Universitatea Transilvania, Braov

Facultatea de Sociologie si Comunicare

Secia: Sociologie, Asist. Sociala, Res. Umane, An I
Disciplina: Psihologie social
Titular de curs: Lector unv. dr. Alina COMAN
Unitate de curs 4

COMPORTAMENT

PROSOCIAL

1. Clarificri conceptuale
2. Teorii explicative ale comportamentului prosocial
3. Emergena comportamentului prosocial
3.1. Socializarea si functionarea normelor sociale.
3.2. Ajutorarea altuia ca proces decizional stadial
3.3. Interactiunea personalitate - situatie
3.3.1. Caracteristici ale ofertantului de ajutor
3.3.2. Contextul de interventie prosociala
4. Modelul stadial al dezvoltrii morale (L. KOHLBERG) suplimentar

Bibliografie
BANDURA, A., WALTERS, R.H. 1963. Social Learning and Personality
Development. New York, Holt, Rinehart and Winston.
BANDURA, Albert. 1977. Social Learning Theory. New York, General
Learning Press.
CHELCEA, Septimiu. 2001. Psihologie social. Bucureti, SNSPA.
CHELCEA, Septimiu i ILU, Petru. 2003. Enciclopedie de
psihosociologie. Bucureti, Editura Economic.

1. Clarificri conceptuale
Scena strzii, n orice ora din lume, remarca Septimiu Chelcea, ne
ofer posibilitatea ntlnirii att cu bunul, ct i cu rul samaritean. Un
accident de circulaie nu-i las indifereni pe cei mai muli dintre trectori.
Unii se implic, acord prim-ajutor victimei, o transport de urgen la cel
mai apropiat spital. Alii rmn doar spectatori, o comptimesc sau nici
mcar att: i continu drumul ca i cnd nu s-ar fi ntmplat nimic. Primii,
asemenea bunului samaritean din parabola lui Iisus, dezvolt un
comportament prosocial, ceilali fiind samariteni ri (Chelcea, 2003).
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, i a czut ntre
tlhari, care, dup ce l-au dezbrcat i l-au rnit, au
plecat, lsndu-l aproape mort. Din ntmplare, un
preot cobora pe calea aceea i, vzndu-l, a trecut pe
alturi. De asemenea, i un levit, ajungnd n acel loc i
vznd, a trecut pe alturi. Iar un samaritean, mergnd
pe cale, a venit la el i, vzndu-l, i s-a fcut mil i,
apropiindu-se, i-a legat rnile, turnnd pe ele
untdelemn i vin, i, punndu-l pe dobitocul su, l-a dus
la o cas de oaspei i a purtat grij de el. Iar a doua zi,
scond doi dinari, i-a dat gazdei i i-a zis: Ai grij de el
i, ce vei mai cheltui, eu, cnd m voi ntoarce, i voi
da" (Luca 10.30-35).
Comportamentul
prosocial
(cp)
este
acel
tip
de
comportament
orientat
spre
susinerea,
conservarea
i
promovarea valorilor sociale, fr ateptarea unor recompense
externe. Ajutorarea, protejarea i sprijinirea dezvoltrii oamenilor altruismul - ocup o poziie central n sistemul cp. Pentru a se putea vorbi
de existena unui cp. trebuie ndeplinite cel puin dou condiii: intenia de
a acorda ajutor altor persoane i libertatea alegerii conduitei (Hans Werner
Bierhoff, 1980). Ali cercettori consider a fi obligatorii trei condiii:
intenia de a ajuta, actul comportamental s fie iniiat n mod voluntar i

cel care realizeaz actul comportamental s nu urmreasc obinerea

vreunei recompense externe (V.J. Derloga, J. Grazelak, 1982).
In opinia cercetatorilor psihosociologi sunt necesare urmatoarele
conditii pentru identificarea comportamenelor prosociale:
intentia de a ajuta alte persoane
libertatea alegerii, acordarea ajutorului in afara obligatiilor
profesionale.
pe langa intentionalitatea si absenta obligatiilor de serviciu,
comportamentul trebuie realizat fara asteptarea recompenselor
externe, aceasta din urma constituind a treia conditie impusa de
cercetatorii psihosociologi.
Comportamentul prosocial nu trebuie confundat cu altruismul, care nu
constituie decat o subspecie a celui dintai. Altruismul este definit ca fiind
acel comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor profesionale si
orientat spre sustinerea, conservarea si promovarea valorilor sociale.
Conceptul de comportament prosocial definit astfel capata o extensie mult
mai mare si cuprinde fenomene foarte variate: ajutorarea semenilor,
apararea proprietatii, jertfa de sine pentru dreptate, pentru independenta
patriei. Locul central in sistemul compotamentului prosocial este ocupat de
intrajutorarea, protejarea si sprijinirea dezvoltarii semenilor nostri, omul
fiind valoarea sociala suprema.
Nu orice comportament ce ar avea consecinte pozitive, poate
constitui comporamentul prosocial, ci numai acel comportament ce are o
intentionalitate de sprijinire a valorilor sociale si care este produs in mod
constient.
Reflectiile lui Seneca despre recunostinta din lucrarea De beneficii
(Despre binefaceri) sunt cat se poate de actuale pentru psihosocilogia
comportamentului prosocial :
Rasplata unei fapte bune este ai facut-o sau
Sunt recunoscator nu fiindca imi foloseste, ci fiindca imi face
placere.
Atunci cand dorim sa avem o lectura moderna a textului nu trebuie sa
facem altceva decat sa inlocuim termenii de fapta buna, recunostinta
cu cel de comportament social.
n concepia lui S. Chelcea, altruismul nu constituie dect o
subspecie a comportamentului prosocial, care trebuie neles ca fiind acel
comportatnent intenionat, realizat n afara obligaiilor de serviciu i
orientat spre susinerea, conservarea i promovarea valorilor sociale.
Nu orice comportament cu consecine pozitive n plan axiologic
poate fi caracterizat ca prosocial. El trebuie s fie intenionat, realizat n
mod contient. Prezena inteniei de sprijinire a valorilor sociale este
aadar obligatorie. Dac o persoan se afl ntmpltor n faa porii unei
ntreprinderi industriale i prin aceasta mpiedic un rufctor s
sustrag bunuri din respectiva unitate economic, asta nu nseamn c
realizeaz un comportament prosocial, dei consecina este ct se poate
de pozitiv. Ar fi putut fi vorba de un comportament prosocial dac
respectiva persoan i-ar fi propus s mpiedice prin prezena sa
comiterea infraciunii. i aceasta nu e totul. Ar fi trebuit ca respectiva
persoan s nu fie n exerciiul funciunii i s nu urmreasc obinerea

