Sunteți pe pagina 1din 6

Curs 11

Capitolul 5. Modele econometrice cu serii nestaţionare

5.3. Reprezentare ECM - Mecanismul de restabilire a echilibrului pe termen lung

Fie Yt , X t integrate de ordinul unu I(1) două variabile între care testele au arătat că
exista o relaţie de cointegrare (relaţia de echilibru pe termen lung). Relatia de regresie
(cointegrare) poate conţine termeni de tip determinist (constanta a sau tendinta
determinista liniara t sau tendinta determinista patratică t^2), menţionaţi în Trend
specification:

Y 1 t =β 2 Y 2 t +...+ β k Y kt +u t (None)
Y 1 t =a+ β 2 Y 2t + ...+ β k Y kt +ut (Constant)
Y 1 t =a+b ⋅t + β 2 Y 2 t +...+ β k Y kt +ut (Linear trend)
2 2
Y 1 t =a+b ⋅t +c ⋅t + β 2 Y 2 t + …+ β k Y kt +u tY 1 t =a+b ⋅ t + β 2 Y 2 t +...+ β k Y kt + ut (Quadratic trend)

unde reziduul u t este staţionar

Teorema de reprezentare a lui Engle and Granger aratã cã douã variabile Yt , X t


integrate de ordinul unu I(1) sunt cointegrate dacă şi numai dacă există o reprezentare,
numită model de corecţie a erorii („error correction model”) ECM.

Reprezentarea ECM pentru variabila Y presupune includerea reziduului din


ecuatia de cointegrare ca si variabila explicativa in:
Δ Y t=a0 +α u^ t −1+ ε t

unde u^ t −1=Y t −1− Y^ t−1=Y t −1−( a^ + b^ X t−1) ste reziduul estimat din ecuaţia de cointegrare;
reziduul este interpretat ca o deviaţie a lui Y de la valoarea sa de echilibru Y^ t −1=a^ + b^ X t−1
dată de ecuaţia de cointegrare.

Modelul ECM descrie mecanismul prin care se restabileşte relaţia de echilibru ce le ţine
legate pe termen lung. Variabila Y nu se îndepărtează decât pe termen scurt de la
valoarea de echilibru (dată de Y^ t =a^ + b^ X t ). Y^ t −1=a^ + b^ X t−1
Eroarea û t ce măsoară nivelul dezechilibrului dintre variabile se introduce ca şi
variabilă explicativă în modelul dinamic ECM. Reziduul, sau eroarea, din perioada
ˆ
anterioară ut 1 „se corectează” în perioada următoare, prin modificarea variabilei Y.
*
Notăm cu Yt  1 X t nivelul de echilibru al variabilei Y, şi numim reziduul û t eroare de
dezechilibru. Reacţia nivelului curent al variabilei Yt , la dezechilibrul dintre variabile
ˆ
înregistrat în perioada anterioară ut 1 , este cuantificată prin coeficientul  , numit
coeficient de ajustare; acesta indică proporţia din abaterea de la echilibru ce se
corectează într-o unitate de timp, de unde şi numele de viteză de ajustare. Pentru
restabilirea echilibrului este necesar ca  să fie negativ   0 . Astfel, dacă în perioada
ˆ *
anterioară eroarea este pozitivă u t 1  0 , adică Yt 1  Yt 1 valoarea variabilei Yt 1 a crescut
*
peste valoarea de echilibru Yt 1 , atunci pentru ca Y să revină la echilibru este necesar ca
în următoarea perioadă să scadă Yt  Yt 1 adică Yt  0 , ceea ce înseamnă   0 . Când
  0 sistemul a fost în echilibru, în perioada precedentă, şi nu este necesară ajustarea.

În general, ecuaţia de cointegrare şi modelul ECM pot include o constantă şi/sau o


tendinţă deterministă liniară, iar atunci când eroarea din modelul ECM nu este de tip
zgomot alb, se includ termeni de forma X t i , Yt i :
q p
Δ Y t=a0 +a1 t+ α u^ t −1 + ∑ β i Δ X t −i+ ∑ δ i Δ Y t −i +ε t
i=0 i=1

până când eroarea  t devine de tip zgomot alb; u^ t −1 este reziduul din ecuaţia de
cointegrare, în perioada precedentă. Când variabilele sunt cointegrate, toate variabilele
ce intervin în modelul dinamic ECM sunt staţionare, prin urmare se aplică tehnicile
clasice de estimare şi validare a unui model staţionar.

Metodologia Engle-Granger de testare şi modelare a dinamicii pe termen lung


respectiv scurt, presupune parcurgerea următorilor paşi:

Etapa 1. Testarea existenţei unei relaţii de cointegrare între variabile:


- se aplică teste de rădăcină unitate asupra reziduului û t , pentru a ne asigura că este
staţionar (teste de cointegrare).
ˆ
Etapa 2. Reziduul u t 1 din relaţia de cointegrare este introdus ca şi variabilă explicativă
în modelul de tip ECM, elaborat pentru Yt . Modelul ECM este de fapt un model ARDL
pentru seriile staţionalizate Yt , X t , cu variabila dependentă Yt , ce include în plus,
ˆ
ca şi regresor, reziduul u t 1 din relaţia de cointegrare. Modelul dinamic ECM înglobează
dinamica relaţiei dintre variabile, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt.
Observatie. Reprezentarea ECM poate fi extinsa si pentru cazul mai multor variabile cointegrate.

