IULIE

NR. 55•aNUL MMXVII

Atelier regional Povești

de lucru cu crapi
4 32
www.agvps.ro

Ierarhie și dominanță „Insecte”

în lumea animală apetisante
6 36
 CUPRINS
VâNăTOaRE 21 GLUME
3 EDITORIAL Buline
Nr. 55/IULIE Efectivele de urși, încotro? 22 MUNI}IE
MMXVII • Serie nouă 4 EVENIMENT Glonțul potrivit la vânatul potrivit
Atelier regional de lucru pentru 23 CHINOLOGIE
coexistența oamenilor și carnivorelor Vremea lui Cuptor
mari 24 PLANTE T~M~DUITOARE
6 ETOLOGIE Dudul
Ierarhie și dominanță în lumea
animală (I) PESCUIT
9 ACTUALITATE 26 COMPETI}II
Despre preocupările în materie de Campionatul A.G.V.P.S.
carnivore mari din alte țări europene de pescuit la crap - 2017
10 DE SEZON 28 COMPETI}II
Corvidele Campioni mondiali la individual și
11 GASTRONOMIE vicecampioni mondiali pe națiuni
Mușchiuleț de căprior în sos de 29 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~
hrean și vin de Porto Începutul unei pasiuni
12 ECOLOGIE 30 MAPANOND
Pădurile, noua miză a politicii Întinsurile Nubiene (II)
climatice europene 32 PESCUIT LA CRAP
13 ACTUALITATE Povești cu crapi
Un singur urs brun 33 GASTRONOMIE
mai supraviețuiește în Elveția „Cotlete” de crap cu sos de vin
FONDATĂ ÎN ANUL 1919 14 POVESTIRI 34 PESCUIT LA CRAP
REVISTĂ NAȚIONALĂ DE Safari la mistreți Provocări sub oglinda apei (II)
VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV 16 EVENIMENT 36 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~
Festivalul vânătorilor timișoreni „Insecte” apetisante
REDaCȚIa 18 DIN TEREN 38 RESTITUIRI
Președinte Pe meleaguri bihorene Fauna piscicolă și pescuitul din sudul
dr. ing. Neculai Șelaru 20 POVESTIRI țării în intervalul 1944-1946
Președinte executiv Haiduc 40 Solunar – Rebus – Mica publicitate
ing. Mugurel Drăgănescu
Redactor-șef
arh. Mugurel Ionescu
Redactor corespondent
prof. Bianca Ioriatti
Art Director
Aurel Neagu
Layout/Design
CREA
Difuzare
9 30
ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
acad. dr. Atilla Kelemen
dr. ing. Nicolae Goicea
dr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrația
Calea Moșilor nr. 128,
București, Sector 2, Cod 020882
10 36
Tel: 021-313.33.63
E-mail: revistavpr@yahoo.com
www.agvps.ro Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă
ISSN 1582-9650 Președinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;
Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.
Tipărit la ARTPRINT SRL Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),
Tel. 0723-130.502, Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), Liviu
E-mail: office@artprint.ro Coman (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu
Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. (Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc
Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele (Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu
publicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și
nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducerea (Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-
oricărui material fără acordul redacției este interzisă.
lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-
ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).
 Pe țeava puștii EDITORIAL

IULIE

VÅN~TOARE
Editorial 3
Atelier regional de lucru 4
Aspecte de etologie 6
Corvidele 10
Biodiversitate 12
Pe meleaguri bihorene 18

ziei. S-a ajuns în faza în care habitatul

Efectivele de urși, să nu mai suporte o atât de mare po-

pulația de urși care, din cauza unor lip-
suri, îndeosebi a hranei, a căutat alte

încotro? surse alternative de mâncare.

În prima fază, locuitorii din unele
cartiere din Sinaia și Brașov, de exem-
ELIADE BĂLAN plu, au considerat venirea urșilor în
oraș ca fiind ceva inedit, spectaculos,
deosebit de atractiv pentru turiști. La
rându-le, autoritățile locale au privit cu
indiferență cum sunt hrănite animalele
sălbatice cu mâncare adusă de acasă,
în special odată cu lăsarea întunericu-
lui. Există unități de alimentație pu-
blică în perimetre din apropierea
munților, unde hrănirea urșilor a deve-
nit o practică pentru atragerea vizitato-
rilor aflați în vacanță. În acest mod,
urșii au fost stimulați să se obișnuiască
cu omul și să coboare înspre localități,
semn de lipsă de gândire și responsabi-
litate. Mie mi se pare utilă întrebarea,
pe care trebuie să și-o pună fiecare din-
tre cei care reclamă astăzi pericolul da-
torat de prezența urșilor pe străzi, curți
și gospodării „Ce-o fi fost în capul
meu?” E drept că, pentru a-ți pune, au-
tocritic, această întrebare, îți trebuie
cap, nu glumă.
Este evident că și hrănirea urșilor,
Foto: NECULAI ȘELARU
și turismul cinegetic la „observatoare”
Problema gestionării populației de urși este departe de a fi au contribuit în același sens. Deci situa-
rezolvată. Se discută în diverse moduri, se emit păreri, se ția este mult mai complexă decât la
fac aprecieri cu privire la efective, destul de numeroase, prima vedere, iar gestionarea popula-
însă soluțiile întârzie să apară în aria responsabilității ției de urși necesită o abordare bazată
centrale. Deocamdată se poate vorbi de mai multe pe studii și soluții pragmatice. Nu cred
elemente care intră în ecuația decizională. Toată lumea că metodele de compromis, cum ar fi
recunoaște că numărul exemplarelor de urs a crescut relocarea, este o cale de rezolvare de
vertiginos în utimii ani, într-un habitat care a suferit durată. Cei trei factori, hrană, adăpost
modificări substanțiale. Conform unor studii, în România și densitate, trebuie analizați științific
ar fi între 6.000 și 7.000 de exemplare. Acestă densitate înainte de a pune în practică un pro-
exagerată a condus la apariția unor fenomene de migrație gram. Un program de management ra-
spre zonele locuite, de mai joasă altitudine, fapt ce a țional care trebuie elaborat rapid de
generat reacții negative din partea locuitorilor acestora. Ministerul Mediului, împreună cu toți
cei care au atribuții în gestionarea fon-

P
entru încetinirea fenomenului,
existent și în prezent, s-a mers
preventiv pe soluția cotelor de
intervenție, eliminate între timp din
considerente mai puțin cunoscute. În
aceste condiții, se pune întrebarea, ce
este de făcut? Într-un habitat relativ
restrâns și în continuă degradare, este
clar că această populație nu mai poate
fi ținută. Prin urmare, gestionarea
efectivelor din punct de vedere al re-
glării numerice devine o prioritate
pentru Ministerul Mediului. Impresia
mea este că problema în cauză se im-
punea rezolvată pâna în prezent. Nu
sunt specialist, dar ca jurnalist cu mare
experiență cred că s-a anticipat crește-
rea efectivelor de urși la un nivel care
poate crea probleme, însă a existat bi-
necunoscuta lentoare în luarea deci-
dului cinegetic.
În caz contrar, să nu ne mirăm dacă
numărul accidentelor nefericite, în care
oamenii sunt răniți, iar animalele din
gospodării sunt ucise, ar putea crește și
mai mult. Restabilirea unui nivel optim
al populației de urși din România, a de-
venit azi absolut neceasară, în condițiile
degradării evidente a calității habitatului.
IULIE 2017 | 3
 EVENIMENT

Atelier regional de lucru

pentru coexistența oamenilor
și carnivorelor mari
8-9 iunie 2017 – București, România
NECULAI ȘELARU
Cel de-al patrulea atelier regional de lucru al Platformei UE* pentru coexistența
oamenilor și carnivorelor mari, după încă trei astfel de ateliere organizate la Bruxelles,
a avut loc ca urmare a invitației și insistenței A.G.V.P.S., precum și asumării
responsabilității acțiunilor pregătitoare de către conducerea executivă a acesteia.

A
u achiesat la această iniția-
tivă, ulterior, membri ai Plat-
formei UE, printre care Biroul
de Politici Europene al WWF, și Secre-
tariatul Platformei.
Organizarea atelierului s-a impus
ca necesitate în contextul situației con-
traproductive generate, de fostul minis-
tru Cristiana Pașca Palmer, prin refuzul
nejustificat și sfidător de a stabili cote
de recoltă pentru urs, lup, râs și pisică
sălbatică, în perioada 2016-2017.
Lucrările atelierului s-au desfășurat
la Casa Capșa din București, pe parcur-
sul a două zile, și au cuprins două serii
de prezentări tematice și trei sesiuni de
discuții pe grupuri, importante pentru
înțelegerea situației din România, în
conjunctura preocupărilor UE pentru
protecția și conservarea, printr-o ges-
tionare sustenabilă, a celor patru specii
de carnivore mari din Europa. Ne refe-
rim la ursul brun, lupul cenușiu, râsul
eurasiatic și glutonul.
În program au fost incluse și acti-
vități sociale, precum și o excursie în
weekend, pentru cei disponibili, orga-
nizată pe Valea Doftanei, în scopul
documentării directe în privința bio-
topului carpatin al urșilor, amplasării
punctelor de hrănire complementară,
urmelor lăsate de aceștia etc.
La lucrări au participat 68 de spe-
cialiști din țară și străinătate, care au
reprezentat ONG-uri cu preocupări si-
milare în domeniile vânătorii, protec-
ției mediului și creșterii animalelor,
alături de delegați și copreședinți ai
Platformei și Secretariatului Platfor-
mei UE.
Lucrările atelierului au fost con-
duse de dl. Jurgen Tack, în calitate de
Copreședinte al Platformei UE din
partea ELO (Organizația Europeană a
Proprietarilor de Terenuri), și au fost
facilitate de prof. Alistar Both, expert
în conflictele dintre oameni și fauna
sălbatică.

* Platforma UE, care beneficiază de sprijinul CE, reprezintă un grup de șapte organizații reprezentative cu preocupări
similare, care au agreat să conlucreze în scopul de a promova căi și mijloace de minimalizare a conflictelor dintre om
și carnivorele mari (IUCN, WWF, ELO, CIC, FACE, Federația EUROPARC și Reprezentanții comuni ai crescătorilor de
reni din Finlanda și Suedia).

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

 În final s-a putut aprecia că atelie-
rul s-a desfășurat într-o atmosferă
participativă de lucru, care a făcut po-
sibilă o conlucrare eficientă a tuturor
părșilor prezente și o declarație co-
mună, după cum urmează:
„În data de 4 octombrie 2016, Mi-
nistrul Mediului, Apelor și Pădurilor al
României, dna. Cristiana Pașca Palmer,
a anunțat decizia de a nu mai stabili
cote de intervenție pentru urși bruni,
lupi, râși și pisici sălbatice, invocând în-
doielile manifestate față de metodele de
colectare a datelor privitoare la diver-
sele populații de carnivore mari din Ro-
mânia. Factorii interesați implicați în
coordonarea activităților legate de car-
nivorele mari au opinii divergente.
Pentru a facilita o discuție mai des-
chisă cu privire la modul în care se iau
deciziile privitoare la managementul
carnivorelor mari, Asociația Generală a
Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din
România (A.G.V.P.S.) și WWF Româ-
nia au hotărât să organizeze un atelier
comun dedicat problematicii conservării
și managementului carnivorelor mari
din România. A.G.V.P.S. și WWF Ro-
mânia au fost sprijiniți de organele care
le reprezintă la nivelul UE, și anume Fe-
derația Asociațiilor de Vânătoare și de
Conservare a Faunei Sălbatice (FACE)
și WWF International, care sunt mem-
bre ale Platformei UE privind Coexis-
tența între Oameni și Carnivorele Mari
(denumită în continuare Platforma), o
grupare de organizații al căror scop este
acela de a minimiza conflictele dintre
acestea și activitățile umane.
La finalul atelierului menționat,
participanții au agreat asupra urmă-
toarei versiuni consolidate:
• Promovarea modalităților și mij-
loacelor de minimizare și, ori de câte
ori este posibil, identificarea soluțiilor
pentru conflictele dintre activitățile
umane și prezența speciilor de carni-
vore mari, prin realizarea unor schim-
buri de cunoștințe și prin cooperare
într-o manieră flexibilă, constructivă și
de respect reciproc;
• Colaborarea pentru îmbunătăți-
rea coexistenței dintre oameni și carni-
vorele mari, în special cu acele persoane
care locuiesc în mediul rural și care
sunt cel mai apropiate de acestea.
Toate acestea sunt importante pentru
România, în special pentru populațiile
mari și semnificative de carnivore mari,
a căror importanță este recunoscută la
nivel internațional.
Participanții au convenit că mana-
gementul carnivorelor mari trebuie în-
temeiat pe dovezi științifice temeinice,
utilizându-se cele mai bune și mai
demne de încredere date disponibile.
Aceste eforturi necesită continuarea ac-
tivităților de cercetare, dezvoltare și in-
tegrare a eforturilor de monitorizare,
implicând toate grupurile de interes în
metodele de colectare. Toți participanții
au confirmat rolul important al vână-
torilor, al proprietarilor de terenuri pri-
vați și al celor care dețin terenuri în
arendă, precum și al altor factori inte-
resați de managementul carnivorelor
mari din România.
În cazul în care se promovează o
amplă participare/implicare din partea
tuturor factorilor interesați relevanți pen-
tru managementul carnivorelor mari încă
din etapa incipientă, acest fapt va avea,
fără doar și poate, un succes mai mare
decât eventualitatea în care s-ar impune
Aplicarea urgentă
a unui sistem de
gestionare eficientă a
urșilor-problemă, fiindcă
interdicția de vânătoare
actuală nu soluționează
această problemă”.
de sus în jos o anumită politică, în lipsa
unor consultări. Guvernele și agențiile tre-
buie să aibă în vedere toate aceste aspecte
la luarea deciziilor privitoare la manage-
mentul carnivorelor mari.
Participanții au identificat urmă-
toarele obiective, ca fiind prioritare
pentru discuții ulterioare:
• Crearea unui proces incluziv,
transparent, pe baza căruia să se poată
aborda în mod eficient problemele car-
nivorelor mari;
• Elaborarea unei politici clare pen-
tru deciziile privitoare la gestionarea
carnivorelor mari;
• Îmbunătățirea metodologiei de
monitorizare a carnivorelor mari;
• Crearea unei scheme de compen-
sare eficiente pentru pagubele cauzate
de carnivorele mari;
• Aplicarea urgentă a unui sistem de
gestionare eficientă a urșilor-problemă,
fiindcă interdicția de vânătoare ac-
tuală nu soluționează această pro-
blemă;
• Crearea unei motivații economice
pentru abordarea problemelor legate de
coexistență și consolidarea reputației re-
cunoscute a României ca destinație pen-
tru organizarea vânătorii la carnivore.
În scopul îndeplinirii tuturor aces-
tor obiective, participanții la atelier in-
vită Guvernul României să ajute -
utilizând Platforma UE - la moderarea
și facilitarea procesului și să garanteze
implicarea tuturor factorilor interesați
reprezentativi în viitoarele decizii refe-
ritoare la managementul și monitori-
zarea carnivorelor mari.
De asemenea, participanții solicită
Guvernului României să se bazeze pe
concluziile trase în cadrul atelierului și
să aibă în vedere continuarea acestui
proces prin înființarea unei Platforme
Naționale dedicate carnivorelor mari.
Participanții la atelier
09 iunie 2017”
IULIE 2017 | 5
 ETOLOGIE Aspecte de etologie