vreunei gratificaii externe (felicitri publice, premii, ordine sau medalii

etc.).
Unele comportamente, apreciaz Chelcea, sunt foarte uor de
identificat ca fiind prosociale. Altele impun ns analize mai subtile, iar
includerea lor n categoria comportamentelor prosociale rmne
discutabil. Dup opinia sa, ca i n cazul comportamentelor antisociale,
discernmntul calific n cele din urm comportamentul.
2. Teorii explicative ale comportamentului prosocial
Referitor la comportamentul prosocial, constat S. Chelcea, s-au
conturat trei tipuri de teorii:
sociologice (teoriile normative),
psihologice (teoriile nvrii, cost-beneficu, a afectelor, a stimei de
sine) i
biologice (sociobiologia).
Teoriile sociologice
Oamenii i acord reciproc ajutor ca orientare asumat n procesul
socializrii (e.g. am nvat c prietenul la nevoie se cunoate" i ne
comportm ca atare, fr a urmri vreo recompens exterioar). Ne
considerm obligai s acordm ajutor cu att mai mult cu ct cei care au
nevoie de el sunt mai dependeni de noi. n astfel de situaii, observ
Chelcea, funcioneaz aa-numita norm a responsabilitii sociale. Ne
subordonm ei nu pentru a fi recompensai, ci pentru c ne simim
satisfcui cnd atingem standardele morale interne.
n afara normei responsabilitii sociale,continu psihosociologul
romn,
acordarea ajutorului mai este reglementat i de norma
reciprocitii: cnd cineva te ajut, trebuie s rspunzi n acelai fel.
Norma reciprocitii funcioneaz cu precdere n grupurile mici, n
colectivitile izolate, n micile orele. Ea este intim legat de principiul
echitii: n relaiile interpersonale fiecare ateapt s primeasc beneficii
proporional cu ceea ce a investit.
Norma reciprocitii, mai observ Chelcea, se aplic n funcie de
circumstane: dac cel care primete ajutorul percepe intenionalitatea
actului, dac evalueaz corect proporionalitatea dintre costul ajutorului i
resursele persoanei care l ofer, atunci probabilitatea de a apela la norma
reciprocitii crete. S-a constatat c norma reciprocitii se aplic mai
frecvent ntre persoane cu acelai status socio-economic, c persoanele cu
stim de sine mai redus nu urmresc reciprocitatea.
Teoria nvrii sociale
Pentru explicitarea manierei n care genul se nva social, apelm la
modelul teoretic elaborat Albert BANDURA (1977) care evideniaz
importana pe care o au observarea i imitarea comportamentelor,
atitudinilor i reaciilor emoionale ale celor din jurul nostru. n viziunea sa,
nvarea ar fi dificil i riscant dac oamenii ar
trebui s se bazeze doar pe efectele propriilor
demersuri pentru a se informa n legtur cu diferitele
modaliti de aciune. Din fericire, cele mai multe

comportamente umane sunt nvate observaional:

observndu-i pe ceilali, o persoan i face o impresie
asupra
modalitii
de
manifestare
a
noilor
comportamente, i n ocaziile ulterioare, aceast
informaie codat poate servi drept ghid pentru aciune
(A.BANDURA, 1977, p.22).
Am apelat la acest model teoretic pentru c expliciteaz comportamentul
uman n termeni de interaciuni reciproce i continue ale influenelor
cognitive, comportamentale sau provenite din mediul exterior.
Componentele procesuale care fundamenteaz nvarea observaional
sunt:
Atenia - meninut, pe de o parte, de caracteristicile evenimentelor
care faciliteaz modelarea (distinctivitatea comportamentului respectiv,
tonalitatea afectiv, complexitatea, potenialul de influen al acestuia i
valoarea funcional) i pe de alt parte, de caracteristicile observatorului
(capaciti senzoriale, nivelul de stimulare arousal, schemele perceptive,
ntririle anterioare)
Memorarea - include codare simbolic, organizare cognitiv, repetiii
simbolice i motorii
Reproducerea motorie - include capacitile fizice, auto-observarea
i calitatea feed back-ului
Motivaia - include ntriri din exterior dar i autontriri
Teoria lui BANDURA se ncadreaz att n paradigma cognitiv ct i
n cea comportamental renunnd, n felul acesta, la interpretarea strict
behaviorist a modelrii propus de MILLER & DOLLARD n celebra lucrare
Social Learning and Imitations (1941).
Principiile de baz ale teoriei nvrii sociale
1. Primele
organizri
i
repetri
simbolice
ale
modelului
comportamental
determin legitimarea acestuia. Codificarea
modelului n cauz cu ajutorul cuvintelor sau imaginilor faciliteaz o
mai bun retenie n locul simplei observri
2. Indivizii sunt mai nclinai s adopte modelele comportamentale cu
finaliti valorizate din punctul lor de vedere
3. Indivizii sunt mai nclinai s adopte modelele comportamentale
similare lor care le procur un status dezirabil i au valoare
funcional.
Teoria nvrii sociale explic ntr-o anumit msur emergena
comportamentului prosocial, att prin persuasiune, ct i prin nvare
observaional. Cererea ajutorului a fost studiat din punctul de vedere al
caracteristicilor mesajului.
Remarca lui Seneca de acum dou mii de ani, observ Chelcea, pare
a fi valabil i azi: omenirea nu a nvat nici s cear, nici s ofere ajutor.
Modul n care se solicit ajutorul influeneaz realizarea efectiv a
comportamentului prosocial. Cerut cu prea mult insisten, ultimativ,
ajutorul ntrzie sau nu se mai ofer deloc. Studiile experimentale au
artat c moderaia n solicitarea ajutorului este mai eficient dect
insistena.
Teorii psihologice