Rezolvare problemă. Problema 3 III din proiect. Se va rezolva o problema, în care


variabilele sunt nestaţionare, prin parcurgerea tuturor etapelor de lucru.

a) Se logaritmeaza ambele variabile


b) Se verifica daca ambele variabile sunt I(1)
c) Testele de cointegrare Engle-Granger:
Date: 12/16/20 Time: 12:06
Series: LNSIF1 LNBET 
Sample (adjusted): 1 2594
Included observations: 2443 after adjustments
Null hypothesis: Series are not cointegrated
Cointegrating equation deterministics: C 
Automatic lags specification based on Schwarz criterion (maxlag=26)

Dependent tau-statistic Prob.* z-statistic Prob.*


LNSIF1 -4.062951  0.0059 -31.51560  0.0048
LNBET -4.018758  0.0068 -31.10651  0.0053

Ipoteza nula se respinge, deci esista o relatie de cointegrare, cu variabila dependenta


lnsif1 (economic...)

Dependent Variable: LNSIF1


Method: Fully Modified Least Squares (FMOLS)
Date: 12/16/20 Time: 12:13
Sample (adjusted): 2 2594
Included observations: 2442 after adjustments
Cointegrating equation deterministics: C
Long-run covariance estimate (Bartlett kernel, Newey-West fixed
        bandwidth = 9.0000)

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.  

LNBET 1.453819 0.010796 134.6663 0.0000


C -12.06966 0.085882 -140.5381 0.0000

lnsif1=-12+1.45lnbet

La o crestere a indicelui BET cu 1% cursul sif1 creşte cu 1.45%, pe termen lung


Reziduul pare staţionar
d) Estimare model ECM:
- Variabila dependenta d(Y)=d(lnsif1)=dlnsif1
Obs. dlsif1 = rate de variaţie faţă de perioada precedentă
dlnsif1 c res(-1)

Date: 12/16/20 Time: 12:26


Sample (adjusted): 3 2594
Included observations: 2392 after adjustments
Autocorrelation Partial Correlation AC PAC Q-Stat Prob

1 0.110 0.110 29.113 0.000


2 0.001 -0.011 29.116 0.000
3 0.036 0.038 32.297 0.000
4 0.034 0.026 34.993 0.000
5 0.049 0.044 40.805 0.000
6 -0.003 -0.014 40.828 0.000
7 0.013 0.014 41.239 0.000
8 0.027 0.021 43.040 0.000
9 0.002 -0.005 43.051 0.000
10 0.025 0.023 44.499 0.000
11 0.046 0.041 49.691 0.000
12 -0.032 -0.044 52.191 0.000

Exista corelatii in reziduu, deci sunt necesari termeni de tipul ARDL (pentru dlnsif1, dlnbet)
dlnsif1 res(-1) dlnsif1(-1) dlnbet
Date: 12/16/20 Time: 12:32
Sample (adjusted): 3 2594
Q-statistic probabilities adjusted for 1 dynamic regressor

Autocorrelation Partial Correlation AC PAC Q-Stat Prob*

1 0.001 0.001 0.0052 0.942


2 -0.017 -0.017 0.7013 0.704
3 0.040 0.040 4.4669 0.215
4 0.028 0.028 6.3445 0.175
5 0.045 0.046 11.105 0.049
6 0.019 0.019 11.966 0.063
7 -0.025 -0.026 13.417 0.063
8 0.005 0.002 13.487 0.096
9 -0.010 -0.015 13.741 0.132
10 0.018 0.018 14.545 0.150
11 0.049 0.049 20.295 0.041
12 -0.033 -0.030 22.834 0.029

Alpha=1% testul Q arată că nu există corelaţii in seria reziduului, deci modelul este adecvat
Obs. Cand in regresie avem variabile staţionare se testeaza daca nu exista corelaţii in seria
reziduului, pentru a valida modelul.

Dependent Variable: DLNSIF1


Method: Least Squares
Date: 12/16/20 Time: 12:35
Sample (adjusted): 3 2594
Included observations: 2345 after adjustments

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.  

RES(-1) -0.010564 0.003033 -3.483006 0.0005


DLNSIF1(-1) 0.060129 0.017661 3.404677 0.0007
DLNBET 0.866902 0.030185 28.71959 0.0000

Dlnsif1=-0.01Res(-1)+0.06Dlnsif(-1)+0.86Dlnbet

Coficientul reziduului din perioada precedenta (rez(-1)) este negativ si semnificativ, deci
mecanismul de corectie a erorii de echilibru din ecuaţia de cointegrare este prezent; ne
confirmă, in plus, faptul că intre variabile exista o relaţie de cointegrare.

Coef reziduului (viteza de ajustare): 1.05% din dezechilibru (din abaterea valorii
variabilei dependente sif1 de la valoarea sa de echilibru, dată de ecuaţia de cointegrare)
se corectează în următoarea zi (restul în următoarele zile).

Multiplicator dinamic pe termen scurt: la o crestere a ratei de variaţie a BET (dlbet) in t


cu 1% rata de variaţie a cursului sif1 (dlsif1) creste cu 0.86%, în aceeaşi zi t; aproape
toată variaţia pieţei se încorporează în evoluţia sif1 în aceeaşi zi.
Concluzie: cand exista o relatie de cointegrare intre var, avem 2 modele (ecuatii):
1) Rel de cointegrare (sau rel de echilibru pe termen lung)
lnsif1=-12+1.45lnbet
- estimata pentru var netastionare (Y, X; pe level)
2) Modelul ECM:
Dlnsif1=-0.01Res(-1)+0.06Dlnsif(-1)+0.86Dlnbet
- Estimata pt var transformate in serii stationare (dY, dX)
- In plus include ca si var explicativa reziduul din ecuatia de cointegrare (Res)
din perioada precedenta

S-ar putea să vă placă și