Ierarhie și dominanță
în lumea animală (I)
Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU
În abordarea acestui subiect, pe cât de sensibil, pe atât de interesant și util în
cunoașterea vieții sălbăticiunilor, ne vom referi, cu doar câteva exemplificări, la
aspectele comportamentale în această privință, constatate la câteva din speciile „de
interes cinegetic”. Trebuie precizat de la început că aceste două noțiuni, din prezentul
text, se referă doar la (câteva din) speciile de vânat care își duc viața în colectivitate,
fie în mici grupări familiale, fie în asocieri ale unor astfel de grupări, pe care le numim,
după caz, haite, ciurde, cârduri sau doar clanuri familiale.
PRECIZAREA NOȚIUNILOR adaptate. Altfel spus, are un rol asi- prin aplicarea unor lovituri cu ciocul,
Rol și importanță milabil unei selecții naturale. Odată în intensități variabile, între „frații” cu
În sensul strict aplicat acestor rân- instalate, dominanța și ierarhia ser- aceeași apartenență parentală, mani-
duri, ierarhia este o stare fundamen- vesc întregului grup și, prin extensie, festare declanșată instinctual, deci
tată într-o disciplinare pozițională și chiar speciei, ca o formă de adaptare moștenită genetic. Acest aspect a fost
comportamentală, în cadrul unei co- pentru supraviețuire. cercetat de către norvegianul Schjel-
munități de indivizi din aceeași spe- derup Ebbe, în 1922, denumindu-l
cie. Consecința firească a instituirii Instalarea dominanței pecking-order, care într-o traducere
unei stări de dominanță a unor indi- Relația de dominanță poate fi în- mai liberă ar însemna „comandă (or-
vizi asupra congenerilor din același țeleasă ca o rezultantă a unei acțiuni dine) stabilită prin ciupituri cu ciocul”.
grup este apariția unei ierarhii în agonistice – de conflict – între doi La mai multe specii de mamifere
structura grupului. Individul care a (posibil mai mulți) indivizi, în urma sălbatice, instalarea acelei situații de
dobândit o poziție dominantă – a căreia se instalează o situație de supe- dominanță se produce în urma unor
cărei durată se poate modifica în timp rioritate pozițională în interiorul gru- contacte fizice cu violență și durată
– capătă o prioritate de acces în des- pului. Manifestările unei intenții de a variabile, după care menținerea ei nu
fășurarea acțiunilor de hrănire și îm- obține această superioritate încep de- este însoțită întotdeauna de astfel de
perechere. Structura de dominanță vreme la multe specii de animale. La violențe, fiind suficientă adoptarea
joacă un rol asemănător cu cel al unui puii unor specii de păsări, fie la cuib, unor poziții și atitudini de către ambii
filtru, care nu reține – spre promovare fie în afara acestuia, apare o stare „parteneri de confruntare”. Cel aflat
– decât elementele cele mai bine conflictuală incipientă, materializată într-o situație de dominant, care
6 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
simte din partea unuia din indivizii
„subordonați” o încercare de a-l înde-
părta din această poziție privilegiată
sau doar o insubordonare fățișă față
de autoritatea sa, adoptă o poziție
(sau atitudine) de avertizare, iar celă-
lalt, înțelegând mesajul, adoptă și el
o atitudine clară de supunere. În func-
ție de specie, există o gamă largă de
posibilități de exprimare pentru am-
bele ipostaze, fie doar prin „limbajul
Foto: NECULAI ȘELARU
trupului”, fie asezonându-l cu unele
manifestări sonore.
Observată mai mult sau mai puțin,
ierarhizarea, în grupările unor ma-
mifere, se produce atât la cele erbi-
vore, dar mai ales la cele carnivore,
subliniind, încă o dată, că referirea se
face exclusiv la speciile cu instinct de
asociere, fie în simple clanuri fami-
liale, fie în grupuri de mărimi varia-
bile, în funcție de specie. Motivația
pentru ambele categorii – erbivor,
carnivor – este întotdeauna aceeași,
legată de nevoia de a asigura grupului
condiții de supraviețuire prin hrană și
prin perpetuarea reproducerii speciei.
În cele ce urmează, vom parcurge,
așa cum am precizat la început, doar
câteva exemple privind modul în care
funcționează acest proces – dealtfel
fundamental – din bio-etologia unor
specii de mamifere, în speranța că vor
fi edificatoare în această privință.
LUPUL
Am ales această specie deoarece
poate fi considerată ca oferind cel mai
bun și consistent exemplu în ceea ce
privește funcționarea ierarhizării și
dominanței într-un grup de animale.
Haita este forma sa caracteristică de
asociere, deci un termen consacrat
pentru această specie, cel puțin la noi.
Nu putem spune, de exemplu, o „haită
de mistreți”, ori o „haită de cerbi”, dar
în limbajul vânătoresc autohton corect
există și termeni definitorii pentru alte
grupări de animale, cu aplicabilitate
mai largă, fără alterarea sensului, de
exemplu cârd, folosit pentru unele
specii de păsări – gâște, rațe – dar uti-
lizabil și pentru cerb, căprior, mistreț.
Ne oprim aci, nedorind să facem o in-
cursiune semantică.
În privința formării haitei, unii cer-
cetători acceptă două situații potențiale.
Într-o primă posibilitate, haita
apare prin dezvoltarea unei familii,
mai precis a unui singur cuplu format
dintr-un mascul și o femelă, denumit
convențional „cuplul alfa” în tradu-
cere liberă, mai elastică, a primei li-
tere din alfabetul grec α, cu înțelesul
de primul – ca valoare, sau cel mai
potrivit situației. Primii lor pui vor fi
primii noi membri ai formației con-
stituite, dar față de părinți vor avea,
necondiționat, o atitudine și un com-
portament de subordonare. Aceștia
vor asimila de la părinții lor toate în-
vățămintele necesare vieții, în materie
de vânătoare, de luptă și de compor-
tament social. Părinții sunt ghizii și in-
structorii lor și niciunul dintre acești
pui nu este bântuit de vreo intenție in-
stinctuală de a pune la îndoială auto-
ritatea parentală, cel puțin în stadiul
juvenil sau subadult.
Dacă apar totuși cazuri de insu-
bordonare, acestea se rezolvă prin
aplicarea unor corecții fizice fără con-
secințe grave. Dealtfel, educația pui-
lor se inițiază și prin ceea ce am putea
numi „jocuri”, în cadrul cărora capătă
numeroase deprinderi folositoare vie-
ții de mai târziu. Această învățare prin
jocuri este întâlnită și la alte specii.
Când „cuplul alfa” se va împerechea
din nou în anul următor, noua proge-
nitură se va afla confruntată cu autori-
tatea celor doi părinți, dar și cu
superioritatea ierarhică a fraților și a
surorilor mai mari, născuți în prima ge-
nerație. Astfel, a apărut un ordin triplu
ierarhic, alcătuit din cuplul parental
alfa, din intermediari, (primii pui) ră-
Observată mai mult
sau mai puțin,
ierarhizarea, în grupările
unor mamifere, se produce
atât la cele erbivore, dar
mai ales la cele carnivore,
subliniind, încă o dată, că
referirea se face exclusiv la
speciile cu instinct de
asociere, fie în simple
clanuri familiale, fie în
grupuri de mărimi
variabile, în funcție de
specie.
mași în rang secund față de cuplul pa-
rental și din cei de rang inferior, adică
puii din a doua generație. Șeful „cuplu-
lui alfa” va fi întotdeauna masculul.
Într-o a doua posibilitate de alcă-
tuirea unei haite, un cuplu, înainte de
a avea pui, întâlnește un alt cuplu de
lupi și ambele cupluri, în consens, se
unesc din nevoia de a face față mai
ușor condițiilor de supraviețuire în
dobândirea hranei. Animalele gregare
au acest instinct de a face asocieri și
între grupuri. Astfel, un timp, cele
două cupluri pot vâna împreună în
deplină armonie, dar se poate întâm-
pla ca un mascul să fie mai abil și mai
experimentat decât celălalt în acțiu-
nile lor comune de vânătoare.
În acest caz apar, ipotetic, două
posibile situații. Prima ar fi ca lupul
mai puțin dotat pentru vânătoare să
„recunoască” și să accepte fără pro-
bleme superioritatea celuilalt, si-
tuându-se tacit într-o poziție de
subordonare, lipsind astfel orice con-
flict între ei. Într-o a doua ipoteză, se
poate întâmpla ca cei doi masculi să
fie sensibil egali în privința aptitudi-
nilor și experiențelor de vânătoare
acumulate. Datorită instinctelor de
dominare, între cei doi va apare, în
mod inevitabil, o înfruntare, care se
va tranșa într-o luptă, în urma căreia
pot să apară situațiile următoare.
Într-una, unul din competitori ar
putea fi ucis, iar celălalt, momentan în-
vingător, rănit și el, ar putea muri în
cele din urmă. În această situație, spe-
cia pierde de două ori, o dată prin dis-
pariția învinsului, care a dovedit totuși
calități de luptător, curaj și forța de a
lupta, iar bagajul să genetic, valoros
pentru specie, va dispare odată cu el.
La fel se va întâmpla cu învingătorul
rănit, care nu a supraviețuit rănilor pri-
mite în luptă și, astfel, va dispare încă
un bagaj genetic valoros pentru specie.
Cei care au lansat această ipoteză – pe
IULIE 2017 | 7
Ierarhie și dominanță
în lumea animală (I)
care am prezentat-o pentru interpreta-
rea interesantă, a unei logici care vine
din complicata orânduire genetică – in-
vocă, după cum vom vedea, o reglare a
lucrurilor, prin intervenția unei „decizii
genetice”, în interesul speciei, care nu
trebuie să piardă. Astfel, prin meca-
nisme – probabil insuficient cunoscute,
dar... presupuse – cei doi adversari vor
fi forțați instinctual de a evita reciproc
uciderea celuilalt, prin inhibarea acelui
instinct ucigaș, „murderer instinct”. Și
tot instinctual, cei doi vor urma o
schemă de atitudini și de mimică, în ge-
neral suficientă pentru a distribui rolu-
rile fiecăruia. Acest proces determină o
ritualizare a ieșirilor din stările conflic-
tuale, fără ca specia să piardă.
Ritualul confruntării
O fază inițială a confruntărilor non-
violente, cu importanță specifică, este
privirea, care constă în manifestarea
intenției de a domina adversarul
printr-o privire fixă, amenințătoare.
Dacă acesta nu pare prea impresionat
de o simplă privire, individul cu o por-
nire mai agresivă adaugă încă un ele-
ment de descurajare, un aspect de
mimică facială, rânjindu-și colții sau,
dacă mai este nevoie, adaugă și un
mesaj sonor, una sau două reprize de
mârâit amenințător. Dacă răspunsul
partenerului se materializează printr-o
privire piezișă în jos, ori ezitantă și
alunecoasă, înseamnă supunere și ac-
ceptarea situației de subordonare în
ierarhia haitei. Se poate ca, în cazul în
care cel amenințat cu privirea să în-
cerce o ripostă în aceeași manieră, răs-
punzând în același fel (privire fixă,
rânjet, mârâit), să fie un semn al unei
confruntări mai dure. Dar, nu întot-
deauna, deoarece individul care a răs-
puns amenințării poate să renunțe
rapid la continuarea confruntării și,
modificându-și modul de a privi, va
renunța la rânjitul colților și la mârâit
– pe care le-a folosit doar scurt timp –
și va adopta o atitudine de supunere,
cel mai ades exprimată în forma obiș-
nuită de a-și vârî „coada’ntre picioare”
sau, intuind iminența unui atac, se va
trânti pe spate, dezvelindu-și abdome-
nul – partea cea mai vulnerabilă a tru-
pului – oferită astfel adversarului cea
mai categorică dovadă de necondițio-
nată capitulare.
Mergând mai departe cu acest
exercițiu de încercări de dominanță
și ierarhizare, se mai sugerează o po-
sibilitate, plecând de la ideea că în cea
8 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
mai mare parte a confruntărilor nu
există un individ dominant absolut
ucigaș, care, în oricare confruntare in-
traspecifică, să-și ucidă partenerul de
confruntare, cu atât mai mult când
face parte din același grup și niciun
individ dominat nu este decis să se
lase ucis. Astfel, ni se sugerează din
nou că, adesea, au fost întâlnite des-
tule exemple în care unul din cei doi
indivizi să se comporte duplicitar, ma-
nifestându-se ca dominant (sau, cel
puțin la început, prin etalările obiș-
nuite, privire-colți-mârâit) dar, de
fapt, să arate o dovadă de supunere.
Să revenim însă la faza în care
unul din competitori, simțindu-se mai
slab decât adversarul său, se trân-
tește pe spate dezvelindu-și abdome-
nul, partea cea mai vulnerabilă,
moment în care celălalt ar putea să-l
sfâșie cu ușurință. Dar, în general nu
o va face, pentru că, pur și simplu, nu
poate. În fața unui gest de supunere
atât de clar, mecanismul de inhibiție
intervine prompt și blochează acel in-
stinct ucigaș la care ne-am referit mai
înainte, evident în beneficiul speciei.
Acest mecanism declanșator de in-
hibiție se transmite genetic și se poate
observa chiar și la pui, încă în prima
fază a existenței lor, care se trântesc
pe spate, cu labele în aer, descoperind
că este cel mai bun mijloc pentru a se
proteja și a potoli eventuala agresivi-
tate corecțională a unuia din părinți
Relația de dominanță
poate fi înțeleasă ca o
rezultantă a unei acțiuni
agonistice – de conflict –
între doi (posibil mai mulți)
indivizi, în urma căreia se
instalează o situație de
superioritate pozițională
în interiorul grupului.
ori din partea fraților mai mari.
Acești lupi, de rang inferior, nu tre-
buie considerați ca niște „sărmani
oropsiți”, chiar dacă ei vor fi ultimii
care au acces la mâncare (după etapa
în care primeau hrană regurgitată de
la părinți). De multe ori poate vor
putea să-și arate și ei colții, dar nu
vor avea restricții la joacă, iar mai târ-
ziu vor deveni, poate și ei, întemeie-
tori de haită.
Subiectul reprezentat de haită este
foarte vast și, mai ales, captivant și in-
citant în deslușirea subtilităților fasci-
nante care se includ în funcționarea sa.
Dar va trebui să ne rezumăm la comen-
tariile de până acum, nu înainte de a
adăuga doar câteva completări esen-
țiale. De pildă, trebuie precizat că haita
nu este o structură fixă și definitiv
imuabilă. Când numărul membrilor săi
devine prea mare față de resursele ali-
mentare, unii dintre aceștia sunt înde-
părtați din grupare, fapt care nu se
aplică membrilor de rang inferior. Ei
vor continua să beneficieze de avanta-
jele și protecția oferite de haită, până
când vor putea ei înșiși să devină înte-
meietori ai unei astfel de structuri. În
cea mai mare parte a cazurilor, sunt
respinse femelele tinere, de 2-3 ani, da-
torită faptului că, ajungând la maturi-
tate sexuală, pot intra în călduri în
același timp cu femela alfa, cu care pot
intra într-un conflict (de interese !) po-
zițional. Dar se întâmplă ca, înainte cu
puțin timp de apariția unui astfel de
conflict, tânăra femelă (în călduri) de-
cide să se retragă din gruparea în cauză
și, în mod sigur, va fi însoțită de un
mascul tânăr, care în haita din care a
plecat nu avea șansa să se împerecheze
prea curând. Și astfel, se formeamează
o nouă haită, care va vâna pe un alt te-
ritoriu, separat de cel al vechii haite.
– va urma –
 La zi ACTUALITATE

Despre preocupările
în materie de carnivore
mari din alte țări europene
Sinteză realizată de NECULAI ȘELARU
Prezentările de mai jos au
fost făcute de specialiștii
țărilor menționate, prezenți
la Atelierul regional de
lucru al Platformei UE
privind coexistența dintre
oameni și carnivorelor mari.

Î
n Croația și Slovenia, țări cu po-
pulații de carnivore mari mult
mai reduse decât în România,
gestionarea populațiilor de urs se face
cu participarea efectivă a vânătorilor,
în cadrul unui proiect denumit LIFE
DINALP BEAR, de monitorizare gene-
tică a populației speciei. Vânătorilor
le revine sarcina colectării probelor
din teren și a transmiterii acestor
probe pentru analize. În mod concret,
în cele două țări, peste 2.500 de vâ-
nători au colectat peste 5.000 de ast-
fel de probe. Prin prelucrarea acestora
în laborator, a fost posibilă stabilirea
amprentei genetice a populației locale
de urși și perceperea unei imagini de
ansamblu asupra efectivelor speciei.
În ambele țări, vânătoarea este ad-
misă la urs, în baza unor cote de re-
coltă mult mai ridicate procentual,
prin raportare la efectivele reale,
decât în România.
Toate părțile implicate în protecția și
conservarea populației de urs sunt mul-
țumite, deși cea mai mare parte a exem-
plarelor vânate sunt masculi, ceea ce
conduce spre un dezechilibru nedorit al
raportului între sexe (masculi-femele). reale a populațiilor acestor specii. De pulațiilor, pagubele produse altor utili-
Printre măsurile cu caracter de pro- aceea s-a agreat și impus ideea cola- zatori ai mediului, evoluția habitatelor
tecție prevăzute în proiect sunt folosi- borării părților, pentru realizarea în și urșii problemă. Metodele de monito-
rea pubelelor de gunoi anti-urs și cele comun a activităților de monitorizare. rizare sunt complexe, cuprinzând an-
de evitare a accidentelor de circulație, Sunt încă neînțelegeri în această pri- chete pentru strângerea de date din
cum sunt rampele de siguranță și por- vință, în condițiile în care doar o parte teren, folosirea camerelor de luat vederi
țile redirecționate dinspre căile rutiere. dintre vânători sunt convinși de nece- de la distanță, stabilirea amprentelor
În Slovacia, urșii beneficiază de sitatea conlucrării. Sunt diferențe de genetice, ascultarea și înregistrarea ur-
protecție deplină, iar vânarea este opinii și în ceea ce privește alte carni- letelor, telemetrie și monitorizarea pa-
permisă doar în cazul exemplarelor vore mari în afara ursului. Tocmai de gubelor. Procesul de monitorizare a fost
problemă. Spre deosebire de urși, vâ- aceea se insistă, în continuare, pe ne- facilitat prin implementarea a opt pro-
narea lupilor este admisă, având sta- cesitatea dezvoltării dialogului între iecte VIAȚA – NATURA, derulate pe
bilit sezon legal de vânătoare. Doar părți și a colaborării acestora. parcursul ultimilor 20 de ani, printre
vânarea râșilor este interzisă total. În Grecia, prin „monitorizarea” care proiectul „LIFE AMYBEAR” privind
Ca și în România, au existat neîn- speciilor de carnivore mari (urs, lup, „Îmbunătățirea condițiilor de coexis-
țelegeri între vânători și membrii șacal auriu și râs), se urmărește: terito- tență între oameni și urși în orașele
ONG-urilor de protecție a carnivorelor riul ocupat de populațiile locale ale Amyndaio și Florina din partea de nord
mari în privința estimării mărimii acestor specii, nivelul și tendințele po- - vest a Greciei”.
IULIE 2017 | 9
 DE SEZON
așa, „suratele” devin prezențe obiș-
nuite. La locuri noi, locatari noi!
Dacă treci fără să le iei în seamă,
dacă, în mașină, conduci mai departe,
fără să oprești și fără să faci vreun
gest ieșit din comun, te ignoră, sau cel
puțin așa pare. Dar, „ferească Sfântul”
să te oprești să privești sau să încerci
să faci o fotografie! Ca să nu mai vor-
bim de cunoscuta situație când ai un
băț în mână sau arma de vânătoare.
Dispar într-o clipită, de parcă nici nu
ar fi fost vreodată pe acolo. Am insis-
tat odată, m-am oprit pentru un mo-
ment și apoi am plecat departe. Au
zburat toate, care-ncotro. Apoi, as-
cuns de data asta privirilor cercetă-
toare, m-am întors. După nici zece
minute erau toate, bine-mersi, înapoi
pe locurile lor de observație!

„Raiul” pe pământ
Un alt exemplu ușor de observat
sunt locurile, tot mai dese de altfel,
din păcate, unde gunoiul urban se

Corvidele adună în grămezi fără număr aruncat

la voia întâmplării. Așa am întâlnit pe
malul Argeșului, mai jos de barajul la-
MAC cului de acumulare din dreptul comu-
nei Căteasca, iar exemplele pot
Vara a pus deja stăpânire peste fire, iar până la continua.
deschiderea sezonului la păsăret, în luna august, mai Aflate în imediata vecinătate a te-
este ceva timp de trecut. Până atunci însă, ca să nu renurilor de vânătoare, unde prepeli-
punem chiar de tot pușca în cui, putem ieși la corvide. țele, potârnichile și fazanii își găsesc
Fie că este vorba de ciorile grive sau de coțofene, putem adăpostul, aceste locuri devin un ade-
avea partide reușite de vânătoare. Un pic de antrenament vărat „rai” pe pământ pentru corvide.
și practică la tirul la zbor ne vor pregăti numai bine Ce se alege de pontele celorlalte pă-
pentru deschiderea la prepelițe din luna lui Gustar. sări și de puii vânatului mic, care ar
trebui să asigure popularea naturală,

C
uibărind în arborii înalți de la imens tupeu. Oriunde s-a creat o cât nici nu vrem să ne mai gândim. Cor-
liziera pădurii și din crânguri de mică nișă unde hrana se poate pro- videle, stabilite în aceste zone, bene-
sau folosind arbori izolați ce cura ușor, apar și dumnealor, gata să ficiază permanent de hrană, pe de o
oferă poziții perfecte de observare, ia în stăpânire noul teritoriu. Și uite parte oferită de gunoaiele care sunt
ciorile grive își trădează prezența prin
gălăgia caracteristică, ținând sub ob-
servație terenul deschis. Putem să le
urmărim în timpul zilei, observând
traseele pe care se deplasează. Le
putem aștepta dimineața, când pleacă
spre locurile de hrănire, sau seara,
când se înapoiază la locurile de în-
noptat. De regulă, dacă nu sunt de-
ranjate, respectă cu „conștiinciozitate”
aceste locuri și trasee.

„Locatari” mai vechi și mai noi

La fel se întâplă și cu coțofenele,
pe care le găsim nu numai la țară,
prin sate sau prin crângurile de la
marginea lor, dar și în oraș, prin par-
curi și grădini, printre mașini și, mai
nou, în număr uimitor de mare, în așa
numitele cartiere rezidențiale, unde
stau, observă, și iau cu asalt orice s-ar
putea posibil mânca, dovedind, nici
mai mult, nici mai puțin, decât un
10 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
„împrospătate” aproape zilnic și, în
plus, de ouăle și puii celorlalte păsări,
la care ajung foarte ușor, deplasându-
se în terenul de vănătoare ori de câte
ori hrana mai ușor accesibilă de la gu-
noaie se împuținează. Așa se face că
„musafirii nepoftiți” duc un adevărat
trai pe vătrai!
Care este răspunsul nostru la situa-
ția existentă? În ultimul timp, se pare,
aproape nici unul. Autorizațiile la ră-
pitoare par a fi tot mai puține, iar car-
tușele tot mai scumpe. Poate pe ici, pe
colo, câte o acțiune de combatere. Cine
mai vrea să cheltuie bani pe cartușe ca
să împuște ciori și coțofene?! Iar dacă
ne gândim și la faptul că vânarea lor
cere un pic de timp și efort pentru ob-
servații în teren și că suntem din ce în
ce mai comozi și ducem o lipsă acută
de timp, avem deja un tablou conturat,
nu în bine, al situației. Pagubele pe
care le fac în ternurile de vânătoare
sunt bine cunoscute. De la ouăle și puii
de prepeliță, potârniche și fazan și
până la puii de iepure, toate constituie GASTRONOMIE VÅN~TORESC~
o pradă mult râvnită de corvide.

