Teste 12 16

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea de drept / Departamentul Drept Public
Aprob Director Departament____________

Pentru susţinerea examenului la drept ecologic şi drept funciar
anul_IV_ licenţă , grupa _____
Test 12
Subiectul I: Regimul juridic al subsolului.

Activităţi de evaluare:
a) Descrieţi specificul subsolului ca obiect de folosire şi protecţie. -3p.
Subsolul reprezintă acea parte a scoarţei terestre aflată sub stratul de sol fertil, iar în lipsa acestuia, sub suprafaţa
terestră şi fundul bazinelor de apă şi apelor curgătoare, care ajunge pînă la adîncimi accesibile pentru cercetare
geologică şi valorificare;
El este alcătuit din totalitatea formaţiunilor geologice accesibile lucrărilor de cercetare şi prospecţiuni
geologice. Compoziţia chimică a subsolului influenţează starea de fertilitate a stratului superior al pământului,
al solului.
b) Determinați formele de folosință specială a subsolului. -5p.
Folosirea specială – acel tip de beneficiere, care dă posibilitatea persoanei fizice sau juridice să exploateze cantitativ și calitativ
resursele naturale în scopurile economice (profit), în baza unui act juridic ce confirmă acest drept (contract, licență, autorizație);
de ex., exploatarea zăcămintelor minerale-utile trebuie să se desfășoare în baza contractului, licenței și autorizației
În conf cu codul subsolului Subsolul se atribuie în folosinţă pentru:
a) cercetare geologică, inclusiv prospectarea, evaluarea şi explorarea zăcămintelor de
substanţe minerale utile şi alte tipuri de cercetări geologice;
b) extragerea substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor curative
naturale;
c) construirea şi exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor
minerale utile;
d) înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor industriale;
e) organizarea obiectivelor geologice protejate;
f) colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, altor materiale geologice de colecţie.
c) Argumentaţi cazurile de aplicare a măsurilor de
constrângere cu caracter penal, contravenţional şi civil
pentru nerespectarea legislației subsolului. -7p.
Persoanele fizice şi juridice răspund civil, contravenţional sau penal, în conformitate cu
legislaţia, pentru:
a) folosirea neautorizată a subsolului;
b) încălcarea prevederilor actelor normative în domeniul efectuării în condiţii de securitate a
lucrărilor legate de folosirea subsolului, protecţiei subsolului şi mediului înconjurător, inclusiv
standardele, regulamentele tehnice şi regulile aprobate în modul stabilit;
c) încălcarea modului de atribuire în folosinţă a subsolului;
d) construirea neautorizată pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile;
e) încălcările ce conduc la poluarea subsolului şi aduc zăcămintele de substanţe minerale utile
într-o stare în care acestea nu mai pot fi exploatate;
f) încălcarea normelor, regulilor şi cerinţelor faţă de efectuarea lucrărilor de cercetări
geologice ale subsolului;
g) încălcarea cerinţelor proiectelor tehnice aprobate, schemelor tehnologice şi planurilor de
dezvoltare a lucrărilor miniere la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile,
construirea şi exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale
utile;
h) încălcarea dreptului de proprietate asupra informaţiei geologice şi asupra altei informaţii
privind subsolul;
i) distrugerea sau deteriorarea sondelor de observaţie în regim pentru apele subterane, precum
Examinator

şi a semnelor geodezice şi de topografie minieră;
j) distrugerea sau pierderea documentaţiei geologice şi de topografie minieră, a duplicatelor
probelor, necesare pentru cercetarea în continuare a subsolului şi extragerea substanţelor
minerale utile;
k) exploatarea iraţională şi selectivă (în afara proiectului) a sectoarelor bogate în zăcăminte de
substanţe minerale utile, ce condiţionează pierderi neîntemeiate ale rezervelor de balanţă de
substanţe minerale utile;
l) pierderile supranormative de substanţe minerale utile la extragerea acestora;
m) neîndeplinirea cerinţelor privind aducerea excavaţiilor miniere şi sondelor de foraj
lichidate sau conservate într-o stare care ar asigura securitatea populaţiei, precum şi a cerinţelor
referitor la recultivarea terenurilor degradate de lucrările miniere;
n) încălcarea modului de achitare a plăţilor la folosirea subsolului;
o) prezentarea unor rapoarte conţinînd date neveridice privind volumele extrase şi rezervele
pierdute de substanţe minerale utile;
[Art.79 al.(1), lit.p) abrogată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în
vigoare 27.10.17]
(2) Legislaţia poate stabili responsabilităţi şi pentru alte încălcări în domeniul folosirii
subsolului.
Articolul 80. Compensarea prejudiciului cauzat
(1) Tragerea persoanei vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la subsol la răspundere
contravenţională sau penală nu o eliberează de obligaţia de a înlătura încălcările comise de ea şi
de a compensa prejudiciul cauzat.
(2) Prejudiciul cauzat beneficiarului subsolului ca urmare a acţiunilor autorităţilor
administraţiei publice, persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor juridice şi fizice
vinovate de distrugerea calităţilor naturale ale subsolului sau de crearea condiţiilor care exclud,
parţial ori total, posibilitatea folosirii în continuare a subsolului urmează a fi compensat în modul
stabilit.
(3) Prejudiciul cauzat mediului ca urmare a activităţii beneficiarului subsolului urmează a fi
compensat din contul beneficiarului subsolului.
(4) Gradul de răspundere şi mărimea compensării prejudiciului cauzat se stabilesc în fiecare
caz aparte pe cale judiciară.
Articolul 81. Soluţionarea litigiilor în problemele folosirii subsolului
Litigiile în problemele folosirii subsolului se soluţionează de autorităţile administraţiei publice
în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în conformitate cu competenţa acestora şi de
instanţele de judecată, în modul stabilit de legislaţie.
Subiectul II Dreptul de proprietate funciară. Regimul juridic al

terenurilor din intravilanul localităţilor
Activitate de evaluare
a) Stabiliți noțiunea și conținutul zonelor verzi a localităților

urbane și rurale. -3p
Prin zona verde se intelege sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor
peisagistice intravilane şi extravilane ale localităţilor urbane şi rurale (peisaje naturale, sectoare
ale cursurilor de apă şi bazine acvatice, construcţii rutiere, horticole, locative), important din
Examinator

punct de vedere estetic, biologic şi ecologic, care include, de regulă, o comunitate de vegetaţie
(lemnoasă arborescentă, arbustivă, floricolă şi erbacee) şi animale
b) Relataţi despre subiecţii dreptului de proprietate funciară. -

5p.
Terenurile în Republica Moldova pot fi în proprietate publică şi privată. Statul ocroteşte în
egală măsură ambele tipuri de proprietate.
Din categoria subiectilor dreptului de proprietatea funciar fac parte: - Statul - Administratia
publica locala - Persoanele fizice si persoanele juridice care intrunesc conditiile stabilite de lege
Persoanele străine sau apatrizi, , nu pot dobândi drept de proprietate asupra terenurilor
cu destinaţie agricolă sau din fondul forestier. Conform proiectului noului Cod funciar,
dreptul de proprietate publică asupra terenurilor aparţine statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale. Dreptul de proprietate al statului asupra terenurilor este
exercitat de către Guvern, iar dreptul de proprietate al unităţii administrativ-teritoriale
este exercitat de către consiliul local sau Adunarea Populară a unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia.
Mănăstirilor li se atribuie în proprietate privată, fără plată, terenuri agricole cu o suprafaţă de
pînă la 5 hectare din contul terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
Suprafaţa totală a terenurilor unei mănăstiri, dobîndite prin vînzare-cumpărare, donaţie etc., nu
poate depăşi 100 de hectare.
Proprietarul bisericii şi altor construcţii de pe lîngă ea este concomitent şi proprietarul
terenurilor aferente în hotarele existente.
Pentru amenajarea cimitirelor se atribuie terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-
teritoriale.
c) Identificați regimului juridic a terenurilor din intravilanul

localităţii. -7p.
Prin regimul juridic al terenurilor din intravilan intelegem ansamblul de reguli de fond si de
forma care guverneaza actele juridice cu privire la terenuri.
Regimul juridic al terenurilor din intravilan se caracterizeaza prin
alienabilitatea, prescriptibilitatea i sesizabilitatea unora, precum i prin
caracterul inalienabil, impresscriptibil i insesizabil al altora. Pentru a le
atribui terenurilor
caracterele respective, este necesar de evideniat noiunea iecărui
caracter %n parte.
Caracterul alienabil
presupune că bunurile se ală %n circuitul civil, adică potace obiectul
orică rui act juridic civil, pe c/nd
caracterul inalienabil
presupune faptul că bunurile nu pot forma obiectul orică ror acte juridice
civile din cauza că acestea sunt limitate prin lege la libera circulaie. 'unurile
inalienabile sunt strict prevă zute in lege.
ț
Examinator

