Universitatea din București

- Facultatea de Sociologie și Asistență Socială -

Comportament și Mediu Social

Comportament Prosocial

Referat

Proiect realizat de: Enache Rafaela-Andreea

Specializarea: Asistență Socială, anul I, Seria I, Grupa 3

Ce este comportamentul prosocial?

Acest tip te comportament prosocial este definit diferit în lucrările internaționale, mulți autori folosesc
termeni cum ar fi: ”altruism”, ”comportament de ajutoare” sau ”acțiune socială pozitivă” în loc de
”comportament prosocial”. (psihologie sociala, Duduciuc Chelcea pag 162 cap 8) .

Mulți autori cum ar fi: Janusz Reykowski, Andrew Baum, Jeffery D. Fisher, Jerome E. Singer, Hans W.
Bierhoff, Robert A. Baron și Donn Byrne au considerat că acest tip comportamental este definit ca fiind
orientat către ajutorarea, sprijinul si dezvoltarea celorlalți fără a aștepta un lucru în schimb, sau că înțeleg
prin comportamentul prosocial ca fiind acele ”acte intenționate care ar putea avea consecințe pozitive pentru
alții” fără o recompensă primită, Bierhoff identifică acest comportament prin intenția de a ajuta alte
persoane și libertatea alegerii, acordarea ajutorului in afara obligațiilor din punct de vedere profesional,
Baron si Byrne spun că este definit ca ”acțiunea care nu aduce beneficii decât celui ce primește ajutor” și
”uneori implică un risc pentru cel care acordă ajutorul”, este numit de către cei doi comportamentul de
ajutorare (helping behavior ), comportamentul caritabil. Așadar definițiile care au fost date de către autorii
citași ”indică notele esențiale ale conceptului”. Trebuie făcută și diferența dintre altruism si comportament
prosocial, deoarece altruismul este o subspecie a comportamentului prosocial, Acest comportament este
intenționat și are urmări pozitive. (psihosociologie, capitolul 12, pag 227-228)

Teorii explicative

La nivelul comportamentului prosocial există trei tipuri de teorii: teorii sociologice (normative), teorii
psihologice (teoria învățării sociale, teoria cost-beneficiu, teoria afectelor, teoria stimei de sine) și biologice
(sociobiologia) (Mayers, 1983/1987, p. 455). (psihologie sociala, Duduciuc Chelcea pag 164 cap 8)

Teoriile sociologice

În procesul socializării, am învățat că trebuie să ne acordam reciproc ajutor, diferite persoane beneficiază de
ajutorul nostru cu cât depind mai mult de noi. (psihosociologie, capitolul 12, pag 228-229)

Norma responsabilității sociale: este obligația morala de a-i ajuta pe alții, fără a aștepta recompense
externe, cum ar fi copii de vârstă mică, părinții în vârstă, prietenii, colegii si vecinii. Așa cum spune și
(Berkowitz, 1973) ”ne subordonăm ei nu pentru a fi recompensați, ci pentru că ne simțim satisfãcuți când
atingem standardele morale interne”.Acest lucru se aplica diferențiat, îi ajutăm mai ales pe cei despre care
avem o părere buna. (psihologie sociala, Duduciuc Chelcea pag 164 cap 8)

Birkman distinge 4 modele ale ajutorării, în funcție de atribuirea responsabilității pentru o situație ce
reclamă un comportament prosocial si percepția privind responsabilitatea găsirii unei soluții: ” modelul
moral (în cazul responsabilității ridicate atât în ceea ce privește situația, cât și găsirea soluției), modelul
iluminist (cel ce se află într-o situație critică are responsabilitate ridicată pentru situația în care a ajuns, dar
nu are nici o responsabilitate, sau are o responsabilitate scăzută în imaginarea soluției pentru ieșirea din
criză), modelul compensator (responsabilitate scăzută pentru poziția critică în care te găsești, dar înalță
responsabilitate pentru soluționarea problemei), modelul medical (atât în legătură cu situația problematică
individul are responsabilitate scăzută, cât și în legătură cu depășirea ei)”. (psihologie socială, A. Necula, pag
446)

Norma reciprocității: este obligația morală de a-i ajuta pe cei care te-au ajutat anterior, așteptând în acest
fel ”dividendele”. Această normă funcționează, mai ales, în orașele mici, colectivități izolate sau grupuri cu
un număr minim de persoane, este intim legată de principiul echității (beneficiul proporțional cu investiția)
si este regula de aur în orice relație interpersonală, se regăsește în toate societățile și s-a descoperit faptul că
nu este respectată de către persoanele cu stimă de sine mai redusă. (psihosociologie, capitolul 12, pag 229)

„”Deși răul făcut trage mai mult, ce prisosește din rău să fie lăsat de hatârul binelui. Răul e mai mare,
dar binele e făcut mai înainte. Trebuie, prin urmare, să ținem seama și de timp. (Seneca, 1967)” Acest
filosof Lucius Seneca spune faptul ca datoram recunoștință celui care ne-a făcut bine, chiar dacă în timp.
(psihologie socială, A. Necula, pag 448)

Teoria învățării sociale: este explicată într-o măsură emergentă comportamentului social prin: persuasiune
si învățare observațională. Prin persuasiune: moderația în solicitarea ajutorului este mai eficienta decât
insistența, când ajutorul se solicita prea intens apare așa cum (Jack W. Brehm. 1966) numea „reactanță
psihică”. Reactanța psihică este tendința de redobândire a libertății de acțiune în cazul limitării externe a
comportamentelor proprii (efectul de bumerang)Prin învățare socială: experimental s-a demonstrat
expunerea la modele prosociale sporește probabilitatea producerii lor la persoanele care le observă, atât cat
pentru copii, tineri și adulți.(Bryan si Waleck, 1970),dar s-a constatat și că ”observarea unui comportament
antisocial poate induce, prin reacție, un comportament prosocial. După ce subiecții dintr-un experiment au
asistat la bruscarea verbală a unei persoane, au manifestat o mai accentuate tendință de întrajutorare”.
(psihosociologie, capitolul 12, pag 227-228) (psihologie sociala, Duduciuc Chelcea pag 165-166 cap 8)

Teoriile biologice

Aceasta teorie explică comportamentul prosocial prin factori genetici, dintr-o perspectiva evoluționistă,
sociobiologia își propune sa studieze sistematic bazele biologice ale tuturor comportamentelor sociale, la
animale si la om, fondatorul este Edward O. Wilson, un profesor de zoologie din cadrul Universității
Harvard. A descoperit faptul că ființele vii se comportă în așa fel încât să-și optimizeze câștigurile, cel mai
prețios dintre ele fiind genele lor. Sociologii consideră că altruismul are o bază genetică, pentru a asigura
ameliorarea reprezentării genelor sale, individul se identifica apartenenței proprii și este obligat să acorde
ajutor altora, în funcție de rudenie. (psihosociologie, capitolul 12, pag 236) (psihologie sociala, Duduciuc
Chelcea pag 171 cap 8)
Bibliografie:

- Psihologia_sociala_Duduciuc_Chelcea.pdf (pag 162-171) Psihologie Sociala, Studiul

interacțiunilor umane

- psihosociologie.pdf (pag 123-130) Volum coordonat de Septimiu Chelcea,

Psihosociologie, Teorii, cercetari, aplicatii; Ediția a III-a revăzută, Editura Polirom

- Psihologie_sociala_A_Neculau.pdf (pag 446-448) Psihologie sociala, Aspecte

Contemporane, Editura Polirom