CODUL FUNCIAR

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul Codului Funciar

(1) Prezentul Cod reglementează raporturile privind realizarea dreptului de proprietate
asupra resurselor funciare, administrarea şi exploatarea resurselor funciare,
managementul terenurilor, ocrotirea şi îmbunătăţirea calităţii solurilor.

Articolul 2. Principiile legislaţiei funciare

(1) Elaborarea şi implementarea politicii funciare urmăreşte stabilirea unor astfel de
relaţii funciare care să creeze condiţii necesare pentru satisfacerea nevoilor
societăţii, a persoanelor fizice şi juridice de utilizare raţională a terenurilor în
scopuri economice, menţinerea echilibrului între interesele agricole, economice
şi cele de mediu înconjurător, protecţia patrimoniului natural şi cultural, precum
şi pentru protejarea drepturilor de proprietate, gestionare resurselor funciare şi
utilizarea durabilă a terenurilor.
(2) Legislaţia funciară se bazează pe următoarele principii:
a) pămîntul - baza vieţii şi activităţii omului, prioritatea protecţiei pămîntului- cel mai
important component al mediului înconjurător;
b) dreptul de proprietate este garantat şi nimeni nu poate fi silit să cedeze bunurile sale, cu
excepţia cauzelor de utilitate publică cu compensarea echitabilă a prejudiciilor aduse;
c) folosirea resurselor funciare în interesul societăţii, corespunderea intereselor societăţii şi
intereselor legitime ale cetăţenilor;
d) resursele naturale nu pot fi folosite în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii
omului;
e) reglementarea de către stat a relaţiilor funciare;
h) transparenţa în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor referitoare la resursele
funciare, management şi adminsitrarea terenurilor.
g) participarea cetăţenilor şi asociaţiilor obşteşti la soluţionarea problemelor, ce ţin de
resursele funciare;
i) asigurarea unui tratament egal al deţinătorilor, indiferent de naţionalitate, gen, rasă
sau origine etnică, religie sau credinţă, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală.

Articolul 3. Legislaţia funciară

(1) Relaţiile funciare se reglementează de Constituţia Republicii Moldova, Codul civil, de
prezentul Cod, alte legi şi acte normative subordonate, emise în conformitate cu acestea.
(2) Relaţiile din sfera folosirii şi protecţiei altor resurse naturale (subsolul, pădurile, apele,
regnul vegetal şi animal, aerul atmosferic, spaţiile verzi), precum şi cele destinate construcţiilor,
industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi alte terenuri cu destinaţii speciale se
reglementează prin legislaţie specială.
(3) Normele dreptului funciar, care se conţin în alte legi inclusiv Codul Civil trebuie să
corespundă prezentului Cod.

Articolul 4. Actele normative subordonate prezentului Cod

Acte normative ce ţin de domeniul funciar includ actele emise în baza şi întru executarea
prezentului Cod:
a) ordonanţele şi hotărîrile Guvernului;
b) actele normative ale ministerelor şi altor autorităţi administrative,
c) hotărîrile autorităţilor administraţiei publice locale.

Articolul 5. Acordurile internaţionale

(1) Dacă un acord internaţional, parte la care este Republica Moldova, conţine alte
prevederi decât cele cuprinse în legislaţia funciară a Republicii Moldova, se aplică
 prevederile acordului internaţional.

Capitolul II
RELAŢIILE FUNCIARE ŞI FONDUL FUNCIAR

Articolul 6. Obiectele şi subiectele relaţiilor funciare

(1) Obiecte ale relaţiilor funciare sunt:
a) pămîntul ca obiect natural şi sursă naturală;
b) terenurile şi drepturile asupra lor.
(2)Subiecţi ai relaţiilor funciare sînt statul, unităţile administrativ-teritoriale, persoanele fizice
şi juridice.

Articolul 7. Terenurile
(1) Terenurile se caracterizează prin suprafaţă, amplasament, hotare, statut juridic, destinaţie
şi alte caracteristici, specificate în documentaţia înregistrării de stat a dreptului
asupra terenului (cadastrul bunurilor imobile) şi în cadastrele specializate (cadastrul
de stat al apelor, cadastrul silvic, cadastrul agricol, etc.). Dreptul asupra terenului se
răspândeşte în limitele hotarelor stabilite în natură.
(2) Terenurile, indiferent de destinaţie şi tipul de proprietate, precum şi drepturile asupra lor,
sînt supuse înregistrării de stat în registrul bunurilor imobile.Terenurile pot fi
divizibile şi indivizibile.
(3) Se consideră divizibile terenurile care pot fi împărţite în parcele fără a le schimba
destinaţia, fără a încălca normele antiincendiare, sanitare, ecologice, agrotehnice şi
urbanistice, fiecare parcelă formînd după divizare un teren de sinestătător.

Articolul 8. Fondul funciar

(1) Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt
deţinute sau de domeniul public ori privat, constituie fondul funciar al
Republicii Moldova.
(2) Terenurile din fondul funciar al Republicii Moldova sunt gestionate în
conformitate cu documentaţia de planificare teritorială şi urbanism de
diferite nivele.
(3) La nivelul unităţii administrativ teritoriale terenurile sunt utilizate în
conformitate cu planurile urbanistice generale, altă documentaţie urbanistică,
cu respectarea normelor şi standardelor în construcţii, şi de protecţie a
mediului înconjurător.
(4) Includerea terenurilor în perimetrul localităţii nu suspendă dreptul asupra
terenurilor aflate în posesiune sau în folosinţă.
(5) Fondul funciar şi, în mod corespunzător, dreptul de proprietate şi celelalte
drepturi necesită a fi înregistrate în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 9. Categoriile de destinaţie a terenurilor

(1) Categoria de destinaţie a terenurilor reprezintă o clasificare a terenurilor
bazată pe principiul necesităţii sociale, naturale şi pretabilităţii lor şi se
înregistrează în Registrul bunurilor imobile.
(2) Destinaţia terenurilor, subcategorii de folosinţă şi  regulile de utilizare a
acestora sunt stabilite de planuri urbanistice generale şi altă documentaţie.
(3) În funcţie de destinaţie, fondul funciar al Republicii Moldova include
următoarele categorii de terenuri:
a) terenuri cu destinaţie agricolă;terenuri pentru construcţii;
b) terenuri destinate industriei,transporturilor, telecomunicaţiilor, instalaţiilor, amenajărilor,
altor scopuri speciale;
c) terenuri destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, ariilor
protejate, terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor de protecţie sanitară
şi ale spaţiilor verzi;

2
 d) terenuri destinate fondului forestier;
e) terenuri destinate fondului apelor.
(4) Categoriile de destinaţie se împart în subcategorii de folosinţă care se
stabilesc de către organele abilitate în documentaţia de proiect respectivă.

Capitolul III
REGLEMENTAREA RELAŢIILOR FUNCIARE
Articolul 10. Atribuţiile statului în reglementarea relaţiile funciare

(1) Statul reglementează relaţiile funciare în scopul creării condiţiilor pentru

exploatarea raţională, îmbunătăţirea şi conservarea fondului funciar şi a mediului natural, în
concordanţă cu interesele societăţii şi ale deţinătorilor de terenuri.

(2) Statul asigură dreptul de proprietate şi folosinţă funciară ale deţinătorilor de

terenuri, persoanelor fizice şi juridice.

Articolul 11. Competenţa Parlamentului în reglementarea relaţiile funciare

Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
1) adoptă cadrul legal pentru reglementarea relaţiilor funciare;
2) adoptă hotărîri privind trecerea terenurilor care fac obiectul exclusiv al proprietăţii
statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale;
3) exercită controlul parlamentar asupra administrării de către Guvern şi autorităţile
administraţiei publice centrale a terenurilor ce aparţin domeniilor public şi privat ale
statului;
4) reglementează modul de formare şi condiţiile de aplicare a preţului normativ la
privatizarea şi exercitarea altor drepturi asupra terenurilor ce aparţin domeniilor
public şi privat ale statului;
5) declară utilitatea publică pentru lucrările de interes naţional în scopul exproprierii, în
condiţiile legii, a terenurilor ce aparţin cu drept de proprietate privată persoanelor
fizice şi juridice, precum şi a terenurilor proprietate a unităţilor administrativ-
teritoriale.

Articolul 12. Competenţa Guvernului în reglementarea relaţiile funciare

(1) Guvernul adoptă hotărîri pentru organizarea executării legilor în domeniul

relaţiilor funciare:
a) aprobă şi asigură implementarea programelor naţionale privind valorificarea fondului
funciar, îmbunătăţirea şi conservarea stării de calitate a resurselor funciare (solurilor);
b) aprobă şi asigură implementarea programelor anuale pentru consolidarea terenurilor
agricole;
c) exercită controlul asupra utilizării fondurilor publice alocate de la bugetul naţional şi a
celor împrumutate sau donate pentru realizarea activităţilor de îmbunătăţire şi conservare a
resurselor funciare, consolidarea terenurilor agricole şi alte activităţi în domeniul funciar;
d) aprobă indicii generali ai cadastrului funciar anual;
e) aprobă standardele naţionale de evaluare a terenurilor, reglementează procedurile de
schimbare a destinaţiei terenurilor;
f) stabileşte împuternicirile şi reglementează activitatea autorităţilor administraţiei publice
centrale în domeniul geodeziei, cartografiei şi cadastrului;
g) stabileşte împuternicirile şi reglementează activitatea autorităţilor administraţiei publice
centrale cu privire la colectarea, înregistrarea, procesarea, păstrarea şi distribuirea
informaţiei privind fondul funciar (resursele funciare) şi dreptul de proprietate asupra
terenurilor;
h) aprobă tarifele la serviciile publice pentru executarea lucrărilor topografo-geodezice,
cartografice, de cadastru, de evaluare, înregistrare a terenurilor şi a drepturilor asupra
acestora;

3
 k) declară, în condiţiile legii, utilitatea publică pentru lucrările de interes comun al mai
multor raioane şi/sau municipii declară, în condiţiile legii, utilitatea publică pentru
lucrările de interes comun al mai multor raioane şi/sau municipii;
l) stabileşte împuternicirile şi reglementează activitatea autorităţilor administraţiei publice
centrale privind exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei funciare;
m)îndeplineşte alte atribuţii stabilite de lege.

Capitolul IV
DRREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR

Secţiunea 1
Terenurile proprietate a statului

Articolul 13. Dobîndirea de către stat a dreptului de proprietate asupra terenurilor

(1) Statul dobîndeşte dreptul de proprietate asupra terenurilor:

a) pe cale naturală;
b) prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii;
c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;
d) prin acte de donaţie sau succesiune acceptate de Guvern sau de autoritatea împuternicită de
Guvern;
e) prin trecerea unor bunuri din proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale în proprietatea
statului;
f) prin alte moduri prevăzute de lege.

Articolul 14. Terenurile proprietate a statului

(1) Aparţin statului terenurile care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sînt de uz ori de
interes naţional.
(2) Fac obiectul exclusiv al proprietăţii statului şi aparţin domeniului public al statului:
a) terenurile obiectivelor acvatice de importanţă naţională - rîurile, iazurile, pîraiele;
canalele magistrale şi reţelele de distribuţie pentru irigaţii, cu prizele aferente; lacurile
de acumulare şi barajele acestora, în cazul în care activitatea de producere a energiei
electrice este racordată la sistemul energetic naţional, sau cele cu tranşe pentru
atenuarea undelor de viitură; digurile de apărare împotriva inundaţiilor; cantoanele
hidrotehnice, staţiile hidrologice, meteorologice şi de calitate a apelor;
b) terenurile ocupate de păduri sau destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de
cultură, de producţie ori de administraţie silvică, precum şi terenurile neproductive
incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier naţional şi nu
sunt proprietate privată;
c) terenurile ocupate de parcurile naţionale, rezervaţiile naturale şi monumentele naturii
de importanţă naţională;
d) terenurile ocupate de căile ferate şi infrastructura căilor ferate;
e) terenurile ocupate de drumuri naţionale, drumuri naţionale europene, drumuri
regionale, principale şi secundare;
f) terenurile aferente reţelelor de transport al energiei electrice; spectre de frecvenţă şi
reţelele de transport şi de distribuţie de telecomunicaţii; conductele de transport al
ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale;
g) terenurile pe care sînt situate porturi maritime şi fluviale, civile şi militare - diguri,
cheiuri, pereuri şi alte construcţii hidrotehnice pentru acostarea navelor şi pentru alte
activităţi din navigaţia civilă, bazine, acvatorii şi şenale de acces, drumuri tehnologice
în porturi, monumente istorice aflate în porturi, cheiuri şi pereuri situate pe malul
căilor navigabile, în afara incintelor portuare destinate activităţilor de navigaţie;
h) terenurile destinate instrucţiilor militare; pichetele de grăniceri şi fortificaţiile de
4
 apărare a ţării;
i) terenurile pe care sînt situate aeroporturile - pistele de decolare, aterizare, căile de
rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare.

(3) În afară de terenurile enumerate la alin. (2), sînt de asemenea atribuite

domeniului public al statului:
a) terenurile pe care sînt amplasate statuile şi monumentele declarate de interes public
naţional;
b) terenurile pe care sînt amplasate ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice;
c) terenurile aferente muzeelor, colecţiile de artă declarate de interes public naţional;
d) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea: Parlamentul,
Preşedinţia, Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora; instanţele judecătoreşti şi
organele procuraturii;unităţi ale administraţiei publice centrale în domeniul apărării,
afacerilor interne, serviciilor de securitate a statului şi informaţii; penitenciarele;
serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale.
e) terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale unităţilor de
învăţământ agricol şi silvic, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi de material
săditor din categoriile biologice şi de animale de rasă;
f) orice alte terenuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sînt de uz sau de interes
public.

(4) Alte terenuri decît cele menţionate la alin. (2) şi alin. (3) aparţin domeniul
privat al statului.

Articolul 15. Limitele exercitării dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite

domeniului public al statului
(1)Terenurile care aparţin domeniul public al statului sînt inalienabile, imprescriptibile
şi insesizabile, ele nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui
garanţii reale. Proprietatea asupra acestor terenuri nu se stinge prin neuz şi nu poate
fi dobândită de terţi prin uzucapiune. Dreptul de proprietate publică încetează, dacă
terenul a fost trecut în domeniul privat al statului.
(2)Terenurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii statului şi aparţin domeniului
public al statului nu pot fi trecute în domeniul privat al statului. Aceste terenuri pot fi
trecute în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale prin hotărîre a
Parlamentului.
(3)Terenurile din domeniul public al statului enumerate la alin. (3) art. 27 pot fi trecute
în domeniul privat al statului prin hotărîre adoptată de Guvern la propunerea
autorităţilor administraţiei publice centrale.
(4)Nu se permite schimbul terenurilor din domeniul public al statului pe terenurile
proprietate privată ale persoanei fizice sau juridice.
(5)Servituţile sau superficia asupra terenurilor din domeniul public sînt valabile numai
în măsura în care acestea sînt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sînt
destinate terenurile afectate.
(6)Trecerea în domeniul public a unor terenuri din patrimoniul societăţilor comerciale,
la care statul este unul din acţionari (asociat), poate avea loc numai contra plată şi cu
acordul adunării generale a acţionarilor (asociaţilor) societăţii comerciale respective.
În lipsa acordului menţionat, terenurile acestor societăţi comerciale pot fi trecute în
domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică
şi după o justă şi prealabilă despăgubire.
(7)Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) – (5) privind regimul
juridic al terenurilor din domeniul public sînt lovite de nulitate absolută.
(8)Hotărîrea Guvernului prin care se dispune asupra terenurilor care aparţin domeniului

5
 public al statului poate fi atacată, în condiţiile legii, la instanţa de contencios
administrativ competentă.

Articolul 16. Limitele exercitării dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite

domeniului privat al statului
(1)Trecerea terenurilor din domeniul privat în domeniul public al statului poate avea loc prin
hotărîre a Guvernului, la propunerea autorităţilor administraţiei publice centrale.
(2)Trecerea terenurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor
administrativ-teritoriale poate avea loc prin hotărîre a Guvernului, la solicitarea autorităţii
deliberative a administraţiei publice locale.
(3)Trecerea terenurilor din domeniul privat al statului în domeniul privat al unităţilor
administrativ-teritoriale poate avea loc prin schimb de terenuri echivalente ca şi valoare,
prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea autorităţii deliberative a administraţiei publice
locale.
(4)Prin hotărîre a Guvernului poate avea loc schimbul de terenuri echivalente ca şi valoare din
domeniul privat al statului pe terenuri proprietate privată ale persoanei fizice sau juridice.
(5)În condiţiile legii, terenurile care aparţin domeniului privat al statului pot fi înstrăinate prin
privatizare, ca bunuri independente sau în complex cu alte bunuri supuse privatizării, sau
ca terenuri aferente bunurilor care au fost privatizate.
(6)Nu se permite înstrăinarea cu titlu gratuit sau darea în comodat persoanelor fizice sau
persoanelor juridice cu capital privat a terenurilor atribuite domeniului privat al statului, cu
excepţia cazurilor în care aceste terenuri:
a) prin hotărâre a Guvernului, sînt atribuite cu titlu gratuit persoanelor fizice pentru
lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale;
b) prin hotărâre a Guvernului, sînt atribuite cu titlu gratuit pentru construcţia de locuinţe
sociale, locuinţe de serviciu, de manevră;
(7)Hotărîrea Guvernului prin care se dispune asupra trecerii, schimbului sau atribuirii
terenurilor poate fi atacată, în condiţiile legii, la instanţa de contencios administrativ
competentă.

