modalităţile necesare pentru o mai bună
\alorificare a produselor exploatării lor.
Regulamentul de aplicare a acestui text de
lege, în ceeaee priveşte recunoaşterea şi vali
darea drepturilor câştigate, se va aplica tutu
ror întreprinderilor miniere individuale şi aso-
ciatiunilor miniere pe kuxe din Ardeal şi Ba
nat, care exploatează sau au în concesiune una
din substanţele minerale cuprinse în clasele de
zăcământ II, III, IV, V, VI şi VII.
ART. 265. — Reprezentanţii incapabililor vot
fi abilitaţi pentru orice fel de acte referitoare
ila drepturile miniere ale acestora de către ju

decătorul de ocol al domiciliului lor.
ART. 266. — Validarea are de obiect numai
fixarea drepturilor pe cari le au concesionarii
şi proprietarii de terenuri, conform art. 238 şi
următorii din această lege, fată de drepturile
conferite Statului prin art. 19 din Constituţie.
Raporturile dintre concesionari, proprietari
•sau alte persoane, rămân supuse dreptului co
mun.
Concesiunile pentru bitumine, a căror conso
lidare nu era cerută la data promulgării legii
minelor din 4 Iulie 1924, sunt supuse obliga
ţiuni de a li se cere recunoaşterea si valida
rea în termenul fixat prin lege.
Legea pentru regularea şi consolidarea drep
tului de a exploata petrolul şi ozocherita pe
proprietăţile particulare rămâne în vigoare pâ
nă la intrarea întregului subsol (a tuturor ză
cămintelor miniere) în patrimoniul Statului, în
tot ce nu este contrar art. 19 din Constituţie.
Hotărârile de consolidare având ca obiect
concesiuni acordate de particulari pe terenuri
al căror subsol este rezervat Statului prin Con
stituţie şi legiuirile enumerate în art. 238, punc
tul b, sau al căror subsol aparţine Statului în
orice chip, nu sunt opozabile Statului.
Dreptul de a exploata petrol si ozocherită pe
terenuri asupra cărora proprietarii suprafetii
sau concesionarii au obţinut o hotărâre de va
lidare definitivă a dreptului de a dispune de
substanţele de asemenea natură, aflate în sub
solul terenurilor lor, rămâne un drept real, mo
biliar, potrivit legii de consolidare, până la in
trarea subsolului acestor terenuri în patrimo
niul Statului potrivit art. 19 din Constituţie.
Acest drept este supus publicităţii prevăzută
de legea de consolidare.
Nu se vor acorda autorizatiuni de lucrări pen
tru exploatarea subsolului pe terenuri cari nu
se aflau în exploatare la data promulgării le
gii minelor, decât pe bază de hotărâri de vali
dare învestite cu formula executorie. Se ex

ceptează concesiunile consolidate sau în curs
de consolidare la 4 Iulie 1924, care sunt scu
tite de validare, precum şi terenurile cari ar
fi ameninţate de degradare prin exploatările
învecinate. In asemenea cazuri se va putea a-
corda autorizatiuni de lucrări după ce se va
face o cercetare la fata locului si se va lua şi
avizul Institutului geologic al României.
ART. 267.— înştiinţările, chemările, citaţiile,
procedura în genere la autorităţile sau instan
ţele prevăzute de această lege, se vor face pe
cale administrativă. Procedura la comisiunile
de validare şi la Curtea de casaţie se va face
prin portărei.
Cererile de validare vor fi însoţite de rece-
pisa pentru plata unei taxe de 1000 lei.
ART. 268. — In caz când registrele de tran
scriere, prevăzute de legea de consolidare, au
pierit sau au fost distruse, şi dacă nu există
nici actele ce au fost transcrise, data transcrie
rii se va stabili în modul următor:
a) Pentru actele autentice şi actele sub sem
nătură privată cu dată certă, va fi socotită ca
dată de transcriere, data autentificării sau data
certă a actului;
b) Pentru actele sub semnătură privată fără
dată certă, data transcrierii va fi stabilită de-
tribunale după chemarea părţilor si cu ajuto
rul elementelor procurate de ele. Cererea în
acest sens va fi publictă în „Monitorul Oficial”
şi în un ziar din localitate şi va fi afişată şi
la primăria respectivă.
Cei interesaţi sunt în drept a face contestaţia
ori să-şi prezinte întâmpinările lor la ziua fi
xată pentru rezolvarea cererii.
Hotărârea tribunalului e supusă numai ape
lului în termen de 15 zile dela comunicare. A '
pelul poate fi depus la grefa tribunalului. Curte^-
de apel va judeca de urgentă si fără opoziţie,
cu recurs, în 15 zile dela comunicare.
ART. 269. — Toate contractele miniere (pe

trolifere), cari n’au obtinut aprobarea cerută de
-decretul-lege No. 2447 din 920 şi cari se vor
libera după promulgarea acestei legi (4 Iulie
1924), vor trebui transcrise în registre speciale
•de petrol, în termen de 3 luni dela promulgare
(4 Iulie 1924).
Transcrierea făcută înăuntrul acestui termen,
va avea prioritate asupra oricărei alte tran
scrieri de contracte posterioare legii de fată
şi privitoare la aeeeaş concesiune.
Dacă au fost depuse la Minister spre apro
bare mai multe contracte relative la aeeeaş
concesiune, prioritatea între ele se va regula
după data introducerii lor la Minister, dacă ele
vor fi transcrise în termenul de mai sus.
ART. 270. — Consiliul le mine si comisiunile
instituite prin prezenta lege pot lucra si în va
cante.
ART. 271. — Deciziunile Curţii de casaţie
date în aplicarea acestei legi sunt fără opo
ziţie.
ART. 272. — Maşinile, uneltele si orice apa
rate şi materiale necesare la exploatarea şi ex
plorarea zăcămintelor miniere de orice fel şi
la prelucrarea produselor'miniere de către in
dustriile conexe mineritului, cari intră sub pre
vederile legii minelor, vor fi scutite de orice
taxe vamale de import, dacă vor îi importate
pentru trebuinţele proprii ale întreprinderii şi
dacă acele materiale, maşini, unelte, etc., nu se
fabrică în tară. De aceste avantaje beneficiază
şi întreprinderile de foraje.
Scutirea se va acorda de către Direcţiunea
generală a minelor, pe temeiul avizului unei
comisiuni a cărei compunere va fi determinată
prin regulament.
ART. 273. — Pentru aplicarea diferitelor
părţi ale acestelei legi, se va întocmi de către
Ministerul Industriei şi Comerţului, regula
mente cari vor desvolta şi vor lămuri în amă
n u n t prîncipile şi dispozitiunile ei.
136 Legei Minelor din 192©
Ministerul şi toate autorităţile miniere, sunt:

datoare a se pronunţa în cel mult 30 zile —
dacă alt termen nu s’a prevăzut — asupra ori
căror cereri ce li se vor fi adresat cu privire^
la chestiunile cuprinse în legea minelor.
Ministerul Industriei şi Comerţului, pentru:
înlesnirea şi celeritatea formalităţilor, poate
dispune ca înserarea diferitelor publicatiuni:
ordonate de legea de fată să se facă si într’un
ziar cotidian răspândit care să înlocuiască „Mo
nitorul Oficial”. Ministrul va stabili aceasta
prin decizie publicată în „Monitorul Oficial”.
ART. 274. — Actele sau formalităţile de ori
ce fel, privitoare la drepturile miniere dobân
dite dela particulari şi cari sunt contrarii Con
stituţiei, legii minelor în vigoare la data în
cheierii sau efectuării loi, legii de fată, legii
pentru învoelile agricole din 1907, privitoare
la înfiinţarea izlazurilor comunale, legilor pen
tru reforma agrară şi pentru interpretarea dis-
pozitiuniior art. 24 din legea pentru reforma
agrară în Vechiul Regat, precum şi ori căror
legi, decrete-legi, ordonanţe sau acte interna
ţionale cari atribue Statului dreptul de proprie
tate asupra zăcămintelor miniere, precum şi
acelea cari au ca obiect un bun minier apar
ţinând în orice chip Statului, sunt isbite de
nulitate.
Ministerul public, din oficiu sau sesizat de
oricine, va cere tribunalului să constate nuli
tatea lor.
Contra hotărârilor de validare obţinute în
dispreţul legii minelor din 4 Iulie 1924 şi ale
legii de fată, Ministerul Industriei si Comerţu
lui va putea face cerere de reviziure. în ter
men de un an dela data promulgării acestd
legi, dacă se va constata că aceste hotărâri
au fost obţinute prin fraudă, sau că în susţi
nerea intereselor Statului nu s’au folosit toate-
mijloacele de apărare, considerându-se în a-
ceste cazuri că Statul a fost lipsit de apărare-
ART. 275. — Societăţile petrolifere cari au

permise exclusive de explorare sau concesiuni
de exploatare obţinute dela S ta t în baza legii
minelor din 4 Iulie 1924, au libertatea ca în
termen de şase luni dela promulgarea legii de
fată, să ceară punerea în acord a caietelor de
-sarcini respective, cu condiţiunile legii actuale.
ART. 276. — Toate legile, decretele-legi, re
gulamentele, ordonanţele, deciziunile sau orice
altă dispozitiune în vigoare pe teritoriile Ro
mâniei, cari sunt contrarii acestei legi. sunt
desfiinţate.
EXPUNERE DE MOTIVE >
Constituţia din 1923 introducând principiul naţionalizării sub

solului, a impus o aşezare pe baze noui, a regimului nostru
minier.
Acestei necesităţi a urmărit să-i corespundă legea minelor
din 4 Iulie 1924.
După 4 ani de experienţă s‘a făcut însă dovadă că noul a-
şezământ minier n‘a împlinit scopurile pentru care a fost în
tocmit şi pentru a nu se zădărnici mersul normal al economiei
naţionale, este nevoie de o reformă radicală. Este destul să se-
examineze ţelurile statornicite la elaborarea actualei legi a
minelor, pentru a se face dovada că ele n‘au putut să fie a-
tinse şi că în locul realizării lor, s‘au produs efecte neaştep
ta te 'şi dăunătoare bunului mers al economiei noastre naţio
nale.
Legiuitorul din 1924 a precizat că politica minieră trebuie
să tindă la înfăptuirea următoarelor rezultate:
1. O cât mai bună valorificare ,a zăcămintelor miniere.
2. Desvoltarea economiei naţionale prin întărirea şi armoni
zarea tuturor factorilor producţiei naţionale, precum şi asi
gurarea conservării lor.
3. Apărarea intereselor economiei naţionale pe piaţa interna
ţională.
Să examinăm rând pe rând aceste trei principii de bază ale
aşezământului minier din 1924, ca să ne dăm seama dacă şi
în ce măsură formularea lor legislativă a avut efectele aştep
tate şi dacă nu e cazul să fie înlocuie prinfr'o nouă concepţie r
de politică minieră de Stat.
■*) Prezentată Senatului.

Expunerea de motive 139
Printr‘o cât mai bună valorificare a zăcămintelor miniere,

legiuitorul dn 1924 a înţeles să inaugureze o politică de con
servare a zăcământului, sau, în or,ce caz, să realizeze un
sistem de economisire a bogăţiilor miniere prin utilizarea cât
mai raţională a fiecăreia. In acest scop Statul trebuie să aibă
posibilitatea să «reglementeze exploatarea bogăţiilor miniere
în aşa fel, încât să stimuleze crearea de noui isvoare de e-
nergie şi să organizeze eonsumatiunea lor raţională.
Acest tel este o consecinţă a pricipilui naţionalizării subso
lului înscris în Constitutiune, prin care se recunoaşte Statului
dreptul de proprietate asupra bogăţiilor miniere. Nu trebuie
însă să se scape din vedere că atât prin art. 19 din Constitu
ţie, cât şi mai ales prin partea IlI-a din legea minelor, drep
tul Statului de dispozitiune asupra subsolului tării a fost res
trâns prin recunoaşterea drepturilor câştigate. In această pri
vinţă legiuitorul din 1924 n‘a îngrădit cu grije dreptul Statului,
nici în paragrafele prin care ai recunoscut drepturile câştigate
ale particularilor, nici prin acelea menite să. asigure dreptul
..Statului prin cadastrarea proprietăţii miniere.
Dacă, ppin urmare, nu poate să existe nici un fel de con
tra vesă asupra pimului tel pe care trebue să-l urmărească ori
ce regim minier bazat pe principiul naţionalizării subsolului,
felul Concretizării lui în legislaţia din 1924, ppin lărgirea arbi
trară şi anti-constituţională a sferei drepturilor câştigate şi
prin neglijarea cadastrului minier menit să asigure dreptul de
proprietate al Statului, este în directă contrazicere ou scopul
urmărit.
O cât mai bună valorificare a zăcămintelor miniere, în a-
fară de aceasta, mai impunea un regim care să asigure ex
tensiunea continuă a domeniului minier prin încurajarea pros
pecţiunilor şi a explorărilor cari să înlocuiască în chip con
tinuu zăcămintele consumate prin altele descoperite în ţinu
turile necunoscute, amânând cât mai departe momentul epui
zării lor.
Insă, nici din acest punct de vedere — după cum va rezulta
din expunerea asupra prospecţiunilor şi explorărilor «făcute în
cei 4 ani de aplicaţiune a legii minelor — ea n‘a corespuns
prin dispozitiunile ei, primului ei scop.
Al doilea tel cuprins în politica minieră de Stat, concret-
zată prin legea din 1924, a fost desvoltarea economiei na
ţionale prin întărirea şi armonizarea tuturor «factorilor pro
ducţiei naţionale, precum şi asigurarea conservării lor.
140 Expunerea de motive
Legiuitorul din 1924 a pornit delà constatarea că exploa

tarea bogăţiilor miniere tinde să înrâurească direot viaţa eco
nomică şi mai ales producţia naţională în toate ramurile ei.
In această formulare, el a afirmat până la exageraţiune, a-
de vărul elementar că combustibilul e s t e un element determi
nant în desvoltarea industrială a popoarelor.
Neînţelegându-se ■însă caracterul real al structurii noastre -
economice-agrare, s‘a întrevăzut trecerea repede la etapa in
dustrială în cape ţara noastră întregită în hotarele ei etnice,
se va desvoltâ prin exportul de produse industriale care ar
urmă să înlocuiască exportul de produse agricole.
Nu mai insistăm asupra acestei erori principiale ale cărei
consecinţe s‘an evidenţiat în întârzierea operei de reconstruc
ţie economică şi financiară a Statului nostru. Am relevat-o nu
mai pentru a explica cum delà această prernizà a industriali
zării brusce, s‘a trecut la formularea postulatului după care
„politica minieră trebuie să urmărească înlăturarea putinţei
de acaparare a producţiei interioare de către forţe financiare'
cu direcţii opuse economiei noastre naţionale“, şi în consecinţă
la ideia excluderii, în total sau îin parte, a capitalului străin de
la exploatarea acestor bogăţii.
Odată ce se afirmă că România este pe cale de a deveni o
ţapă industrială exportatoare de produse industriale, postula
tul excluderii capitalului străin delà exploatarea şi cu atât mai
mult delà acapararea producţiunii miniere este formal logic.
Combustibilul fiind un element indispensabil în desvoltarea in
dustrială, acapararea lui de către forţe financiare străine este
periculoasă, deoarece producerea combustibilului sub comanda
străină înlesneşte urcarea preţului său intern şi deci scumpeşte
Preţul producţiei indigene, făcând cu neputinţă orice concuren
ţă ou producţia industrială străină.
Dar, pentrucă această argumentare nu ar fi putut fi deplin
convingătoare, autorul regimului minier din 1924 a recurs la
descrierea luptelor mondiale pentru stăpânirea petrolului, dintre
cele două mari trusturi mondiale de petrol: „Standard Oii“ ’
şi „Royal Dutch“. De fa.pt nu există nici un mijloc mai bun
pentru a trezi sentimentalitatea naţionalistă în politica econo
mică, decât acela al relevării luptelor dramatice din istoria
trusturilor petrolifere.
Politica de Stat nu trebuie însă să fie călăuzită de stări şi
de sentimente, ci de cunoaşterea şi aprecierea justă a realită
ţilor, singura în măsură să apropie popoarele de realizareax
idealului lor. Istoria luptelor de petrol trebuie să fie cercetată

cu toată atenţiunea de cel care voieşte să îndrumeze politica
economică minieră a unei ţări. Ea trebuie însă cunoscută în în
tregimea ei şi apreciată în împrejurările de fapt în care a
evoluat, iar mu imitată fără discernământ, în împrejurări cu
totul diferite. Ea trebuie să fie urmărită până în fazele con
timporane şi interpretată în raport eu interesele nationale ale
fiecărei ţări. .
Este cunoscut că în perioada de după răsboi, cărbunele şi
petrolul au constituit o materie inflamabilă în politica inter
naţională. Petrolul şi cărbunele au spart conferinţe interatio-
nale, convocate în scopul pacificării omenirii. La Spa, San
Remo, Genova şi Lausanne cărbunele şi petrolul au fost mărul
de discordie între marile State.
Nu este însă mai puţin adevărat, că încă din 1924 s‘a sem
nalat un reviriment în politica celor două mari trusturi de pe
trol: „Standard Oii“ şi' „Royal Dutoh“. In locul politicii de
excludere a străinilor delà concesiunile petrolifere, practicată
de Marea Britanie şi de Statele-Unite, s‘a introdus în legisla
ţia petroliferă principiul tratamentului reciproc şi în locul lup
telor nesfârşite pemtru dominaţiune, s‘a păşit pe tărâmul acor
durilor internaţionale.
Acest reviriment se datoj-eşte, fără îndoială, destrămării u-
neia dintre marile iluzii cari au stăpânit opinia publică, mai
ales după răsboi: iluzia forţei imense a petrolului. De bună
seamă petrolul este unul dintre elementele fundamentale pen
tru desvoltarea economică şi apărarea naţională a popoarelor.
Dar nici monopolul petrolului nu poate să ducă la stăpânirea
definitivă a unui popor, pentrucă petrolul nu este singurul is-
vor de energie (în afară de cărbune şi de gaz metan, că
derile de apă îi fac o concurentă puternică) şi în al doilea
rând, pentrucă valorificarea monopolului eventual al petrolului
presupune posibilităţi de desfacere pe pieţele străine, adică
relaţiuni economice normale.
Petrolul este un element indispensabil apărării naţionale în
timp de răsboi. Marina şi aviaţia nu pot să funcţioneze în
lipsă de petrol. Este însă destul, după constatarea experţilor
statului maior al Maréi Britanii, ca să se constitue o rezervă
de petrol pentru jumătate de an, care să asigure începerea şi
continuarea în primele luni ale unui răsboi, şi atât timp cât
Marea Britanie continuă să aibă puterea navală, prin care ea
poate să stăpânească staţiunile de petrol din celelalte părţi ale
lumii, ea este în stare să poarte răsboi cu succes. In urma

acestor constatări, luptele de petrol între cele două mari trus
turi mondiale au început să se domolească şi să fie înlocuite
treptat prin politica acordurilor.
Regimul nostru minier din 1924 s‘a întocmit cu desconsi
derarea completă a revirimentului produs în politica mondială
a petrolului, inaugurând o politică minieră naţionalistă agresivă,
nu atât în fond, cât în formă, iar în urmările ei o cumplită
deziluzie.
Intr’adevăr regimul minier din 1924 a urmărit excluderea ca
pitalului străin din industria minieră, prin crearea tipului de
societate minieră română ou acţiuni nominative. 60% capital
românesc şi conducerea deplin românească.
In fapt legiuirea dela 1924 a admis o situaţie de tranziţie
pe 10 ani, acordând societăţilor existente cu capital străin, în
semnate concesiuni cu obligaţia de a se transformă în acest
interval în societăţi anonime miniere române.
ilar aplicarea, în practică, s ‘a islbit dintru început, de difi
cultăţi insurmontabile în constatarea naţionalizării capitalului
şi chiar a conducerii, după cum rezultă din următorul pasai
extras din referatul pe baza căruia s ’a hotărît concesionarea
celor 500 ha. perimetre petrolifere în 1924: „In ceeace priveşte
nationalitarea capitalului, datele sunt mai puţin sigure. ’O so
cietate având acţiuni la purtător sari chiar nominative, dar
transmisibile fără autorizaţia consiliului de administraţie, nu
poate prezentă într’un anumit moment, o situatiune precisă a-
supra naţionalităţii capitalului ei, deoarece acţiunile pot trece
dintr‘o zi într’alta din mâinile unui român într’ale unui străin.
Societăţile au prezentat lista de subscriitorii capitalului ini
ţial, precum şi de subscritorii capitalului existent la data ce
rerii de concesiune, fără a fi dovedit însă naţionalitatea lor
prin certificate sau alte acte, aşa încât proporţia repartiţiei
capitalului după naţionalitate, este numai relativă.
Acolo unde am avut date sigure am făcut menţiune.
In ceeace priveşte naţionalitatea consiliului de administraţie,
a preşedintelui, a comitetului de direcţie şi a censorilor, so
cietăţile n’au dovedit-o prin acte, lăsându-se totul la notorie
tatea persoanelor, ceeace juridiceşte nu eonstitue o probă, deci
nici aici datele nu sunt sigure“.
Regimul acesta minier naţionalist a fost departe de a împlini
cel de al doilea tel al desvoltării economiei naţionale, prin
întărirea tuturor factorilor economiei naţionale şi conserva

rea lor.
Chiar societăţile anonime miniere române a căror desvoltare
a fost teoretic încurajată, au suferit după urma obligativităţii
nominativitătii acţiunilor, şi deşi producţia minieră, în special
aceea a petrolului s’a desvoltat, creşterea ei rapidă este în-
tr’o largă măsură un rezultat al punerii în valoare a celor
500 ha terenuri petrolifere ale Statului, iar continuarea ei nu
este asigurată.
Datele cari urmează vor întări consideraţiunile de mai sus.
Societăţile petrolifere, cu sediul în România, cari au desvo.1-
tat o activitate până la finele anului 1928, pot fi grupate după
natura activităţii în următoarele categorii:
15 societăţi cari posedă şantiere' petrolifere şi

rafinării având un capital total de Lei 6.288.128.000
55 societăţi cari posedă numai şantiere pe
trolifere având un capital efectiv total de Lei 4.456.600.000
10 societăţi cari posedă numai .rafinării având
un capital efectiv total de Lei 538.000.000
8 societăţi exclusiv redevenţiare cu un ca
pital de lei 108.000.000
4 societăţi pentru comercializarea exclusivă a
ţiţeiului şi derivatelor cu un capital de Lei 18.300.000
Total 92 societăţi cu un capital de Lei 11.409.028.000
întrucât numărul de societăţi anonime de petrol existente în

cursul anului 1908 a fost de 145, însumând un capital efectiv
vărsat de lei 11.806.000.000, rezultă că un număr de 53 socie
tăţi, reprezentând un capital die 396.000.000, nu au desvoltat o
.activitate care le-ar putea plasa în vreuna >diu cele cinci cate
gorii.
Din acestea :
a ) o parte, deşi posedă terenuri concesionate în zone recu
noscute petrolifere, nu au întreprins lucrări de foraj din ca
uza insuficienţei capitalului de care dispun;
b ) o a doua parte au fost nevoite pentru aceleaşi motive să
suspende oarecari lucrări început în .anii precedenţi;
c ) a treia parte, posedând concesiuni în zone mai puţin cu
noscute, a aşteptat să se concretizeze rezultatele lucrărilor în
treprinse de exploatările în zone învecinate.
Capitalul acestor societăţi, necuprinse în nici una din cele

cinci categorii enumerate mai sus, rerpezintă numai 2,5% din
totalul învestit în petrol.
Pe lângă societăţile cu c a p ita l în le i, au mai activat în mod
direct în România şi un anumăr de 7 societăţi cu capital e x
c lu s iv s tr ă in , având sediul principal în străinătate şi câte un
sediu secundar în ţară. Capitalurile efective ale acestor şapte
societăţi totalizate reprezintă:
Franci francezi 67.700.000.