Caracterul prescriptibil
presupune că titularii dreptului de proprietate privată pot să +și apere dreptul
încă lcat prin înaintarea unei ac!iuni în justi!ie într+o perioadă strict stabilită
de lege. ;n conormitate cu Codul civil, bunuriledomeniului privat pot fi
revendicate în decursul a trei ani pe calea intentă rii unei acțiuni în instan!ă de
judecată . bunurile domeniului privat sunt prescriptibile atît extinctiv, cît și
achizitiv. ; bunurile domeniului privat pot fi dobîndite %n proprietate prin
uzucapiune.
Caracterul sesizabil
al bunurilor domeniului privat constă n !aptul că elepot !ace obiectul
urmă ririi din partea creditorilor.
caractere pe care le au terenurile
din domeniul public al statului i anume
inalienabilitatea, insesizabilitatea
imprescriptibilitatea.
Articolul 42. Terenurile din intravilan
Terenurile din intravilan se află în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale, iar
din municipii - în proprietate municipală.
Articolul 43. Stabilirea perimetrului localităţii
Perimetrul localității este hotarul intravilanului care desparte teritoriul localității de extravilan
şi se stabilește în planul urbanistic general al localității, aprobat în modul stabilit de legislație.
Includerea terenurilor în perimetrul oraşului nu implică suspendarea dreptului asupra
terenurilor aflate în posesiune sau în folosinţă.
Retragerea acestor terenuri se face în modul stabilit de prezentul Cod şi de alte acte
legislative.
[Art.43 modificat prin LP5 din 08.02.18, MO77-83/09.03.18 art.160]
Articolul 44. Componenţa terenurilor oraşelor şi satelor
(comunelor)
Din componenţa terenurilor oraşelor şi satelor (comunelor) fac parte:
terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi alte amenajări;
terenurile de uz public;
terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de
telecomunicaţii, de transport electric, pentru exploatări miniere şi pentru alte industrii;
terenurile împădurite;
terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri;
Articolul 45. Gestionarea terenurilor din intravilanul localităților
Toate terenurile din intravilanul localităților sînt gestionate în conformitate cu planurile
urbanistice generale.
[Art.45 în redacția LP5 din 08.02.18, MO77-83/09.03.18 art.160]
Articolul 46. Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale
Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale cuprind terenurile pe care sînt amplasate
construcţiile şi amenajările şi cele pe care urmează să fie construite case, clădiri de menire
social-culturală, industrială şi cu alte destinaţii.
Examinator

Aceste terenuri se atribuie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru zidirea şi
exploatarea construcţiilor industriale a caselor, a clădirilor de menire social-culturală, a altor
construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru construcţia individuală de locuinţe.
Suprafaţa terenurilor şi condiţiile folosirii lor în scopurile menţionate se stabilesc conform
normelor şi documentaţiei tehnice de proiectare.
Pe terenurile atribuite se interzice începerea lucrărilor de construcţie pînă la permisiunea dată
de către organele de arhitectură şi urbanistică.
Articolul 47. Terenurile de uz public din oraşe şi sate (comune)
Terenuri de uz public din oraşe şi sate (comune) sînt terenurile folosite pentru căile de
comunicaţii (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea), pentru necesităţile social-culturale
ale populaţiei (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri, terenuri de sport,
stadioane, precum și terenurile de joacă pentru copii delimitate și înregistrate conform legislației
în vigoare), pentru cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale.
Pe terenurile de uz public se permite amplasarea construcţiilor şi amenajărilor capitale în
conformitate cu destinaţia specială a acestor terenuri, precum şi a construcţiilor şi amenajărilor
provizorii uşoare (gherete, chioşcuri), fără ca aceasta să fie în detrimentul terenurilor de uz
public.

Articolul 48. Terenurile pentru transporturile rutier, feroviar,
naval, aerian, prin conducte, pentru liniile
de telecomunicaţii şi transport electric, pentru
exploatările miniere şi pentru alte industrii
Terenuri pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de
telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii sînt
terenurile atribuite întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor respective pentru realizarea
funcţiilor lor.
Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe aceste terenuri, precum şi lucrările de amenajare,
le efectuează beneficiarii funciari prin hotărîrea autorităţilor administraţiei publice locale
respective.
Punerea la dispoziţia întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a suprafeţelor pentru
exploatarea industrială a zăcămintelor se face după demarcarea arterei miniere.
Articolul 49. Terenurile împădurite ale oraşelor şi satelor
(comunelor)
Terenurile împădurite ale oraşelor şi satelor (comunelor) servesc ameliorării mediului
înconjurător, organizării odihnei, nevoilor de cultură, apărării teritoriului localităţilor împotriva
eroziunii cauzate de apă şi de vînt.
Articolul 50. Terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri
ale oraşelor şi satelor (comunelor)
Terenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi sat (comună) sînt terenurile arabile, plantaţiile
multianuale, fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele asemenea.
Terenurile agricole pot fi atribuite în folosinţa întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor
agricole, precum şi cetăţenilor pentru agricultură, legumicultură, păşuni şi fîneţe.
Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri necultivabile.
Articolul 51. Amenajarea teritoriilor oraşelor şi comunelor
(satelor)
Autorităţile administraţiei publice locale execută complexul necesar de lucrări pentru
amenajarea şi înverzirea teritoriilor oraşelor şi satelor (comunelor). Întreprinderile, instituţiile,
organizaţiile şi cetăţenii sînt datori, în conformitate cu regulile aprobate de autorităţile
Examinator

administraţiei publice locale, să păstreze plantaţiile verzi, să ţină teritoriile, atribuite lor, într-o
ordine conform cerinţelor sanitare şi de protecţie contra incendiilor
Barem de notare
Nota 5 (6-8p.); Nota 6 (9-11p.); Nota 7(12-18p.); Nota 8 (19-25p.); Nota 9 (26-28p.); Nota 10 (29-30p.).
Test 13
Subiectul I: Administrarea în domeniul protecţiei şi utilizării resurselor naturale.
a) Definiţi noţiunea, funcţiile şi metodele de administrare în domeniul mediului. -3p

. Noțiunea, formele și funcțiile administrării de stat în domeniul protecției mediului și gestionării resurselor naturale
În literatura juridică de specialitate administrarea de stat în domeniul protecției mediului se examinează ca fiind o
instituție juridică complexă, la baza formării căreia își găsesc existența, atît normele de drept administrativ, cît și normele juridice
ecologice cu caracter omogen, care reglementează relații ce se stabilesc între organele administrației publice și persoane
fizice/juridice, în legătură cu atribuirea și autorizarea folosirii resurselor naturale, exercitarea controlului ecologic și a expertizei
ecologice, evidența cantitativă și calitativă a resurselor naturale, inclusiv calcularea și recuperarea prejudiciilor ecologice.
Totodată, administrarea de stat în domeniul protecției mediului reprezintă o atribuție exclusivă a organelor puterii de stat,
care au ca scop și sarcină supravegherea respectării legislației ecologice de către toate persoane fizice sau juridice.
În același context, administrarea de stat în domeniul protecției mediului se poate califica ca un raport juridic de subordonare,
ce apare între puterea de stat și deținătorii de resurse naturale, cu privire la atribuirea, exploatarea, autorizarea, licențierea,
supravegherea și controlul asupra respectării legislației ecologice, întocmirea cadastrelor resurselor naturale, inclusiv calcularea
și recuperarea prejudiciilor ecologice, precum și a plăților pentru poluarea mediului.
Se consideră că există 2 tipuri de administrare în domeniul protecției mediului, și anume:
1) administrarea statală, care se exercită sub 3 forme;
2) administrarea obștească (exercitată de societatea civilă, ONG-urile).
Se consideră că administrarea statală se exercită sub cîteva forme, dintre care menționăm următoarele:
 legislativă – se determină prin elaborarea, adoptarea și sancționarea normelor juridice ecologice;
 executivă – este exercitată de către Guvern;
 judecătorească – constă în ocrotirea normelor de drept ecologic.
Ținînd cont de forma de administrare și organul de administrare, s-au determinat și funcțiile administrării de stat în
domeniul protecției mediului și gestionării resurselor naturale, și anume:
 adoptarea legislației ecologice;
 executarea legislației ecologice;
 crearea organelor administrației publice în domeniul protecției mediului;
 evidența cantitativă și calitativă a resurselor naturale;
 supravegherea și controlul asupra respectării legislației ecologice;
 evaluarea impactului asupra mediului înconjurător;
 exercitarea expertizei ecologice de stat;
 constatarea și examinarea contravențiilor ecologice;
 calcularea și recuperarea prejudiciilor ecologice;
 încasarea plăților pentru poluarea mediului;
 autorizarea și licențierea în domeniul protecției mediului;
 intentarea acțiunii în instanța de judecată cu privire la recuperarea prejudiciilor ecologice;
 soluționarea litigiilor ecologice.
b) Determinaţi sistemul organelor administră rii de stat în domeniul mediului. -5p.