Și totuși…
Vânătoarea la corvide, fie la cuib,
pe traseele de deplasare sau cu
atrape, poate da roade în acest timp
din an. Silueta bufniței alături de alte
câteva siluete de ciori sau coțofene,
plasate într-un loc vizibil, se mai prac-
tică încă și astăzi cu succes. Dacă
adăugăm „scenariului” și folosirea
chemătorii manevrate cu îndemânare,
cu care imităm cârâitul agresiv al gri-
velor, putem asigura un plus de șansă
partidei. Despre preocuparea pentru
vânătoarea în sine la corvide și antre-
namentul pe care vânarea acestora ni
le pot oferi, observăm însă, cu părere
de rău, că le regăsim tot mai rar, în
MUȘCHIULEȚ DE CĂPRIOR
această perioadă din an.
Și totuși, pasiunea pentru vână-
ÎN SOS DE HREAN
toare și pentru ocrotirea faunei cine-
getice pot oferi motive suficient de
ȘI VIN DE PORTO
puternice pentru a ieși mai devreme NANA NINA
în teren la combaterea corvidelor, ac-
țiune a căror efecte benefice se pot Ingrediente: un mușchiuleț de la jumătate și capătă consistența de
vedea, cu siguranță, într-un viitor nu căprior, 250 ml de ulei de măsline, sos. Se adaugă mușchiulețul și se dă
foarte îndepărtat. Altfel, în teren, în 120 ml vin de Porto, două linguri de la cuptor până se pătrunde carnea,
loc de prepelițe, porumbei, gugu- sos de hrean, piper, sare, cimbru sau mediu sau după preferință.
știuci, fazani sau potârnichi, s-ar rozmarin, după preferință. Se porționează mușchiulețul și
putea să găsim numai… corvide! Vi- Preparare: mușchiulețul bine se servește pe farfurii încălzite, se
guroase și agresive, cu o vitalitate ui- condimentat, se așează într-o tigaie toarnă peste carne din sosul de vin
mitoare și lăsate să prospere la voia preâncălzită, cu 125 ml de ulei și se de Poto și hrean și se poate garnisi
întâmplării, acestea nu se vor da la o pune la foc mediu să se rumenească cartofi noi fierți în coajă și legume
parte și vor continua să ia cu asalt te- ușor, 2-3 minute pe fiecare parte. În ușor înnăbușite. Un pahar de vin
renurile de vânătoare, etalându-și altă crăticioară se amestecă uleiul roșu, cabernet, shiraz, va da un plus
fără jenă tupeul și provocând pagube rămas cu vinul de Porto și sosul de de savoare bucatelor.
greu de recuperat, în dauna vânatului hrean și se dă la foc mic, până scade Poftă bună!
pe care încercăm să îl ocrotim și pro-
tejăm.
IULIE 2017 | 11
 ECOLOGIE Biodiversitate
Pădurile, noua miză a
politicii climatice europene
BIANCA IORIATTI
Fără a intra în polemica privind motivele încălzirii planetei noastre (imputabile omului
și activităților industriale sau unui fenomen natural care a mai avut loc cândva),
concluzia este fără drept de apel: pământul se încălzește, fapt manifestat prin
primăveri mai timpurii, modificări ale nivelului de precipitații, o creștere a frecvenței
fenomenelor meteorologice extreme etc.
C
um era de așteptat, Uniunea
Europeană vrea să încurajeze
o mai bună protecție a pădu-
rilor prin noi legi. Acest subiect a dat
însă naștere unor dispute aprinse: pe
de o parte, Bruxelles dorește consoli-
darea politicii climatice, pe de alta,
unele state membre cred că exploata-
rea mai intensă a pădurilor ar fi solu-
ția în lupta cu încălzirea climei.
Emisiile de gaze
Suprafața împădurită, care acoperă
aproape 40% din teritoriul UE, ab-
soarbe astăzi circa 10% din emisiile
12 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
anuale de CO2, captate prin fotosinteză
și stocate în trunchiurile, ramurile și ră-
dăcinile arborilor, dar și în soluri. Un
rezervor de carbon natural pe care Bru-
xelles ar dori să-l conserve prin emite-
rea unui nou regulament comunitar.
Însă, câteva țări cu suprafețe forestiere
semnificative, începând cu Franța, do-
resc o exploatare mai intensivă a arbo-
retelor și terenurilor forestiere.
Dezbaterea se axează pe ceea ce ex-
perții numesc „utilizarea terenurilor,
schimbarea destinației de folosire a tere-
nurilor și pădurilor”. Bilanțul carbonului
din acest sector (diferența dintre volu-
mul de carbon absorbit din atmosferă
de către arbori și plantații și volumul de
carbon emis din cauza defrișărilor sau
tăierilor de păduri) a fost până acum
contabilizat în cadrul protocolului de la
Kyoto, privind reducerea gazului cu
efect de seră. Textul urmează să fie în-
locuit, în anul 2020, cu acordul de la
Paris, emis de COP 21.
Din păcate, emisiile și absorțiile
din acest sector nu sunt astăzi incluse
în angajamentele UE privind „pache-
tul climat-energie”, care urmărește, în
special, reducerea cu cel puțin 40% a
emisiilor de gaze din UE până în anul
2030, față de nivelul acestora din
anul 1990. Acțiunea europeană pri-
vind clima rămâne, așadar, incom-
pletă, ca să nu spunem precară,
aceasta bazându-se în momentul de
față pe doi piloni. Pe de o parte, piața
de carbon, circa 11.000 de instalații
industriale (centrale termice, rafină-
rii, papetării etc.) care vor fi nevoite
să își reducă emisiile cu 43% până în
anul 2030. De cealaltă parte, siste-
mul, așa-zis de partaj al efortului, din
transport, construcții și agricultură
(responsabil de emisiile de metan, nu
de CO2), care trebuie să-și diminueze
emisiile cu 30%.
Pentru a-și consolida acest dispo-
zitiv, Bruxelles a hotărât să adauge cel
de-al treilea pilon, al sectorului fore-
stier, stabilind obiective restrictive și
în acest domeniu. Astfel, în fiecare stat
membru, gestiunea pădurilor nu va
trebui să își reducă funcția de rezervor
de carbon, față de anii 1990-2009.
Dar Franța și-a stabilit deja noul
program național al pădurilor și lem-
nului, care prevede o creștere cu 25%
a exploatărilor în următorul deceniu.
Astfel, programul forestier național
intră în contradicție cu propunerea de
la Bruxelles. În realitate, pădurea me-
tropolitană, care s-a dublat ca mărime
în ultimele două secole și acoperă 17
milioane de hectare, absoarbe astăzi
circa 12% din emisiile anuale de
CO2 ale Franței. O prelevare de lemn
 ACTUALITATE
„MANAGEMENTUL” URSULUI ÎN ELVEȚIA
Un singur urs brun mai
supraviețuia în Elveția în 2008
În aprilie 2008 „Lunetiștii secției de
poliție din orașul Berna au fost nevoiți
să împuște unul dintre cei doi urși care
mai trăiau în pădurile elvețiene. Decizia
autorităților a survenit datorită faptului
că ursul în cauză și-a pierdut frica de oa-
meni și se aventura tot mai des în orașe.
Organizațiile de protecție a mediului au
protestat în urma acestei decizii, dar au-
toritățile au declarat că nu au altă op-
țiune, deoarece ursul nu se temea de
oameni, iar probabilitatea că el să atace
un om era foarte ridicată. Ursul, în vâr-
stă de doi ani, era fratele mai tânăr al
altui urs, care a avut o soarta asemănă-
crescută ar avea drept consecință redu-
cerea potențialului de absorție în raport
cu gestiunea forestieră a deceniilor tre-
cute. Franța este criticată de asociațiile
de protecție, care o acuză că strică ima-
ginea de lider în lupta cu încălzirea cli-
mei, încercând să ascundă faptul că
pădurile franceze absorb din ce în ce
mai puțin carbon și, prin urmare, con-
tribuie la încălzirea atmosferei.
Și alte țări urmează aceeași poli-
tică, cum ar fi Austria și, în special
Finlanda, a două țară forestieră euro-
peană, care vrea să crească puternic
exploatările de lemn, în detrimentul
terenurilor forestiere tradiționale.
Această polemică europeană aduce
în discuție limitele în care promovarea
lemnului-energie, adică a lemnului
pentru încălzire, este „ climato-compa-
tibil” sau nu. Programul francez vi-
zează, de fapt, obiectivele legii tranziției
toare în Landul Bavaria din Germania.
Cei doi făceau parte dintr-un proiect
destinat să reintroducă ursul brun în
această parte a Europei, unde urșii au
dispărut în urmă cu peste 200 de ani.
Ursul, botezat cu numele de cod JJ3, de-
venise din ce în ce mai îndrăzneț și se
apropia chiar pe timp de zi de așezările
omenești, în căutare de hrană. (…)”
–Preluare din D:News
Elveția și-a ucis singurul urs rămas
în 2013
„Ursul locuia în regiunea muntoasă
Graubüeden, în estul Elveției, chiar la
granița cu Italia, unde își petrecea, de re-
gulă, primăvara. Animalul… s-a apro-
energetice, conform căreia filierele re-
generabile, printre care lemnul, vor tre-
bui să furnizeze 38% din consumul de
căldură până în anul 2030.
Paradoxul ar fi că, sub intenția de
a atenua încălzirea globală, politica
forestieră și energetică a Franței ar
putea conduce, în realitate, la atenua-
rea acțiunii climatice în Europa.
Vânătoarea în ajutor
După cum se poate constata, dere-
glarea climei nu este nici singura și nici
prima amenințare care planează asupra
acestei bogății, de neînlocuit, care este
pădurea. Iar destructurarea pădurilor
antrenează dispariția habitatelor natu-
rale pentru faună și floră. Sunt specii de
animale și vegetale periclitate, putând
chiar să dispară, iar resursele genetice
pot deveni insuficiente și, ca urmare,
pot avea loc dezechilibre în lanț.
piat de mai multe ori de zonele locuite,
în căutare de hrană. De câteva ori, ofi-
cialii spun că M13 i-a urmărit pe local-
nici. Prin urmare, în toamna trecută
(2012), ursul a fost catalogat drept pro-
blematic și inclus pe o listă de observare,
procedura necesară înaintea extermină-
rii. Înainte, totuși, să-l împuște, vânăto-
rii elvețieni au încercat să-l alunge din
apropierea oamenilor folosind artificii și
arzând bucăți de cauciuc. Activiștii de
mediu, printre care cei de la WWF, au
criticat această măsură. (…).”
–Preluare din Swissinfo.ch
Concluzie
Așadar, ultimul urs supreviețuitor
din Elveția a fost împușcat în februa-
rie 2013.
Pentru elvețieni, precum pentru
alte multe nații care și-au exterminat
urșii, dar și lupii și râșii, este mai con-
venabil, din toate punctele de vedere,
să-i conserve „in situ”, adică în țările
în care s-a manifestat înțelepciunea
de ai lăsa să conviețuiască cu omul.
De aici până la conservarea de su-
prapopulații, doar în aceste țări este
mare diferență. Diferență de rațiune
în ceea ce privește interesul național
în raport cu cel internațional. Fiindcă
decidenții, care nu răspund niciodată
pentru greșelile lor, ar trebui să-și
pună întrebarea costurilor și efectelor
acestora, asupra oamenilor și speciilor
supraprotejate.
În contextul celor prezentate mai
sus, vânătoarea nu se legitimează în
societate decât prin capacitatea de a
valorifica acțiunea sa benefică în plan
ecologic. Nu doar prin reglementarea
vânătorii, dar și prin acțiunea con-
cretă a vânătorilor asupra mediului
înconjurător. Expertiză, știință, cu-
noașterea speciilor, protecția și res-
taurarea terenurilor, controlul sanitar,
lupta contra pesticidelor, observații
parțiale din teren etc. Lista cu acțiu-
nile benefice ale vânătorii pentru eco-
logie este lungă și ar fi extrem de util
ca aceste acțiuni să fie aduse la cunoș-
tința publicului larg, prin toate mij-
loacele deoarece, fără această
dimensiune ecologică, care se inte-
grează în noțiunea de dezvoltare du-
rabilă a mediului, vânătoarea ar putea
pierde din valoare și chiar ar fi pusă
în pericol.
IULIE 2017 | 13
 POVESTIRI
Safari la mistreți
ȚIȚI
Se apropia sfârșitul săptămânii și
încă nu era clarificat programul, iar
Nea Fănică, ca de multe alte ori, ne-a
scos din impas. M-a sunat și, cu tonul
lui hotărât de adevărat comandant de
oști, m-a anunțat ferm:
- Freacă-ți bine cu usturoi gloan-
țele, că mergem la mistreți.
- Unde Nene Fănică?
- Undeva spre Zimnicea.
- E secret?
- Nu e nici un secret, însă nici eu
nu știu cum se numește locul, dar mi
s-a spus numai că va fi o vânătoare pe
cinste, cum n-am prea mai făcut noi
în România, fiindcă mistreți sunt cu
duiumul.
- Chiar așa?
- Așa spunea ăla de mi-a dat pon-
tul. Oricum mi l-a dat pe gratis, iar
dacă m-a păcălit pe mine, te păcălesc
și eu pe tine! Te superi?
- Nu Nene Fănică, i-am răspuns eu
ușor amuzat, pentru mine este impor-
tant că vom fi împreună. Mergem cu
toții, nu?
- Normal. Nelu și Nea Aurică sunt
prezenți, numai colonelul Dragu nu e
prea sigur că va merge, dar speră că
se va descurca el în vreun fel sau
altul.
Până la urmă ne-am rezolvat pro-
14 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
blemele și, cu noaptea-n cap, încărcați
de muniții și cu armele bine unse, am
purces la drum spre Giurgiu, de unde
urma să o cotim pe malul Dunării,
spre Zimnicea, pentru a ne întâlni cu
echipa din care trebuia să facem
parte. Deoarece cunoșteam destul de
bine zona și nu știam nici o pădure
așa de mare încât să geamă de mis-
treți, priveam pe geamurile mașinii
destul de circumspecți. Era însă prea
târziu ca să ne mai descurajăm, așa că
ne-am mulțumit numai cu inventarie-
rea satelor și, doar din când în când,
cu imaginea cam cețoasă a Dunării.
La un moment dat, ne-au apărut
deodată, de sub un podeț, doi vânători
cu armele pe umeri și ne-au îndreptat
spre un drumeag nu prea umblat, care
ne-a condus până în dreptul unei pă-
duri de stuf, unde ne mai așteptau alți
câțiva. Am coborât din mașină și ne-
am strâns mâinile, iar unul, mustăcios
ca și Nea Fane, ne-a felicitat:
- Vă mulțumim că ați acceptat să
ne ajutați să facem planul filialei că,
până acum, spre deosebire de anii
precedenți, n-am prea livrat cine știe
ce la frigider.
- Șezi blând, Costele, îi răspunde
prompt Nenea Fănică, uită-te cu mai
multă atenție la noi - și arată în spe-
cial spre Nelu, ale cărui haine ples-
neau pe la cusături de umplute ce
erau - arătăm noi a oameni care am
venit aici de foame?
Introducerea fiind astfel făcută,
colonelul s-a răsucit spre stuf, cerce-
tându-l cu toată atenția:
- Și credeți că vom face planul fi-
lialei cu mistreții aflați în stuful ăsta?
- Ei… nu chiar cu toți, îi răspunde
localnicul, făcându-le cu ochiul celor-
lalți ortaci, dar măcar cu o parte din
ei dacă dovedim, tot ne spălăm obra-
zul de rușine.
- Dar, cum naiba să intrăm în peria
asta de stuf? se face auzit glasul tună-
tor al lui Nelu, care, între timp, s-a
apropiat și el de zona cu pricina. Vine
vreun utilaj care să cosească stuful și
noi să mergem în urma lui?
În timp ce localnicii zâmbeau amu-
zați, ne-am apropiat și noi, mergând
de-a lungul stufului extrem de des, des-
coperind o mulțime de poteci umblate
de mistreți, pe sub acoperișul țesut de
plantele acvatice rămase pe tulpinile
stufului după retragerea apelor.
- Încep să înțeleg, i-am spus eu lo-
calnicului aflat în stânga mea, asta e
o zonă inundabilă, iar după retrage-
rea apelor, mistreții s-au pripășit aici,
având scoici, pești, rădăcini de stuf și
sol moale, ușor de râmat, precum și
scăldători la discreție.
- Cam așa e. Ați ghicit secretul.
- Și cum organizăm treaba? l-am
întrebat eu în continuare. Cum naiba
vor intra gonacii prin pădurea asta de
stuf? E mai des decât degetele de la
mână și are pe puțin patru sau chiar
cinci metri înălțime.
Omul mi-a dat dreptate, înclinând
iar din cap și a aruncat o privire spre
șosea, de unde se auzeau, din ce în ce
mai aproape, uruitul motoarelor unor
tractoare, după care mi-a răspuns
zâmbind:
- Uite-i că vin și bătăiașii.
M-am uitat lung la el, apoi m-am
răsucit spre cele șase tractoare, dar
cum nici unul nu tracta vreo remorcă,
ar fi însemnat că bătăiașii erau chiar
tractoriștii?!
Eram foarte nedumerit, dar cum
toți s-au adunat în fața tractoarelor,
m-am apropiat și eu tocmai când or-
ganizatorul mustăcios a început să ne
explice:
- Asta-i o vânătoare ceva mai
aparte, după cum v-am mai spus, pen-
tru plan. O facem așa de ani de zile și
astfel noi ne-am învățat cu mistreții și
le știm toate metehnele, iar la rândul
lor, ei s-au învățat cu noi și ne cunosc
toate slăbiciunile. Astăzi avem printre
noi câțiva musafiri față de care sper
că nu ne vom face de râs, și a arătat
spre noi, zâmbindu-ne unii altora, așa
că vom începe noi, ca să se familiari-
zeze și dumnealor cu metoda noastră
de vânătoare, iar cine va dori, este in-
vitat să se implice direct.
Noi i-am cercetat fără să înțele-
gem prea multe și, de fapt, nici nu
prea aveam ce, însă i-am văzut pe cei
cu arme cum se aprovizionau cu car-
tușe, după care se cocoțau pe botul
tractoarelor, așezându-se călare ca pe
șeaua calului, în timp ce un altul, fără
armă, se așeza, tot călare, pe capacul
motorului, dar în spatele celui din față
și lipit de parbriz.
Când toate cele șase tractoare au
fost astfel echipate, la semnalul mus-
tăciosului, tractoriștii au pornit ime-
diat motoarele și s-au răsfirat,
pătrunzând în stuf concomitent din
mai multe direcții, iar eu m-am apro-
piat din nou de mustăcios, fiind înso-
țit și de Nelu:
- Să-nțeleg că au început goana?
l-am întrebat eu precipitat.
- Nu. A început vânătoarea, mi-a
răspuns, zâmbind sigur pe el.
- Păi, n-ar cam trebui să cuprin-
dem și noi zona, dar mai ales prin
dreptul potecilor făcute de mistreți
prin stuf? Dacă se face mișcarea asta,
vor ieși, iar noi stăm aici ca reporterii,
mi-a cam sărit mie muștarul după
care, foarte iritat, mi-am dat carabina
jos de pe umăr, am introdus un glonț
pe țeavă și m-am îndreptat rapid spre
un grup de câteva poteci proaspete,
pe unde se distingeau clar urmele
mistreților. Nervos, mi-am desfăcut
scăunelul și m-am așezat în așa fel
încât să pot trage spre toate potecile,
iar concomitent mi-am zărit camarazii
cum mă imitau și ei, răspândindu-se
dea-lungul stufului și instalându-se
acolo unde li se părea mai convenabil.
Nici nu ne-am așezat bine, căci din
mijlocul pădurii de stuf, uruitul din ce
în ce mai întărâtat al motoarelor trac-
toarelor a început să fie împănat cu su-
netul împușcăturilor. Mi-am verificat
din nou carabina și mi-am așezat-o pe
genunchi, ca să fiu sigur că nimic nu
mă va împiedica să o folosesc cu efi-
ciență, iar uitându-mă spre Nenea Fă-
nică, aflat undeva, relativ aproape de
mine, i-am făcut bucuros un semn de
siguranță, la care mi-a răspuns la fel de
mulțumit.
Împușcăturile ne ofereau cea mai
sigură garanție a existenței mistreți-
lor, pentru care și venisem, așa că
aveam toate motivele să fim mulțu-
miți. Dar timpul trecea, motoarele
tractoarelor duduiau prin toate direc-
țiile, iar împușcăturile nu încetau,
însă din stuf nu apărea nici un mis-
treț. Nici măcar o vulpe sau vreun
șacal. Nimic absolut!
Nu după mult timp, trei sau patru
dintre tractoare și-au făcut apariția
din stuf, tractând în urma lor câte doi
sau trei mistreți împușcați, iar în timp
ce-i eliberau de cârligele înfipte sub
rât, mustăciosul îi aproviziona pe cei
rămași călare pe botul tractoarelor cu
cartușe încărcate cu breneke.
M-am apropiat de mistreții împuș-
cați și i-am cercetat plin de curiozi-
tate, constatând din primul moment
că erau loviți cam alandala, iar cel
aflat călare pe capacul motorului
lângă care mă aflam a dat din cap, în-
țelegându-mi nedumerirea:
- Nu vă prea place cum sunt îm-
pușcați, așa-i?
- Mda, … cam așa e.
- Păi, n-ați vrea să faceți un tur
măcar cu tractorul și să vedeți singur
în ce condiții se trage?
Asta-i o vânătoare
ceva mai aparte, după
cum v-am mai spus, pentru
plan. O facem așa de ani de
zile și astfel noi ne-am
învățat cu mistreții și le
știm toate metehnele, iar la
rândul lor, ei s-au învățat
cu noi și ne cunosc toate
slăbiciunile”.
Invitația lui m-a fript, pur și sim-
plu, așa că, fără să mai ezit, mi-am
aruncat carabina pe spate și, în timp
ce el cobora de pe tractor, i-am luat
locul. Capacul motorului era călduț,
iar emoția mă copleșise. Nici n-am
apucat să-mi iau la revedere de la ca-
marazii meu, că ne-am și pus în miș-
care. Precis că tractoristul era vechi
participant la asemenea escapade,
pentru că șofa ca la cursele auto de
Formula 1, dar spectacolul era cu ade-
vărat grandios. Floarea stufului era
cel puțin la înălțimea ochilor mei, iar
eu priveam în toate direcțiile peste
marea de spice, urmând ca, imediat
ce descopeream în față spice care se
mișcau, însemna că pe la baza lor
aleargă un mistreț, iar eu trebuie să-l
identific și să ochesc sau, după caz,
dacă scăpa, trebuia să-i semnalez
celui din spatele meu, aflat lipit de
parbriz, arătându-i în ce direcție a
fugit mistrețul, iar acesta prelua diri-
jarea, îndrumându-l pe tractorist.
Treaba chiar nu era simplă deloc,
însă imaginea era spectaculoasă.
Tractorul avea în fața roților o bară
metalică cu care culca instantaneu
stuful, astfel că senzația mea era
aceea că, apropiindu-mă cu viteză, ve-
deam spicul stufului apropiindu-se
amenințător de fața mea, iar cu câțiva
centimetri mai înainte de a mă lovi
peste ochi, acesta dispărea brusc, fiind
înclinat într-o fărâmă de secundă de
bara metalică din fața roților. Eram
fascinat de acest spectacol inedit așa
că, impresionat de spectacol, am ratat
semnalizarea prezenței altor doi porci
și aceasta, în principal, deoarece nu-i
vedeam pentru a-i putea astfel ochi,
așa că i-am făcut semn celui din spa-
tele meu să-l roage pe tractorist să mă
ducă înapoi la margine.
Când m-am apropiat, gâfâind
ușor, mustăciosul m-a și luat în pri-
mire:
- Interesant, nu?
- Hm, … chiar prea interesant!
- Ai dreptate, dar n-avem ce le
face. Porcii n-au de gând să iasă din
pălălaia asta de stuf nici dacă i-am da
foc. Nu vedeți, câtă gălăgie s-a făcut,
împușcături, uruială de motoare, zbu-
cium de tractoare și, cu toate astea,
nici unul nu a ieșit afară din stuf. Am
încercat să-i mișcăm și cu câinii dar
degeaba, ba ne-au mai și rănit niște
câini tare buni.
Până la urmă au reușit să împuște
vreo nouă sau zece mistreți, după care
ne-am luat la revedere de la ei și am
plecat spre casele noastre, îmbogățiți
cu o nouă amintire, ceva mai aparte
ori… poate numai interesantă?
IULIE 2017 | 15
 EVENIMENT

Festivalul
vânătorilor timișoreni
Text și fotografie MARIA SĂVULESCU

Deja a devenit o tradiție, în primele zile ale lunii iulie, organizarea, de către Clubul de
Vânătoare Timișoara împreună cu A.J.V.P.S. Timiș și cu suportul Consiliului Județean, a
festivalului vânătorilor. Printre invitați s-au numărat, în acest an, domnul dr. ing. Neculai
Șelaru, președinte al A.G.V.P.S., domnul ing. Mugurel Constantin Drăgănescu, președinte
executiv al A.G.V.P.S., și reprezentanți ai Consiliului Județean Timiș, alături de gazdele
evenimentului domnul ing. Cornel Lera, director A.J.V.P.S. Timiș, și domnul Traian
Oprea, președintele A.J.V.P.S. Timiș. La manifestări au participat și grupele de vânătoare
prietene din Serbia și Ungaria, ele numărându-se, de altfel, și printre premianții
festivalului, cu bucatele alese preparate.