Lire sterline 490.000.
Capitalul străin este interesat însă în proporţii mult mai

mari în industria de petrol, prin im p o r ta n te l e p a r tic ip a tii pe
oare diferitele grupuri cu sediul în străinătate le deţin într’un
număr din societăţile anonime din tară.
Astfel, dintr’o statistică publicată pentru anul 1927 de A.
Miller şi R. Mereier, se relevă că capitalul românesc contro
lează eca. 37% din producţia totală a tării, restul de 63%
fiind controlat de capitalul străin.
După origina capitalurilor se poate evalua că oel englez de
ţine eca. 2o%, cel olandez 10%, belgian 12%, francez 9% şi
american 6% la sută.
In cursul anului 1928 nu au intervenit transformări impor
tante de semnalat cari ar fi schimbat această repartizare în
limite sensibile. Cotele de control ale diferitelor capitaluri stră
ine variind în limite restrânse faţă de cele ale anului 1927, re
partiţia capitalului român fată de cel străin poate fi evaluată
în acelaş fel şi pentru anul 1928.
Arătăm în tablourile din anexe modul de repartizare al ca
pitalului pe diferitele categorii de societăţi.
In ceeace priveşte gruparea societăţilor după naţionalitatea
capitalului şi rezultatele obţinute, în ceeace priveşte producţia
de fiecare din acele grupuri, observăm următoarele:
In raport cu capitalul, societăţile exploatatoare de titei, pot
fi grupate în moduri diferite:
I. — Gruparea lor în spiritul legii minelor din 1924 şi ca
rezultat al concesionării celor 500 ha., pe baza art. 183 (şi
în legătură cu .art. 32 şi 33).
In atari conditiuni societăţile pot fi grupate în două cate
gorii:
a ) Categoria societăţilor cu capitalul românesc şi a celor ce

urmează a se naţionaliza în termenul prevăzut de art. 33 din
legea minelor din 1924;
b ) Categoria societăţilor cu capital străin:
Pentru o astfel de grupare a societăţilor, rezultatele în ceea
ce priveşte producţia sunt următoarele:
întreprinderi cu întreprinderi cu
capital străin capital românesc
1913 . . . . tone : 1.803.813 . • 999/„ . . 5.780 . • 1%

1914 . . . . 1.717.108 99% . . 5.547 . . r/o
1919 . 832.525 99% . 1.281 . 1%
1924 . . 1.309.005 . . 72% . . 486.713 ■28%
1925 . . . . 1.505.278 . • 70% . 738.922 . 30%
1926 . 1.536.742 . • 47% . 1.704.355 . '537.
1927 . . . • n 1.585.115 . 43%'. . 2.076.245 . 577.
1928 ■ . • • 1.707.504 . . 40% 2.557.690 . 687.
Dacă însă, după cum este mai logic, le vom grupă în trei
categorii şi anume:
a ) Societăţi cu capital românesc;
b ) Societăţii cu capitalul străin;
c ) Societăţi cu capital mixt, producţia se repartizează astfel:
Anul Grupa a Crupa b Grupa c
1925 tone: 703.956.30,6%. 934,047.40,1%. 678.501.29.3%

1926 „ 921.349. 28,4%. 1.136.116. 35,0%. 1.183.864 . 36,6%
1927 , 995.548. 272% . 1.268.808. 34,9%. 1.396.804 . 37,9%
1918 „ 1.040.840. 24,5%. 1.745.180. 41,5%. 1.460.980 . 34,0%
■< *
Observăm, că deşi producţia societăţilor cu capital român
a realizai progrese, în ceeace priveşte cifrele totale, totuş pro
centul fată de producţia totală a tării a suferit o treptată scă
dere.
Aportul principal al surplusului de producţie revine în anii
1925— 1928 grupului de societăţi cu capital străin, iar în anii
1926— 1927 grupului de societăţi cu capital mixt.
Rezulră, prin urmare, că politica minieră naţionalistă n’a
isbutit decât să provoace animozitatea capitalului străin fată de
ţară şi n‘a avut ca rezultat pozitiv decât creearea unor so
cietăţi româneşti de petrol, cu o desvoltare precipitată, dar
fără un mers continuu asigurat prin însemnate forţe de ca
pital naţional.
Dacă trecem la analizarea asigurării pietii interne cu com

bustibil ieftin, prin regularea de către S tat a distribuţiei, obser
văm că alimentarea celorlalte ramuri de producţie şi în spe
cial a industriei cu combustibil, dacă s ’a făcut cu îndestulare
în ceeace priveşte preţul, cu toate că Statul şi-a rezervat prin
art. 198 din lege dreptul de a organiză pe bază de cotingen-
tare consumul intern şi-a limitat preţurile interne la nivelul
celor externe, în fapt el n ‘a păşit la realizarea acestui rol, ast
fel încât în anii din urmă, prin mijlocul unui cartel de desfa
cere creat in urma greutăţilor de scurgere în afară a produse
lor petrolifere, industriaşii de petrol au isbutit să impună pie
ţei interne preţuri mai ridicate decât cele depe piaţa mon
dială.
In sfârşit, nici cel din urmă tel al politicei miniere, concre
tizată în regimul din 1924: apărarea intereselor economiei
naţionale pe piaţa internaţională, nu s‘a realizat. Simplul fapt
al plasării produselor noastre petrolifere pe pieţele străine,
cu preţuri din ce în ce mai reduse, întăreşte această afirma-
tiune. De bună seamă, preţurile cari pot fi obţinute pe pieţele
străine, în afară de condiţionarea mărfii româneşti, atârnă de
conjonotura economică mondială. Nu este mai puţin adevărat
că, în materie petroliferă, exisenţa trusturilor internaţionale
de petrol constituie un element puternic de modificare a re
zultatului cerereii şi ofertei. Trusturile internaţionale de pe
trol se străduise să controleze şi să domine diferitele pieţe,
prin stăpânirea celor mai importante drumuri şi mijloace de
transport. In această privinţă, linia Dunării a devenit în vremea
din urmă sistemul nervos al politicei petrolifere din Europa
centrală. Dacă unul din telurile politicei de până acum în ma
teria petrolului trebuia să fie apărarea intereselor economiei,
naţionale pe pieţele internaţionale, eră indispensabil ca să des
copere mijloacele de cooperare cu organizaţiile internaţionale
de desfacere petrolului, şi mai presus de orice trebuia să se
păstreze întreaga libertate de acţiune în transportul pe D u -.
năre.
Dacă aversiunea legislativă împotriva capitalului străin a
fost un element pozitiv de îndepărtare a posibilităţilor de co
laborare cu organizaţiile internaţionale de plasare a produse
lor petrolifere, în ceeace priveşte deschiderea drumului Dunării
pentru petrolul românesc, nu s’a făcut nici un fel de acţiune
pozitivă de încurajare a iniţiativei naţionale româneşti.
Să cercetăm activitatea minieră desfăşurată sub regimul mi

nelor din 1924, pentru a lămuri în ce măsură s’au încurajat
prospecţiunile şi explorările.
PROSPECŢIUNEA
Prospecţiunea este observarea şi cercetarea la suprafaţa so

lului a seninelor prin cari se manifestă zăcămintele, spre a
putea deduce ipoteza cea mai probabilă asupra constitutiunii
subsolului în adâncime.
Verificarea ipotezei formulată rămâne să se facă prin lucrări
miniere, pufuri, sondaje sau alte lucrări cari să dovedească
neîndoios existemţai unui zăcământ exploatabil. Aceasta consti
tuie explorarea.
După normele prevăzute de legea din 1924, prospecţiunea
se poate face numai după obţinerea unui permis, care nu con
stituie însă pentru posesor un drept la acordarea ulterioară 3
unui permis de explorare.
Dela Iunie 1924 şi până Ia 1 Ianuarie 1929 s ’au acordat nu
mai 50 permise de prospecţiune, şi anume: 24 pentru Transil
vania, 20 pentru Vechiul Regat, 4 pentru /Bucovina, 2 pentru
Banat..
Rezultatele prspeoe-tlunilor făcute pe baza. acestor permise
nu sunt încă cunoscute pe deplin. Ştim însă că cei mai mulţi
prospectori n’au întreprins studii serioase pe teren. Aceasta
reese şi din faptul că numai doi prospectori iau cerut dreptul
de explorare în regiunile ce se presupune că au prospectat.
EXPLORAREA
Permise de explorări se acordă în baza legii din 1924, prin

Decret Regal, în limita unor perimetre declarate în prealabil
drept regiuni necunoscute şi pe durata de -trei ani, cu drept de
prelungire pentru alţi trei an>
împărţite pe -categorii de zăcăminte, exploatările se prezintă
în modul următor:
C ă rb u n e . — Pentru obţinerea dreptului de explorare a căr
bunelui s’au ’prezentat d-ela 1924 până în prezent 10 cereri.
Din acestea au fost soluţionate definitiv două, acordându-se so
licitanţilor :
Societatea Lupeni, un perimetru în suprafaţă de 527 ha, în

comuna Dărmăneşti (Bacău).
V. Alimănişteanu, un perimetru în suprafaţă de 270 ha, în
comuna Hântieşti (Muscel).
Restul se găsesc în curs de rezolvare.
Pe ibaza de drepturi miniere câştigate (aut. 241—249 din
legea minelor), cum şi a deciziei ministeriale No. 91.110 din
1924, s ’au acordat definitiv două permise de explorare şi a-
nume:
Lucia Petnescu, un perimetru în suprafaţă de 32 ha, din co
muna Şotânga (Dâmboviţa).
C. Ovesa, un perimetru în suprafaţă de 100 ha., în comuna
Vulcana (Dâmbovifa).
In afară de acestea, se găsesc foarte mube cereri, în spe
cial în Ardeal şi Banat, în cuirs de îndeplinirea iformalitătilor
pentru preschimbarea vechilor drepturi, conform articolelor 241
şi 242 din legea minelor, cât şi deciziunea ministerială citată
mai sus, care prevede termenul şi formele de preschimbare.
In marea lor majoritate, aceste cereri n’au potut fi rezol
vate până acum din cauza necesităţii stabilirii drepturilor mi
niere, cari în cele mai multe cazuri se suprapun, datorită ma
relui număr de perimetre de explorare acordate, în special în
teritoriile alipite, cât şi pentru motivul că solicitanţii n’au mai
stăruit pentru rezolvarea lor, dat fiind criza prim care trece
în ultimul timp industria carboniferă.
M a n g a n ş i f ie r . — Pe baza drepturilor miniere câşdgate, s’au
preschimbat două permise de explorare, ale d-lui irig. C. Lupa
d n anul 1908, acordându-Lse două perimetre de explorare:
Dealul Rusului (comuna Şarul Dornei), în suprafaţă de 159
ha.; Pietrele Arse (Viatra Dornei), în suprafaţă de 319 ha.
Total 478 ha.
Pe ambele aceste perimetre s ’au executat importante lucrări
de explorai e cari au dovedit în mod neîndoios existenta unor
importante zăcăminte manganifere, pentru care s‘a şi cerut
concesiunea de exploatare. In .afară de ateste perimetre s’au
mai declarat regiuni necunoscute şi explorabile, tot în Buco
vina, încă două perimetre în suprafaţă de 269 ha., pentru cari
s’au prezentat până acum 10 cereri.
Este îmbucurător faptul că minereul nostru de mangan este
din ce în ce mai căutat pe pieţele străine şi dacă explorările
şi exploatările se vor face în condittani serioase, se va pune
în valoare o importantă bogăţie naţională.
Expunerea de motive 149>
T a lc u l. — S ’au cerut pentru explorarea acestei substanţe 6

permise; până in prezent s’au declarat necunoscute şi exploa
tabile următoarele perimetre:
Un perimetru în suprafaţă de 32 ha în comuna Vârciorova
(Severin).
Un perimetru în suprafaţă de 96 ha în comuna Vlavisevita
(Severin).
Formalităţile pentru acordarea lor şi a celorlalte sus citate
sunt în curs de executare:
M ic a . — S ’au declarat explorabile un perimetru de 200 ha.
situat pe teritoriul comueni Poian (Severin). Formalităţile sunt
în curs de executare.
F e ld s p a t. —>S’a declarat explorat»! un perimetru de 98 ha.,
situat în comuna Pugii (Severin). Formalităţile sunt îm curs
de executare.
G r a fit. — O singură cerere de explorare pentru care s’a a-
cordat un perimetru în suprafaţă de 400 ha în comunele Fe
ţei şi Ghelghes (Hunedoara). Formalităţile sunt în curs de e-
xeoutare.
O z o c h e r ita . — S’a declarat recunoscut şi explorabil în 1928 un
perimetru în suprafaţă de 100 ha în comuna Cricău (Alba).
Formalităţile sunt în curs de executare.
A p e m in e r a le . —■Pentru căutarea de .ape minerale s’au in
trodus două cererei pentru două perimetre de câte 100 ha. în
Cluj, cari au fost respinse de către Consiliul superior de mine.
P e tr o l. — Pentru a putea urmări activitatea de explorare,,
în oeeace priveşte zăcămintele petrolifere, pentru a putea a-
preciâ acţiunea de a se pregăti prin rezultate favorabile obţi
nute prin explorări rezerva necesară, pentru a se m ajoră trep
tat producţia totală a ţării, şi, deci, implicit şi veniturile Sta
tului rezultate din redevenţe şi impozite, vom dă în primul
rând câteva date privitoare la:
1. Producţia de ţiţei în ultimii ani.
2. Suprafaţa terenurilor presupuse petrolifere.
3. Suprafaţa terenurilor- concesionate de Stat sau particulare.
4. Suprafaţa pusă în exploatare.
In ceeace priveşte explorarea, vom avea în vedere:
a ) Lucrările executate pe terenurile puse în explorare de
către Stat.
b ) Lucrările de explorare întreprinse de societăţile particu
lare pe terenurile particulare.
Producţia (totală a tării a evaluat în modul următor :

Prodncţia Creşte în raport cu anul
precedent
Anul Tone Tone'll
1 9 1 3 ......................... 1 .8 8 5 .6 1 9
1919 ..................... 9 2 0 .4 8 8
19 2 0 .............................. 1.034.138 . . . 113.650 . . 1 2 ,0 %
1921 . . 1.163.315 . . 129.177 . . . . 1 2 ,5 %
1 9 2 2 . ........................ 1.3 6 5 .8 3 0 . . . 2 0 2 .5 9 0 . ■ 1 8 ,0 %
1923 . . 1.515.658 . . . 149.828 . . . 1 0 ,5 %
1924 . . . . 1.851.303 . . . 3 3 5 .6 4 5 . . 2 2 ,0 %
1925 . . 2 .3 1 6 .5 0 4 . . . 465.201 . . . . 2 5 ,0 %
1926 . . . . 3 2 4 1 .3 2 9 . . 924 8 2 5 . . . . 39 9 %
1927. . 3 .6 6 1 .3 6 0 . . . 4 2 0 .0 3 1 - . . 1 3 ,0 %
1 9 2 8 ......................... 4 .2 5 6 .0 0 0 . 5 9 4 .6 4 0 . . . . 1 6 ,3 %
Arătăm şi prim diagramă I din anexe evoluţia producţiei to
tale a tării.
Im diagrama II arătăm curbele de producţie pe 1928, alcă
tuite pe şantiere. Pentru şantierul Moreni arătăm şi variaţiile
pentru autul 1927.
Din examinarea diagramei II se poate deduce că sporurile
de producţie se datoresc în cea mai mare parte şantierelor
Moreni, Gura-Ocniţei şi Ceptura.
Producţia totală şi procentuală iată de producţia generală a
‘tării, a fiecărui şantier, se poate rezuma astfel:
Moreni . . . . 1.583.000 Tone . . . . . . 3 7 ,3 %
Gura-Ocniţei. . . . . 628.000 ........................ • 14,7%
Ochiuri . . . . 441.600 „ . . 10,3%
Ceptura . 375.000 „ ............... . • 8,7%
Runcu-Misiea . . . 747.900 „ . • 17,6%
Ţintea ........................... . 116.200 ., . . . 2,7%
A r b ă n a ş i ................... 112.500 ,. . . . 2,5%
B ăic o i........................... 88.200 ........................ . . 2,0%
Câmpina . 70.600 „ . . . . . 1,5%
M o l d o v a ................... 70.500 ........................ 1,5%
Repartizată pe judeţe producţia arată următoarele date:
Anul Prahova Dîmboviţa Buzău Bacău
% % OL
U)
%
1913 89.00 2.21 6.66 2.13
1922 77.37 13.12 6.71 2.80
1923 71.05 20.23 5.94 2.78
1924 79.82 12.08 5.48 2.62
1925 79.82 13.02 4.98 2.18
1926 69.89 24.70 3.74 1.68
1927 67.60 27.50 3.10 1.80
1928 70.50 25.20 2.65 1.65
După cum se poate observă, judeţul Prahova continuă a
-păstră locul de frunte, totuş se observă o tendinţă de urcare
pronunţată a producţiei judeţului Dâmboviţa.
Expunerea de motive 15t
In ceeace priveşte numărul sondelor şi puţurilor din cari

a fost extrasă această producţie arătăm cifrele privitoare la
anii 1927—1928.
So n de P u furi
Judeţul Anul Product In foraj Susp. Aband. Prod. îu sap ă-
J 1927 1019 471 500 140 26 188
Prahova . . l 1928 1090 370 387 87 33 174
f 1927 127 72 32 2 17 —
Dâmbvoiţa .. I 1928 133 61 34 3 15 —
I 1927 110 13 16 1 19 —
Buzău . 1 1028 119 12 10 5 18 2

( 1927 120 20 52 — 179 7
Bacău . . 1 1928 126 22 33 4 185 —
j 1927 — 9 3 4 — —
Maramureş . , 1928 — — 6 10 — —
1927 — 1 — — — 2
Valcea . . 1 1928 — 1 — — — 1
1927 — 1 — — — —
Vâjnita . . j 1928 — — — 1 — —
! 1927 1.376 587 603 147 241 197
Total . . 1 1928 1.468 466 470 110 251 177
In ceeace priveşte raporturile dintre suprafeţele puse în ex

plorare, fată de cele concesionate, observăm următoarele :
Suprafaţa totală a terenurilor presupuse petrolifere este du
pă statistica minieră pe 1927 de cca. 150.000 ha, dintre cairi
52.452 ha. sunt concesionate diverselor societăţi petrolifere, iar
dintre acestea cca. 4.250 ha, adică 8%, se găseaua în 1928 în
exploatare, ceeace ar reprezenta cca. 2,80'% din totalul supra
feţei terenurilor considerate ca petrolifere.
Din cele 52.452 ha. concesionate, cca. 50.457 ha. aparţin pro
prietarilor particulari. Din acestea cca. 3.240 ha, adică 6,42%.
sunt în exploatare.
Din cele 1.994 ha. concesionate de Stat, cca. 1.010 ha sunt,
în exploatare, ceeace reprezintă 50,65%.
După cercetările Institutului Geologic în legătură cu pregă
tirea lucrărilor de cadastru minier, zonele posibil petrolifere
din judeţul Prahova şi Dâmbovita se întind pe o suprafaţă
.aproximativă de 20.000 ha.
Rapo:ntându-ne după aceste zone Ia întreaga zonă posibil pe
troliferă din Vechiul Regat, putem reduce la 100.000 ha. su
prafaţa arătată în statistica minieră.
152 Expunerea de Motive
• In tabloul de mai jos arătăm repartiţia producţiei obţinută

de pe concesiunile Statului şi acele particulare.
Anul P roducţia de pe pro- Producţia de pe pro-

~ ----- p rietăţi particu lare p rie ta te a S ta tu lu i
Tone , Tone »Io.
1921 . . 897.103 76,8 271311 23 2
1922 . 1.024.035 74.6 348.870 25,4
1923 . . 1.009.329 67.7 502.973 33,3
1924 . 1.208.098 64,9 652.373 35,1
1925 . . 1.428.460 61,7 888.519 38,3
1926 . . . 1.740.930 53,7 1.503.485 46,3
1927 . . . . 1.741.263 47,5 1.928.091 52,5
1928 . . . 2.150.000 50,5 2.106.000 49,5
In ceeace priveşte r e n d e m e n tu l p r d o u c f ie î f a tă d e s u p r a f e ţe le
p u s e în e x p lo a ta r e , obţinem următoarele date:
Anul Pe terenuri Pe terenurile
particulare Statului
1921 . . . tone la ha 444,4 380,4

1922 . 454,6 513,0
1923 . 399.2 669,7
1924 . 477,1 861,8
1925 . 446,8 1 105,2
1926 . 524,6 1.683,4
1927 . • • M M 534,0 1.908,7
1928 . • ♦ * •? >1 H 651,0 2.085,0
Din aceste date rezultă că, prin fapitul că terenurile Statului
■se găsesc în şantierele cele mai productive şi prin faptul că
exploatarea lor s’a putut face mai raţional, dat fiind faptul că
formează blocuri de suprafeţe mai mari, rendementul acestor
terenuri a fost mult mai miare decât acel al terenurilor par-
ticulare aflate în exploatare.
In ceeace priveşte rendementul mediu anual obţinut pe nu-
jnărnl sondelor productive obţinem următoarele date :
Anul Concesiuni Concesiunile

particulare Statulu i
1921 . . . . tone pro sondă 1.335,0 4.598,0

1922 . 1.343,9 5.367,0
1923 . • - ,, ,, 1.208,7 5.518,0
1924 . 1.262,3 6.589,5 '
1925 . • • ,, ,, >, 1.445,7 6.941,4
1926 . 1.570,0 7.869,1
1927 . 1.511 0 6.531,5
1928 . • * * »? 51 1.790,7 7.020,0
Observăm şi dim acest tablou, că rendementul unei sonde

productive de pe terenurile Statului rămâne, în mod csnstant.
cu mult superior celui depe terenurile particulare.
In ceeace priveşte forajul, s’au înregistrat următoarele date:
Anul Pe concesiuni partiéul. Pe concesiunile Statului TOTAL
Metri % Me+ri % Mteri :

1921 43.267 85,03 7.612 14,97 50,859
1922 73.071 82,60 15.456 17,40 88.527
1923 103 932 84,26 19.388 15,74 123.260
1924 132.009 79,00 34.927 21,00 166.936
1925 , , 144.504 70,80 59.903 29,30 204.407
1926 156,499 62,30 110.992 37,70 267.491
1927 136.013 51,01 110.987 48,99 247.000
1928 145.400 59,30 99,600 40,70 245.000
In ceeace priveşte r a p o r tu l în t r e m e tr ii f o r a ţ i şi p r o d u c ţia

obţinem următoarele:
r e a l iz a tă
Anul Pe terenuri Pe terenui ile

particulare Statului
Tonelmetru Tone!mefru
1921 . . . 20,7 . . . 50,7

1922- . . 14,0 , , . , . . . 22,7
1923 .9,7 . . . 26,0
1924 . . 9,1 . . .18 7
1925
1926 . . . . 11.1 - . . 13,4
1927 . . . 12,8 . . 17,3
1928 . . 15,0 . . 20,2
Din compararea acestor date rezultă că în ceeace priveşte
unui m e t r u f o r a t, producţia a spo
p r o d u c ţia c o r e s p u n z ă to a r e
rit în ultimii cinci ani cu 42%.
Prin diagrama III indicăm datele comparative de foraj pri
vitoare la societăţile a căror medie lunară a metrilor de fo
raj depăşeşte cota de 100 metri pe lună.
In ceeace priveşte repartizarea producţiei şi a metrilor foraţi
pe principalele societăţi, obţinem următoarele date:
Societatea 1925 1926 1927 1928

Astra Română . . . tone 392 949 632.202 593 828 705.880
Steaua Română . . „ 310.286 406.406 541.493 652.520
Creditul Minier ,. 379.249 591.707 595.458 552.240
U n i r e a ............................ 267.406 360.189 434.899 391.110
Societatea 1925 1926 1927 1928

Sirius . . . . „ 75.809 317.268 348.865 361.920
Româno-Americană . „ 229.032 212.752 232.124 357.160
Concordia ............... „ 73.360 72.270 74.017 221.910
C o lu m b ia ................... „ 106.733 95.943 133.490 189.480
-Grup. Petrolul Român „ 5.920 13.998 105.931 179.830
I. R. D P...................... 179.033 186.028 176 980
Observăm că aceste principale zece societăţi deţin aproxi'
mativ 90% din producţia totală a tării.
Dacă analizăm activitatea petroliferă dela 1918 şi până în
prezent, putem face următoarele constatări:
Intre anii 1918—1924, activitatea pe şantiere s’a rezumat la
refacerea şantierelor distruse în 1916, exploatarea reducâmdu-se
la zăcămintele cunoscute din vechile şantiere. In acest mod, în
1924 producţia a fost readusă la nivelul celei din 1913, care a
fost cea mai ridicată înainte de răsboi.
In intervalul dela 1924—1929 observăm două faze marcante
în desfăşurarea activităţii de foraj şi în evoluţia producţiei :
a ) In anii 1925—1926 sunt puse în exploatare cele 500 hec
tare concesionate de Stat în baza legii minelor din 1924, ceea
ce a avut drept efect un salt important în creşterea producţiei.
Activitatea depe concesiunile vechi ale Statului şi pe cele
particulare a rămas limitată la exploatarea zăcămintelor cu
noscute.
b ) Interni 1927 şi 1928, activitatea pe concesiunile noui -ale
Statului a continuat să fie destul de intensă. Totuş, observăm
că saltul înregistrat în producţia realizată în aceşti -ani revine
în proporţie ceva mai mică, progreselor obţinute pe perime
trele -concesionate de către Stat, -datorită în parte următoa
relor două împrejurări: atât pe vechile perimetre concesio
nate de Stat, cât şi pe terenurile particulare, zăcămintele de
formaţiune geologică ■superioară începând a deveni mai puţin
productive, în anii 1927 şi 1928 exploatările petrolifere au în
ceput s ă e x p l o r e z e în a d â n c im e , spre formaţiunile geologice
inferioare.
Astfel, în şantierul Moreni săpându-se în adâncime, s’a ex
plorat asupra productivităţii Meotianului, punându-se până în
prezent în -exploatare numai stratul I din această formaţiune.
Deasemenea, în şantierul Ochiuri, după o îndelungată exploa
tare a stratului „Drader’“ (singurul exploatabil în Dacian), s’a
trecut la formaţiunea mai inferioară, explot-ându-se zăcămin
tele din Meotian.
In acelaş timp însă exploatările au intensificat lucrările în

unele regiuni noui pe concesiuni particulare,
ductive, ou rezultate foarte satisfăcătoare. (Găvane, Teiş, Ton-
teşii şi Runcu nord-vest).
Astfel în regiunea Mislea-Runcu s‘au deschis noui sonde pro-
In special însă, în ultimii ani, s ’a dat o deosebită atenţiune
rog'unii Ceptura, intensificându-se forajul în special spre Urlaţi,
astfel că producţia obţinută în acest şantier a contribuit în
mare măsură la creşterea producţiei generale a tării.
Aaiivitatea lucrărilor de foraj, atât în ce priveşte explorarea
cât şi exploatarea, rămâne însă concentrată îm judeţele Prahova
şi Dâmboviţa; în celelalte judeţe exploatarea rămâne limitată
aproape exclusiv la epuizarea zăcămintelor din vechile şan
tiere.
In afară de aceste lucrări de exlporare în adâncime a ză
cămintelor din formaţiunile geologice inferioare, şi cari s’au
executat în cuprinsul vechilor şantiere aflate în exploatare,
s’au executat în ultimii ani lucrări de explorare pe terenuri
nepuse încă în valoare.
Nu ne vom ocupă de explorările de pe terenurile cari cu
prind lucrări executate în regiunile: Gorgota, Cervenia, 01-
teşti, Moreni-Piscuri, Scăioşi, Gura-Vitioarei, etc.
Vom examina lucrările de explorare de pe terenurile Sta
tului.
In cursul anului 1927, Statul a scos în explorare, în baza
legii minelor din 1924, o suprafaţă de 1.390 ha. acordând
perimetre de explorare următoarelor societăţi:
1. Societatea „Creditul Minier”, perimetrul „MoTeni-Ghirdo-
vani” (schela Moreni sud-ast), suprafaţa 400 ha.;
2. Societatea „I. R. D. P.”, perimetrul „Răzvad-Ocnita”
(schela Ochiuri), suprafaţa 400 ha;
3. Societatea „Prahova” : a ) Perimetrul „Ocniţa-Colibaş” su
prafaţa 150 ha; b ) P e r im e tr u l „Gura-Ocnitei”, suprafaţa 200
ha; c ) Perimetrul „Gura-Ocnitei”, suprafaţa 100 ha;
4. Societatea „Steaua Română” , perimetrul „Iordăcheanu”,
(schela Ceptura), suprafaţa 140 ha;
Lucrările de foraj, în vederea explorării acestor perimetre au
fost începute în. cursul anului 1928.
Până în prezent s’au obţinut următoarele rezultate:
Pe perimetrul „Iordăcheanu“ 2 sonde de foraj.
Pe perimetrul „Ghirdoveni” 2 sonde de foraj din care una
în curs de montare.
156 ■ Expunerea de motive
Pe perimetrul „Ocniţa-Colibaş” 2 sonde de foraj.

