Bunicul şi nepotul

de Frații Grimm
A fost odată un bătrân împovărat de ani. Privirea i se tulburase, auzul îi slăbise, iar
genunchii îi tremurau la fiecare mișcare.
Când se așeza la masă, abia-și putea ține lingura în mână:
vărsa ciorba pe masă. Ba chiar scăpa îmbucăturile din gură și nu se mai putea servi singur.
Văzând cât de neputincios și neîndemânatic devenise bătrânul, fiul și nora sa se
umpleau de scârbă. Așa că s-au hotărât să nu-l mai lase să stea cu ei la masă și-l așezară să
mănânce într-un colț, lângă vatră.
Din ziua aceea îi dădură mâncarea într-o strachină de lut, dar nu-i puneau nici
măcar atât cât să se sature, ca să nu risipească mâncarea. Bătrânul căta cu jind la masa
încărcată cu bucate și ochii lui lăcrimau de amărăciune și supărare.
Într-o zi, mâinile îi tremurară mai tare și scăpă strachina de lut. Cioburile se
împrăștiară pe podea. Văzând asta, nora se apucă să-l certe de zor:
— Of, nici strachina nu poți s-o ții în mână, bătrân nevolnic ce ești! M-am săturat să
strâng după tine!...
Bătrânul se închise în amărăciunea lui și nu scoase o vorbă. Doar ofta adânc din când
în când, cu ochii plini de tristețe.
Atunci, bărbatul și nevasta lui hotărâră să meargă la târg, unde cumpărară, pe câțiva
bănuți, o strachină de lemn.
Și bietul bunic fu nevoit să mănânce, din acea zi, din strachina de lemn, în colțul lui
de lângă vatră.
Dar iată că, într-o seară, pe când ședeau cu toții în odaie la căldura sobei, nepotul, o
gâgâlice de vreo patru anișori, se apucă să meșterească ceva din niște scândurele. Era foarte
atent la jocul ui și încerca să le potrivească într-o formă anume.
— Ce faci tu acolo? îl întrebă taică-său.
Și copilul răspunse mândru de strădania lui:
— Încerc să fac și eu o covățică din care să mănânci tu și cu mama, când nu veți mai
fi în putere, așa ca bunicul!
Și amândoi oamenii priviră mult timp unul la altul, apoi îi podidi un plâns de amar.

A. Răspunde la întrebări
B. :
1. De ce l-au pedepsit părinții pe bătrân?
2. Cum le-a dovedit bîiețelul părinților săi că au greșit?
3. Ce a simțit bunicul atunci când a fost pus să mănânce singur?
4. De ce textul se numește ”Bunicul și nepotul”? Ce alt titlu i s-ar potrivi?
C. Delimitați textul în fragmente și alcătuiți planul simplu de idei.
D. Alcătuiți o hartă a textului precizând: titlul, autorul, locul, timpul, personajele, acțiunea,
cuvinte necunoscute și enunțuri cu acestea, morala.
E. Explică folosirea semnelor de punctuație în enunțul :
” — Of, nici strachina nu poți s-o ții în mână, bătrân nevolnic ce ești! M-am săturat să
strâng după tine!...”
F. Ce exprimă cuvintele subliniate în al treilea alineat?
G. Selectează din fragmentul marcat cuvintele care denumesc ființe, lucruri, fenomene ale
naturii sau stări sufletești. Scrie pentru fiecare cuvânt în parte câte o însușire potrivită.
H. Redactează o compunere cu titlul ”O faptă bună”.