Articolul 17. Administrarea terenurilor din domeniului public şi cel privat al statului
(1)În condiţiile legislaţiei privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, dreptul de
administrare asupra terenurilor din domeniului public şi cel privat al statului se constituie
prin hotărîre a Guvernului care controlează modul de administrare.
(2)Terenurile care aparţin domeniul public şi domeniului privat al statului pot fi date în
administrare:
a) autorităţilor administraţiei publice centrale;
b) instituţiilor publice de interes naţional.
(3)Prin hotărîre a Guvernului:
a) terenurile împădurite sînt transmise, instituţiilor statului specificate în legislaţia silvică
pentru a exercita atribuţiile de administrare a acestor terenuri în numele statului, în
condiţiile legii;
b) terenurile agricole sînt transmise unităţilor care exercită atribuţiile de administrare a
acestor terenuri în numele statului, în condiţiile legii;
(4)Prin hotărîre a Guvernului şi în condiţiile stabilite de acesta, terenurile din domeniul public
şi cel privat al statului pot fi transmise în administrarea unităţilor administrativ-teritoriale
de nivelul întîi şi de nivelul al doilea pentru următoarele scopuri:
a) zone publice de recreere şi odihnă;
b) străzi şi drumuri locale;
c) construirea şi/sau exploatarea reţelelor inginereşti de interes public;
d) construirea şi/sau exploatarea blocurilor locative destinate locuinţelor sociale;
e) desfăşurarea unor activităţi economice în interesul comunităţii.
(5)Transmiterea în administrare a terenurilor menţionate la alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) se
confirmă prin act de predare-primire semnat de persoanele împuternicite de Guvern.
(6)Administratorii terenurilor indicaţi la alin. (2), alin. (3) şi alin. (4) asigură folosirea
6
 terenurilor în beneficiul public, în condiţiile stabilite de lege şi hotărîrile Guvernului. Ei nu
sînt în drept să înstrăineze, să greveze sau să transfere în orice alt mod, cu drept de arendă,
locaţiune, comodat terenurile administrare ce aparţin domeniului public al statului.
Guvernul poate stabili orice alte restricţii privind limitarea dreptului de administrare şi
folosinţă a terenurilor transmise în administrare.
(7)Dreptul de administrare încetează odată cu încetarea dreptului de proprietate publică sau
prin actul de revocare emis de Guvern, în condiţiile legii, dacă interesul public o impune.

Articolul 18. Conţinutul şi limitele dreptului de folosinţă cu titlu gratuit asupra

terenurilor din domeniul public şi cel privat al statului
(1)Guvernul sau autoritatea publică împuternicită de Guvern, precum şi administratorii
terenurilor indicaţi la art. 30 alin. (2), alin. (3) şi alin. (4), sînt în drept, în condiţiile şi
conform procedurilor stabilite de Guvern, să decidă cu privire la transmiterea dreptului de
folosinţă asupra terenurilor din domeniul public şi cel privat al statului, cu titlu gratuit, pe
termen limitat:
a) instituţiilor sistemului de securitate şi apărare a statului, instituţiilor din domeniul
afacerilor interne;
b) instituţiilor publice finanţate de la bugetul naţional sau local;
c) unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi şi de nivelul al doilea;
d) instituţiilor publice din domeniul educaţiei;
e) altor subiecţi în condiţiile legislaţiei privind administrarea şi deetatizarea şi proprietăţii
publice şi conform procedurilor stabilite de Guvern.
(2)În lipsa unor dispoziţii contrare în actul de constituire a dreptului de folosinţă cu titlu
gratuit a terenurilor din domeniul public şi cel privat al statului, titularul acestui drept nu
beneficiază de fructele civile rezultate din folosirea terenului.
(3)Folosinţa cu titlu gratuit a terenurilor din domeniul public şi cel privat al statului poate fi
exercitată exclusiv pentru îndeplinirea funcţiilor publice de interes naţional sau local, fără
dreptul de a transmite terenurile pentru folosinţă altor persoane.

Articolul 19. Concesionarea terenurilor din domeniului public şi cel privat al statului
(1)În condiţiile legislaţiei privind administrarea şi deetatizarea şi proprietăţii publice,
dreptul de concesiune asupra terenurilor din domeniului public şi cel privat al statului se
constituie prin hotărîre a Guvernului care desemnează autoritatea publică care
controlează modul de exercitare a dreptului de concesiune.
(2)Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura
exploatarea terenului. Fructele, precum şi, în limitele prevăzute de lege şi în actul de
constituire, productele bunului concesionat revin concesionarului.
(3)Sub sancţiunea nulităţii absolute, concesionarul nu poate înstrăina şi nici greva terenul
dat în concesiune sau, după caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea
concesiunii şi care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, să fie predate
concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii.
(4)În toate cazurile, în condiţiile legii şi ale contractului de concesiune, exercitarea
dreptului de concesiune este supusă controlului din partea Guvernului sau a autorităţii
publice împuternicite de Guvern pentru a asigura respectarea de către concesionar a
obligaţiilor contractuale şi a obligaţiilor prescrise de legislaţia funciară deţinătorilor de
terenuri.
(5)Sumele încasate din concesionarea terenurilor proprietate publică se fac venit la bugetul
de stat.
(6)Autorizarea lucrărilor de construcţii pe terenurile unităţilor administrativ-teritoriale date
în concesiune este posibilă doar în cazul în limitele şi în corespundere cu condiţiile
contractului de concesiune.

Articolul 20. Conţinutul şi limitele dreptului de arendă sau locaţiune a terenurilor din
domeniul privat al statului
(1)Guvernul sau autoritatea publică împuternicită de Guvern, precum şi administratorii
7
 terenurilor indicaţi la art. 28 alin. (3) şi alin. (4), în condiţiile legislaţiei privind
administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice şi conform procedurilor stabilite de
Guvern, sînt în drept să decidă cu privire la:
a) arenda terenurilor agricole din domeniul privat al statului, pe termen limitat ce nu poate
depăşi 10 ani, fără drept de subarendă;
b) locaţiunea terenurilor neagricole din domeniul privat al statului, pe termen limitat ce nu
poate depăşi 5 ani, fără drept de sublocaţiune.
(2)În modul stabilit de Guvern, terenurile din domeniul privat al statului pot fi transmise în
arendă sau locaţiune prin licitaţie persoanelor care oferă preţul cel mai înalt, cu excepţia
cazurilor specificate la alin. (3).
(3)În modul stabilit de Guvern, terenurile din domeniul privat al statului pot fi transmise în
arendă sau locaţiune fără licitaţie:
a) arendaşilor altor terenuri agricole din domeniul privat al statului care sunt învecinate cu
terenul care urmează a fi arendat;
b) proprietarilor construcţiilor care au fost edificate în modul stabilit de lege pe terenurile
neagricole ce aparţin domeniul privat al statului;
c) pentru implementarea unor proiecte de importanţă naţională, aprobate de Parlament sau
Guvern;
(4)Guvernul aprobă condiţiile esenţiale ale contractelor de arendă şi de locaţiune a terenurilor
din domeniul privat al statului.
(5)Arendaşul şi locatarul terenurilor din domeniul privat al statului sînt obligaţi să-şi exercite
drepturile de folosinţa în strictă corespundere cu condiţiile contractule, destinaţia
terenurilor arendate, obligaţiile prescrise de legislaţia funciară deţinătorilor de terenuri
privind exploatarea şi conservarea solurilor. În cazul încălcării modului de folosinţă a
terenurilor contractul urmează a fi reziliat înainte de termen.
(6)Sumele încasate din arenda sau locaţiunea terenurilor proprietate publică se fac venit la
bugetul de stat.
(7)În cazul în care contractul de arendă sau de locaţiune se încheie de către titularii dreptului
de administrare indicaţi la art. 28 alin. (3) şi alin. (4), aceştia au dreptul să încaseze o cotă-
parte între 20-50%, stabilită prin hotărîre a Guvernului.
(8)Este interzisă autorizarea lucrărilor de construcţii pe terenurile statului date în locaţiune sau
în arendă.

Articolul 21. Înstrăinarea prin privatizare a terenurilor din domeniul privat al statului
(1)Pot fi supuse privatizării doar terenurile din domeniul privat al statului care au fost
înregistrate în registrul bunurilor imobile.
(2)În condiţiile legislaţiei privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, Guvernul
stabileşte procedurile de privatizare a terenurilor din domeniul privat al statului, prin
licitaţie sau în afara licitaţiei.
(3)Terenurile agricole a căror suprafaţă nu este mai mare decît cea stabilită de către Guvern şi
care sunt amplasate între două terenuri ce aparţin cu drept de proprietate privată
persoanelor fizice sau juridice pot fi înstrăinate acestor persoane prin privatizare fără
licitaţie.
(4)Terenurile aferente construcţiilor ce aparţin cu drept de proprietate privată care, pînă la
intrarea în vigoare a prezentului Cod, au fost edificate în modul stabilit de lege pe
terenurile ce aparţin domeniul privat al statului, pot fi înstrăinate prin privatizare
proprietarilor construcţiilor. Suprafaţa acestor terenuri este stabilită de Guvern potrivit
destinaţiei primare a construcţiilor şi edificiilor care a fost indicată iniţial în registrul
bunurilor imobile;
(5)Prin lege organică pot fi stabilite alte cazuri în care este posibilă privatizarea fără licitaţie a
terenurilor din domeniul privat al statului.
(6)Guvernul aprobă condiţiile esenţiale ale contractului privind privatizarea terenurilor din
domeniul privat al statului.

8
 Articolul 22. Dreptul de coproprietate al statului asupra terenurilor
(1) Statul poate deţine în proprietate cote-părţi din terenuri ce aparţin cu drept de
proprietate comună pe cote părţi persoanelor fizice şi juridice, precum şi unităţilor
administrativ-teritoriale.

Articolul 23. Atribuţiile Guvernului în administrarea terenurilor din domeniul public

şi domeniul privat al statului
(1) Guvernul:

a) asigură inventarierea şi evidenţa terenurilor proprietate a statului;

b) asigură procesul de delimitare a terenurilor proprietate a statului de terenurile proprietate

a unităţilor administrativ-teritoriale, în modul stabilit de legislaţie;

c) decide privind transmiterea, cu acordul autorităţii administraţiei publice centrale

interesate, a terenurilor din administrarea unei autorităţi a administraţiei publice sau a unei
instituţii publice centrale în administrarea altei autorităţi a administraţiei publice centrale sau
altei instituţii publice centrale;

d) asigură supravegherea modului de administrare şi folosinţă a terenurilor proprietate a

statului;

e) prezintă anual Parlamentului rapoarte privind rezultatele administrării şi înstrăinării

terenurilor proprietate a statului.

f) decide cu privire la schimbarea categoriei de destinaţie a terenurilor atribuite domeniului

privat al statului;

g) îndeplineşte alte atribuţii stabilit prin normele prezentului Cod şi legislaţia specială
privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.
(2) Guvernul reprezintă interesele statului sau desemnează reprezentanţi ai
statului în litigiile privind contestarea actelor administrative şi a actelor juridice cu privire
la exercitarea drepturilor de administrare, folosinţă şi dispoziţie asupra terenurilor ce
aparţin domeniului public sau privat al statului.

Articolul 24. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice centrale

(1) În conformitate cu legislaţia în vigoare şi în modul stabilit de Guvern,
autorităţile administraţiei publice centrale exercită atribuţii ce ţin de:
a) administrarea în numele Guvernului a terenurilor din domeniul public şi domeniul privat al
statului;
b) elaborarea programelor de utilizare raţională a terenurilor statului aflate în administrare;
c) transmiterea terenurilor proprietate a statului în folosinţa întreprinderilor faţă de care
exercită împuternicirile de fondator precum şi instituţiilor publice din subordine;
d) exercitarea controlului privind folosirea terenurilor statului aflate în administrare;
e) elaborarea propunerilor de înstrăinare a terenurilor din domeniul privat al statului.
f) delimitarea terenurilor statului aflate în administrare de terenurile unităţilor administrativ-
teritoriale;
g) inventarierea şi evidenţa terenurilor statului aflate în administrare, a contractelor de
concesiune, locaţiune/arendă încheiate privitor la terenurile statului aflate în administrare;
h) îndeplinirea altor atribuţii stabilite prin normele prezentului Cod, legislaţia specială privind
administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice şi actele emise de Guvern.

9
 Secţiunea 2
Terenurile proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale

Articolul 25. Dobîndirea dreptului de proprietate asupra terenurilor unităţilor

administrativ-teritoriale
(1) Unităţile administrativ-teritoriale dobîndesc dreptul de proprietate asupra
terenurilor:
a) pe cale naturală;
b) prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii;
c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;
d) prin acte de donaţie sau succesiune acceptate prin decizia autorităţii deliberative a
administraţiei publice locale de nivelul corespunzător.
e) prin trecerea unor bunuri din proprietatea statului în proprietatea unităţilor administrativ-
teritoriale;
f) prin alte moduri prevăzute de lege.

Articolul 26. Terenurile unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea

(1) Aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale de nivelul al doilea:
a) terenurile ocupate de drumurile locale principale şi secundare;
b) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea  autorităţile
administraţiei publice locale de nivelul al doilea, precum şi instituţiile publice
subordonate acestor autorităţi, cum ar fi: biblioteci, muzee, spitale etc.;
c) terenurile aferente reţelelor de alimentare cu apă şi gaze realizate în sistem
zonal şi construcţiilor destinate exploatării acestor reţele;
d) alte terenurile dacă nu au fost declarate de uz sau interes public naţional sau
local.

Articolul 27. Terenurile unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi

(1) Aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi:
a) terenurile destinate drumurilor comunale, străzilor şi pieţelor publice;
b) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea  autorităţile administraţiei
publice locale de nivelul întîi şi instituţiile publice subordonate acestor autorităţi, cum ar
fi: biblioteci, muzee, spitale etc.;
c) terenurile ocupate de păduri, plantaţii forestiere, parcuri publice, zone verzi şi zone de
agrement, statui şi monumente, care nu sunt declarate de interes public naţional;
d) terenurile aferente obiectivelor acvatice locale care nu sunt declarate de interes public
naţional;
e) terenurile destinate reţelelor de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, staţiile
de tratare şi epurare a apelor uzate, instalaţiilor şi construcţiilor aferente, care nu sunt în
realizate în sistem zonal;
f) terenurile aferente pieţelor comerciale;
g) terenurile destinate locuinţelor sociale;
h) terenurile aferente cimitirelor.
(2)Aparţin domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi:
a) terenurile neprivatizate aferente obiectivelor privatizate sau private, inclusiv cele aferente
construcţiilor care nu sînt finalizate la data intrării în vigoare a prezentului Cod, dacă nu
fac parte din domeniul public;
b) terenurile neprivatizate aferente clădirilor şi altor construcţii date în proprietate privată în
contul cotelor valorice, conform legislaţiei cu privire la privatizarea în agricultură;
c) loturile neprivatizate ale întovărăşirilor pomicole;
d) terenurile aferente întreprinderilor municipale dacă nu fac parte din domeniul public;
e) terenurile fondului de rezervă dacă nu fac parte din domeniul public;
f) alte terenuri dobîndite de unitatea administrativ-teritorială dacă nu sînt destinate uzului
public.

10
 Articolul 28. Limitele exercitării dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite
domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale
(1)Regimul juridic al terenurile care aparţin domeniul public al unităţilor administrativ-
teritoriale este similar celui stabilit prin lege, inclusiv art. 28 al prezentului Cod,
terenurilor din domeniul public al statului.
(2)Terenurile care aparţin domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale nu pot fi
trecute în domeniul privat al acestor unităţi.
(3)Terenurile din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale pot fi trecute în
domeniul public al statului prin decizie a autorităţii deliberative a administraţiei publice
locale de nivelul corespunzător, la solicitarea Guvernului.
(4)Decizia autorităţii administraţiei publice locale prin care se dispune asupra terenurilor
care aparţin domeniului public poate fi atacată, în condiţiile legii, la instanţa de
contencios administrativ competentă.

Articolul 29. Limitele exercitării dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite

domeniului privat al unităţilor administrativ-teritoriale
(1)Regimul juridic al terenurile care aparţin domeniul privat al unităţilor administrativ-
teritoriale este similar celui stabilit prin lege, inclusiv art. 29 al prezentului Cod, terenurilor
din domeniul privat al statului.
(2)Terenurile care aparţin domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale pot fi trecute
în domeniul public al acestora prin decizie a autorităţii deliberative a administraţiei publice
locale de nivelul corespunzător, la propunerea primarului sau la solicitarea comunităţii, în
condiţiile legislaţiei privind transparenţa în procesul decizional.
(3)Nu se permite atribuirea sau înstrăinarea cu titlu gratuit sau darea în comodat persoanelor
fizice sau persoanelor juridice cu capital privat a terenurilor atribuite domeniului privat al
unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia cazurilor în care, prin decizia autorităţii
deliberative a administraţiei publice locale de nivelul corespunzător, aceste terenuri:
a) sînt atribuite cu titlu gratuit persoanelor fizice pentru lichidarea consecinţelor
calamităţilor naturale;
b) sînt atribuite cu titlu gratuit pentru construcţia de locuinţe sociale, locuinţe de serviciu;
(4)Decizia autorităţii administraţiei publice locale prin care se dispune asupra terenurilor care
aparţin domeniului privat poate fi atacată, în condiţiile legii, la instanţa de contencios
administrativ competentă.