Pe perimetrul „Răzvad Oonîţa” (Societatea 1. R. D. P.)
2 sonde de foraj, din care una răzbită şi în producţie delà
23 Noembrie 1928, cu 35 vagoane pe zi.
Aceasta esté până acum singura sondă de pe perimetrele
d e explorare ale Statului care a atins un zăcământ perolifer
prin care se valorifică o suprafaţă de oca. 140 ha. din aceea
a perimetrului de explorare.
Datele de mai sus îngăduie o serie de aprecieri generale cu
privire la lucrările de exploatări.
In primul rând, este indicat a se distinge trei categorii
principale de lucrări de explorări.
A) L u c r ă r i d e e x p lo r a r e în a d â n c im e a unor zăcăminte sau
formaţiuni petrolifere inferioare celor exploatate şi în curs de
exploatare (sau chiar epuizate) într’un şantier petrolifer: a )
iln această categorie se cuprind lucrările de explorare între
prinse în şantierele Moreni-Gura Ocniţei ,Ochiuri şi Băicoi,
unde pe flancul sudic al anticlinalului, după o exploatare înde
lungată a Dacianului, s’a străbătut cu mijloace tehnice moder
ne Ponticul pentru ca la adâncimi apreciabile să se exploreze
Meoiicul.
In aceste condiţiuni s’a trecut în ultimii ani la exploatarea
complexelor I şi II din Meotic în schela Ochiuri, iar la Mo-
reni se exploatează de curând stratul I din Meotic pe flancul
sudic al antichinalului. In acest şantier straiele „intermediar”
şi al III-lea din Meotic (pe flancul sudic) sunt încă în curs
de explorare, necunoseându-se până în prezent gradul lor de
productivitate; în ceeace priveşte şantierul Băicoi, explorarea
Meoţianului a dat rezultate partiale şi insuficiente.
b ) In aceeaş categorie şi cu un caracter mai pronunţat de
explorare se află şi lucrările întreprinse în .cursul anului 1928
în şantierul Boldeşti, unde după ce s‘a încercat câtva timp,
fără rezultate satisfăcătoare, productivitatea Dacianului, în
ceeace priveşe exploatarea gazelor, s’a trecut la explorarea
în adâncime, în vederea încercării productivităţii Meoţianului
şi în special pentru a precizâ caracterul zăcămintelor din a-
ceastă formaţiune.
B) L u c r ă r i d e e x p lo r a r e în z o n e c u p r in s e în c o n tin u a r e a ş a n
tie r e lo r a f la te în e x p lo a ta r e .
In această categorie intră majoritatea lucrărilor de explo
rare, executate sau în curs de executare, atât pe terenurile
particulare, cât şi pe proprietăţile Statului.
In aceste zone, existenţa aceloraşi zăcăminte exploatate în

regiuni învecinate fiind asigurată, oeeace se chiamă în mod
impropriu explorare, nu este în realitate decât o determinare:
■a) a întinderii făşie de productivitate ca distanţă între amti-
clinalul şi apariţia apei de sinclinal; b ) a lungimei în direcţie
a zonelor pe ambele flancuri ale anticltaalului, în cuprinsul
căruia zăcămintele sunt Îmbibate, astfel ca să se poată com
portă o exploatare rentabilă.
In aceste condiţiuni s‘a.u executat de către întreprinderi pe
trolifere lucrări de explorare pe terenurile particulare la Pis
cul, Ceptura, Mislea-Runou, etc.
Deasemenea tot în aceeaş categorie urmează a fi încadrată
şi cea mai mare parte a terenurilor scose în explorare de Stat
pe baza legii minelor din 1924.
Astfel, periemtrul de explorare „Iordăcheanu“, acordat so
cietăţii „Steaua Română“, se găseşte în aşa fel situat din
punct de vedere geologic, încât constitue o continuare spre
vest a schelei Ceptura şi va fi pus în exploatare la aceleaşi
complexe petrolifere din Meotic ce sunt deja exploatate pe te
renurile concesionate din imediata vecinătate.
Perimetrul de explorare „Moreni-Qhirdoveoi“ al societăţii
„Creditul Minier” cuprinde deasemeni o sondă sudică ce con
stituie din punct de vedere geologic continuarea regiunii Mo-
reni-Cricov, aflată în exploatare (perimetrul C I a „Creditul
Minier“, C. II „Columbia” şi N III „Astra Română”).
Perimetrele de explorare Gura Ocultei şi Gura Ocniţei-O-
chiuri acordate societăţii „Prahova”, eâ't şi eprimetrul Răzvad
Ocniţa al societăţii „I. R. D. P .” , cuprinde deasemeni zoen ce
constituie o continuare a iregiunilor exploatate în şantierele
Ochiuri şi Gura Ocnitei.
C) L u c r ă r i d e e x p lo r a r e în z o n e în d e p ă r t a te d e r e g iu n ile de
e x p lo a t a r e ş i n e c u n o s c u te .
In această categorie vom cuprinde lucrările de explorare în
treprinse în ultimii ani pe terenuri particulare şi anume:
In regiunea Cervenia şi Drăgămeasa de către societatea
„So spiro”.
In regiunea Gorgota de către societatea „Colomibia” .
In regiunea Floreşti de către societatea „Petrolul Românesc”.
In regiunea Ariceşti de către societatea „Româno-America-
nă” şi „Steaua Română“.
Deasemeni vom mai cuprinde parte din perimetrele date în
explorare de Stat în baza legii minelor din 1924 şi anume:
Perimetrul Ocniţa-Colibaşi, acordat societăţii „Prahova"’.

Zona- nordică a perimetrului Răzvad-Ocniţ-a, acordat socie
tăţii „I. R. D. P.“.
Zone din perimetrele Gura Ocniţei, Ochiuri, acordate socie
tăţii „Prahova“.
Din cele -expuse mai sus, deducem următoarele consideraţiuni
asupra valorii diferitelor categorii, de lucrări de explorare.
I) In ceeace priveşte explorarea în adâncime se pot dis
tinge două categorii de lucrări:
a ) Adâncimea sondelor spre zăcăminte sau formaţiuni petro
lifere, a căror existenţă este neîndoelnică. Aci sunt cuprinse lu
crările de foraj îm adâncime care au dus la punerea în valoa
re a zăcămintelor din formaţiunea meoţiană, precum şi lu
crările de explorare ce sunt încă în curs (la Moreni pe flan
cul sudic al anticlimalului, pentru punerea în valoare a stra
tului III din Meotic şi la Boldeşti pentru punerea în valoare a
zăcămintelor din Meotic).
Prin aceste lucrări, icunoscâmdu-se existenţa zăcămintelor
petrolifere din formaţiuea meoţiană, se urmăreşte o identificare
şi cercetare a lor d in p u n c t d e v e d e r e a l u n e i p r o d u c t i v i t ă ţi
r e n ta b ile .
Astfel de lucrări de explorare rămân, prin urmare, numai
în funcţie de posibilitatea de a se execută la -atari adâncimi
foraje în cât mai hune condiţiuni technice- şi -economice ;
b ) Explorarea în adâncimi spre formaţiuin geologice inferi
oare, a căror productivitate eventuală pentru petrol n u e s t e
în c ă c u n o s c u tă .
Aceste lucrări păstrează întregul caracter al unei explorări.
Până în prezent atari lucrări s‘au executat în număr extrem
de restrâns, dat fiind atât -condiţiunile dificile ale forajului la
adâncimi mari, cât şi riscul un-o-r chelitueli ce nu ar dâ rezul
tate satisfăcătoare.
Astfel societatea „Unirea“ a adâncit o sondă pe flancul nor
dic al anticlimalului Moreni, săpâmd în formaţiunile inferioare-
are Meoţianului până la peste 1.600 metri adâncime. Printr'un
accident de foraj lucrările nu au mai putut fi continuate.
Aceeaş societate -explorează actualmente, în adâncime prin
sonda Nr. 70, în schela Gura Ocniţei, spre formaţiunile inferi
oare Meoţianului.
II) Lucrările de explorare cuprinse în cele expuse mai sus
în categoria dela punctul B nu constituesc deasememea o ex
Expunerea de Motive 159
plorare a unor zăcăminte sau formaţiuni petrolifere necunos

cute în alte regiuni, ci reprezintă o d e te r m in a r e a lim ite lo r
z o n e lo r de p r o d u c t i v i t a te a z ă c ă m in te l o r e x p lo a t a t e pe te r e
n u ri î n v e c in a te p e r im e tr e lo r .
- Aceste lucrări vor pierde, prin urmare, cu atât mai mult
din adevăratul caracter al m e i explorări, dacă forajele vor ii
executate în apropierea zonelor productive aflate în exploa
tare.
III) Lucrările de explorare pe terenurile îndepărtate de re
giunile cunoscute şi aflate în exploatare, rămân, prin urmare,
împreună cu cele dela punctul b al categoriei A, adevăratele
lucrări prin cari se pot determină caracterul zonelor n e c u
n o s c u te (fie în adâncime, fie în direcţie) şi constituese în con
secinţă categoria cea mai importantă a lucrărilor în legătură
cu determinarea rezervelor de cari Statul va putea dispune pe
viitor.
Aceste lucrări de explorare pe terenuri necunoscute sunt pre
cedate în genere prin lucrări de prospecţiune la suprafaţă, cari
pot fi executate fie prin puţuri sau tranşee, fie prin mijloacele
moderne (prosipecţiuni geofizice).
Atari lucrări de prospecţiune au fost întreprinse în ultimul
timp în regiunea Bucşani, precum şi în diverse alte regiuni:
Căilneşti, Floreşti, Ghindoveni, Gura Viitoarei, Scăioşi, etc.
Din expunerea diferitelor aspecte ale unei lucrări de explo
rare şi de precizarea caracterului lucrărilor executate sau în
curs de executare, pe terenurile particulare sau ale Statului,
reese clar insuficienţa lucrărilor de explorare executare până
în prezent, faţă de îndoita necesitate :
a ) De a se asigură prin punerea la timp în valoare a rezul
tatelor lucrărilor de explora e, o producţie constantă sau pe
cât posibil din ce în ce mai mare;
b ) D e a se prevedea, rezerve de terenuri, dovedite cunos
cute prin exiplorare. pentru a puteâ fi puse în valoare atunci
când împrejurării o vor cere.
Dacă. din punct de vedere al dificultăţilor ce prezintă lucră
rile de foraj, precum şi-,al riscului unei lucrări de explorare
pentru petrol, este explicabilă tendinţa de a menţine lucră
rile de explorare în cadrul forajului în adâncime, pentru a
pătrunde la straturile inferioare cunoscute ca petrolifere, sau
al lucrărilor de aşa zisă explorare a terenurilor aflate în pre
lungirea şantierelor existente, din punct de vedere al mecesi-
tatii de a se oreâ rezerve bine definite, prin explorări exe

cutate la timp şi în conditiuni satisfăcătoare, este necesar a
se îndrumă activitatea lucrărilor de explorare spre terenurile
necunoscute, pentru ca, concomitent cu lucrările executate în
apropiere sau în continuarea regiunilor cunoscute şi exploatate
să se determine din timp adevăratul aspect ,al valorii terenu
rilor Statului.
In lumina acestor constatări, concesionarea în anul 1924 a
celor 500 hectare terenuri petrolifere cunoscute, fără nici o
obligaţie pentru concesionari d'e a explorâ perimetre în regiuni
necunoscute, constituie o greşeală fundamentală în politica
minieră a Statului ostnru. Iar considerarea ca terenuri necu
noscute a celei mai mari părţi din cele 1390 ha, concesionate
cu titlul de explorare în 1927, deşi aflate în prelungirea di
rectă a unor şantiere în plină exploatare, consfitue o agravare
a situaţiei create prin concesiunile anterioare.
Din acest punct de vedere, regimul de explorare şi de exploa
tare a terenurilor petrolifere ale Statului, prevăzut în 1924, are
la baza sa un viciu organic, întracât în loc să asigure o
continuitate în exploatarea zăcămintelor petrolifere, duce la
epuizarea lor înainte de vreme.
ifs
* *
Din expunerea ce prevede, putem trage concluzia că re

gimul minier dela 1924 n‘a produs rezultatele aşteptate şi nu
poate să fie considerat drept concretizarea unei politici mi
niere de Stat, menită să contribuie la desvoltarea economiei
naţionale şi la ocrotirea intereselor superioare ale Statului.
De aceea, noi socotim necesar a determină din, nou princi
piile cari trebuie să întregească principiul fundamental al na
ţionalizării subsolului într'un regim minier.
In primul râdn, şi ca o consecinţă a principiului naţionali
zării subsolului, noul regim minier trebuie să precizeze drep
tul de proprietate al Statului asupra subsolului, pe deoparte prin
îngrădirea regimului drepturilor câştigate ale particularilor
prevăzute în Constituţie, iar pe de altă1 parte, prin organi
zarea cadastrului minier, pentru a delimita proprietatea S ta
tului de proprietăţile particulare.
Im al 'doilea rând, politica minieră de Stat trebuie să orga
nizeze în aşa fel valorificarea zăcămintelor miniere, încât să
extindă continuu domeniul minier al Statului prin stimularea
prospecţiunilnr şi a explorărilor, şi mai ales prin condiţiona

rea exploatării terenurilor cunoscute de colaborarea intensă a
întreprinderilor private, la lucrările de explorare- a regiunilor
necunoscute. Prin .aceasta, Statul trebuie să urmărească, să
constituie o rezervă durabilă de zăcăminte, menită să asigure
continuitatea producţiunii şi să amâne procesul de epuizare
a isvoarelor de energie.
Pentru punerea în valoare a zăcămintelor miniere, politica
minieră de Stat trebuie să supună la un tratament egal capi
talurile străine cu cele naţionale. Acest regim noTtnal este im
pus de condiţiile elementare determinate de interdependenţa
economică dintre popoare. Relaţiile economice internaţionale
impun libertatea circuiaţiunii capitalurilor, care nu este alt
ceva decât un corolar firesc al libertăţii circuiaţiunii mărfu
rilor:
Acest regim normal de capitaluri, mai este impus şi de ne
cesitatea valorificării maxime a producţiunii naţionale. Nu este
decât în paguba desvoltării naţionale a unui popor, împiedica
rea punerii în valoare a bogăţiilor sale, printr'un exclusivism
naţional. In afară de paguba 'realizată prin lăsarea fără utili
zare a rezervoriilor de bogăţie, ecnnomia naţională aflată sub
un regim economic exclusivist, este expusă să se resimtă de
pierderi însemnate prin imposibilitatea de a-şi valorifică pro
dusele ei pe piaţa internaţională. In această privinţă, cazul des
facerii petrolului românesc pe pieţe inteimaţioanle este tipic.
Excluderea capitalului străin delà punerea în valoare a pro
duselor petrolifere, a avut ca rezultat exportul lor, în eondiţiuni
de inferioritate, datorit într'o bună măsură atitudinii ostile pro
vocată de organizaţiunile internaţionale de desfacere.
Numai prin .asigurarea unui tratament egal capitalului străin,
la punerea în valoarea a zăcămintelor noastre miniere, se va
isbuti să se realizeze o colaborare ou oragnizaţiile interna
ţionale de desfacere, menită să ducă la o valorificare favorabilă
a produselor noastre petrolifere pe pieţele din afară.
De bună seamă că acest regim de egală tratare a capita
lului străin ou cel naţional trebuie să aibă drept corolar, liber
tatea întreprinderilor cu capital străin de a-şi alege elemen
tele de conducere superioare, indiferent de naţionalitate. In
schimb însă, pentru a marcă caracterul de colaborare al ca
pitalului străin cu forţele naţionale, trebuie să se precizeze
Legea M inelor 11
obligaţiunea că, atât elementele tehnice administrative şi co

merciale superioare, cât şi elementele muncitoreşti de toate
categoriile, să iie într‘o proporţie de cel puţin %. naţionale,
învăţământul nostru superior, tehnic şi comercial, .a ajuns la
un stadiu care asigură recrutarea elementelor pregătite ca să
ocupe locuri înalte în vieaţa întreprinderilor şi îndemânarea
tehnică înăscută în massele noastre populare, sporită prin în
văţământul nostru profesional întreţinut cu sacrificii mari dc
către Stat, pune la dispoziţie elemente tehnice mijlocii şi infe
rioare calificate, cari dealtminteri şi-au trecut cu succes exa
menul de capacitate în vieaţa noastră economică. Asigurând ca
pitalurilor străine locurile de încredere dela conducerea supe
rioară a întreprinderilor, pe lângă pătrimea din toate celelalte
categorii, noi socotim, ică nu mai poate există nici o obiecţiunc
temeinică faţă de minimum de obligaţiuni de colaborare cu
munca naţională calificată şi necalificată.
Acţiunea capitalurilor străine în producţia noastră minieră
nu poate să ducă la acapararea bogăţiilor miniere, pentrucă
între diferitele grupuri petrolifere mondiale este o luptă de
concurenţă şi, în al doilea1 rând, pentrucă Statul, care are drep
tul a alege pe exploratori, este liber să proceadă cu tot dis
cernământul la acordarea permiselor exclusive de explorare.
In ceeace priveşte asigurarea consumului intern, Statului e-
nunţând principiul acoperirii sale cu precădere, are la dispo
ziţie, în politica sa economică generală, mijloacele de asigurare.
.De aceea noi socotim a putea adoptă chiar principiul liber
tăţii comerţului intern, pentrucă Statul este liber să supună
în legislaţia sa generală şi în celelalte legi ordinare cartelu
rile, sindicatele şi oficiile de vânzare ale întreprinderilor mi
niere ca şi oricăror alte întreprinderi industriale, la un regim
legal care să pună zăgaz tentativelor de dOminaţkine monopo
listă a pieţei.
In sfârşit, în politica minieră de S tat trebuie să intre ca
element indispensabil iposesiunea de către S tat a conductei de
petrol. Cu o administaţie pe bază comercială a acestei regii
publice, Statul va asigură prin.tr‘o tarifare raţională scurgerea
la export a produselor petrolifere, păstrând o poziţiune de
neutralitate între diferitele grupuri petrolifere şi asigurându-şi
în acelAş timp un mijloc de influenţare a mersului industriei
dc petrol în raoprt cu interesele economiei naţionale.
ECONOMIA PROIECTULUI
Legea minelor din 4 Iunie 1924 se împarte în trei părţi:

a ) Partea întâia cuprinde principiile generale ce trebuiesc
urmate pentru punerea în valoare a substanţelor minerale, nor
mele după care se regulează raporturile între exploatatori şi
proprietarii suprafeţei, măsurile de conservare şi protectiuoe
a zăcămintelor miniere, măsurile necesare pentru siguranţa per-
sonarului întrebuinţat la lucrări miniere şi dispoziţiuni privi
toare la oragnele de aplicare a legii minelor;
b ) Partea a doua cuprinde dispoziţiuni speciale pentru fie
care grupă de zăcăminte în raport cu natura lor;
c ) Patea a treia cuprinde dispoziţiuinile privitoare la drep
turile câştigate, normele după cari se face triarea lor pe cal
ica recunoaşterii şi validării, de către anumite instanţe spe
cial înfiinţate în acest scop şi condiţiunile în cari vor fi exer
citate.
Schimbările propuse se referă la toate cele trei părţi.
PARTEA I
După ce în art. 1 se reproduc dispoziţiunile art. 19 din
Constituţie, privitoare la dreptul de proprietate al Statului .a-
supra zăcămintelor miniere, în art. 2, se arată cari sunt sub
stanţele minerale aparţinând Statului şi cari sunt cele lăsate
la dispoziţia proprietarilor suprafeţii. In acest din urmă a r
ticol se arată şi gruparea substanţelor minerale, cuprinzându-
le în donsprezece clase.
împărţirea aceasta este însă improprie, pentrucă unele cla
se cuprind substanţele minerale de natură diferită, atât din
punct de vedere al naturii lor cât şi din punct de vedere a!
condiţiunilor în cari pot fi puse în valoare. Această împăr
ţire a dat naştere la diferite conîuziuni, în special în aceeace
priveşte aplicarea părţii a 111-a din lege, referitoare la drep
turile câştigate.
Pentru aceste motive, se propune modificarea- acestui a r
ticol, precizându-se că substanţele miniere se divid îro clase,
subclase şi grupe naturale.
In art. 4—109 se tratează despre r e g im u l d e p u n e r e în v a
lo a r e a s u b s t a n ţ e lo r m in ie r e c a r i a p a r ţin S ta tu lu i.
Modificările propuse, în legătură cu regimul de punere în

valoare a substanţelor miniere, sunt următoarele:
I. LA EXPLORĂRI
Se propune modificarea ,art. 6, 7, 8, 9, 11, 15, 16 ,17, 19 şi

20, conform proiectului anexat.
Prin modificări se stabileşte că:
1. Permisul de explorare se acordă oricui, individual sau în
societate, luându-se în considerare capacitatea tehnică şi fi
nanciară.
Se exceptează petrolul, pentru care nu se vor acordă per
mise de explorare decât societăţilor. Măsura este motivată de
faptul că explorarea la petrol presupune o capacitate tehnică
şi fiimaheiară care nu poate fi dată decât de societăţi, cari
dispun de capitaluri cu cari să poată face faţă eheltuelilor mari
pe cari le reclamă forajul.
2. Nu se pot acordă perimetre rezervate pentru explorare
decât în regiuni declarate explorabile. Această măsură este
necesară pentru a se asigură caracterul de explorare reală,
exceptându-se zonele aflate în aproprierea şi prelungirea re
giunile exploatate, cari urmează a constitui perimetre de ex
ploatare.
3. Acordarea permisului de explorare constituie un drept la
obţinerea ulterioară a concesiunii.
4. Lucrările de explorare pot fi întreprinse fie după iniţia
tiva Statului, fie după cerefea celor interesaţi.
5. Măsuri asigurătoare în vederea explorării întregului peri
metru, pentru care s‘a dat permisul.
6. In cazuri excepţionale permisul de explorare poate fi
prelungit şi peste durata maximă de 6 ani, prevăzută în le
gea în vigoare şi menţinută în proiectul de modificare.
II. LA CONCESIUNI
Se propune modificarea art. 22, 23, 26, 27, 30, 32, 34. 35.
39. 41. 42, 43, 44, 46, 48, 50, 51. 52. 54. 55 57 59 65 87
97, 99, 100, 103, 104, 107, 109 şi suprimarea art. 33. 38 şi 40.
Prin aceste modificări şi suprimări se stabileşte că:
1. Regiunile explorate pe bază de permis exclusiv şi decla
rate proprietate minieră concesionabilă vor fi împărţite numai
in două părţi: o parte va formă perimetrul cuvenit de drept

exploratorului, iar cealaltă va constitui rezerva Statului.
2. Exploratorul are dreptul să obţină concesiunea, este însă
obligat să formeze în termen de un an o societate anonimă
pentru exploatarea perimetrului său.
Dacă nu formează o asemenea societate, Statul rămâne li
ber să dispună de concesiune rezervând exploratorului drep
tul de m tevenţă şi dreptul de a fi despăgubit de costul lu
crărilor de explorare.
3. Pot dobândi concesiuni miniere societăţile de orice fel, ro
mâne şi străine cari îndeplinesc formele cerute de legile ro
mâne şi persoanele juridice de drept comun,
4. Concesiunile se acordă pe bază de licitaţie publică.
Dacă pentru explorări, este oportun a se lăsă Statului li
bertatea de a-şi alege exploratorii, dintre cei ce doresc a po
sedă capacitatea tehnică şi financiară, pentru concesiunile de
exploatare a terenurilor miniere, sigure sau probabile, numai
licitaţia publică între cei ce îndeplinesc conditiumile obiective
poate să înlăture arbitrarul şi poate produce maximum de be
neficiu pentru Stat.
5. Personalul este împărţit în două: a ) Personalul direcţiunii,
compus din directorul [general, directorul comercial, direotorul
administrativ şi membrii comitetului de direcţie; b ) Perso
nalul tehnic, -comercial şi administrativ. Dacă pentru primii se
admite libertatea de a fi aleşi şi dintre acţionarii străini, în ce
priveşte -cei din categoria doua se impune ea trei pătrimi să
fie români.
6. Prelevarea -de 15% din beneficiul net prevăzută de a-rt.
43 în folosul funcţionarilor şi muncitorilor, se red-uce la 5%
din beneficiul net şi se va percepe, independent de sumele -da
torite de întreprinderi conform legislaţiei muncii.
Această prelevare se va -calculă la suma ce va rămâne din
beneficiul net, după ce se va atribui acţionarilor -un prim
dividend egal cu scontul Băncii Naţionale la 31 Decemvrie al
anului pentru -care se încheie bilanţul.
Fondul rezultat din aceste prelevări va fi administrat, de o
Casă specială şi va fi întrebuinţat numai pentru institutiuni de
ordin cultural şi social, în favoarea lucrătorilor şi a [funcţio
narilor.
Până în prezent, prelevarea de 15% a fost administrată de
întreprinderi fără -nici un fel de control din partea autorită
ţilor.
7. In caz de retragere a concesiunii, vechiul concesionar

şi creditorii săi au dreptul la o despăgubire în limita plus va
lorii câştigată de mină prin investitiunile făcute.
8. In loc să se prevadă obligaţia pentru producători de pla
tină şi aur să predea Statului t o t m e ta lu l o b ţin u t, s ‘a prevă
zut numai un drept de preemtiune pentru Stat, la preţul mon
dial.
PARTEA II
Tot în legătură cu administrarea şi punerea în valoare a
zăcămintelor miniere, cu interesul de a stimula iniţiativele, a
asigură continuitatea productiunii miniere şi drepturile Statu
lui, ca proprietar al subsolului, se propune modificarea art.
m , 172, 176, 177, 179, 180, 181, 182, 183, 185, 186, 192. şi 196
din partea a Il-a a legii şi anume :
LA CĂRBUNI
Se măreşte suprafaţa minieră a perimetrului de explorare

delà 100 la 200 ha ca minimum. Pentru 3 puncte explorate cu
rezultat favorabil, exploratorul are dreptul să obţină concesiu
nea pe un perimetru de 200 ha. Restul, dacă perimetrul de ex
plorare este mai mare, formează rezerva concesiunii sale.
Durata concesiunii se fixează la 50 ani, în loc de 30 până
până la 50 ani.
LA PETROL
Se măreşte suprafaţa perimetrului de explorare delà 400 la.