Sistemul organelor administrării de stat în domeniul protecției mediului și gestionării resurselor naturale reprezintă și
constituie totalitatea organelor administrației publice, care după competența lor se clasifică în 2 categorii:
1) organe de competență generală;
2) organe de competență specială.
La categoria organelor de competență generală se atribuie:
- Parlamentul RM;
- Guvernul RM;
- Președintele RM;
- organele administrației publice locale de nivelul I și II.
La categoria organelor de competență specială se atribuie:
a) Ministerul Mediului, în componența căruia își desfășoară activitatea Agenția pentru silvicultură „Moldsilva”, Agenția
„Apele Moldovei”, Agenția pentru geologie și resurse minerale, Agenția pentru reglementarea activităților nucleare și
Examinator

radiologice, Serviciul piscicol, Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Fondul ecologic național, Inspectoratul Ecologic de Stat, în
componența căruia își desfășoară activitatea inspecțiile ecologice, teritoriale, agențiile ecologice teritoriale (Cahul, Chișinău,
Bălți, Găgăuzia) și centrele de investigații ecologice;
b) Ministerul Sănătății, în cadrul căruia își desfășoară activitatea centrele de sănătatea publică – determină și stabilește
concentrația substanțelor nocive în aerul atmosferic și în resursele acvatice (apa potabilă);
c) Agenția Relații Funciare și Cadastru;
d) Ministerul agriculturii și industriei alimentare;
e) Academia de științe a RM, în componența căreia își desfășoară activitatea Institutul de zoologie și Institutul de geografie
și ecologie.
c) Dezvoltaţi sistemul de evidenţă a resurselor naturale prin intermediul cadastrului

resurselor naturale. -7p.
În scopul evidențierii cantitative și calitative a resurselor naturale, legislația ecologică a RM determină și
stabilește un sistem independent sub formă de cadastre ale resurselor naturale.
Se consideră că cadastrele resurselor naturale reprezintă și constituie un sistem de date de ordin ecologic,
economic și juridic privind clasificarea resurselor naturale, regimul lor de protecție și utilizare, așezarea lor
geografică, volumul, calitatea, inclusiv date despre statutul deținătorilor de resurse naturale.
Analizînd legislația ecologică a RM, putem determina cîteva tipuri de cadastre:
1) Cadastrul funciar – reprezintă o totalitate de date și informații, hărți cadastrale și topografice, fișe cadastrale ce conțin
informații cu privire la clasificarea terenurilor după destinația lor, principiile, modul de folosință, bonitatea, precum și date ce țin
de statutul deținătorului de teren, inclusiv reglementarea regimului proprietății funciare.
La nivel republican, cadastrul funciar este ținut de Agenția Relații Funciare și Cadastru. La nivel raional – de către organele
cadastrale teritoriale. La nivel de sat, comună – de către administrația publică locală (Registrul deținătorilor de terenuri).
2) Cadastrul silvic – reprezintă un sistem de date și informații cu privire la clasificarea pădurilor pe grupe și categorii
funcționale, productivitatea acestora, suprafața, localizarea, starea lor biologică, inclusiv date despre statutul beneficiarilor
silvice. Cadastrul silvic este ținut de Agenția „Moldsilva”.
3) Cadastrul apelor – reprezintă un sistem de informații cu privire la corpurile de apă, resurse acvatice, calitatea acestora,
scopul și modul lor de folosință, localizarea corpurilor de apă, precum și informații despre utilizatorii de apă. Acest tip de
cadastru este ținut de Agenția „Apele Moldovei”.
4) Cadastrul subsolului – este constituit din totalitatea de date și informații cu privire la manifestările zăcămintelor minerale
utile, clasificarea acestora, volumul și localizarea lor, calitatea zăcămintelor mineral-utile, inclusiv date despre statutul
beneficiarilor subsolului. Acest tip de cadastru este ținut de către Agenția pentru geologie și resurse minerale.
5) Cadastrul regnului animal – reprezintă o totalitate de informații privind animale și păsările sălbatice, numărul lor, locul
lor de abitație, regimul lor de protecție, precum și date privind modul lor de utilizare (Cartea Roșie), scopul lor de utilizare (în
scopuri științifice), scopul lor de a fi cercetate. Cadastrul regnului animal este ținut de Academia de Științe a RM.
6) Cadastrul ariilor protejate de stat – reprezintă și constituie o totalitate de date cu caracter informațional privind
clasificarea ariilor protejate de stat și determină regimul lor de protecție, inclusiv date despre suprafața și amplasamentul
acestora. Aceste tip de cadastru este ținut de Ministerul Mediului de comun cu Academia de Științe.
7) Cadastrul spațiilor verzi a localităților urbane și rurale – reprezintă totalitatea de date și informații privind clasificarea
spațiilor verzi, suprafața lor, amplasamentul, starea lor biologică, inclusiv regimul de protecție. Acest tip de cadastru este ținut de
organele administrației publice locale.
Subiectul II: Dreptul de proprietate funciară. Regimul juridic al terenurilor din intravilanul
localităţilor
a) Definiţi dreptul de proprietate funciară . -3p.

Dreptul de proprietate funciară reprezintă o totalitate de norme juridice care reglementează relațiile dintre subiecți în legătură
cu posesia, folosința și dispoziția asupra sectoarelor de teren și/sau cotelor de teren.
Totodată, dreptul de proprietate funciară reprezintă un drept subiectiv al proprietarului, prin intermediul și cu ajutorul căruia
proprietarul posedă, folosește și dispune de un sector de teren sau o cotă de teren.
În același context, în literatura de specialitate dreptul de proprietate funciară este examinat sub aspectul unui raport juridic care
reprezintă o relație socială, reglementată de normele juridice civile și ecologice, relație care apare între subiecți în legătură cu
atribuirea, posesia, folosința și dispoziția asupra unui sector de teren sau o cotă de teren
b) Relataţi despre particularită țile regimului juridic a sectoarelor de teren aflate în proprietate
publică . -5p.
Dreptul de proprietate publică asupra terenurilor poate fi exercitat sub 2 forme:
1) dreptul de proprietate publică a statului;
2) dreptul de proprietate publică a unității administrativ-teritoriale.
Dreptul de proprietate publică asupra terenurilor poate fi exercitat și reprezintă 2 domenii:
Examinator

 domeniul public a statului și a unității administrativ-teritoriale;
 domeniul privat a statului și a unității administrativ-teritoriale.
Domeniul public și/sau privat a statului sau a unității administrativ-teritoriale este delimitat expres de art.4 și 5 a legii cu
privire la terenurile proprietate publică și delimitarea lor.
Regimul juridic al terenurilor din domeniul
public
(1) Terenurile din domeniul public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează:
a) nu pot fi înstrăinate, ci pot fi date numai în administrare, în concesiune, în arendă sau în locaţiune în condiţiile legii;
b) nu pot fi supuse executării silite; asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;
c) nu pot fi dobîndite de terţi prin uzucapiune.
(2) Actele juridice încheiate cu încălcarea alin.(1) sînt lovite de nulitate absolută.
(3) Terenurile din domeniul public pot fi trecute în domeniul privat doar în condiţiile legii.
(4) Dreptul de proprietate asupra terenurilor din domeniul privat al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale este supus
regimului de drept comun dacă legea nu prevede altfel.
(5) Terenurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrare ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau municipale. Darea în
administrare se efectuează, după caz, prin hotărîre de Guvern, prin decizie a consiliului raional, a Adunării Populare a unităţii
teritoriale autonome Găgăuzia, a consiliului orăşenesc (municipal), sătesc (comunal).
(6) Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor din domeniul public se fac, după caz, prin hotărîre de Guvern, decizie a
consiliului autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi sau al doilea.
(7) Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate contracte directe doar cu
proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi. Contractul de locaţiune va cuprinde
în mod obligatoriu clauze care să asigure exploatarea terenului în locaţiune potrivit specificului acestuia.
(8) Statul sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială poate atribui terenuri în folosinţă persoanelor juridice cu scop
nelucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, în conformitate cu legislaţia.
c) Formulaţi cazurile pentru care pot fi aplicate sancţiuni în legă tură cu încă lcarea legislaţiei
privind terenurile din intravilanul localităţii. . -7p.
Barem de notare
Examinator


anul_IV_ , licenţă , grupa _____
Test 14
Subiectul I: Răspunderea juridico - ecologică.

Examinator

a) Definiţi noţiunea şi particularităţile răspunderii juridico – ecologice. -
3p.
În literatura juridică de specialitate ră spunderea pentru încă lcarea legislației ecologice este examinată sub
cîteva aspecte, și anume:
a) Ca instituție juridico-ecologică care reprezintă o totalitate de norme juridice cu caracter omogen, dar
de natură complexă care reglementează relațiile ce apar între organele administrației publice și persoanele
fizice/juridice în legă tură cu constatarea și examinarea contravențiilor ecologice, precum și recuperarea
prejudiciului cauzat factorilor de mediu. În sens subiectiv, ră spunderea reprezintă o obligație determinată de
lege, executarea că reia este pusă în sarcina contravenientului, legată de achitarea unor amenzi sau de
recuperarea prejudiciului cauzat factorilor de mediu. Această obligație nu poate fi pusă în sarcina altor
subiecți.
b) În literatura de specialitate ră spunderea pentru încă lcarea legislației ecologice se examinează și sub
aspectul raportului juridic care este determinat a fi o relație socială apă rută între subiecți, reglementată de
normele juridice contravenționale, penale, civile (normele juridice cu caracter complex, dar omogen) și
normele juridico-ecologice speciale, în legă tură cu constatarea și examinarea contravențiilor ecologice,
inclusiv recuperarea prejudiciului ecologic. Se consideră că unicul temei pentru atragerea la ră spundere în
legă tură cu legislația ecologică este să vîrșirea unei abateri de la legislația ecologică specială . Însă, pentru a
surveni nemijlocit ră spunderea ecologică sînt necesare cumulativ cîteva condiții:
 existența actului normativ;
 fapta ilicită care se manifestă prin acțiuni și/sau determinate în conținutul normelor juridice;
 prejudiciul ecologic: prejudiciul real, ratat, cheltuieli legate de regenerarea resurselor naturale;
 legă tura cauzală dintre fapta ilicită și prejudiciul ecologic;
 existența vinovă ției care se manifestă prin atitudinea psihică față de fapta să vîrșită și consecințele
acesteia, determinîndu-se prin ambele sale forme: intenție directă /indirectă și imprudență (neglijență și
încredere exagerată în sine);
 existența subiectului – persoanei fizice sau juridice. Persoana fizică trebuie să aibă capacitatea,
responsabilitatea. Persoana fizică poate fi subiect special – persoana cu funcție de ră spundere sau un subiect
determinat nemijlocit în normele juridice (art.231 CP). Persoana juridică trebuie să aibă capacitate, să fie
înregistrată . Poate fi și subiect special (de ex., o întreprindere minieră );
 termenul de prescripție;
 extrema necesitate – factorul care înlătură caracterul socialmente periculos al faptei.
b) Determinaţi formele răspunderii juridico – ecologică. -5p.