Articolul 30. Administrarea şi folosinţă cu titlu gratuit a terenurilor din domeniului

public şi cel privat al unităţilor administrativ-teritoriale
(1) Dreptul de administrare şi folosinţă cu titlu gratuit asupra terenurilor din
domeniului public şi cel privat al unităţilor administrativ-teritoriale se constituie prin
decizie a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale de nivelul corespunzător,
care asigură controlul asupra modului de exercitare a dreptului de administrare şi
folosinţă a terenurilor.
(2) Terenurile care aparţin domeniul public şi domeniului privat pot fi date în
administrare folosinţă cu titlu gratuit instituţiilor publice subordonate autorităţii
administraţiei publice locale de nivelul corespunzător pentru folosirea lor exclusiv în
scopul îndeplinirii funcţiilor publice de interes local, fără dreptul de a transmite terenurile
pentru folosinţă altor persoane.

Articolul 31. Concesionarea, arenda şi locaţiunea terenurilor unităţilor administrativ-

teritoriale
(1)Regimul juridic privind al concesiunea, arenda şi locaţiunea terenurile care aparţin
unităţilor administrativ-teritoriale este similar celui stabilit prin lege, inclusiv art. 29 al
prezentului Cod, terenurilor proprietate a statului.
(2)Dreptul de concesiune , arendă şi locaţiune asupra terenurilor unităţilor administrativ-
teritoriale se constituie prin decizie a autorităţii deliberative a administraţiei publice
locale de nivelul corespunzător, după consultarea opiniei cetăţenilor din comunitate în
11
 condiţiile legislaţiei privind transparenţa în procesul decizional.
(3)Este interzisă autorizarea lucrărilor de construcţii pe terenurile unităţilor administrativ-
teritoriale date în locaţiune sau în arendă.
(4)Autorizarea lucrărilor de construcţii pe terenurile unităţilor administrativ-teritoriale date
în concesiune este posibilă doar în cazul în limitele şi în corespundere cu condiţiile
contractului de concesiune.
(5)Sumele încasate din concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor unităţilor
administrativ-teritoriale se fac venit la bugetul local.
(6)Condiţiile esenţiale ale contractelor privind concesiunea, arenda şi locaţiunea terenurile
care aparţin unităţilor administrativ-teritoriale trebuie să corespundă celor aprobate de
Guvern.

Articolul 32. Înstrăinarea prin privatizare a terenurilor din domeniul privat al

unităţilor administrativ-teritoriale
(1)Pot fi supuse privatizării doar terenurile din domeniul privat al unităţilor administrativ-
teritoriale care au fost înregistrate în registrul bunurilor imobile.
(2)În condiţiile legislaţiei privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice şi în modul
stabilit de Guvern, terenurile aferente construcţiilor ce aparţin cu drept de proprietate
privată care au fost edificate în modul stabilit de lege pînă la intrarea în vigoare a
prezentului Cod, pot fi înstrăinate prin privatizare proprietarilor construcţiilor. Suprafaţa
acestor terenuri este stabilită de autorităţile deliberative a administraţiei publice locale de
nivelul corespunzător potrivit metodologiei aprobate de Guvern.
(3)Terenurile aferente construcţiilor ce aparţin cu drept de proprietate privată pot fi înstrăinate
prin privatizare coproprietarilor construcţiilor. Suprafaţa acestor terenuri este stabilită de
autorităţile deliberative a administraţiei publice locale de nivelul corespunzător potrivit
metodologiei aprobate de Guvern, reieşind din destinaţia primară a construcţiilor şi
edificiilor la momentul privatizării acestora.
(4)Înstrăinarea prin privatizare a altor terenuri decît cele specificate la alin. (2) şi alin. (3)
poate avea loc prin licitaţie sau în afara licitaţiei, în condiţiile legislaţiei privind administrarea şi
deetatizarea proprietăţii publice şi în modul stabilit de Guvern.
(4)Condiţiile esenţiale ale contractelor privind privatizarea terenurilor terenurile care aparţin
unităţilor administrativ-teritoriale trebuie să corespundă celor aprobate de Guvern.

Articolul 33. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale

(1)Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea:
a) asigură inventarierea şi evidenţa terenurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale
administrate;
b) asigură exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei funciare în domeniul folosirii
şi protecţiei terenurilor (solurilor) în limita unităţilor administrativ-teritoriale administrate
şi informează organul de control competent;
c) aprobă cadastrul funciar al unităţii administrativ-teritoriale administrate;
d) în condiţiile legii, decide privind exproprierea terenurilor proprietate privată pentru cauză
de utilitate publică de interes local;
e) în modul stabilit de legislaţie, asigură procesul de delimitare a terenurilor proprietate a
unităţilor administrativ-teritoriale de terenurile proprietate a statului;
f) examinează anual rapoarte privind administrarea şi înstrăinarea terenurilor din
proprietatea unităţii administrativ-teritoriale administrate;
g) decide cu privire la schimbarea destinaţiei terenurilor agricole din perimetrul unităţii
administrativ-teritoriale administrate;
h) îndeplineşte alte atribuţii stabilit prin lege.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea desemnează
reprezentanţii săi în litigiile privind contestarea actelor administrative şi a actelor
juridice cu privire la exercitarea drepturilor de administrare, folosinţă şi dispoziţie
asupra terenurilor ce aparţin unităţii administrativ-teritoriale administrate.

12
 (3)Primarul raportează anual autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale
privind administrarea şi folosinţa terenurilor unităţilor administrativ-teritoriale,
îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin contractele de concesiune, arendă şi locaţiune,
respectarea prevederilor legislaţiei privind exploatarea şi conservarea solurilor.

Secţiunea 3
Proprietatea privată asupra terenurilor

Articolul 34. Deţinători de terenuri

a) Deţinători de terenuri sînt titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale
asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori
deţinători precari.
b) Deţinătorii de terenuri sunt proprietarii de terenuri cu titlu de proprietate privată şi
titulari ai dreptului de folosinţă şi posesie asupra terenurilor.

Articolul 35. Proprietari de terenuri

(1)Proprietari de terenuri cu drept de proprietate privată pot fi persoanele fizice şi juridice, cu
excepţia terenurilor cu destinaţie agricolă sau ale fondului forestier şi a spaţiilor verzi
folosite în interes public, pentru ariile naturale protejate de stat, cu patrimoniu cultural-
istoric, care pot fi doar în proprietatea privată a cetăţenilor Republicii Moldova şi a
persoanelor juridice autohtone, al căror capital social nu conţine investiţii străine.
(2)Persoanele fizice şi juridice străine, apatrizii, precum şi persoanele juridice autohtone, al
căror capital social conţine investiţii străine, care au devenit proprietari de terenuri cu
destinaţie agricolă sau ale fondului forestier, vor înstrăina terenurile dobîndite în termen de
un an.
(3)Înstrăinarea între vii a terenurilor prevăzute la alin.(2), poate fi efectuată doar către
subiectele care au dreptul de a le dobîndi, iar în cazul dobîndirii acestora pentru cauză de
moarte s-au în rezultatul reorganizării ori dizolvării persoanelor juridice, se va respecta
obligaţia de înstrăinare, în corespundere cu prezentul articol.

Articolul 36. Limitarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole

(1) Orice persoană fizică cetăţean al Republicii Moldova, împreună cu soţul/soţia şi copii
lor minori, poate dobîndi în proprietate terenuri agricole a căror suprafaţă totală nu poate depăşi
500 de ha. Limita dată nu se aplică în cazul dobîndirii terenurilor prin succesiune legală.
(2) Poate dobîndi şi deţine în proprietate terenuri agricole doar persoanele juridice
autohtone, al căror capital social nu conţine investiţii străine şi care realizează o cifră de afaceri
de cel puţin 50 la sută din activităţi agricole. Guvernul adoptă reglementări privind modul în
care este probată şi calculată ponderea cifrei de afaceri realizate din activităţi agricole.
(3) Orice persoană juridică care corespunde criteriilor stipulate la alin. (2), împreună cu
alte persoane fizice sau persoane juridice afiliate, poate dobîndi în proprietate terenuri agricole a
căror suprafaţă totală nu poate depăşi 10 000 de ha cumulativ, inclusiv:
(a) 500 de ha în limitele unei unităţi teritorial administrative de nivelul întîi;
(b) 5 000 de ha în limitele unei unităţi teritorial administrative de nivelul al doilea;
(4) În scopul alin. (1) şi alin. (3), relaţia de afiliere este determinată potrivi următoarelor
criterii:
a) este afiliată unei persoane juridice persoana fizică care, individual ori împreună cu
soţul/soţia şi copii lor minori deţine cel puţin 50 la sută din acţiunile sau părţile sociale ale
persoanei juridice respective;
b) este afiliată unei persoane juridice persoana juridică care deţine cel puţin 25 la sută din
acţiunile sau părţile sociale ale persoanei juridice respective.
(5) La autentificarea notarială a actelor juridice privind înstrăinarea terenurilor agricole
persoana fizică sau persoana juridică care dobîndeşte în proprietate terenurile agricole

13
înstrăinate este obligată să semneze o declaraţie pe propria răspundere privind respectarea
limitărilor stabilite la alin. (1)-(3), potrivit modelului aprobat de Guvern.
(6) La înregistrarea în registrul bunurilor imobile a actelor juridice privind înstrăinarea
terenurilor agricole oficiile cadastrale teritoriale verifică respectarea prevederilor alin. (1)-(3) în
baza declaraţiei semnate potrivit alin. (5), a informaţiilor înregistrate în registrul bunurilor
imobile şi în registrul persoanelor juridice.
(7) Organele fiscale constată încălcarea limitărilor stabilite la alin. (1)-(3) şi întreprind
următoarele măsuri:
a) stabilesc proprietarului un termen de un an pentru înstrăinarea terenurilor care depăşesc
limitele stabilite la alin. (1) şi alin. (3). În cazul în care proprietarul terenurilor nu se
conformează prescripţiilor, terenurile deţinute peste limitele permise vor fi impozitate potrivit
unor cote majorate, în modul stabilit de legislaţia fiscală.
b) stabilesc persoanei juridice un termen de cel mult 2 ani pentru creşterea cifrei de afaceri
realizate din activităţi agricole pînă la nivelul minim stabilit la alin. (2). În cazul în care nu se
conformează prescripţiilor, terenurile deţinute de persoana juridică somată vor fi impozitate
potrivit unor cote majorate, în modul stabilit de legislaţia fiscală.

Secţiunea 4
Drepturile şi obligaţiile deţinătorilor de terenuri

Articolul 37. Drepturile deţinătorilor de terenuri

(1) Deţinătorii de terenuri cu orice titlu sunt protejaţi de stat.
(2) Deţinătorul de terenuri cu titlu de proprietate are următoarele drepturi:
a) la compensarea echitabilă a prejudiciilor aduse în procesul de utilizare a terenurilor;
b) la determinarea categoriei de folosinţă a terenurilor, în conformitate cu legislaţia în
vigoare;
c) să transmită terenurile sau o porţiune din ele în folosinţă, arendă sau sub altă formă în
condiţiile legii;
d) să lese ca moştenire terenurile;
e) să le înstrăineze în condiţiile legii;
f) să renunţe la dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiţiile legii;
g) să primească, în caz de retragere a terenurilor pentru necesităţile statului şi a societăţii,
compensarea deplină a cheltuielilor şi pierderilor inclusiv a venitului ratat.
h) alte drepturi în corespundere cu legislaţia.
(4) Deţinătorii de terenuri cu titlu de folosinţă au dreptul:
a) să folosească terenurile potrivit condiţiilor de atribuire şi destinaţiei terenurilor;
b) să fie proprietarii producţiei obţinute şi a veniturilor din realizarea ei;
c) să folosească zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale pământului în condiţiile
legii;
d) să primească, în caz de stingere a dreptului de posesiune sau folosinţă, compensarea
cheltuielilor legate de ameliorarea terenurilor;
e) alte drepturi stabilite prin lege.

Articolul 38. Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi:

a) să folosească terenurile conform destinaţiei şi condiţiilor de atribuire a acestora;
b) să efectueze acţiuni tehnologice de igienizare a terenurilor pentru a nu afecta loturile
vecine;
c) să respecte drepturile deţinătorilor terenurilor adiacente şi să nu admită acţiuni care ar
conduce la poluarea, degradarea sau deteriorarea terenurilor cu destinaţie agricolă,
pădurilor şi altor terenuri din afara hotarelor terenurilor atribuite în proprietate, în
posesiune şi în folosinţă;
d) să ia măsuri de protecţie şi ameliorare a solului şi să nu admită prin acţiunile lor
degradarea fizică, biologică, poluarea terenurilor cu substanţe chimice, radioactive,
deşeuri de producţie şi menagere, ape de scurgere impurificate, îngrăşăminte minerale,

14
 pesticide, organisme bacteriologice şi parazitare, cu alte organisme dăunătoare;
e) să întreprindă măsurile obligatorii de prevenire a degradării fizice, de preîntîmpinare a
alunecărilor de teren şi a eroziunii solului, procese geologice periculoase şi a altor
procese ce înrăutăţesc starea solului;
f) să asigure integritatea bornelor de delimitare a hotarelor;
g) să respecte obligaţiile asumate în baza actelor juridice;
h) să achite în termen impozitele sau alte plăţi pentru utilizarea terenului;
i) să înfăptuiască construcţia, întreţinerea clădirilor, construcţiilor, instalaţiilor pe terenuri,
conform normelor de construcţie (ecologice, sanitaro-igienice, incendiare şi altor
norme);
j) să nu cultive plante interzise de legislaţie;
i) să întoarcă în termenele stabilite şi în starea stabilită terenurile luate în folosinţă
(arendă, locaţiune);
k) alte obligaţii prevăzute de lege.
(2) Nerespectarea regulilor de utilizare a terenurilor de orice tip de proprietate sau
neluarea de măsuri în vederea protejării acestuia atrage răspundere în condiţiile legii.

Articolul 39. Protejarea drepturilor deţinătorilor de terenuri

(1)Statul protejează drepturile tuturor deţinătorilor de terenuri din Republica Moldova.
(2)Protejarea drepturilor de proprietate a deţinătorilor de terenuri asupra terenurilor se
înfăptuieşte prin:
a) recunoaşterea drepturilor lezate;
b) restabilirea calităţii solului, hotarelor terenurilor modificate ca rezultat al lezării
drepturilor asupra lor;
c) despăgubirea daunelor pricinuite;
d) recunoaşterea valabilităţii contractelor de arendă, vânzare-cumpărare, schimb întocmite
în condiţiile legii;
e) recunoaşterea nevalabilităţii deciziilor autorităţilor publice, emise cu încălcarea
legislaţiei funciare;
f) aplicarea altor măsuri de protecţie a drepturilor deţinătorilor de teren prevăzute de
legislaţie.
(3) Amestecul din partea organelor statale şi de altă natură în activitatea deţinătorilor de
terenuri este interzis, cu excepţia cazurilor de încălcare a legislaţiei de către deţinătorii de
terenuri.

Articolul 40. Protecţia patrimoniului

(1) Monumentele istorice, vestigiile şi obiectele arheologice, tezaurele care se vor
descoperi în cursul lucrărilor de orice natură pe teren sau în subsol se află sub protecţia legii.
(2) Deţinătorii de terenuri pe care sunt situate astfel de obiecte sunt obligaţi să asigure
integritatea lor, iar în caz de necesitate să permită efectuarea lucrărilor de cercetare sau
conservare şi să aducă faptul acesta la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale pe al
cărui teritoriu se află astfel de obiecte.
(3) Proprietarii terenurilor vor fi despăgubiţi cu teren echivalent sau în bani pentru daunele
suferite şi terenurile retrase în domeniul public.
Secţiunea 5
Condiţii speciale de utilizare a terenurilor (restricţii)

Articolul 41. Dispoziţii generale

(1) Pentru realizarea regimului special de utilizare a terenurilor şi a măsurilor de ocrotire,
restaurare, exploatare şi conservare a ariilor naturale protejate de stat, a terenurilor cu valoare
istorico-culturală, a terenurilor limitrofe corpurilor de apă, obiectelor infrastructurii industriei,
rutiere şi de comunicaţii, terenurilor destinate recreării sănătăţii şi în alte cazuri prevăzute de lege
se stabilesc zonele de protecţie (de influenţă, sanitare) cu regim special de utilizare a terenurilor.
(2) Restricţiile şi condiţiile speciale de utilizare a terenurilor (cu privire la protecţia mediului,

15
interdicţiile la genuri de activitate, edificarea construcţiilor, servitute şi alte interdicţii) se
stabilesc de proiectele de organizare a acestor zone, documentaţia de planificare spaţială şi
urbanism, alte documente normative aprobate în modul stabilit de legislaţie.
(3) În limitele zonelor de protecţie şi obiectivelor cu regim de utilizare special se pot afla
terenurile şi bazinele acvatice proprietate privată care rămîn la dispoziţia proprietarilor şi
deţinătorilor. Utilizatorii şi proprietarii terenurilor din aceste zone sînt obligaţi să respecte
restricţiile şi regimul de utilizare impus.
(4) Condiţiile speciale de utilizare are ca obiect terenul (sau o parte a acestuia) şi se
înregistrează în Registrul bunurilor imobile conform procedurilor stabilite de lege.
(5) Deţinătorii terenurilor asupra căror au fost aplicate sau revocate condiţii de utilizare
speciale de utilizare a terenurilor se informează în scris conform procedurilor stabilite de lege.

Articolul 42. Stabilirea limitelor de aplicare a condiţiilor speciale de utilizare

(1) Limitele zonelor cu condiţiile speciale de utilizare pentru diferite obiective se stabilesc şi
se delimitează în baza normelor stabilite de legislaţie, în baza rezultatelor cercetărilor ştiinţifice,
conform criteriilor elaborate de instituţii ştiinţifice sau de unii savanţi aprobate de către
autoritatea centrală competentă.
(2) Hotarele zonelor cu condiţiilor speciale de utilizare se marchează în natură cu borne,
panouri de avertizare, indicatori, semnele de restricţie, îngrădirile de restricţie, etc.