1.000 ha, în loc de 100—400 ha cât este astăzi.
Această mărire este necesară pentru că dă exploratorului
putinţa să-şi aleagă punctele cele mai favorabile pentru a ex
ploré mai multe cute anticlinale şi în acelaş timp permite ca
Statul să recupereze ca rezervă o suprafaţă mai mare decât
ar puteà aveà delà perimetrele mai mici.
La declararea proprietăţii miniere concesionabile, în ioc să
se împărţească regiunea în perimetre sau grupe de perimetre,
se împarte în: perimetrul cuvenit exploratorului şi rezerva
Statului.
Dacă suprafaţa declarată proprietate minieră concesionabilâ

:nu este mai mare de 200 ha., jumătate se acordă de drept
explortorului, iar cealaltă jumătate constituie rezerva Statului.
Dacă această suprafaţă este mai mare, exploratorul primeşte
•pentru fiecare 100 de hectare în plus numai 25% din supra
faţă, restul constituind rezerva Statului.
Terenurile petrolifere se împart în 3 categorii:
a ) Terenuri sigure sau vizibile;
b ) Terenuri probabile petrolifere;
c ) Terenuri posibil petrolifere.
Terenurile de prima categorie constitue rezerva Statului.
Cele din a doua categorie sunt situate în apropierea lucră
rilor de exploatare în fiinţă şi trec în categoria întâia pe mă
sură ce lucrările de exploatare înaintează spre ele. (
Terenurile din categoria a treia sunt cele situate la depăr
tări mai mari de exploatările existente, sunt presupuse pe
trolifere şi nu pot deveni sigure sau vizibile decât prin lucrări
de explorare.
Nu s e ' pot acordă permise exclusive de explorare decât pe
terenurile din categoria a treia.
In modul acesta se asigură continuitatea producţiei petroli
fere şi se amână epuizarea ei.
Rezervele Statului sunt de două feluri:
a ) Rezerve de durată;
b ) Rezerve regionale.
Rezervele de durată nu pot fi concesionate decât prin lege
■specială.
Dacă însă sunt ameninţate de degradare prin lucrările de
exploatare învecinate, ele devin rezerve regionale şi pot fi
concesionate după normele Legii.
Perimetrele de exploatare ce se vor concesiona dîn rezer
vele Statului vor aveâ suprafaţa de 40ha, şi vor fi acordate
pe bază de licitaţie publică şi cu obligaţiunea de a săpa o
sondă de explorare într‘o regiune necunoscută indicată de mi
nister.
Daca această sondă este săpată cu rezultat favorabil, ex
ploratorul are dreptul la un perimetru dte 30 ha în jurul sondei.
Dacă însă Statul va aveâ interes să considere ca rezervă
toată suprafaţa explorată, atunci perimetrul cuvenit explora
torului va fi delimitat în terenurile considerate ca rezerve re-
l -gionale.
O modificare foarte importantă este cea privitoare la rede-

vente, cari astăzi sunt percepute de Stat după scara progre
sivă prevăzută de art. 186.
După dispoziţiunile actuale redeventa se calculează trimes
trial la producţia totală.
Acest sistem prezintă următoarele dezavantaje:
a ) Face imposibilă determinarea exactă a calităţii produc-
tiunii. In adevăr, pe acelaş perimetru sunt sonde cari exploa
tează straturi diferite, cum este cazul la Moreni şi în alte
părţi. Aici se extrage în acelaş timp ţiţeiul paraftaos şi ne-
paraifinos. Diferenţa de preţ dela o calitate la alta este de
circa 2.000 lei la vagon şi neputându-se face determinarea e-
xactă, Statul pierde anual sume foarte importante;
b ) Calculul pe grupe de sonde şi pe bază de medii tri-
mlestriale lasă (exploratorului putinţa de a regulă producţia
sondelor prin sistemul duselor, sau oprind productiunea un
timp oareoare, astfel încât să plătească cea mai mică rede-
ventă;
c ) Pe măsură ce perimetrul este epuizat şi producţia scade,
redeveni a Statului poate scădea până la 8%. De aceea rede-
venţa percepută de Stat la începutul exploatării este mai mare
numai în aparentă, pentru că reprezintă înitr'o oarecare mă
sură şi un acont asupra producţiei viitoare.
De exemplu: redeventa cuvenită Statului în anul 1921 la
perimetrul II Credit Minier (Moreni-Crioov) a fost 21.3%, iar
în anul 1927 numai 8%, iar la perimetrul III din aceeaş re
giune în anul 1925 redeventa a fost de 23,7%, iar în anul
1927 a fost numai 12%;.
d ) In unele cazuri redevenţa poate fi excesivă sau inechi
tabilă. De exemplu: dacă se întâmplă ca prima sondă pusă
pe un perimetru să aibă o producţie mare, cum este cazul
sondei Nr. 2 „I. R. D. P,“ de pe perimetrul de explorare dela
Gura-Oonitei, redeventa datorită Statului este de 35% şi diacă
se întâmplă ca o asemenea sondă să se strice după câtva
timp de producţie atunci e.a rămâne neamortizată din cauza
redeven{ei excesive;
e ) Redeventele actuale apasă greu la începutul exploatării,
adică tocmai atunci când nevoile financiare ale întreprinderilor
sunt mai mari.
Pentru .aceste motive am ales alt sistem de calculare a re-
devenţelor şi anume:
Calculul să se facă pe sondă proporţional cu producţia ei,

«după următoarea scară:
Prima miie de vagoane ...............................12%

A doua miie ,, „ 15%
A treia „ „ „ ...................................17%
A patra „ „ ,, ...................................19%
A c in e e a ,, ,, „ ....................... 21 %
şi aşâ mai departe până când redeveni a ajunge la 50%, dela

care punct rămâne constantă.
Din calculele făcute pe această bază pentru diferite şantiere,
rezultă că redevenea va fi de 15,27—16,77, adică este apro
piată de media actuală care variază între 15% şi 16%.
Acest sistem prezintă următoarele avantaje:
a ) Redeventa este proporţională cu producţia totală a fiel
cărei sonde, deci nu asupreşte pe concesionari;
b ) Permite perceperea calitativă a redevenţelor, deoi fereşte
Statul de riscul de a fi păgubit;
c ) Calculul este foarte simplu, se poate face în orice moment
din vieata sondei şi deci dă putinţa unui control sigur.
Pentru valorificarea maximă a redevenţelor Statului am pre
văzut dreptul pentru Stat de a exporta ţiţeiul pe care îl per
cepe în natură şi pentru a ocroti pe producătorii de ţiţei, am
prevăzut dispoziţia pe baza căreia Ministerul Industriei şi
Comerţului va putea acordă dreptul de export al ţiţeiului în
cazul când producţia totală va depăşi capacitatea de prelu
crare pe baze raţionale a rafinăriilor interne. Autorizatiune
d e export se va acordă producătorilor de ţiţei, cari nu au
rafinării proprii asociate în acest scop.
Pentru a preveni orice interpretare abuzivă, am dispus ca
constatarea incapacităţii de prelucrare a rafinăriilor interne
să fie făcută de o comisiune compusă din directorul general ai
minelor, un reprezentant al producătorilor de ţiţei şi unul al
rafinorilor. In sfârşit, menţinând dispoziţiunea enunţată în art.
198, după care consumatiunea 'internă trebuie să fie complet
satisfăcută şi cu întâietate, am admis libertatea comerţului
intern.
In ce priveşte eventuala formaţiune a unui sindicat, cartel
sau oficiu de vânzare, am prevăzut că funcţionarea sa va îl
supusă regimului general ce se va stabilit în legislaţia in
dustrială în această materie.
STABILIREA ŞI PERCEPEREA TAXELOR, IMPOZITELOR"

ŞI REDEVENŢELOR
Se propune modificarea arf. 122, 123, 124, 125, 126, 127, 128,.
129, 130 şi introducerea unor articole noui.
Modificările reprezintă o adaptare la jurisprudenţa de până
acum în această materie şi au ca scop:
a ) Clarificarea textelor pentru a înlătură controversele ce
au avut loc până acum;
b ) Măsurile necesare pentru asigurarea unui control sever
al impozitelor şi redevenţelor Statului din punct de vedere al
cantităţii, calităţii şi valorii.
Astfel se precizează că taxele pe suprafaţă se vor percepe
la întreaga suprafaţă concesionată fie de Stat fie de particu
lari, indiferent dacă este sau nu pusă în exploatare.
Măsura este dreaptă pentrucă din moment ce un particular
ţine imobilizat în patrimoniul său o serie de bunuri cari alt
fel ar reveni Statului, el este obligat să plătească cel puţin a-
ceasta taxă. Măsura este necesară şi pentru a preveni aca
parările.
Se prevede obligativitatea întreprinderilor de a ţine regis
tre regulate de producţie şi vânzare şi sancţiunile în caz de
neconformare.
Se mai prevede dreptul Statului de a pretinde produse mi
niere curăţite de impurităţi, atunci când perceperea se face
în natură.
Se prevăd sancţiuni pentru cei cari n‘ar face la începutul
fiecărui an deciaratiunile necesare pentru impuneri, precum şi
pentru acei cari ar înscrie în registrele arătate date false.
In fine, se prevede scutirea de impozitele miniere a ex
ploatărilor Statului în regie, a carierelor exploatate de Stat,
judeţe şi comune, pentru şoseluirea drumurilor şi pentru micii
gospodari cari extrag materiale de construcţie de pe proprie
tăţile lor şi numai pentru nevoi proprii.
AUTORITATEA MINIERĂ
Acest capitol cuprinde dispozitiunile înscrise în legea ac

tuală sub art. 146—154.
Organizarea actuală a autorităţii miniere este ou desăvâr-
rşie anormală pentrucă dă atributiuni de aplicare a legii mi
Expunerea de Motiva 171
nelor unor organe ea Institutul Geologic, care nu poate fi decât

o instituţie de cercetări ştiinţifice şi Consiliului superior de
m in e, care nu^ poate fi decât organ consultativ al ministeru
lui şi în anumite cazuri instanţă de judecată.
Mai mult, prin atributiunile ce le sunt date, Institutul Geo
logic şi Consiliul superior de mine face inexistentă răspunde
rea ministerială, fiindcă în toate chestiunile importante av-
zul lor este obligatoriu pentru ministru, care în aplicarea legii
minelor nu poate luâ nici o măsură fără asentimentul acestor
organe.
Apoi, astfel cum este compus astăzi Consiliul superior de
mine, este departe de a asigură aplicarea obiectivă a dişpo-
ziţiunilor legii, mai ales când este vorba de acordat sau in
stituit diferite drepturi miniere, pentrucă majoritatea mem-
brlor sunt reprezentanţi ai întreprinderilor sau a unor anu
mite interese şi nici de cum a intereselor generale.
Pe lângă aceasta, în organizarea actuală, atributiunile auto
rităţii miniere sunt date în sarcina serviciului central al Di-
recţiunei generale a minelor. Acest fapt dă naştere Ia multă
pierdere de vreme şi întârzieri dăunătoare particularilor inte
resaţi şi în acelaş timp împiedică Direcţiunea generală a mi
nelor de a-şi îndeplini menirea de organ de studii, iniţiativă
şi conducere.
Pentru remedierea stării de lucruri actuale, se propune mo
dificarea radicală a acestui capitol din lege, precum urmează:
Institutul Geologic rămâne cu menirea de instituţie de cer
cetări ştiinţifice şi va fi consultat de Minister numai în ches
tiunile de strictă specialitate.
Consiliul de mine devine organ consultativ al Ministerului,
iar pentru anumite cazuri, expres prevăzute de lege, rămâne
mai departe instanţă de judecată şi atunci deciziunile consi
liului sunt executorii.
In ce priveşte compunerea Consiliului, el va aiveâ în viitor
15 membri în loc de 17 ca până acum şi mu va mai avea
membri supleanţi, cari astăzi sunt în număr de şapte şi iau
parte în totdeauna la şedinţe chiar dacă titularii sunt pre
zenţi.
Consiliul va fi astfel compus :
1. Din trei membri de drept: Directorul general al minelor,
care acum există la şedinţe numai în calitate de informator,
directorul Institutului Geologic şi directorul general al Conduc
telor Statului.
2. Doi magistraţi dela înalta Curte de Casaţie şi doi deb

Curtea de apel din Bucureşti, desemnaţi de Ministerul Justi-
tiei.
3. Un membra al Consiliului superior al administrării în
treprinderilor şi avuţiilor publice, delegat de acel consiliu.
4. Un membru al Consiliului superior al energiei, delegat de
consiiiu.
5. Patru ingineri, specialişti în cărbuni, petrol, minereuri
metalifere şi siderurgice.
6. Un economist.
7. Un jurisconsult.
Membrii arătaţi sub punctele 4, 5 şi 6 vor fi numiţi după ce
se va luă avizul instituţiilor de studii şi cercetări ştiinţifice,
sau al corpurilor profesionale respective, constituite pe bază
de lege.
Membrii vor fi numiţi pe termen de 5 ani prin Decret Re
gal, după propunerea Consiliului de Miniştri, întemeiată pe ra
portul ministrului industriei şi comerţului şi nu vor putea ii
revocaţi decât pentru abateri grave dela datorie, constatate
de Consiliul superior de mine.
Membrii consiliului nu pot fi funcţionari sau membri în con
siliile de administraţie ale întreprinderilor miniere sau având
legături cu mineritul.
In ceeace priveşte Direcţiunea generală a minelor, ea es-c
restabilită în atribuţiunile sale normale de organ principal de
aplicare a letgii minelor, organ de iniţiativă şi de studii pen
tru luarea măsurilor necesare propăşirii industriei mlneretul ii
şi celor conexe, organ de control şi coordonare a activităţii i-
cesto industrii.
In exercitarea atribuţiunilor sale, Direcţiunea generală a m i
nelor va ii ajutată de direcţiuni miniere regionale şi de auto
rităţi miniere locale, având fiecare atribuţiuni bine determi
nate şi stabilite astfel, încât interesele particularilor să nu
mai sufere ca astăzi când pentru cea mai neînsemnată ches
tiune se cere deslegarea dela centru.
Pe lângă fiecare direcţiune regională se înfiinţează comisiui»
mixte, compuse din preşedintele tribunalului local, un judecătjr
dela acelaş tribunal şi directorul regional, şi având atr.butiunea
de a rezolvă chestiunile ou caracter contencios, precum şi de a
judecă în cazurile determinate prin lege.
Funcţionarii Direcţiunii generale a minelor şi cei din servi-
ciile sale exterioare nu pot dobândi concesiuni miniere, nu pot

achiziţiona redevenţe nu pot face parte din consilii de ad
ministraţie şi nici nu pot fi consultanţi ai întreprinderilor
miniere. Interdicţia eu privire la concesiuni şi redevenţe se în-
tnde şi la soţiile şi copiii minori ai funcţionarilor.
CĂRŢILE MINIERE
Legea minelor a instituit la Cap. VI „Cărţile miniere“, cu

scopul de a organiză publicitatea drepturilor şi sarcinelor de
orice fel asupra proprietăţii miniere.
Atât pentru cărţile miniere propriu zise prevăzute de art.
156—162, în cari se înscriu actele prin cari se istituie, în baza
legii minelor, drepturi miniere de explorare şi exploatare, cât
şi pentru cărţile miniere speciale prevăzute de art. 240, alin.
VI—privitoare la drepturile miniere câştigate înainte de -1
Iulie 1924, — care se înscriu după ce acestea sunt validate şi
hotărîrile rămân definitive, s'au prevăzut anume registre şi s'a
arătat modul cum să se treacă în ele drepturile, sarcincîe
Si toate actele juridice privitoare la concesiuni; totuş, în prac
tică aceste date s'au trecut numai parţial Ia unele tribunale
şi nu s‘au trecut deloc la altele.
Dar dacă s'a dat atenţia cuvenită pentru publicitatea drep
turilor şi sarcinilor asupra proprietăţii miniere, ea nu s’a acor
dat în aoeeaş măsură ş: pentru identificarea obiectului cores
punzător acestor drepturi şi sarcini miniere.
Nu s’a ocupat actuala lege a minelor de stabilirea cadas
trului minier, întocmit aşa fel ca să precizeze şi să asigure
pe de o parte dreptul de proprietate al Statului asupra sub
solului, separând în mod clar şi bine distinct pe teren dome
niului minier al său de acel al concesionarilor sau al particula
rilor cu drepturi câştigate pentru timpul determinat de lege,
iar de altă parte făcând o identificare cu caracter juridic a
fiecăruia din proprietăţile cuprinse în regiunile cu drepturi
câştigate cât şi o verificare şi o consacrare cu aceiaş caracter
a concesiunilor consolidate sau validate.
in intervalul de cinci ani de aplicare a legii s'au executat
numai măsurători izolate, cu deosebire ale perimetrelor de ex
plorare şi exploatare, s'au purtat tratative pentru ridicarea în
pian a terenurilor embaticare din judeţul Dâmbovita şi Praho
va, însă nu sta urmărit în toate acestea o adevărată lucrare
de cadastrare juridică.
Din această cauză, ca şi din cauza imperfecţiunii legii de

consolidare şi mai cu seamă a modului cum dispoziţiimile ei
s’au aplicat, dreptul de proprietate al Statului asupra subso
lului a fost supus într‘o însemnată măsură tentativelor de u-
zurpaire, sustrăgându-se importante terenuri petrolifere din pa
trimoniul Statului, care numai printr‘o acţiune concertată ad
ministrativă şi judiciară vor putea fi recâştigate.
In anul trecut s’a luat în studiu executarea cadastrului mi
nier, pe o suprafaţa restrânsă de 20.000 ha, sprijinindu-se pe o
lucrare de geodezie între R.-Sărat şi R.-Vâlcii; s‘a aprobat
prin înaltul Decret Regal Nr. 1,200 din 928 deschiderea unui
credit extraordinar de 21.000.000 lei din fondul de prospecţiuni
şi explorări, eşalonându-se întreaga lucrare pe timp de 2
ani, dar dacă lucrarea de geodezie s‘a executat în parte pe
teren prin Serviciul Geografic al Armatei, lucrarea detaliilor
a rămas în întârziere din lipsa regulamentului de aplicare al
legii pe baza căruia să se poată determina şi fixă juridiceştc
valabil drepturile miniere.
Prin lucrarea Cadastrului Minier, urmărind ridicarea în
plan şi delimitarea juridică a tuturor regiunilor minere şi în
deosebi a celor petrolifere din Vechiul Regat, în localităţile
unde există drepturi câştigate, conform Constituţiei şi leg.i
minelor, se vor precizâ drepturile Statului, de care se leagă
îmtr’o însemnată măsură şi creditul Statului, se vor putea sta
bili şi inventariâ rezervele de petrol, cu scop de a creiâ pe
baza unor prospecţiuni geologice amănunţite regiuni noui de
explorare şi eventual perimetre de exploatare, se vor puteâ în
tocmi studiile de comassarea perimetrelor cu parcele mici e-
existente spre a> avea perimetre cu suprafeţe mai mari, în ve
dere de a permite o aşezare convenabilă a instalaţiunilor dela
suprafaţă, de a exploatâ zăcămintele în modul cel mai ra
ţional posibil şi a iefteni costul de produeţiune; în acelaş timp,
prin această lucrare de inventariere cu caracter tectonic şi juri
dic al drepturilor miniere se va reda proprietarilor şi con
cesionarilor de terenuri din aceste regiuni siguranţa dreptu
rilor pe care astăzi nu o au şi va pune pe deţinătorii de drep
turi în fata realităţii, evidenţiindu-Ie conflictele pe cari astăzi
le pot bănui, însă nu se pot cunoaşte cu certitudine şi în to
talitatea lor tocmai din cauza lipsei cadastrului.
Executarea cadastrului minier, mai cu seamă în regiunile
petrolifere din Vechiul Regat nu mai poate întârzia, de aceea,
fără a schimbă articole- privitoare la capitolul cărţilor miniere,

am prevăzut în -completarea ultimului articol dispoziţiuni de
ordin general, rămânând ca pe cale de regulament să se sta
bilească precizările de amănunt.
Deşi prin caracterul său special, cadastrul minier peocupân-
du-se de drepturile şi sarcinile miniere, constituie numai o par
te din cadastrul general, el trebuie să oglindească situaţia to
pografică, juridică si economică a proprietăţii imobiliare şi să
constituie titlul de proprietate opozabil terţelor; în regulamen
tul de aplicare vor aveà a se lu à dispoziţiuni de ordin tehnic
şi juridic de aşa fel cai să poată servi la timpul oportun lu
crărilor d-e întocmire al regimului cadastral unic ce se va 'a-
daptâ pentru întreaga ţară şi la care lucrările -cadastrului mi
nier să se poată îngloba pentru simpla completare a celor
din urmă.
DISPOZIŢIUNI SOCIALE
Um defect însemnat al legii din 1924 îl constituie insuficienţa

şi mai ales lipsa de preciziune a măsurilor de ordin social,
luate fără -nici o legătură cu legislaţia muncii. Coordomându-le
şi întregindu-le, le-am adunat într'un capitol special (Cap. Ii,
partea 1.
SANCŢIUNI
Această materie este tratată în legea actuală sub art. 132-145

şi cuprinde sancţiunea -ce se aplică exploratorilor, concesio
narilor, persoanelor responsabile şi în genreal, tuturor între-
prindeilor guvernate de legea minelor, în cazul când comit a-
haiteri de-la dispozitiunile acestei legi, ale regulamentelor şi
deriziunilor ministeriale date în baza ei.
Se propune modificarea art. 133, 135, 138, 140 şi 142. Mo
dificările propuse sunt de importanţă mică şi au de scop ar
monizarea lor -cu modificările celorlalte părţi din lege, deter
minarea m a i proc:să a organelor chemate să aplice aceste
sancţiuni, precum şi căile pe cari pot fi atacate sancţiunile în
cazul1 când par nedrepte sau prea severe celor cărora sunt
aplicate.
PARTEA III
DREPTURI CÂŞTIGATE
Această parte de lege guvernează perioada de tranziţie (50

ani dela promulgarea Constituţiei) dela< vechile regimuri la
noul regim minier şi cuprinde dispoziţkmi cu privire la con-
diţiunile în cari vor îi recunoscute ca drepturi câştigate, drep
turile miniere dobândite sub regimul legiuirilor anteiroare legii
minelor din 4 Iulie 1924, precum şi modul de exercitare a a-
cestor drepjuri.
Este partea cea mai delicată din legea minelor, pentru că
fixează limitele sferei drepturilor câştigate şi de aceea este o-
biectul celor mai severe critici.
In ce priveşte întinderea drepturilor câştigate, criticile sunt
neîntemeiate, pentru că legiuitorul din 1924 a trecut dincolo
de prevederile Constituţiei, lărgind până la limita extremă sfe
ra acestor drepturi.
Criticile sunt însă întemeiate când se referă la alte lipsuri
ale legii şi anume:
I. Dispozitiunile sunt neîndestulătoare pentru apărarea drep
turilor Statului.
II. Unele texte nu sunt destul de clare sau se contrazic, iar
altele sunt inaplicabile, fapt care dă naştere la eonfuziuni nu
meroase şi dăunătoare Statului şi la procese interminabile, care
nu pot fi în folosul nici al Statului, nici ,al posesorilor de drep
turi câştigate.
III. Alte texte contrazic principiul Constituţional sau ies din
cadrul prevederilor Constituţiei.
A. Din prima categorie fac parte:
a) Art. 235 punctul b ) care astfel cum este redactat dă
naiştere la discutiuni. Se susţine înaintea instanţelor de vali
dare că acest text este în legătură numai cu legea pentru li
chidarea 'bunurilor supuşilor foşti inamici din 13 Iunie 1923.
De fapt textul se referă la orice lege, decret-Iege, etc., din
care ar derivă pentru Stat un drept de proprietate asupra
subsolului şi deci instanţele de validare sunt datoare să veri
fice dacă bunul reclamat nu vatămă drepturi de asemenea na
tură.
Prin proectul alăturat se propune complectarea acestui ar
ticol în sensul arătat mai sus.
Tot în scopul de a garanta apărarea drepturilor Statului se

mai propun următoarele complectări:
b) La art. 236 se prevede că reclamantul care cere recu
noaşterea ca drept câştigat a unui bun minier trebuie să pre
zinte ©omisiunii de validare şi un certificat liberat pe baza lu
crărilor comisimnilor de expropriere, prin care să se facă do
vada că bunul nu intră sub prevederile legilor agrare în ceeace
priveşte subsolul; pentru facerea acestor dovezi, posesorii de
drepturi din Ardeal şi Banat vor anexa la cererile lor ex
trase depe cărţile funduare.
c ) La art .262 se propune modificarea şi complectarea alinea
telor 1, 2 şi 3 în sensul că validarea are ea obiect cercetarea
bunului reclamat, nu numai in raport cu dispoziţiunile art. 19
din Constituţie, dar şi în raport cu orice lege, decret-lege,
etc., care ar conferi Statului drepturi asupra subsolului.
d ) La art. 238 se adaugă un aliniat nou după aliniatul 3,
prin care se precizează că în examinarea şi verificarea drep
turilor câştigate, eomisiunile de validare trebuie să aibă în
vedere care era situatiunea juridică a drepturilor reclamate
în intervalul 1 August 1914—28 Martie 1923 (promulgarea Con
stituţiei), iar în ce priveşte drepturile proprietarilor, comuna
în care erâ situat terenul Ia data promuglării legii minelor
din 1924.
Dispoziţiunea este necesară, pentrucă s‘a prezentat, şi unele
comisiuni au considerat ea bune, acte de concesiune şi hotă-
rîri de consolidare date după promulgarea Constituţiei, deşi
această dată interesează, pentru că dacă atunci terenul nu era
concesionat şi în comuna respectivă nu au existat exploatări
normale atunci dreptul nu poate fi validat, pe când dacă la
acea dată terenul erâ concesionat, dreptul poate fi validat, in
diferent dacă în comună au existat sau nu drepturi câştigate.
Apoi sunt localităţi în cari nu au existat niciodată exploatări
normale, dar la data promulgării legii minelor făceau parte
din comune în care existau asemenea exploatări, de exemplu:
satul Qorgota astăzi comună, şi la promulgarea legii făcând
parte din comuna Răsvad.
Proprietarii din această localitate pot validă.
Mai sunt localităţi cari la data promulgării legii minelor
făceau parte din comunele unde nu au existat niciodată ex
ploatări, iar astăzi sunt alipite la alte comune în cari au e-
xistat asemenea lucrări.
Exemplu: cătunul Valea Mieilor, care înainte făcea parte

din comuna Valea Călugărească, iar astăzi este alipit la comu
na Urlaţi, unde au existat exploatări. Proprietarii terenurilor
din acest cătun :nu pot validă.
e ) Art. 238, alin. 4, prevede că comisiunile de validare an
dreptul să facă cercetări, comisiuni rogatorii, etc., pentru re
zolvarea cazurilor ce-i sunt supuse.
Pentru că aceste organe nu sunt instanţe de judecată, ei
organe de verificare a titlurilor celor cari reclamă drepturi
câştigate şi pentnucă din obiceiu actele prezentate sunt insu
ficiente, iar reprezentantul Statului este rău orienat sau nu are
mijloace dc dovadă suficiente, ne propune modificarea alinea
tului de mai sus în sensul că, comisiunile sunt obligate să facă
din oficiu cercetări la fata locului, oridecâteori va fi necesar,
pentru limpezirea dreptului şi chiar dacă părţile n‘ar cere
acest lucru.
f ) In art. 262 se prevede că legea de consolidare rămâne
în vigoare în tot ce nu este contrariu legii minelor. De aceea
se propune completarea alin. 6 de sub acest art., în sensul
că legea de consolidare rămâne în vigoare numai in măsura
în care dispoziţiunile sale nu sunt contrarii, atât legii minelor
cât şi Constituţiei, şi adăugirea unui aliniat în care se preci
zează că hotărârile de consolidare nu sunt opozabile Statului,
dacă au ca obiect un bun care aparţine acestuia.
Clarificarea şi complectarea acestui art. în sensul arătat este
necesară, pentrucă dacă s’ar admite teza contrarie, ar însemnă
ca pe calea consolidării să se anuleze dispoziţiunile art. 19,
din Constituţie.
S ) Tot în scopul apărării drepturilor Statului se propune
introducerea unui art. nou după art. 270, în care se prevede
că actele sau formalităţile de orice fel, privitoare la drepturi
miniere dobândite dela particulari, contrar dispozitiunilor Con
stituţiei şi legii minelor sunt nule de drept.
Deasemenea, că în contra hotărârilor de validare este des
chisă calea revizuirei conform dreptului comun, iar contra ho-
tărîrilor de validare pronunţate până acum este deschisa calea
revizuirei, în termen de un an dela promulgarea legii de mo
dificare.
B) Din a doua categorie, adică a textelor inaplicabile cari
sunt confuze sau se contrazic, fac parte următoarele articole:
a ) Art. 241 şi 242 cari se referă la drepturile câştigate in
materie de explorare. De fapt nu există nieiun drept de ase

menea natură, care să poată fi încadrat în textul acestor arti
cole, pentrucă la data promulgării legii minelor toate erau
perimate din cauza aplicării decretului-lege Nr. 2.447 din 920.
Insă Ministerul Industriei considerând că ar fi inechitabil să
nu se recunoască aceste drepturi cari nu putuseră fi prelungite
din cauza Statului şi că ar însemnă să păgubească pe explo
ratori fără nici o vină din partea lor, a luat prin deciziunile
ministeriale cu Nr. 91.410 din 1924 şi 29.114 din 1925, măsura
de a reînoi permisele expirate sau a le perschimbâ în con
cesiuni, dacă lucrările de exploatare sunt concludente şi reînoi-
rea şi preschimbarea urmând să fie făcute în eonditiunile legii
noui a minelor.
Se propune adaptarea art. 241 şi 242 a dispozitiunilor ară
tate mai sus;
b ) Art. 251, alin. 2, 3, 4, 5 şi 6.
In tot cursul celor 5 ani de aplicare a legii nu s ’a găsit
nici un caz căruia să i se poată aplică aceste texte. De aceea
se propune suprimarea lor;
c ) Art. 253 prevede obligaţiunea de plată a unei redevente
speciale de 4% din producţia brută, ia concesiunile petrolifere
situate în comunele în cari nu au existat niciodată exploatări
normale de petrol.
Ţinând seama că o serie de concesiuni situate în aceleaşi
comune sunt scutite de validare, fiindcă erau consolidate sau
în curs de consolidare la data promulgării legii minelor şi a-
vând în vedere că nu este nici un motiv de drept sau de fapt,
care să justifice scutirea lor de plata acestei redevente, textul
respectiv este completat cu dispoziţiunea că sunt supuse la obli
gaţia de a plăti redevenţa de 4% şi aceste concesiuni ;
d ) Pentru fixarea drepturilor câştigate în raoprt cu lucrările
de exploatare cari dau drept la validare, legea actuală pre
vede date sau perioade de timp diferite, fără nici un folos
^ practic pentru Stat, în cei ace priveşte aducerea bunurilor
miniere în patrimoniul Statului.
Astfel, art. 243 şi 245, alin. 1, art. 251, alin. 1, art, 255,
prevăd condifi-unea unei exploatări normale la data promulgă
rii Constituţiei, iar art. 244, alin. 2, art. 245, alin. 3, art. 251,
alin. 6, art. 253, alin. 1, art. 255, alin. 3 şi art. 256 prevăd
eonditiunea unei exploatări normale la data promulgării legii
minelor din 1924.
Apoi, art. 245, alin. 3 şi art. 256, prevăd existenţa unei ex
ploatări normale în intervalul dela 1 August 1914—4 Iulie
1924, iar art. 251, alin. 6 şi art. 255 alin. 3, cer ca o aseme
nea exploatare să fi existat în intervalul 15 August 1916—4
Iulie 1924.
Având în vedere' că această diversitate nu poate avea nici
un folos pentru Stat, putând dâ loc numai la confuziuni şi pro
cese, se propune uniformizarea, lor peste tot, în sensul că se
cere o exploatare normală, la data promulgării legii din 1924.
sau în intervaul 1 August 1914—4 Iulie 1924.
e) Pentru determinarea minieratului asupra căruia poate fi
validat dreptul de a-1 exploata, legiuitorul din 1924 a între
buinţat expresiuni diferite şi anume: în unele locuri „substanţa
minerală” (art. 245, alin. 3 şi .art. 246), alte ori „clasă de ză
cământ” (art. 245, alin. 2, art. 255, alin. 1 şi alin. 4 şi art, 256),
Având în vedere că interpretarea acestor texte, în sensul că
drepturile câştigate se validează pentru toate substanţele din
aeeeaş clasă, indiferent dacă toate sunt sau nu exploatate, ar
avea ca rezultat validarea tuturor drepturilor pe 50 ani, ceeace
nu putea fi intenţia legiuitorului, căci conditiunea expresă ceru
tă de Constituţie pentru recunoaşterea drepturilor câştigate,
este valorificarea, deci! exploatarea mineralului, se propune
generalizarea expresiunii „substanţă minerală” în toate textele
părţii a IlI-a din lege şi modificările impuse de această gene
ralizare.
C) iDin a treia) categorie, adică a textelor cari contrazic prin
cipiul constituţional al drepturilor câştigate, sau ies din cadrul
prevederilor Constituţiei, fac parte art. 236, alin. 2 ş î art.
258, alin. 1 şi 2.
Cel dintâiu prevede obligaţiunea de a se cere recunoaşterea
şi validarea şi pentru contractele sau concesiunile privitoare
la utilizarea produselor miniere, etc, la transportul, desfacerea
şi punerea în valoare a produselor miniere.
Se propune, suprimarea, pentrucă nici Constituţia nu pre
vede nimic în materie de asemenea drepturi şi, de fapt nici
nu există asemenea contracte.
Cel de al doilea text (.art. 258, alin. 1 şi 2) obligă asociaţiu-
nile miniere înfiinţate pe baza legii minelor austriacă din 1854
şi la care averea este constituită prin părţi (kuxe) să se trans
forme în societăţi anonime miniere române, constituite con
form art. 33 din legea minelor şi dispoziţiunilor codului co

mercial român.
Această daspozitiune este contrară dispoziţiunilor Constitu
ţiei,. care prevede în mod expres respectarea drepturilor câşti
gate, de aceea se propune modificarea în sensul că, asocia-
ţiunile existente vor putea funcţiona mai departe astfel cum
sunt constituite, însă în viitor nu se vor mai putea înfiinţa altele
noui.
Ministrul industriei şi comerţului.