Răspunderea contravențională pentru încălcarea legislației ecologice
Răspunderea contravențională pentru încălcarea legislației ecologice este determinată de cap. IX al Codului contravențional
al RM, care determină componențele de contravenții din domeniul protecției mediului.
După natura lor juridică, componențele de contravenții din domeniul protecției mediului se clasifică după obiect și în
acest sens sînt delimitate:
 contravențiile funciare;
 contravențiile silvice;
 contravențiile acvatice;
 contravențiile miniere;
 contravențiile care atentează la:
- regnul animal
- protecția aerului atmosferic
- fondul piscicol
- ariile protejate de stat
- ordinea de exercitare a controlului ecologic de stat
- ordinea de exercitare și de executare a expertizei ecologice de stat.
Constatarea contravenției ecologice se efectuează în conformitate cu art.405 Cc de către:
 inspectorii de stat de mediu
 inspectorii silvice de stat
 inspectorii geologice de stat
Constatarea se efectuează prin încheierea unui act de control și a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Atît procesul-verbal, cît și actul de control pot fi atacate în instanță de judecată.
Procesul-verbal se atacă în instanță de judecată prin depunerea unei contestații la sediul organului care a întocmit procesul-
verbal, dar se examinează de către instanță de judecată de la locul aflării agentului constatator.
Examinator

Procesul-verbal de constatare a contravenției se examinează în termen de 15 zile. Expirarea termenului necesită motivare
pentru repunerea în termen.
Actul de control poate fi atacat în instanță de judecată de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la momentul
cînd a fost adus la cunoștință contra semnătură.
Răspunderea penală pentru încălcarea legislației ecologice

Răspunderea penală pentru nerespectarea legislaţiei ecologice este determinată în cap.IX CP RM în care sînt incluse
componenţele de infracţiunile ecologice. Pentru survenirea răspunderii penale este necesar ca fapta socialmente periculoasă să
întrunească obligatoriu elementele constitutive ale infracţiunii ecologice.
Legea penală nu determină noţiunea de infracţiune, însă, analizînd legislaţia penală şi cea ecologică, putem determina că
infracţiunea ecologică reprezintă fapta socialmente periculoasă, prevăzută de legea penală, săvîrşită de un subiect responsabil,
cu vinovăţie, care atentează la relaţiile ce asigură protecţia mediului, folosirea raţională a resurselor naturale şi securitatea
ecologică a statului.
Componenţa de infracţiune ecologică este constituită din obiectul infracţiunii, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
Obiectul de gen – îl reprezintă relaţiile cu privire la protecţie şi folosire raţională a resurselor naturale, inclusiv securitatea
ecologică a statului (de ex., ecocidul).
Obiectul material – resurse naturale (acvatice, silvice, miniere, regnul animal), ariile protejate de stat.
Latura obiectivă se caracterizează prin acţiuni şi/sau inacţiuni criminale, care sînt îndreptate spre cauzare a prejudiciului
factorilor de mediu:
- se manifestă prin poluarea mediului;
- folosirea neraţională a resurselor naturale;
- darea în exploatare a întreprinderilor care au dus la poluarea, tăierea ilegală a arborilor din fondurile forestiere şi/sau din
fondul ariilor protejate de stat, piscuitul ilegal.
De asemenea, latura obiectivă se caracterizează prin legătura cauzală dintre fapta și consecința și semnele obligatorii sau
facultative – locul, timpul, mijloace.
Latura subiectivă se caracterizează prin ambele forme ale vinovăției – intenția și/sau imprudență.
Subiectul – persoana fizică responsabilă care la momentul săvîrşirii acțiunii a atins vîrsta de 16 ani. La fel, poate fi și
persoana juridică. Subiectul special poate persoana cu funcție de răspundere sau care are un statut determinat expres de legea
penală.
Competența în vederea pornirii urmăririi penale pentru infracțiunile ecologice și constatarea infracțiunilor ecologice aparține
Ministerului Afacerilor Interne (MAI).
Răspunderea civilă pentru încălcarea legislației ecologice

Răspunderea civilă pentru nerespectarea legislației ecologice survine în cazuri în care anumite categorii de subiecți nu-și
onorează obligațiile contractuale și/sau cauzează prejudicii factorilor de mediu prin poluarea sau folosirea nerațională a resurselor
naturale.
Astfel, sunt determinate 2 forme a răspunderii civile pentru nerespectarea legislației ecologice:
1) răspunderea civilă contractuală;
2) răspunderea civilă delictuală.
Pentru survenirea răspunderii contractuale este necesară existența unui contract, obiect al căruia constituie exploatarea
resurselor naturale. Astfel de contracte pot fi:
 contract de arendă;
 contract de concesiune;
 contract de atribuire a sectorului de subsol.
Pentru nerespectarea obligațiilor contractuale pot surveni următoarele consecințe:
 rezilierea contractului, inclusiv recuperarea prejudiciului cauzat pentru utilizarea supranormativă a resurselor naturale;
 în condiția în care contractul nu corespunde exigențelor legii (de ex., contractul de concesiune), acesta poate fi declarat
nul prin hotărîrea instanței de judecată.
Răspunderea delictuală civilă survine în cazul în care s-a constatat faptul poluării resurselor naturale și/sau folosirii
neraționale a resurselor naturale.
Faptul poluării și/sau folosirii neraționale a resurselor naturale urmează, în mod obligatoriu, să fie constatat în conținutul
actului de control, prescripțiilor, procesului-verbal de constatare a încălcării legislației ecologice și în conținutul actului de
prelevare a probelor, întocmit de specialiștii din cadrul centrelor de investigații ecologice din cadrul Inspectoratului ecologic de
stat.
Pentru recuperarea prejudiciului cauzat factorilor de mediu, există 2 oportunități de recuperare, și anume:
 pe cale extrajudiciară – se întocmește o pretenție agentului economic care urmează a fi recunoscută și satisfăcută material
în termen de pînă la 30 de zile;
 pe cale judecătorească – în condiție în care prejudiciul nu este recunoscut și nu este încasat, urmează să se înainteze o
acțiune civilă în instanță de judecată, prevăzută de CPC. Astfel, cererea de chemare în judecată trebuie să corespundă
prevederilor art.166, 168 CPC. La cererea se anexează suplimentar actul de control, procesul-verbal, decizia cu privire la aplicare
a sancțiunilor, prescripțiile și actul de prelevare a probelor nominalizat în mod obligatoriu. Cererea se examinează în procedura
generală contencioasă. Instanța competentă de examina cererea este instanța de la locul aflării resurselor naturale sau poluării
(competența excepțională).
Examinator

c) Formulaţi caracteristicile şi cazurile de aplicare a ră spunderii speciale (de taxă ). -7p.
Subiectul II Noţiunea, obiectul şi sistemul dreptului funciar. Regimul juridic al terenurilor fondului
apelor
a) Definiți noțiunea dreptului funciar şi instituțiile ce formează sistemul dreptului funciar. -3

Dreptul funciar – ramura distincta in sistemul national juridic cuprinde o totalitate de norme juridice
stabilite sau sanctionate de stat, care reglementeaza raporturi sociale de folosire a pamintului, conditiile si
mijloacele de productie, in scopul folosirii lui rationale, al imbogatirii solului, precum si al apararii
drepturilor si intereselor ale subiectilor relatiilor funciare.
-regimul juridic al fiecarei categorii de teren in parte (regimul juridic al terenurilor cu destinatie
agricola, cu destinatie pentru constructie, cu destinatie speciala, terenurile destinate apararii
-dreptului de proprietate funciară
Regimul juridic al terenurilor din intravilan si extravilan
-Regimul juridic al terenurilor agricole
Regimul juridic al terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi altor
destinaţii speciale.
Regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative,
terenurilor de valoare istorico-culturală, terenurilor zonelor suburbane şi zonelor verzi
Regimul juridic al terenurilor fondului silvic
Regimul juridic al terenurilor fondului apelor
Protecţia şi ameliorarea terenurilor. Schimbarea destinaţiei terenurilor
b) Relatați despre mă surii juridice de olosire a terenurilor fondului apelor-5p.
Dreptul de folosinta al apelor cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza
raporturile de utilizare a apelor si cele de protectie a apelor. In fucntie de conditiile tehnice de
folosire a apelor se clasifica in: - Folosinta generala – atunci cind nu este necesara autorizatia de
folosire - Folosinta speciala – atunci cind este necesara autorizatia de folosire In functiile de
conditie de atribuire avem: - Folosinta comuna - Folosinta separata Drepturile si obligatiile
beneficiarilor de folosinte de ape Beneficiarul are dreptul: - Sa extraga apa pentru folosinta
ulterioara - Sa exploateze obiectivele acvatice conform necesitatii proprii si pentru deversarea
(revarsarea) apelor reziduale. - Sa utilizeze obiectele acvatice in scopuri sociale, sportive, si
altele neinterzise de legi Obligatiile beneficiarilor: - Sa foloseasca rational resursul acvatic - Sa
remidieze starea si sa imbunatateasca starea obiectului acvatic - Neadmiterea apelor reziduale
care depasesc normele ecologice - Sa previnda poluarea, impurificarea si epuizarea fondului
acvatic - Sa nu incalce drepturile de folosinta ale beneficiarilor secundari - Sa execute epurarea
normativa a apelor reziduale - Sa mentina in stare functionala instalatiile de epurare si alte
instalatii de gospodarire a apelor
Formulați particularitățile regimului juridic al terenurilor din fâșiilor şi zonelor de protecție a

bazinelor acvatice -7p.
Zona de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă include lunca rîului, primele
terase supraluncă,muchiile şi povîrnişurile abrupte ale malurilor principale, rîpile şi
văgăunile care intră nemijlocit în valea rîului.
(2) În zona de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă se instalează un
regim special de activitate economică.
Examinator