Articolul 43. Despăgubirea pierderilor şi soluţionarea litigiilor

(1) Proprietarii sau utilizatorii de terenuri au dreptul la despăgubirea pierderilor efective
suferite ca urmare a stabilirii condiţiilor speciale de utilizare a terenurilor.
(2) Decizia în conformitate cu care se instituie sau se revocă condiţii speciale de utilizare a
terenurilor, precum şi disputele privind rambursarea pierderilor pricinuite în urma aplicării
condiţiilor speciale se soluţionează în instanţa de judecată.

Capitolul V
TERENURILE CU DESTINAŢIE AGRICOLĂ
Secţiunea 1
Clasificarea terenurilor cu destinaţie agricolă

Articolul 44. Categoria de terenuri cu destinaţie agricolă

a) La categoria de terenuri cu destinaţie agricolă sînt trecute terenurile care, conform
prestabilităţii (însuşirilor, capacităţilor) şi necesităţilor socioeconomice, sînt utilizate sau există
necesitatea de a fi utilizate, direct sau indirect, în scopul producerii sau deservirii procesului de
producere în sectorul agricol.

Articolul 45. Clasificarea terenurilor cu destinaţie agricolă

(1)Terenurile cu destinaţie agricolă se clasifică în următoarele subcategorii de folosinţă:
a) terenurile de calitate superioară;
b) terenurile productive;
c) terenurile slab productive;
d) terenurile neproductive;
e) terenurile amenajate (terenurile irigate, desecate, altele);
f) terenuri ocupate de construcţii şi edificii care servesc activităţile agricole;
g) terenuri pentru obţinerea produselor energetice;
h) terenuri ocupate de structuri de primire turistică cu funcţii de cazare şi de servire a
mesei (pensiuni turistice, pensiuni agroturistice).
(2)Informaţii cu privire la totalitatea parametrilor învelişului de sol, inclusiv bonitatea solului
şi alţi indicatori ai stării de calitate (chimici, fizici, fizico-chimici, biologici) se păstrează în

16
 Registrul solurilor, menţinut şi actualizat în modul stabilit de Guvern.
(3)Registrul solurilor înglobează totalitatea informaţiilor existente privind characteristicile
solurilor şi se actualizează în baza analizelor şi cercetărilor pedologice efectuate în modul
stabilit de Guvern.

Articolul 46. Folosirea terenurilor cu destinaţie agricolă

(1) Deţinătorii de terenuri cu destinaţie agricolă sunt obligaţi să le folosească
conform destinaţiei lor şi conform actelor şi normelor în vigoare.
(2) În condiţiile în care proprietarul de teren cu destinaţie agricolă nu poate să
folosească terenul conform destinaţiei, el va avea dreptul:
a) de a-l conserva;
b) de a-l transmite în arendă;
c) de a-l înstrăina în modul prevăzut de legislaţie;
d) de a-i schimba destinaţia în conformitate cu legislaţia.
(3) Folosirea terenului cu destinaţie agricolă contrar destinaţiei, fără motive
întemeiate, atrage după sine aplicarea sancţiunilor, conform legislaţiei.
(4) Folosirea terenurilor cu destinaţie agricolă de către fiecare deţinător în parte
se efectuează, respectându-se condiţiile comune pentru toţi, dictate de particularităţile
reliefului, solului.

Articolul 47. Terenurile de calitate superioară

(1) Din subcategoria terenurilor de calitate superioară fac parte terenurile netede şi cvasi-
netede de podişuri, culmi largi situate pe versanţi cu panta de pînă la 3 grade şi cu nota de
bonitate mai mare de 60 puncte, precum şi terenuri irigate.
(2) În scopul protejării (păstrării) terenurilor de calitate superioară se interzice modificarea
categoriei de destinaţie a terenurilor agricole, utilizarea lor în alte scopuri decît cele agricole,
desfăşurarea pe aceste terenuri a operaţiilor tehnologice şi de altă natură ce conduc la degradarea
solului cu excepţia cazurilor cînd sînt repartizate pentru construcţia obiectivelor liniare (drumuri,
linii de telecomunicaţii şi de transport electric, conducte), obiectivelor de exploatare a petrolului,
gazelor şi a construcţiilor de producţie necesară pentru exploatarea acestora prin hotărîre de
Guvern.
(3) Construcţia obiectelor de protecţie a terenurilor destinate agriculturii (a stratului de sol),
ameliorative, forestiere şi alte nu este considerată modificare a destinaţiei.

Articolul 48. Clasificarea terenurilor productive

(1) Terenurile productive sunt terenurile cu nota de bonitate 30-60 puncte.
(2)În funcţie de subcategoria de folosinţă, terenurile productive se clasifică în:
a) terenuri arabile;
b) terenuri ocupate de plantaţii multianuale;
c) păşuni;
d) fîneţe;
g) terenurile ocupate de perdele forestiere de protecţie
(3) Deţinătorii de terenuri cu destinaţie agricolă sînt liberi de a alege subcategoria de
folosinţă (arătură, plantaţii multianuale, fîneţe, păşuni) şi sortimentul de culturi agricole, cu
excepţia celor interzise de legislaţie, în funcţie de necesităţile personale, dacă nu există restricţii
impuse de legislaţie pentru protecţia şi conservarea terenului în condiţiile procedurii de plantare
şi casare a plantaţiilor multianuale.

Articolul 49. Terenurile slab productive

(1) Terenurile slab productive sînt amplasate pe suprafeţe compacte, nu mai puţin de
0,25 ha, pe pante cu înclinarea mai mare de 5 grade, cu nota de bonitate de sub 30 de grade,
confirmat prin certificatul eliberat de instituţia specializată în domeniu în conformitate cu
Regulamentul cu privire la conţinutul documentaţiei cadastrului funciar general, aprobat de
Guvern.
(2) Decizia de trecere a terenurilor cu destinaţie agricolă la subcategoria „slab
17
productive” este adoptată de consiliul local în baza analizelor pedologice efectuate de un
laborator agrochimic atestat în modul prevăzut de lege.
(3) În scopul utilizării raţionale a terenurilor slab productive proprietarii acestora au
dreptul să beneficieze de priorităţile programelor de conservare şi sporire a fertilităţii solului,
aprobate de Guvern.

Articolul 50. Terenurile neproductive

(1) Terenurile agricole neproductive includ următoarele categorii de folosinţă:
a) terenuri ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice;
b) amenajări piscicole;
c) drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă;
d) platforme;
e) spaţii de depozitare;
f) depozite care servesc procesului de exploatare a terenurilor agricole.
g) terenuri neproductive prin degradare, dar spaţial amplasate în interiorul terenurilor
productive.

Articolul 51. Terenurile amenajate

(1) Din punctul de vedere al amenajării, terenurile destinate agriculturii se divizează în

următoarele subcategorii de folosinţă:
a) terenuri irigate;
b) terenuri desecate;
c) altele.

Articolul 52. Terenurile irigate

(1)Organizarea şi exploatarea terenurilor irigate se realizează, respectîndu-se condiţiile de
exploatare optimă a sistemelor de irigaţie, desecare-drenaj, de prevenire a înrăutăţirii
proprietăţilor hidrofizice ale solului şi a fenomenelor erozive.
(2)Deţinătorii de terenuri din perimetrul sistemului de irigare vor respecta condiţiile comune
de exploatare, stabilite printr-un acord comun autentificat în condiţiile legii.
(3)Dreptul la utilizarea resurselor de apă pentru irigare din acumulările de apă construite
special în acest scop este prioritară faţă de alte folosinţe şi este eliberat deţinătorilor de
terenuri, în condiţiile legii.

Articolul 53. Terenurile desecate

(1)Desecarea terenurilor se efectuează în scopul utilizării lor în agricultură, stopării proceselor
distructive (alunecărilor de teren etc.), protecţiei şi utilizării construcţiilor, amenajărilor.
(2)Sistemul de desecare este proiectat în funcţie de particularităţile fizice ale solurilor şi de
regimul lor hidric.
(3)Construcţia sistemelor de desecare se efectuează în baza unui acord comun între
proprietarii de teren, autentificat în modul stabilit de legislaţie.
(4)Prejudiciile cauzate proprietarilor de teren în urma construcţiei sistemelor de desecare sînt
compensate de persoanele fizice sau juridice în favoarea cărora au fost efectuate aceste
lucrări, la preţ negociabil sau în mărimea stabilită de instanţa judecătorească în baza
raportului de expertiză.
(5)Autoritatea administraţiei publice locale aduce la cunoştinţa proprietarilor de teren
condiţiile utilizării sistemelor de drenaj.
(6)În procesul valorificării terenurilor desecate vor fi respectate toate condiţiile impuse de
utilizarea raţională a sistemului de desecare în condiţiile legii.

Articolul 54. Terenurile ocupate de construcţii şi edificii care servesc activităţile

agricole
(1) Terenurile ocupate de construcţii şi edificii care servesc activităţile agricole sunt terenurile
ocupate de depozite, inclusiv pentru păstrarea inventarului şi a tehnicii agricole, de frigidere
18
 destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de ateliere de reparaţie şi de păstrare a
mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, amenajări piscicole, iazurile
antierozionale, instalaţiile de desecare, de irigare, obiectivele pentru prelucrarea producţiei de
origine vegetală, animală, piscicolă, crescute de deţinător, dacă nu au fost atribuite la altă
categorie de destinaţie.
(2) Proprietarii de terenuri cu destinaţie agricolă dispun de dreptul de a construi obiective
menţionate în alin. (1), fără schimbarea destinaţiei terenurilor, în baza documentaţiei de
proiect aprobată şi autorizaţiei de construcţie eliberate de autoritatea executivă a
administraţiei publice locale.
(3) Obiectele construite, menţionate în alin. (1) al prezentului articol, trebuie să fie
prevăzute cu dotări pentru ocrotirea mediului înconjurător.

Articolul 55. Terenuri pentru obţinerea produselor energetice

a) Terenurile pentru obţinerea produselor energetice sunt terenurile ocupate de culturi de
plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcîm, etc.), care au gradul de evaluare a fertilităţii
naturale mai mic de 40 sau cele care se află în luncile rîurilor ori în alte zone cu risc de inundaţii.

Articolul 56. Terenuri pentru structuri de primire turistică în localităţile rurale

a) Terenurile pentru structuri de primire turistică în localităţile rurale sunt terenurile ocupate
cu obiective de infrastructură turistice rurale (structuri de primire turistică cu funcţii de cazare şi
de servire a mesei la pensiunile agroturistice, etc.

Secţiunea 2
Terenurile productive
Articolul 57. Terenurile arabile
a) Terenurile arabile includ terenurile cultivate pentru producţie (cereale, legume, cartofi,
sfeclă de zahăr; alte rădăcinoase pentru nutreţ, alte culturi anuale, inclusiv terenurile ocupate de
sere şi pepiniere legumicole) şi terenul lăsat necultivat (pîrloagă) în mod deliberat, dar menţinut
în bune condiţii agricole şi de mediu
b) Folosirea raţională a terenurilor arabile prevede valorificarea lor în conformitate cu
pretabilitatea şi exploatarea în regim de eficacitate sporită, asolamente, irigare, desecare şi este
subordonată prevenirii proceselor de degradare (eroziune, alunecări de teren, dehumificare,
înmlăştinire, salinizare, compactare ş. a.), conform proiectului de organizare a teritoriului.
c) Proiectul de organizare a teritoriului este elaborat, la comanda deţinătorului de terenuri,
de întreprinderi publice sau private autorizate în domeniu şi este coordonat, în problemele de
interes comun, cu autorităţile administraţiei publice locale.
d) Pîrloaga presupune efectuarea unui minim de acţiuni tehnologice de lucrare a terenurilor,
stabilit de autoritatea publică centrală în domeniu, pentru a fi menţinute într-o stare bună.
e) La solicitarea proprietarului, decizia de trecere la subcategoria de folosinţă pîrloagă, pe
un termen de pînă la 2 ani, este adoptată de către consiliul local, conform alin. (4).
f) Terenurile pîrloagă sînt scutite de impozit pe bunurile imobiliare pe perioada încadrării în
această subcategorie.

Articolul 58. Terenurile ocupate de plantaţii multianuale

(1) Terenurile ocupate de plantaţii multianuale (perene) sînt folosite sub plantaţii lemnoase şi
arbuşti, precum şi alte plantaţii pentru obţinerea produselor pomicole, viticole, tehnice şi
medicinale. Aceste terenuri se constituie din plantaţii viticole, pomicole, nucifere, bacifere,
de dud, de culturi aromatice, tehnice, de plante medicinale şi plantaţii de pomi-mamă, etc.
(2) Folosirea terenurilor ocupate de plantaţii viticole, pomicole şi de alte plante multianuale are
loc în conformitate cu proiectul de creare a plantaţiei de vii, livezi şi a altor plantaţii
multianuale.
(3) În condiţiile cînd o plantaţie viticolă sau pomicolă este în proprietate a mai multor deţinători,
aceştia din urmă vor respecta condiţiile unice de folosinţă a plantaţiei multianuale pe întreaga
perioadă de exploatare, conform normelor stabilite. În caz contrar, deţinătorii vor fi
sancţionaţi conform legislaţiei în vigoare.
19
 Articolul 59. Fîneţele şi păşunile
(1)Păşunile includ terenurile acoperite cu vegetaţie ierboasă perenă în mod natural sau
artificial, destinate păşunatului animalelor.
(2)Fîneţe sînt terenurile folosite pentru obţinerea ierburilor şi altor produse furajere.
(3)Fîneţele şi păşunile proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale sînt utilizate în
interesul populaţiei, potrivit destinaţiei lor în condiţiile legii.
(4)Schimbarea subcategoriei de folosinţă a fîneţelor şi păşunilor proprietate publică a
unităţilor administrativ-teritoriale se consultă cu locuitorii acestora în condiţiile legii.
(5)Fîneţele şi păşunile proprietate publică pot fi folosite şi contra plată, în modul stabilit de
consiliul local, mijloacele acumulate urmînd a fi utilizate în scopul ameliorării acestora.
Secţiunea 3
Alte terenuri agricole

Articolul 60. Loturile pomicole

(1) Terenurile care pînă la intrarea în vigoare a prezentului Cod au fost atribuite în
folosinţă cetăţenilor Republicii Moldova cu statut de loturi pomicole şi care nu au fost
privatizate constituie proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale respective.
(2) Deţinătorii loturilor pomicole şi succesorii acestora dispun de dreptul de a privatiza
terenurile atribuite în condiţiile legii pînă la intrarea în vigoare a prezentului Cod.
(3) Proprietarii şi deţinătorii loturilor pomicole atribuite în condiţiile legii pînă la intrarea
în vigoare a prezentului Cod sînt în drept să se asocieze pentru a administra activităţile de
interes comun:
a) în baza contractului de societate civilă, fără înregistrarea unei persoane juridice;
b) prin înregistrarae unor persoane juridice, în condiţiiel legii.

Articolul 61. Loturile auxiliare

(1)Lucrătorilor din domeniul silvic şi al transportului fluvial şi feroviar le pot fi date în
folosinţă pe termen limitat loturi cu o suprafaţă de cel mult 0,10 ha (arabil, fîneţe, păşune).
(2)Loturile auxiliare sînt atribuite din terenurile aflate în administrarea sau folosinţă
instituţiilor publice din domeniul forestier, al transportului fluvial şi feroviar.
(3) Modul de atribuire în folosinţă a loturilor auxiliare se stabileşte de Guvern.

Articolul 62. Terenurile ocupate de perdele forestiere de protecţie

a) Terenurile ocupate de perdele forestiere de protecţie sînt fîşii cu vegetaţie
forestieră, înfiinţate pentru protecţia terenurilor agricole, afectate frecvent de fenomene de secetă
şi altor factori climatici dăunători şi pentru ameliorarea condiţiilor climaterice din perimetrul
apărat.

Articolul 63. Terenurile agricole din ariile naturale protejate de stat

(1)Regimul juridic al terenurilor destinate agriculturii, incluse în ariile naturale protejate,
delimitarea, limitarea drepturilor şi obligaţiile părţilor sînt stabilite de Legea privind fondul
ariilor naturale protejate de stat.
(2)Marcarea în natură a terenurilor cu statut de arii naturale protejate se efectuează prin semne
convenţionale, în modul stabilit de Guvern.
(3)Terenurile cu destinaţie agricolă proprietate privată pot fi incluse în subcategoria
terenurilor din fondul ariilor naturale protejate de stat în modul stabilit de Guvern.

Articolul 64. Terenurile agricole din zonele sanitare şi de protecţie

(1)Zonele sanitare şi zonele de protecţie se stabilesc pe malurile rîurilor şi altor bazine de
apă, staţiilor şi posturilor hidrometeorologice, în jurul zonelor şi obiectelor industriale
care emană substanţe, gaze nocive, rezervaţiilor, monumentelor, ansamblurilor şi
siturilor istorice şi arheologice, zonelor de construcţie a localităţilor, terenurilor
destinate fortificării sănătăţii, construcţiilor hidrotehnice, resurselor, prizelor de captare
şi de aprovizionare cu apă potabilă şi cu apă tehnologică, apeductelor magistrale şi

20
 internaţionale, se stabilesc în baza documentaţiei de urbanism aprobate.
(2)Regimul juridic al terenurilor destinate agriculturii incluse în zonele sanitare şi de
protecţie, delimitarea suprafeţelor, limitarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, sînt
stabilite de Guvern.
(3)Excluderea terenurilor afectate din zonele sanitare şi de protecţie din categoria
terenurilor cu destinaţie agricolă şi trecerea lor la proprietatea publică se efectuează în
modul stabilit de Guvern.