VIRGIL MADGEARU
Avizul Consiliului Legislativ
PROCES - VERBAL Nr. 12
— Ş e d in ţe le d e la 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14 ş i 15 M a r tie 1929 —
Sub preşedinţia d-lui Prof. I. N. Amgelescu.

Prezenţi fiind:
Consilieri permanenţi d-nii: G. Slătimeanu, St. Chicoş, G.
Sărăfeanu şi N. Hiott.
Rerefenti ai lucrării d-nii: Al. P. Game şi N. I. Moruzi.
Luând în discuţie proiectul de lege pentru modificarea legii
minelor din 4 Iulie 1924, înaintat Consiliului de Ministerul In
dustriei şi Comerţului cu adresele Nr. 23.606 dn 7 Martie şi
25.998 din 14 Martie 1929, emanând dela acelaş Minister şi în
registrate la acest Consiliu, sub Nr. 314 din 8 Martie 1929 şi
Nr. 327 din 14 Martie 1929;
Ascultând raportul (d-lui consilier permanent G.Slătineanu
şi referatul drlor referenţi Al. P. Gane şi N. I. Moruzi;
Consiliul,
Constatâ că prim proiectul supus desbaterilor sale se modi
fică o parte din dispoziţiile cuprinse în legea minelor din 4
Iulie 1924, actualmente în vigoare.
I. Ţinând seama de principiile constituţionale, după cari o
lege votată şi promulgată se pune în aplicare şi rămâne în
vigoare până la abrogarea ei printr'o altă lege, se pot stabili
următoarele norme de thnică legislativă:
a ) Un text de lege, odată votat şi nepropus spre modificare
îutr'un proiect nou de lege, nu mai poate fi supus din nou
Parlamentului spre aprobare sau spre menţinere;
b ) Proiectul de lege modificator al unei legi, existente tre
buie să cuprindă numai articolele modificate în total sau în
parte, precum şi articolele nou introduse;
Avizul Consiliului Legislativ 183.
c ) Expunerea, de motive în anexele ei trebuie să cuprindă

textul legii vechi pentru ca la votarea articolelor modifica
te sau nou introduse să se poată observa şi evita contradic
ţiile dintre diversele dispozitiuni ale legii;
d ) Schimbarea eventuală a numerotării articolelor din lege
trebuie să fie votată de Parlament, printr'un text de lege, pen
tru ca puterea executivă să poată face apoi publicarea siste
matică a legii, pe baza dispoziţiilor votate de Adunările Le
giuitoare.
Consiliul este deci de părere, că proiectul modificator al le
gii minelor urmează să fie refăcut şi alcătuit pe baza acestor -
norme de tehnică legislativă, conforme cu principiile constitu
ţionale în materie de legiferare.
II. In art. 19 din Constituţie s‘a introdus principiul naţionali
zării subsolului, care a fost trecut în proprietatea. Statului.
Lăsând la o parte eonsideratiunle de ordin fiscal, cari n‘air
putut fi determinate la introducerea .acestui principiu în Con
stituţia noastră, ceeace a hotărît naţionalizarea subsolului şi
în special a petrolului, precum şi punerea lui în valoare, pe
care Constituţia a lăsat-o în seama unei legi speciale a mine
lor, care ,a şi fost votată în 1924, sunt p r in c ip ii d e p o litic ă e-
c o n o m ic ă g e n e r a lă şi d e a p ă r a r e n a ţio n a lă .
Legea din 1924 concretizase aceste principii prin constitui
rea de societăţi anonime miniere române, cari duceau la o ro
mânizare a exploatărilor miniere, în legătură cu naţionaliza
rea de ordin constituţional a proprietăţii subsolului.
Proiectul de lege de faţă abrogă toate dispoziţiile Iegei din
1924, privitoare la aceste societăţi miniere şi stabileşte prin
cipiul că exploatările miniere se vor concesiona societăţilor a-
nonime, române sau străine, constituite după dreptul comun.
In situaţia creată de aceste noui dispozitiuni de lege şi ţi
nând seamă de formaţiunea trusturilor internaţionale pen
tru exploatări petrolifere, susţinute oficial şi constant de ţările
lor de origină, principiile de politică economică generală şi de
apărare naţională, cari au determinat înscrierea în Constitu
ţia noastră a naţionalizării subsnolului şi românizrea exploa
tărilor miniere, concretizate în legea minelor din 1924, nu se
mai găsesc la baza actualului proiect de lege.
Consiliul socoteşte că nu este în căderea sa să examineze
măsurile propuse, prin cari se schimbă politica economică ce
«e aăseâ la baza legii minelor din 1924.
184 Avizul Consiliului Legislativ
Dar, chestiunea valorificării bogăţiilor miniere, şi în special

a petrolului, depăşeşte astăzi cadrul măsurilor de oportunitate
în politica economică a Statului. Această chestiune este în di
rectă legătură eu apărarea naţională, întrucât organizarea ex
ploatărilor petrolifere şi posibilitatea de a dispune în orice
împrejurări de cantităţile de petrol şi derivate, cerute de teh
nica răsboaielor moderne, condiţionează operaţiunile de apărare
ale ţării.
Iintr adevăr funcţionarea aviaţei, a transporturilor şi mobi
lizarea industrială pentru răsboi depind de existenta cantită
ţilor îndestulătoare de petrol şi derivate ale lui. Pentru aceste
motive, ţările neproducătoare de petrol, ca Franţa, spre e-
xemplu, au instituit controlul importului de petrol şi şi-au asi
gurat posibilitatea de a dispune de cantităţile necesare în
timp de războiu; iar ţările producătoare de petrol, a căror
industrie petroliferă eră ameninţată să fie acaparată de stră
ini, au introdus naţionalizarea subsolului şi şi-au rezervat
posibilitatea de a continuă producţia de petrol în timp de
răsboi, prin evitarea acaparării exclusive a întreprinderilor
petrolifere de către trusturile internaţionale.
In această situaţiune regimul nostru minier şi în special ace!
al petrolului, fiind în strânsă legătură cu apărarea tării, tre
buie să fie stabilit de comun acord cu factorii cari a<u răs
punderea organizării preventive a apărării naţionale.
In Constituţia noastră, la art. 122, se prevede înfiinţarea unui
C o n s iliu S u p e r io r a l A p ă r ă r ii Ţ ă ir i, care a şi fost înfiinţat
prin legea din 14 Martie 1924.
Acest Consiliu este chemat să pregătească şi să organizeze
apărarea astfel, încât întreaga activitate economică să se des-
făşure neîntrerupt, satisfăcând toate cerinţele, în cazuri de
conflicte armate.
De ac-eea, când se institue un regim minier, Consiliul supe
rior al Apărării Ţării are să examineze d a c ă în a d e v ă r s e a s i
g u r ă c o n tin u ita te a p r o d u c ţie i p e tr o li f e r e în c a z d e r ă s b o i, p e n
t r u a f a c e p o s ib ilă fu n c ţio n a r e a a v ia ţ i e i , a t r a n s p o r tu r ilo r şt a
in d u s tr iilo r a f e c t a te ră s b o iu lu i şi d a c ă s e p ă s tr e a z ă a s t f e l li
b e r t a t e a d e a c ţiu n e în a p ă r a r e a tă r ii.
Consiliul legislativ socoteşte că aceste chestiuni urinează să
fie examinate în prealabil de Consiiul superior al Apărării
Ţării, potrivit art. 122 din Constituţie şi legii sale organice
Avizul Consiliului Legislativ 185
din 14 Martie 1924, pentru ca astfel regimul minier să fie

pus de acord eu necesităţile apărării naţionale.
III. In art. 19, alin. II din Constituţie se stabileşte princi
piul că proprietarii suprafeţei subsolului vor participă la în
treprinderile de exploatare a minelor descoperite pe proprie
tăţile lor. Prin aceasta, constituantul a înţeles să recunoască
un drept acestor proprietari, ca o temperare a principiului e-
nuntat în aeelaş art. 19, alin. I, potrivit căruia „zăcămintele
miniere şi bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt proprie
tatea Statului”. Legea din 1924 desvoltase acest principiu în
art. 40. Proiectul de lege de fată suprimă acest articol, deci
şi participarea proprietarilor suprafetii la exploatările miniere
depe proprietăţile lor.
Consiliul socoteşte că înlăturarea acestor proprietari de a
participă la întreprinderile de exploatări miniere, este necon-
stitutională şi crede că participarea trebuie menţinută, fe în
forma prevăzută de art. 40 din legea minelor în vigoare, fie
în altă formă.
IV. Consiliul constată că în partea III-,a a proiectului se a-
duc modificări legii minelor din 1924, introducându-se texte
noul:
a ) In ce prveşte recunoaşterea şi validarea drepturilor mi
niere, art. nou 241 introduce dispozitiunea ca tribunalele să nu
poată eliberă certificate decât pe baza unei sentinţe judecăto
reşti, dată contradietor cu Statul;
b ) Deasemenea se modifică punctul b de sub art. 235 şi ex
punerea de mo.ive justifică această modificare pe motivul că
dispozitiunea din legea minelor din 1924 eră neîndestulătoare
pentru apărarea drepturilor Statului şi că înaintea instanţelor
de validare se susţinea limitarea acestui text numai la legea
pentru lichidarea bunurilor supuşilor foşti inamici din 13 Iunie
1923 Consiliul, examinând articolul 235 din legea minelor în
vigoare, constată că în partea finală a acestui articol, la
punctul b , se adaugă însă: „precum şi prin alte legi, regula
mente, ordonanţe sau prin acte internaţionale”, ceeace se o-
pune unei interpretări limitate la legea din 13 Iunie 1923. De
altfel, punctul b modificat prin proiectul de lege menţine enu
merarea finală a art. 235, adăugând cuvântul „decrete-legi“ şi,
după legea din 13 Iunie 1923, adăugând „legile pentru reforma
agrară şi legea de interpretare a dispozitiunilor art. 24 din le
gea pentru reforma agrară“. Aceasta nu înseamnă că înaintea
186 \v iz u l Consiliului Legislativ
instanţelor de validare cei interesaţi n‘ar putea1 susţine ca şi

până acum i(după cum. arată expunerea de motive) înlăturarea
legilor, regulamentelor, etc., cari nu ar fi fost anume specifi
cate de legiuitor;
c ) La art. 362 din legea minelor în vigoare se adaogă un
nou aliniat. Expunerea de motive justifică adăugirea acestui
nou aliniat prin aceea că eră necesară o clarificare a textu
lui în vigoare, care aşa cum este redactat poate duce pe ca
lea consolidării la anularea dispoziţiunilor art. 19 din Con
stituţie. Or, nu se poate susţine, oricare ar fi aplicarea unui
text de lege, că el ar putea anulă o dispoziţie constituţională.
Cel mult, Curtea de casaţie în secţiuni-unite poate constată,
conform art. 103 din Constituţie, neconstitutionalitatea unui
text de lege şi inaplicaibilitatea sa în speţă.
In ce priveşte dispoziţia ultimului .aliniat de sub art. 262 din
legea minelor din 1924, Consiliul constată că ea nu calcă tex
tul art. 19 din /Constituţie şi că modificarea sa poate fi jus
tificată pe alte consideraţi™ i, decât acelea de meconstifuţiona-
litate;
d ) Modificările propuse la art. 236, alin. 2 şi art. 258, alin.
1 şi 2 sunt sprijinite în expunerea de motive tot pe un mo
tiv de ncconstituţionaftate. Argumentul de meconstitutiopla.li-
fate este dedus din faptul că Constituţia nu prevede nimic în
materie de recunoaştere şi validare a contractelor referitoare
la utilizarea, transportul, desfacerea şi .punerea în valoare a
poduselor miniere, şi deci legea minelor, prevăzând dispoziţiuni
în această privinţă, a r fi neconstitutională. Or, caracterul de
‘constituţionalitate sau de neconstitutionalitate a unei legi nu
depinde de faptul că acea lege ar trata chestiuni cari nu sunt
expres prevăzute de Constituţie, ci el trebuie dedus numai din
contradicţia ce se constată între textul constituţional şi legea
ordinară.
In ce priveşte articolele arătate mai sus, Consiliul constată
că prin ele nu se calcă dispoziţiunile art. 19 din Constituţie,
de oarece legea minelor d in ' 1924 tratează în aceste articole
chestiuni despre cari Constituţia nu vorbeşte nimic.
Prin urmare, Consiliul socoteşte că modificările propuse în
partea IlI-a a legii minelor ca şi revizuirea în genere a aces
tei legiuiri, pot fi făcute, fără însă ca pentru acesata să se
invoace neconstitutionalitatea textului de lege în vigoare sau
-nevoia de a se redeveâ principiul fundamental exprimat în
art. 19 din Constituţie.
Asemenea modificări se pot propune pe baza altor eonsi-

deratiimi, iar nu pe motivul că dispoziţiunile legii în vigoare
despre cari se vorbeşte în expunerea de motive ar ii necon
stituţionale.
Dispoziţiunile noui menţionate mai sus, precum şi toate cele
lalte introduse în materia validării drepturilor miniere ar ur
mă, conform proectului, să fie aplicate şi pentru trecut.
Intriadevăr, ultimul aliniat de sub art. 278 nou, dispune că în
contra hotărîrilor de validare obţinute în dispreţul legii mine
lor din 1924 şi я le g ii a s t ă z i în p r o i e c t , Ministerul poate face
cerere de revizuire.
Dacă posibilitatea revizuirii acestor hotărîri, date cu neso
cotirea legii din 1924, este admisibilă din punct de vedere ju
ridic şi conformă regulelor de drept comun, a se crea acea
stă posibilitate de revizuire şi pentru validările făcute în dis
preţul dispoziţiunilor cuprinse în proiectul de faţă, înseamnă
a dă acestor din urmă dispozitiuni un caracter retroactiv şi
prin aceasta a lovi în drepturile câştigate, ceeace vine în con-
tradieţe cu textul art. 17 din Constituţie cu normele generale
de drept.
In consecinţă, Consiliul opiniază pentru suprimarea cuvinte
lor: „şi ale legii de faţă” din ultimul aliniat de sub art. 278,
revizuirea în genere a hotărîrilor de validări rămânând să se
facă după regulele dreptului comun şi cu respectarea dreptu
rilor câştigate.
V. Consiliul m,ai constată că prin unele modificări propuse
în proiect se dă naştere la coniuziuni şi neprecizări.
Art. 30 din lege dispune că concesiunile se pot acordă so
cietăţilor de orice fel, române şi străine, cari îndeplinesc for
mele cerute de legile române, precum şi persoanele juridice
de drept comun. Acest text înlocueşte art. 32 din legea din
1924, care hotărâ că concesiunile se acordă numai întreprin
derilor constituite sub forma de societăţi.... etc
Art 31 prin alin. 1, condiţionează acordarea concesiunii, ex
ploratorului, de formarea unei societăţi anonime.
Din aceste texte reiese că legiuitorul a vrut să încredin
ţeze concesiunea unei societăţi anonime sau unei persoane ju
ridice de drept comun.
Dar art. 38 punctul d , spune că în cazul când solicitatorul
concesiunii este o societate va prezentă... etc. şi .art. 132, alin.
2, interzice funcţionarilor autorităţilor miniere de a luă сов-
cesiuni miniere sau achiziţiona redevenţe, etc...., iar alin. 3

al aoeluiaş articol adaugă că nici soţia, nici copiii minori ai
funcţionarului nu pot luă concesiuni.
Din aceste două articole s‘ar părea că se pot acordă con
cesiuni şi unor persoane fizice.
Această idee ar contrazice textele din proiect în cari se dis
pune că concesiunile nu se acordă decât societăţilor.
Pentru înlăturarea acestor eventuale confuziuni, Consiliul e
de părere a se pune de acord art. 30, 31, 38 şi 152.
Art. 78 care înlocueşte textul art. 80 din legea din 1924 men
ţine neschimbate alin. 2 şi 3.
Or, în alin. 2 se vorbeşte de o derogare în primii 7 ani dela
promulgarea legii de faţă fiind vorba de promulgarea legii din
1924. Consiliul crede că e bine să se precizeze de când curge
acest termen de 7 ani, adică dacă este vorba de data pro
mulgării legii din 1924 sau a proiectului actual care va fi lege.
VI. La art. 60 din legea minelor din 1924 se propune su
primarea cuvântului „conform”, urmând că necesitatea aren
dărilor obligatorii, a constituirilor de servituti şi a exproprie
rilor să se stabilească definitiv de către Ministerul Industriei
şi Comerţului prin decizie motivată, dată în baza cercetărilor
făcute de organele sale şi după avizul Consiliului superior de
mine. Textul legii minelor prevedea că acest din urmă aviz
trebuie să fie „conform”. Cum prin suprimarea acestui carac
ter al avizului se micşorează garanţiile de cari se înconjură
declararea definitivă a necesităţii arendărilor, servitutilor şi
exprorierilor, Consiliul opinează că declararea acestei necesităţi
să fie supusă următoarelor căi de atac: apel la Curtea de
pel în termen de 15 zile dela comunicarea deciziei ministeriale
şi recurs conform dreptului comun.
VII. Art. 170 din legea din 1924, modificată în parte şi de
venit art. 175 din proiectul de lege actual prevede crearea unui
fond pentru prospecţiuni şi explorări miniere întreprinse de
Stat, alimentat de taxe speciale şi din o pătrime a impozite
lor miniere prevăzute prin proiectul de lege minieră.
Fondul va fi administrat de o comisie specială, care va fi
alcătuită de către Ministerul Industriei şi Comerţului de acord
cu Ministerul de Finanţe.
Această dispozitiune este o abatere dela regulele de drept
bugetar, consfinţite de art. 114 şi 117 din Constituţie şi art.
36 din legea contabilităţii publice a Statului, abatere pe care

Consiliul legislativ ,a relevat-o în repetate rânduri.
Intr'adevăr, art. 114 din Constituţie spune:
„In fiecare an, Adunarea deputaţilor încheie socotelile şi
votează bugetul”.
„Toate veniturile sau cheltuelile Statului trebuies trecute în
buget şi în socoteli”.
Iar art. 36 din legea contabilităţii publice precizează:
„Toate veniturile Statului se vor trece la articolele din bu
get specificate prin tabelele anexate la legea bugetară“.
Aceasta înseamnă că Adunarea deputaţilor chemată să se
pronunţe asupra veniturilor şi cheltuelilor publice anuale, îşi
dă autorizaţiunea pentru perceperea acestor venituri şi efec
tuarea acestor cheltueli prin votarea legii anuale de finanţe, a-
dică bugetului. Bugetul trebuie deci să cuprindă situaţiunea
totală a veniturilor şi cheltuelilor publice anuale.
iRezultă de aci, că este interzis oricărui ministru de a mări,
prin isvoare de venituri particulare, suma creditelor afectate
cheltuelilor serviciilor respective. Toate aceste venituri trebu
iesc trecute în buget şi v ă r s a t e la te z a u r şi respectiv toate
cheltuelile pentru cari sunt destinate aceste venituri, trebuiesc
înscrise la coloana cheltuelilor în buget.
Aceasta este regula universalităţii bugetare, pe care Con-
stituţiunea o completează prin dispozitiunea art. 117, după
care, chiar când aceste venituri ar proveni din surse speciale
şi ar constitui fonduri speciale pentru diferite servicii sau
administratiuni, ele trebuesc totuş înscrise în bugetul general
al Statului.
Art. 117 din Contsituţie spune:
„Toate fondurile provenite din case speciale şi de* cari Gu
vernul dispune sub diferite titluri, trebuie să fie cuprinse în
bugetul general al veniturilor Statului“.
Or, prezentul proiect de lege, prin art. 175, calcă şi ai doi
lea principiu, acela al non-afectaţiunii veniturilor, după care
toate veniturile Statului constituesc o sumă globală în buget
şi din această sumă se repartizează apoi la diferite capitole
şi articole din bugetul de cheltueli.
Aşâ dar, Consiliul este de părere ca art. 175 din proiect
să fie modificat în sensul ea să se înscrie între veniturile bu
getului general al Statului sumele provenite din taxele şi im
pozitele de cari e vorba în art. 175 şi să se prevadă apoi în
bugetul de cheltueli al Ministerului de Industrie şi Comerţ,

la im capitol special, creditele necesare pentru prospecţiuni şi
exploatări miniere întreprinse de Stat.
Pe baza consideraţiumilor de mai sus, Consiliul socoteşte că

proiectul de lege trebuie să fie pus de acord c u d is p o z itiu n ile
c o n s titu ţio n a le d in o r t. 19, p r i v it o a r e la p a r tic ip a r e a p r o p r ie
ta r ilo r s u p r a f e ţe i la e x p lo a tă r ile m in ie re , d in a r t. 122 p r i v i
t o a r e la a p ă r a r e a , n a ţio n a lă ; d in a r t. 17 p r i v it o a r e la d r e p tu
cari nu pot fi atinse prin dispoziţiuni de lege
r ile p a tr im o n ia le ,
ordinară cu efect retroactiv, cum se face în art. 278 din pro
iectul de faţă şi d in a r t. 114 ş i 117 d in C o n s titu ţie r e f e r ito a r e
la u n ita te a ş i u n iv e r s a lita te a b u g e tu lu i.
In urma acestor modificări şi a celorlalte propuse în tex
tul avizului, proiectul de lege urmează să fie supus desbateri-
lo-r parlamentare.
Preşedinte, I. N. ANGELESCU.
Consilieri permanenţi: G. S lă tin e a n u , S t. C h ic o ş , G. Sără-
ţe a n u ş i T . H io tt.
Referenţii lucrării: A l. P . G a n e, N . I. M o r u z i.
Raportul de la Senat
D o m n ilo r s e n a to r i,
Proiectul de lege pentru modificarea legii minelor din 4