(3) În cazul folosirii surselor de apă de suprafaţă pentru alimentarea centralizată cu apă în
scopul satisfacerii necesităţilor de apă potabilă în locurile de captare a apei se stabilesc zone de
protecţie sanitară, ce preved un regim special de exploatare.
Terenurile situate în zonele de protecţie a apelor, cu excepţia fîşiilor de protecţie a apelor şi a
sectoarelor luncilor înmlăştinite, pot fi plantate cu orice fel de culturi agricole, inclusiv cu
plantaţii multianuale.
În zonele de protecţie a apelor se interzice:
a) aplicarea pesticidelor pe fîşii cu o lăţime de 300 metri de la muchia taluzului riveran al
albiei;
b) amplasarea fermelor şi complexelor zootehnice;
c) construcţia, amplasarea şi exploatarea depozitelor pentru păstrarea îngrăşămintelor minerale
şi pesticidelor, obiectelor pentru prepararea soluţiilor de pesticide şi alimentarea cu aceste soluţii,
întreprinderilor de prelucrare secundară a hîrtiei şi celulozei, întreprinderilor chimice,
tăbăcăriilor (inclusiv a întreprinderilor de prelucrare primară a pieilor brute), colectoarelor de ape
reziduale de la fermele şi complexele zootehnice;
d) repartizarea terenurilor pentru depozitarea deşeurilor menajere şi de producţie;
e) tăierea arborilor şi arbuştilor (cu excepţia tăierilor de îngrijire, de igienă, de conservare şi a
reconstrucţiei ecologice pe parchete cu o suprafaţă de pînă la 1,0 ha, dacă se respectă termenul de
alăturare şi se creează condiţii ecologice favorabile regenerării speciilor de bază);
[Art.13 al.(1), lit.e) modificată prin LP36 din 07.03.12, MO143-148/13.07.12 art.463]
f) extragerea nisipului şi prundişului din albia minoră a rîului.
(2) În zonele de protecție a apelor se interzice, fără a avea acordul de mediu emis în
conformitate cu Legea nr. 86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului sau, după caz,
avizul expertizei ecologice de stat emis în conformitate cu Legea nr. 851/1996 privind expertiza
ecologică, realizarea următoarelor activități:
[Art.13 al.(2) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
a) construcţia, amplasarea şi exploatarea depozitelor de produse petroliere şi întreprinderilor
petrochimice de interes naţional, staţiilor de alimentare cu combustibili, cazangeriilor, punctelor
de deservire tehnică şi spălare a tehnicii şi mijloacelor de transport;
b) construcţia colectoarelor de canalizare şi a instalaţiilor de epurare a apelor reziduale. În
cazurile cînd amplasarea lor în afara zonelor de protecţie a apelor este imposibilă (din cauza
condiţiilor de construcţie, a configuraţiei terenului sau din alte motive), construcţia lor se admite
ca excepţie, cu condiţia realizării măsurilor de prevenire a poluării rîurilor şi bazinelor de apă;
c) desfăşurarea lucrărilor de astupare a lacurilor din luncă şi a braţelor părăsite, efectuarea
lucrărilor de regularizare a cursului rîului, montarea comunicaţiilor, executarea altor lucrări care
influenţează negativ calitatea apei şi starea obiectivelor acvatice;
d) extragerea substanţelor minerale utile solide, a petrolului şi gazelor naturale în albia majoră.
(3) Păşunatul în zonele de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă se permite în
exclusivitate în partea îndepărtată de rîu a zonei de protecţie şi se efectuează în conformitate cu
normele şi regimul capacităţii de păşunat. Responsabilitatea pentru respectarea normelor şi
regimului capacităţii de păşunat o poartă autorităţile administraţiei publice locale.
(4) Dacă în zona de protecţie a apelor sînt obiective care poluează sursele de apă sau implică
pericolul poluării lor şi care nu se încadrează în cerinţele auditului ecologic, se prevede
transferarea acestora dincolo de hotarele zonei de protecţie. Teritoriul fîşiilor riverane de
protecţie a apelor se foloseşte pentru crearea perdelelor forestiere şi pentru fînaţuri, pentru
fînaţuri şi restabilirea locurilor de depunere a icrelor din luncile inundabile şi deltele rîurilor.
Înăuntrul acestor fîşii pot fi construite numai construcţii hidrotehnice de protecţie şi de
Examinator

consolidare a malurilor pot fi amenajate locuri de trecere a peştelui (diguri, pereuri, pereţi de
sprijin, ecluze ş.a.), construcţii şi instalaţii provizorii pentru creşterea şi prinsul peştelui şi
animalelor de apă.

(2) În cazul existenţei sau creării perdelelor forestiere de protecţie a malului, terenurile
respective se transmit în administrarea autorităţii silvice centrale cu atribuirea dreptului de
proprietate publică asupra lor.
(3) În cazul utilizării pentru fînaţuri a terenului aflat în administrarea autorităţilor
administraţiei publice locale sau a altor autorităţi, aceste autorităţi determină modul de utilizare a
terenului pentru fînaţ şi poartă răspundere pentru utilizarea lor conform destinaţiei.

(4) În cazul restabilirii locurilor de depunere a icrelor din luncile inundabile şi deltele rîurilor,
regimul de utilizare a lor se stabileşte de Agenția de Mediu.
(5) Pentru fîşiile riverane de protecţie a apelor, în care se efectuează utilizarea în complex,
determinată la alineatul (1) al prezentului articol, se permite administrarea comună de către
autorităţile administraţiei publice locale, autoritatea silvică centrală şi Agenția de Mediu în baza
acordului încheiat între ei, în care sînt repartizate funcțiile acestora.

(6) Adăparea vitelor se efectuează în locuri amenajate special, atribuite de comun acord cu
organele administraţiei publice locale. Mînarea vitelor la adăpare prin fîşiile riverane de protecţie
a apelor se efectuează pe cărări stabilite în acest scop, amplasate de-a curmezişul fîşiilor de
protecţie.

(7) În limitele fîşiilor riverane de protecţie a apelor se interzice aratul terenurilor, păşunatul şi
organizarea taberelor de vară pentru vite, amenajarea campingurilor şi taberelor staţionare de
corturi.
Articolul 15. Aplicarea pesticidelor şi îngrăşămintelor

în zonele de protecţie a apelor
(1) În zonele de protecţie a apelor, în afara fîşiei de 300 metri de la muchia taluzului riveran al
albiei, aplicarea pesticidelor se admite numai pe timp uscat fără vînt cu mijloace terestre.
(2) Aplicarea pesticidelor în limitele fîşiei de 300 metri de la muchia taluzului riveran al albiei
se admite local în cazuri excepţionale de răspîndire epifitotică a dăunătorilor şi bolilor, sub
supravegherea strictă a specialiştilor de profilul respectiv şi cu acordul organelor care exercită
controlul asupra stării mediului înconjurător.
(3) Aplicarea îngrăşemintelor minerale şi organice înăuntrul fîşiei de 300 metri de la muchia
taluzului riveran al albiei se admite numai sub brazdă.
Barem de notare
Test 15
Examinator

Subiectul I: Regimul juridic de folosire a Apelor
a) Definiţi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor acvatici. -3p