Articolul 65. Drumuri tehnologice şi de deservire agricolă

(1) În scopul desfăşurării eficiente a procesului de lucrare a terenurilor şi de cultivare a
plantelor în cadrul terenurilor destinate agriculturii sînt prevăzute drumuri tehnologice şi de
deservire agricolă.
(2) Drumurile tehnologice traversează plantaţiile viticole şi pomicole şi deservesc
terenurile unui singur proprietar.
(3) Drumurile de deservire agricolă stabilesc legătura între masivele de terenuri agricole şi
drumurile magistrale publice şi deservesc mai mulţi proprietari.
(4) Se interzice exploatarea drumurilor de deservire agricolă altfel decît cel de destinaţie.
(5) Atît drumurile tehnologice, cît şi cele de deservire agricolă în caz de comasare a
terenurilor, se înstrăinează în condiţiile legii proprietarilor terenurilor adiacente, proporţional
cotei-părţi deţinute, şi trecute în subcategoria terenurilor productive, prin decizia consiliului
local, coordonată cu toţi coproprietarii.

Secţiunea 4
Sistemul informaţional al terenurilor destinate agriculturii

Articolul 66. Cadastrul agricol

a) Cadastrul agricol reprezintă un sistem informaţional integrat, interconectat cu alte
resurse informaţionale ale statului, care conţine date în formă textuală şi grafică privind
exploataţii agricole (inclusiv terenuri cu destinaţie agricolă, moduri de folosinţă, construcţii şi
amenajările amplasate pe ele, etc.) şi activităţile agricole efectuate de acestea (parametrii
cantitativi şi calitativi despe culturi, animale, etc.) avînd drept scop gestionarea eficientă a
sectorului agricol, promovarea agriculturii durabile şi competitive, sporirea eficienţei
procedurilor de gestionare şi de control (inclusiv a măsurilor de subvenţionare).
b) Politica în domeniul Cadastrului agricol este elaborată de organul central de
specialitate în domeniul agriculturii şi este implementată în baza regulamentului aprobat de
Guvern.
c) Lucrările ce ţin de cadastrul agricol sînt finanţate din contul bugetului de stat sau
din alte surse de finanţare neinterzise de legislaţia în vigoare.

Capitolul VI
MODIFICAREA CATEGORIEI DE DESTINAŢIE
A TERENURILOR AGRICOLE ŞI FORESTIERE, PARTICULARITĂȚI

Articolul 67. Competenţa de modificare a destinaţiei

(1)Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole se aprobă după cum urmează:
a) prin decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale de nivelul al doilea, la
propunerea autorităţii deliberative a administraţiei publice locale de nivelul întîi, în
temeiul cererii proprietarului pentru terenul agricol din afara perimetrului localităţii cu
gradul de fertilitate naturală mai mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul silvic, şi
cu gradul de fertilitate naturală pînă la 60 de grade.
b) prin hotărâre de Guvern la propunerea autorităţii deliberative a administraţiei publice
locale de nivelul întîi sau de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului, pentru
terenul agricol din afara perimetrului localităţii cu gradul de fertilitate naturală mai mare

21
 de 60 de grade.
c) prin decizia autorităţii deliberative a administraţiei publice locale de nivelul întîi, în
temeiul cererii proprietarului terenului agricol amplasat în perimetrul unităţii
administrativ-teritoriale administrate respective.

Articolul 68. Compensarea pierderilor cauzate de trecerea terenurilor cu destinaţie

agricolă sau forestieră la o altă categorie de destinaţie
(1)Compensarea pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu
destinaţie agricolă şi ale fondului silvic se efectuează în toate cazurile de către persoanele
fizice şi persoanele juridice interesate, indiferent de scopul excluderii terenurilor şi tipul de
proprietate asupra lor, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege.
(2)Mijloacele financiare acumulate din compensarea pierderilor cauzate de transmiterea
terenurilor din categoria cu destinaţie agricolă sau silvică la o altă categorie de destinaţie
sînt utilizate în scopul realizării (finanţării) Programului de conservare şi sporire a
fertilităţii solurilor, aprobat prin hotărîrea Guvernului şi implementat de organele
administraţiei publice centrale competente şi de autorităţile administraţiei publice locale.
(3)Tarifele pentru calcularea pierderilor cauzate de trecerea terenurilor cu destinaţie agricolă
sau forestieră la o altă categorie de destinaţie sînt stabilite în condiţiile legii.
(4)Nu se compensează pierderile cauzate de trecerea terenurilor cu destinaţie agricolă sau
forestieră la o altă categorie de destinaţie în următoarele cazuri:
a) la construcţia obiectelor de ocrotire a sănătăţii;
b) la construcţia obiectelor proprietate publică a statului sau proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale;
c) la construcţia obiectelor pe terenurile deteriorate;
d) la trecerea terenurilor agricole slabproductive în fondul forestier;
e) la trecerea terenurilor agricole sau din fondul forestier în categoria terenurilor ariilor
naturale protejate de stat;
h) la includerea în perimetrul localităţilor conform planurilor urbanistice generale
aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, a loturilor pomicole şi a
terenurilor care pînă la intrarea în vigoare a prezentului Cod au fost atribuite cu statut
de loturi de lîngă casă (grădini);
i) la constituirea parcurilor industriale, în condiţiile legii cu privire la parcurile
industriale;
j) pentru prevenirea sau lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale, catastrofelor şi
avariilor tehnogene şi soluţionarea problemelor ce vizează securitatea statului.

Articolul 69. Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau silvic
(1) Retragerea temporară a unor terenuri cu destinaţie agricolă sau forestieră, cu excepţia
terenurilor fondului forestier proprietate publică a statului, pentru executarea prospecţiunilor
geologice, a lucrărilor de cercetare arheologică, de instalare a liniilor de telecomunicaţii, de
transport electric sau a conductelor de gaz, a reţelelor şi a sistemelor de canalizare, a
apeductelor şi a altor instalaţii similare pe terenurile proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale, cu acordul
deţinătorilor de terenuri şi a organelor de mediu din teritoriu.
(2) Solicitantul (persoana fizică sau juridică) retragerii temporare a terenurilor din
categoria cu destinaţie agricolă sau forestieră va întreprinde acţiunile necesare de restituire a
terenurilor în starea iniţială la expirarea termenului aprobat şi să-l readucă în circuitul agricol în
baza deciziei autorităţilor adminsitraţiei publice locale.
(3) În caz de necesitate a lichidării urmărilor avariilor şi a executării lucrărilor de
urgenţă, retragerea terenurilor se va efectua, indiferent de tipul proprietăţii, cu acordul
deţinătorului de teren, în condiţiile legii.

Articolul 70. Repararea prejudiciilor cauzate deţinătorilor de terenuri

(1)Prejudiciile cauzate prin retragerea temporară a terenurilor, precum şi prin limitarea
drepturilor sau prin degradarea calităţii terenurilor, ca urmare a activităţii persoanelor
22
 juridice şi/sau fizice, vor fi reparate integral, inclusiv beneficiul ratat, deţinătorilor de
terenuri care au suportat prejudiciile în condiţiile legii.
(2)Repararea prejudiciilor este pusă pe seama persoanelor fizice şi/sau juridice cărora li s-au
repartizat terenuri, precum şi a persoanelor fizice şi/sau juridice a căror activitate duce la
limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu stabilirea zonelor de protecţie, a
zonelor sanitare şi de apărare a obiectelor, la degradarea calităţii terenurilor adiacente ori la
folosirea lor în alte scopuri, la diminuarea volumului şi a calităţii producţiei agricole, în
condiţiile legii.
(3)Litigiile legate de repararea prejudiciilor cauzate deţinătorilor de terenuri sunt soluţionate
de instanţa judecătorească.

Capitolul VII
CONSOLIDAREA TERENURILOR AGRICOLE
Secţiunea 1
Noţiuni generale

Articolul 71. Scopul consolidării terenurilor agricole

(1) Consolidarea terenurilor agricole reprezintă un complex de acţiuni organizatorice,
juridice şi tehnice, întreprinse în scopul optimizării dimensiunii, amplasamentului terenurilor şi
organizării sistemului de măsuri în vederea combaterii eroziunii solului şi sporirii fertilităţii lui,
creînd condiţii optime pentru activitatea economică a persoanelor fizice şi juridice care cultivă
pămîntul, aflat în proprietate privată.
(2) Consolidarea terenurilor agricole se efectuează la iniţiativa autorităţilor publice sau la
iniţiativa proprietarilor de terenuri agricole.
(3) Metodele de consolidare a terenurilor agricole sunt stabilite de Guvern.

Articolul 72. Principiile consolidării

(1)În cadrul procesului de consolidare a terenurilor agricole sînt respectate următoarele
principii:
a) benevol;
b) necesitatea economico-socială;
c) transparenţa activităţilor;
d) protecţia mediului.
(2)Consolidarea terenurilor se va efectua doar în cazul unei necesităţi economice a
proprietarilor de terenuri agricole.
(3)Proprietarii de terenuri vor adera la procesul de consolidare a terenurilor agricole,
conducîndu-se de interesul economic personal.
(4)Acţiunile întreprinse în procesul consolidării vor fi aduse la cunoştinţa tuturor
proprietarilor.
(5)Orice acţiune de consolidare a terenurilor agricole va fi efectuată cu respectarea
principiului protecţiei mediului înconjurător. Acţiunile cu impact ecologic vor avea la bază
proiecte ştiinţific fundamentate şi vor fi controlate în modul stabilit de Guvern.

Articolul 73. Drepturile participanţilor la proiectul de consolidare

(1) Participant la proiectul de consolidare este persoana care şi-a expus, în scris,
propunerile şi obiecţiile la proiect şi respectă obligaţiile stipulate de acesta.
(2) Proprietarul de teren, în baza propriei decizii, poate renunţa la proiectul de consolidare
a terenului în orice moment, dar pînă la aprobarea proiectului de către consiliul local.
(3) Participantul la proiect are dreptul:
a) să participe la examinare şi să se expună pe marginea acţiunilor de interes comun;
b) să aleagă şi să adere la o metodă de consolidare;
c) să negocieze liber tranzacţia;
d) să aibă acces la orice informaţie aferentă proiectului;
e) să-şi respecte interesul economic personal.
23
 Articolul 74. Obligaţiile participanţilor la proiectul de consolidare
(1) Participantul la proiectul de consolidare este obligat să întreprindă acţiuni conform
scopului proiectului de consolidare.
(2) Persoanele care vor manifesta interese diferite decît cele formulate în principiile şi
scopul proiectului de consolidare, nu vor beneficia de priorităţile acestui proiect.
(3) Participanţii la proiectul de consolidare sînt obligaţi:
a) să respecte cadrul organizatoric (graficul prezenţei) la discuţiile asupra proiectului de
consolidare;
b) să adopte o decizie privind metodele aplicate, în termenii stabiliţi;
c) să prezinte argumentele necesare pentru elaborarea documentelor de reatribuire a
drepturilor;
d) să menţină starea actuală a terenurilor pînă la încheierea procesului de reparcelare;
e) să nu schimbe, în procesul elaborării metodelor de consolidare destinaţia terenurilor;
f) cu condiţia respectării dreptului de a se retrage din procesul de consolidare a terenului,
nu sînt în drept să înstrăineze sau să depună în gaj terenul pînă la finalizarea procesului de
consolidare.
(4) Retragerea din proiectul de reparcelare a terenului se va anunţa prin notificarea
primarului.
Secţiunea 2
Acţiunile întreprinse în scopul consolidării

Articolul 75. Proiectul de consolidare

(1) Acţiunile (măsurile) întreprinse în scopul consolidării terenurilor agricole sînt
elaborate, examinate şi aprobate de proprietarii de terenuri în cadrul proiectului de consolidare.
(2) În scopul realizării Programului de consolidare a terenurilor agricole aprobat de
Guvern, cu participarea majorităţii proprietarilor de terenuri sînt elaborate proiecte complexe de
consolidare.
(3) La iniţiativa proprietarilor de terenuri sînt elaborate proiecte individuale (la iniţiativa
unei persoane) sau proiecte în grup (la iniţiativa mai multor persoane).
(4) Proiectul de consolidare a terenurilor agricole poate fi elaborat de o persoană juridică,
selectată în condiţiile legii privind achiziţiile publice.
(5) Cheltuielile ce ţin de elaborarea şi implementarea proiectului de consolidare,
întreprinse de administraţia publică locală, în vederea investigării şi evaluării terenului,
autentificării şi înregistrării drepturilor parvenite în procesul consolidării, pot fi suportate din
bugetul de stat, din bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective sau din alte surse de
finanţare neinterzise de legislaţia în vigoare.
(6) Procedura de elaborare şi de implementare a proiectului de consolidare dispune:
a) dispoziţia primarului cu privire la iniţierea proiectului de consolidare;
b) determinarea obiectului (terenului) şi subiecţilor consolidării (participanţii care vor fi
implicaţi în procesul de elaborare şi implementare a proiectului de consolidare);
c) analiza situaţiei (acumularea informaţiei despre terenuri şi proprietarii de terenuri);
d) elaborarea metodelor de consolidare coordonate şi acceptate de participanţii la proiectul
de consolidare;
e) aprobarea proiectului de consolidare de consiliul local;
f) elaborarea documentului (proiectului de contract) care rezultă din conţinutul proiectului
de consolidare (contracte de vînzare-cumpărare, de schimb, de arendă, titluri de autentificare în
cazul redefinirii hotarelor, evaluarea terenurilor în baza preţului de piaţă, etc.);
g) autentificarea documentelor (contractului) care rezultă din conţinutul proiectului de
consolidare;
h) înregistrarea drepturilor în registrul bunurilor imobile la oficiul cadastral teritorial.
(7) Dispoziţia primarului cu privire la iniţierea procesului de consolidare- a terenurilor se
va aduce la cunoştinţa solicitanţilor şi se va depune la oficiul cadastral teritorial pentru
efectuarea notărilor în registrul bunurilor imobile.
(8) Proiectul de consolidare a terenului se aprobă de către consiliul sătesc (comunal),
orăşenesc, municipal. Decizia privind aprobarea proiectului de consolidare va conţine numele
24
proprietarilor de terenuri consolidate, date despre suprafaţa şi numerele cadastrale ale terenurilor
fiecărui proprietar. În temeiul deciziei cu privire la aprobarea proiectului de consolidare se
eliberează documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren.
(9) Proiectul de consolidare a terenurilor, aprobat prin decizia consiliului sătesc
(comunal), orăşenesc, municipal, serveşte temei juridic pentru autentificarea şi înregistrarea
contractelor corespunzătoare, pentru modificarea planului cadastral al localităţii respective.
(10) Proiectul de consolidare a terenurilor se consideră finalizat după înregistrarea
drepturilor aferente în registrul bunurilor imobile.
(11) Prevederile prezentului articol nu interzic sau nu restrîng activităţile de consolidare a
terenurilor întreprinse de către proprietarii de terenuri independent şi din propriile resurse.

Capitolul VIII
PROTECŢIA SOLULUI ŞI AMENAJAREA TERENURILOR
CU DESTINAŢIE AGRICOLĂ

Articolul 76. Scopul şi acţiunile de protecţie şi ameliorare a solului

(1) Protecţia şi ameliorarea solului se realizează prin lucrări de prevenire şi de combatere
a proceselor de degradare şi de poluare a solului, provocate de fenomene naturale sau cauzate de
activităţi economice şi sociale.
(2) Scopul protecţiei şi ameliorării solului include:
a) crearea mecanismului de evidenţă şi monitoring a calităţii solului;
b) preîntîmpinarea degradării şi distrugerii învelişului de sol, a altor urmări negative
cauzate de factorul natural, precum şi de cel antropic;
c) ameliorarea sau restabilirea calităţii solului degradat sau deteriorat;
d) combaterea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren;
e) prevenirea poluării solului cu substanţe chimice, biologice, radioactive, produse
petroliere etc.;
f) combaterea proceselor de dehumificare, salinizare, înmlăştinire, desecare excesivă,
compactare, destructurare, de înrăutăţire a structurii solului (a regimului trofic), etc.
(3) Lucrările de protecţie şi de ameliorare a solului se finanţează din bugetul de stat în
cadrul Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solului, aprobat de Guvern.

Articolul 77. Obligativitatea măsurilor de protecţie şi de ameliorare

(1) Terenurile cu destinaţie agricolă sînt utilizate în baza proiectelor de organizare a
terenurilor sau a altor proiecte de amenajare a terenurilor (plantaţii de vii, livezi, combatere a
eroziunii etc.), care vor include măsuri obligatorii de protecţie şi de ameliorare a solului.
(2) În cadrul proiectelor de organizare şi de amenajare a terenurilor măsurile de protecţie
şi de ameliorare se stabilesc în funcţie de complexitate, dimensiuni, obligativitate.
(3) Măsurile de protecţie şi de ameliorare a solului stabilite pentru terenurile unui singur
deţinător vor avea un conţinut obligatoriu pentru acesta.
(4) Măsurile de protecţie şi de ameliorare a solului stabilite în complex pentru terenurile
mai multor deţinători, vor fi implementate cu suportul financiar al autorităţilor publice, al
proprietarilor de terenuri, din alte surse financiare. Coordonarea acţiunilor, în asemenea cazuri,
revine autorităţilor publice locale sau centrale.
(5) Statul susţine acţiunile deţinătorilor de terenuri orientate spre protecţia şi ameliorarea
solului.
(6) Nerespectarea de către deţinătorii de terenuri cu destinaţie agricolă a măsurilor de
protecţie a calităţii solurilor şi nesesizarea autorităţilor competente despre intensificarea
fenomenelor de deteriorare a calităţii solului, a căror prevenire şi combatere depăşesc
posibilităţile deţinătorului după gravitatea consecinţelor, se sancţionează conform legislaţiei în
vigoare.
(7)În condiţiile arenzii, locaţiunii, comodatului, folosirii în condiţiile dreptului de uz sau
uzufruct pe termene de lungă durată, responsabilitatea implementării măsurilor de protecţie
şi de ameliorare a solului revine deţinătorului de teren, dacă contractul nu prevede altfel.