Iulie 1924, adus în deliberarea Senatului cu Mesajul Regal Nr.
$07 dela 15 Martie 1929, secţiunile d-voastre luându-1 în cer
cetare l‘au admis toate, numind delegaţi:
Sectiunae I pe d. Miax Auşnit.
Secţiunea II pe d. C. R. Miroea,
Secţiunea III pe d. A. Otoiu.
Secţiunea IV pe d. ing. D. Iorgovici.
Secţiunea V pe d. R. Schoepkez.
Secţiunea VI pe d. Gogu Negulescu.
Secţiunea VII pe d. dr. Gh. Gheorghian, cari întrunindu-se
în ziua de 16 Martie 1929, sub preşedinţia d-lui senator D.
Iorgovici, luând parte la şedinţă, raportorul comisiunii respec
tive care a fost convocat, şi luând din nou în cercetare sus a-
rătatul proiect de lege precum şi raportul comisiunii respecti
ve, l-a adoptat pe consideranfele următoare:
Dacă ar voi cineva să studieze istoricul industriei miniere
din ţara noastră, ar ajunge la stabilirea a trei perioade dis
tincte.
Prima perioadă care începe cu legea minelor a lui Petre
Carp. Legea atât de mult şi pe alocurea chiar atât de sângeros
combătută de către adversarii politici ai marelui om de Stat
care eră Petre Carp, avea un caracter pronunţat crator.
Ea insistă asupra prospecţiunilor şi asupra explorărilor pe care
le încuraja in mod evident prin câteva din articole precum şi
asupra modului cum trebuiau să fie acordate concesiunile. Miş
carea care s‘a produs contra acestei legi, avea ca punct de
plecare voinţa marilor proprietari de a păstră pentru ei dreptul
exclusiv asupra petrolului şi în aoelaş timp politica militantă de
partid care a combătut legea sub pretextul că ea ar facilita
192 R a p o r tu l d e là Senat
stbilirea în ţară a unor colonii de străini, ceeace eră eu desă

vârşire în arară de orice posibilitate.
Legea cu greu s‘a putut aplica şi de fapt a stat neaplicată
un şir întreg de ani, pe cari i-am putut numi perioada Sturza,
care a refuzat punerea î-n aplicare a legii până la o modificare
a ei, modificare care s‘a încercat dar nu s‘a realizat.
Sub guvernul G. Cantacuzino, legea minelor a fost modifi
cată în scop de a se puteâ acordă concesiuni de terenuri pe
trolifere pe întinderi mai importante. Pe baza ei s‘a produs o-
ferta Tissen pentru luare în concesiune a unei importante în
tinderi de terenuri petrolifere. Această concesiune însă nu a
căpătat fiinţă, deoarece concesionarul cunoscând caracterul lup
telor noastre politice şi temându-se că un alt guvern a r pu
ică acordă pe baza acelor legi sau pe baza unor modificări la
lege, concesiuni cu condiţiuni mai favorabile, ceeace ar fi pus
întreprinderea în o situaţiune de inferioritate faţă de o conce-
sune similară nouă, a cerut să se înscrie în contract clauza
că orice avantagii s‘ar acordă ulterior altor întreprinderi si
milare, să-i fie acordate de drept şi lui. Guvernul de atunci
a refuzat înscrierea în contract a acestei clauze şi concesiona
rul şi-a retras oferta.
O stagnare reală în industria noastră minieră a continuat şi
chiar în industria petrolului, până la punerea primei sonde la
Moreni, pe terenurile locuitorilor din Stavropoleos, de către
societatea Câmpina-Moreni, sondă care a demonstrat imensa
bogăţie în petrol a acelei regiuni. După acest succes o mul
ţime de întreprinderi cu capital german, olandez, belgian, etc.,
s‘au creat în regiunea Moreni. având de scop exploatarea con
cesiunilor obţinute pc terenurile Statului, precum s‘au intensificat
şi lucrările delà Câmpina pe proprietatea Stelei Române şi pe
proprietăţile vecine ale Eforiei Spitalelor Civile. Produeţiunea
a crescut continuu şi răsboiul monddl ne-a găsit cu o pro
ducţie în creştere, de 1.885.619 tone în 1913; produeţiune care
a scăzut la 898,994 tone în 1916, anul intrării noastre în răsboi.
După răsboi, cu toată distrugerea tuturor instalaţiunilor, pro
ducţia petrolului a crescut simţitor până a ajuns în 1924 cam
ceeace eră în 1913, adică 1.851.303 tone.
In acel an a intervenit o schimbare în regimul nostru minier.
Ţara a fost dotată cu o nouă lege a minelor. Care eră ca
racterul acelei legi? Ea s‘a ocupat şi aceasta a fost defectul
ei de căpetenie, aproape exclusiv de exploatarea petrolului, ne-
Raportul delà Senat 193
glijând exploatarea celorlalte substanţe minerale şi neglijând

mai ales faptul că după cum în materie de produetiune indus
trială prin intrarea marei industrii din Transilvania şi Banat
în hotarele tării, tara noastră încetă de a fi o ţară eminamente
agricolă, tot astfel s‘a neglijat şi prin noua lege a minelor să
se tină seamă de faptul că prin intrarea în hotarele tării ,a
nouilor provieii, avuţia noastră minieră nu se mai găsea re
dusă numai la petrol, ci o mare şi variată bogăţie minieră ve
nise să sporească avuţia naţională, bogăţie minieră care tre-
buiâ îngrijită, ajutată să se desvolte, care trebuia continuu
sporită prin încurajarea explorărilor, prin facilitarea obţinerii
permiselor de explorare, prin simplificarea formalităţilor pen
tru obţinerea concesiunilor miniere, etc. Dar mai ales ceeaee
a caracterizat legea minelor din 1924, a fost acel pretins na
ţionalism integral, în numele căruia se puneau In lege piedici
intrării în tară a capitalurilor străine. Nu s‘a tinut seamă de
faptul că, dacă la intrarea în răsboiu, ţara posedă o produc
ţie însemnată petroliferă, aceasta se datoră tocmai capitalu
rilor străine cari atrase de bogăţia în petrol a tării noastre,
au venit cu încredere în ţară, aducând odată eu banii şi un
utilaj perfecţionat şi o experienţă în sondaje, de cari inginerii
noştri au ştiut să profite spre binele tării şi spre cinstea tech-
nicii româneşti.
Sub imperiul acestei legi, s‘au neglijat ou totul explorările
miniere şi s‘au împiedicat explorările în materie de petrol, din
care cauză noui regiuni nu s’au mai dat în concesiune, şi s‘a
exploatat până la secătuire acea parte a regiunii Moreni, eviden
ţiată ca productivă prin lucrările anterioare răsboiului. O sin
gură explorare s‘a făcut, nu pe -baza legii minelor, ci pe baza
unor concesiuni anterioare legii din 1924, de către Astra Ro
mână la Răsvad; altă regiune s‘a deschis la Coptura, şi, în
fine, o a treia este pe cale a se deschide la Boldeşti, tot pe
terenuri particulare luate în concesiune mai dinainte. Din par
tea Statului nici o încurajare.
In asemenea conditiuni, industria noastră de petrol eră ex
pusă la o distrugere sigură, iar bo-gătiile miniere ale Ardealu
lui rămânând neexploatate din cauza piedicilor ce legea pu
nea intrării capitalurilor străine, precum şi dificultăţi adminis
trative opunându-se la obţinerea de permise de explorare, şi la
validarea drepturilor câştigate, evident că încetul eu încetul
Legea Minelor 13
194 Raportul delà Senat
această importantă parte a avuţiei naţionale mergea spre nnna

definitivă.
O rectiune eră imperios cerută. Legea modificatoare a legii
din 1924, reprezentată de d. ministru V. Madgearu, dacă va
ii votată cu amendamentele ce i s‘au adus, va avea ca efect:
a ) O încurajare efectivă a explorărilor miniere;
b ) O exploatare intensivă a bogăţiilor miniere ale Statului;
c ) O intrare a capitalului străin care va putea ajută desvol-
tarea până la infinit a acestei importante avuţii naţionale.
Să nu se uite că industria minieră este aceea care alimen
tează cu materii prime o mulţime de alte industrii, cum este
industria metalurgică ou toate anexele sale şi industriile chi
mice atât de necesare pentru desvoltarea vieţii economice a
Statului, industrii chimice cari, împreună cu industria metalur
gică, formează baza izvoarelor de energie mecanică necesare
apărării naţionale.
Nu cred necesar să intru în detalii asupra modificărilor adu
se prin proiectul de fată legii din 1924.
Expunerea de motive a d-lui ministru, expunere atât de bo
gată în detali teohnice şi statistice, este suficientă pentru a con
vinge pe oricine atât de importanta problemei, cât şi de conse
cinţele modificărilor dacă ele vor fi adoptate. Totuş, cred ne
cesar ca încheiere, să atrag atenţiunea asupra principiilor cari
au servit de călăuză în întocmirea acestor modificări.
Un prim principiu este o precizare a dreptului de proprie
tate al Statului ca o consecinţă a principiului naţionalizării
subsolului, prncipiu înscris în Constituţia noastră.
In al doilea rând se precizează politica minieră a Statului,
prin organizarea valorificării zăcămintelor miniere, în aşâ mod,
ca să se extindă continuu domeniul minier al Statului, prin sti
mularea prospecţiunilor şi explorărilor. Un tratament egal între
toate capitalurile venite să fructifice în întreprinderi miniere,
aceasta pentru a facilita punerea în valoare a zăcămintelor
miniere le tării. Acest trtament egal este necesar de altfel Şi
pentru a se putea realiză o colaborare ou organizaţiile inter
naţionale de desfacere, în ce priveşte petrolul, precum şi o in
tensificare a exploatării celorlalte substanţe minerale, cu care
să putem ajută la desvoltarea industriilor necesare apărăii na
ţionale în special.
Legea în acest scop cuprinde trei părţi esenţiale.
Partea I se referă la principiile generale de urmat pentru-
R aportul (lela Senat 195
punerea în valoare a substanţelor minerale, normele după cari

se regulează raporturile între exploatatori şi proprietarii su
prafeţei, măsurile de conservare şi protecţie a zăcămintelor
miniere, măsurile de siguranţa personalului întrebuinţat în lu
crările miniere şi dispoziţiuni privitoare la organele de apli
care a legii minelor.
Partea II cuprinde dispoziţiuni speciale pentru fiecare grupă
de zăcăminte, în raport cu natura lor.
Partea IM cuprinde dispoziţiuni privind drepturile câştigate,
normele după care se face triarea lor pe calea recunoaşterii
şi validării, de către instanţele speciale.
Modificările aduse de Comitetul delegaţilor Senatului, proiec
tului de lege prezentat de d. Ministru al Industriei şi Comerţu
lui, sunt cele de mai jos:
A r t. 2. — La aliniatul penultim se suprimă cuvântul „con
form'’, prevăzut pentru avizul Consiliului superior de mine.
A r t. 4. — La aliniatul 3, după cuvintele „Regiunile petroli
fere şi gazeifere”, se adaugă cuvintele „şi carbonifere”.
A r t, 5. — Aliniatul 2 se modifică:
Pentru astfel de cercetări şi lucrări, autoritatea minieră poa
te acordă o permisiune de prospecţiune, pe termen de un an,
Persoanelor sau întreprinderilor care pentru substanţele mine
rale din clasele de zăcăminte I, VIII, IX şi X , dovedesc că
posedă capacitate tehnică pentru asemenea cercetări.
Pentru celelalte substanţe minerale nu se cere nici o condi-
ţi-une.
A r t. 6.— Aliniatul 4 se modifică:

Permisul de explorare se acordă de Ministerul Industriei şi
Comerţului, care pentriu substanţele minerale din clasele 1, VIII.
IX şi X, va luă în considerare capacitatea finneiară şi teh
nică a solicitatorilor, necesare pentru explorarea cerută.
Pentru substanţele minerale cari nu sunt prevăzute în ali
niatul precedent, permisul de explorare se acordă celui dintâi
înscris în registru] special.
A r t. 7, — Aliniatul 2 oo modifică: .
Regiunile explcrabile vor fi determinate de Ministerul In
dustriei şi Comerţului, cu avizul Institutului geologic al Re
mâniei, fie din oficiu, fie după cererea celor interesaţi. Toate
regiunile cari nu formează rezerve de exploatare vor fi con
siderate explorabile.
A r t. 8. — Aliniatul 2 se modifică:
Exploratorul va plăti în timpul valabilităţii permisului ex

clusiv, o taxă anuală de 2.000 până la 10.000 lei, după nor
mele ce vor fi stabilite prin regulament.
Pentru explorarea substanţelor minerale din clasele II, III
IV, V, VI si VII, taxa anuală va fi de 500 lei.
A r t . 9. — La finele articolului se adaugă următorul aliniat:
. Pentru substanţele minerale cuprinse în clasele II, III, IV, V,
VI şi VII, la cererea de explorare se v,a anexă:
1. O hartă a regiunii la scara 1 : 20.000—100.000, cuprinzând
perimetrul solicitat;
2. Recipisa de plata taxei de explorare pentru primul an.
A r t . 10. —- La finele articolului se adaugă următoarele ali
niate:
Cererile pentru exploatarea substanţelor minerale, cuprinse
în clasele II, III, IV, V, VI şi VII, vor fi examinate de auto
ritatea minieră regională, şi dacă nu vor fi conforme cu dis-
poziţiunile cuprinse în art. 9 pentru aceste grupe de zăcă
mânt, vor fi respinse motivat. Contra deciziunii de respingere
se poate face apel la Ministerul Industriei şi Comerţului, în
termen de 15 zile dela comunicare.
Dacă cererile sunt admise de autoritatea minieră regională,
solicitatorii sunt obligaţi să le completeze în termen d-e 60 zile,
cu următoarele ;acte:
1. Planul de situaţie al perimetrului solicitat la scara 1 : 5.000
sau I : 10.000, în raport cu perimetrele învecinate. Planul va fi
depus în 6 exemplare, făcute pe pânză de calc.
2. Cererile cari nu vor fi completate de solicitatori în ter
menul arătat mai sus, vor fi considerate ca retrase.
Art. 11. — La sfârşitul articolului se adaugă următorul ali
niat:
Pentru cererile privitoare la explorarea substanţelor mine
rale cuprinse în clasele II, III, IV, V, VI şi VII, autoritatea mi
nieră regională se va deplasă la fata locului, numai în căzu.’
când se vor ivi contestaţii. In asemenea cazuri, cercetarea se
va face cu chemarea şi ascultarea părţilor interesate, iar re
zultatul cercetării va fi consemnat într’un proces-verbal, sem
nat de tofi cei prezenţi. Pentru acordarea acestor permise
exclusive de explorare ,se va urmă mai departe calea arătata
în aliniatele precedente.
A r t . 12. — Aliniatul final se modifică:
Transmiterea permisului se poate face, sub sancţiunea nu

lităţii, numai cu iautorizarea Ministerului Industriei şi Comer
ţului, dată cu avizul Consiliului Superior de mine. Transmi
terea permiselor exclusive pentru txplorarea substanţelor mi
nerale cuprinse în clasele II, III, IV, V, VI şi VII, este vala
bilă ifără altă condiţiune decât aceea de a fi notificată autori
tăţii miniere regionale, în termen de 15 zile dela data când a-
chizitorul intră în posesiunea perimetrului de explorare.
A r t . 13. — La finele articolului se adaugă următorul ali
niat:
Pentru substanţele minerale cuprinse în clasele II, III, IV.
V, VI şi VII, punerea în posesie se va face din oficiu, explo
ratorul nefiind obligat să suporte cheltuelile ocazionate de a-
ceastă operaţiune.
A r t . 14. — Cuvintele „conform legii” se înlocuesc prin „con
form art. 65, alto. 3“.
Art_ 15. — Altoitul 1 se modifică astfel:
Explorarea va fi considerată ca terminată când vor fi exe
cutate toate lucrările prevăzute în caietul de sarcini.
Aliniatele 2 şi 3 rămân nemodificate.
Aliniatul 4 se modifică:
Exploratorul va trimite autorităţii miniere regionale rapoarte
trimestriale asupra mersului lucrărilor şi asupra rezultatelor
obţinute în fiecare lună.
A r t. 16. — La aliniatul 3 se suprimă cuvintele „cu avizul
•Consiliului superior de mine”.
A r t. 19. ■—• La punctul a, termenul de „30 zile” se înlocueşte
cu „60 zile” .
Punctul b se modifică:
In caz când lucrările se execută în aşa fel, încât se degra
dează zăcământul.
După alin. 1 se adaugă următorul aliniat cu următorul cu
prins:
Cazurile în care permisul exclusiv pentru căutarea substan
ţelor minerale cuprinse în clasele II, III, IV, V, VI şi VII, va
putea fi retras, vor fi determinate prin regula ment.
A r t. 2 4 (n o u ). — Altoitul final se modifică:
Pentru concesionarea rezervelor Statului, pe lângă normele
prevăzute în partea Il-a ,a legii, la fiecare clasă, grupă de ză
cământ sau substanţă minerală, publicaţiu.nile premergătoare
se vor face în acelaş mod şi vor cuprinde în afară de datele
de mai sus, data tinerii şi tondiţiunile licitaţiunii.
A r t . 29 (n o u ) . — Intre cuvintele „grupă de zăcământ" şf

„precum si” se adaugă cuvintele: „avân-du-se îrr vedere con-
diţiunile de zăcământ”.
A r t . 31 (n o u ). — La aliniatul 1 se suprimă cuvântul..ano
nimă”, textul rămânând.... „de a forma o societate în ter
men de un an... etc.”.
La finele articolului se adaugă următorul aliniat:
Exploratorii de substanţe minerale cuprinse în clasele Ii, III,
IV, V, VI şi VM, pot obţine concesiunea de exploatare fără
a fi obligaţi să formeze o societate.
Se introduce uin articol nou cu următorul cuprins:
A r t . 36. — La instituirea concesiunii de exploatare, pe un pe
rimetru, Sittatul atribuie proprietarului suprafeţei dreptul de
a participă în anume condiţiuni la capitalul întreprinderii con
cesionare.
Cota rezervată proprietarilor suprafeţei cuprinsă în peri
metru Ia capitalul întreprinderii concesionare, va fi fixată de
Ministerul Industriei şi Comerţului, cu avizul Consiliului su
perior de mine, până la 10 la sută din -capitalul afectat la ex
ploatarea acestui perimetru. Ea va fi rezervată din capitalul
particular. Proprietarii vor fi obligaţi să depună vărsâmintele
în condiţiunile emisiunii titlurilor.
Suma stabilită se va repartiza între proprietarii suprafeţe;,
proporţional cu suprafaţa fiecărei proprietăţi cuprinsă în pe
rimetru.
Când proprietarii suprafeţei n-u-şi exercită dreptul acordat
de Stat la participarea capitalului, sau îl exercită parţial, .Mi
nisterul eu avizul Consiliului superior de m.ne, este în drept
a dispune a-sup-ra sumei rămasă disponibilă.
A r t .3 8 . — La finele articolului se adaugă următorul ali
niat :
Condiţia d-e sub punctul b , nu priveşte -clasele II, Iii. IV, V,
VI şi VII.
A r t . 4 0 (n o u ). — Se suprimă.
A r t. 41 (n o u ). — Aliniatul 1 se modifică:
După tinerea licitaţiunii, care se va face potrivit legii con
tabilităţii generale a Statului, d recţiuueu generală a minelor
supune ministrului, cu raport motivat, ofertele p r e z e n t a t e ?i re
zultatul licitaţiunii.
Aliniatul 2 se suprimă.
A r t . 4 2 (n o u ). — Aliniatul 1 se modifică:
Ministrul, după -ce caietul de sarcini a fost acceptat şi sem

nat ne solicitator, propune Consiliului dc miniştri, pe baza dis-
poziţiunilor din partea II a legii şi printr'un raport motivat,
concesionarea perimetrului scos la licitaţie.
A r t. 4 4 (n o u ) . — La punctul g, după cuvintele „dependinţele
imobiliare” cuvintele „ale concesiunii” se înlocuesc cu „strâns
legate de exploatare”.
A r t. 47 (n o u ) . — Aliniatul final se modifică:
Când autoritatea minieră regională refuză autorizaţia, con
cesionarul poate reclamă la 'Ministerul Industriei şi Comer
ţului.
A r t. 5 9 ( n o u ) . — La aliniatul 2, după cuvintele „cotat in
scara 1 :2.500”, se introduc cuvintele „sau la scara cadas -
trală”.
A r t. 65 (n o u ) . — Aliniatul final: Se suprimă cuvântul .con
form”.
A r i . 7 5 ( n o u ) . — Aliniatul 1 se modifică:
întreg personalul technic: ingineri, chimişti, geologi, maeş
tri, trebuie să aibă o autorizaţie din partea Ministerului Indus
A r t. 78 (n o u ) . — Punctul b se modifică:
Personalul tehnic, comercial şi administrativ. Acest personal
trebuie să fie compus, pe fiecare categorie în parte, din r?l
puţin 75 la sută români.
Se poate deroga delà normele de mai sus, în primii 7 ani
delà data promulgării legii minelor din 4 Iulie 1924, în cazurile
de lipsă de personal calificat, cu autorizarea ministrului, pe
baza raportului direcţiunii generale a minelor.
A r t . 8 0 (n o u ). — Aliniatul 1 se modifică:
Statul are un drept de preemtiune, la preţul mondial, asu
pra cumpărării metalelor nobile: aurul, platina şi argintul.
Exploatatorii de asemenea metale sunt liberi să valorifice
producţia lor, dacă Statul sau Banca Naţională mi-1 cum
pără.
A r t. 8 9 (n o u ) . — Se danga următorul aliniat:
Pentru întreprinderile miniere şi stabilimentele miniere, in
dustriale, şi metalurgice în strânsă legătură cu exploatarea,
administrate conform legii pentru organizarea şi administra
rea întreprinderilor şi avuţiilor publice, în regie publică co
mercială, regie mixtă sau regie cooperativă, participarea func
ţionarilor şi muncitorilor la beneficii, se va calcuiâ după dis-

pozitiunile acelei legi. Cota de participare v-a fi însă vărsată
la Casa specială prevăzută mai sus.
A r t. 9 3 (n o u ). — La aliniatul 4 se suprimă cuvântul „întoc
mai” din propoziţia „dacă în cursul perioadei precedente a în
deplinit întocmai conditiunile”.
A r t. 101 (n o u ). — După aliniatul 1 se adaugă următorul ali
niat:
Hotărârile Consiliului superior de mine se dă cu drept de re
curs la înalta Curte de Casaţie, în termen de o lună dela co
municare, Curtea va judecă pricina de urgenţă şi cu precă
dere.
Arendări obligatorii, servituti şi exproprieri se pot face în
interesul exploatărilor de substanţe minerale din grupele XI
şi XII, numai pentru construire de linii ferate înguste, funi-
culare, drumuri şi pentru orice instalaţii necesare exploatării.
A r t . 112 (n o u ). — La aliniatele 3 şi 6 se suprimă cuvintele
„conform”.
A r t . 117 (n o u ). ■
— Aliniatul 2 de sub punctul a se modifică:
Această taxă se aplică atât concesiunilor acordate de Stat,
cât şi celor acordate de particulari, dacă sunt puse în exploa
tare.
Aliniatul 3 rămâne nemodificat.
Aliniatul 4 se modiică:
Taxa este datorită pe întregul an financiar, independent de
data când începe sau încetează exploatarea.
A r t. 119 (n o u ). — L aliniatul 4 de sub impozitul datorit per
tru petrol, cuvintele „între Direcţiunea generală a minelor şi
întreprinderea debitoare” se înlocuesc prin cuvintele „între Mi
nisterul Industriei şi Comerţului şi întreprinderea debitoare”.
A r t . 139 (n o u ). — Se suprimă.
A r t. 145 (n o u ). — La aliniatul 2, cuvintele „Această auto
ritate este singură competentă” se înlocuesc prin cuvintele ,Mi
nisterul Industriei şi Comerţului, este singurul competent”.
A r t. 146. — Se modifeă:
Numărul, sediul şi limitele regiunilor miniere se hotărăsc prin
regulament. -
Hunefonarii autorităţilor şi ai Institutului geologic nu pot
luă permise exclusiv de explorare, nici participă la concesiuni
miniere, nici nu -pot intra în consiliile de adiministraţie şi nici

nu pot ii consultanţi la societăţile cari au exploatări miniere.
A r t. 173 (n o u ). — Aliniatele 3 şi 4 se modifică:
Când o mină va fi scoasă în vânzare, adjudecatarul va trebui
să anunţe Ministerul Industriei şi Comerţului, în termen de 15
zle.
In caz -când adjudecatorul va fi o persoană fizică şi pentru
substanţa minerală exploatată din mină, legea ar prevede con-
diţiunea ca exploatatorul să fie o societate, el va avea terme
nul prevăzut de art. 31, pentru a formă societatea.
A r t. 174 (n o u ). — Se suprimă.
A r t . 175 (n o u ). — Se suprimă aliniatul final.
Dacă această suprafaţă este sub 100 ha se va atribui ex
ploratorului 75 la sută. Dacă trece de 100 ha şi nu este mai
mare de 200 ha, i se va dâ, pe lângă minimum de mai sus,
jumătate din restul până la 200 ha.
Aliniatul 4 s-e modifică:
Perimetul cuvenit exploratorului în limitele suprafeţei deter
minată mai -sus se va stabili de Minister de acord ou el şi va
cuprinde pe cât posibil lucrările de -explorare cu rezultat fa
vorabil.
A r t . 185 (n o u ). — Aliniatul 8 se modifică:
Dacă sonda de explorare are un rezultat 'favorabil, explo
ratorul are drept la un perimetru de concesie de 40 ha, în a-
cea regiune şi îm jurul punctului explorat.
La aliniatul 9 se adaugă în continuare:
tn acest c-az exploratorul păstrează dreptul de a exploata
sonda de -explorare până la epuizare, în condiţiunile generale
de redevenţă şi după un program special, pentru a împiedică
degradarea zăcământului.
A r t . 190 (n o u ). — La aliniatul 5 se adaugă în continuare:
„afară de cazurile de iortă majoră”.
A r t. 1 94 (n o u ). — La aliniatul ultim se suprimă cuvântul
„conform”.
A r t. 195 (n o u ). — La aliniatul 2 se suprimă cuvântul „con
form”.
A r t. 20 3 . — La aliniatul 1 se trece ,,va fi dela 10 ha” în loc
de „va fi dela 50 ha”.
A r t. 209 (n o u ). — La aliniatul 4 cuvintele „redevenţă se fi
xează Ia 2 Ia sută” se Mocnesc prin cuvintele „se fixează 0,25