Drepturile si obligatiile beneficiarilor de folosinte de ape Beneficiarul are dreptul: - Sa extraga
apa pentru folosinta ulterioara - Sa exploateze obiectivele acvatice conform necesitatii proprii si
pentru deversarea (revarsarea) apelor reziduale. - Sa utilizeze obiectele acvatice in scopuri
sociale, sportive, si altele neinterzise de legi Obligatiile beneficiarilor: - Sa foloseasca rational
resursul acvatic - Sa remidieze starea si sa imbunatateasca starea obiectului acvatic -
Neadmiterea apelor reziduale care depasesc normele ecologice - Sa previnda poluarea,
impurificarea si epuizarea fondului acvatic - Sa nu incalce drepturile de folosinta ale
beneficiarilor secundari - Sa execute epurarea normativa a apelor reziduale - Sa mentin.
b) Determinaţi funcţiile de administrare de stat în domeniul utilizării şi protecţiei apelor. -5
p. Administrarea terenurilor fondului apelor Administrarea de stat a terenurilor fondului apelor
este realizata de: 1. Guvernul RM – care: a) stabileste modul de folosire al apelor, prevenirea si
lichidarea efectelor distructive ale apelor b) planificarea masurilor privind folosirea si protectia
apelor c) aprobarea schemelor de folosire complexa si de protectia apelor d) exercitarea
controlului de stat asupra folosirii si protectiei apelor, eliberarea autorizatiilor de folosire 2.
Organul central de administrare a complexului unic al apelor in RM este “Agentia Apele
Moldovei”. Agentia apele Moldovei conform statului efectuieaza adminsitrarea de stat,
reglementarea si controlul asupra utilizarii rationale a resurselor de apa in scopul asigurarii
necesitatilor de apa ale tuturor ramurilor economiei nationale si ale populatiei. De mentionat,
aceste necesitati se asigura din contul izvoarelor de apa de suprafata si a celor subterane.
Deasemenea in competenta Agentia Apele Moldovei, intra asigurarea masurilor de protectie a
terenurilor agricole contra revarsarilor de apa si indundatiilor, precum si intretinerea terenurilor
fondului apelor. La ziua de azi, Agentiei apele Moldovei ii sunt subordonate 21 de intreprinderi
(SA. ACO-Group; Intreprinderea de stat Aqua-Nord; Iprocom s.a.) 3. Administratia publica
locala – participa nemijlocit la procesul de gospodarire a apelor, de protectia apelor precum si
intreprind masuri de prevenire, lichidare a influientii distructive a apei. Administratia publica
locala elibereaza autorizatii de folosire separata a obiectivelor acvatice care sunt amplasate in
circumscriptia teritoriala, sau pe teritoriul administrativ. Functiile administrarii de stat ale
terenurilor fondului acvatic le putem diviza in urmatoarele: 1. Controlul de stat asupra
indeplinirii cerintelor folosirii rationalea obiectivelor acvatice si protectiei lor. 17 2. Planificarea
folosirii si protectiei apelor precum si activitatilor de prevenire si lichidare a efectelor distructive
ale apelor 3. Atribuirea si retragerea obiectivelor acvatice din folosinta 4. Evidenta de stat a
resurselor acvatice si tinerea cadastrului apelor - Cadastrul de stat al apelor reprezinta un sistem
de evidenta a obiectivelor acvatice care fac parte din fondul unic de stat al apelor cu date privind
calitatea si cantitatea apelor, folosirea apelor pentru necesitatilor populatiei si ale economiei
nationale, precum si alti indici economici si juridici. 5. Solutionarea litigiilor aparute in legatura
cu protectia si folosirea apelor
c) Dezvoltaţi mă surile de protecţie juridică a apelor. -7p.
Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi ameliorarea calităţii şi
productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii
umane şi a bunurilor materiale.
Ea reprezintă o activitate obligatorie a structurilor de gospodărire a apelor, organelor de protecţie a
mediului şi a autorităţilor administraţiei publice locale, orientată spre protecţia, menţinerea şi reabilitarea
parametrilor iniţiali, cantitativi şi calitativi, ai obiectivului acvatic.
Toate apele (obiectivele acvatice) sînt ocrotite împotriva poluării, epuizării, impurificării, care pot
prejudicia sănătatea populaţiei şi pot conduce la diminuarea rezervelor piscicole, la degradarea condiţiilor
de aprovizionare cu apă şi altor fenomene negative, cauzate de modificarea proprietăţilor fizice, chimice
Examinator

şi biologice ale apelor, reducerea însuşirii lor de epurare naturală, perturbarea regmului hidrologic şi
hidrogeologic. (art.87 CA)
Protecţia apelor, în sens larg, se realizează sub trei forme principale:

 Protecţie cantitativă, realizată prin folosirea raţională şi protecţia apelor împotriva epuizării;
 Protecţie calitativă, realizată în forma prevenirii şi combaterii poluării;
 Protecţie sanitară, orientată împotriva contaminării sau impurificării apelor.
În vederea protecţiei cantitative a resurselor de apă, legislaţia în vigoare stipulează şi asigură:

- dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabileşte prin
autorizaţia organelor de stat pentru gestionarea fondului apelor;
- obligativitatea respectării de către utilizatorii de apă a normelor de consum de apă pe unitatea de
produs sau pe activitate se stabileşte la nivelul celor mai bune performanţe ale tehnologiilor folosite şi
economisirii apei prin folosire judicioasă, recirculare şi folosire repetată.
Protecţia calitativă a apelor se realizează prin:
- interzicerea poluării în orice mod a resurselor de apă;
Prin poluarea apelor se înţelege orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, inclusiv
depăşirea nivelului natural de radioactivitate, produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac
improprie folosirii în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.
În acest scop, Codul Apelor:
* interzice deversarea în obiectivele acvatice a deşeurilor industriale, menajere şi de altă natură;
* nu admite poluarea şi impurificarea apelor cu derivate petroliere, substanţe chimice şi alte produse ale
activităţii de producţie;
* nu admite poluarea şi impurificarea suprafeţei bazinelor de recepţie, a stratului de gheaţă din bazine şi
cursul de apă cu deşeuri de producţie, menajere şi de altă natură, precum şi derivate petroliere şi
substanţe chimice, spălarea cărora va conduce la degradarea calităţii apelor de suprafaţă şi a celor
subterane;
* nu admite poluarea apelor cu îngrăşăminte şi produse toxice.
- stabilirea de norme de calitate a resurselor de apă în general, de norme de calitate a apei potabile, de
limite de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă şi de limite de descărcare
maxim admise;
- stabilirea unor restricţii şi interdicţii de siguranţă în cazul punerii în funcţiune de obiecte economice noi
sau dezvoltarea celor existente, realizarea de lucrări noi pentru alimentare cu apă potabilă sau industrială
ori de extindere a celor existente, aruncarea sau introducerea în orice mod a deşeurilor de orice fel,
evacuarea de ape uzate;
- stipularea în sarcina utilizatorilor de apă a unor obligaţii în vederea folosirii raţionale şi protejării calităţii
resurselor de apă;
- elaborarea de planuri de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale şi de sancţionare a
poluărilor intenţionate.
Protecţia sanitară are drept scop prevenirea pericolului de alterare a calităţii apelor prin contaminarea
acestora cu bacterii, virusuri sau alte organisme vii sau impurificarea chimică cu substanţe
fitofarmaceutice, substanţe chimice, contaminare radioactivă sau poluare termică. Aceasta se realizează
prin aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii apelor, stabilite prin acte normative în vigoare, precum şi
prin instituirea, în jurul surselor de apă, lucrărilor de captare, construcţiilor şi instalaţiilor de alimentare cu
apă potabilă, zăcămintelor de ape minerale utilizate pentru cură internă, lacurilor şi nămolurilor
terapeutice, de zone de protecţie sanitară în care se impun, diferenţiat, restricţii specifice în scopul evitării
alterării calităţii apelor.
În scopul menţinerii unui regim favorabil sănătăţii rîurilor, lacurilor naturale, lacurilor de acumulare, apelor
subterane şi altor obiective acvatice, precum şi pentru prevenirea eroziunii solurilor, colmatării bazinelor,
degradării condiţiilor de viaţă ale animalelor acvatice, pentru reducerea intensităţii oscilaţiilor scurgerilor
etc, se stabilesc zone riverane de protecţie şi zone de împădurire de protecţie a apelor, se realizează
măsuri de ameliorare silvică, antierozionale, hidrotehnice şi de altă natură. (art.97 CA)
Utilizatorii resurselor acvatice sînt obligaţi să realizeze măsuri pentru prevenirea şi lichidarea efectelor
distructive ale apelor:
a) revărsări ale apelor, inundaţii şi subinundaţii;
Examinator

b) distrugerea malurilor, îndigurilor de protecţie şi a altor construcţii;
c) înmlăştinirea şi salinizarea terenurilor;
d) eroziunea solurilor, formarea rîpelor, alunicărilor de teren, a cursurilor noroiase de apă din ploi
torenţiale şi a altor fenomene periculoase. (art.99 CA)
La nivel general, menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale a apelor se realizează printr-
un ansamblu de reglementări privind:
a) normele tehnice referitoare la protecţia apelor şi ecosistemelor acvatice, inclusiv a populaţiei umane în
cazul poluării accidentale;
b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apă şi ecosistemelor acvatice, realizarea
construcţiilor hidrotehnice, pentru lucrările de irigare şi regularizare a cursurilor de apă de irigaţii şi de
desecare-drenaj;
c) standardele de emisie;
d) standardele de calitate a apelor;
e) cerinţele de evacuare şi epurare a apelor uzate.
Folosirea raţională şi protecţia apelor poate fi atinsă prin stimulare economică, şi anume prin:
a) stabilirea unei plăţi pentru folosirea resurselor de apă şi deversarea substanţelor poluante în
obiectivele acvatice;
b) acordarea unor înlesniri de creditare şi altor avantaje beneficiarilor de folosinţă a apei pentru
implementarea unor tehnologii şi cicluri de producţie hidroeconomicoase şi cu deşeuri minime, pentru
realizarea altor activităţi de mare eficienţă în domeniul protecţiei apelor;
c) vînzarea licenţei (autorizaţiei) pentru dreptul de deversar al substanţelor poluante în obiectivele
acvatice;
d) obligarea beneficiarilor de folosinţă a apei să remedieze starea ecologică a obiecvtivelor acvatice;
e) încasarea în modul stabilit a compensaţiilor băneşti pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea legislaţiei
apelor;
f) luarea de măsuri pentru ameliorarea stării zonelor de protecţie sanitară ale surselor de alimentare cu
apă, optimizarea regimului de exploatare a prizelor de ape subterane şi îmbunătăţirea evidenţei
funcţionării acestor prize;
g) şi alte modalităţi de stimulare economică a activităţii de protecţie a apelor. (art.90 CA)
Subiectul II Noţiunea, obiectul şi sistemul dreptului funciar. Regimul juridic al terenurilor fondului
forestier
a) Definiţi principiile dreptului funciar. -3p.