25
 Articolul 78. Monitoringul calităţii solului
(1) Monitoringul calităţii solului include informaţia acumulată în rezultatul
controlului permanent asupra terenurilor agricole, pornind de la necesitatea determinării
situaţiei obiective, stabilirea evoluţiei şi estimarea proceselor de degradare, întocmirea
prognozelor şi prevenirea factorilor de decizie privind necesitatea efectuării acţiunilor de
combatere a fenomenelor negative, în modul stabilit de Guvern.
(2) Calitatea solului se determină în baza procedurilor stabilite de Guvern.

Articolul 79. Măsuri de protecţie şi de ameliorare a calităţii solului

(1) În cadrul proiectelor de organizare şi amenajare a teritoriului sînt aplicate următoarele
măsuri de protecţie şi de ameliorare a calităţii solului:
a) teritorial-organizatorice;
b) agroameliorative tehnice;
c) silvoameliorative;
d) hidroameliorative.

Articolul 80. Măsurile teritorial-organizatorice

(1) Măsurile organizatorice includ:
a) revederea structurii folosinţelor agricole şi forestiere, în raport cu natura proceselor de
degradare, condiţiile de relief şi climă;
b) organizarea lucrărilor antierozionale;
c) amplasarea în asolamente a culturilor care protejează terenurile contra eroziunii pe
versanţi;
d) respectarea principiilor antierozionale de cultivare a plantelor;
e) dirijarea funcţionării tuturor sistemelor de folosire raţională a terenurilor;
f) organizarea corectă a teritoriului în conformitate cu limita ecologică a landşaftului.
(2) Responsabilitatea aplicării măsurilor organizatorice revine deţinătorului de terenuri.

Articolul 81. Măsurile agroameliorative

(1) Proiectele de organizare şi de amenajare a terenurilor includ recomandări concrete
pentru aplicarea măsurilor agroameliorative.
(2) Măsurile agroameliorative sînt efectuate din contul deţinătorului de terenuri.

Articolul 82. Măsurile silvoameliorative

(1) Fîşiile şi plantaţiile forestiere sînt create în baza proiectelor respective, în funcţie de
condiţiile concrete ale terenurilor.
(2) Formarea terenului se înfăptuieşte ţinîndu-se cont, în mod obligatoriu, de necesitatea
creării fîşiilor forestiere.
(3) Măsurile silvoameliorative se efectuează în conformitate cu Programul de conservare a
solului şi sporire a fertilităţii solurilor, aprobat de Guvern şi Legea pentru ameliorarea prin
împădurire a terenurilor din contul bugetului de stat atît din contul proprietarilor.

Articolul 83. Măsuri hidroameliorative

a) Măsurile hidroameliorative (crearea şi exploatarea sistemului de irigaţie crearea şi
exploatarea sistemului de desecare-drenaj, etc.) se aplică în baza proiectelor respective, în
funcţie de condiţiile concrete ale terenurilor, în cazurile în care măsurile teritorial-
organizatorice, agroameliorative, silvoameliorative nu aduc rezultatul scontat.

Articolul 84. Protecţia antierozională a solului şi combaterea alunecărilor de teren

(1) Acţiunile de prevenire, combatere a eroziunii excesive şi a alunecărilor de teren
includ:
a) identificarea terenurilor erodate, stabilirea categoriilor şi a gradului eroziunii, inclusiv a
alunecării terenurilor;
b) organizarea teritoriului în funcţie de măsurile antierozionale aplicate;

26
 c) aplicarea asolamentelor şi a sistemelor antierozionale de culturi specifice în benzi şi
fîşii înierbate, aplicarea agrotehnicii antierozionale;
d) înierbarea pantelor, transformarea terenurilor puternic erodate din arabil în fîneţe
cultivate;
e) crearea fîşiilor forestiere, împădurirea terenurilor afectate de alunecări şi puternic
erodate;
f) efectuarea lucrărilor hidrotehnice de regularizare a scurgerii apelor pe versanţi şi de
corectare a cursului torentelor care ameninţă terenurile cu destinaţie agricolă, localităţile, căile
de comunicaţie, obiectele economice şi sociale.

Articolul 85. Conservarea terenurilor cu destinaţie agricolă

(1) Sînt supuse conservării terenurile cu destinaţie agricolă puternic erodate, supuse în
continuare pericolului eroziunii, dacă lipsesc alte metode de stopare a degradării şi posibilităţi
de înnoire a însuşirilor lor utile, precum şi terenurile poluate radioactiv, chimic şi biologic, de pe
care este imposibilă obţinerea unei producţii biologic pure şi lipsesc condiţiile sigure pentru
sănătatea, traiul şi odihna populaţiei.
(2) Pe terenurile conservate din cauza poluării cu substanţe toxice se interzice activitatea
economică (păşunatul vitelor, cositul etc.), cu excepţia cazurilor în care este necesară îngrijirea
lor.
(3) În cazul conservării terenurilor cu soluri degradate sau poluate fără vina deţinătorilor,
conservarea este susţinută de autorităţile centrale sau locale din contul resurselor bugetare.
Proprietarilor de terenuri li se compensează pierderile cauzate de conservarea terenurilor sub
forma despăgubirilor băneşti sau prin acordarea unui teren echivalent, în schimbul celui
degradat, din fondul proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale, forma despăgubirii
rămînînd la discreţia proprietarului de teren.
(4) Necesitatea conservării este stabilită în baza proiectului de organizare şi de amenajare
a terenurilor cu destinaţie agricolă, a altor cercetări chimice, bacteriologice, radioactive, la
cererea proprietarilor sau din iniţiativa administraţiei publice locale.
(5) Trecerea terenurilor în categoria „terenuri conservate”, stabilirea termenului de
conservare şi a condiţiilor concrete de îngrijire a acestor terenuri se efectuează prin decizia
consiliului local, în raza căruia se află terenul.
(7) Terenurile conservate sînt trecute într-o evidenţă specială în cadastrul agricol.

Articolul 86. Decopertarea a stratului de sol fertil la efectuarea lucrărilor de excavare

şi construcţii
(1)Drept condiţie obligatorie a executării lucrărilor de excavare şi construcţie este
decopertarea stratului de sol fertil, păstrarea şi folosirea lui pentru restabilirea fertilităţii
terenurilor cu productivitate redusă şi recultivarea terenurilor degradate în urma extragerii
substanţelor minerale utile.
(2)Titularii care doresc să amplaseze obiecte pe terenuri cu sol fertil sînt obligaţi să ia măsuri
prealabile executării construcţiei obiectelor privind decopertarea selectivă a stratului de sol
fertil de pe suprafeţele amplasamentelor aprobate, pe care să-l distribuie şi să-l niveleze pe
terenuri neproductive sau slab productive, indicate de autoritatea publică centrală în
domeniu, în vederea punerii în valoare sau ameliorării acestor terenuri.
(3)Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri cu destinaţie agricolă se face numai cu acordul
proprietarilor acestora, fără plată pentru sporul de valoare astfel obţinut şi fără despăgubiri
pentru perioada de folosire a terenurilor.
(4)Se interzice decopertarea stratului fertil în scopuri comerciale sau folosirea lui în alte
scopuri decît conform destinaţiei acestuia.

Articolul 87. Recultivarea terenurilor cu destinaţie agricolă deteriorate artificial

(1)Terenurile cu destinaţie agricolă, ale căror soluri au suferit schimbări cauzate de necesităţi
de construcţie, extragerea substanţelor minerale, efectuarea prospecţiunilor şi explorărilor
geologice şi de alte lucrări, urmează a fi recultivate.
(2)Persoanele juridice şi fizice care execută lucrări ce conduc la deteriorarea stratului de sol
27
 fertil sînt obligate, după terminarea lucrărilor, să aducă din cont propriu terenurile în stare
utilă pentru folosirea acestora conform destinaţiei lor iniţiale.
(3)Deţinătorul de terenuri va suporta cheltuielile de elaborare a proiectului şi de executare a
lucrărilor de recultivare a terenurilor degradate în urma lucrărilor de construcţie.

Capitolul IX
TERENURI PENTRU CONSTRUCȚII

Articolul 88. Terenurilor aferente construcţiilor locative şi de interes public

(1) Terenurile aferente construcţiilor includ următoarele subcategorii de folosinţă:
a) terenuri pe care sînt amplasate case (clădiri) individuale de locuit inclusiv clădiri cu mai
multe etaje;
b) terenuri pe care sînt amplasate oficii pentru presatre de servicii şi activitate de
antreprenoriat;
c) terenuri pe care sînt amplasate clădirile administrative ale autorităţilor şi instituţiilor
publice;
d) terenuri pe care sînt amplasate clădiri (obiecte) de menire social-culturală, case de
cultură, teatre, muzee, cinematografe, etc.;
e) terenuri pe care sînt amplasate obiecte (lăcaşe) de cult (biserici, cimitire, etc.);
f) terenuri ocupate de străzi şi infrastructură tehnico-edilitară;
h) terenuri pe care sînt amplasate instituţii de învăţământ de toate nivelurile, inclusiv
grădiniţele de copii;
(2) Alte terenuri, inclusiv cele libere de construcţii, pot fi destinate construcţiilor conform
planului de amenajare a teritoriului respectiv precum şi a planului urbanistic general.
(3) Terenurile din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale pot
fi atribuite cu titlu gratuit pentru construcţia locuinţelor sociale, în condiţiile legii.

Articolul 89. Terenurile aferente caselor de locuit individuale

(1) Terenurile care au fost atribuite în proprietate în conformitate cu legislaţia în vigoare
pînă la data intrării în vigoare a prezentului Cod, pe care sînt amplasate case de locuit individuale
cu anexe gospodăreşti şi grădini, sînt înregistrate în registrul bunurilor imobile în numele
titularilor sau a moştenitorilor acestora, în limita suprafeţelor atribuite.
(2) Terenurile din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale, pe
care sînt amplasate case de locuit individuale cu anexe gospodăreşti, care la data intrării în
vigoare a prezentului Cod sînt înregistrate în registrul bunurilor imobile sau în registrele de
evidenţă a gospodăriilor, ţinute de primării, se transmit gratuit în proprietatea/coproprietatea
proprietarilor construcţiilor, în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil,
reieşind din suprafaţa terenului necesară pentru deservirea construcţiilor, potrivit
reglementărilor în construcţii aprobate de căter autoritatea administraţiei publice centrale în
domeniul construcţiilor.
(3) Terenurile din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale, pe
care sînt amplasate case de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie bunuri
imobiliare în condominiu, se transmit gratuit în proprietatea/coproprietatea proprietarilor
construcţiilor, în limita normelor de la 0,04 pînă la 0,07 hectare în oraşe şi de pînă la 0,12 hectare
în localităţi rurale, iar dacă respectarea acestor norme nu este posibilă- reieşind din suprafaţa
necesară pentru deservirea construcţiilor, potrivit reglementărilor în construcţii aprobate de către
autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul construcţiilor. Dimensiunile concrete ale
sectoarelor de teren se stabilesc de către autoritatea deliberativă a autorităţii administraţiei
publice locale.
(4) După intrarea în vigoare a prezentului Cod autorizarea construirii caselor de locuit
individuale şi a caselor cu mai multe apartamente este permisă doar pe terenurile proprietate
privată care sînt atribuite la categoria construcţii conform planului urbanistic general.

28
 Articolul 90. Terenurile aferente bunurilor imobiliare în condominiu
(1) Terenurile din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale, pe
care sînt amplasate bunuri imobiliare în condominiu, care au fost edificate în corespundere cu
legislaţia şi care la data intrării în vigoare a prezentului Cod sînt înregistrate în registrul
bunurilor imobile, se transmit gratuit în proprietatea comună pe cote – părţi a proprietarilor din
condominiu, în modul stabilit de Guvern.
(2) Dimensiunea terenurilor care se transmit cu titlu gratuit se determină de către
autoritatea deliberativă a autorităţii administraţiei publice locale în conformitate cu
documentaţia de urbanism aprobată. În cazul în care documentele ce stabilesc şi/sau care
confirmă hotarele terenului aferent condominiului lipsesc, dimensiunea terenurilor care se
transmit cu titlu gratuit se aprobă prin decizia autorităţii deliberative a autorităţii administraţiei
publice locale potrivit reglementărilor în construcţii aprobate de căter autorittaea administraţiei
publice centrale în domeniul construcţiilor.
(3) După intrarea în vigoare a prezentului Cod autorizarea construirii bunurilor imobiliare
în condominiu este permisă doar pe terenurile proprietate privată care sînt atribuite la categoria
construcţii conform planului urbanistic general.

Articolul 91. Terenurile obiectelor (lăcaşelor) de cult

(1) Terenurile obiectelor (lăcaşelor) de cult includ următoarele subcategorii de folosinţă:
a) construcţii, instalaţii, amenajări ale bisericilor;
b) construcţii, instalaţii, amenajări ale cimitirelor;
c) construcţii, instalaţii, amenajări ale mănăstirilor;
d) construcţii, instalaţii, amenajări ale altor părţi componente ale cultelor religioase.
(2) Terenurile din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale, pe
care sînt amplasate obiecte (lăcaşe) de cult, care au fost edificate în corespundere cu legislaţia şi
care la data intrării în vigoare a prezentului Cod sînt înregistrate în registrul bunurilor imobile,
se transmit în proprietatea comunităţilor religioase, în modul stabilit de Guvern.
(3) Terenurile care aparţin domeniului privat sau domeniului public al unităţilor
administrativ-teritoriale pot fi atribuite pentru amenajarea cimiterelor, la propunerea primarului
sau la solicitarea comunităţii, în condiţiile legislaţiei privind transparenţa în procesul decizional.
(4) Terenurile care aparţin domeniului privat al unităţilor administrativ-teritoriale pot fi
atribuite pentru construcţia bisericilor, la solicitarea comunităţii, în condiţiile legislaţiei privind
transparenţa în procesul decizional.

Articolul 92. Amenajarea teritoriilor oraşelor şi comunelor (satelor)

(1) Autoritatea administraţiei publice locale execută complexul necesar de lucrări pentru
amenajarea teritoriilor oraşelor şi satelor (comunelor) în baza planului urbanistic general al
localităţii.
(2) Persoanele juridice şi fizice sînt obligate să păstreze spaţiile verzi, să protejeze zonele
cu monumente, ansambluri şi situri cultural-istorice şi arheologice, să ţină teritoriile atribuite lor
în ordine, conform cerinţelor sanitare şi de protecţie contra incendiilor, în corespundere cu
planurile urbanistice generale ale localităţilor.

Capitolul X
TERENURILE DESTINATE INDUSTRIEI, TRANSPORTURILOR,
TELECOMUNICAŢIILOR, INSTALAŢIILOR, AMENAJĂRILOR, ALTOR
SCOPURI SPECIALE
Secţiunea 1
Dispoziţii generale

Articolul 93. Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi

terenurile cu alte scopuri (destinaţii) speciale
(1)Terenuri destinate industriei, transporturilor, telecominicaţiilor şi terenurile cu alte
destinaţii speciale sînt terenurile cumpărate sau închiriate în modul stabilit de lege, pentru
amplasarea şi exploatarea construcţiilor industriale, miniere, de transport, pentru
29
 construirea căilor de acces, a reţelelor inginereşti, organizarea producţiei industriale,
construcţia magistralelor de transport, instalarea liniilor de telecomunicaţii, de transport
electric clădirilor administrative, de deservire şi celor auxiliare.
(2)Suprafeţele terenurilor închiriate în aceste scopuri se stabilesc în conformitate cu normele
şi documentaţia proiectelor tehnice aprobate, ţinîndu-se cont de succesiunea valorificării
lor.
(3)Dobândirea de către persoanele fizice şi juridice a dreptului pentru exploatarea
zăcămintelor se face numai cu condiţia legalizării înstrăinării terenurilor respective în
scopuri miniere şi reîntegrării în circuitul agricol a terenurilor exploatate anterior în aceste
scopuri.
(4)Modul de folosire a terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi a
terenurilor cu alte destinaţii speciale se stabileşte de legislaţie.

Articolul 94. Clasificarea terenurilor destinate transporturilor, industriei,

telecomunicaţiilor, instalaţiilor, amenajărilor, altor scopuri speciale
Sînt stabilite următoarele subcategorii de folosinţă a terenurilor:
b) terenuri pentru industrie;
c) terenuri pentru transporturi;
i) terenuri cu altă destinaţie specială.

Secţiunea 2
Terenurile pentru industrie

Articolul 95. Clasificarea terenurilor pentru industrie

(1) Terenurile destinate industriei includ următoarele subcategorii de folosinţă:
a) terenurile pentru industria minieră;
b) terenurile pentru industria prelucrătoare.
(2) În cadrul terenurilor pentru industrie sînt utilizate următoarele subcategorii de
folosinţă:
a) construcţii de bază şi auxiliare;
b) instalaţii, amenajări, căi de acces;
c) terenuri dobîndite în scopurile menţionate.
(3) Dobîndirea dreptului asupra terenurilor în scopul extragerii substanţelor minerale utile
se efectuează în condiţiile legiii, respectîndu-se condiţiile de recultivare a terenurilor, conform
proiectului respectiv.