Teoria cost-beneficiu deschide o perspectiv inedit n explicarea

comportamentului prosocial. Aceast teorie, n consonan cu teoria
echitii, este ntemeiat pe urmtoarele teze: oamenii tind s menin
echitatea n relaiile interpersonale, pentru c relaiile inechitabile produc
disconfort psihic.
Analiza cost-beneficiu, se concentreaz pe cea de-a doua tez a teoriei
echitii, pe raportul dintre ceea ce d (costul aciunii) i ceea ce primete
(beneficiu) o anumit persoan. Prin cost se nelege o gam larg de
factori de natur material, financiar, dar i ideal, psihic: consumarea
unor bunuri materiale, cheltuirea unor sume de bani, ocuparea timpului,
efortul fizic. oboseala psihic, depresia, durerea, tristeea, pierderea strii
de sntate, primejduirea vieii. Asemntor, beneficiul include att
recompensele externe (bani, stima celorlali, ajutorul reciproc etc.), ct i
recompensele interne (sporirea stimei de sine, satisfacie, dobndirea
sentimentului competenei .a.m.d.).
Analiza cost-beneficiu stipuleaz c i vom ajuta pe alii dac apreciem c
beneficiul va depi costul implicat de ajutorul dat. De altfel, i bunul sim
ne spune c oamenii sunt mai dispui s ofere cnd nu li se pretinde prea
mult dect atunci cnd trebuie s fac eforturi deosebite pentru a acorda
ajutor.
Trebuie s facem ns distincie, ne avertizeaz S. Chelcea, ntre
costul real i costul antecalculat (perceput) al ajutorului. Experiena
trecut ne permite s evalum costul real al comportamentelor noastre i
ne ajut s anticipm costurile viitoarelor noastre aciuni. Factorii
situaionali i de alt natur pot introduce corecii serioase, astfel c
uneori anticipm un cost disproporionat de ridicat fa de costul real. n
astfel de cazuri, tendina de a-i ajuta pe cei n suferin este mai sczut.
Chelcea are n vedere att costurile materiale, ct i, mai ales, costurile
morale: pierderea stimei de sine, a prestigiului n faa celorlali etc.
Oamenii sunt mai puin dispui s-i ridice de pe trotuar pe cei
dobori" de butur, s-i nsoeasc pe nevztori, s-i sprijine pe cei
oribil mutilai, pentru c i nchipuie un cost prea ridicat al ajutorului, i
anume diminuarea prestigiului lor prin asocierea cu astfel de persoane.
Aa se face c i ocolim tocmai pe cei care au cel mai mult nevoie de
ajutor, n ncercarea de a-i ajuta pe alii putem s eum, s ajungem ntro situaie la fel de dificil, dac nu mai critic dect cea a victimei. Un
nottor mediocru va evita s se arunce n ap pentru a salva o persoan
n pericol s se nece.
Toate aceste constatri, care probeaz faptul c ajutorul dat depinde de
costul real sau antecalculat, ne atrage atenia Chelcea, au nu numai
valoare explicativ, dar i profunde semnificaii formative: putem spori
frecvena comportamentelor prosociale mrind competena oamenilor,
nvndu-i cum s acorde ajutor, sprijinindu-i s cunoasc terenul .a.m.d.
Explicaia afectiv, constinu psihosociologul romn, bazat pe
influena emoiilor i sentimentelor n producerea comportamentelor
prosociale, completeaz explicaiile de tip cognitivist. Cercettorii s-au
ntrebat: Cnd se acord mai mult ajutor? Cnd suntem bucuroi sau cnd
suntem triti ? Cele mai multe cercetri au pus n eviden o corelaie
direct ntre strile afective pozitive (bucurie, optimism, sentimentul
succesului etc.) i frecvena comportamentelor prosociale. O stare afectiv
6

pozitiv ne face s evalum mai generos resursele de care dispunem, ne

determin s fim mai ateni la tot ce ne nconjoar, ne sporete ncrederea
n noi nine i n capacitatea noastr de a-i ajuta pe alii, ntr-adevr,
bucuria l deschide pe om spre lume; tristeea l face s se nchid n sine.
Este suficient numai s sugerm oamenilor c au succes; este de ajuns si punem s citeasc o list de cuvinte afectogene pozitive i
disponibilitatea prosocial va spori.
Teoriile biologice ncearc s explice comportamentul prosocial
prin factori genetici, n cadrul acestor teorii, un loc central ocupndu-l
sociobiologia, care i propune s studieze sistematic bazele biologice ale
tuturor comportamentelor sociale, la animale i la om, ntr-o perspectiv
evoluionist.
Sociobiologii, subliniaz Chelcea, consider c altruismul are o baz
genetic: pentru a asigura ameliorarea reprezentrii genelor sale, individul
se identific apartenenei proprii i este obligat s acorde ajutor altora, n
funcie de gradul de rudenie. De aceea fratele este ajutat mai mult dect
un vr.
3. Emergena comportamentului prosocial
Interesul pentru studierea emergenei comportamentului prosocial,
constat S. Chelcea, a fost puternic suscitat de un caz real. La 13 martie
1964, o tnr, Kitty Genovese, a fost omort n strad sub privirile unui
numr de 73 de persoane. Asasinul, Winston Moseley, a maltratat-o mai
nti ndelung. Nimeni nu a intervenit, nu a dat telefon la poliie, dei
priveau scena din apartamente, de la fereastr.
Teoria difuziunii responsabilitii, consider psihosociologul romn,
explic inexplicabilul" prin ceea ce a fost denumit paradoxul lui Orlson:
las-l mai bine pe cellalt s intervin! Dac toi spectatorii" gndesc n
acest mod, nimeni nu intervine.
Apatia spectatorilor, consider Chelcea, poate fi micorat dac
martorii oculari comunic ntre ei, dac situaia nu este ambigu i dac
este permis accesul la informaia social. Ultima faz a modelului
emergenei comportamentelor prosociale const n intervenia de
ajutorare propriu-zis. Aceasta se produce cu att mai probabil cu ct se
consider c persoana care solicit ajutor nu este responsabil de situaia
n care se afl.
Un rol important n declanarea comportamentelor prosociale l joac
simpatia fa de persoana n cauz. Aceasta modific percepia
controlabilitii factorilor cauzali. Simpatia este cauza pentru care
acordm, cu precdere, ajutor persoanelor care seamn cu noi, care au
trsturi de personalitate similare cu ale noastre.
Exist, remarc S. Chelcea, diferite moduri de a ajuta, n funcie de
atribuirea responsabilitii pentru situaia ce reclam un comportament
prosocial, precum i de percepia privind responsabilitatea gsirii unei
soluii.
S-au distins, reine Chelcea, patru modele ale ajutorrii:
1) modelul moral (n cazul responsabilitii ridicate att n ceea ce privete
situaia, ct i gsirea soluiei);