C
ea de-a opta ediție a adus con-
cursurile deja cunoscute și aș-
teptate: tirul vânătoresc, tirul
cu arma cu aer comprimat pentru copii,
prezentările câinilor de vânătoare și
concursul de ceaune. De asememnea,
s-au premiat cele mai frumoase stan-
duri și cele mai frumoase trofee. Ca și
la ediția precedent, festivalul s-a desfă-
șurat pe durata a două zile: în prima zi
au fost organizate concursurile de tir,
la care au participat vânători din toate
grupele și asociațiile participante la fes-
tival. Ce-a de-a doua zi a festivalului a
fost rezervată concursului chinologic,
celui de tir cu aer comprimat pentru
copii și concursului de ceaune.
Oaspeți, paticipanți, câini nebuna-
tici, trofee de excepție așezate în stan-
duri cu grijă aranjate, mirosurile
îmbietoare ce se ridică din ceaune,
zarva copiilor bucuroși de reușita la
16 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
tirul cu aer comprimat, ritmurile cân-
tecelor românești, verdele, încă crud, al
codrului ce străjuiește adunarea, toate
la un loc creează, an de an, premisele
unei manifestări cinegetice cu note
câmpenești. S-au acordat premii pentru
cele mai bune preparate culinare, pen-
tru cel mai frumos stand, pentru cele
mai frumoase trofee de cerb, cerb lopă-
tar, mistreț, căprior, craniu de urs și
lup, pentru performanțele de la tirul cu
are comprimat, dar și pentru cele mai
bune prestații ale câinilor de vânătoare
la probele de lucru.
Ca în fiecare an, concursul chinolo-
gic a adunat cei mai mulți privitori,
dornici să admire frumusețea și abilită-
țile câinilor de vânătoare. La concurs
au participat câini din rasele cele mai
cunoscute folosite la vânătoare: scoto-
citori, de aret, copoi. Copiii s-au putut
bucura de prezența unor exemplare de-
osebite din rasele brac cu păr sârmos și
cu păr scurt, springer, copoi, vizsla. Lo-
curile 1-3 au primit cupe și diplome.
Cei prezenți au putut admira câinii la
lucru, probele susținute fiind găsirea și
pontarea vânatului cu pene (fazan și
potârniche) și aportul vânatului cu păr,
făcut atât din apă cât și de pe câmp,
utilizând blană de iepure și vulpe.
Arbitrul chinolog pe probe de
lucru, domnul Dumitru Moșoiu, a pre-
zentat publicului rasele. La probele de
lucru, au fost descrise de către arbitru
atât modul de lucru corect, cât și com-
portamentele și interacțiunile pre-
zente în echipa câine-vânător.
Ineditul l-a constituit prezentarea lu-
crului în tandem, realizat cu o pere-
che de câini din rasa vizsla (mamă și
fiică). A fost un bun exemplu al învă-
țării prin imitare, modalitate utilizată
de multe ori pentru a învăța tinerii
câini deprinderile corecte de căutare,
pontare și aportare a vânatului.
Ceea ce publicul a admirat în mod
deosebit, la câinii participanți în pro-
bele de lucru, a fost pasiunea căutării
și legătura strânsă existentă între vâ-
nător și partenerul său. La toți parti-
cipanții în probele și prezentarea
câinilor se putea observa dragostea
pentru câinele lor și pasiunea pentru
vânătoare. Aceste două aspecte fac
echipa câine-vânător de nedespărțit.
Ceea ce trebuie precizat este că, în
spatele acestui frumos lucru în echipă,
stau multe ore de dresaj și vânătoare,
în care instinctele native existente
sunt șlefuite cu răbdare pentru a
putea construi echipa perfectă. Vână-
toarea alături de câine este o poveste
frumoasă, de fiecare dată povestită
altfel, de fiecare dată inedită. O astfel
de echipă câine-vânător, odată creată,
durează o viață. Din păcate, doar o
viață de câine…
O altă surpriză a fost inițiativa
A.J.V.P.S. Timiș, de a recunoaște me-
ritele celor care, de-a lungul anilor, și-
au dedicat eforturile și timpul în slujba
vânătorii, susținând prin acțiunile lor
asociația județeană, aducându-i recu-
noaștere prin tot ceea ce au întreprins.
Este vorba de acordarea titlului Semper
Fidelis celor care, de peste 40 de ani, slu-
jesc cu pasiune și devotament vânătoa-
rea, promovând etica vânătorească și
imaginea A.J.V.P.S. Timiș. Printre cei
care au primit acest titlu, se numară
domnii: Ștefan Polverejan, Ioan Vintilă,
Sabin Popa, Dumitru Moșoiu, Traian
Oprea, Cornel Lera și alții. Pentru aso-
ciație, importanți nu sunt doar veteranii,
ci și cei noi în ale vânătorii, precum și
viitorii vânători. În acest an, la tirul vâ-
nătoresc, noii vânători nu au mai parti-
cipat în același concurs cu cei consacrați,
tocmai pentru a se putea afirma. De ase-
menea, pentru concursurile de tir, pen-
tru probele de lucru cu câini și pentru
ceaune s-au acordat premii pentru locu-
rile 1-3. Acestea sunt premierele celei
de-a opta ediții a festivalului vânătorilor
organizat în Timișoara.
Astfel de manifestări trebuiesc sus-
ținute și încurajate. Pentru cei care deja
le organizează, este o provocare să vină
în fiecare an cu noi inițiative și concur-
suri. Aceste acțiuni reprezintă un exce-
lent prilej de a promova vânătoarea, de
a întări spiritul de echipă în grupele de
vânătoare, de a cultiva și întreține par-
teneriatele cu asociații din alte țări, de
a aduce cât mai mult public și copii la
manifestările cinegetice. Așteptăm și
alte inițiative similare și, mai ales, nou-
tățile ediției de anul viitor a festivalului
organizat în Timișoara.
IULIE 2017 | 17
 DIN TEREN Vânătoare la mistreți

Pe meleaguri bihorene
Text și fotografie CONSTANTIN RĂDAN
Zile superbe, gazde primitoare, șanse pentru o reușită partidă de vânătoare. Cunoștințe
vechi, altele noi. Instructajul, cu reamintirea regulilor obligatorii, mai ales, în cazul
căutării vânatului rănit, pentru protejarea câinilor de vânătoare. Standuri multe.
Densitate mare a ștejarilor și fagilor bătrâni, imense pâlcuri cu stejăriș tânăr, zone
umede cu mult stuf, toate întregesc tabloul naturii înconjurătoare, la o vânătoare
colectivă organizată la mistreți.

V
eneam din nou printre vechii
prieteni, vânători destoinici,
dar și mai tineri, dornici să în-
vețe de la cei mai pricepuți. Depășind
dificultatea parcurgerii unor sute de ki-
lometri, recompensat în același timp de
peisajele minunate, care se succedau în
viteză, ca dioramele dintr-un muzeu,
gândul mă purta pe tainicele poteci, la
întâlnirea mult așteptată cu viețuitoare
pădurii. O nouă pagină din imensa
carte a naturii aștepta să fie parcursă.
Între sălbatic și idilic
În adâncurile pădurilor de pe liniș-
titele plaiuri bihorene, între care și
cele ale Pădurii Negre, unde adesea
am hoinărit la invitația conducerii
A.J.V.P.S. Bihor și a colectivității de
vânători de toată isprava, trăiește,
într-o creștere controlată a efectivelor,
ca de altfel și pe alte meleaguri de po-
veste, această puternică și curajoasă
viețuitoare, mistrețul. Acesta se simte
bine în multe zone, mai ales în pădu-
rile bogate în ghindă.
Referindu-ne la arealul amintit, ha-
bitatul cu sol umed, apă și desișuri de
nepătruns îi asigură confortul dorit,
dar știe la fel de bine să se adapteze
ofertelor naturii, mai ales spre toamnă,
în zonele culturilor agricole, prin exce-
lență a celor de porumb, unde găsește
cu ușurință mult apreciata hrană.
Ocupând, în general, un areal
foarte divers, dă posibilitate vânăto-
rului de a-l selecționa pe criterii teh-
nice și, firește, etice. Administratorul
fondului de vânătoare știe, spre exem-
plu, că vierulul are trofeul format pe
la 5-6 ani, apogeul atingându-l pe la
8 ani. Dar, printre lucrurile bune, mai
există, pe ici, pe colo, și unele atitu-
dini total nepotrivite, mai ales în
cazul unor vânători colective, de a do-