Articolul 96. Particularităţile dobîndirii drepturilor asupra terenurilor în scopul

extragerii substanţelor minerale utile
(1) Dreptul asupra terenurilor proprietate privată poate fi dobîndit de întreprinderi în
scopul extragerii substanţelor minerale utile, în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
(2) Terenurile proprietate publică a statului, atribuite anterior prin hotărîri de Guvern, pot
fi transmise în modul stabilit, pentru extragerea substanţelor minerale utile, în folosinţa
întreprinderilor, de către autoritatea publică centrală din domeniu.
(3) Terenurile proprietate publică a statului pot fi transmise, în modul stabilit, pentru
extragerea substanţelor minerale utile, în folosinţa gratuită întreprinderilor, la iniţiativa
autorităţii publice centrale din domeniu, prin hotărîre de Guvern, dacă legislaţia nu prevede
altfel.
(4) Terenurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale pot fi transmise, în
modul stabilit, pentru extragerea substanţelor minerale utile, în folosinţa întreprinderilor, în baza
hotărîrii consiliului local, dacă legislaţia nu prevede altfel.
(5) În cazul excluderii terenurilor din categoria de destinaţie agricolă sau din categoria de
destinaţie a fondului forestier, pentru extragerea substanţelor minerale utile, se compensează o
plată egală cu preţul normativ la capitolul (poziţia) respectiv, la care se aplică coeficientul 0,2,
dacă legislaţia nu prevede altfel, cu condiţia recultivării şi restituirii terenurilor menţionate în

30
circuitul agricol sau în circuitul forestier după extragerea substanţelor minerale utile, în
conformitate cu proiectul de recultivare.

Secţiunea 3
Terenurile pentru transporturi

Articolul 97. Structura terenurilor pentru transporturi

(1) La terenurile pentru transporturi se referă:
a) terenurile pentru transportul rutier (auto);
b) terenurile pentru transportul feroviar;
c) terenurile pentru transportul naval (fluvial);
d) terenurile pentru transportul aerian;
e) terenurile pentru transportul prin conducte;
f) terenurile pentru transportul electric;
g) terenurile pentru comunicaţii electronice;
(2) În cadrul terenurilor pentru transporturi sînt utilizate următoarele subcategorii de
folosinţă: perdele forestiere de protecţie şi plantaţii de arbori şi arbuşti amplasate de-a lungul
căilor de comunicaţie (limitrofe drumurilor şi căilor ferate), care nu sînt incluse în fondul
forestier, construcţii de bază şi auxiliare, instalaţii, amenajări, căi de acces, terenuri libere pentru
scopurile menţionate.
(3) Amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor pe aceste terenuri se efectuează
de deţinătorii de terenuri în baza proiectului coordonat cu serviciile respective ale autorităţii
publice.

Articolul 98. Terenurile pentru transportul rutier (auto)

(1) Terenuri destinate transportului rutier sunt terenurile destinate căilor de comunicaţie
terestră special amenajate pentru circulaţia vehiculelor şi pietonilor.
(2) Terenurile transportului rutier includ următoarele subcategorii de folosinţă:
a) drumuri publice;
b) drumuri private;
c) terenurile pe care sînt amplasate clădirile de serviciu, bazele de producţie, precum
şi orice terenuri, amenajări sau dotări aferente drumului.
(3) Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe terenurile transportului rutier se
efectuează cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(4) Suprafeţele de teren aferente drumurilor sunt stabilite în conformitate cu legislaţia în
vigoare.

Articolul 99. Terenurile pentru transportul feroviar

(1)Terenuri ale transportului feroviar sînt terenurile date în folosinţă permanentă întreprinderilor
şi instituţiilor de transport feroviar pentru organizarea activităţii transportului feroviar.
(2)Terenurile pentru transportul feroviar includ următoarele subcategorii de folosinţă:
a) terenurile ocupate nemijlocit de căile ferate de comunicaţie cu construcţiile şi edificiile
aferente (terasament, poduri, tuneluri, viaducte, instalaţii de semnalizare, clădiri tehnice de
serviciu, căi ferate de acces etc.);
b) terenurile pe care sînt amplasate staţiile feroviare cu toate construcţiile şi edificiile
gospodăriilor energetice, de locomotive, de vagoane, de călători şi de marfă, de întreţinere a căii
ferate, de obiectele de semnalizare şi telecomunicaţii, de aprovizionare cu apă şi canalizare, de
plantaţiile de protecţie şi consolidare;
c) terenurile pe care sînt amplasate blocurile administrative, locative, social-culturale şi
alte edificii cu destinaţie specială pentru deservirea transportului feroviar, care sînt amplasate în
zona de exploatare a lui;
d) zona de exploatare şi protecţie pe lîngă liniile căilor ferate.
(3) Mărimea zonelor de exploatare este reglementată de Guvern.

31
 Articolul 100. Terenurile pentru transportul fluvial
(1) Terenurile pentru transportul naval (fluvial) includ următoarele subcategorii de
folosinţă:
a) terenurile pe care sînt amplasate porturile, acostările specializate, debarcaderele
împreună cu toate instalaţiile, construcţiile de consolidare şi amenajările, construcţiile ce
deservesc transportul naval (fluvial);
b) terenurile pe care sînt amplasate gările, pavilioanele;
c) terenurile pe care sînt amplasate instalaţiile inginereşti, construcţiile serviciului tehnic;
d) terenurile pe care sînt amplasate instalaţiile şi plantaţiile de protecţie a malurilor
rîurilor;
e) terenurile pe care sînt amplasate centrele de legătură (teleradio etc.);
f) terenurile pe care sînt amplasate construcţiile şi semnele de navigare de pe maluri şi alte
instalaţii destinate deservirii traseelor pe apă, centrele de reparaţie-exploatare, depozitele, bazele
tehnico-materiale;
g) terenurile pe care sînt amplasate construcţiile social-culturale, alte obiecte necesare
funcţionării normale a transportului naval (fluvial).
(2) Pentru executarea lucrărilor ce ţin de transportul naval (fluvial) în afara localităţilor
este stabilită o zonă specială de teren cu o lăţime de 20 de metri de la marginea apei sau de la
bordura malului (în cazul malurilor abrupte în interiorul teritoriului), care constituie o fîşie de
coastă a căilor interne, fiind rezervată cu titlu gratuit. Executarea lucrărilor pe această fîşie se
coordonează, în mod obligatoriu, cu organul de stat abilitat în domeniul transportului naval
(fluvial), autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu şi autoritatea administraţiei
centrale pentru gestionarea fondului apelor cu excepţia instalării semnalelor de navigaţie în
regim de urgenţă.
(3) În scopul protecţiei malurilor rîurilor navigabile şi a zonei speciale se interzice aratul
fîşiilor, defrişarea plantaţiilor forestiere, precum şi alte lucrări ce pot condiţiona surparea
malurilor.

Articolul 101. Terenurile pentru transportul aerian

Terenurile pentru transportul aerian includ următoarele subcategorii de folosinţă:
a) terenurile pe care sînt amplasate aeroporturile, aerodromurile, instalaţiile inginereşti
(obiectele de dirijare a transportului aerian, de radionavigaţie şi aterizare), terenurile serviciului
tehnic, pistele de decolare-aterizare şi zonele de siguranţă şi protecţie a lor;
b) terenurile pe care sînt amplasate uzinele de reparaţie a aviaţiei civile.

Articolul 102. Terenurile pentru transportul prin conducte

Terenurile pentru transportul prin conducte includ construcţiile, instalaţiile, amenajările
(folosinţele) necesare exploatării normale a conductelor de apă, petrol, gaze, etc.

Articolul 103. Terenurile pentru transportul electric

Terenurile pentru transportul electric sînt terenurile în folosinţa staţiilor electrice (hidro-
sau termo-) necesare funcţionării normale a procesului de aprovizionare cu curent electric.

Articolul 104. Terenurile pentru comunicaţii electronice

La subcategoria terenuri pentru comunicaţii electronice se referă construcţiile, instalaţiile,
amenajările necesare exploatării mijloacelor de telecomunicaţii, terenurile şi zonele de protecţie
ale instalaţiilor (pilonii) de transportare a energiei electrice (liniile de tensiune înaltă), a staţiilor
de transformatoare a energiei electrice.
Secţiunea 4
Terenurile cu altă destinaţie specială

Articolul 105. Structura terenurilor cu altă destinaţie specială

(1) Subcategoria de folosinţă a terenurilor cu altă destinaţie specială include:
a) terenuri destinate necesităţilor de apărare;
b) terenuri pentru organele afacerilor interne;

32
 c) terenuri pentru gestionarea şi întreţinearea frontierei de stat;
d) terenuri ocupate de construcţiile, instalaţiile, amenajările care deservesc activităţile
domeniilor speciale.
(3) Folosirea terenurilor cu altă destinaţie specială în alte scopuri este interzisă.
(4) Schimbarea destinaţiei terenurilor cu destinaţie specială se face în condiţiile legii.

Articolul 106. Terenurile destinate necesităţilor de apărare, trupelor de interne,

întreţinerii şi controlului frontierei de stat
(1) Sunt considerate terenuri destinate necesităţilor de apărare şi trupelor de grăniceri,
carabinieri şi organelor afacerilor interne terenurile repartizate pentru amplasarea şi desfăşurarea
activităţii permanente a unităţilor militare, instituţiilor de învăţământ militar şi organizaţiilor
Forţelor Armate, organelor afacerilor interne, inclusiv a Poliţiei de Frontieră.
(2) Dimensiunile terenurilor repartizate pentru necesităţile de apărare şi ale trupelor de
grăniceri, carabinieri şi organelor afacerilor interne se stabilesc în conformitate cu normativele în
vigoare şi se coordonează cu autoritatea administraţiei publice locale.
(3) Modul de repartizare şi utilizare a terenurilor pentru necesităţile de apărare şi ale
trupelor de grăniceri, carabinieri şi organelor afacerilor interne este stabilit de Guvern.

Articolul 107. Amplasarea obiectelor pe terenuri cu destinaţie specială

Magistralele de transport, liniile de telecomunicaţii şi de transport electric, conductele de
petrol şi de gaze, de canalizare, apeductele, precum şi alte instalaţii similare se vor grupa şi
amplasa de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii, digurilor, canalelor de
irigare şi de desecare, în conformitate cu normativele tehnice, astfel încât să nu împiedice
activităţilor econiomice.
Capitolul XI
TERENURI DESTINATE OCROTIRII NATURII, OCROTIRII SĂNĂTĂŢII,
ACTIVITĂŢII RECREATIVE, ARIILOR PROTEJATE, TERENURILE DE VALOARE
ISTORICO-CULTURALĂ, TERENURILE ZONELOR DE PROTECŢIE SANITARĂ ŞI
ALE SPAŢIILOR VERZI

Articolul 108. Clasificarea terenurilor

(1) Sînt stabilite următoarele subcategorii de folosinţă a terenurilor:
a) terenuri pentru recuperarea sănătăţii;
b) terenuri pentru activităţi sportive şi recreative;
c) terenurile ariilor naturale protejate de stat;
d) terenuri de valoare istorico-culturală;
e) terenuri din zonele sanitare şi de protecţie;
f) terenurile spaţiilor verzi.
g) Terenurile ocupate de perdele forestiere de protecţie
h) terenurile din zonele de influenţă a întreprinderilor.

Articolul 109. Terenurile pentru recuperarea sănătăţii

(1) Terenurile pentru recuperarea sănătăţii sînt terenurile pe care sînt amplasate obiectele
de tratament natural (izvoare de ape minerale, nămoluri curative), în condiţii climaterice
deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului şi sînt divizate în următoarele subcategorii de
folosinţă:
a) terenurile pe care sînt amplasate staţiuni balneare;
b) terenurile pe care sînt amplasate instituţii terapeutice;
c) precum şi alte categorii prevăzute de lege.
(2) Modul şi condiţiile de folosire a terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii sînt stabilite de
lege.

Articolul 110. Terenurile pentru activităţi sportive şi recreative

a) Terenurile pentru activităţi recreative, din punctul de vedere al categoriei de folosinţă,
sînt divizate în construcţii, instalaţii şi amenajări pentru sport, odihnă şi pentru turism.

33
 Articolul 111. Terenurile ariilor naturale protejate de stat
(1) La subcategoria terenurilor ariilor naturale protejate de stat se referă terenurile
proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale care reprezintă un spaţiu
natural, delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat
în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui.
(2) În limitele zonelor de protecţie a ariilor protejate de stat se pot afla terenuri şi bazine
acvatice deţinute de persoanele fizice sau juridice care rămîn la dispoziţia lor. 
(3) Pe terenurile destinate ariilor protejate de stat este interzisă activitatea ce vine în
contradicţie cu destinaţia lor specială. Retragerea de terenuri din ariilor protejate este strict
interzisă, cu excepţia cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma calamităţilor naturale sau
catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite.
(4) Regimul juridic al terenurilor cu destinaţia agricolă, incluse în ariile naturale
protejate, drepturile şi obligaţiile deţinătorilor acestor terenuri sînt stabilite de legislaţia privind
fondul ariilor naturale protejate de stat.
(5)Regimul de administrare a fondului ariilor naturale protejate de stat este stabilit prin lege.
(6)Delimitarea în natură şi marcarea terenurilor cu statut de arii naturale protejate se
efectuează prin semne convenţionale, în modul stabilit de Guvern.

Articolul 112. Terenurile de valoare istorico-culturală

(1) La subcategoria terenurilor de valoare istorico-culturală sînt trecute terenurile
construcţiilor, instalaţiilor, amenajărilor proprietate publică a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale, sau aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice şi juridice, care
cuprind monumente, ansambluri şi situri istorico-culturale şi arheologice cu o valoare de
importanţă excepţională pentru istoria şi cultura naţională şi sînt împărţite în următoarele
subcategorii de folosinţă:
a) rezervaţii istorico-culturale şi naturale;
b) morminte necropole, tumuli;
c) parcuri memoriale;
d) monumente, ansambluri şi situri istorice;
e) monumente şi situri arheologice;
f) zone şi straturi cu vestigii arheologice;
g) complexe arhitecturale de landşaft;
h) obiecte geologice protejate;
(2) În condiţiile în care construcţiile, instalaţiile, amenajările (obiectele) menţionate în
alin.1 se află în cadrul altor categorii de destinaţie, deţinătorii de terenuri pe care sînt amplasate
astfel de obiecte sînt obligaţi să asigure integritatea lor, să aducă acest fapt la cunoştinţa
organelor administraţiei publice locale, iar în caz de necesitate să permită efectuarea lucrărilor
de cercetare sau de conservare pe aceste terenuri.
(3) Este interzisă orice activitate care contravine destinaţiei acestor terenuri. În condiţiile
în care, în cadrul altor categorii de destinaţie, nu se respectă regimul stabilit pentru terenurile de
valoare istorico-culturală, terenurile pe care se află obiectele respective, în modul stabilit de
lege, vor fi trecute la categoria terenuri de valoare istorico-culturală.

Articolul 113. Terenurile spaţiilor verzi

(1) Terenurile spaţiilor verzi includ terenurile proprietate publică a unităţii administrativ-
teritoriale, care au funcţii de protecţie, sanitaro-igienică, de fortificare a sănătăţii, de apărare a
teritoriului localităţii de eroziunea cauzată de apă sau vînt şi sînt calificate drept locuri de
odihnă a populaţiei. Aceste terenuri nu pot fi transmise în proprietate privată, ci doar în
folosinţă/arendă, locaţiune, etc. în scopurile ce nu contravin destinaţiei de bază a spaţiilor verzi.
La terenurile spaţiilor verzi se referă terenurile ocupate de vegetaţie, construcţii, instalaţii şi
amenajări pe întreg teritoriul al unităţilor administrativ-teritoriale şi include următoarele
subcategorii de folosinţă:
a) grădini publice şi de alte spaţii verzi
b) zonele turistice şi de agrement;
c) reţeaua rutieră a spaţiilor verzi, linii parcelare şi linii de transport de energie
34
 electrică, iazuri şi lacuri;
d) pepiniere şi plantaţii de arbori şi arbuşti decorativi;
e) terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi instalaţii care aparţin gospodăriei
spaţiilor verzi;
f) terenurile pe care sînt amplasate mlaştini, stîncării, pante abrupte, terenuri afectate
de alunecări, sărături, alte terenuri neproductive.
(2) Terenurile spaţiilor verzi se folosesc conform proiectelor de organizare a acestor spaţii.
Pe aceste terenuri sînt interzise construcţiile şi amenajările incompatibile cu destinaţiile acestor
terenuri.

Articolul 114. Terenurile ocupate de perdele forestiere de protecţie

a) Terenurile cu destinaţia agricolă ocupate de perdele forestiere de protecţie sînt
fîşii cu vegetaţie forestieră, înfiinţate pentru protecţia terenurilor agricole, afectate frecvent de
fenomene de secetă şi altor factori climatici dăunători şi pentru ameliorarea condiţiilor
climaterice din perimetrul apărat.

Articolul 115. Zonele sanitare şi de protecţie

(1) În scopul minimizării impactului negativ al mediului exterior asupra obiectelor de
tratament natural, terenurilor pentru fortificarea sănătăţii, rezervaţiilor istorico-culturale şi
naturale, monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice şi arheologice, spaţiului locativ, în
jurul acestora se creează zone de protecţie sanitară.
(2) Zonele sanitare şi zonele de protecţie se stabilesc pe malurile rîurilor şi altor bazine de
apă, staţiilor şi posturilor hidrometeorologice, în jurul zonelor şi obiectelor industriale care
emană substanţe, gaze nocive, rezervaţiilor, monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice şi
arheologice, zonelor de construcţie a localităţilor, terenurilor destinate fortificării sănătăţii,
construcţiilor hidrotehnice, resurselor, prizelor de captare şi de aprovizionare cu apă potabilă şi
cu apă tehnologică, apeductelor magistrale şi internaţionale, se stabilesc în baza documentaţiei
de urbanism aprobate.
(3) În limitele zonelor sanitare şi de protecţie se interzic activităţile incompatibile cu
normele impuse de cerinţele obiectelor menţionate în alin. (1).
(4) Limitele zonelor de protecţie sanitară sînt stabilite în conformitate cu prevederile
legislaţiei.
(5) Zonele sanitare şi de protecţie se indică în natură de către autorităţile publice locale,
prin semne informative.
(6) Regimul juridic al terenurilor cu destinţia agricolă incluse în zonele sanitare şi de
protecţie, delimitarea suprafeţelor, limitarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, sînt stabilite de
Guvern.
(7) Excluderea terenurilor afectate din zonele sanitare şi de protecţie din categoria terenurilor
cu destinaţie agricolă şi trecerea lor la proprietatea publică se efectuează în modul stabilit de
Guvern.