2) modelul iluminist (cine se afl ntr-o situaie critic are responsabilitate

ridicat pentru situaia n care a ajuns, dar nu are nici o responsabilitate
sau are o responsabilitate sczut n imaginarea soluiei pentru ieirea din
criz);
3) modelul compensator (responsabilitate sczut pentru poziia critic n
care te gseti, dar nalt responsabilitate pentru soluionarea problemei);
4) modelul medical (individul are responsabilitate sczut att n legtur
cu situaia problematic, ct i cu depirea ei).
Cele patru modele de ajutorare, ne avertizeaz psihosociologul
romn, nu se rezum la situaii individuale. Ele pot fi aplicate unor
colectiviti largi, chiar unor popoare sau naiuni, schematic modelele de
ajutorare putnd fi reproduse ntr-un tabel cu dou intrri (Tabelul 1).
Cine
este
rspunztor
pentru rezolvarea situaiei
de criz
Noi
Alii
Cine
este
Noi
Modelul moral
Modelul
rspunztor
iluminist
pentru crearea
Alii Modelul
Modelul
situaiei de criz
compensator
medical
Tabelul 1. Cele patru modele de abordare a ajutorului
(Chelcea, 2003, apud Brickman, 1982)
Comportamentul prosocial este un comportament nvat. Expunerea la
modele prosociale mrete probabilitatea de ntrajutorare uman: cu ct
vom promova mai mult valorile sociale prin aciunile noastre, cu att i
vom influena mai puternic pe ceilali n sensul realizrii unor
comportamente prosociale.

3.1. Socializarea si functionarea normelor sociale

Granita dintre ajutorul interesat si ajutorul dezinteresat este foarte
greu de stabilit, dar atunci cand beneficiile celui care ajuta nu sunt directe
si previzibile, cand actiunile sunt in favoarea celuilalt, comportamentele
pot fi consirderate prosociale. In cadrul lor, altruismul adevarat ar fi
varianta maximala a dezinteresului, deorece in acest caz, in afara unei
satisfactii spirituale pure, lipsita de orice alta compensatie, alte beneficii
nu exista.
O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca la fel ca si alte
genuri de comportamente, cel prosocial este invatat in timpul socializarii
primare. Invatarea sociala, atat prin mecanismul direct al recompensei,
pedepsei
si
reintaririi,
cat
si
prin
observarea
consecintelor
comportamentale ale altor persoane ce intreprind actiuni prosociale
(invatarea directa, prin modele), conduce la insusirea de conduite altruiste
la copii. De altfel, s-a dovedit experimental ca reintarirea influenteaza
substantial si comportamentele adulte de ajutorare.

Intr-un studiu pe aceasta problema, indivizi de pe strada

principala a unui centru urban au fost rugati de catre o femeie sa-i
explice cum sa ajunga la un anume magazin. La unii le-a multumit
(conditia de recompensa), altora le-a spus ca nu a inteles nimic
din explicatiile lor (conditia de pedeapsa). Dupa un scurt timp cei
ce au fost rugati sa ajute s-au gasit in fata urmatoarei situatii: o
alta femeie si-a pierdut geanta pe strada (femeile erau, in fapt,
complice cu experimentatorul). Din cei aflati in conditia de
recompensa, 90% au returnat geanta, in timp ce 40% au facut
acelasi lucru dintre cei ce au fost pedepsiti (Moss, Page, 1972).
De ce comportamentele prosociale sunt incurajate de
societate? Comportamentele prosociale, aducand, in general, beneficii
grupurilor sociale, sunt, prin urmare, la cote inalte promovate de societate.
S-au sedimentat si norme in acest sens, trei aparand mai semnificative:
Norma responsabilitatii sociale pretinde ca oamenii sa-i ajute pe
cei ce depind de ei: parintii pe copii, profesorii pe elevi, superiorii pe
subordonati. Colectivitatile umane au dezvoltat si instante - formale si
informale - care vegheaza la buna functionare a acestei norme, dintre care
legile juridice si institutiile corespunzatoare sunt cele mai eficiente. Dar si
religia si codul moral al oricarei culturi includ printre prescriptiile
fundamentale datoria de a-ti ajuta semenul, si cu atat mai mult pe cei
apropiati. Iubirea aproapelui - expresia superioara a prosocialului - este
valoarea centrala in crestinism.
Norma reciprocitatii (Gouldner, 1960) cere ca daca ai fost ajutat
sa ajuti si tu pe facatorii tai de bine, desi aici accentul se muta de pe
asistenta dezinteresata - situandu-ne in paradigma schimbului social avem de-a face totusi cu acte prosociale, intrucat schimbul nu este direct
si imediat, nu se negociaza si in tot cazul, norma trimite la decentrarea de
pe egoismul pur. Altfel spus, teoretic ai putea fi ajutat, fara ca, in timp, sa
returnezi ajutorul. Si, de fapt, cazurile de acest fel sunt multiple. Norma
reciprocitatii pretinde sa-i ajuti pe cei ce te-au ajutat, chiar daca pe viitor
nu vei mai avea beneficii din partea lor.
Norma justitiei sociale, care spune ca trebuie sa existe o
distributie cinstita (justa) a resurselor si beneficiilor intre oameni si grupuri
de oameni. Intr-o formula mai tehnica ea se regaseste in principiul
echitatii, (Adams, 1965) potrivit caruia starea de echitate dintre doi actori
sociali se realizeaza atunci cand raportul dintre ceea ce da (investeste)
si ceea ce primeste (castiga) a unuia e egal cu acelasi raport a celuilat.
Daca notam cu i investitiile si cu c castigurile, iar cu A si B cele doua
persoane, echitatea este prezenta in formula Ai/Ac = Bi/Bc. Daca relatia
dintre cele doua rapoarte este perceputa ca nonegala de catre persoanele
implicate, avem o situatie de inechitate si ele incearca restabilirea
inechitatii. Acesta se face fie prin ajustari pe plan comportamental
(marirea sau micsorarea costurilor sau a beneficiilor proprii sau ale
partenerului), fie pe plan pur psihologic (rationalizari si justificari de genul
in fond si el a facut, daca ma gandesc mai bine si eu beneficiez mult
etc.). In cazuri extreme, relatia diadica se poate rupe, atunci cand situatia
9