Principii: - Egalitatea – diversitatea si egalitatea juridica a terenurilor si formelor de proprietate
asupra lor - Circuitul terenurilor – obiect de dispunere - Folosirea rationala a paminturilor -
Respectarea destinatiei terenurilor - Administrarea de stat a fondului funciar - Principiul
raspunderei juridice pentru incalcarea regimului funciar
b) Relataţi despre raporturile juridice de folosire a terenurilor fondului forestier. -5p
Utilizarea padurilor se efectuieaza in 5 forme: 1. Recoltarea masei lemnoase 2. Recoltarea
produselor lemnoase auxiliare si a materiei prime tehnice 3. Recoltarea fructelor si pomusoarelor
salbatice, nuci, plante medicinale 4. Folosirea padurilor in scopuri recreative (culturale) 5.
Folosirea padurilor in scopuri stiintifice Administrarea de stat a terenurilor fondului forestier –
este o activitate executiva si de dispozitie a organelor statale cu competenta generala si speciala
pentru asigurarea si exercitarea utilizarii rationale regenerarii, pazei si protectiei eficiente a
fondului forestier. Serviciul silvic de stat este realizat de mai multe organe ale administratiei
publice atit centrale cit si locale Dreptul de folosinta a terenului silvic Dreptul de folosinta a
terenurilor fondului silvic se realizeaza prin: 1. Recoltarea masei lemnoase – este principala
modalitate de folosinta a fondului forestier, care se efectuieaza prin taieri, care se efectuieaza in
toate padurile cu exceptia padurilor cu statut de rezervatii - taieri principale; taierile secundare
Examinator

sunt efectuate in scopuri de ingrijire, de igiena si de regenerare 2. Recoltarea produselor
lemnoase auxiliare si a materiei prime tehnice (de exemplu, cooja de copaci, cioturi s.a.). 3.
Folosintele silvice accesorii (recoltarea fructelor de padure, a pomusoarelor, ciupercilor
medicinale) 4. Folosinte pentru gospodariile cinegetice 5. Folosinte in scopuri stiintifice 6.
Folosinte in scopuri recreative Transmiterea in locatiune a terenurilor fondului silvic – termne
maxim 99 de ani.
c) Recomandaţi metode de protecţie a terenurilor din fondul forestier -7p.
Barem de notare
Examinator


anul_IV_ , licenţă , grupa _____
Test 16
Subiectul I: Regimul juridic de folosire a fondului forestier

a) Determinați funcțiile de administrare de stat în domeniul utiliză rii şi protecţiei fondului forestier..
-3p.
Sarcinile autorităţii silvice centrale
(1) Autoritatea silvică centrală este împuternicită să coordoneze administrarea şi gospodărirea
fondului forestier.
[Art.12 al.(1) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
(2) Autoritatea silvică centrală elaborează regimul silvic, care reprezintă un sistem de norme
tehnice, economice, juridice şi silvice privind amenajarea, folosirea, regenerarea, paza şi protecţia
pădurilor.
[Art.12 al.(2) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
(3) Autoritatea silvică centrală aplică regimul silvic în fondul forestier subordonat, respectînd
principiile dezvoltării durabile a pădurilor, conservării şi ameliorării diversităţii biologice forestiere,
folosirii raţionale a resurselor forestiere.
(4) Pe terenurile din fondul forestier, nesubordonate autorităţii silvice centrale, respectarea
regimului silvic este asigurată de deţinătorii acestora. Controlul asupra respectării regimului silvic
este exercitat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului şi de autorităţile administraţiei publice
locale.
(5) Organizarea şi gospodărirea fondului cinegetic ţin de competenţa autorităţii silvice centrale.
(6) Autoritatea silvică centrală:
a) organizează investigaţii ştiinţifice ale componentelor diversităţii biologice forestiere, elaborează
măsuri pentru conservarea şi folosirea lor raţională, determinîndu-le cantitativ şi valoric resursele,
evidenţiind procesele şi activităţile care influenţează starea acestora;
Examinator

b) contribuie la restabilirea ecosistemelor degradate, precum şi a speciilor periclitate şi pe cale de
dispariţie;
c) efectuează sistematic (la fiecare 5 ani) analiza şi confruntarea informaţiei privind conservarea
diversităţii biologice şi folosirea raţională a resurselor genetice şi biologice;
d) contribuie la informarea publicului despre dezvoltarea durabilă a fondurilor forestier şi
cinegetic, starea diversităţii biologice forestiere, asigurîndu-i acces liber la informaţie şi participare
la procesul de luare a deciziilor.
(7) În domeniul rezervaţiilor şi altor arii protejate de pe terenurile din fondul forestier, autoritatea
silvică centrală, de comun acord cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului înconjurător:
a) elaborează şi organizează aplicarea măsurilor privind regenerarea, conservarea şi redresarea
ecologică a pădurilor;
b) organizează respectarea strictă a regulamentelor cu privire la rezervaţii şi alte arii protejate;
c) prezintă Guvernului, în comun cu instituţiile ştiinţifice de profil şi cu autoritatea centrală pentru
protecţia mediului înconjurător, propuneri privind conservarea celor mai valoroase sectoare de
păduri naturale şi crearea de parcuri naţionale, asigură condiţiile necesare de protecţie a diversităţii
biologice în ariile menţionate;
d) organizează activitatea ştiinţifică conform programelor coordonate cu autoritatea centrală
pentru protecţia mediului înconjurător şi instituţiile interesate, precum şi întocmirea analelor
naturii.
b) Distingeți măsurile de folosire specială a fondului forestier -5p.

Folosirea terenurilor din fondul forestier
(1) Terenurile din fondul forestier pot fi date în folosinţă , în scopurile prevă zute de
prezentul cod, persoanelor fizice şi juridice, asociaţiilor obşteşti şi organizaţiilor religioase.
(2) Atribuirea terenurilor din fondul forestier în folosinţă se efectuează de că tre
organele silvice de stat şi autorită ţile administraţiei publice locale, în modul stabilit de
legislaţie.
Recoltarea şi transportarea masei lemnoase
(1) Recoltarea masei lemnoase prin tăieri de regenerare (tăierea arboreturilor exploatabile) se
efectuează în toate pădurile, cu excepţia pădurilor menţionate la alin.(4) al prezentului articol.
(2) Recoltarea masei lemnoase prin tăieri secundare şi alte tăieri în legătură cu construcţia
drumurilor, clădirilor, trasarea parcursului conductelor, liniilor de transport de energie electrică
etc. se permite în toate pădurile.
(3) Tăierile de produse principale se efectuează şi în scopul ameliorării stării arboreturilor,
funcţiilor de protecţie a pădurii, precum şi pentru folosirea raţională şi oportună a volumului de
masă lemnoasă exploatabilă.
(4) În pădurile rezervaţiilor, pădurile parcurilor naţionale, pădurile monumente ale naturii,
pădurile de importanţă ştiinţifică sau istorico-culturală, plantaţiile silvice cu pomi fructiferi,
pădurile urbane, pădurile-parc, sectoarele de păduri-parc din zonele verzi ale localităţilor,
pădurile din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a surselor de alimentare cu apă şi a
staţiunilor balneare, pădurile antierozionale tăierile de regenerare sînt interzise.
Recoltarea produselor lemnoase auxiliare
şi a materiei prime tehnice
(1) Recoltarea cioturilor, cojilor, altor produse lemnoase auxiliare şi a materiei prime
tehnice pentru prelucrare industrială şi satisfacerea necesităţilor populaţiei se permite
fără afectarea pădurii.
Folosinţele silvice accesorii
Examinator

(2) (1) Folosinţa specială a obiectelor regnului vegetal (recoltarea fructelor şi
pomuşoarelor sălbatice, nucilor, ciupercilor, plantelor medicinale şi altor plante) pentru
satisfacerea necesităţilor de producţie sau ştiinţifice, precum şi în scopul obţinerii
beneficiilor de la vînzarea acestor resurse sau a produselor acestora, se efectuează în
baza autorizaţiilor şi altor documente eliberate de autorităţile abilitate în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Amplasarea stupilor şi prisăcilor, cositul fînului şi păşunatul vitelor în anumite
sectoare ale fondului forestier care nu sînt locuri de creştere şi de trai ale speciilor de
plante şi animale rare şi pe cale de dispariţie se permit în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
(3) Folosirea pădurii în scopuri de recreere
Pentru organizarea odihnei populaţiei, autorităţile administraţiei publice locale, gestionarii de
terenuri din fondul forestier, precum şi, cu acordul lor, alte întreprinderi, instituţii şi organizaţii,
desfăşoară activităţi de amenajare a sectoarelor de pădure şi de deservire social-culturală a
populaţiei în pădurile zonelor verzi ale localităţilor şi în alte păduri care sînt folosite pentru
odihnă, sport şi turism, păstrînd mediul silvic şi landşafturile naturale, arhitectura zonelor
suburbane şi respectînd cerinţele sanitare.
Folosirea terenurilor din fondul forestier
în scopuri de cercetare ştiinţific
Folosirea terenurilor din fondul forestier pentru necesităţile

gospodăriei cinegetice
(1) Fauna sălbatică de interes vînătoresc şi terenurile de vînătoare amplasate în
cadrul fondului forestier sînt parte componentă a fondului cinegetic.
c) Dezvoltați deosebirile dintre regimul juridic al Fondului forestier, pădure şi

vegetație forestieră din afara fondului forestier. 7p.
1,Modul de ocrotire
Iportanta
Modul de gestionare
Tipul relatiilor, raporturilor
2 Organele abilitate
3, Regimul juridic
4. Raspunderea
Vegetaţia forestieră din afara fondului forestier
(1) Fondul forestier nu include:
a) perdelele forestiere de protecţie amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă;
b) perdelele forestiere de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de
comunicaţie şi pe terenurile fondului acvatic;
c) grădinile botanice, dendrologice şi zoologice, spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale.
Examinator