Ia suta” §i Ia finele aliniatului se adaugă „pentru cupru şi ar
gint redeventa va ii de 1 la sută”.
A r t. 241 ( n o u ) . —■L a aliniatul 8 se adaugă în continuare:
Acele organe sunt obligate să libereze certificatul în termen
de 30 zile dela data înregistrării cererii.
La aliniatul 9 se suprimă cuvintele „ţinuturile umgurene” si
rămâne „Ardeal şi Banat” fără paranteze.
In lipsa certificatului arătat mai sus, reclamantul va pre
zentă orice ialte acte scrise, cu dată certă.
A r t . 243 ( n o u ) . — Aliniatul 7 se suprimă.
A r t . 251 ( n o u ) . — La aliniatul 1 cuvintele „pentru substanţa
minerală care formeaiZă obiectul exploatării” se înlocuesc cu
cuvintele „pentru clasa respectivă de zăcământ".
La. aliniatul 2 cuvintele ,^ca durată maximă de concesiune
pentru substanţa minerală respectivă” se înlocuesc prin cu
viratele „ca durată maximă de concesiune pentru clasa res
pectivă de zăcământ".
La aliniatul 4 cuvintele „substanţa minerală respectivă” se-
înlocuesc prin cuvintele clasa respectivă de zăcământ”.
A r t. 2 5 8 (n o u ) . — La aliniatul 1 se adaugă în continuare
„pentru toate bitumimele cuprinse în actele die concesiune”.
A r t . 2 6 0 (n o u ) . — La aliniatul 5 se suprimă cuvintele ..pre
cum 'şi concesiunile consolidate sau în curs de consolidare la
4 Iulie 1924, data promulgării legii minelor şi care sunt scu
tite de validare”.
A r t . 261 (n o u ). — La aliniatul 1 se suprimă cuvintele „şi nu
mai pentru bitumtoul exploatat normal”.
A r t . 2 62 ( n o u ) . — La aliniatul 1 se înlocuesc cuvintele „pen
tru bitumtau! exploatat” cu cuvintele „pentru bitumine”.
La aliniatul 2 se suprimă cuvintele „şi anume pentru sub
stanţa minerală exploatată de el”.
A r t . 2 6 3 (n o u ) . — Aliniatul 1 se modifică astfel:
Proprietarii terenurilor cari nu erau concesionate şi nu erau
în exploatare la promulgarea legii minelor din 4 Iulie 1924, dar
care sunt situate îratr’o comună pe teritoriul căreia au fost ex
ploatări normale die bitumine, în intervalul dela 1 August 1914
până k 4 Iulie 1924, au dreptul să dispună de toate bituminele
aflare în terenurile lor, până la expirarea termenului prevă

zut în partea ÎI a legii, ca durată maximă de concesiune pen
tru aceste substanţe minerale.
A r i. 2 6 4 (n o u ) . — Cuvintele „pentru fiecare bitumin ca du
rată maximă de concesiune”, se înloeuesc prin cuvintele „ca
durată maximă de concesiune pentru bitumime” .
A r i . 266 (n o u ) . — După aliniatul final se adaugă un nou a-
Jiniait cu următorul cuprins:
Regulamentul de aplicare a acestui text de lege, în ceeace
priveşte recunoaşterea şi validarea ’d repturilor câştigat® se
va aplică tuturor întreprinderilor miniere individuale şi asocia
ţi uni lor miniere pe kuxe din Ardeal şi Banat, care exploatea
ză sau au în concesiune una din substanţele minerale cuprinse
în clasele de zăcământ II, III, IV, V, VI şi VII.
A r i . 269 (n o u ). — La finele aliniatului 1 se suprimă cuvin
tele „şi prin legea minelor de fată”.
La finele aliniatului 6 se suprimă cuvintele „şi legii de fată”.
La aliniatei 9 se adaugă în continuare: Se exceptează con
cesiunile consolidate sau în curs de consolidare la 4 Iulie 1924,
care sunt scutite de validare.
A r i. 272 (n o u ) . ■ — Aliniatul 1 se modifică astfel:
Toate contractele miniere (petrolifere) care n‘au obţinut a-
probarea cerută de decretul-lege No. 2447 din 920 şi care se
vor libera după promulgarea acestei legi (4 Iulie 1924), vor tre
bui transcrise în registrele speciale de petrol, în termen de 3
luni dela promulgare (4 Iulie 1924).
A r i. 2 7 8 (n o u ) . — La aliniatul 3 se suprimă cuvintele „şi ale
legii de fată”.
Socotim că în starea de lucruri actuală şi ca un pas impor
tant spre o normalizare a exploatării bogăţiilor miniere ale
ţârii, proiectul actual aduce îmbunătăţiri reale şi va uşurâ mult
desvoltarea avuţiei naţionale. De aceea, vă rog votaţi acest
p-o act de lege ou conştiinţa că uşuraţi progresul şi facilitaţi
limpezirea unei stări de fapt care, dacă ar mai continuă, ar a>-
duce cu sine ruina întregii avuţii miniere a tării şi descurajarea
tuturor acelor cari şi-au pus încrederea şi avutul lor în aeect
fel de întreprinderi.
Raportor, C. R. MIRCE,
Raportul de la Cameră
D o m n ilo r d e p u ta ţi,
Comisiunea de comerţ, industrie, mine şi vămi, întrunindu-

se în numărul cerut de regulament, astăzi 21 Martie a. c,, su b
preşedinţia d-lui Pompiliu Ioanitescu, a luat în cercetare pro
iectul de lege, votat de Senat, privitor la modificarea legii mi
nelor din 4 Iulie 1924.
In conformicate cu dispozitiunile art. 93 din regulamentul A-
dunării, au fost desemnaţi a face parte din delegaţiunea co-
misiunii pentru, cercetarea.amendamentelor cari se vor propune
în şedinţă publică la discutiunea pe articole, d . P o m p iliu I o a
n ite s c u , c a p r e ş e d in te , s u b s e m n a tu l c a r a p o r to r , ia r c a m e m b r i
d -n ii A n g e le s c u C o n s t., D a v id C a n d in D r . s i M ih ă e s c u Ş te fa n ,
in g in e r.
Din ciclul de legiuiri economice, pe cari partidul liberal le-a
conceput după răsboi în scopul punerii în valoare a bogăţiilor
tării, şi-au găsit expresia în cele 4 legi principale votate în
1924:
Legea Comercializării, Legea Energiei, Legea Apelor şi Le
gea Minelor desigur că aceasta din urmă este acea care a a-
v u t o r e p e r c u s iu n e m a i simţitoare atât asupra vietei economice
din tară cât şi asupra raporturilor noastre financiare şi eco
nomice cu străinătatea.
Spre deosebire de celelalte legi, cari, în afară de mici ex
cepţii, au rămas neaplicate, Legea Minelor a avut o aplicare,
uar şi aceasta numai în domeniul exploatării petrolifere, pe care
de altmintrelea a şi vizat-o în mod aproape exclusiv.
Vom examinâ în cele ce urmează efectele acestei aplicări
şi vom vedeâ că prosperitatea aparentă, pe care a stimulat-o-
Raportul (lela Cam eră 2 05
aceasta lege prin exploatarea forţată a rezervelor petrolifere
ale Statului, în condiţiile în cari s’a făcut, n’a fost în favoarea
economiei generale ale tării.
Şi n’.a putut această înşelătoare intensificare a industriei de
petrol să se răsfrângă decât în med păgubitor asupra econo
miei generale a tării, fiindcă principiile cari stan la baza a-
ccstei legi — ca şi a întregei legiuiri economice liberale — e-
rau false, antieconomice şi în desacord ou faptul nou al inter
dependenţii economice, care se manifestă din ce în ce mai pro
nunţat şi mai ineluctabil în structura modernă a popoarelor.
Începând cu instituirea acelui regim de înlăturare a capita
lului străin şi de privilegiere ostentativă a capitalului naţional,
Legea Minelor se desvoltă în toată structura şi economia ei
ca un corolar al .acestei concepţii dominante:
Formarea de societăţi miniere române cu obligaţiuni statutare
şi inchizitoriale, nominativitaţea acţiunilor acestor societăţi,
spre a împiedică circulaţia acţiunilor care este atributul prin
cipal a unei .acţiuni anonime, proportionalizarea într’o anumită
limită restrânsă a capitalului străin, acordarea concesiunilor
celor mai bogate din rezerva Statulu , fără nici un criteriu, ci
numai pe bâza unei vagi aprecieri ministeriale, neglijarea lu
crărilor de explorare, destinate a reconstitui bogăţiile epuizate,
lucrări cari cercau investitiuni importante pe cari capitalul
românesc nu le putea oferi şi chiar ascunderea răspunderii mi
nisteriale în exercitarea atribuţiilor sale esenţiale de autori
tate şi control în dosul „avizelor conforme” ale diferitelor con
silii şi comisii, instituite într'o anumită concepţie politică şi lip
site d)e răspundere reală, toate aceste dispoziţii şi restricţii
converg .spre o singură concepţie centrală, care eră aceea a
ostracizării cap'talului străin sau .a subordonării lui capitalului
românesc, care erâ astfel împins peste posibilităţile lui, la un
rol de heghemonie economică pentru care nu avea nici pre
gătirea, nici ccmpetinţa şi nici resursele necesare.
O atare concepţie îngustă, inspirată de politica de izolare e-
conomică a tării, pe oare conştient sau inconştient a urmat-o
legiuitorul din 1924, nu puteâ să .aibă decât nezultate defavora
bile atât asupra industriei de petrol cât şi asupra economiei
generale a tării.
Intr’adevăr, graţie împărţirii terenurilor petrolifere ale Sta
tului, cari reprezentau o rezervă acumulată în .timp îndelun
gat prin munca şi sacrificiul tuturor factorilor ce au contri-
206 Raportul delà Cameră
huit la imemierea acestei industrii, şi a cărei certitudine şi bo

găţie era în afară de orice îndoială ,înlăturând orice risc pen
tru societăţile beneficiare, gratie, zic, împărţirii integrale a a-
cestor terenuri «mire câteva societăţi pe cari Statul şi le-a a-
les după bunul său plac, producţia ţiţeiului brut s’a urcat brusc
dela ll /2 milioane tone, cât era înainte dse 1924, la 4.250.000
în 1928.
Qri, societăţile româneşti existente şi cele cari s’au format
peste noapte sub impulsul acestei împărţiri de bogăţii petroli
fere ale Statului, erau întreprinderi noui, înjghebate deaibiâ în
vederea săpării de sonde şi lipsite de organizaţie de desfacere,
de export şi în mare parte chiar de rafinare.
Căci legiuitorul din 1924, stăpânit de idei a de ,a naţionaliza
cu orice preţ, a uitat că ţiţeiul singur nu poate creiâ o industrie
naţională de petrol completă, aptă şi pregătită de a initrâ în
luptă cu marile organizaţii petrolifere ce deţin producţia şi
pieţele mondiale.
Acest ţiţei brut spre a fi valorificat trebuie prelucrat, rafi
nat, transportat şi desfăcut în cea mai mare parte pe pieţele
mondiale.
Ori, astăzi, gratie concesionării dintr’odată a întregii rezer
ve de itarenuri cunoscute ale Statului (500 hectare acordate
în 1925 ca concesiunii şi 1390 hectare în 1927, acordate sub
formă de perimetre de explorare, deşi aflătoare tot în regiuni
petrolifere cunoscute), producţia de ţiţei a întrecut capacita
tea de rafinare a fabricilor din România, care era circa de
3 I/2 milioane tone anual (din care trebuie să semnalăm că ce!
puţin jumătate aparţinea grupurilor financiare străine), precum
şi capacitatea de transport a tării pentru export.
Faţă de această sporire bruscă a ţiţeiului, se simţea o ur
gentă, şi imperioasă nevoie de rafinării noui, de conducte, de
rezervorii, de vagoane cisterne, vapoare, tankmri noui, etc.,
ceeace reclamă investiţiuni enorme de capitaluri, pe cari le
gea din 4 Iulie 1924, nu numai că mu le-a întrevăzut dar a
făcut imposibilă procurarea lor de acolo, de nade ele se puteau
găsi, prin prevederile ei categorice ostile capitalului străin.
Şi chiar dacă am admite că printr’un împrumut de Stat sau
particular s’ar găsi mijloacele financiare pentru investitiunile
necesitate de aceste urgente instalatiuui noui, rămânea to tu ş în
picioare cea mai gravă necesitate a unei industrii de petrol
cu veleităţi do independentă: organizaţiile de export şi desfa
Raportul delà Cameră 207
cere în-'străinătate. Ori, aceste organizaţii, mm. se .pat înfiinţa

dela o zi la alta, ele sunt creaţiam de durată şi reclamă re
surse financiare e n o r m e , pe cari câjteva întreprinderi începă
toare, ca, cele născute din dărnicia legii de naţionalizare a pe
trolului şi nici măcar Statal nu pot riscă să le preia asupra lor.
Şi atunci era de. prevăzut pentru orice om cu bun simţ şi
cu puţin spirit de prevedere şi răspundere, că orice am fi fă
cut eram fatal condamnaţi să rămânem tributari, însă pentru
o bună bucată de vreme, organizaţiilor ce stăpânesc astăzi pie
ţele mondiale. Situaţie, dacă voiţi injustă, dar atâta timp cât
ca există, nu era permis pentru un om de Start să nu tină sca
mă de ea.
Aşa fiind, nu a fost o politică economică înţeleaptă şi pru
dentă, aceea a legiuitorului din 1924, care a căutat să stabi
lească o diferenţiere de regim minier între diversele categorii
de întreprinderi pe baza originei capitalului lor, provocând o
înăsprire a raporturilor dintre aceste întreprinderi prin înlă
turarea dela avantajele unei legi ou caracter public, nu numai
a nouilor consorţii străine, dar chiar ,a vechilor întreprinderi
străine — este adevărat — dar, cari fuseseră în trecut pio-
nerele desvoltării acestei industrii şi cairi astăzi din nenorocire
erau tocmai -acelea cari se aflau în cea mai strânsă depen
dinţă cu organizaţiile stăpânitoare a comerţului mondial.
$t atunci, pentru «e să ne mai mirăm de tendinţa diin ce în
ce mai manifestă -a acestor organizaţii, de a arătă, dacă nu
direct ostilitate, dar o completă indiferenţă faţă de interesele
generale de petrol a ţării.
Atâta timp cât aceste organizaţii mondiale n’-aveau com
pletate trebuinţele loir pentru acoperirea pieţelor mondiale, ele
au primit produsele de -petrol româneşti — ştiut fiindcă în
politica acestor organizaţii comerciale nu se pun niciodată am
biţiunile şi resentimentele deasupra intereselor lor -— dar a*
Urnei când prin supraproductiumea generală -a petrolului şi în
special a propriilor lor întreprinderi producătoare, pieţele mon
diale au fost săturate cu petrol, ele n‘au mai stat un moment
la îndoială ca să exciudă petrolul românesc sau să-l primească
cu nişte preţuri cari răpesc producătorilor români posibilita
tea de randament.
împrejurările pe cari -ei nu le-au căutat, le-au dat ocazia de
a-şi plăti poliţa tratamentului pe care legiuitorul din 1924 i
Ie-a aplicat.
Şi astfel, petrolul nostru prins la mijloc în lupta de concu

rentă a celor două mari trusturi, nefiind afiliat nici unuia nici
altuia, dar privit ou ostilitate din ambele părţi, intră într'o cri
ză exterminatoare, nu atât de preţuri, cât mai cu seamă de
plasare. Petrolul nostru nu-şi mai găseşte plasament în con
junctura comerţului mondial, tocmai acum când avem oea mai
mare producţie şi când se storc terenurile petrolifere ale Sta
tului.
1
In disperare de cauză întreprinderile de petrol din ţară îşi
îndreaptă privirile spre eternul ispăşitor al tuturor -greşeli
lor : S ta tu l.
Se reclamă nici mai mult nici mai puţin decât reducerea cu
70 la sută a tarifelor de transport pe C. F. R. şi conducte, su
primarea sau reducerea tuturor taxelor, impozitelor fiscale şi
comunale, etc.
Nu e nevoie să insistăm că astfel de mijloace ar fi fost nu
mai paliative, care nu puteau rezolvă în fond criza şi nu pu
teau aveâ de efect decât o tărăgănire a ei şi un mare gol
în bugetul Statului.
Ei bine, Statul deşi a degrevat în parte industria de petrol
prin reducerea tarifelor de transport pe C. F. R. şi conducte
şi prin reducerea taxelor şi impozitelor, totuşi aoesfce redu
ceri nu s ’au resimţit decât doar prinitr’o însemnată spărtură
făcută în bugetul Statului, criza petrolului continuând a fi tot
aşa de gravă.
Şi atunci întreprinderile româneşti, cr-eiate -ou atâta entuzi
asm şi reclamă patriotică, văzându-se în pragul ruinei, îşi în
dreaptă privirile spre consumul intern al ţărei pe care până
aci îl neglijaseră totdeaauna, coesiderâmdn-1 oa o sarcină a-
supra industriei, din cauza superiorităţii de preţuri ce se ob
ţineau la export iată de preţurile interne.
Dar în loc oa întreprinderile de petrol să se gândească la
organizarea pentru intensificarea consumului intern, capabil -de
a absorbi o cantitate cel puţin dublă de produse prin organi
zaţii proprii şi cu preţuri normale în cele mai îndepărtate sate,
— unde până acum, aceste produse erau speculate în mod ru
şinos de intermediari, — întreprinderile de petrol, în goana lor
du-pă un câştig -repede eaire să le -recupereze pierderile de la
export, fac un acord, -un -cartel, pe spatele consumatorilor in
terni, acord -care urmăreşte nu organizarea ci specularea con
sumatorului.
De unde înainte de 1924 preţurile derivatelor de petrol pen
tru consumul intern erau eu circa 30 la sută sub nivelul pre
turilor de export, diupă 1924 preţurile consumului intern egalea
ză pe cele ale exportului; iar după înfiinţarea acestui cartel al
rafinăriilor, preţurile oficiale ale consumului intern întrec cu
peste 20 la sută preţurile de la export, fără a mai vorbi de pre
ţurile fabuloase pe cari intermediarii speculanţi le încasează
în centrele depărtate din Transilvania şi Basarabia, unde spe
cula e în floare.
In asemenea condiţiuni, acordul intervenit între exploatatori
rafinori ar fi devenit un adevărat monopol privat de speculă
dacă mu intervenea ruperea cartelului la finele anului trecut,
care readuce în comerţul intern preţuri1 mai rezonabile.
*
* *
Şi acum, dacă analizăm consecinţele acestei crize, vom con
stata că din nenorocire acei cari suportă mai greu .aceste con
secinţe sunt tocmai producătorii români (cari în genere sunt
lipsiţi de rafinării şi nu pot prin urmare participă nici la su-
praprcţul pe care rafineriile, datorită cartelului, îl încasau pe
spinarea consumatorilor), lucrătorii rămaşi fără lucru prin sis
tarea lucrărilor rnoui (peste 5.000 şomeuri), funcţionarii ro
mâni concediaţi, şi după cum am văzut, consumatorii români în
detrimentul cărora s’a (făcut acordul-cartel al rafinorilor.
Prin urmare, printr'o amară ironie a lucrurilor — care însă
pentru um cunoscător profund era de prevăzut — efectele legii
minelor în loc să repercuteze în mod defavorabil asupra or
ganizaţiilor străine (oari ,aiu limitat aceste consecinţe prin o
restrângere voită a producţiunii) au lovit tocmai elementele
naţionale pe cari legiuitorul din 1924 a voit să le protejeze.
* *
Să trecem acum şi să vedem efectele mai îndepărtate a a-

cestei legi a minelor asupra economiei generale a ţării:
O politică economică raţională şi inspirată de grija intere
selor generale a ţării, ar fi dictat anumite norme pentru con
servarea în permanenţă şi la dispoziţia Statului, a unei re
zerve importante de zăcăminte petrolifere, în scopul de a re
gulariza mersul industriei, a preveni crizele de sub sau supra
producţie, a putea acoperi, în cazuri speciale de conjuncturi
favorabile, cererile mărite ale străinătăţii, sau a răspunde altor
interese superioare de Stat.
210 Raportul dela Cameră
Legea din 1924 a concesionat, cum am văzut, întreagă re

zervă a Statului în 1'suprafaţă de aproape 2.000 hectare, Con
trariu celui mai elementar principiu de păstrare a unui zăcă
mânt minier, fără a stimula lucrările de explorare, în terenuri
necunoscute, din cauza .prevederilor defeotoase ale vechii legi,,
care m 'garantează 'dreptul exploratorului, ci-1 lasă la discreţia
şi aprecierea ministerială şi fără a pune obligativitatea con
cesionarilor benefici ari ai terenurilor cunoscute, ca pe mă
sura epuizărei unui perimetru de teren explorat şi cunoscut, să
exploreze prin sondai obligatoriu anumite regiuni noi şi- ne
cunoscute, destinate a reconstitui rezerva de viitor a Sta
tului.
O altă lipsă a legii minelor, care se restrânge în mod dău
nător asupra economiei generale a ţănii, este că prim fărâmi
ţarea terenurilor petrolifere ale Statului, concesionându-se por
ţiuni mici la diferite întreprinderi, se face1imposibilă o ex
ploatare raţională şi sistematică conform cerinţelor technicei
moderne. Diverşi concesionari vecini, în lipsa unui regulament
de exploatare sistematică şi lăcomia şi goana lor de a ajunge
cât mai repede la zăcământul petrolifer, spre a pompă ţiţeiul
din concesiunea vecinului, au neglijat de a lua masurile dictate
d)e technica modernă cu privire la -diversele operaţii ale ex
ploatarea şi în special aceea a închiderilor straielor de apă,
ceeace a cauzat pierderea şi compromiterea prin inundare a
zăcământului din întreaga regiune, — pierdere ce reprezintă o
pagubă incalculabilă pentru naţiune.
Prin urmare, nu numai că din pricina defectuozităţii legei
minelor, făcută în interesul exclusiv de acaparare a acestor
bogăţii de anumite instituţiuni, s’a secătuit o bogăţie fără a fi
ramplasată cu o alta, dar în cea mai mare parte s’a pierdut
fără ca măcar ea să fi fost integral transformată în valori.
Nu mai vorbim de paguba indirectă cauzată economiei ge
nerale a ţării prin sustragerea capitalurilor dela celelalte in-
dustri şi ramuri de activitate a tarei, ele fiind drenate şi ab
sorbite într’o măsură excesivă (4—5 miliarde) pentru capaci
tatea monetară limitată, spre întreprinderile de petrol, atras«
de mirajul câştigurilor repezi1 şi a manoperilor de bursă, care
se pretează prin excelenţă acestui gen de întreprinderi în care
neprevăzutul joacă un -rol primordial, ceeace a făcut -ca să se
accentueze criza de credit ce există în ţa ră şi să contribuie
prin aceasta la lânoezirea şi stagnarea celorlalte ramuri de
industrie.
"N-edem deci -cât de păgubitor se restrânge asupr-a economiei
generale a tărei, această înşelătoare intensificare a industriei
de petrol provocată de Legea Minelor din 1924.
*
* *
Pentru îndreptarea -acestei stări de lucruri dăunătoare in
dustriei miniere şi economiei generale a ţăr-ei, actualul pro
iect de lege a minelor prevede următoarele principale modi
ficări :
Esenţiala şi (fundamentala modificare a legii minelor im
pusă de o politică minieră de Stat, care nu are a urmări de
cât valorificarea bogăţiilor miniere ale tării, în concordanţă
cu interesele economiei generale ale tării, este desigur aceea a
adaptatei unui regim normal prin care să se stabilească un
tratament egal pentru capitalurile străine ca şi pentru cete na
ţionale.
Regimul industriei noastre miniere, -ca -şi a îtnregei noastre
activităţi economice, nu mai putea fi alcătuit în spiritul acelei
concepţii strâmte a izolării economice, ci adevăratul om de
Stat să înţeleagă că regimul unei- industrii -şi în special a -ce
lei de petrol, care -prin excelentă fată de -toaite celelalte pro
duse ale pământului, prezintă condiţiuni ■ — în ceeace priveşte
exploatarea, transportul depozitarea şi desfacerea — care nu
po: fi satisfăcute decât în cadrul politicei mondiale de petrol.
Prin urmar-c, nu poate -există pentru noi decât o singură so
luţie primordială şi definitivă —• celelalte nefiiind -decât conse
cutive — şi anu-rme -aceea a revizuirii regimului nostru minier
în spiri-tul principiilor dle interdependentă economică, ceeace
în-seamnă încadrarea industriei noastre de petrol, care nu -re
prezintă decât 2 la sută -din producţia mondială — în condiţiuni
de egalitate şi echitate — făTă -ca -aceasta să însemne nici
subjugare, nici acaparare, în concertul coaliţi-unilor economice
mondiale ale petrolului.
Căci este o -aventură prezumţioasă ca să n-e închipuim că
cu 2 l-a sută din producţia mondială, din care -aproape jumă
tate se -consumă în tară, putem -să -ne răzfooim cu. trusturile ce
stăpânesc comerţul de petrol al hunei, după -cum -este o -nai
vitate ca să ne imaginăm că aceste trusturi mondiale vor re
curge la o tactică d-c concurentă —■păgubitoare în primul loc
pentru ele ■ — spre a -distru-ge -cele 2 procente -de petrol ale
ţă-rii noastre.
2 12 Raportul delà Cameră
Capitalul străin a fost a c u z a t d e partidul liberal «că urmă

reşte : acapararea avuţiilor ţării în «detrimetul independenţei
noastre economice, şi chiar politice, şi în special că -el poate
deveni o primejdie -gravă pentru apărarea, naţională.
Aceasta se afirmă chiar în mod oficial, prin bizarul aviz al
Consiliului legislativ, care spune ca „-regimul -nostru 'minier
şi în special aoel al petrolului, -fiind în strânsă legătură cu
apărarea ţării, trebuie -să -fie stabilit de comun ocord ou fac
torii cari au răspunderea organizării preventive -a apărării na
ţionale” şi cere categoric ea pentru „evitarea acaparării ex
clusive a întreprinderilor petrolifere de către trusturile inter
naţionale, Consiliul superior al apărării naţionale să examineze
în prealabil da-că, prin regimul minier care se institue „se a-
siguiră contin-uitaţe-a producţiei petrolifere în caz de război şi
dacă se păstrează Ii-bertatea de acţiune în apărarea ţării”.
Fără a insistă asupra ciudăţeniei acestui aviz al Consiliului
legislativ, care nu. justifică prin «nimic subita lui îngrijorare
fată de noul regim minier, când legiuiri anterioare, a căror o-
biect stă în mult mai strânsă legătură -cn apărarea naţională,
ca aceea a concesionării către societăţi străine -a explozibe-
lelor, a uzinelor delà C-opşa mică, Cugir, sau „fabricii de a-
vioane” (I. A. R.), legiuiri datorite partidului liberal, dia-r cari
nu au ţinut seamă de aceste considerente, erijate astăzi de
Consiliul legislativ în principii de guvernământ, vom reaminti,
pentru a -arătâ neseriozitatea şi nesinceritatea acestui aviz, cele
petreoute în cursul războiului, când s’a -văzut pretutindeni unde
a existat capital străin în ţară, că -din momentul declarării
războiului el nu a mai putut -avea nici o înrâurire defavorabilă.
Din oon-tră, întreprinderile în cari erau interesate -capitalurile
inamice, şi în special cele -petrolifere, au fost preluate de ad
ministraţia română şi puse în serviciul exclusiv -al tării, fiind
bucuroşi că am găsit întreprinderi bine utilate şi organizate
— ceeace n’ar fi fost posibil fără comc-ur-sul capitalului străin
inamic —• iar întreprinderile în cari erau interesate capitalurile
ţărilor inamice, formau nucleele de sprijin şi colaborare din
partea ţărilor respective, cari a-veaju pe lângă motivel-e de
ordin moral şi contractual, -un motiv în plu-s de a-şi -apără în
ţara noastră şi propriile interese naţionale al-e -supuşilo-r lor.
Prin urmare primejdia m-ul-t agitată de partidul liberal a
nesocotirii intereselor apărării naţionale -prin introducerea ca
pitalului străin în industria m-inie-ră este die domeniul fanteziei
Raportul dela Canieră 2Î3
şi constitue doară pretextul, par,avanul patriotic care ascunde