este considerata total inechitabila, iar modificari comportamentale ori

perceptive nu sunt acceptate. Asa se intampla de multe ori in cuplul
conjugal. Principiul echitatii opereaza, chiar daca intr-o forma mai difuza si
in contexte sociale mai putin structurate, in care cei care se compara in
raport de ce dau si ce primesc nu sunt in relatii de activitati directe si
stabile. Si e important de subliniat ca daca initiativele pentru rezolvarea
inechitatii vin de regula din partea celor dezavantajati (sau care se
considera ca atare), studiile experimentale, ca si realitatea cotidiana, ne
arata ca si cei supracompensati au tendinta de a redistribui beneficiile in
favoarea celor neindreptatiti, neindreptatiti de persoane, de institutii sau
pur si simplu de soarta. De aceea, norma si sentimentul justitiei sociale
conduc la comportamente prosociale.
3.2. Ajutorarea altuia ca proces decizional stadial
Observatii asupra unor evenimente din derularea vietii de zi cu zi, ca
si investigatii expres proiectate, au sugerat ca exista mai multe stadii in
luarea hotararii de a interveni sau nu intr-o imprejurare de urgenta, in care
calculul costurilor si beneficiilor este doar unul. Inspirati de modelul initial
a lui J.Darley si B.Latane (1968), cei mai multi autori considera ca patru
mari faze pot fi desprinse in respectivul proces decizional. Ele sunt
reprezentate grafic in figura 1. Vom comenta in continuare succint aceste
faze.
In legatura cu perceptia nevoii de ajutore, de notat ca unele situatii
apar clar ca solicitand asistenta urgenta (un batran ce a cazut si nu se
poate ridica, un individ ce este pe punctul de a se ineca, o casa ce ia foc
s.a.), in timp ce altele sunt ambigue (un zgomot de cazatura noaptea in
apartamentul vecin sau pe scari). Apoi, in aceste cazuri perceptia propriuzisa este totdeuna insutita de interpretari si definiri ale contextului.
Intr-un experiment (Shotland, Straw, 1976), un lot de studenti au fost
rugati sa vina seara la facultatea de psihologie pentru a completa niste
chestionare. Lucrand fiecare intr-o camera separata, la un moment dat au
auzit cum pe coridor are loc o incaierare intre un barbat si o femeie (erau
de fapt studenti de la teatru, complici de-ai experimentatorului). Femeia
striga intr-una lasa-ma in pace, ia mana de pe mine. Dar intr-o conditie
experimentala (de casatoriti), ea adauga: nici nu stiu de ce m-am maritat
cu tine, pe cand in cealalta conditie (de necunoscuti), replica
suplimentara la lasa-ma in pace era nu te cunosc. Pentru prima
conditie, numai 19% din studentii subiecti au intervenit, in vreme ce
pentru cea de-a doua, 65%. Desi situatia era aproape identica in continutul
ei fizic, subiectii au perceput ca femeia are mai multa nevoie de ajutor
cand a fost vorba de un barbat strain.
Stadialitatea deciziei pentru comportamentul prosocial
1. NU exista probleme
2. DA. NU este responsabilitatea mea
3. DA. NU se merita: prea mult risc, prea mult timp etc.
4. DA. NU pot sa-mi dau seama cum
5. DA
Figura1. Acordarea ajutorului ca proces decizional stadial (dupa Sears s.a)