18 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

borâ cel mai mare exemplar, cel din
fruntea turmei, obicei deosebit de pă-
gubitor. Se știe că scroafele conduc
ciurdele și ele apar primele, pe când
vierul vine, de obicei, ultimul sau în
urma cârdului. Împușcarea conducă-
toarei aduce, în marea majoritate a
cazurilor, dereglări în echilibrul local
al speciei. De aceea, alegerea nu tre-
buie făcută la întâmplare, cu precă-
dere dintre exemplarele mari.
Taine… din bătrâni
Când stai la pândă, mai întâi îți or-
ganizezi locul și după aceea ocupi
standul. Vânătorul trebuie să fie pre-
gătit pentru momentul hotărâtor, alt-
fel riscă să se aleagă cu o bună lecție
despre cum ar fi trebuit să pregă-
tească terenul.
Dacă locul de pândă este lângă un
copac, nu trebuie să vă poziționați în
spatele acestuia. Logic, stați în fața
trunchiului, unde veți fi greu perce-
put, ajutat desigur și de un echipa-
ment adecvat peisajului, cu un colorit
adaptat celui din natură
Pentru o pândă reușită, mai ales
când ne aflăm într-un observator,
acesta trebuie verificat totuși, tocmai
spre a înlătura anumite zgomote dato-
rate unor trepte care scârțâie sau când
podeaua de lemn nu este bine fixată
și, pe lângă disconfortul creat, poate fi
și o posibilă sursă de alarmare a vâna-
tului care, cu siguranță, va ocoli loca-
ția respectivă, pânda fiind ratată.
Vânătoarea
În momente de răgaz, pădurea de
fagi și stejari, cu falnice trunchiuri
create de natură, te îndeamnă să-i as-
culți liniștea aparentă. Parcă nimic nu
mai mișcă, totul e învăluit în mister.
Păsările și-au oprit cântul, râulețul și-
a potolit apele, vântul așteaptă ca la
comandă, vânătorii din linia „de foc”
au devenit stane de piatră și ascultă
primele îndepărtate strigăte ale bătă-
iașilor, amestecate cu lătratul, plin de
înțeles, al câinilor.
Se scurg minute bune, de ordinul
zecilor, pentru că organizatorul, îm-
preună cu paznicul de vânătoare, vor
să cuprindă toate hățișurile, adevă-
rate fortărețe ale mistreților, iar mai
Pentru o pândă
reușită, mai ales când
ne aflăm într-un
observator, acesta trebuie
verificat totuși, tocmai
spre a înlătura anumite
zgomote datorate unor
trepte care scârțâie sau
când podeaua de lemn nu
este bine fixată și, pe lângă
disconfortul creat, poate fi
și o posibilă sursă de
alarmare a vânatului care,
cu siguranță, va ocoli
locația respectivă, pânda
fiind ratată.
apoi să păcălească vânatul, împin-
gându-l către râul spre care și el se va
refugia. Numai că, de-a lungul aces-
tuia, pe celălalt mal, rânduiți din 30
în 30 de metri, într-o frăție cu codrul,
așteptăm noi, cu cele 15 flinte și cu
acel dor al după-amiezilor răcoroase.
Primele repere mișcătoare, întune-
cate, apar mai întâi cu pași lenți, care
îți dau senzația că vietățile sunt încă
somnoroase. Dar larma se întețește.
Deodată pământul se umple de ropote
bubuitoare, crăcile uscate gem sub
greutatea acestora, iar frunzișul este
răvășit de pala de vânt pornită ca din
senin. Din grupul mișcător se des-
prind conducătoarele care, urmate de
4-5 godaci, încearcă să păcălească go-
nașii și câinii lor. Și reușesc, pentru că
și noi eram hotărâți să-i cruțăm.
Prin telefon, organizatorul ne co-
munică să fim atenți, pentru că 4 sau
5 vieri au fost scoși din hățișuri și ur-
mează poteca primilor sosiți. Vânatul
și-a ales cărările cunoscute numai de
el, însă câinii par a-i încurca abilită-
țile. La prima goană, în zona noastră
nu a mai apărut nici o vietate. Tactica
vierilor a dat roade. Totuși undeva, în
depărtare, s-au auzit focuri de armă.
A doua goană, după un scurt
popas, s-a desfășurat într-o zonă mai
deschisă, în apropierea unei trecători
des circulate. Apar cinci țapi și feme-
lele lor, alergând spre locuri ferite de
larma câinilor. Curând vine un vier,
care pare că nu prea a apreciat bine
pericolul și intră în raza de ochire a
unei lunete. O bubuitură scurtă
sparge liniștea codrului.
Spre seară, pe platou, cunoscutul
tablou încununează partida de vână-
toare la mistreți. E o după-amiază mai
răcoroasă, așa că buna dispoziție nu
lipsește nimănui. Ca de obicei organi-
zatorul, gazdă bună, cu doi bucătari
destoinici, mereu la datorie, ne oferă,
după lăsarea serii, o mâncare caldă, așa
cum numai ardelenii știu să o prepare.
Aici, la poalele înălțimilor, mirodeniile
din preparate parcă au împrumutat din
mireasma cetinei, sunetul taragotului
și șipotul izvorului.
IULIE 2017 | 19
 POVESTIRI Biodiversitate
Haiduc
MARIUS COCÂRLĂ
În fața birtului, câinele ciobanesc mare și lățos, tolănit la
umbra unui corcoduș, aștepta. Din când în când, cu o
viteză uimitoare, prindea din zbor câte o muscă
obraznică ce îi dădea târcoale. Ciripitul perechii de
pițigoi care își hrăneau puișorii, liniștea amiezii de vară
timpurie, încremenirea dimprejur, dezvăluiau o tihnă și o
pace ce nu prevestea nicidecum grozăvia ce avea să fie.
D
eodată, ușa birtului se des-
chise cu larmă mare. Cei trei
ciobani, aflați încă de dimi-
neață în birt, ieșiră împleticit, bleste-
mând birtașul care nu mai voia să le
dea de băut pe datorie. Câinele cel
mare sări brusc în picioare, dând din
coadă, și se îndreptă spre aceștia. În ul-
tima clipă, reuși să sară într-o parte din
calea bocancului greu al stăpânului
său. Acesta, dezechilibrat de lovitura
dată în gol, căzu pe jos în fața birtului
cât era de lung, înjurând cumplit dintre
desagii împrăștiați în jurul său. Ceilalți
doi o porniră spre munte pe ulița pră-
foasă, râzând hăhăit de cel căzut, care
cu greu se ridică de jos. Încet, clăti-
nându-se, reuși într-un târziu să-și
arunce pe umeri desagii și plecă pe
urma celor doi pe aceeași uliță, reze-
mându-se în boată, cu câinele cel mare
în urma lui.
La ieșirea din sat, se împiedică de o
piatra și, din nou, căzu jos. Câinele,
prietenos, dând din coada încovrigată
BULINE
ȚIȚI
Doi pescari se întorc de la pescuit din
Deltă. În mașină este o liniște mormân-
tală, iar cei doi fumează tăcuți, pufăind
plini de amărăciune. La un moment dat,
unul din ei rupe tăcerea apăsătoare:
- Fii atent la ideea care mi-a venit. Ca
să nu ne facem de râs și să ne justificăm
cât de cât săptămâna pe care ne-am pier-
dut-o pe coclaurile astea, cel mai bine ar
20 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
și lățoasă, neînțelegând ce se întâmplă,
se opri în fața lui, privindu-l cu mirare.
Deodată, în capul năuc de băutură și în
sufletul nemernic, încolți o ură fără
seamăn pentru dulăul lățos. Privirea
căpătă o viclenie murdara. Se ridică din
nou de jos, apoi, cu o putere și o înde-
manare nebănuită, îl păli pe câine cu
boata. Acesta n-avu timp să se ferească,
astfel încât lovitura îl prinse pe lat.
Două coaste și piciorul drept din spate
au pleznit sub greutatea ciomagului.
Ciobanul, mulțumit de isprava sa,
scuipă cu obidă pe câine și plecă mai
departe clătinându-se.
De pe colina din marginea satului,
Ion pădurarul cobora spre sat, du-
cându-și calul de căpăstru. De acolo a
văzut întreaga nedreptnicie.
Cu un icnet de durere, câinele se ri-
dică de jos și porni după stăpânul său,
cu piciorul atârnând în piele. Când res-
pira, clăbuci de sânge îi încleștau gura.
Ajuns în spatele ciobanului, scânci sub-
țire, ciudat pentru mărimea sa. Ticălo-
fi ca să le povestești tu, acasă și ălora de
la asociație, cât de mari erau știuca și ăia
doi somni pe care i-am scăpat după ce ne-
au rupt sculele.
- Ce vorbești, mă?! Și mă rog, de ce
trebuie ca eu să mănânc borșul ăsta?!
- Păi, tu ești mult mai convingător și…
ai brațele mult mai lungi decât ale mele!
***
- Tati, îl întreabă micul Bulache, care
tocmai lucra la o compunere necesară la
școală, spune-mi și mie care a fost cel mai
mare pește pe care l-ai prins tu în Deltă?
- Hm, ia mai lasă-mă în pace cu
prostiile tale! Nu mai țin minte, dar cel
mai bine întreab-o pe maică-ta, că ea nu
uită niciodată nimic din tot ce-i spun eu,
decât numai ce nu-i convine ei.
***
După accidentul suferit la vânătoare,
când a căzut într-o râpă fiind fugărit de un
sul se întoarse surprins, dar ochii injec-
tați de băutură nu fură în stare să des-
lușească în privirea câinelui nici
credința fără de sfârșit și nici nedume-
rirea, așa că îl păli din nou și din nou,
încercând să-i ia suflarea. Se opinti în
boată încă o dată, dar lovitura n-a mai
coborât către câine. O palmă mare cât
lopata, palma lui Ion, îl trăzni năpraz-
nic peste obraz, doborându-l în margi-
nea drumului într-o tufă de brusturi, de
unde nu mai fu în stare să se ridice.
Ion se apropie de câine, văzu un fi-
rișor de răsuflare printre bolboroacele
de sânge ce se prelingeau pe limba
atârnată, îl luă în brațe și, cu greutate,
îl așeză pe cal, de-a curmezișul.
Un gând teribil se cuibări în sufletul
câinelui: stăpânul lui a ramas acolo,
singur, căzut la pământ, iar pe el stră-
inul acesta îl ducea cine știe unde. În-
cercă sa coboare, să se întoarcă la
stăpân, dar era prea dureros și leșină.
Ajuns acasă, o chemă pe Mila și-i
zise, arătând către namila lățoasă:
- Muiere, cred că până dimineață
moare, dar dacă i-o da Dumnezeu zile,
om vedea.
De-abia după mai bine de două luni
de odihnă și hrană, untură de bursuc,
zeamă de cătină și alte leacuri, cu pi-
ciorul încă prins între șipcile de gorun,
a reușit să se ridice singur din culcușul
mistreț, Bulă are aproape tot trupul înfă-
șurat în bandaje și, cu glasul sfârșit, i se
adresează Bulinei:
- Scumpa mea, întotdeauna ți-am
simțit dragostea curată și niciodată nu
m-am îndoit de sincerele tale simțăminte
față de mine.
- Așa este, iubitule, confirmă Bulina cu
ochii umeziți de lacrimile fierbinți gata,
gata să izbucnească, tu ai fost și ești lu-
mina sufletului meu.
- N-am să uit niciodată, continuă Bulă,
gemând înfundat, cum ai fost lângă mine
atunci când m-am răsturnat cu mașina de
pe podul ăla mare și mi-am rupt ambele
picioare, iar tu n-ai pățit nimic.
- Aoleu, nu mai mi-adu aminte, că
mor, în ce hal m-am speriat, explodează
Bulina, ciocănind cu degetul în lemnul
scaunului. Doamne ferește!
- Sau când am fost împușcat la vână-
toare, iar tu mă așteptai acasă cu masa
pusă, că era ziua ta…
de paie. Ion, cu o mărășască în colțul
gurii, îl văzu pentru întâia dată pe
de-a-ntregul și-i zise femeii:
- Uite Mila, uite, a înviat Haiduc!
În toamnă a început sa umble după
Ion și, de atunci, au trecut patru ani și
toată lumea din sat știa că, dacă îl vezi
pe undeva pe Ion Vlașin, musai e și
Haiduc pe acolo.
A venit întâia brumă. În gărânile
din munte, taurii cei mari boncăluiau
strașnic. Era destul să-i auzi, că te tre-
ceau fiori reci pe șira spinării.
Cam pe atunci, șeful de ocol a sosit
cu străinul acela cu mașină de teren,
care venise să puște urs.
- Mă Ioane, îi zise șeful, neamțu’ a
zis că nu vrea orice urs. Vezi cum faci
să plece mulțumit!
Acum, cu ranița în cârcă și cu pușca
pe umăr, urca cu pas mărunt, dar așe-
zat, poteca de munte. În urma lui, Hai-
duc și, la urmă de tot, neamțu’. Odată
ajunși sub stâncărăile Sturului, se opri
să facă planul.
Mai din vorbe (de câți ani tot venea
la vânătoare în România, neamțu’ în-
vățase destul de bine limba), mai din
gesturi, îi zise neamțului că știe el, Ion,
o râpa în care mai mereu își duce vea-
cul o matahală de urs, care se simte
acolo apărat. Către pârâu e prăpastie,
pe partea cealaltă e perete de stâncă
vertical. Între ele, un grohotiș cu copaci
răsturnați de furtună, în care cu greu
putea pătrunde orice făptură. De acolo,
la doua-trei nopți, fiara sângeroasă
urca la stânele din Cuntu și lua câte o
oaie, apoi, dupa ce se sătura, venea
- Vai de mine, ce spaimă am tras și
atunci, se lamentează Bulina.
- Ori atunci când pescuiam la copcă și
s-a rupt gheața cu mine, în timp ce tu erai
acasă la paznic, stăteai la căldurică și beai
vin fiert cu el.
- Offf, nu-mi mai aduce aminte, că mă
înfiorez când te am înaintea ochilor, țea-
păn de înghețat, de erau toate pe tine ca
lemnul de tari, de nici n-am putut să te
dezbrac de ele, și a trebuit să te las cu ele
pe tine până s-au mai înmuiat singure de
la căldura sobei.
- Ehei, și câte au mai fost, iar tu n-ai
pățit nimic niciodată, spre deosebire de
mine.
- Ce să-i faci? Așa a fost să fie. Bine
c-ai scăpat.
- Mda, am scăpat cum am scăpat
însă, începând de azi, îmi este cât se
poate de clar că tu îmi aduci numai ghi-
nioane.
aici, la locul lui, departe de ciobanii cu
câinii lor lătrători, departe de „tafurile”
ce trăgeau bușteni din pădure, departe
de orice.
Îl conduse pe neamț în sus, câteva
sute de metri, pâna la ieșirea din gro-
hotiș. Doi corbi mari și negri se ridi-
cară, croncănind mânioși de pe stârv de
oaie, semn că ursul nu era departe.
După ce îl lăsă pe străin ascuns după
bradul cel mare care străjuia strunga
ieșirii, el cu Haiduc porniră în ocol larg
către gura din vale a grohotișului.
Ajuns acolo, își încărcă pușca cea veche
cu două cartușe cu bilă crestată, lăsă
ranița din cârcă și începu urcușul cu
Haiduc printre brazii răsturnați. Nu
trecu mult și câinele adulmecă înspre
munte miros de lighioană. Începu să
dea glas, părul i se zbârli pe spinare și
o luă cu curaj înainte. Cu mâna pe
pușcă, pipăind mereu piedica, Ion își
făcea cu greu loc pe urma câinelui prin-
tre bolovani, pe lângă rădacini smulse,
prin hățiș. Ascultă cu atenție câinele:
bătea pe loc. Când ajunse mai aproape,
câinele căpătă curaj și se băgă pe urs cu
încredere. Pesemne că lătratul și miro-
sul de om laolaltă făcură ursul să se
miște la deal, direct către pușca stră-
inului. Nu trecu mult și Ion auzi foc de
carabină, apoi un răcnet îngrozitor, de
urs rănit, străbătu văile până departe.
Ce a urmat părea că a durat o veș-
nicie, deși lucrurile s-au petrecut în câ-
teva clipe. Grohotișul plecând la vale,
larmă, răget de urs, lătrat de câine,
crengi rupte, parcă întreg dealul a
luat-o în jos spre Ion. Brusc, dintre co-
***
Bulă dă buzna în clasă înainte să se ter-
mină ora, pentru a-și exprima nemulțumi-
rea față de profesoară, așa că, fără să-și
piardă cumpătul, aceasta îi propune să facă
o probă și îi pune o întrebare lui Bulache:
- Te rog, spune-i tăticului tău ce este Patria.
Bulache ridică din umeri și, cu coada
ochiului, încearcă să-i prindă privirea lui Bulă,
în speranța că-i va sufla, dar acesta asculta
discuția, fiind încruntat. Între timp, profe-
soara adresează aceeași întrebare altui elev:
- Vasilică, răspunde tu. Fără să ezite,
respectivul răspunde prompt:
- E mama mea, doamnă profesoară.
- Ei, acum ai auzit? – îl întreabă profe-
soara pe Bulache.
- Mda, am auzit.
- Și, ce-ai de spus?
- Că Patria este mama lui Vasilică!
- Dobitocule, sare ca ars Bulă, Patria e
mama voastră! Acum ți-e clar?!
paci, la numai câțiva metri în față, a
aparut ursul, mare și întunecat ca un
bivol. Haiduc era cu colții înfipți în
pulpa din spate. Pușca lui Ion glăsui o
dată și imediat a doua oară. Ursul
primi bilele în piept, dar arsura lor îl
mânie mai tare. Un nou răget se auzi,
mai cumplit ca înainte, și fiara se ros-
togoli peste Ion, aflat chiar în drumul
său. Matahala de patru sute de kile se
afla deasupra lui. Mirosul de om se
amesteca cu mirosul sângelui său ce
gâlgâia din blana groasă. Când să
apuce capul bărbatului în gura lui
enormă, câinele, văzându-și stăpânul
în grozav pericol, sări în beregata ur-
sului. Câine și urs se rostogoliră la vale
încă câțiva metri, până la un brad
mare prăbușit de-a curmezișul. Ion
avu timp să-și ia pușca și s-o încarce
din nou. Brânca uriașă a ursului căzu
cumplit de grea pe grumazul lui Hai-
duc. Pușca se auzi din nou și apoi se
lăsă liniștea. Ursul era de acum mort.
Ion își pipăi întâi brațele, apoi pi-
cioarele, și mai apoi se uită la burtă. Chi-
mirul lat era sfâșiat de ghearele enorme
ale ursului, dar dedesubt nu era sânge.
O rază blândă de soare mângâie un
bărbat și un câine pe coasta muntelui.
Omul ține capul mare al câinelui între
palmele sale enorme. Lângă ei, în pi-
cioare, vânătorul străin, cu pălăria în
mână, scrutează zările.Cei doi corbi
brăzdează văzduhul și croncăne urât, a
moarte. Câinele mai privește o dată
chipul luminos al stăpânului. Căldura
aceea mare îl învăluie pe de-a întregul.
Închide ochii liniștit.
- Da, de-abia acuma am priceput,
mormăie Bulache, gata, gata să izbuc-
nească în plâns.
- Hai, acum, ca să nu mai fie supărat tă-
ticul tău, spune-ne tu singur ce-ai înțeles,
da? îi invită profesoara cu toată blândețea.
După ce înghite de câteva ori în sec,
Bulache își face curaj și, în cele din urmă,
se hotărăște să răspundă:
- Am înțeles că Vasilică e frati-miu!
***
Bulă pleacă cu trenul spre un teren de
vânătoare ceva mai îndepărtat și, cu pușca
pe genunchi, privește încântat pe fereastră:
- V-ar deranja dacă vă rog să țineți pușca
altfel, adică cu țeava în altă direcție, poate se
descarcă? îl interpelează vecinul, aflat pe
bancheta alăturată.
- A, nici o problemă, îi răspunde Bulă
foarte amabil, am cartușe suficiente, așa
că o pot reîncărca imediat.
| 21
 MUNI}IE

Glonțul potrivit
la vânatul potrivit
MATEI TĂLPEANU
Producătorii gloanțelor de vânătoare nu sunt interesați dacă atacă frontal, iar glonțul îți poate
numai de balistica acestora în țeava armei și de salva viața.
traiectoria lor în aer, ci și de balistica lor terminală. Cele mai multe întâlniri pot avea
Adică nu doar de viteza și precizia lor, ci și de succesul loc la distanțe situate între 40 și 400
misiunii lor, de a doborî net vânatul fără suferințe. metri. Au fost testate 8 modele de ca-
librul .300 Winchester Magnum, de

N
u sunt rare gloanțele care
bat departe și, odată ajunse
în vânat, își măresc diame-
trul, dând naștere unui canal adânc
cu orificiu de ieșire. Dar dacă vânatul
îți vine aproape, același glonț rapid se
poate sparge total în schije mici, fără
să pătrundă adânc și să-l rănească de-
cisiv. După cum există și gloanțe prea
dure, care și la viteze mari își păs-
trează forma, dând un canal prea în-
1 2
gust și rănind inutil vânatul. Potrivit
este un model de glonț care expan-
dează și la viteze mici, fără a se frag-
menta la viteze mari.
Contează mult și cât de rezistent
este vânatul. Gloanțele cu fragmen-
tare merg bine la vânat cu pielea sub-
țire: căprioară, vulpe, șacal, iepure,
chiar și lup. Cu piele groasă și muscu-
latură puternică sunt: mistrețul, cer-
bul, ursul, care pot fi chiar periculoși
11,7 grame (180 grains), dintre care
7 modele cu miez din plumb și unu
din cupru. Ele au fost trase în blocuri
cu gelatină balistică, la 40 m și la 400
m, rezultatele apărând în cele două
tabele în ordine alfabetică. În fiecare
figură se vede (st. - dr.) cu un glonț
întreg, unul tăiat și două expandate.
Rezultatele testelor și figurile au
apărut în revista Bălgarski Loveț din
aprilie 2014, pag. 16-18.
3

4 5 6

Rezultate la distanța de 40 metri cu gloanțe grele de 11,7 grame, de cal. .300 Win.Mag.
Glonț Viteză (m/sec) Penetrație (cm) Expandare (cm) Greut. rem. (g) Greut. rem. (%)
Barnes TTSX 892 69,85 1,68 11,61 99,6
Fed.Trophy Bonded 915 62,23 1,49 10,12 86,7
Hornady Interbond 885 58,42 1,81 9,10 78,0
Nosler Accubond 865 63,50 1,52 7,66 65,6
Nosler Partition 878 69,85 1,65 8,04 68,8
Rem.Core-Lokt Ultra 884 49,53 2,34 9,24 79,2
Swift A-Frame 866 62,23 1,47 11,49 98,5
Swift Scirocco II 874 60,96 1,73 10,12 86,7

Rezultate la distanța de 400 metri cu gloanțe grele de 11,7 grame, de cal. .300 Win.Mag.
Glonț Viteză (m/sec) Penetrație (cm) Expandare (cm) Greut. rem. (g) Greut. rem. (%)
Barnes TTSX (Fig. 1) 725 91,44 1,27 11,59 99,3
Fed. Trophy Bonded (Fig. 2)753 59,69 1,75 11,40 97,7
Hornady Interbond (Fig. 3) 712 60,96 1,73 10,59 90,7
Nosler Accubond (Fig. 4) 708 68,58 1,45 8,63 74,0
Nosler Partition 709 69,85 1,40 8,51 73,0
Rem.Core-Loct Ultra 690 55,88 2,00 11,22 96,1
Swift A-Frame (Fig. 5) 670 78,74 1,40 11,50 98,5
Swift Scirocco II (Fig. 6) 720 74,93 1,52 10,83 92,8

22 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

 Câinele de vânătoare CHINOLOGIE

Vremea lui Cuptor

PREGĂTIRI PENTRU DESCHIDEREA SEZONULUI DE VÂNĂTOARE
ALECSANDRU CODRIN
Luna iulie a adus călduri excesive întrerupte de scurte perioade cu ploi și vijelii, un
adevărat mozaic cu schimbări bruște ale vremii, iar temperaturile, mult peste
obișnuitul mediei anuale pentru acest timp din an, răspândesc dogoare peste întinsuri.
Când deschidera sezonului de vânătoare la păsăret bate la ușă, vom continua
antrenementul alături de partenerul nostru patruped, pregătind pe îndelete condiția
fizică a acestuia, dar și a noastră, acum, la vremea lui Cuptor.

Ț
inând cont de căldura excesivă
din timpul zilei, este recoman-
dat să ieșim cu câinele în teren
dimineața sau după-amiaza, după ce
dogoarea soarelui se domolește. Să nu
uităm, câinii simt temperatura mult
mai accentuat decât noi, iar la nivelul
solului aceasta este, de regulă, cu cel
puțin câteva grade mai ridicată decât
la nivelul nostru. Pentru pontatori, care
lucrează intens pe teren uscat, chiar și
o temperatură de numai plus 20 de
grade Celsius poate deveni o problemă,
având în vedere efortul fizic intens pe
care îl fac. În cazul retreiveri-lor, care
lucrează, de regulă, în apropierea unei
ape, situația se schimbă, deoarece pot
singuri să se răcorească ori de câte ori
este nevoie. Să nu uităm că majoritatea
raselor de câini pot suporta mult mai
bine frigul decât căldura!
În teren, trebuie să acordăm o
atenție deosebită semnelor deshidra-
tării câinelui nostru de vânătoare.
Dacă mersul devine apatic, ochii sti-
cloși sau, pur și simplu, se așează des,
fără comandă, toate sunt semne de
alertă. La fiecare jumătate de oră, în
zilele toride, dați-i să bea pe săturate
și nu strică dacă îl și stropiți cu puțină
apă. Monitorizați permanent starea
câinelui. Faceți câte o pauză, treceți
la umbră și din nou dați-i să bea apă
sau, dacă este vreo apă prin apro-
piere, lăsați-l să facă o baie, de voie.
Nu uitați că la nivelul ierbii tempera-
tura este mai ridicată, iar ventilația
este mai redusă. O căldură tolerabilă
pentru noi poate fi deja prea ridicată
pentru companionul nostru patruped.
O mențiune specială trebuie făcută
referitor la paraziții externi prezenți în
teren, amintind aici, în primul rând,
căpușele. Vremea caldă și secetoasă le
este favorabilă, iar acestea au marcat
o dezvoltare excesivă în ultimii ani.
Unele căpușe pot transminte boala
Lyme - borelioza, ce crează neplăceri
grave dacă nu este observată și tratată
corespunzător. Pentru protejarea câi-
nelui nostru, putem folosi diferite pro-
duse antiparazitare speciale, ce se
găsesc în farmaciile veterinare. Optați
pentru calitate și, chiar dacă va costa
un pic mai mult, merită tot efortul,
prevenția fiind, și de data aceasta, cel
mai simplu și sigur tratament.
Antrenamentul fizic trebuie efec-
tuat continuu, cel puțin de două, trei
ori pe săptămână, câte o ieșire de cel
puțin o oră, preferabil în teren liber
sau, dacă aceasta nu se poate, chiar și
în parc, în locurile special amenajate,
unde câinele poate alerga în voie. Este
important de reținut faptul că pregă-
tirea trebuie începuă și trebuie să
crească gradual în intensitate, pentru
a putea aduce partenerul nostru pa-
truped la forma fizică deplină înaintea
deschiderii sezonului de vânătoare,
profitând, chiar de acum, de timpul și
vremea lunii lui Cuptor!
IULIE 2017 | 23
 FLORA Plante tămăduitoare

Dudul
DOCTOR PLANT

vitamina C, fapt ce le conferă o serie

de proprietăți laxative, depurative, to-
nice și răcoritare. Frunzele dudului
conțin acid aspartic, arginină, acid folic
și alți acizi organici, betacaroten și sub-
stanțe minerale. Preparatele din frunze
de dud au, la rândul lor, proprietăți as-
tringente și ușor antiglicemiante, sudo-
rifice și antidiareice.
Grație proprietăților benefice, pre-
paratele naturiste din dud – fructe,
frunze, scoarță, pot ajuta în cazul
afecțiunilor precum diabetul zaharat,
dude negre dude albe constipații și alte dereglări ale tranzi-
tului gastric, împotriva paraziților in-
Dudul (Morus sp. L.) face parte din familia Moraceae și testinali, ameliorarea unor afecțiuni
este originar din sud-vestul Asiei, regiune în care a fost bucale – afte, stomatite, precum și
prezent din timpuri străvechi, în prezent fiind cultivat și pentru revigorarea/tonifierea organis-
în Europa, Africa și America de Nord. Din cele circa 16 mului în general. Preparatele din dud
specii de dud, cele mai des întâlnite sunt dudul negru pot fi sub formă de ceai/infuzie din
(Morus nigra L.), originar din Persia, și dudul alb (Morus frunze, din scoarța rădăcinii sau din
alba L.), originar din China și Japonia. În Europa, dudul a fructe uscate, decoct, tinctură din
fost introdus în cursul secolului XII, iar la noi în țară îl frunze sau sirop din fructe proaspete.
găsim răspândit din zona de câmpie și până în zona Consumate în stare proaspătă, dudele
colinară, fiind întâlnit adesea plantat de-a lungul au un efect laxativ.
drumurilor, cu precădere în zonele rurale. Informațiile prezentate au carac-
ter orientativ și nu trebuie folosite în

C
unoscut și sunb denumiri popu-
lare, precum agud, iagod,
murar sau frăgar, dudul a avut
numeroase întrebuințări în gospodăriile
oamenilor, mai cunoscută fiind folosi-
rea frunzelor sale la creșterea viermilor
de mătase și la obținerea ceaiurilor pen-
tru vindecarea unor afecțiuni digestive,
iar fructele, pentru producerea țuicii.
Astăzi, diferitele părți ale dudului,
funze, scoarță, fructe, sunt folosite pen-
tru obținerea de produse naturiste.
24 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Dudul negru poate crește până la
înălțimi de 20-25 de metri și poate
atinge vârste înaintate, de peste 100
de ani. Este o plantă dioică, astfel
existând arbori care produc flori mas-
culine și arbori cu flori femele. Dudul
înflorește în luna mai, iar fructele se
coc pe parcursul lunilor iunie-iulie, în
funcție de mersul general al vremii.
Dudele conțin o serie de compuși,
precum taninuri, materii peptice grase,
antocianozide, caroten vegetal, săruri,
scopul diagnosticării sau tratării pro-
blemelor de sănătate sau pentru înlo-
cuirea medicamentelor prescrise de
persoanalul medical autorizat. Înainte
de a utiliza plantele medicinale, în ge-
neral, sub orice formă, este recoman-
dată vizita la medic, iar administrarea
preparatelor naturiste din dud să se
facă numai la recomandarea acestuia.
Opinia medicului este neapărat nece-
sară și se impune ca o măsură de pre-
vedere, precauție și siguranță.
IULIE

PESCUIT
Competiții 26
Mapamond 30
Pescuit la crap 32
Tehnică 34
Pescuit la răpitori 36
Restituiri 38
Foto: MUGUREL IONESCU

Pescuitul practicat în apele coli-

CE PESCUIM nare și de șes este destul de dificil,
cu rezultate imprevizibile, datorită
temperaturile tot mai ridicate din
timpul zilei. Acestea determină inactivitatea peștilor din iazuri și heleștee,
care se hrănesc, în această perioadă, mai mult noaptea sau în primele ore ale
dimineții.
Rezultate bune se obțin în apele curgătoare și în lacurile de acumulare,
care au adâncime mare și se oxigenează datorită curenților sau a valurilor.
Peștii se cantonează în zonele cu vegetație submersă sau plutitoare, cu iz-
voare, la umbra sălciilor sau a perdelelor de stuf, în locuri care oferă, pe lângă
hrană, o oxigenare suficientă a apei.
Pescuitul se poate practica în toate categoriile de ape, cu evitarea speciilor
protejate și respectarea dimensiunilor minime pentru reținere.