în totdeauna adevăratele iritentiuni urmate de acest partid şi
cari sunt acele de acaparare şi stăpânire a vieţii economice,
pentru cari intentiuni în adevăr capitalul străin constitue o
primejdie.
Această teamă de a scăpă 'din mâini un instrument care c'a
afirmat atât de util în politica de guvernare a acestui par
tid, ca acela al stăpânirei exclusive a laturei economice a tării,
constitue adevărata justificare a goanei întreprinse de partidul
liberal contra capitalurilor străine, si a legiferării ostile şi re
fractare fată de colaborarea acestor capitaluri străine.
Dacă capitalul străin voeşte să participe în întreprinderile
româneşti, el trebuie să accepte supremaţia liberală şi să fi
şeze subordonat în cadrele conducerei şi administraţiei liberale.
Acesta este sensul cinic al legiferării liberale, ou toate restric
ţiile aşa zise naţionale, cu privire la nominativitaiea actiund -r
şi proporţionalizarea la o cotă de 40 la sută şi 45 la sută a
capitalurilor străine, în societăţile anonime miniere române,
ale căror statute erau prescrise în mod inchizitorial de lege.
Capitalul strein cinstit şi serios nu a acceptat însă să se
preteze acestei manopere şi a refuzat să vină, plasându-se în
altă parte, rămânând ca tara să suporte toate consecinţele Mp-
sei de mijloace financiare în această perioadă de refacere şi
mari investiţiuni.
Actualul proiect de lege rupe definitiv cu această politică în
gustă şi egoistă şi p-une curagios şi sincer principiul egalităţii
de tratament din toate punctele de vedere a capitalului străin
cu cel naţional.
N’avem a ne teme de penetraţiunea internaţională a curen
tului de schimburi şi a deplasărilor de capitaluri, atâta timp
cât vom ’pune aceste capitaluri în serviciul muncii şi al pro •
ducfiunnii naţionale, căci această penetraţiunc, reclamată de
starea de interdependentă economică a popoarelor — şi a-
tunci când această penetraţiune nu se face -pe cale de capital,
ea se face pe cale d)e mărfuri şi tot se face — se va exercită
în totdeauna în avantajul ţărilor producătoare şi în dauna
celor neproducătoare.
Căci munca şi producţiunea sunt elementele cairi dau carac
terul naţional unei întreprinderi, pe când capitalul este numai
mijlocul, instrumentul de fecundare şi valorificare a acestor
elemente.
De aceea actualul proiect al Legii Minelor s’a îngrijit, fără

ca să impieteze asupra libertăţii capitalurilor streine, de a se
lecţiona elementele de conducere superioară indiferent de na
ţionalitate, ca să prevadă o colaborare avantajoasâ elementu
lui naţional în toate oelelate categorii de muncă tehnică, ad
ministrativă şi comercială, stipulând obligaţia de a păstră pen
tru fiecare din aceste categorii o proproţie de 75 la sută pen
tru elementele naţionale.
Trecând mai departe la analizarea modificărilor legii avem
die semnalat următoarele schimbări esenţiale.
E x p lo r ă r i. — Pentru a sfimulâ şi încuraja lucrările de ex
plorare în scopul de a reconstitui rezerva de zăcăminte epui
zate şi a valorifică noui zăcăminte miniere s’au mărit supra
feţele acordate ca permise de explorare şi s’a garantat explo
ratorului dreptul la obţinerea concesiune! în eomditiuni certe
şi avantajoase aişa fel încât să-i poată oferi în mod larg pers
pectiva de a fi despăgubit de sacrificiile făcute şi compensat
pentru risourile suportate:
Pentru substanţele miniere, prezentate la clasele II, III, IV,
V, VI şi VII, s’a admis principiul acordărei permisului de ex
plorare pe baza priorităţei cererea, fără a se condiţionâ această
acordare de justificarea capacităţei tehnice şi financiare şi nici
de formarea unei societăţi, în scop de a stimulâ şi facilita ini
ţiativa individuală în acest fel de lucrări şi a încuraja pe micii
exploatatori din Ardeal şi Banat.
C o n c e siu n i. — Im interesul punerii în valoare a zăcăminte
lor miniere şi a asigurării cantinuităţei producţiunii miniere,
în special a zăcămintelor petrolifere, cari, în situaţia de azi,
sunt ameninţate, oum am văzut, a ii epuizate printr’o exploa
tare intensă ,a ultimelor rezerve pe cari Statul le-a concesio
nat pe baza legii dto 4 Iulie 1924, s ’a făcut o deosebire mar
cantă de tratament între concesiunile acordate pe terenuri deja
cunoscute, fie prin lucrări anterioare de explorare, fie prin
vecinătate ou regiunile în exploatare (terenuri sigufe şi pro
babil petrolifere) în baza lucrărilor de explorare efectuate de
solicitator.
Celor dintâiu s’a aplicat regimul licitaţiei publice, realizând
astfel maximum de beneficiu pentru Stat şi înlăturând arbi
trarul administrativ pentru solicitatori, iar celor din urmă s’a
aplicat un regim special de încurajare şi stimulare a explo
ratorilor.
Raportul dela Cameră 215'
P e n tr u p e tr o l. — Spre a face posibilă o exploatare raţio

nală şi sistematică conform cerinţelor technipei moderne s’au
mărit suprafeţele perimetrelor concesionate în regiuni cunos
cute la un minimum de 40 ha., iar pentru concesiunile acordate
exploratorilor în regiunea declarată concesionabilă, giraţie lu
crărilor efectuate de ei, s ‘a inaugurat un sistem care să asi
gure atât exploratorului o compensaţie certă şi echitabilă fată
cu sacrificiile făcute, cât şi Statului o garanţie pentru consti
tuirea de rezerve reale.
Astfel, în caz- că regiunea declarată concesionabilă e măi
mică' ca 100 ha, se acordă 75 la sută dacă e mai mare ea
100, dar mai mică ca 200 ha, se acordă pentru plusul de su
prafaţă peste 100 ha o jumătate'din acest plus, iar dacă e mai
mare ca 200 ha atunci se acordă exploratorului pentru fiecare
100 ha în plus câte 25 la sută din suprafaţa regiumei concesio-
nabile, restul constituind rezerva Statului.
Această rezervă în cazul când prin situaţia ei nu este ame
ninţată de a fi degradată, prin lucrările de exploatare înve
cinate, constitue rezerva de durată a Statului, destinată a fi
păstrată şi neaitacaită decât atunci când interesele superioare
ale Statului sau ale economiei generale a tărei ar reclama-o.
In caz când rezerva Statului este ameninţată de a fi degra
dată atunci ea poate fi pusă imediat în exploatare.
In scopul punerii în valoare a noui zăcăminte de petrol şi a
extinderii domeniului petrolifer al Statului s’a stabilit că pen
tru fiecare perimetru de 40 ha, obţinut pe cale de licitaţie pu
blică, concesionarul beneficios să fie obligat a săpa o sondă de
exploatare îmitr’o regiune nerecunoscută, indicată dle Minister.
Dacă sonda a aivut un rezultat pozitiv, atunci concesionarul
capătă dreptul unui nou perimetru de 40 ha.
O esenţială modificare s ’a făcut în modul die aplicare mai
echitabil a redevenitelor pe cari concesionarii le datoresc Sta
tului, degrevând pe concesionari în perioada primei produe-
tiuni destinate a acoperi costul instalaţiilor şi lucrărilor şi
dând posibilitatea Statului de ia-şi asigură un control mai si
gur în perceperea drepturilor lui.
P e n tr u c ă rb u n i s’a extins dreptul Statului de a declară re
giuni concesionabile în vecinătatea exploatărilor cu toate con
secinţele lui.
Concesiunea acordată pe baza lucrărilor de exploatare va fi
asigurată în continuitatea exploatării prin rezervarea exclu-
%
sivă a întregului rest al perimetrului de explorare dacă e mai

mare ca concesia obţinută.
P e n tr u s u b s ta n ţe m in ie r e prevăzute la clasele II, III, IV, V,
VI şi VII concesionarii sunt scutiţi de a se constitui în societate.
P r i v i t o r la a u t o r ita te a m in ie r ă s’au precizat atribuţiile diver
selor autorităţi miniere în sensul unei noui descentralizări şi
s’a stabilit răspunderea ministerială prin reducerea autorităţii
fără răspundere a diferitelor comisii şi consilii, ele devenind
numai organe consultative.
Astfel direcţia generală a minelor rămâne organul de ini
ţiativă, conducere şi control, consiliul superior de mine con
stituit pe noui baze cari să garanteze imparţialitatea şi com
petenţa, rămâne ca organ consultativ şi numai în anumite ca
zuri expres prevăzute de lege ca instanţă de judecată, iar in
stitutul geologic rămâne cu caracterul de instituţie ştiinţifică.
Cu privire la a p r o v iz io n a r e a tă r ii cu produsele miniere, de
oarece ou toate măsurile restrictive prevăzute de legea din
1924, mu s‘a izbutit a se regulamentâ vânzarea şi preturile a-
cestor produse în ţară, tolerâd chiar în ultimul timp un car
tel de petrol cu totul asupritor pentru consumatori, s’a resta
bilit prin noua lege principiul libertăţii comerţului, care spe
răm a fi favorabil consumatorului prin consecinţele
liberei concurente, lăsând totuşi în seama legiuirilor speciale re
primarea acţiunilor abuzive a diferitelor înţelegeri, carteluri sau
monopoluri ce eventuali s’ar constitui în dauna intereselor eco
nomice a tării.
De asemenea o modificare importantă s ’a introdus în noul
proiect cu privire la e x p o r tu l ţiţe iu lu i, în sensul extinderii —
bineînţeles precaute — a principiului de libertate comercială
şi în concordantă cu dispoziţiile şi obligaţiile ce am luat anul
trecut la conferinţa comisiunei economice internaţionale dela
Geneva.
Prohibiţiunea absolută a exportului de ţiţeiu, ca de altfel
toate măsurile de protectiume industrială, nu puteau şi nu tre
buiau a fi concepute ou un caracter definitiv, ci numai provi
zoriu, înţelegâmdiu-se ca atunci când ou sprijinul acestei pro
tecţii industrializarea s’a/ efectuat ,industria să1 poată fi în
stare de a fumeţionâ şi fără acest sprijin.
Nu trebuie în mici un caz să concepem o industrie care să
trăiască numai la umbra unor anumite avantaje şi proteguiri,
o astfel de industrie rămânând vecinie slabă şi neputincioasă.
fără a se putea desvoltâ şi evolua în mod normal spre a se

tine la curent cu toate perfecţiunile tehnice ale industriilor con
curente streine.
Ori industria noastră de petrol, care are o vechime de a-
proape o jumătate de veac, a ajuns la. o maturitate completă
în eeeace priveşte industrializarea produsului brut. De acum
înainte această măsură a prohibiţiunii nu poate fi decât vătă
mătoare unei normale desvoltări în industria petroliferă.
Căci este în firea lucrurilor, că o industrie oricât die puter
nică ar fi, să fie totdeauna tentată de a se folosi şi a abuza
de un avantaj ce-i stă la dispoziţie, fie că are sau nu nevoie
pentru existenţa sa de acel avantaj.
Şi în ultimul timp s’a resimţit acel abuz în mod destul de
dăunător pentru interesele producătorilor de ţlţeiu lipsţii de
rafinării cât şi a consumatorilor expuşi diferitelor înţelegeri în
tre rafinării.
in sfârşit, pentru apărarea drepturilor de proprietate a Stă
tuta consfinţit prin art. 19 din Constituţie şi pentru precizarea
sfeirei drepturilor câştigate, cari au fost determinate printr’o
interpretare destul de largă a dispoziţiilor aceluiaş articol din
Constituţie, s’a revizuit capitolele din legea în vigoare cu pri
vire la cadastru şi cărţi miniere, precum şi acela al recunoaş
terii şi validării drepturilor câştigate.
Ciu privire la cadastru şi cărţi miniere s’au prezentat dis
poziţii noui pentru precizarea domeniului minier şi pentru i-
dontificarea pe teren a proprietăţilor Statului cuprinse în re
giunile ou drepturile câştigate spre a evită în viitor sustrage
rile abuzive ce au ştirbit patrimoniul minier al Statului în ul
timul timp, iar capitolul privitor la recunoaşterea şi validarea
drepturilor câştigate a fost în întregime revizuit într’un spirit
de echitate şi simplificare a dispoziţiunilor destul de compî -
cate şi adese confuze a vechei legiuiri, urmărind în acelaş
timp o precizare şi o garanţie mai mare pentru dreptul de
proprietate a Statului.
încredinţaţi că această lege va deschide o nouă eră de pros-
perare economică a tării noastre, vă rog, d-lor deputaţi, să
binevoiţi a o vota.
Raportor, INGINER C. HOISESCU.

CUPRINSUL
Pag,
A) Textul legii Minelor din 1929 .................... 3-137
B) Expunerea de Motive a D-lui Ministru V,
M adgearu prezentată Senatului . . . .128-181
C) Avizul Consiliului L e g is la tiv .......................... 182-190
D) Raportul dela Senat al D-lui Senator Ing.
C. R. Mi r e a ......................................................191-203
E) Raportul dela Cameră al D-lui D eputat Ing.
C. H o i s e s c u ............................................... 204-217
A.
Lege pentru modificarea Legii Minelor din 4 Iulie 1924

PARTEA I
TITLUL PRELIMINAR
Dispoziţiuni generale (art. 3 ) .............................. 3-6
TITLUL 1
miniere care aparţin statului
CAP. I
Art. 4 ............................................................................. 6
Prospecţiunea
Permisul de prospecţiune (art. 5 ) ..................... 7
CAP. 11
Explorarea
Perm is exclusiv (art. 6 - 7 ) .......................................8-9
Forme pentru explorare prin perm is exclusiv
(art. 8 1 2 ) ............................................................ 9 13
Lucrări prin permis exclusiv (art. 13-17) . . . 13-15
încetarea dreptului de explorare prin permis
exclusiv (art. 18-20) .................................... 16
CAP. iii
Concesiunea
Declararea proprietăţii miniere concesionabile
(art. 2 1 ) ....................................................: . 17
Zăcăniinte de ori ce substanţe miniere altele
decât cele prevăzute în art. 1, în clasele
1 b, 2 şi 3 ; VIII, IX şi X (art. 22-23) . . 17-18
Jurnal pentru declarare (art. 2 4 ) .......................... 19
Isvoare m inerale (art. 25) . .............................. 19
220 Tabla de Materie
CAP. IV
Instruirea concesiunilor de exploatare Pag,
Dispoziţiuni generale (art. 26-31) . . . . 19 21
Regimul concesiunilor (art. 3 3 ) .............................. 21
Regimul concesiunilor redeventiare (art. 33). . 21
Regimul concesiunilor prin asociaţie cu statul
(art. 3 - 4 ) ............................................................ 21
Participarea proprietarilor suprafeţei la capitalul
întreprinderii şi la redevenţă (art. 35-36) 22
Participarea exploratorului la întreprinderea con
cesionarului (art. 3 7 - 3 8 ) .......................... 22 23
Formele pentru instituirea conceşiunei (art. 39-43) 23-24
Caetul de sarcini (art. 44-45) . . • ................. 25 26
Caracterele generale ale proprietăţii miniere
(art. 4 6 ) ............................................................. 27
CAP. V
Drepturi şi obligaţiuni în legătură cu comisiunea
minieră
S ecţiu nea 1
(Art. 4 7 - 4 9 ) ................. ............................................... 27-29
Drepturi în legătură cu utilizarea apelor din
mine (art. 5 0 - 5 5 ) ........................................... 29-33
Raporturile exploratorului şi concesionarului cu«
proprietarii suprafeţii şi cu minele înveci
nate (art. 5 6 - 6 9 ) ........................................... 33 38
Instalaţiuni pentru transport. Stabilimente indu
striale miniere (art. 7 0 - 7 3 ) .......................... 38 40
S ecţiu nea !1
Personalul minier, metalurgic sau industrial
(art. 74 7 9 ) ........................................................ 40 43
O bligaţia de aprovizionare (art. 80-81) . . . . 43
Ajutoare. Hotare în mine (art. 8 2 ) ...................... 43 44
Obligaţiuni în caz de inundare (art. 83-85) . . 44-45
Pagube aduse suprateţii sau minelor (art. 86 90) . 45-47
CAP. VI
încetarea concesiunii
(Art. 9 1 ) ..................................................................... 47
Concesiuni libere prin expirare (art. 92-94) . . 47-49
Concesiuni libere prin renunţare (art. 95 100) . 4 9 -5 1
» „ „ retragere (art. 101-102) .-51-52
TITLUL 11
minerale lăsate la dispoziţia proprietarilor
suprafeţii
(Art. 104-106) 52 54
Tabla de Materie 221
TITLUL III
CAP. I
Comasarea şi ţinuturiminiere Pag.
(Art. 107-112) . . . . 54-57
Ţinuturi miniere (art. 1 1 3 ) .....................................57-58
CAP, II
Dispoziţiuni sociale
(Art, 1 1 4 ) ....................................................................... 58-59
Ajutoare (art. 1 1 5 - 1 1 7 ) ..................... 59-60
CAP. III
Taxe, impozite şi redevenţe miniere. Stabilirea
şi perceperea lor
(Art. 1 1 8 ) ................. • .................................................. 60-61
T axă fixă pe suprafaţă (art. 119-127) . . . . 61-67
Constatarea şi evaluarea redevenţei (art. 128) . 67-69
CAP. IV
Sancţiuni
(Art. 1 3 3 ) ......................................................... ... 70
Explorări (art. 133,)..................... 70
Utilizarea neautorizată a substanţelor minerale
(art. 1 3 4 )................................... 70
Personal (art. 135) . . 71
Planuri, profite, rapoarte, date statistice (art. 136) 71
Lucrări în exteriorul concesiunii (art. 137) . . 71
Femei şi copii în mine (art. 1 3 8 ) ...................... 71
Neglijarea anunţărei accidentelor (art. 139) .72
Obligaţiuni de aprovizionare (art. 140) . . . . 72
Sancţiuni ce preced retragerea concesiunei(art. 141)72-74
Diverse abateri (art. 142) . . . . ...................... 74
C onstatarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor
(ari. 143-144) . • . . • ..........................74-75
CAP. V
Autoritatea minieră
S ecţiu n ea 1
(Art. 1 4 5 - 1 4 6 ) ....................................... . . . . 75-76
Direcţiunea Generală a m inelor (art. 147) . . . 76
Direcţiile regionale miniere (art. 148-153) . . 76-79
Consiliul superior de mine
(Art. 1 5 4 -1 6 1 )............................................................. 79-81
CAP. VI
Cărţi miniere
(Art. 1 6 2 - 1 6 8 ) ............................................................ 82-85
CAP. VII
Dispoziţiuni diverse Pag.
(Arb 168-174)....................................................... 85-87
P A R T E A II
I. Combustibili minerali
C ă rb u n i (art. 1 7 5 -1 7 6 )....................................... 87-89
B itu m in e s o lid e (art. 177-178)........................... 89
B itu m in e lic h id e (art. 179-192)........................... 89-98
Dispoziţiuni speciale (art. 193-196) . . . . • 98-99
Transport, rafinerii de petrol, înmagazinarea şi
desfacereaproduselor (art. 197-200) . . 99-101
Hidrocarburi Gazoase ce formează zăcăminte
proprii
(Art. 201 204) ................. 101-102
TI. Minereuri metalifere şi alte minerale
din cl. II, art. 2
(Art. 205-207)................................................... 102-104
F ier; crom , m a n g a n (art. 208) . . . . . . . 104
III. Minereuri de aluminium şi în genere silicaţi
aluminaţi, magnezieni şi cu alte baze
(Art. 209-211)................ 105
IV. Grafit şi rocele grafitoase
(Art. 1 1 2 )........................................................... 105
V. Fosfaţii în genere
(Art. 213)..................... , .......................... 105-106
VI. Minerale cu toriu şi pământuri rare
Şi
VII. Pietre preţioase şi sem i nobile
(Art. 2 1 4 ) ........................... ............................ 106
VIII. Sarea comună(clorura de sodiu), sărurile
dş potasiu şi alte săruri înrudite, fie formând
zăcăminte proprii, f l s asociate cu sarea comună
în acelaş zăcământ
(Art. 215-220) . . . ............................ 106-107
IX. Gaze naturaje altele decât hidrocarbure
gazoase
(Art. 221) . . . . . . . ■.. . . . . .' . 108
X. Izvoarele minerale şi apele mineralizate
subterane sau curative în genere
(Art 222) . . . . . . .. . . . . . 108
In stitu ire a d e p e rim e tre de p r o te c ţiu n e (art 223) 108-109
Tabla de Materie 223
- Pag,
R e g im u l a u to r iz ă r ii d e S ta t (art. 224). . . . 110
R e g im u l d e c la r ă r ii d e u tilita te p u b lic ă (art.
225-232) ................................................ .110 -1 1 3
XI. Turba
(Art. 2 3 2 ) .......................................................... 113
XII. Masele de roci comune, compacte sau care
formează depozite mobile
f u n e r e a în v a lo a r e a s u b s ta n ţe lo r m in e ra le din
c la sa X II, a f la te p e p r o p r ie tă ţi p a r ti
cu lare (art. 2 3 3 ) ................................... 113
P u n e re a în v a lo a r e a s u b s ta n ţe lo r m in era le d in
g r u p a X I I a flă to a r e p e p r o p r ie tă ţile
S ta tu lu i (art. 2 3 4 ) ................................... 113-114
Concesionarea pe baza explorării prin permis
exclusiv (art. 2 3 5 ) .............................. 114-115
C oncesionarea directă în regiuni cunoscute
(art. 236 .................................................... 115
Arendarea pe termen scurt (art. 237) . . . . 115
PARTEA IU
Recunoaşterea şi validarea drepturilor câştigate
CAP. I
Dispoziţiuni generale
(Art. 3 3 8 -2 4 4 )........................................... 116-122
CAP. II
Norme pentru validări
Secţiunea I
Explorări
(Art. 245 2 4 6 ) .................................. 122
Secţiunea 11
Exploatări
Concesiunea (art. 2 4 7 - 2 4 8 ) .............................. 124-125
Proprietari (art. 2 4 9 - 2 5 0 ) .............................. 126
Dispoziţiuni diverse (art. 251 255) . . . . . 126-128
Secţiunea UI
Dispoziţiuni speciale pentru bitumine
a) C o n cesiu n i s itu a te în co m u n e u nde a u e x is ta t
e x p lo a tă r i n o rm a le în in te rv a lu l dela
1 A u g u s t 1 9 1 4 v â n ă la 4 Iu lie 1 9 2 4
Concesiuni (art. 256 2 5 7 ) ................. 129
b) C o n cesiu n i s itu a te în co m u n e u n d e nu a u
e x is ta t e x p lo a tă r i n o rm a le p â n ă la 4
Iu lie 1 9 2 4 (art. 2 5 8 -2 5 9 )...................... 129-130
Pag,
c) P r o p r ie ta r i (art. 260-263) . . . . 131-132
CAP. III
Dispoziţiuni diverse
(Art. 2 6 9 - 2 7 7 ) ........................................... . 132-138
CAP. 111
Dispoziţiuni diverse
(Art. 2 6 4 - 2 7 6 ) ............................................... 132-137
B.
Expunerea de motive a legii minelor din 1929
prezentată Senatului
Introducere (Consideraţiuni gen erale). . . . 138 147
P r o s p e c ţiu n e a .......................... . . . . . . 147
E x p l o r a r e a ............................................................ 147 160
C o n c lu z iu n i............................................................ 160 162
Econom ia p r o e c tu lu i.............................. 163
Schimbări propuse la articolele :
PARTEA 1
I. La E x p lo ră ri............................................... 164
II. La concesiuni ................................................ 164-166
PARTEA ii
La c ă r b u n i ............................................................ 166
La P e t r o l ...................................•........................166 169
Stabilirea şi perceperea taxelor, impozitelor
şi r e d e v e n ţe lo r ....................................... 170
Autoritatea m in ie ră ............................................... 170 173
Cărţile miniere . . . . . . . . 173 175
Dispoziţiuni sociale • ....................................... 175
S a n c ţ i u n i ................................................................. 175
PARTEA III
Drepturi câştigate . . . .............................. 176
C.
Avizul Consiliului L e g i s la t iv ........................ 182-190
D.
Raportul delà Senat . 191-203
E.
Raportul delà Cameră

Legea Minelor 1929 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Legea Minelor 1929 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 C ü .

BIBLIOTECA LEGILOB UZUALE ADNOTATE

EDITURA „CURIERUL JUDICIAR“, S. A.

EDITURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE

MODIFICAREA LEGII MINELOR DIN 4 IULIE 1924

D ispozit îuni generale

ART. 1. — Sunt şi rămân ale Statului, în

ART. 2 — Din punct de vedere al naturii

Diamant, smaragd, corindoni nobili, berill,

In acest scop se deosebesc 2 regim uri:

Regimul de punere în valoare a substanţelor

pcgtiunc ART. 5. — Prospecţiune urmăreşte cerce-

Taxa anuală pentru permisul de prospecţiune

prinderilor şi avuţiilor publice şi cu observarea'

ART. 9. — Cererea pentru permisul de ex­

.semnată de şeful autorităţii miniere regionale.

sau prin alte mijloace într’o Duminică sau săr­

va ii consemnat într’un proces-verbal, semnat

gat să suporte cheltuelile ocazionate de această

deri diferite permise exclusiv de explorare pe

încetarea ART. .18. — Drepturile de explorare prin per­

e) In cazul prevăzut la art. 12, alin. ultim.

° ecla-r?ăi” ART. 21. — O regiune va fi declarată pro-

desvoltarea sa, natura şi calitatea substanţelor

sunt situate suprafeţele respective.

Instituirea concesiunilor de exploatare

mai în cuprinsul regiunilor declarate proprie­

obţină concesiunea de exploatare asupra unui-

Participarea ART. 35. — Oricare ar fi regimul concesiu-j

Cuantmul redeventei este cel stabilit în par­

gramul de lucru, conditiunile de realizare, pre- i

ietului de sarcini vor fi înaintate instantéi ju­

hotar, luîndu-se ca bază planul anexat la de­

ART. 46. — Deia data publicării decretului

aerai şi pentru evacuarea apelor din mină;

le comercializează, proprietarul solului are

zul când apele ar fi lăsate să se scurgă din

nisterul Domeniilor în vederea exploatării pă­

Dacă exploatatorul nu ia măsurile prescrise.,

producţiunea obţinută, atât în stare brută cât

tue asupra suprafeţelor destinate pentru utili­

lor, va îi stabilită, în chip definitiv, de către

Deciziunea va fi afişată la autoritatea minieră

Hotărârea comisiunii este dată fără opoziţie

ART. 67. —■Despăgubirile pentru orice alte

mai după o prelabilă aprobare a Ministerului

consideră acordată. Termenul de 60 zile va îi 4

Personalul ART. 74. — Orice exploatare minieră, pre­

şi cu varietatea instalatiunilor miniere, meta­

categorie pot dobândi brevetul de şef de ex­

In fiecare din categoriile prevăzute Ia punc­

de hotar prin semne potrivite şi bine consoli-B

tatea minieră şi trecute în roluri întocmite în

lui este uşurată când s’ar constata că instala-

şi Comerţului,- după recomandarea uniunilor

ART. 91. — Dreptul de exploatare înce­

ART. 93. —. In cursul celui de al cincilea

Vechiul concesionar va îi admis la licitaţie

cererea este supusă deliberării Consiliului su­

oricărei activităţi, fără o autorizare din partea

Orice exploatare deasetnenea substanţe tre­

culare, drumuri şi pentru orice instalaţii nece­

Comassarea şl ţinuturi miniere

ART. 9. — Cererea pentru permisul de ex

sau prin alte mijloace într’o Duminică sau săr

încetarea ART. .18. — Drepturile de explorare prin per

mai în cuprinsul regiunilor declarate proprie

Cuantmul redeventei este cel stabilit în par

ietului de sarcini vor fi înaintate instantéi ju

hotar, luîndu-se ca bază planul anexat la de

nisterul Domeniilor în vederea exploatării pă

tue asupra suprafeţelor destinate pentru utili

Personalul ART. 74. — Orice exploatare minieră, pre

şi cu varietatea instalatiunilor miniere, meta

categorie pot dobândi brevetul de şef de ex

In fiecare din categoriile prevăzute Ia punc

ART. 91. — Dreptul de exploatare înce

cererea este supusă deliberării Consiliului su

Orice exploatare deasetnenea substanţe tre

culare, drumuri şi pentru orice instalaţii nece

ART. 107. — In interesul protectiunii zăcă

tru un perimetru de concesiune la clasa res

teguire a muncii şi cele din convenţiile inter

pra terenurilor exploatate de proprietarii su

brie, o listă de reprezentanţii competenţi ai în

tari, plata redevenţei se va face prin consem

Dacă o întreprindere nu-şi angajează con

Ministerul industriei şi Comerţului este sin

Cei nemulţumiţi cu măsurile luate de autori

ART. 162. — Pentru publicitatea drepturi

Ordinea de prioritate între drepturile şi sar

Opisele privitoare la exploarări si la con

ART. 175. — Suprafaţa perimetrului rezer

ART. 177. — Suprafaţa perimetrului rezer

ART. 179. — Suprafaţa perimetrului rezer

loare, având în acelaş timp dreptul de a ex

lăsat la libera şi exclusiva dispoziţie a proprie

ART. 201. — Explorarea şi exploatarea ga

ART. 205- —- Suprafaţa perimetrului rezer

ART. 208. —■Perimetrul rezervat pentru ex

ART. 214. — Explorarea şi concesionarea mi

duselor pentru nevoile interne şi pentru ex

Regimul au ART. 224. — Sub regimul autorizării de Stat,