10

Asumarea responsabilitatii personale este in legatura cu

internalizarea normei responsabilitatii sociale, precum si altor factori ce tin
de situatie sau de caracteristicile celui care ar putea da ajutor. Conteaza,
bunaoara, in ce proximitate spatiala sau psihologica esti cu cel care are
nevoie de ajutor.
De exemplu, pe plaja, de la o mai mare distanta observi cum cineva
ii fura lucrurile unei persoane abia intrata in apa. Angajarea in a recupera
lucrurile si a i le inapoia individului, care nici macar nu te-a vazut vreodata,
este mult mai mica decat atunci cand esti vecin de plaja cu el. Si
bineinteles, responsabilitatea e mai mare daca te-a rugat sa ai grija de
lucruri.
De asemenea, te simti in mai mare masura obligat in a interveni intro situatie ce necesita ajutorul, daca te consideri competent.
Responsibilitatea se accentueaza in cazul in care asistenta acordata
presupune cunostinte din profesia pe care o ai. Aici, norma
responsabilitatii sociale se specifica in aceea a datoriei profesionale.
Estimarea costurilor si beneficiilor in atari imprejurari se refera nu numai la
raportul intre propriile pierderi si castiguri, ci si la raportul dintre acestea si
cele ale receptorului de ajutor. Daca costurile implicate in comportamentul
prosocial le evaluezi ca fiind mari, iar beneficiile ce urmeaza sa fie asistat,
ca mici, ajutorul e putin probabil sa aiba loc. Dimpotriva, cu cat nevoia de
ajutor este mai pronuntata, si cu cat oferi mai mult ajutor -; fara riscuri
foarte mari -; cu atat interventia este mai plauzibila si satisfactia
(beneficiul psihic) este mai substantiala. Si mai e de observat cum
costurile sunt prezente nu doar cand ajuti, ci si uneori cand te sustragi de
la ajutor. Judecata celorlalti, ca puteai interveni dar nu ai facut-o, duce la
discomfort psihologic si o micsorare a stimei de sine.
Ultima faza inainte de actiunea efectiva este decizia pentru o
varianta sau alta de ajutorare. In aproape orice imprejurare ce implica
ajutor sunt doua modalitati fundamentale de interventie : a actiona direct
(aperi pe cineva care este batut) sau a cere asistenta agentilor si a
institutiilor specializate (in cazul de mai sus chemi politia). Decizia pentru
o forma sau alta de interventie depinde de variabile cum sunt capacitatile
si cunostintele celui in cauza, mijloacele materiale pe care le poseda,
urgenta situatiei etc.
Exista mai multe motive datorita carora oamenii nu se angajeaza in
conduite prosociale: nu percep situatia ca alarmanta; nu se simt
responsabili in a da asistenta, considera costurile implicate prea mari, ar
vrea sa ajute, dar nu stiu cum. Desigur, nu in toate stadiile si nu la toti
indivizii deciziile sunt clar binare (da si nu), dar comportamentele
ezitante reprezinta, in atari imprejurari, pana la urma, tot alternativa de
neajutorare. Pe de alta parte, nu orice eveniment si nu orice persoana
parcurge in intregime stadiile mai sus analizate. Cel ce se arunca in foc sa
salveze viata unui copil se gandeste mai putin la responsabilitati, pierderi
si castiguri si modalitati de actiune. Asemenea acte par a fi, mai degraba,
motivate de sentimente si de valori inserate prin socializare in straturi de
mare adancime a personalitatii. Sau poate ca sunt genetic programate. In
tot cazul, o serie de factori mai specifici, de personalitate si de context,

11

decat cei mentionati pana acum, intervin in comportamentul de natura

prosociala.
3.3. Interactiunea personalitate - situatie
3.3.1. Caracteristici ale ofertantului de ajutor
Psihologii sociali si-au pus intrebarea daca exista anumite trasaturi
de personalitate care obstacoleaza sau faciliteaza conduitele prosociale. Sa constatat ca nu se poate stabili un profil de personalitate general a celui
ce sare in ajutor la nevoie, cat mai degraba o corelatie intre anumite
atribute personale, tipul de ajutor acordat si conditiile in care el se
desfasoara. S-a confirmat experimental, de pilda, ca adultii cu o mare
nevoie de aprobare sociala sunt mult mai caritabili comparativ cu cei ce au
astfel de nevoie mai mica, dar numai cand actele lor au fost nemijlocit
inregistrate (vazute) de altii (Satow 1975).
Atitudinea si starea emotiva vizavi de un episod ce ar necesita
asistenta influenteaza comportamentul prosocial. D. Batson (1981) crede
ca in fata cuiva care este in necaz si in suferinta, doua modele atitudinal -;
emotive contradictorii functioneaza : 1) preocuparea empatica, adica
centrarea pe intelegerea si suferintele celuilalt; 2) preocuparea fata de
propriile stari psihice cauzata de o situatie incarcata emotional (in care
cineva este agresat sau i se intampla ceva neplacut). Prima reactie duce la
ajutorarea celui cu probleme, a doua (centrarea pe sine) poate conduce la
asistenta prosociala, dar din motive egoiste, pentru a-si rezolva propriul
discomfort emotional. Insa, de regula, oamenii incearca sa se elibereze din
tensiunea produsa de episoade si scene dramatice, dar nu implicandu-se,
ci parasindu-le. De altfel, Batson si-a bazat constructia sa teoretica pe
studii concrete, care arata ca atitudinea empatica angajeaza cu mai mare
probabilitate acte de ajutorare.
O multitudine de studii s-a concentrat asupra importantei dispozitiei
sufletesti in acordare de ajutor. Starea de buna dispozitie (ai obtinut o nota
mare la examen, ai primit o scrisoare de la cel drag etc.) indeamna la
conduite prosociale la generozitate. Nu este destul de clar ce mecanisme
psihosociale sunt implicate, dar se pare ca norma echitatii ar juca un rol :
constatarea contrastului dintre bucuria ta si necazul altuia te trimite in
numele justitiei sociale la acte care sa se refaca cat de cat echilibrul
interuman. Efectele dispozitiilor sufletesti negative sunt mai variate decat
cele ale dispozitiilor pozitive. O proasta dispozitie afectiva obstacoleaza
interventia prosociala, intrucat persoana in cauza este concentrata asupra
necazurilor personale si are, deci, mai putine preocupari empatice, dar in
acelasi timp, dezvolta compasiune pentru semenul aflat in dificultate, prin
efectul similaritatii. Apoi, o stare de suparare ar putea fi contrabalansata
prin multumirea ca ai facut un bine. Trecerea in revista a rezultatelor
cercetarilor pe aceasta tema (Sears si altii 1991) arata in mare disens cu
privire la rolul dispozitiilor sufletesti negative.
3.3.2. Contextul de interventie prosociala
Contextul concret in care o anumita imprejurare cere ajutor are o
importanta cruciala daca el va fi acordat sau nu, si in ce masura. De altfel,
contextul este locul de intersectie a atributelor donatorului si
12

primitorului de asistenta si caracteristicilor de ambianta

exterioara, actiunea prosociala fiind rezultanta interactiunii dintre
factorii de personalitate a subiectilor umani implicati si a unor
variabile situationale. Intrucat primii au fost analizati anterior, sa ne
oprim acum asupra celor din urma.
O clasa importanta de variabile ce opereaza in asistenta prosociala
sunt cele ecologice (de mediu fizic si demografic). Dintre acestea, starea
generala a vremii conteaza destul de mult. Numeroase studii de teren si
laborator au confirmat ideea populara ca o vreme placuta (senin,
temperatura comfortabila) incurajeaza actele prosociale. Datele unor
asemenea cercetari au aratat si ca un zgomot mai puternic afecteaza
acordarea de ajutor. Dar nu atat intensitatea in sine conteaza, cat
diferenta ei fata de cea a zgomotului obisnuit al unui context. S-ar parea
ca o intensitate mai mare decat cea normala alarmeaza oamenii si ii
indeamna, prin urmare, sa neglijeze persoanele aflate la necaz. Marimea
localitatii are, de asemenea, importanta in actele prosociale, in sensul ca
acestea sunt, proportional, mai frecvente in asezarile mai mici decat in
marile orase. Probabil ca explicatia este in legatura cu aprobarea si
dezaprobarea celorlalti, contextul de anonimat specific marilor aglomerari
urbane micsorand simtul responsabilitatii personale. Faptul daca individul
care este pus in situatia de a ajuta este sub presiunea timpului sau nu, are
o mare semnificatie in decizia de a actiona prosocial.
Factorul timp este determinant fata de alte variabile, si ele
importante.
Intr-un experiment (Darley, Batson 1973), mai multi studenti de la teologie
au fost rugati, individual, sa mearga intr-o cladire apropiata pentru a avea
o discutie cu un specialist. Unora li s-a spus ca tema convorbirii este cea a
Bunului Samaritean din Biblie (cazul altruistului pur), altora ca ea se refera
la ce sanse profesionale au ei dupa absolvire (neutra prosocial). Apoi,
unora li s-a comunicat ca discutia incepe doar peste cateva minute bune,
iar altora ca trebuie sa se grabeasca, deoarece specialistul ii asteapta
deja. Pe traseul dintre cele doua cladiri au intalnit un individ cazut jos,
saracacios imbracat, ce tusea si gemea. Numai 10% din cei ce se grabeau
au oferit ajutor, comparativ cu cei 63%, dintre cei care nu erau sub
presiunea timpului. Rezultatul este, desigur, de asteptat. Dar destul de
surprinzator este faptul ca natura subiectului discutiei nu a produs
diferente in a ajuta sau nu; cei ce mergeau sa discute despre exmplarul
altruist nu s-au angajat in mai mare masura in a oferi asistenta.
Constrangerea de timp a pus in umbra preocuparea fata de cel aflat la
nevoie.
Mai mult decat factorii fizici de mediu, interventia psihosociala
depinde de prezenta altor oameni in context. Prezenta celorlalti poate
stimula respectiva interventie, dar o poate si inhiba. O stimuleaza in
masura in care a face bine este dezirabil social si, in consecinta,
comportamentul tau, va fi aprobat si pretuit de cei din jur.
O inhiba in mai multe conditii si prin mai multe mecanisme si anume:
ceilalti influenteaza in masura considerabila definirea situatiei,
interpretarea ei ca grava sau nu. Atunci cand imprejurarile apar ambigue,
mai putin structurate, daca altii nu intervin, inseamna pentru prezumtivul
13

donator
de
ajutor
ca
nu
este
o
situatie
critica.
chiar daca situatia apare evident una care necesita ajutor, din moment
ce ceilalti nu se amesteca, ai si tu o retinere cauzata si de grija de a nu-i
ofensa pe ceilalti. Te gandesti ca neangajarea celorlalti are la baza
evaluarea de catre ei a situatiei ca fiind periculoasa sau una care nu
merita interventia. Dorinta de a evita dezaprobarea celor pezenti face
putin probabila actiunea de ajutorare.
cu cat mai multi indivizi asista la o intamplare ce pretinde o interventie
de ajutorare, cu atat mai mult are loc o difuzie de responsabilitate. Fiecare
din martorii la o atare scena banuiesc ca ceilalti au facut deja ceva (au
chemat pollitia, de pilda), sau ca sunt pe punctul de a o face. Daca o
singura persoana se gaseste in fata unei situatii de ajutorare, toata
responsabilitatea, ca si gratificatia ulterioara, ii revin numai lui, pe cand
daca mai multi indivizi sunt prezenti, responsabilitatea, ca si eventualele
recompense (de aprobare sociala), se disipeaza, sunt difuze. Asistarea mai
multor martori oculari la un eveniment critic induce o stare de neangajare
(bystander effect, Latane & Darley 1970). Acest efect nu functioneaza
atunci cand unul din cei prezenti este perceput ca mai competent in a oferi
ajutor. Dimpotriva, responsabilitaea se centreaza pe el si este, prin
urmare,
cumva
obligat
sa
actioneze.
Acordarea de asistenta celui aflat la nevoie are, in general, consecinte
pozitive asupra acestuia. Dar si aici depinde mult contextul de ajutorare. In
multe cazuri, cel ajutat, prin faptul ca este pus, mai mult sau mai putin
explicit, intr-o situatie de inferioritate si de obligatii fata de binefacatorul
sau, traieste un disconfort puternic. Disconfortul dispare sau se reduce
simtitor cand ajutorul este reciproc, sau cand el nu vine de la o alta
persoana. Acest din urma fapt a fost dovedit experimental (Karabenik &
Knapp 1988). Niste studenti aveau de realizat sarcini dificile la computere.
La jumatate dintre ei li s-a spus ca pot fi ajutati de un specialist, iar la
cealalta jumatate, de catre un computer. Numai 36% din prima categorie
au cerut asistenta, in vreme ce, din cea de-a doua, 86%.
n concluzie, datele empirice, cu explicatiile si interpretarile atasate lor,
indica cat de variabila si de complexa este motivatia si decizia de a
actiona prosocial. Se subliniaza ca actele de acest fel sunt rezultanta
tensiunii dintre factorii ce blocheaza actiunea si cei ce trimit inspre ea, si
ca, deci, cele mai multe dintre ele sunt departe de a fi total dezinteresate.
Aceste preocupari nu trebuie sa umbreasca valoarea comportamentelor
prosociale. Dincolo de motivele ce le stau la baza, ele sunt, in contrast cu
cele antisociale, benefice si umane.
4. Modelul stadial al dezvoltrii morale (L. KOHLBERG)
suplimentar
Nivelul
dezvoltrii
morale

Tipuri de raionare
moral

De ce trebuie s ne
comportm moral i
s
respectm
regulile ?

14

Nivelul 1
Preconvenional,
premoral (4 9
ani)

Nivelul 2
Convenional
- morala
conformrii
convenionale fa
de rol (9 14 ani)

Nivelul 3
Postconvenional
- principiile morale
de autoacceptare
(dup 14 ani)

Tipul 1: Orientare prin

pedeaps i conformare

Respectm regulile ca
s evitm pedeapsa

Tipul 2: Hedonism
instrumental naiv

Ne conformm pentru
ca
n
schimb
s
obinem recompense

Tipul 3: Comportamentul
moral al copilului care
menine relaii bune i
obine aprobarea
celorlali

Ne conformm ca s
evitm dezaprobarea,
nemulumirea
altora

Tipul 4: Comportament
moral de meninere a
autoritii

Tipul 5: Morala de
contract a drepturilor
individuale i a legii
acceptate democratic
Tipul 6: Morala
principiilor individuale de
dreptate

Ne conformm ca s
evitm
blamul
autoritilor
ndreptite
i
sentimentul
de
culpabilitate
care
rezult de aici
Ne conformm ca s
pstrm
respectul
spectatorului imparial
care
judec
din
punctul de vedere al
bunstrii comunitii
Ne conformm ca s
evitm autoblamarea

Lawrence Kohlberg a sesizat faptul c oamenii i formuleaz opiunile de

natur moral n baza unor motive care se modific sistematic i
consistent o dat cu naintarea n vrst. Pornind de la aceast premis, a
elaborat un model stadial al dezvoltrii raiunii morale n 6 nivele. Autorul
precizeaz faptul c aceste stadii nu sunt asociate cu anumite vrste
cronologice dect ntr-o manier relaxat i orientativ, existnd un
interval de vrst prescris pentru atingerea fiecrui stadiu. De asemenea,
menioneaz faptul c nu orice persoan poate s ating n dezvoltarea sa
cel mai nalt stadiu moral, ultimul din cadrul modelului propus.
Primele dou stadii, 1 i 2, vizeaz raiuni de natur moral
caracteristice pentru copiii pn la 9 ani la nivelul crora se distinge clar
tendina spre egocentrism. Kohlberg a inclus aceste prime dou stadii ntrun prim nivel pe care l-a i numit preconvenional deoarece
15

determinrile specifice acestor stadii nu se bazeaz esenial pe reguli i

convenii ce ghideaz n general, interaciunile sociale dintre indivizii
maturi. Raiunile n baza crora acioneaz subiecii la acest nivel sunt mai
mult instrumentale. Copiii respect reguli pentru c sunt interesai de
evitarea sanciunilor sau procurarea unor gratificaii ce deriv din aceste
asumarea conduitelor prescrise.
Urmtoarele dou stadii, 3 i 4, oamenii sunt preocupai de ceilali
oameni. Ei consider c moralitatea const n respectarea normelor i
conveniilor ca o datorie fade familie, instituia cstoriei, fa de ar.
Kohlberg a inclus aceste dou stadii ntr-un al doilea nivel, pe care l-a
numit convenional i care caracterizeaz copiii de peste 9 ani pn la
vrsta adolescenei. Spre exemplu, o persoan convenional consider
total nepotrivit gestul de a da foc drapelului rii sale.
Ultimul nivel cuprinde stadiile 5 i 6 este numit de autor
postconvenional pentru c se dimensioneaz ca cel mai nalt nivel de
raionalitate moral dup cel convenional. Judecile morale la acest nivel
sunt determinate de pattern-uri personale sau principii universale (e.g.
justiie, egalitate, respect pentru viaa semenilor) mai degrab dect de
prescripiile unor ageni ai autoritii sau ale vieii sociale. Oamenii care
ating acest nivel de dezvoltare moral percep regulile i legile ca fiind
arbitrare dar le respect pentru c reglementeaz conduita social i n
final protejeaz viaa celorlali. Ei consider c, n unele situaii, este
posibil ca drepturile individuale s eludeze reglementrile legale dac
procedurile de aplicare a acestora devin anacronice. Oamenii ating sadiul
5 doar dup vrsta adolescenei. Stadiul 6 este, n viziunea autorului atins
n destul de puine cazuri.

Aplicaie
Pentru a examina felul n care oamenii gndesc despre moralitate,
psihologii au analizat maniera n care subiecii rezolv teoretic dileme
morale, cum ar fi dilema lui Heinz. Ei au cerut acestora s hotrasc
dac un brbat numit Heinz ar trebui s fure un medicament rar i pe care
el nu l poate plti, pentru a putea salva viaa soiei sale bolnav de
cancer.

NIVELUL

Preconveniona
l

CUM ESTE CORECT?

AR TREBUI HEINZ
S FURE
MEDICAMENTUL?
1.S asculte autoritatea Heinz, nu ar trebui s
superioar pentru a evita fure
medicamentul
pedeapsa.
pentru c va ajunge
n pucrie.
2.S fac un schimb bun.
Heinz ar trebui s fure
medicamentul pentru
c soia lui l va
16

recompensa
trziu.

mai

3.S-i mulumeasc
ceilali, care-l aprob.
Convenional

Postconvenion
al

pe Heinz ar trebui s fure

medicamentul pentru
c i iubete soia i
pentru
c
are
aprobarea celor din
familie.
4.S
ndeplineasc
o
ndatorire,
urmnd Heinz ar trebui s fure
regulile sociale.
medicamentul pentru
c are o ndatorire
fa de soia lui sau el
nu ar trebui s fure
medicamentul pentru
c furtul este ilegal.
5.S respecte regulile i Heinz ar trebui s fure
legile dar pn la o medicamentul pentru
anumit limit.
c viaa este mai
presus dect orice.
6.S
mearg
dup
principiile
etice
universale, cum ar fi
dreptatea, egalitatea i
respectul pentru viaa i
drepturile omului.

Heinz ar trebui s fure

medicamentul pentru
c viaa este un lucru
deosebit care trebuie
respectat
i
prelungit.

17