IULIE 2017 | 25
 COMPETI}II Campionatul A.G.V.P.S.

Campionatul A.G.V.P.S.
de pescuit la crap - 2017
Text MUGUREL IONESCU, fotografie GEORGE IORGA

Programată pe carpodromul de la Corbu, jud. Constanța, găzduită de SC. RIG SRVICE SA,
competiția crapiștilor s-a desfășurat în acest an în alt mod față de cum eram obișnuiți în
edițiile anterioare. Modificările s-au datorat, în primul rând, numărului mare de cluburi
înscrise în concurs, 34, cifră record, fără precedent până acum. De aceea campionatul a
fost structurat în două etape semifinale și o etapă finală, cu desemnarea campionilor.

P
rima semifinală, programată în
perioada 25-28 mai, a aliniat la
start 17 echipe, desemnate prin
tragere la sorți, care s-au clasat astfel:
SEMIFINALA I
1. AVPS Vulturul – The One Team
2. Club Crap Corbu CCC
3. WLC Carp Club
4. AJVPS Constanța
5. Fair Play Fishing Club
6. CS Oltenia Fishing
7. CS Valuri de Crap
8. CS APS
9. Abbara Carp Team
10. CS Friends Carp Team
11. AVPS Egreta București
12. CS Pelicanul
13. AVPS Acvila București
14. AJVPS Argeș
15. AVPS Ardealul
16. AJVPS Suceava
17. AVPS Sitarul București
26 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Semifinala a doua s-a desfășurat Primele trei clasate în cele două
în perioada 8-10 iulie, echipele parti- semifinale și-au disputat podiumul și
cipante ocupând următoarele locuri: trofeele în finala desfășurată în pe-
rioada 22-25 iunie.
Spicuim, în continuare, din co-
mentariile care au prefațat această fi-
nală, ale unor specialiști ai pescuitului
SEMIFINALA II la crap din România, campionii națio-
nali și internaționali Andrei Vlădeanu,
AVPS Vulturul – The One Team, și
1. CS Champions Carp – Carp United Dan Mitrănescu, CS Senior Crap –
2. Club Tomis Carp Senzor – Shimano, apărute pe foru-
3. CS Senior Crap – Senzor – Shimano mul www.crapmania.ro.
4. CS Energy Carp „În finală vor veni cele mai bune
5. Enjoy Fishing Club șase cluburi din România. Au fost 34 și
6. CS Green Lake au rămas șase. Ce va face diferența? Eu
7. AJVPS Diana cred că această finală nu se poate câș-
8. CS MG Special Carp tiga pescuind la intercepție, oricât de
9. CS Carp United bine ar identifica pescarul zonele bune
10. Hooc Fishing de pescuit și oricât de atractiv ar fi boi-
11. CS Dacic Carp liesul de la cârlig.
12. AVPS Șoimul București În primul rând pentru că în concur-
13. CS Mr. Fish sul de joi vor exista câte 6 echipe pe fie-
14. CS Carping Club care sector al lacului, și nu 17 ca în
15. Hydra Carp Club manșele semifinale. Mai mult, acestea
16. KAN-VIS Rm. Vâlcea vor fi dispuse din doi în doi, adică va
17. CS Crap Cristian exista câte un stand liber între concu-
renți. Prin urmare, fiecare echipă va
avea o zonă mult mai mare liberă în
fața ei, să nu mai vorbesc de cele cap de
sector. Iar fiecare club va avea un cap
de sector.
Ei bine, în aceste condiții lejere din
punct de vedere al zonelor de pescuit,
mie mi se pare greu de crezut că te poți
baza exclusiv pe atractivitatea momelii
singulare de la cârlig. Trebuie nădit, iar
crapii (care la Corbu au crescut consi-
derabil), trebuie să-ți accepte boiliesul,
să-l mănânce și să revină pe patul de
nadă. Din punctul meu de vedere,
acesta este primul pas (obligatoriu)
pentru a te înscrie în lupta pentru pri-
mul loc.”
–Andrei Vlădeanu, AVPS Vulturul –
The One Team
„În etapa de calificare la de la CN
am început cu metoda din anul trecut,
dovedită câștigătoare în două etape. Nu
puteam să trec peste ea așa ușor. Mai
ales că totă lumea era setată pe dis-
tanță. (…) Nu știu ce o să se întâmple
în finala CN. Mă gândesc la asta de
mult timp. Mi-am dorit să o joc foarte
mult. Pe lângă valoarea competiției,
mi-a stârnit maxim interesul felul în
care o să se joace: 6 echipe pe un sector,
din două în două standuri! Asta în-
seamnă un alt Corbu. Vlădeanu discuta
aspectul în articolul de pe prima pa-
gină. Și părerea mea este că pescuitul
pe nadă o să capete altă valoare. Cât?
O să bată pescuitul izolat? Aici este
toată frumusețea.
Într-o astfel de finală, numai cine
pleacă de la început bine, pe metoda op-
timă, poate să câștige. Nu este loc de su-
Trebuie nădit, iar
crapii (care la Corbu
au crescut considerabil),
trebuie să-ți accepte
boiliesul, să-l mănânce și
să revină pe patul de nadă.
Din punctul meu de vedere,
acesta este primul pas
(obligatoriu) pentru a te
înscrie în lupta pentru
primul loc.”
–ANDREI VLĂDEANU,
AVPS Vulturul – The One Team.
ceală (…). Acum nu mai merge. (…)
Dacă peștele o să se comporte la fel,
fără să țină cont că pescuim din două
în două standuri, consider că, având
avantajul timpului de aplicare a meto-
dei optime și, totodată, a bilei din câr-
lig, nu avem cum să pierdem.”
–Dan Mitrănescu, CS Senior Crap –
Senzor – Shimano
După desfășurarea finalei campio-
natului, clasamentul s-a prezentat ast-
fel:
1. Club Crap Corbu CCC
2. AVPS Vulturul – The One Team
3. CS Senior Crap – Senzor – Shimano
4. WLC Carp Club
5. CS Champions Carp – Carp United
6. Club Tomis Carp
Noua campioană se va pregăti
pentru participarea la cel de-al 19-lea
Campionat Mondial de Pescuit la
Crap, care va avea loc la Kaposvar,
Lac Deseda, Ungaria, în perioada 20-
23 septembrie.
IULIE 2017 | 27
 COMPETI}II

Campioni mondiali la
individual și vicecampioni
mondiali pe națiuni
MUGUREL IONESCU
În perioada 19-25 iunie, echipa reprezentativă de pescuit
sportiv la feeder a A.G.V.P.S din România a participat la
cel de-al 7-lea Campionat Mondial de Pescuit la Feeder,
care a avut loc în Cabecao, Mora – Portugalia.
A
u participat echipe reprezen-
tând 22 de națiuni. Selecțio-
nata română, formată din:
Florin Gokler – APS Timișoara – dele-
gat, Lucian Fiat – APS Timișoara – că-
pitan 1, Răzvan Tolan – AJVPS Arad
– căpitan 2, Zolt Benzar – AVPS Târ-
nava Mare Odorheiu Secuiesc, Radu
Prisăcariu – Clubul Sportiv de Pescuit
Staționar – Corvin, Dan Predoi – APS
Timișoara, Cristian Elena – APS Timi-
șoara, Gabriel Dot – Clubul Sportiv de
Pescuit Staționar – Corvin, Marius
Bodea – AJVPS Arad – Feeder Team
Fântânele – concurenți, s-a clasat în
final pe locul II, cucerind medalia de
argint.
Ocuparea acestui excelent loc se
datorează, în primul rând, prestației de
excepție a concurenților Marius
Bodea, locul I și campion mondial la
individual, și Radu Prisăcariu, locul
III și medalie de argint la individual,
dar și determinării și bunei pregătiri a
celorlalți componenți ai echipei.
Vineri, 7 iulie, la ședința tehnică
de deschidere a primei etape a Cam-
pionatului A.G.V.P.S. de Pescuit Sportiv
– pescuit la Feeder – individual - 2017,
programată la Sărulești, dl. dr. ing Ne-
culai Șelaru, președinte al A.G.V.P.S.
din România, s-a aflat în mijlocul celor
peste 40 de concurenți și arbitri.
Acesta a felicitat întreagul lot vice-
campion mondial pentru modul exem-
plar în care s-a pregătit și a promovat
din nou, pe plan mondial, pescuitul
românesc de competiție și imaginea
A.G.V.P.S. din România și, în special,
pe cei doi medaliați la individual, în-
mânându-le plachete comemorative.
Festivitatea s-a încheiat cu ciocni-
rea unui pahar de șampanie în cinstea
lotului național, dar și a tuturor spor-
tivilor prezenți la competiție.
A urmat ședința tehnică, cu stabi-
lirea ultimelor detalii legate de pista
de concurs, cantitățile de nade și mo-
meli, tragerea la sorți a locurilor în
sectoare etc.
Dar, despre această etapă de cam-
pionat, vom prezenta mai multe infor-
mații în numărul viitor al revistei.

28 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

 Pescuit la muscă artificială MUSC~RIT

Începutul unei pasiuni

ALEX CODRESCU
Când vine vorba despre pescuitul cu muște artificiale, gândul pornește, de cele mai
multe ori, pe cărări de ape de munte, acolo unde păstrăvii își oglindesc pistruii în
undele cristaline ale pâraielor alpine. Săltând peste pietre și bolovani, apele îți poartă
alaiul la adăpostul pădurilor montane, într-un cadru natural care încă rezistă cu
stoicism asaltului civilizației contemporane, păstrând, pe cât se poate, prospețimea
și frumusețea peisajului.

D
eosebit prin tehnica și echipa-
mentul folosit, pescuitul cu
muște artificiale a cunoscut,
de-a lungul timpului, o evoluție spec-
taculoasă și continuă să câștige tot
mai mulți adepți atrași de specificul
aparte al acestui gen de pescuit. Dacă,
la începuturi, muștele artificiale erau
destinate, cu preponderență, pescui-
tului la salmonide, în prezent tehnica
s-a extins, fiind folosită și în pescuitul
altor specii de pești. Pescuitul păstră-
vului continuă însă să rămână desti-
nația principală atunci când muștele
artificiale sunt aduse în discuție.
Apreciat drept un pescuit de mare
finețe, pescuitul cu muște artificiale
atrage prin eleganța tehnicii ce tre-
buie însușită pentru a reuși să aducem
în minciog păstrăvii și lipanii din
apele limpezi. Adesea, adânci doar de
o șchioapă, apele de munte adăpos-
tesc o varietate impresionantă de
faună acvatică, ale cărei taine va tre-
bui să le descoperim pentru a ne per-
fecționa în această artă a
muscăritului, dacă ne este permis să
o numim astfel.
Pescuitului la păstrăv cu muște ar-
tificiale, pentru că la acesta vom face
referire cu precădere, presupune și o
varietate de aspecte ce trebuie avute în
vedere atuci când ne gândim să dăm
curs unei pasiuni noi. Pe de o parte,
este un pescuit dinamic, ce presupune
o anumită condiție fizică, având în ve-
dere locurile în care îl practicăm, iar pe
de alta, presupune cunoașterea aspec-
telor legate de specificul biotopului
apelor în care pescuim, în strânsă le- Aici includem, între altele, cunoaște- obicei, nimic nu este ușor, dar satis-
gătură cu tehnica ce o vom folosi. Și, rea specificului speciilor de pești, păs- facțiile reușitelor ulterioare vor com-
nu în ultimul rând, este vorba despre trăv și lipan în cazul nostru, pensa efortul și timpul dedicat acestei
complexitatea echipamentului specific cunoașterea biotopului apelor în care pasiuni. Adăugând aici și faptul că
acestui gen de pescuit și despre însuși- pescuim, a vietăților acvatice pre- pescuitul păstrăvului începe primă-
rea tehnicii pescuitului în sine, înce- zente, configurația albiei apei pentru vara, oferindu-ne astfel șansa de a ieși
pând cu lansarea firelor de construcție a o putea ulterior „citi” și, nu în ulti- mai devreme pe malul apei, avem
specială și până la controlul, prezenta- mul rând, cunoaștera echipamentului deja un motiv în plus pentru a ne
rea și conducerea artificialelor în un- specific, cu particularități speciale: pleca atenția asupra acestui pescuit
dele cristaline ale apei. lansete, mulinete, fire, muște artifi- aparte, deschizând liber calea pentru
Astfel se face că avem de-a face cu ciale și așa mai departe. Urmează apoi o provocare interesantă și o nouă pa-
o varietate de cunoștințe teoretice și practica și timpul dedicat pe care îl siune!
practice pe care trebuie să ni le însu- vom petrece pe malul apei. Toate cer
șim înainte de a ieși pe malul apei. multă răbdare și perseverență, ca de - va urma -
IULIE 2017 | 29
 MAPAMOND Pescuit în Marea Roșie

Întinsurile Nubiene (II)

Text și fotografie ANDREI ZABET

Prima zi de pescuit pe Întinsurile Nubiene a fost neașteptat de darnică în capturi cu un

începător în ale pescuitului la muscă în apă sărată (SWFF sau „saltwater fly fishing”).
În timpul sesiunii de după-amiază, vântul a început să bată cu putere (între 25 și 35
km/h), iar valurile făceau tot mai dificilă reperarea peștilor trigger, chiar și în apa de o
jumătate de metru.

D
upă o scurtă întâlnire cu o pi- și până în ultima zi, cu excepția dimi- m-am descurcat așa, mai ales că aveam
sică de mare ce părea să aibă neții de duminică, ceilalți pescari re- de a face cu două lansetele necunos-
proporții serioase, m-am aven- nunțaseră la clasele 8 sau 9 și foloseau cute, cu ale căror acțiuni și caracteris-
turat în apa ceva mai adâncă dinspre deja lansetele de clasă 10 pentru pes- tici trebuia să mă obișnuiesc ca să le
zona surf-ului, adică unde valurile se cuitul la trigger fish, unde, în mod nor- pot folosi în mod optim. EDGE-ul de
spărgeau în reciful de corali, unde am mal, un 8 sau maxim 9 este suficient. clasă 8 este o lansetă rapidă, dar în ni-
prins încă un exemplar superb de tri- Eu am venit cu doar două lansete la ciun caz rigidă, astfel că m-am putut
gger fish. mine, EDGE-ul de clasă 8 și cel de clasă bucura chiar și de capturarea unor spe-
11. Puteam închiria o clasă mai mare cii mici de pești, care făceau lanseta să
EDGE sau lansetele de pe vas, dar nu am simțit nevoia, flexeze cât se poate de plăcut în drill.
de super… clasă
Chiar și cu o lansetă clasa 8 și șnur
de clasă aproape 10 era greu să lansez
muștele împotriva vântului, așa că am
încercat să mă deplasez cât mai de-
parte, pe lângă zona productivă, pentru
ca apoi să mă las cu vântul din spate,
ceea ce mi-a ușurat mult munca în acea
după-amiază.
E aproape imposibil să scriu des-
pre aventura din Sudan fără să amin-
tesc de lansetele EDGE Gamma Beta
(ΓΒ) by Gary Loomis, fiindcă acestea
au făcut parte din experiența fiecărei
zile de pescuit pe Întinsurile Nubiene.

Clasa 8 bate tot…

dacă este de la EDGE
În condițiile în care vântul a bătut
cu putere din după-amiaza primei zile
30 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Miercurea vântoasă
sau Windy Wednesday
Miercuri, echipa de ghizi a decis
anularea zilei de pescuit din cauza vân-
tului puternic și a valurilor tot mai mari,
așa că toată lumea a stat, cuminte, pe
vas. Unii, printre care și eu, au legat
muște (mai ales că modelele de acasă se
pare că speriau peștii trigger cu portoca-
liul lor aprins), alții au prins pești de
recif cu liniile de mână, în spatele bărcii.
Joi am schimbat insula, fără nicio
captură, iar pe seară am plecat la o se-
siune de teasing cu unul din ghizi și cu
unul dintre pescarii „vikingi”. Aveam
la bord trei danezi, un britanic, un
sud-african și un român, exact ca în
bancurile multinaționale clasice.
Rechinilor le place
cât mai „în sânge”
Lăsând gluma deoparte, pe recif
drumul era anevoios și nu reușeam să-
mi mențin echilibrul din cauza fundului
apei, denivelat și extrem de alunecos.
Dacă adăugăm și valurile care mă iz-
beau constant, am obținut rețeta unui
dezastru iminent: după o oră, picioarele
erau numai sânge, de la genunghi în
jos, până la apărătorile de pietriș din
neopren. Dar am continuat să pescuim
în sistemul de teasing. Ghidul lansa o
Din păcate, după o
seară de teasing la
marginea recifului de la
Mesharifa, singurul care
s-a ales cu ceva eram eu, și
anume cu picioarele făcute
praf.
nălucă de suprafață fără ancore, pe care
o recupera rapid, atrăgând peștii răpi-
tori din zonă. Fiindcă stăteam pe mar-
ginea recifului, fiecare lanseu era în ape
albastre și foarte adânci. Când teaser-ul
se apropia la maxim 10 metri de noi,
ghidul îl smulgea din apă, iar noi lan-
sam streamere mari în aceeazi zonă și
începeam să recuperăm rapid. Din pă-
cate, după o seară de teasing la margi-
nea recifului de la Mesharifa, singurul
care s-a ales cu ceva eram eu, și anume
cu picioarele făcute praf. Nu am avut
întâlniri cu rechini până duminică, pe
întinsurile insulei Magarsum, dar păs-
trez povestea pentru episodul următor.
O plimbare pe recif
Seara, pe vas, gazdele au aplicat un
spray antibiotic pe răni, iar zilele urmă-
toare am pescuit cu rănile deschise în
apa foarte salină a Mării Roșii. Ca ur-
mare, în ultimele două zile, picioarele
începuseră să mi se umfle precum tu-
burile de oxigen de la echipamentul de
scuba diving și așa am și ajuns acasă,
abia mergând. M-am dus imediat la
medic care, văzând despre ce era
vorba, m-a trecut imediat sub trata-
ment cu antibiotic puternic timp de 10
zile. Aventurile pe Întinsurile Nubiene
nu s-au încheiat în apusul sângeriu al
zilei de joi, ci am continuat pescuitul
extrem până duminică.
– va urma –
IULIE 2017 | 31
 TEHNIC~ Pescuit la crap
Delta 1
Eram la prima mea expediție ade-
vărată în Deltă. Mai văzusem Delta, în
excursii cu părinții, în care fiecare oră
liberă era dedicată pescuitului obleților
în Dunăre, cu trestia dintr-o bucată și
muște prinse lângă grajduri.
Acum eram așezați cu cortul pe
malul Canalului Litcov, undeva, între
Crișan și Caraorman. De această dată
aveam în dotare o vargă de bambus
din trei bucăți, perfect echilibrată, ac-
cesorii și cam atât. Dar aveam unul
dintre camarazi, vechi și experimentat
pescar, care avea lansetă echipată cu
mulinetă, destule accesorii și care știa
să le folosească.
Locul ales pentru pescuit era la câ-
teva zeci de metri de tabără, unde o

Povești cu crapi salcie bătrână scufundată, înțepenită în

albia canalului la 4-5 metri de mal, ne
asigura un vad rezonabil. Spun asta de-
Text și fotografie MUGUREL IONESCU oarece curentul era destul de puternic,
iar trunchiul salciei crea o zonă de pro-
tecție, unde peștii căutau hrana. Carași,
Crapul. Un pește fascinant, rege declarat al peștilor plăticuțe, babuști, iar pe înserat câțiva
pașnici, dar care, odată cu creșterea în vârstă și somotei, ne asigurau masa zilnică.
dimensiuni, mai și răpește câte o fâță aflată la îndemână, Cu varga cu plută era destul de di-
apride imaginația oricărui pescar, sportiv sau de ficil de pescuit, din cauza curentului,
agrement. Nu mai vorbim de imaginația gurmanzilor. Prin oricât de grea era linia folosită. Și a
dimensiunile la care poate ajunge, greutatea de a-l găsi și venit ideea tovarășului meu, care a
ademeni, forța și viclenia cu care luptă odată ajuns în transformat varga de pescuit cu linie
cârlig, crapul este provocarea supremă a „fixiștilor”, plutitoare, legându-i un plumb mare la
devenind astfel trofeul cel mai căutat de aceștia. capătul firului și un cârlig atașat deasu-
pra, în derivație, într-o sculă de pescuit

C
hiar de la primul contact cu o
unealtă de pescuit, aflat pe
malul unei bălți, imaginația
pescarului începător, stârnită de po-
vești și povestiri depănate la câte un foc
de tabără, se lasă purtată în lumea ape-
lor unde, printre plantele submerse, ră-
dăcini și bolovani, scormonește câte un
crap solitar. Dorința se tramsformă în
obsesie, pasiunea în demență, scopul
său în viața de pescar, pe care, poate fără
să-și dea seama, tocmai a început-o, de-
venind acest magnific ciprinid.
Ca și ceilalți „tovarăși de sufe-
rință”, la rândul meu, am parcurs ace-
lași traseu, despre care aș dori să vă
povestesc câteva întâmplări de înce-
put de „carieră”.
pe substrat, perfect stabilă în curent.
Lansam cât permitea lungimea firului,
puneam bățul pe stativul improvizat
dintr-o creangă de salcie și așteptam.
Vârful destul de sensibil din bambus
semnaliza trăsătura peștelui, și asta a
fost rețeta succesului în conjunctura
prezentată.
Așa am prins primul meu crap, și
singurul din acea escapadă, devenind
campionul echipei. Avea în jur de 3 kg,
dar mie mi s-a părut enorm.