Articolul 116. Zonele de influenţă ale întreprinderilor

(1) În scopul minimalizării impactului negativ asupra terenurilor (mediului) din vecinătate,
provocat de construcţiile, instalaţiile, amenajările ce aparţin întreprinderilor de transport,
comunicaţiilor electronice etc., care elimină în aer substanţe şi gaze nocive, în jurul acestor
obiecte se stabilesc zone de influenţă, în funcţie de caracterul impactului şi de normele aprobate
de autorităţile publice centrale din domeniu.
(2) Stabilirea (marcarea) în natură a limitelor zonelor de influenţă asupra terenurilor este
efectuată în mod obligatoriu de întreprinderea de transport, prin semne informative speciale.
(3) Stabilirea zonelor de influenţă nu-i privează pe deţinătorii de terenuri de drepturile
asupra terenurilor ce le aparţin. La rîndul său, deţinătorii de terenuri sînt obligaţi să respecte
normele prevăzute pentru aceste zone.
(4) Proprietarii terenurilor amplasate în zona de influenţă a întreprinderilor industriale, de
transport, comunicaţiilor electronice etc. dispun de dreptul la compensaţii echivalente
prejudiciilor aduse de aceste zone.
35
 Capitolul XII
TERENURILE FONDULUI FORESTIER ŞI FONDULUI APELOR

Secţiunea 1
Terenurile fondului forestier

Articolul 117. Structura fondului forestier

(1) Terenurile destinate fondului forestier includ următoarele subcategorii de folosinţă:
a) terenuri împădurite;
b) terenuri destinate reîmpăduririi;
c) terenuri destinate împăduririi;
d) terenuri afectate gospodăriei silvice;
e) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren, soloneţuri,
drumuri tehnologice, etc.
(2) Terenurile fondului forestier pot fi proprietate publică a statului, proprietate publică a
unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi proprietate privată.
(3)Terenurile fondului forestier încluse în fondul ariilor naturale protejate de stat se
administrează în condiţiile legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
(4) Terenurile degradate (prin eroziune, poluare, sărăturare sau prin acţiunea distructivă a
unor fenomene antropogene) nefavorabile agriculturii se ameliorează prin împădurire indiferent
de tipul de proprietate.
(5) În condiţiile în care legislaţia nu prevede altfel, modificarea categoriei de destinaţie a
terenurilor fondului forestier se efectuează prin hotărîre de Guvern (cu excepţia trecerii
terenurilor fondului forestier proprietate privată la terenuri cu destinaţie agricolă care se
efectuează la decizia proprietarului, cu acordul autorităţii publice locale).

Articolul 118. Utilizarea terenurilor destinate fondului forestier

(1) Terenurile destinate fondului forestier proprietate publică de stat şi proprietate publică
a unităţii administrativ-teritoriale se folosesc de către întreprinderile, instituţiile, organizaţiile
gospodăriei silvice şi de alte întreprinderi, conform destinaţiei silvice.
(2) Terenurile fondului forestier proprietate publică a statului pot fi folosite în alte scopuri,
dacă această folosire este compatibilă cu interesele gospodăriei silvice, în baza hotărîrii de
Guvern.
(3) Terenurile fondului forestier proprietate privată sînt utilizate în conformitate cu
legislaţia din domeniu.
(4) Relaţiile funciare în procesul utilizării terenurilor fondului forestier sînt reglementate
de prezentul Cod, Codul civil precum şi de Codul silvic.

Secţiunea 2
Terenurile fondului apelor

Articolul 119. Terenurile fondului apelor

(1)Terenurile destinate fondului apelor includ terenurile aflate sub ape, albiile cursurilor de
apă, cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă, mlaştini, terenurile pe care sînt
amplasate construcţii hidrotehnice şi alte structuri ale serviciului apelor, terenurile
repartizate pentru fîşiile de deviere (de pe maluri) a rîurilor, a bazinelor de apă, a canalelor
magistrale şi a colectoarelor, precum şi terenurile folosite pentru construcţia şi exploatarea
instalaţiiilor ce asigură satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, de apă tehnică, de apă
curativă, altor necesităţi de interes public.
(2)Terenurile fondului apelor pot fi proprietate publică a statului, proprietate publică a
unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi proprietate privată.
Regimul juridic al terenurilor fondului apelor proprietate publică a statului, precum şi a
terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale este stabilit de Legea privind
terenurile proprietate publică şi delimitarea lor.

36
 (3)Modul de folosinţă a terenurilor fondul apelor este stabilit de legislaţia în vigoare.
(4)Destinaţia terenurilor fondului apelor proprietate publică a statului poate fi schimbată prin
hotărîre de Guvern, dacă legislaţia nu prevede altfel.

Articolul 120. Zonele şi fîşiile riverane de protecţie a apelor

(1) Zonele şi fîşiile riverane de protecţie a apelor se stabilesc de-a lungul malurilor rîurilor
şi bazinelor de apă, în scopul protecţiei apelor de suprafaţă împotriva poluării, epuizării şi
înnămolirii.
(2) Condiţiile şi modul de folosire a terenurilor din zonele şi fîşiile riverane de protecţie a
apelor sînt prevăzute de Legea cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi
bazinelor de apă.

Capitolul XIII
CONTROLUL DE STAT ÎN DOMENIUL RELAŢIILOR FUNCIARE

Articolul 121. Organele de stat împuternicite să exercite controlul de stat în domeniul

relaţiilor funciare
(1) Controlul de stat în domeniul relaţiilor funciare pe întreg teritoriul Republicii Moldova
se exercită de Guvern prin intermediul Inspectoratului de stat în domeniul relaţiilor funciare.
(2) În conformitate cu prezentul cod, funcţiile organelor abilitate cu controlul de stat în
domeniul relaţiilor funciare constau din constatarea şi supravegherea respectării de către
deţinătorii de terenuri a condiţiilor obligatorii şi a restricţiilor la exploatarea terenurilor, poluării
şi degradării solului, privind protecţia solului, prevenirea încălcărilor legislaţiei, formularea şi
prezentarea propunerilor de sancţionare civilă, contravenţională sau penală.
(3) Dispoziţiile organelor autorizate, emise în limitele competenţei lor şi stabilite de
prezentul Cod, sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri.
(4) Structura Inspectoratului de stat în domeniul relaţiilor funciare, funcţiile şi modul de
exercitare a controlului de stat asupra respectării legislaţiei funciare se stabilesc printr-un
regulament aprobat de Guvern.

Articolul 122. Drepturile inspectorului de stat în domeniul relaţiilor funciare

(1) Inspectorul de stat în domeniul relaţiilor funciare şi locţiitorii lui au dreptul:
a) să adopte decizii de suspendare, din proprie iniţiativă sau la propunerea organelor
administraţiei publice, a oricărei activităţi, dacă aceasta contravine legislaţiei în domeniul
relaţiilor funciare;
b) să examineze materialele (dosarele) în legătură cu încălcarea legislaţiei în domeniul
relaţiilor funciare şi să întocmească procesul verbal de constatare a contravenţiei cu prezentarea
materialelor corespunzătoare şi să transmită organelor de urmărire penală şi altor organe de
drept materialele respective pentru examinarea şi tragerea la răspundere civilă, contravenţională
sau penală, după caz.

Articolul 123. Atribuţiile inspectorilor în domeniul relaţiilor funciare

(1) Inspectorul în domeniul relaţiilor funciare are următoarele atribuţii:
a) să descopere şi să prevină contravenţiile administrative în domeniul relaţiilor funciare;
b) să explice contravenienţilor drepturile şi obligaţiile lor;
c) să întreprindă măsuri de profilaxie pentru preîntîmpinarea motivelor care pot conduce
la încălcarea legislaţiei funciare;
d) să examineze cererile şi informaţiile despre încălcările legislaţiei funciare;
e) să se conducă, în cadrul exercitării funcţiilor sale, de prezenta lege, de instrucţiuni şi
regulamente, precum şi de alte acte legislative şi normative în vigoare.

Articolul 124. Exercitarea controlului de stat în domeniul relaţiilor funciare

(1) Controlul de stat în domeniul relaţiilor funciare include acţiuni efectuate de către
autoritatea publică centrală în domeniu şi de autorităţile administraţiei publice locale în scopul
respectării de autorităţile publice centrale şi locale, de întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile

37
agricole, cooperatiste, precum şi de întreprinderile mixte, persoanele fizice şi juridice autohtone
şi străine, societăţi necomerciale a Codului funciar şi a altor acte legislative ce ţin de relaţiile
funciare.

Articolul 125. Obligaţiile deţinătorilor de teren privind controlul de stat în domeniul

relaţiilor funciare
(1) Deţinătorul de teren prezintă inspectorului în domeniul relaţiilor funciare documentul
de autentificare a dreptului asupra terenului. Dacă în registrul bunurilor imobile nu este nici o
înscriere cu privire la dreptul de proprietate asupra pămîntului, deţinătorul prezintă informaţia
ce se referă la categoria de folosinţă a terenului.

Articolul 126. Cadastrul funciar general

(1)Cadastrul funciar general reprezintă un sistem informaţional automatizat ce conţine date
datele despre terenurile fondului funcial al Republicii Moldova inclusi categorii şi
subcategorii de destinaţie, aspectul lui cantitativ, calitativ şi juridic.
(2)Cadastrul funciar general este ţinut de către autoritatea publică centrală în domeniul
cadastrului în condiţiile legii.
Capitolul XIV
SOLUŢIONAREA LITIGIILOR FUNCIARE ŞI RĂSPUNDEREA PENTRU
NERESPECTAREA LEGISLAŢIEI FUNCIARE

Articolul 127. Soluţionarea litigiilor funciare

(1)Litigiile dintre deţinătorii de terenuri, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale se
soluţionează de instanţa de judecată competentă.

Articolul 128. Răspunderea pentru nerespectarea legislaţiei funciare

(1)Încălcarea prevederilor prezentului cod şi a legislaţiei funciare, de orice tip de proprietate,
atrage răspundere civilă, contravenţională sau penală, în condiţiile legii.

Articolul 129. Acţiunile considerate ca încălcări a legislaţiei funciare

(1) Sînt considerate încălcări a legislaţiei funciare următoarele acţiuni:
a) modificarea neautorizată a categoriei de destinaţie a terenurilor;
b) nerespectarea drepturilor proprietarilor, posesorilor de către beneficiarii terenurilor
adiacente;
c) poluarea terenurilor cu substanţe chimice şi radioactive, cu deşeuri industriale, etc.;
d) abaterile samavolnice de la proiectul de organizare a teritoriului, de ameliorare, de altă
natură, precum şi folosirea terenurilor, neţinîndu-se seamă de scopul pentru care au fost
repartizate;
e) nerespectarea condiţiilor speciale de utilizare a terenurilor de orice tip de proprietate
f) neluarea măsurilor de preîntîmpinare a eroziunii solului, a altor procese ce înrăutăţesc
starea solului precum şi neîndeplinirea măsurilor obligatorii pentru îmbunătăţirea
calităţii solului;
g) nimicirea stratului de sol fertil, decopertarea neselectivă precum şi folosirea solului nu
după destinaţie;
h) cultivarea plantelor interzise de legislaţie;
i) nerespectarea normelor ecologice, sanitaro-igienice, incendiare şi altor norme în
procesul de construcţie, întreţinere a clădirilor şi construcţiilor, instalaţiilor pe terenuri;
j) încălcarea termenului de reîntoarcere a terenurilor temporar ocupate;
k) amplasarea construcţiilor şi darea în exploatare a obiectelor ce provoacă efecte de
poluare a solului;
l) falsificarea sau tăinuirea informaţiei despre fondul funciar disponibil;
m) ocuparea nelegitimă în întergime sau în parte a terenurilor;
n) construirea samavolnică a obiectivelor;
o) instalarea samavolnică a bornelor de hotar, distrugerea sau mutarea lor;
p) necultivarea terenurilor agricole fără motive întemeiate de către deţinător de teren;

38
 q) neluarea măsurilor de protecţie şi ameliorare a solului;
r) să prevadă şi să ia măsuri pentru neadmiterea acţiunilor negative asupra terenurilor
agricole, asupra pădurilor şi altor terenuri din afara hotarelor terenurilor atribuite în
proprietate, posesiune şi în folosinţă;
s) degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale ori deşeuri industriale,
resturi menajere şi gunoi;

Articolul 130. Responsabilitatea persoanelor abilitate cu funcţii de exercitare a

controlului în domeniul relaţiilor funciare
(1)Persoanele abilitate cu funcţii de exercitare a controlului în domeniul relaţiilor funciare
poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală în condiţiile legii pentru:
a) nerespectarea normelor legislaţiei la exercitarea funcţiilor de serviciu;
b) folosirea funcţiilor de serviciu în scopuri personale;
c) neîntreprinderea măsurilor de lichidare a încălcării legislaţiei funciare;
d) elucidarea subiectivă a rezultatelor controlului;
e) cauzări de daune persoanelor fizice şi juridice în procesul exercitării funcţiilor de
serviciu.
CAPITOLUL XV
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 131. Dispoziţii finale şi tranzitorii

(1)Guvernul, în termen de un an, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta
lege.
(2)Agenţii economici cărora li s-a atribuit în gestiune terenuri anterior datei întrării în vigoare
a prezentului cod urmează să încheie contractele respective, în conformitate cu destinaţia
atribuită.
3) În termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului Cod întovărăşirile
pomicole organizate pentru administrarea terenurilor care au fost atribuite în folosinţă
cetăţenilor Republicii Moldova cu statut de loturi pomicole îşi încetează activitatea.
(4)Prezentul cod va intra în vigoare la 6 luni din data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.
(5)La data intrării în vigoare a prezentului Cod se abrogă:

1. Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991 (republicat în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 2001, nr.107, art.817);
2. Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 829 din 25 decembrie 1991 privind
punerea în aplicare a Codului funciar (Monitorul Oficial, 1991, nr.8);
3. Legea nr.1322-XII din 9 martie 1993 pentru completarea şi modificarea Codului funciar
(Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr. 003, art.58);
4. Legea nr.1356-XII din 18 martie 1993 pentru completarea articolului 12 din Codul
funciar (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr. 003, art.60);
5. Legea nr.369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului
funciar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.13, art.133);
6. Legea nr.421-XIII din 31 martie 1995 privind modificarea articolului 13 al Codului
funciar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.24, art.279);
7. Articolul 3 din Legea nr.788-XIII din 26 martie 1996 pentru modificarea şi completarea
unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.40-41, art. 367);
8. Legea nr.1202-XIII din 29 mai 1997 pentru modificarea şi completarea Codului funciar
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.43-44, art. 383);
9. Legea nr.173-XIV din 22 octombrie 1998 pentru modificarea şi completarea Codului
funciar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.108, art.656);
10. Legea nr.528-XIV din 22 iulie 1999 pentru modificarea şi completarea Codului funciar
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.90-92, art.460);
11. Legea nr.1184-XIV din 27 iulie 2000 privind completarea articolului 12 din Codul
funciar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.106-108, art.775);
39
 12. Legea nr.528-XV din 11 octombrie 2001 pentru modificarea articolului 12 din Codul
funciar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.131-132, art.985);
13. Legea nr. 1006-XV din 25 aprilie 2002 pentru modificarea şi completarea Codului
funciar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.71-73, art.573);
14. Articolul III din Legea nr.240-XV din 13 iunie 2003 privind modificarea şi
completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.138-140,
art.557);
15. Legea nr. 277-XV din 16 iulie 2004 pentru modificarea Codului funciar (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.132-137, art.712);
16. Articolul 1 din Legea nr. 356-XVI din 23 decembrie 2005 pentru modificarea şi
completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.21-24,
art.97);
17. Articolul 1 din Legea nr. 266-XVI din 28 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea
unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.126-130, art. 643);
18. Hotărîrea Parlamentului nr.140 din 21.06.2007 privind completarea articolului 64 din
Codul funciar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.94-97, art.420);
19. Legea nr.101 din 20.04.2007 privind modificarea Codului funciar (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2007, nr.067, art.307);
20. Hotărîrea Parlamentului, nr. 140 din 21.06.2007 privind completarea articolului 64 din
Codul funciar (Monitorul Oficial Nr. 94-97 al Republicii Moldova, 2007, art 420)
21. Legea nr. 131 din 23 decembrie 2009 privind modificarea şi completarea unor acte
legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 23-24, art. 35).
22. Legea nr. 209 din 16 iulie 2010 pentru modificarea articolului 39 din Codul funciar
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 179-181, art. 614).
23. 19. Legea nr. 108 din 11 mai 2012 pentru completarea Codului funciar nr. 828-XII din
25 decembrie 1991 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 120-125, art. 398) ;
24. Articolul I din Legea nr. 304 din 26 decembrie 2012 pentru modificarea şi completarea
unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 48, art 150).
25. Legea nr. 157 din 28 iunie 2013 pentru completarea Codului funciar nr. 828-XII din 25
decembrie 1991 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 161-166, art. 520).

40