(2) Plantarea, îngrijirea, folosirea şi paza plantaţiilor menţionate la alin.(1) lit.a) şi c) ale
prezentului articol se reglementează de prezentul cod şi constituie cadrul de competenţă al
autorităţilor administraţiei publice locale, conform legislaţiei, iar cele menţionate la lit.b) - al
autorităţilor centrale de specialitate şi autorităţilor administraţiei publice locale respective.
Subiectul II Noţiunea, obiectul şi sistemul dreptului funciar. Regimul juridic al terenurilor din
intravilanul localităţilor
a) Definiţi şi caracterizaţi obiectele relaţiilor funciare. -3p

Obiecte ale relaţiilor funciare sînt: sectoarele de teren, cotele de teren şi drepturile asupra lor.
Sectoarele de teren se caracterizează prin suprafaţă, amplasament, hotare, au statut juridic şi
alte caracteristici, specificate în documentaţia înregistrării de stat a dreptului asupra pămîntului.
Sectoarele de teren şi obiectele aferente acestora (solul, bazinele de apă închise, pădurile,
plantaţiile multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.), strămutarea cărora este imposibilă
fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor, constituie bunuri imobile.
Sectoarele de teren pot fi divizibile şi indivizibile.
Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în porţiuni fără a le schimba
destinaţia, fără a încălca normele antiincendiare, sanitare, ecologice, agrotehnice şi urbanistice,
fiecare porţiune formînd după divizare un teren de sine stătător.
În cazurile prevăzute de lege sectorul de teren poate fi considerat indivizibil.
Cotele de teren ale sectorului de teren aflat în folosinţă comună de asemenea constituie obiecte
ale relaţiilor funciare.
Cotele de teren au expresie cantitativă şi descriere, cuprinzînd indicaţii privind destinaţia şi
categoria de folosinţă. Cotele de teren în natură nu se delimitează.
b) Relataţi despre principiile dreptului funciar. -5p.

Principiile sunt: •
Generale – prevăzute de Constituţia RM P. Legalităţii; P. Egalităţii; P. Răspunderii pentru
cauzarea prejudiciului; P. Protecţie tuturor formelor de proprietate. •
Speciale – prevăzute expres în legislaţia funciară P.
1.Priorităţii protecţiei mediului înconjurător în timpul utilizării terenurilor : Crearea
condiţiilor pentru menţinerea lanşaftului şi protecţia solului; Utilizarea mecanismului ce nu duce
la distrugerea lanţului ecologic; Efectuarea permanentă al monitoringului solurilor.
2.Folosirii terenurilor conform destinaţiei • Pentru fiecare sector de teren este stabilit regimul
jurid, care presupune totalitatea regullor de utilizare, protecţie, evidenţă, monitoring stabilite de
lege. • Destinaţia terenurilor e stabileşte în actele de deţinere; • Terenurile sunt divizate în 7
categorii, art. 2 C.Funciar; • Fiecare categorie este divizată în subcategorii; • Terenurile unei
categorii se delimiteată în baza schemelor şi planurilor respective; • Pot fi determinate condiţii
suplimentare; • Deţinătorul de sine stătător nu poate schimba destinaţia terenurilor; • Schimbarea
destinaţiei este posibilă numai respectându-se procedura prevăzută de lege şi cu acordul
structurilor de Stat
3.Stabilirii drepturilor asupra terenurilor • Pentru monitoringul circulaţiei terenurilor; •
Pentru protecţia drepturilor deţinătorilor de terenuri; • Diferenţierea calculării plăţilor pentru
teren;
Examinator

4.Folosirii contra plată a terenurilor Formele de plată sunt: • Impozitul pe imobil; • Impozitul
funciar; • Preţul normativ; • Plata de arendă. P.
5.Folosirii în complex a terenurilor • La atribuire în folosinţă a terenurilor şi subsolului se ţine
cont de urmările economice, sociale, ecologice; • Pentru încălcarea normelor de folosire a
terenurilor survine răspunderea. P.
6.Planificării folosirii terenurilor APL – elaborează planuri, programe de utilizare; Aprobarea
Planului Urbanistic sau Planului Rural; Deţinătorii – planurile de folosire a terenurilor aprobate
de structurile statale; Scheme de divizare a loturilor; Elaborarea prognozelor; Efectuarea
monitoringului terenurilor;
c) Formulaţi particularităţile dobândirii dreptului de proprietate a terenurilor din
intravilanul localităţii. 7p.
Autorităţile administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le
titluri de proprietate:
trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi
grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia;
atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului pînă la epuizarea
acesteia pentru construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini: în oraşe - de la
0,04 pînă la 0,07 hectare, în localităţi rurale - pînă la 0,12 hectare. Dimensiunile concrete ale
sectoarelor de teren se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale;
trec (în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieşind din suprafaţa
reală a terenului ce deserveşte construcţiile) terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe
apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a
proprietarilor apartamentelor, proporţional suprafeţei privatizate de fiecare.
Atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor cetăţenilor în scopurile indicate în
alineatul 1 al prezentului articol, se efectuează contra plată prin vînzare la licitaţie, organizată de
autoritatea administraţiei publice locale. Preţul iniţial de vînzare a terenului nu va fi mai mic
decît preţul normativ al pămîntului calculat în baza tarifelor stabilite de legislaţia în vigoare.
Mostenire
Vinzare cumparare
Mănăstirilor li se atribuie în proprietate privată, fără plată, terenuri agricole cu o suprafaţă de
pînă la 5 hectare din contul terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
Suprafaţa totală a terenurilor unei mănăstiri, dobîndite prin vînzare-cumpărare, donaţie etc., nu
poate depăşi 100 de hectare.
Proprietarul bisericii şi altor construcţii de pe lîngă ea este concomitent şi proprietarul
terenurilor aferente în hotarele existente.
Pentru amenajarea cimitirelor se atribuie terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-
teritoriale
Lucrătorii din anumite ramuri ale economiei naţionale - transporturi, silvicultură, industria
forestieră, telecomunicaţii, gospodăria apelor, piscicultură şi altele - pot beneficia, în
conformitate cu reglementările din domeniile respective, de loturi pentru grădină, fîneţe
şi păşuni, conform hotărîrii conducerii unităţii în care lucrează.
Aceste loturi se distribuie din terenurile aflate în folosinţa unităţii respective şi pot fi utilizate
numai în scopuri agricole.
Condiţiile de distribuire a loturilor auxiliare
Loturile auxiliare se distribuie persoanei pentru perioada de muncă în unitatea dată. În cazul în
care raportul de muncă dintre persoană şi unitate încetează, dreptul de folosinţă a lotului auxiliar,
dacă acesta este semănat, se stinge după recoltare.
Examinator

Unei familii i se distribuie un singur lot auxiliar, indiferent de numărul membrilor ei ce
beneficiază de acest drept.
Barem de notare
Examinator

Teste 12 16

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste 12 16

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de drept / Departamentul Drept Public

Aprob Director Departament____________

Subiectul I: Regimul juridic al subsolului.

Aprob Director Departament____________

Subiectul II Dreptul de proprietate funciară. Regimul juridic al

a) Stabiliți noțiunea și conținutul zonelor verzi a localităților

Aprob Director Departament____________

b) Relataţi despre subiecţii dreptului de proprietate funciară. -

c) Identificați regimului juridic a terenurilor din intravilanul

Aprob Director Departament____________

Aprob Director Departament____________

Aprob Director Departament____________

a) Definiţi noţiunea, funcţiile şi metodele de administrare în domeniul mediului. -3p

b) Determinaţi sistemul organelor administră rii de stat în domeniul mediului. -5p.

Aprob Director Departament____________

c) Dezvoltaţi sistemul de evidenţă a resurselor naturale prin intermediul cadastrului

a) Definiţi dreptul de proprietate funciară . -3p.

Aprob Director Departament____________

c) nu pot fi dobîndite de terţi prin uzucapiune.

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Aprob Director Departament____________

Subiectul I: Răspunderea juridico - ecologică.

Aprob Director Departament____________

b) Determinaţi formele răspunderii juridico – ecologică. -5p.

Aprob Director Departament____________

Răspunderea penală pentru încălcarea legislației ecologice

Răspunderea civilă pentru încălcarea legislației ecologice

Aprob Director Departament____________

c) Formulaţi caracteristicile şi cazurile de aplicare a ră spunderii speciale (de taxă ). -7p.

a) Definiți noțiunea dreptului funciar şi instituțiile ce formează sistemul dreptului funciar. -3

Formulați particularitățile regimului juridic al terenurilor din fâșiilor şi zonelor de protecție a

Aprob Director Departament____________

Aprob Director Departament____________

Articolul 15. Aplicarea pesticidelor şi îngrăşămintelor

Aprob Director Departament____________

a) Definiţi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor acvatici. -3p

Aprob Director Departament____________

Protecţia apelor, în sens larg, se realizează sub trei forme principale:

În vederea protecţiei cantitative a resurselor de apă, legislaţia în vigoare stipulează şi asigură:

Aprob Director Departament____________

a) Definiţi principiile dreptului funciar. -3p.

Aprob Director Departament____________

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Aprob Director Departament____________

Subiectul I: Regimul juridic de folosire a fondului forestier

Aprob Director Departament____________

b) Distingeți măsurile de folosire specială a fondului forestier -5p.

Aprob Director Departament____________

Folosirea terenurilor din fondul forestier pentru necesităţile

c) Dezvoltați deosebirile dintre regimul juridic al Fondului forestier, pădure şi

Aprob Director Departament____________

a) Definiţi şi caracterizaţi obiectele relaţiilor funciare. -3p

b) Relataţi despre principiile dreptului funciar. -5p.

Aprob Director Departament____________

Aprob Director Departament____________

S-ar putea să vă placă și