Delta 2
De data aceasta eram, tot cu cortul,
la Maliuc, pe malul Brațului Sulina.
Acum aveam o lansetă Tokoz de 2,40 m
lungime, plină, grea, echipată cu o mu-
linetă Galion, cam mică față de varga
folosită, dar pentru mine, la vremea res-
pectivă, reprezentau o comoară.
Pescuiam în fața corturilor, într-un
golf format între sălciile care străjuiau
canalul. Prindeam tot soiul de pești,
mai puțin crap. Deși apa era adâncă de
la mal, probabil nu avea sbstratul poti-
vit pentru acesta.
Și au venit și crapii. Întâi mai mici,
atacând râmele de nămol cu care
obișnuiam să pescuim. Imediat am
trecut la mămăligă, pentru ai selec-
32 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
ționa, și astfel am început să prindem
bucăți între 3 și 5 kg. Frecvența era
extraordinară, dar la un moment dat
a trebuit să ne oprim. Se adunase des-
tul pește, mult mai mult decât aveam
nevoie pentru subzistență. Am încer-
cat noi să îl sărăm pentru al conserva,
dar nu a ținut.
Așa cum au apărut, așa au și dispă-
rut, parcă nici nu ar fi fost. Totul a
durat o zi. Și nici nu au mai revenit în
acea vacanță.

Delta 3
Începutul de toamnă timpurie ne-a
găsit la cabana din Crișan. Zilele se mai
scurtaseră, dar sorele blând ne petrecea
pe cărările împodobite de rugii de
mure care dădeau în pârg, urmărind
malurile Brațului Sulina și ale canalelor
interioare.
Pescuiam diversificat, avat și șalău
în Dunăre, știucă și biban pe ghioluri,
din barcă, dar și caras mare, la râmă
neagră, în enormul ghiol Obretinul
Mare, situat cam la 3 km de cabană. Pe destul de des în bazin, riscam ruperea țea care îmi amintea că nu am mincio-
vremea aceea, ghiolul avea statut de in- monturilor și sacrificarea peștilor. gul la mine. Tovarășul cu care eram a
cintă îndiguită, un fel de crescătorie ne- Am înțepat prompt, parcă agățasem intrat în apă, cu mare atenție, câțiva
furajată, oarecum păzită, dar mai ales un bloc de beton și, după câteva frac- metri mai în lateral, s-a aplecat, a băgat
împotriva pescarilor cu plase. țiuni de secundă în care nimeni nu și-a brațele în apă, eu am adus peștele între
Carașii de aici, având un regim sta- dat seama ce se întâmplă, a început el și mal și, după un plonjon ca la volei,
ționar al apei, nefiind afectat de curen- mișcarea. Lent, dar puternic spre peștele se zbăte printre frunzele arămii
ții Dunării și ai canalelor, atingeau dreapta, fir de pe mulinetă, frână pro- de plop.
dimensiuni impresionante, exempla- gresivă, întoarcere spre stânga, fir de Cântărit la cabană, a dat peste cap
rele de până la 2 kg nefiind o excepție. pe mulinetă, frână progresivă, și tot acul cântarului de 10 kg.
Într-o după-miază molcomă, care așa, vreo 20 de minute. Nu îndrăzneam
nu ieșea din tiparele anotimpului, una să forțez, pentru ca montura să nu ce- Fără nostalgie
dintre bambine s-a lipit de vargă. Pes- deze. La schimbarea direcției peștelui, Zile frumoase de pescuit au mai
cuiam cu două lansete, pe substrat, cu de la stânga la dreapta și invers, reu- fost și sper că vor mai fi. Cu crapi sau
linii destulde fine, cu câte un cârlig fie- șeam să-l mai apropii câțiva metri. Și fără crapi. Obsesia, plăcerea, fiorul dril-
care, pentru că, în cazul în care doi ca- iată-l obosit, în apropierea malului des- lului, încununarea succesului, nu vor
rași ar fi tras concomitent, fenomen tul de înalt, un crap de toată frumuse- dispare niciodată.

GASTRONOMIE PESC~REASC~ Ingrediente: un crap de 3-4 kg, 500

ml vin alb sec, 100 ml ulei de măsline,
„COTLETE” DE CRAP două lămâi, piper verde măcinat, sare.
Preparare: peștele se curăță de
CU SOS DE VIN solzi și se eviscerează, după care
tăiem „cotlete” de 3-4 cm lățime, pe
MAMA PAȘA care le frigem pe un grătar clasic sau
electric. Preparăm sosul amestecând,
de preferat într-un blender, vinul, ule-
iul, zeama celor două lămâi și coaja
rasă a uneia dintre ele, sarea și pipe-
rul. Sosul se toarnă peste bucățile de
pește când acestea sunt fierbinți.
Servire: se servește rece, 2-3 bu-
căți de pește cu sosul alăturat. Se
poate orna cu pătrunjel verde sau
Deosebit de apreciat de cunoscători, crapul ocupă un loc de frunze de țelină. Un pahar de vin alb
frunte în bucătăriile tradiționale balcanice. Dacă are calitățile sec/demisec, sauvignon blanc/char-
obligatorii, prospețime și dimensiuni corespunzătoare, poate donnay aburit îi vor spori savoarea.
asigura pregătirea unei mese ușoare, de vară toridă. Poftă bună!

IULIE 2017 | 33
 TEHNIC~ Pescuit la crap

Provocări sub oglinda apei (II)

Text și fotografie MAC

Zile de vară, soare plin pe un cer albastru, fără pic de nori. Apa bălților s-a încălzit
deja, iar sub arșița prelungită a soarelui, gradele Celsius, cu plus, continuă să se adune,
afectând nivelul oxigenului dizolvat și, implicit, activitatea viețuitoarelor acvatice.
Peștii nu fac excepție și își modifică adesea rutina zilnică, fapt tradus, nu de puține ori,
prin „mofturile” pe care le fac la nada și momeala oferită pe cârlig.

A
șa se face că vârfurile feeder- lumina soarelui plin. Oglinda apei mai hrănesc pe substrat și urcă pe ver-
elor rămân, pentru perioade prinde deodată viață, iar dârele tra- ticala apei. În ciuda eforturilor noastre
lungi de timp, complet nemiș- sate de „leneșii” urcați la suprafață pentru nădire și a monturilor sofisticate,
cate, iar semnalul sonor al avertizoa- par că ne sfidează eforturile. Unde îi toate plasate însă pe fundul apei, peștii
relor, pentru lansetele clasice de crap, căutăm noi, și unde se află ei…?! nu răspund „ofertelor” noastre atrac-
amuțește complet. Câți dintre noi nu Datorită condițiilor specifice ale tive, aflate, de data aceasta, departe de
am asistat la aceste „scenarii” de pes- apei la momentul respectiv, peștii nu se locul în care ei se află în acel moment.
cuit din timpul zileleor verii, ce ne
pun răbdarea la grea încercare, și
aceasta după ce, practic, am epuizat
toată gama de trucuri pentru nădire
și variante de monturi, care mai de
care mai sofisticate și, bineînțeles, mai
mult sau mai puțin cunoscute…?

Crapi sub oglinda apei Kriuser Contol

Și în tot acest răstimp, când ne-
mișcarea și amorțeala aparentă a pus
parcă stăpânire peste luciul apei, ca la
un semn, crapii apar la suprafață, ciu-
gulind ici și colo, din când în când,
câte ceva. „Umbrele” molatice se de-
plasează fără să le pese aparent de
nimic și de nimeni în pelicula superfi-
cială a apei, etalându-și, din când în
când, alene, solzii pe câte o parte, în Momeala plutitoare
34 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Situații noi, soluții ingenioase
Așa cum aminteam la început, în-
clin să cred că nu sunt puțini cei ce au
asistat, pe parcursul zilelor verii, la
asemenea „spectacole” mai puțin
agreabile, la care probabil, de cele
mai multe ori, am rămas simpli privi-
tori, lipsiți de o soluție practică pentru
„situația de criză”, dacă ne este per-
mis să o numim astfel, ce se derulează
pe „scena” bălții.
O metodă, pe cât de simplă pe atât
de ingenioasă, pentru situații de genul
celor prezentate, este folosirea monturii
Kruiser, cu plută și momeală plutitoare
pe cârlig, pusă la dispoziția pescarilor
de cei de la Korda. Grație caracteristici-
lor componentelor acestei monturi, mo-
meala este prezentată pe cârlig, chiar
pe suprafața apei, acolo unde, în condi-
țiile amintite, se află peștii.
Montura este compusă dintr-o
plută, Kriuser Surface Controler, con-
cepută și echilibrată special pentru a
ține forfacul cu cârlig și momeală în
pelicula superficială a apei. Unghiul
pe care forfacul îl face la ieșirea din
varnișul plutei permite așezarea firu-
lui pe suprafața apei și prezentarea
adecvată a momelii. Firul plutitor
Cruiser Control se așterne practic pe
apă și contribuie, la rândul lui, la
menținerea cârligului cu momeala pe
O metodă, pe cât de
simplă pe atât de
ingenioasă, pentru situații
de genul celor prezentate,
este folosirea monturii
Kruiser, cu plută și
momeală plutitoare pe
cârlig, pusă la dispoziția
pescarilor de cei de la Korda.
Grație caracteristicilor
componentelor acestei
monturi, momeala este
prezentată pe cârlig, chiar
pe suprafața apei, acolo
unde, în condițiile amintite,
se află peștii.
oglinda apei. Pentru aceeași montură,
Korda a conceput Mixa, un cârlig spe-
cial, cu greutate extrem de redusă,
dar suficient de robust pentru a face
față provocărilor ce pot apare din par-
tea solzoșilor mai bine îmbrăcați.
Cât privește momeala, alegerea
este cât se poate de flexibilă. Singura
condiție necesară este aceea ca să plu-
tească. Fie că utilizăm pop-up-uri,
boabe artificiale de porumb sau pastă
siliconică plutitoare, toate trebuie să
aibă consistența necesară pentru a le
putea poziționa corect pe cârlig. Ata-
șarea momelii pe cârlig poate fi făcută
fie pe fir de păr, fie cu inel siliconic
sau cu anou sau, pur și simplu, direct
pe cârlig. Alegerea culorii și a aromei
proprii momelii sau a celei de dip-
uire a acesteia rămâne, practic, la ale-
gerea pescarului, în funcție de
experiența, preferința și, nu în ultimul
rând, de inspirația de moment a fie-
căruia dintre noi, pentru a răspunde
cât mai bine provocărilor de sub
oglinda apei. Fir întins!
IULIE 2017 | 35
 MUSC~RIT Pescuit la muscă artificială

„Insecte” apetisante
Text și fotografie DORU DINEA
Vara, dar și toamna, până când vremea nu se răcește foarte mult, mulțime de insecte
de felurite mărimi și culori iau în stăpânire întinderea nemărginită a câmpiei. Multe
dintre acestea ajung pe și în apele râurilor și alcătuiesc, în mare parte, meniul
prudenților cleni. Sunt perioadele din an când pescuiesc la fly, în general, cu muște
artificiale ce imită o parte din aceste insecte.

C
ând apele râurilor au fost lim-
pezi, atunci când am avut po-
sibilitatea, lansam muștele
artificiale de la câțiva metri depărtare
de mal, pentru a nu speria peștii din
zonă. Dacă nu aveam această posibi-
litate, mă apropiam de marginea apei
cu mișcări line și încete. Pășeam cât
mai discret, iar dacă observam cleni
ce înoatau pe lângă mal, în apropie-
rea mea, mă opream, încetam orice
mișcare și urmăream ce se întâmpla
pe și în apă doar cu privirea. Mi s-a în-
tâmplat, de multe ori, să fiu în astfel
de situații. Clenii, chiar dacă apa era
limpede, nu se speriau, înotau în con-
tinuare cu aceeași viteză dar, până se
depărtau la o distanță mai mare față
de mine, îi observam cum și ei mă ur-
măreau suspicioși, cu „coada” ochiu-
36 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

lui. Abia după aceea executam lansă-
rile, cât mai fluide, de-a lungul malu-
lui sau către largul râului. Dacă, în
timp ce pescuiam, observam pești ce
înotau în imediata mea apropiere, din
nou rămâneam nemișcat, până când
se depărtau la câțiva metri. După
aceea reluam pescuitul și, de obicei,
lansam chiar după peștii pe care toc-
mai îi observasem.
Când apa a fost mai opacă, nu a
mai fost nevoie să fiu atât de precaut.
Mă apropiam fără probleme de mar-
ginea apei și, de multe ori, pescuiam
cu muștele artificiale în imediata mea
apropiere, fără să mai derulez șnur de
pe mulinetă.
Am folosit muștele artificiale tip in-
secte mai mult ca muște uscate și mai
puțin ca muște ude și, de aceea, le un-
geam cu vaselină siliconică. În special
când apa râului a fost limpede, trebuia
să execut cât mai bine lansările. Efec-
tuam cât mai fluid mișcările, iar musca
artificială trebuia să pice cât mai natu-
ral pe apă. Abia după ce musca pica,
aterizau pe apă leader-ul și apoi șnurul.
Când am pescuit în zone unde apa
avea un curent de curgere foarte mic,
deci era aproape statică, lăsam după
lansare musca artificială să plutească,
uneori chiar câteva minute și, abea
apoi, dacă nu aveam nici o prezen-
tare, recuperam foarte încet din fir și
îi schimbam locul.
Când am pescuit în zone unde apa
avea un curent de curgere mediu sau
rapid, mă poziționam, pe mal sau în
apă, aproximativ perpendicular pe di-
recția de curgere a apei, sau astfel încât
să lansez înspre amonte. Recuperam
În perioadele de timp
când apa a fost
limpede, observam clenii
cum înotau spre suprafața
apei și, uneori, chiar către
adâncuri, iar musca
artificială lansată de mine
plutea, uneori, chiar la o
distanță apreciabilă față
de aceștia.
șnurul, astfel încât musca artificială din
capătul leader-ului să aibă aproximativ
aceeași viteză de deplasare ca și cea a
curentului apei din acea zonă. Uneori,
din când în când, mai executam mici
„ciupiri” sau chiar mici accelerări ale
șnurului, pentru a atrage atenția pești-
lor asupra muștei artificiale.
În perioadele de timp când apa a
fost limpede, observam clenii cum îno-
tau spre suprafața apei și, uneori, chiar
către adâncuri, iar musca artificială lan-
sată de mine plutea, uneori, chiar la o
distanță apreciabilă față de aceștia.
Având experiența altor partide, nu mă
panicam și nu lansam musca artificială
în alt loc, ci o lăsam să plutească pe apă
cât mai natural cu putință. De multe ori,
nu după mult timp, unul sau chiar mai
mulți cleni, ce se aflaseră la distanță
față de musca artificială, înotau către
aceasta și o atacau.
Cel mai mult însă am fost fascinat
de modul cum clenii de dimensiuni
mari atacau musca artificială. Au fost
și cazuri când se apropiau de musca
artificială și refuzau să o atace, dar, în
general, atacurile se produceau. Însă
erau într-atât de iuți și simțitori că,
după ce absorbeau, cu precauție,
musca artificială și realizau că nu era
atât de „comestibilă” pe cât păruse
mai înainte, o expulzau într-o frac-
țiune de secundă. Trebuia să fiu cât se
poate de atent, să nu am rezervă,
„burtă” mare la șnurul rămas pe apă
la ieșirea din lanseta de fly și să execut
înțeperea peștelui în timpul util. Vă
spun sincer că au fost partide în astfel
de condiții când, cu toate că eram
atent și încercam să-mi coordonez cât
mai bine mișcările, reușeam să am
doar un sfert din capturi la atacuri.
Foarte rar, s-a întâmplat să am par-
tide de pescuit în care clenii mari să
lase „garda” jos și să atace fără pre-
cauție muștele artificiale.
Dintre modelele de muște artifi-
ciale de tip „insecte”, „zburătoare” sau
„terestre”, cel mai mult am utilizat
bibio marci black, orange cdc ant, zebra
sedge, hopper terrestrial fly. De cele
mai multe ori, pentru clenii de dimen-
siuni mari, foloseam și cele mai mari
modele de muște din gama respectivă.
Cu toate că abordez și pescuitul cu
muște artificiale umede sau pe cel cu
nimfe, cel mai mult îmi place pescui-
tul cu muște artificiale uscate, deci
cele care plutesc pe suprafața apei. E
un adevărat spectacol atunci când
peștii „sparg” oglinda apei și atacă
musca artificială. Dacă atacul peștelui
se concretizează și cu o înțepare și un
drill reușit din partea pescarului,
atunci spectacolul este complet.
IULIE 2017 | 37
 RESTITUIRI Date statistice

Fauna piscicolă și pescuitul

din sudul țării în intervalul
1944-1946
SORIN GEACU
Continuăm prezentarea unor aspecte referitoare la fauna piscicolă și pescuitul din
regiunea de sud a țării noastre, cu date identificate recent în cadrul cercetărilor
efectuate la Arhivele Naționale, date care se referă la intervalul 1940-1943. Cele expuse
ilustrează fauna piscicolă și pescuitul atât din anumite ape curgătoare (inclusiv fluviul
Dunărea) cât și stătătoare. Sunt și mențiuni referitoare la vechile unelte de pescuit
folosite. Totodată, localităților menționate în text li s-au specificat apartenențele
administrative atât din 1940-1943 cât și cele actuale.

1 Aspecte legate de fauna

piscicolă și pescuitul din
diferite ape curgătoare și
stătătoare

Ape curgătoare
În 1940, din râul Crevedia (pe teri-
toriul județului Ilfov, azi Dâmbovița),
se pescuiau știucă, crap, lin și caracudă,
iar din râul Pasărea, în anii 1940 și
1942, crap, biban și lin. Din Colentina,
Foto: MUGUREL IONESCU

pescarii din Buciumeni (jud. Ilfov) ob-

țineau, în 1942, caracudă, lin, știucă,
roșioară, biban și țipar.
Pentru râul Dâmbovița, documente
din 1940 menționau faptul că, în drep-
tul comunei Vasilați-Ilfov (azi jud. Că-
lărași), peștele „nu era bun de mâncat
deoarece miroase a gaz, din cauza apei
care vine murdară de la București”.
Din Doftana, pe parcursul anului
1941, localnicii din Lunca Mare (com.
Șotrile, jud. Prahova), au pescuit
mreană, clean și molan, folosindu-se
vârșele. Tot atunci, din Râul Târgului,
se pescuiau mreană și clean cu halăul,
de către cei din Rădești (jud. Muscel,
azi Argeș).
Uneltele cu care pescuiau în Câlniș-
tea localnicii din Răsuceni (jud. Vlașca,
azi Giurgiu) erau plasa și vârșa, iar în
Buzău, locuitorii din Găvănești (jud.
Buzău) pescuiau cu vârșele. Pescuitul
în Mostiștea era practicat de cei din
Fundulea (jud. Ilfov, azi Călărași) cu
năvodul, vârșa și târbocul.
Din râul Ialomița și bălțile apro-
piate, localnicii din orașul Urziceni
(jud. Ialomița) pescuiau, în anul 1942,
caras, știucă, caracudă, biban, roșioară
și foarte puțin crap. Tot din Ialomița, în
dreptul satului ialomițean Buești, se
pescuiau atunci crap, știucă și cara-
cudă. În anul 1943, somnul nu mai
exista în acel râu în dreptul comunei
Alexeni (jud. Ialomița), din cauza po-
38 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
luării cu derivatele țițeiului, aduse de
râul Prahova.
În 1942, în râul Cenușarul, în
dreptul localității Lahovari (azi Valea
Cireșului), jud. Vlașca (azi Teleor-
man), era doar caracudă.
Fauna piscicolă a râului Argeș, în
dreptul satului Pârlita (azi Adunații
Copăceni) jud. Vlașca (azi Giurgiu),
cuprindea, în 1942, următoarele spe-
cii: crap, știucă, somn, biban și, rar,
lin. În schimb, la Ionești (lângă
Găești), în același an, se pescuia din
acel râu numai mreană.
În apa Dâmbovnicului, la Șelaru
(jud. Vlașca, azi Dâmbovița), nu erau,
în 1942, decât crap și mreană, și tot
atunci, în Neajlov, în sectorul aferent
județului Argeș, exista doar caracudă.
În Călmățuiul brăilean, erau pești
mici care se pescuiau cu undița, plasa
și minciogul și care, pentru populația
nevoiașă a satelor din apropiere, con-
stituiau „o bună parte din an, hrana de
toate zilele”. În anul 1942, localnicii
din satul Cuza Vodă pescuiau crap,
biban, caras și obleț.
În 1943, la Gropșani (jud. Roma-
nați, azi Olt), pescuitul în Gemărtălui
se făcea cu cârstașul și plasa.
La Melinești și Bodăiești (jud. Dolj),
în 1942, se pescuia din râul Amaradia
numai nisiparnița, folosindu-se undița,
sacul și plasa.
În râul Jiu, localnicii din Fărcășești
(jud. Gorj) pescuiau: crap, somn, nisi-
parniță, știucă, mreană, plătică, dar
predomina scobarul. La Bâlta-Filiași
(jud. Dolj), se pescuia cu mreaja, plasa,
cârstașul, vârșa și undița, un pescar pu-
tând prinde până la 15 kg/zi (s-a cap-
turat și un somn de 50 kg). Acolo, în
1942, ihtiofauna râului era reprezen-
tată de mreană, scobar, clean, știucă,
somn, crap și șalău. În 1943, pescarii
din Teasc (jud. Dolj) pescuiau în Jiu
crap, știucă, lin, caracudă, somn și
mreană, iar localnicii din Raeți-Sadova
(jud. Dolj), crap, știucă, caras, roșioară
și țipar, folosind cotețe și vârși.
În pârâul ce traversează orașul Băi-
lești (jud. Dolj) erau, în 1943, numai
caracudă, știucă și țipar.
Fauna piscicolă a râului Olt, în
dreptul localității Sprâncenata (jud.
Olt), era reprezentată de mreană,
somn, crap, știucă, lin, răspăr, roșioară
și caracudă.
La Polovragi (jud. Gorj), se pes-
cuia „în mod barbar, folosindu-se var
nestins și dinamită”, păstrăv și lipan;
„norocul este că în ochiurile de apă din
cheile sălbatice ale Oltețului, mijloacele
sălbatice de pescuit nu au efect, astfel
că aici se menține păstrăvul”. Pe teri-
toriul aceleiași comune, din râul Tâ-
râia se pescuia mreana.
În râul Teslui, localnicii din Golfin
(jud. Romanați, azi Dolj) pescuiau cu
cârstașul, iar la Robănești (jud. Roma-
nați, azi Dolj), din acel râu, în 1941, se
pescuiseră 140 kg pește cu vârșa, plasa
și cârstașul.
Localnicii din Goicea Mare (jud.
Dolj) recoltau, în Desnățui, crapul, fo-
losind coșuri de nuiele, dar și prostovo-
lul, setca și minciogul. Tot din
Desnățui, localnicii din Curmătura
(jud. Dolj) pescuiau, în 1943, roșioară,
caras, caracudă, crap și țipar, cu plase,
vârșe și coșuri.
Din râul Vedea, în anul 1942, local-
nicii din Mircești (jud. Olt) pescuiau
țipar, clean și caracudă.
Ape stătătoare
În județul Vlașca (azi Giurgiu), băl-
țile de la Vieru aveau crap, plătică,
caras și biban, iar cele de la Radu Vodă,
crap, caracudă, țipar, zvârlugă și plă-
tică (1942).
Speciile de pești din bălțile de la
Mărgineanu-Mihăilești (jud. Buzău)
constau în caracudă, caras, biban, ro-
șioară și țipar, care se pescuiau, în
1942, cu plase, mincioage și târne.
Din lacul Gălățui (jud. Ialomița,
azi Călărași), se pescuiau, în 1943,
crap, știucă, biban, plătică și lin. Tot
atunci, lacul Iezer (jud. Ialomița) avea
caras și biban.
Din lacul Jirlău (jud. Râmnicu
Sărat, azi Brăila), se pescuiau crap,
caras, caracudă și obleț. În anul 1943,
se prindeau, folosindu-se vârșe și nă-
voade, între 200 și 500 kg/zi. „Peștele
îndestulează populația comunei și
ajunge și pentru comunele din județ
[Râmnicu Sărat n.n.], plus orașul Râm-
nicu Sărat. Când se prind cantități mari
se vinde și prin județele limitrofe” men-
ționa un document.
Lângă Surdila Greci (jud. Brăila), în
anul 1943, din balta Strâmba se pes-
cuia crap și caracudă, cu undițe, coșuri
și plase.
Iată și speciile de pești existente în
anumite bălți din Oltenia: la Afumați și
Băilești (jud. Dolj), caracudă, crap,
știucă și țipar, la Vata (jud. Olt), cara-
cudă, crap și murgoi; la Constantinești
(jud. Olt), clean, crap, murgoi, zvâr-
lugă, țipar și caracudă; la Văleni (jud.
Olt), crap; la Amzulești (jud. Dolj),
crap, caracudă și știucă, la Covei (jud.
Dolj), crap, lin, știucă și plătică, la Spi-
neni (jud. Olt), caracudă, murgoi și,
rar, crap. Acestea se pescuiau cu coșu-
rile de răchită și cârstașul (cristașul).
2 Fauna piscicolă
și pescuitul din fluviul
Dunărea și apele stătătoare
din lunca acesteia
Localnicii din Rast (jud. Dolj) pes-
cuiau știucă, crap, somn, caras, plătică
și lin, folosind năvoade lungi de 300 –
400 m, plase, vârșe și coșuri, peștele
fiind comercializat în Craiova și în târ-
gul Plenița (jud. Dolj). Și cei din Dăbu-
leni (jud. Romanați, azi Dolj)
obțineau, din bălțile Dunării, crap,
somn, știucă, șalău și plătică.
La Hunia-Cetate (jud. Dolj), pescui-
tul se făcea cu plasa, năvodul, dar mai
ales cu vârșe și mreje.
Pescarii din localitatea Poiana
Mare (jud. Dolj) au pescuit, în anul
1943, din lacurile dunărene, știucă,
somn, lin, caras, crap, răspăr, văduviță
și mreană, iar din Dunăre, nisetru,
morun și cegă.
În lacurile Nedeia și Cârna, dar și
în râul Desnățui, localnicii din Goicea
Mare (jud. Dolj) pescuiau crap, plătică,
știucă, lin și șalău, folosind coșul,
plasa, vârșa și năvodul.
În Dunăre și lacul omonim, cei din
Nedeia (jud. Dolj) pescuiau mari can-
tități de somn, crap, știucă, cegă, lin,
șalău, biban și caracudă, care erau tri-
mise în diferite regiuni ale țării.
La Catane (jud. Dolj), se pescuia cu
plasa, vârșa, setca, prostovolul și năvo-
dul, crap, știucă, lin, caracudă, somn și
șalău. Mai în amonte, localnicii din Hi-
nova (jud. Mehedinți) pescuiau în Du-
nărea Mică cu setca și cârstașul.
În lacul de la Potelu (jud. Roma-
nați, azi Olt), conform situației din
anul 1941, cel mai frecvent era crapul
(se pescuiseră și exemplare de 15 kg),
urmând apoi, ca pondere, știuca și șa-
lăul, apoi bibanul, caracuda, ghiborțul,
sabița, plătica și roșioara. S-au pescuit
și lin, caras, biban și avat. Se pescuia
cel mai adesea cu năvodul, dar și cu
vârșe, plase și setci. Prin „Cooperativa”
de pescuit locală, peștele era dus și la
București.
În dreptul orașului Turnu Măgurele
(jud. Teleorman), pescuitul se făcea la
următoarele specii: morun, nisetru,
viză, somn, crap, cegă, șalău, mihalț,
scrumbie, plătică și mreană (1941).
Bălțile dunărene de la Știrbei Vodă
(azi Pietrișu) jud. Vlașca (azi Giurgiu),
erau bogate, în anul 1942 în biban,
știucă, somn, crap, caras și plătică. Însă
pescuitul în Dunăre se făcea atunci „pe
o scară limitată, dat fiind depărtarea de
sat și lipsa uneltelor necesare pescuitului
în fluviu. În Dunăre pescuiau lipoveni
plătiți de arendași”. La Malu (jud.
Vlașca, azi Giurgiu), se foloseau, pen-
tru pescuit, târbacul, prostovolul,
plasa, năvodul și vârșa.
Și la Oinacu (lângă Giurgiu), în
bălțile din lunca Dunării se pescuiau
știuca, crapul, șalăul, linul, caracuda și
plătica, iar din Dunăre, cega și somnul
(1942).
În dreptul localității Dichiseni (jud.
Ialomița, azi Călărași), din brațul Bor-
cea, se pescuiau crapul, somnul, cara-
sul, știuca, bibanul, șalăul, cega și
mreana. Recolta din anul 1942 s-a ri-
dicat la circa 20 t, peștele fiind vândut
în orașele Slobozia și Călărași.
La Șocariciu (jud. Ialomița), azi
Unirea (jud. Călărași), se pescuiau, în
anul 1943, din Borcea și Dunăre, cegă,
viză, păstrugă, nisetru, crap și știucă.
Întreaga cantitate de pește obți-
nută, în anul 1943, în dreptul comunei
Cocargeaua (jud. Ialomița), azi Borcea,
(jud. Călărași), din speciile șalău, crap,
biban, știucă, oblete, caracudă, vădu-
viță, somn, roșioară, țipar, lin și caras,
se vindea pe piețele din București.
Din Dunăre și brațul Borcea, în
dreptul orașului Fetești (jud. Ialomița),
se pescuiau cegă, păstrugă, guvizi,
scrumbie, rizeafcă, iar exemplarele de
somn puteau depăși 50-60 kg (1942).
În 1943, din regiunea Cegani (jud.
Ialomița), se obțineau „cantități imen-
se” de pește din speciile cegă, șalău,
știucă, lin, somn și crap. Pescarii erau
în proporție de 30% români și 70% li-
poveni, din satul vecin, Bordușani.
La Făcăeni (jud. Ialomița), pentru
pescuit se foloseau năvodul, setca,
vârșa și plasa, pescuitul pe teritoriul
acestei comune fiind practicat de lipo-
venii din Ghindărești (jud. Constanța).
În 1943, la Tufești (jud. Brăila), se
făcea negoț cu pește „pe o scară în-
tinsă”. Atunci erau 80 de locuitori care
se ocupau cu pescuitul, capturându-se
somn, plătică, știucă, crap, șalău, lin,
roșioară, caras, biban, obleț, caracudă,
mreană și, rar, țipar.
Din bălțile dunărene, în anul 1942,
pescarii din Chiscani (jud. Brăila), pes-
cuiau șalău, biban, avat, roșioară, ghi-
borț, sabiță, mreană, caracudă, lin,
știucă și crap. Totodată, în timpul vii-
turilor fluviului, somnii ajungeau și în
anumite bălți, unde erau prinși cu
plasa, ostia și, mai ales, cu priponul.
IULIE 2017 | 39
mica publicitate
VÂNZ~RI
Vând armă driling marca KRIEGHOFF
PLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetă
SWAROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de
4.000 euro.
Vând armă cu glonț, marca KRICO,
cal. 243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI
8x56 (prindere rapidă), la prețul de
1.600 euro. Tel. 0737-771.302.
Vând armă de vânătoare cal. 16, cu
toc din piele, la prețul de 2.000 lei.
Tel. 0741-013.022
Vând carabină BLASER R93-300WM
cu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, pat
de lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-
țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.
Vând armă de vânătoare marca IJ 58,
calibrul 12x70, cu țevi lise juxtapuse,
stare foarte bună. Tel. 0745-141.628.
Ploiești.
Vând armă de vânătoare marca MER-
KEL SHUL, cal. 16, în perfectă stare de
funcționare, cu toc din piele, la prețul
de 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.
Vând armă de vânătoare IJ 54 Made
URSS, toc și cartușieră din piele, în
perfectă stare, la prețul de 1.000 lei.
Tel. 0721-463.538, Constanța.
40 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
VÂND țeavă de schimb Blaser R, cal. 300W. Mag, în stare perfectă, cu
cap închizător adecvat, la prețul de 750 euro. Tel. 0723-295.351 și
0720-404.444.
VÂND carabină Mauser, cal. 7x66
Von Hoffe, în stare perfectă, cu
lunetă de 8x56, montaj fix pe
armă, la prețul de 1.200 euro
(900 + 300), negociabil. Tel.
0722-492.170 și 0720-404.444.
VÂND dublu expres cal. 9,3x74,
marca Franz Sodia, în stare
perfectă, echipat cu lunetă Carl
Zeiss Diavari de 1,5-6x42 și aim
point Docter, la prețul de 4.200 euro
(3.250 + 650 + 300), negociabil.
Tel 0722-492.170 și 0720-404.444.
TALON DE ABONAMENT
VÂNĂTORUL
ȘI PESCARUL
MOLDOVEI
Index – 32.876
12 luni – 150 lei MD
Fișa de livrare se completează la
oficiul poștal (localitatea, cod poștal,
adresa domiciliu, destinatar)
F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242
Întreprinderea de Stat „Poșta
Moldovei”
mica publicitate
AUGUST 2017
VÂNZ~RI ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOARE
FAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE
Vând carabină TITAN RÖSLER cu ac-
celerator, cal. 300WM, lunetă DOC- 1 M 0.43 7.26 13.09 18.52
TER 2,5-10x50 cu punct luminos, 2 M 1.31 8.14 13.57 19.39
reticul 4a, la prețul de 1.750 euro. 3 J 2.08 9.02 14.45 20.28
Tel. 0736-366.208. 4 V 2.46 9.50 15.33 21.17
5 S 3.37 10.37 16.21 21.53
Vând căței rasa Epagneul Breton, năs- 6 D 4.28 11.22 17.07 22.41
cuți pe data de 27.04.2017, culoare 7 L 5.16 12.05 17.51 23.32 L.P. 6.09 20.33
alb-orange, din părinți cu rezultate 8 M 6.07 12.49 18.42 -
maxime în examenele și concursurile 9 M 0.37 6.20 13.04 18.48
de vânătoare și frumusețe. Ambii pă- 10 J 1.29 7.13 13.57 19.41
rinți au în origine sânge de lucru fran- 11 V 2.18 8.02 14.46 20.29
țuzesc din canisa Karanluan. 12 S 3.07 8.53 15.33 21.16
Informații suplimentare la tel. 13 D 3.54 9.46 16.18 22.00
0742-100.378, 0244-347.196. 14 L 4.41 10.31 17.03 22.57
15 M 5.36 11.24 17.54 23.48 U.P. 6.19 20.21
16 M 6.23 12.13 18.41 -
REBUS 17 J 0.18 6.54 12.36 19.16
PRIMUL VÂNĂTOR 18 V 1.07 7.43 13.23 19.44
Rezolvarea din numărul trecut 19 S 1.49 8.31 14.11 20.31
20 D 2.34 9.18 14.59 21.19
21 L 3.25 10.06 15.48 22.07 L.N. 6.25 20.11
22 M 4.13 10.54 16.37 -
23 M 0.09 5.51 12.35 18.17
24 J 0.57 6.40 13.24 19.07
25 V 1.46 7.28 14.12 19.54
26 S 2.34 8.19 15.03 20.41
27 D 3.23 9.08 15.51 21.35
28 L 4.02 10.45 16.28 22.47
29 M 4.49 11.37 17.19 23.32 P.P. 6.35 19.54
30 M 5.38 12.21 18.05 -
31 J 0.57 6.40 13.24 19.07

DIN NOU LA…

VÂNĂTOARE
ION MIHAIU
ORIZONTAL: 1) Armă de foc pentru lovitura de grație
– Jumătate din profit! 2) Mișcare sinuoasă la supra-
fața apei. 3) 24 alice! – Nu e vânată de donjuani.
4) Curăță rana – Cap de armă! – Trei în tribună!
5) Ceasul care se întoarce. 6) Colorați cu sânge –
Umblă mereu cu cleștii la ei. 7) Cap de vânător! –
Vase de apă dulce – Taine ale vânatului! 8) Cap de
struț! – Partea din lemn a puștii vânătorului. 9) To-
varăși la vânătoare. 10) Vânători ai deșertului (fig.,
pl.) – Cremă …tăiată!
VERTICAL: 1) Culori îmbinate …ca la papagal. 2) …și
unul fără culoare – 24 animale! 3) Des răsucite! – Pre-
cum o pădure de lăstari (masc.) – Închise la culoare.
4) Armă grea – Autorul unor scene de vântoare în cu-
lori. 5) Vas de lut – Continentul vânătorilor pe cămile
– Jumătate din timp! 6) Împodobesc simbolic fruntea
triumfătorului – Nefolosite. 7) 4-5 mistreți! – O bu-
cată de drill! – Toc gol! 8) Aruncată cu praștia de vâ-
nătorul primitiv – Deschizătură a pielii. 9) Revenirea
asupra unei povești …prea vânătorești. 10) Cai fără
coadă! – Vânătorul în relație cu vânătoarea (fig.).

IULIE 2017 | 41

mica publicitate
Anunț gratuit – maximum
15 cuvinte
Text anunț:
....................................................
....................................................
......................................................
......................................................
......................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
Data: ..........................................
Nume și prenume:
...................................................
Tel: ............................................
Anunțurile pentru mica
publicitate se fac până în data
de 20 ale lunii curente, pentru
luna următoare!
Adresa redacției: AGVPS din
România, București, Calea Moșilor
Nr. 128, Sector 2, Cod 020882
Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12
reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponul
alăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia
ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS din
România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.
Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI
PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2017).
PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEI
NUME ..............................................................................................
PRENUME .......................................................................................
Adresa la care doresc să primesc revista este:
Strada .................................................................... Număr .............
Bloc .......... Scara .......... Apartament ......
Localitate ................................................... Județ/Sector ...............
Telefon ....................................... Data ...........................................
Semnătura ............................................
Am achitat suma de .......................................................... în data de
........................................... cu .........................................................
Ordin de plată nr. ........................................................................
Mandat poștal nr. ........................................................................
Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la
Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PUBLICITATE

CANISA CERNICA AUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

A.G.V.P.S. anunță valorificarea următorilor câini de vânătoare și căței

proveniți din câini de vânătoare:

• femelă de copoi ardelenesc standard, născută în • femelă de copoi alpin, născută în 22.04.2017.
17.05.2013, folosită pentru reproducție – val. 1.000 lei. – val. 360 lei, negociabilă.

Se livrează la valorile de mai sus, care includ TVA, cu carnete de sănătate și atestate de proveniență.

Doritorii se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219 sau d-lui adm. Florin Buzatu la tel. 0732-333.113.

42 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN