IUNIE

NR. 42•aNUL MMXVI

Agresiuni la adresa Ciortani

faunei cinegetice la malul mării
3 30
www.agvps.ro

Căpriorul - aspecte O muscă pe placul

practice la vânătoare pistruiaților
10 38
 CUPRINS
VâNăTOaRE 22 CHINOLOGIE
Nr. 42/IUNIE 3 EDITORIAL Performanța în teren (II)
MMXVI • Serie nouă Agresiuni la adresa faunei cinegetice (II) 23 PLANTE T~M~DUITOARE
5 PE }EAVA PU{TII Fragii
Obsesia tradiționalismului și riscul 24 TROFEE
de a sărăci fondul cinegetic Aprecierea trofeelor
6 ETOLOGIE 24 EVENIMENT
Eco-etologia râsului Expoziții
(Lynx lynx, Linné 1758)
9 FACE PESCUIT
Din nou despre arme 26 COMPETI}II
9 DE SEZON Campionatul AGVPS
Căpriorul – aspecte practice 28 PESCUIT La R~PITOR
la vânătoare (I) Swimbaiting – categoria grea
11 GASTRONOMIE în acțiune (III)
Mușchiuleț de căprior la cuptor, 30 PESCUIT STA}IONAR
cu mirodenii Ciortani la malul mării
12 OPINIE 31 GASTRONOMIE
Despre ciorile noastre Crap fript pe jar, cu sos de roșii și usturoi
14 ARME 32 DE SEZON
Semiautomata Beretta Synthetic Trei monturi, trei șanse, trei provocări
Camo Optifade Waterfowl 34 PESCUIT PE RÂU
15 CARTE La somni, cu voblere crankbait
Fauna României – AVES 36 SPINNING
16 CHINOLOGIE Shad-uri în viteză
FONDATĂ ÎN ANUL 1919 Sosirea unor pui 37 PESCUIT STA}IONAR
REVISTĂ NAȚIONALĂ DE 17 LEGISLA}IE La baza stufului
VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV Reglementări trăznite (II) 38 MUSC~RIT
18 CULTUR~ VÅN~TOREASC~ O muscă pe placul pistruiaților
REDaCȚIa Obicieiuri vânătorești 39 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~
Președinte executiv 20 CARTE Molia de iulie
Dr. Ing. Neculai Șelaru 60 de ani de amintiri ale unui vânător 40 noutăți de prin magazine
Redactor-șef 21 RESTITUIRI 41 MICA PUBLICITATE
arh. Mugurel Ionescu O vânătoare din vechime Solunare – Rebus – Mica publicitate
Redactor corespondent
prof. Bianca Ioriatti
Art Director
Aurel Neagu

Layout/Design
CREA
Difuzare
Ing. Mariana Cristache
6 34
CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
Acad. Dr. Dan Munteanu
Acad. Dr. Atilla Kelemen
Dr. Ing. Nicolae Goicea
Dr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrația
Calea Moșilor nr. 128,
București, Sector 2, Cod 020882
Tel: 021-313.33.63
E-mail: revistavpr@yahoo.com
www.agvps.ro
ISSN 1582-9650
Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință în
format digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiază
colaboratorilor. Articolele publicate nu angajează
decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă în
mod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui
material fără acordul redacției este interzisă.
12 36
Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă
Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru;
Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),
Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),
Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,
Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),
Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-
Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu
(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Florică
Stan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).
 EDITORIAL

IUNIE

VÅN~TOARE
Editorial 3
Eco-etologia râsului 6
Căpriorul 10
Despre ciorile noastre 12
Reglementări trăznite (II) 17
Obiceiuri vânătorești 20

Agresiuni la adresa
faunei cinegetice (II)
Text și fotografie NECULAI ȘELARU

Reluând ideea factorilor nocivi la adresa faunei cinegetice, putem reliefa, în

continuarea influenței politico-legislative, acțiunea factorului politico-executiv,
anticipată deja. Fiindcă și deciziile sau indeciziile funcționarilor publici responsabili în
domeniul cinegetic, promovați pe bază de criterii disimulate, își au partea lor esențială
de contribuție la degradarea managementului cinegetic și la diminuarea îngrijorătoare
a efectivelor multor specii de interes vânătoresc. Așa după cum am mai precizat, o
diminuare, mai accentuată în realitate, decât este reflectată în statisticile ultimilor ani.

P
entru a face mai ușor de expus,
susținut și înțeles această afir-
mație, alegem calea explicitării
involuției surprinzătoare a efectivelor
de iepuri din România. În fapt, o pră-
bușire a acestor efective în aproape în-
treaga țară, spre deosebire de involuția
mai lentă, deși aproape generalizată,
din celelalte țări europene.
Majoritatea cauzelor care au deter-
minat această involuție, extinsă în spa-
țiu, au fost dezbătute amplu în ultima
perioadă. Au fost, de asemenea, relie-
fate la diverse simpozioane și în lucrări
de strictă specialitate, așa încât au
ajuns să fie, în mare parte, cunoscute.
Deocamdată însă, numai în mare parte.
Principala cauză pare să rămână,
precum în cazul majorității celorlalte
specii cinegetice la care efectivele
reale scad, degradarea treptată, dar de
necontestat, a condițiilor naturale de
habitat. În cazul iepurelui, acestea
sunt manifestate prin:
• extinderea monoculturilor agri-
cole, din ce în ce mai pure și pe supra-
fețe din ce în ce mai întinse, precum și
transformarea fânețelor naturale, a
fostelor livezi și multor terenuri culti-
vabile agricol, în special din zonele de
deal, în pășuni, din ce în ce mai degra-
date, pentru oi și capre;
• chimizarea exagerată, greu de
verificat în privința nocivității substan-
țelor active asupra animalelor cu
sânge cald, și mecanizarea perfor-
IUNIE 2016 | 3
Agresiuni la adresa
faunei cinegetice (II)
mantă din agricultură, prin folosirea
utilajelor cu front extins și viteză
mare de lucru, de regulă lipsite de in-
stalații mecanice sau electronice de
speriat sau de îndepărtat fauna cine-
getică din porțiunile parcurse și cele
ce urmează a fi parcurse cu lucrări;
• creșterea numărului de prădători
naturali ai iepurelui, datorită protec-
ției de care se bucură anumite specii
cinegetice prădătoare cu păr și pene,
precum și creșterea numărului de
câini hoinari sau sălbăticiți în suprafe-
țele productive cinegetic;
• efectuarea de lucrări agricole, care
lasă terenul fără adăpost pentru iepuri,
imediat după recoltarea culturilor;
• proliferarea braconajului cu
ogari, lațuri, arme cu aer comprimat,
arme de cal. 5,6 l.r. și chiar cu arme
de foc, atât ziua cât și noaptea, la far.
La cele de mai sus se adaugă, însă,
și o culpă de netăgăduit, mai puțin se-
sizabilă și neadusă încă în discuție, a
administratorului fondului cinegetic
național, care:
• nu s-a preocupat de descrierea
inteligibilă a limitelor fondurilor cine-
getice și, mai ales, de stabilirea și reac-
tualizarea la timp a suprafețelor
productive cinegetic din cadrul aces-
tora, deși aceste suprafețe s-au dimi-
nuat, uneori foarte mult, față de cele
stabilite de ICAS în anii 1998 și 2002,
inexacte încă de pe atunci;
• a neglijat necesitatea reactualiză-
rii efectivelor optime, exagerate din
start pe multe fonduri cinegetice, în
condițiile degradării din ce în ce mai vi-
zibile a habitatelor specifice iepurelui;
• a neglijat, în totalitate, necesita-
tea stabilirii unui spor natural multia-
nual real al speciei, mult mai mic decât
sporul natural calculat în mod eronat
de ICAS, cu peste 30 de ani în urmă;
• nu a urmărit, cu responsabilita-
tea cuvenită, conservarea unui nivel
corespunzător al stocurilor de re-
producție, constatat teoretic cu ocazia
lucrării de evaluare a efectivelor reale
de iepuri, în fiecare primăvară, pe fie-
care fond cinegetic.
Așadar, administratorul fondului
cinegetic național a operat, atunci
când a stabilit cotele de recoltă, cu
date eronate sau aleatoriu stabilite,
motiv pentru care cotele de recoltă
aprobate au fost, de regulă, exagerat
de mari, departe de a putea fi integral
realizate în ultimii ani. Dar acest fapt,
al nerealizării sistematice a cotelor de
recoltă aprobate, pare să nu fi trezit
nici un fel de suspiciune specialiștilor
4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
administratorului, în privința afectării
grave a stocului de reproducție.
Pentru detalierea celor expri-
mate mai sus, susținem că acești
specialiști au greșit nepermis și ris-
cant cu ocazia stabilirii efectivelor
reale din teren, prin extinderea nu-
mărului de exemplare găsite în su-
prafețele de probă la suprafețe
productive cinegetic nereal de mari.
Chiar dacă aceste suprafețe existau
teoretic în anul 2002, ele s-au dimi-
nuat vizibil între timp, prin extinderea
intravilanului construit, împrejmuirea
unor obiective, plantații și culturi etc.
Așa s-a ajuns la stabilirea „din birou”
a unor stocuri de reproducție cu mult
mai mari decât existau în realitate.
În al doilea rând, administratorul
a greșit grav prin folosirea unor spo-
ruri naturale neverosimil de mari, sta-
bilite de ICAS, față de sporul natural
multianual, stabilit printr-un calcul
simplu și de necontestat, plecând de la
evoluția de-a lungul anilor a efective-
lor și recoltelor de iepure.
Intrarea în formula de calcul a co-
telor de recoltă cu aceste două catego-
rii de cifre greșite, indiscutabil mai
Pentru detalierea
celor exprimate mai
sus, susținem că acești
specialiști au greșit
nepermis și riscant cu
ocazia stabilirii efectivelor
reale din teren, prin
extinderea numărului de
exemplare găsite în
suprafețele de probă la
suprafețe productive
cinegetic nereal de mari”.
mari decât cele reale, au condus la
cote de recoltă ireal de mari.
În continuare, extragerea cotelor
de recoltă stabilite în modul eronat
arătat de administrator, în condițiile în
care aceste cote sunt obligatoriu de
realizat după lege, a condus la afecta-
rea evidentă și bruscă a stocurilor de
reproducție și, implicit, la prăbușirea
efectivelor reale în anii ce au urmat.
Această situație se petrece însă de mai
mulți ani în România, iar reprezentan-
ții administratorului, ori nu înțeleg
acest mecanism al distrugerii stocurilor
de reproducție și, implicit, a efectivelor
de iepuri, ori nu se sinchisesc deloc de
această situație, făcându-se că nu înțe-
leg de ce nu au putut fi realizate, an de
an, cotele de recoltă aprobate.
Iată deci, de ce susținem că, pe
lângă alți factori de habitat nocivi fau-
nei cinegetice, s-a adăugat, ani buni,
și factorul politico-executiv. Iar rațio-
namentul, evidențiat concis în cazul
iepurelui, se poate extinde, incontes-
tabil fără a greși, și în cazul celorlalte
specii de faună cinegetică sedentară,
la care evaluarea efectivelor se face în
piețe de probă.
 Pe țeava puștii OPINIE

Obsesia tradiționalismului
și riscul de a sărăci
fondul cinegetic
ELIADE BĂLAN
Adică dispare „identitatea națională” dacă impui
reguli, deja statuate legal, pentru ciobanii care
practică transhumanța? Se duc oare pe apa sâmbetei
obiceiurile și tradițiile în oierit dacă păstrezi sus
ștacheta exigenței din considerente favorabile
protejării fondului cinegetic? Excesul particular,
constând în dorința stabilirii numărului de câini de
stână exclusiv de către proprietarii de turme, poate fi
rezolvat fără modificări legislative adaptate la
contextul actual?

E
i bine, da. Dacă trebuie să
apărăm această avere națio-
nală, fauna, trebuie să ne des-
părțim de relativismul nostru
tradițional și să țintim spre aspirații de
nivel european. Prin urmare, îi contra-
zic categoric pe cei care ies acum din
lizieră cu frustări private și susțin că
actualele prevederi legislative privind
limitarea numărului de câini, despre
care am mai scris în revista noastră,
ar fi o răfuială între vânători și cio-
bani. În viziunea unor „înțelepți” de-
fazați și inepți, de ciobani și de
practicile lor nu ar trebuie să se atingă
nimeni, întrucât ei știu mai bine câți
câini trebuie să aibă la stână și cum să
fie instruiți pentru ca animalele sălba-
tice să nu aibă de suferit. Cine se
„leagă” de oierit, cu tot ce cuprinde
acest fenomen cu vechime, înseamnă
că acela vrea să dispară un mod de
viață! Așa să fie? Nu cumva s-a dorit
ca proprietarii de turme să aibă câini
mulți și necondiționați de ceva, de
vreo regulă, de lege?
Acești oameni trebuie să înțeleagă
că lumea civilizată nu mai are nimic
comun cu oieritul fără condiții de
funcționare bine stabilite. Prin ur-
mare, sunt de acord cu cel care spune
că în România, oieritul arată altfel as-
tăzi decât acum două-trei decenii, ca
în urmă cu o sută de ani… Totuși, cio-
banii încă mai trec și astăzi cu oile
peste terenurile private, pe drumuri
naționale, chiar pe autostrăzi. Cu toa-
tea astea, lumea lor s-a schimbat con-
tinuu și accelerat dupa 1990. Practic,
într-o singură generație, s-a dus o tra-
diție de veacuri. Urmează concluzia
care trebuie luată serios în seamă: pu-
țini ciobani s-au adaptat vremurilor!
Ultima remarcă pune în evidență
relatarea unui de martor care s-a în-
tâlnit în Parcul Natural Bucegi cu păs-
torii și câinii lor de turmă. Turistul
consemnează pe blog faptul că este
aproape imposibil să le spui ciobani-
lor să le pună câinilor jujeu la gât,
cum scrie în regulamentul Parcului
Natural Bucegi. Nu doar că nu țin
cont de aceste obligații, dar dacă nu
stai după ei, oile intră în habitatele ca-
prelor negre și nu văd nicio problemă
când câinii aleargă după o capră. Ra-
portat la numărul de mioare, câinii
sunt foarte mulți și sunt un pericol nu
doar pentru animalele sălbatice, ci și
pentru turiști. Martorul mai spune că
nu a descoperit niciun indiciu care să-
l facă să creadă că acești câini ciobă-
nești, pe care i-a văzut de multe ori în
Parcul Bucegi, au trecut printr-o etapă
de instruire chinologică.
Faptul că legea are unele preve-
deri relativ recente, menite să limiteze
numărul de câini de stână, nu trebuie
să-i exaspereze pe proprietarii de
turme de oi și nici să-i facă pe unii să
vină în spațiul public cu afirmații de
genul „identitatea națională este în
pericol!”. Păi, dacă lumea a intrat în
etapa modernismului, un proces firesc
și necesar, care aduce transformări
benefice pentru omenire, este normal
să se schimbe și atitudinea ciobanilor
față de mediul înconjurător. A res-
pecta obiceiurile și tradițiile nu în-
seamnă a merge de-a valma cu oile pe
terenurile proprietarilor și lăsarea hai-
telor de câini să atace sau să gonească
vânatul. Este bine să înțeleagă și cei
care-i acuză nejustificat pe vânători
de modificarea legii că acești câini de
stână, de cele mai multe ori ocupă
nișe libere din natură, nișe existente
tot din cauza omului, intrând în com-
petiție pentru hrană cu prădatori na-
turali. Câinii în stare de libertate și de
semilibertate sunt o adevărată ame-
nințare pentru biodiversitate, susțin
ornitologii. Despre câinii ciobanilor,
oficialii Societății Ornitologice din Ro-
mânia (SOR) spun că pun o presiune
suplimentară și de nedorit pe popula-
țiile naturale de mamifere și păsari,
multe dintre ele fiind specii protejate
și amenințate la nivel european sau
global, indiferent dacă sunt specii-
pradă sau prădători. De multe ori,
acești câini de turmă vagabondează
departe de stână și ajung să se repro-
ducă necontrolat, iar apoi se sălbăti-
cesc. Mamiferele de vârstă mică și
talie medie, așa cum sunt iepurii și
progeniturile cerbilor, mistreților, că-
priorilor și caprelor negre, se află de-
mult în meniul acestor câini, susțin
specialiștii de la SOR.
Nu există niciun dubiu că acești
câini sunt în propietatea ciobanilor,
respectiv a proprietarilor de turme. Ei
sunt responsabili de felul în care sunt
crescuți, intreținuți și instruiți. Din
acestă perspectivă sunt de acord cu
cei care consideră că „aceste animale
trebuie prinse într-o evidență foarte
clară: să fie microcipate și crotaliate,
pentru ca proprietarul lor să poată fi
ușor de identificat. În cazul în care
câinii atacă fauna, atunci ciobanii tre-
buie să răspundă conform legii”. Abia
atunci se poate spune că și noi avem
ciobani europeni, cu câini de rasă
adecvată, înregistrați, întreținuți, vac-
cinați și deparazitați corespunzător și,
mai ales, dresați pentru pentru ajuto-
rul ce le justifică existența.
IUNIE 2016 | 5
 ETOLOGIE Eco-etologie

Eco-etologia râsului
(Lynx lynx, Linné 1758)
Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU

În general, mediul poate influența întreaga gamă a tuturor aspectelor și manifestărilor

esențiale ale viețuitoarelor. Ne vom referi aici, mai ales, la fauna noastră „de interes
cinegetic”, termen pe care ne îngăduim să-l folosim peiorativ în repetiție, insistând, atât
cât avem posibilitatea, asupra aspectelor de influență ale mediului privind desfășurarea
unor procese esențiale din viața acestora. Căile de influență ale mediului se pot defini ca
cele naturale (condițiile de hrană – oferta trofică și condițiile climatice) și cele datorate
activităților umane (prezente într-o, din păcate, prea largă gamă de manifestări).

D
intre toate subspeciile de râs
existente în lume, cea la care
ne vom referi în cele ce ur-
mează are cea mai largă răspândire
geografică din Europa până în Asia,
fiind un reprezentant marcant al fau-
nei carpatine din România.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea
era mai puțin cunoscut, cu toate că
prima referire scrisă despre râs ne par-
vine de la Pliniu cel Bătrân (sec. I d.
Hr.), autorul celebrei opere Historia Na-
turalis (cuprinzând 37 de volume, din
care 4 cu privire la zoologie), cu scurta
descriere a înfățișării animalului: „Effi-
gie lupi, pardorum maculis”. Adică sa-
vantul antichității îl vedea „asemănător
cu lupul, pătat ca o panteră”, aserțiune
care poate ar fi trebuit să stârnească in-
teresul și curiozitatea oamenilor cu afi-
nități față de știință, de-a lungul celor
nouăsprezece veacuri scurse de când
apăruse marea operă a lui Pliniu.
Abia în secolul al XX-lea au fost
inițiate și desfășurate, în țările euro-
6 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
pene occidentale, numeroase cerce-
tări și studii privind eco-etologia râsu-
lui din Europa. Notabile sunt cele
inițiate în țări scandinave – Norvegia
și Suedia – bazate și pe telemetrie, în-
cepând cu anul 1994, făcând din râs
una din speciile carnivore cele mai
studiate din lume. Acest fapt s-a pe-
trecut după ce, la mijlocul secolului
trecut, specia fusese intens
vânată/persecutată.
Au fost desfășurate observații și
cercetări și în alte țări europene – Ce-
hoslovacia, Franța, Elveția, Spania –
dintre care unele au studiat și dieta
râsului. Cu toate acestea, au existat
numeroase ezitări în chiar taxonomie
și încercări de sistematizare, până în
anii ’80 ai secolului trecut, când au
fost în sfârșit adoptate și recunoscute
patru specii ale genului actual Lynx:
râsul canadian – Lynx canadensis,
râsul european sau euroasiatic –
Lynx lynx, râsul iberic – Lynx pardi-
nus și râsul roșcat – Lynx rufus. Mai
recent, au fost emise și propuneri pri-
vind nu mai puțin de nouă subspecii,
pe care nu le mai enumerăm.
Dintre toate speciile de râs exis-
tente în lume, cea la care ne vom re-
feri în cele ce urmează are cea mai
largă răspândire geografică, din Eu-
ropa până în Asia, și este un reprezen-
tant marcant al faunei carpatine din
România. Iar pentru că cel din penin-
sula iberică ne poate oferi un exemplu
de modul în care a fost influențată si-
tuația sa actuală, îl vom cita la mo-
mentul potrivit.
Râsul european sau euroasiatic
Fiind mai puțin cunoscut prin stu-
dii și cercetări științifice ample și amă-
nunțite care să se fi desfășurat în țara
noastră, cu excepția unor materiale
de sinteză și a unei teze de doctorat
elaborată în cadrul Universității Tran-
silvania din Brașov, vom încerca să ne
completăm informațiile asupra sa, din
punctul de vedere al rândurilor de
față, folosind, pentru comparație, și
rezultatele observațiilor obținute în
alte țări, cu eventuale concluzii adap-
tate la condițiile similare celor de la
noi. Pentru un suport al derulării ana-
lizei noastre, este necesară reaminti-
rea câtorva elemente definitorii din
biologia și etologia râsului.
Astfel, râsul este un prădător prin
excelență, un super-prădător, deoa-
rece în lista sa de hrană figurează și
alți prădători (pisica sălbatică, vulpea
și, ocazional, jderul), alături de spe-
ciile care formează hrana sa obișnuită
(căprior, mistreț, păsări, rozătoare
mici). Nu este necrofag, adică nu se
atinge de hoiturile animalelor, cu ex-
cepția celor ucise de el, pe care întot-
deana le ascunde, acoperindu-le cu
fragmente vegetale sau zăpadă, după
caz. Vânează singur, exceptând feme-
lele care însoțesc puii.
Teritoriul râsului
Posedând un puternic instinct de
teritorialism pentru domeniul său, îl
delimitează în special prin repere ol-
factive și îl apără împotriva congene-
rilor, exceptând sezonier femelele, cu
ale căror teritorii se poate intersecta
periferic.
În studiul suedez la care ne-am re-
ferit, un teritoriu controlat de un râs
este evaluat la 15.000-25.000 ha.
Pentru arealul românesc al speciei,
adică 57.000 kmp raportat la efectivul
estimat al anului 2010, de 1.600
exemplare, teritoriul unui râs ar fi de
3.560 ha, după cercetările întreprinse
în teza de doctorat la care am făcut
referire, dar care, în opinia noastră, a
omis cel puțin habitatele pe versantul
sudic al Munților Făgăraș. Oricum
însă, diferența de întindere a unui te-
ritoriu controlat de un râs în arealul
suedez și cel din arealul carpatin ro-
mânesc este cât se poate de evidentă,
dar trebuie să avem în vedere și dife-
rențele dintre suprafața scandinavă și
cea carpatină ocupată de râs.
Cu toate acestea, populația râsului
din întreaga zonă scandinavă repre-
zintă 37% din populația europeană a
speciei, pe când cea din spațiul carpa-
tin, incluzând și lanțul carpatic din
afara țării noastre, reprezintă 41% din
această populație.
Dieta râsului și oferta trofică
a diferitelor zone geografice
În țările europene, condițiile de
mediu, incluzând și oferta trofică, se
prezintă diferențiat. De pildă, studiul
suedez a ajuns la concluzia că un râs
are nevoie de 1-2 kg de carne zilnic,
ceea ce înseamnă că un căprior i-ar
ajunge ca hrană pentru 8 zile, iar un
iepure poate fi mâncat într-o singură
repriză. Capturarea uneia sau alteia
din cele două specii-pradă poate fi re-
petată, ambele fiind abundent repre-
zentate în teritoriul scandinav al
râsului. Dar, în această zonă, există și
lemingul (Lemmus sp.), un rozător en-
demic scandinav, care se găsește de
asemenea din abundență și este și
(…) râsul este un
prădător prin
excelență, un super-
prădător, deoarece în lista
sa de hrană figurează și
alți prădători (pisica
sălbatică, vulpea și,
ocazional, jderul), alături
de speciile care formează
hrana sa obișnuită
(căprior, mistreț, păsări,
rozătoare mici)”.
ușor de capturat. La aceste specii se
adaugă și avifauna locală variată, care
completează oferta trofică scandinavă
și multiplică posinilitățile râsului de a
se hrăni, eventual fără pauze mai
mari de câteva zile, în care hrana i-ar
lipsi.
Același studiu suedez publică și
detalii cu privire la modul de atac al
râsului. Astfel, s-a confirmat felul în
care acesta atacă, deci cum proce-
dează pentru dobândirea hranei, prin
pândirea prăzii, declanșând atacul
asupra ei de la distanțe sub 20 m prin
salturi rapide. Rareori își urmărește
prada la distanțe mai mari de 100 m.
Deci, conform acelui studiu, râsul reu-
șește să captureze un căprior în 75%
din atacuri, dacă prada se află cel
mult 20 m depărtare de el. Când se
află la cca. 50 m depărtare, procentul
de reușită ar fi de cca. 50%, iar când
prada s-ar afla cam la 200 m, șansele
pentru capturarea acesteia scad până
la 30% din numărul de încercări. De-
altfel, se apreciază că, în doar 1-5 %
din situații, atacurile se întind la dis-
tanțe apropiate de 200 m. Subliniem,
însă, că acel studiu a avut în vedere
căpriorul și o specie de iepure carac-
teristică zonei, Lepus timidus, care își
schimbă culoarea blănii în alb pentru
timpul iernii, ambele găsindu-se din
abundență, astfel că figurează cu prio-
ritate în dieta râsului din acea zonă
nordică a Europei.
Un alt studiu occidental diferen-
țiază rezultatele atacurilor și în func-
ție de sexul animalului, astfel că
femelele însoțite de pui reușesc în
proporție de 60-70% din cazuri, mas-
culii reușesc în 40-60% din cazuri, iar
exemplarele subadulte, în doar 10-
20% din cazuri.
IUNIE 2016 | 7
Eco-etologia râsului
(Lynx, lynx, Linné
1758)
Deși în țara noastră nu s-a efectuat
un astfel de studiu, care să diferen-
țieze șansele de capturare a prăzii în
funcție de distanță ori sexul prădăto-
rului, nu vedem de ce râsul din Car-
pați nu ar putea avea aceleași
performanțe.
După un studiu cehoslovac, între-
prins pe analiza unui număr de 88 de
stomacuri de râs provenite din lanțul
carpatic existent pe teritoriul fostei
țări, rezultă umătoarea compoziție:
rozătoare mici – 20%, fazani (!) – 4%,
alte păsări – 5%, insecte – 4,6%, alte
carnivore (mai mici) – 4%. Dar nu se
face mențiunea completării compozi-
ției până la 100%.
Într-un studiu elvețian, făcut cu
analiza a 195 de probe luate din ex-
cremente de râs și din resturile prăzi-
lor, rezultă următoarea compoziție a
dietei: 77% căprior, 18% capre negre,
3,5% iepure, 1% rozătoare mici, 0,5%
păsări.
În Spania, mai exact în Andalusia,
situată în sudul peninsulei iberice, tră-
iește o specie de râs endemică, Lynx
pardinus, a cărui situație este suscep-
tibilă la o reducere apropiată de dis-
pariție. Motivul principal îl constituie
faptul că, peste 90% din dieta sa, este
constituită din lapini (nu degeaba
Spania își datorează denumirea, eti-
mologic vorbind, prezenței în abun-
dență a lapinilor!), dar această
specie-pradă a fost victima a două
mari epizootii: în anii ’60 a fost inocu-
lată mixomatoza la o populație de la-
pini, în scopul de a fi controlată. Dar
efectul a fost afectarea și dispariția
masivă a acestei specii, reducându-se
astfel direct și principala sursă de
hrană a râsului iberic. În același dece-
niu nefast pentru râs, populațiile de
lapini rămase au fost afectate de o
altă boală, hemoragică virală, care a
contribuit și ea la reducerea masivă a
resurselor de hrană, iar mediul zonei
nu a avut o ofertă trofică compensa-
torire, fiind reprezentată într-o mă-
sură mult mai mică decât lapinul,
fiind alcătuită din potârnichi, fazani și
rozătoare mici. La lipsa de hrană s-a
adăugat și braconajul, astfel că, în
prezent, râsul iberic este clasificat de
către UICN (Uniunea Internațională
pentru Conservarea Naturii), ca fiind
în categoria animalelor sălbatice cu
cel mai ridicat nivel critic de amenin-
țare. Este un exemplu de mod în care
activitățile umane, în cazul de față ex-
perimentul nefast cu mixomatoza,
8 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
adăugând și braconajul, au diminuat
dramatic oferta trofică a mediului din
acea regiune geografică și au determi-
nat acea influență la care ne-am refe-
rit în preambulul acestor rânduri.
Un alt studiu, publicat, într-o teză
de doctorat consacrată râsului în
Franța, sub auspiciile Școlii Supe-
rioare de Medicină Veterinară din
Lyon, furnizează concluzii privind
dieta râsului în Masivul Vosgi, pe baza
analizelor făcute excrementelor de râs
descoperite, astfel: vertebrate (că-
prior, în 6 probe, insectivore, în 6
probe, rozătoare mici, în 5 probe, pă-
sări, în 2 probe) total 19 probe; neve-
rebrate (insecte, în 2 probe); vegetale,
în 2 probe.
Cele câteva exemple de până
acum confirmă că, de fapt, oferta tro-
fică a mediului este extrem de diferită
în funcție de zona geografică a habi-
tatelor râsului. În aria sa de răspân-
dire carpatică românească, râsul nu
are la dispoziție nici o abundență de
căprior ca în habitatele scandinave,
nici una de iepure, așa că se hrănește
cu elementele faunistice spontane, pe
care nu le găsește întotdeuna cu ușu-
rință – din când în când un căprior ori
o capră neagră, vițel de cerb, purcei
de mistreț, pisică sălbatică, vulpe,
jder, rozătoare mici, păsări – până,
mai rar, la coșul de munte.
Lipsindu-ne studii de referință pri-
vind dieta amănunțită a râsului, nu
rămâne decât să tragem o concluzie
logică. Din moment ce râsul se men-
ține în efective care nu au dat motive
de îngrijorare în privința sa din punc-
tul de vedere al hranei, înseamnă că
găsește hrană și în habitatele carpa-
tine românești.
Însă ceea ce îl afectează, cu sigu-
ranță, este activitatea umană, cu în-
treaga sa gamă de manifestări, extrem
de variată de altfel. Este suficient să
ne referim la nesăbuința cu care au
fost tăiate, și poate unele defrișate,
suprafețe cumulate uriașe de pădure,
multe din chiar habitatele ocupate de
râs. Asupra efectului, nu ar mai trebui
insistat, deși este cunoscut și, din pă-
cate, ignorat chiar la nivelul la care ar
trebui să se vegheze cu strictețe la
păstrarea intactă a spațiului forestier,
deci a mediului. Așa cum s-au petre-
cut lucrurile până acum, s-a obținut
un efect nefast și asupra tuturor spe-
ciilor din fauna care se adăpostea în
aceste păduri tăiate „la ras” și, repe-
tăm, unele chiar defrișate, în scopul
obținerii de venituri uriașe, ori pentru
amplasarea unor construcții de așe-
zări omenești și drumuri.
În oricare din aceste situații, frag-
mentarea teritoriului a determinat
anularea/desființarea condițiilor de
viață pentru întreaga faună locală.
Suntem siguri că țara noastră nu re-
prezintă un caz izolat din acest punct
de vedere. Dar, este la dispoziția ori-
cui să se informeze prin actualele mij-
loace moderne că, în alte țări,
preocuparea pentru a se evita sau
compensa acele situații, care pericli-
tează mediul, deci și fauna, există și
constitue o prioritate de prim rang a
forurilor centrale abilitate. Nu ca la
noi. Iar cercetarea și instituțiile știin-
țifice și de învățământ desfășoară pro-
grame menite să ajute la punerea în
practică a măsurilor necesare în acest
sens. Din acest punct de vedere, apor-
tul informativ al presei și atitudinea
pozitivă și fermă a unor organizații
non-guvernamentale aduc un sprijin,
de multe ori decisiv.
 FACE

Din nou despre arme

BIANCA IORIATTI
Pe data de 3 iunie, la Bruxelles, Consiliul European, a cărei președinție este deținută de
Olanda, a propus interzicerea replicilor armelor de foc vechi și ștergerii întregii
Categorii D din Directiva Arme, impunând, în același timp, unele reglementări
represive sportivilor. Ultima găselniță a președinției Olandei, care în curând își încheie
mandatul de 6 luni în fruntea consiliului, ar viza vânătorii, conform comunicatului de
presă FACE, prin eliminarea din textul Directivei Arme a excepției pentru replicile
armelor vechi (cu un singur foc și încarcare prin gura țevii), folosite de către vânători
în unele țări, de unii sportivi, de colecționari și pentru reconstituirile istorice.

A
ceeași abordare restrictivă a
fost luată de Comisie și în ceea
ce privește tirul sportiv, adu-
cându-se noi constrângeri cu privire la
mărimea magaziilor armelor și intro-
ducerea aderării obligatorii la o orga-
nizație de tir sportiv, ca și condiție de
participare la competițiile sportive.
Aceste propuneri i-au determinat
pe utilizatorii legali ai armelor de foc
să se întrebe dacă restricționarea re-
producerilor armelor vechi și elimina-
rea Categoriei D vor contribui, cu
adevărat, la lupta împotriva terorismu-
lui, având în vedere că niciun raport
nu a arătat că replicile armelor vechi
ar constitui vreun pericol pentru secu-
ritate și societate. Criminalii care folo-
sesc „kalașnicoave” și dealer-ii de arme
care aprovizionează piața neagră a te-
rorismului nu vor fi afectați deloc de
aceste noi constrângeri, care vor avea
impact negativ doar asupra cetățenilor
onești, posesori legali ai replicilor. În
schimb, măsura de interzicere a repli-
cilor ar produce un impact economic
important, având în vedere că aceste
arme sunt vândute, la ora actuală, în
numeroase state din UE, precum
Franța, Germania, Polonia, Ungaria,
Letonia, Lituania, Bulgaria, Republica
Cehă, Slovacia și Italia, și ar pune în
pericol viitorul întreprinderilor mici și
mijlocii în domeniu, se mai mențio-
nează în comunicatul FACE.
Propunerile Comisiei din ultimele
luni au avut ca reacție mobilizarea
apărătorilor armelor de foc din UE,
care au înaintat o petiție online și au
adunat peste 315.000 de semnături,
un instrument de lobby inspirat de la
apărătorii armelor din Statele Unite.
Unul dintre activiștii grupului, Katja
Triebel, spune că acesta a fost fondat
în octombrie 2013 „pentru a lupta îm-
potriva interziceri armelor în UE, având
în vedere revizuirea Directivei Arme,
adoptată pentru prima data în 1991”.
FACE pastrează distanța față de
această petiție, alegând, în schimb,
mijloacele tradiționale de lobby, pre-
cum conferințele, scrisorile și întâlni-
rile tête-à-tête cu legiuitorii.
Fără îndoială, lobby-ul european
în domeniul armelor este mult mai
redus față de cel american. Ca termen
comparativ, majoritatea asociațiilor
de vânătoare europene alocă un
buget de 10.000 de euro pe an în
acest scop, ceea ce înseamnă circa 1
milion de euro la nivelul FACE, față
Vicky Ford,
eurodeputat britanic
conservator, a declarat că
propunerea comisiei este
„slab elaborată și necesită
multă muncă”.  rectivei este așteptat în luna octom-
de cei peste 20 de milioane de dolari
anual, sumă alocată de National Riffle
Association (Asociația Națională a Ar-
melor din America).
Intergrupul Biodiversitate, Vână-
toare și Mediu Rural, principalul aliat
al vânătorilor din cadrul Parlamentu-
lui European, a adoptat, la sfârșitul
lunii aprilie, o rezoluție care a avut
drept scop reducerea numarului de
amendamente propuse de comisie,
printre care limitarea achiziției și de-
ținerii legale de arme de foc de către
vânători și sportivi. Cei 110 eurode-
putați participanți la reuniunea inter-
grupului au fost foarte critici cu
privire la unele amendamente, respin-
gând propunerea de interzicere a
unor arme semi-automate pe baza
aparenței, criteriu care trece înaintea
caracteristicilor de funcționare. Vicky
Ford, eurodeputat britanic conserva-
tor, a declarat că propunerea comisiei
este „slab elaborată și necesită multă
muncă” în continuare, înainte de a fi
supusă procedurii de adoptare.
Surse ale ziarului Politico spun că
un accord asupra textului final al Di-
brie. Noi vă vom ține la curent cu
ultimele noutăți.
IUNIE 2016 | 9
 DE SEZON Vânătoare la căprior
Căpriorul – aspecte
practice la vânătoare (I)
MAC
Este vremea lui Florar, iar sezonul la căprior oferă o
paletă largă de posibilități de a petrece momente de
neuitat în terenul de vânătoare. Chiar dacă iarba
poienilor a crescut, iar livezile au deja semnul rodului
bogat, chiar dacă etajul arbustiv al pădurii s-a îndesit, iar
verdele frunzelor îngreunează vederea, toate la un loc nu
fac decât să sporească atractivitatea ieșirii în teren și, cu
atât mai mult, provocarea pentru o reușită deplină, într-o
partidă de vânătoare la căprior!
10 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
C
a în fiecare an, la acest timp,
planificarea și desfășurarea
partidei de vânătoare la căprior
cere timp, răbdare și, nu în utimul
rând, pregătirea minuțioasă a echipa-
mentului și culegerea informațiilor des-
pre locul, vânatul și obiceiurile
acestuia, pe locațiile în care avem să ne
petrem cele câteva zile, dedicate, ca de
fiecare dată, „țapului roșu”, la acest în-
ceput de vară.
Cunoașterea și observațiile
din teren
Sunt elemente care funcționează,
practic, ca și „tema” sau „lecțiile” pen-
tru acasă. Cu cât le facem mai bine, cu
atât va fi mai ușor “în clasă”, adică pe
teren. Într-un teren liniștit, vânatul își
păstrează obiceiurile zilnice, derulând
cu consecvență activitatea diurnă sau
nocturnă, după caz, și păstrând, așa
cum menționa, într-un articol apărut în
luna mai, și distinsul nostru coleg,
domnul dr. ing. Mitică Gergescu, fide-
litatea față de teren. Căpriorii nu fac
excepție și, dacă nu sunt deranjați, îi
vom găsi pe aceleși locuri, la ore relativ
apropiate, fapt ce ne poate ajuta în reu-
șita dobâdirii exemplarului/trofeului
dorit. De aici, și concluzia foarte sim-
plă, dar și foarte importantă, a acestui
fapt: importanța cunoașterii terenului
și efectuarea, din timp și în timp, a ob-
servațiilor în teren. Cere răbdare și, de
cele mai multe ori, nu este tocmai ușor,
dar merită efortul și vom fi recompen-
sați pentru dedicația și perseverența
noastră!
Cum ne văd căpriorii
Pentru o lungă perioadă de timp
s-a crezut despre căpriori că văd numai
în alb și negru. Cercetările au demons-
trat, însă, că lucrurile stau puțin altfel.
Ochiul mamiferelor conține două feluri
de celule sensibile la lumină, denumite,
după forma lor, conuri și bastonașe.
Conurile percep culorile din spectrul de
lumină și sunt dedicate, cu precădere,
vederii diurne, iar bastonașele sunt sen-
sibile la lumina slabă și nu înregistrează
culorile. Ochiul uman conține mai
multe conuri, deci noi percepem bine
culorile și vedem bine în timpul zilei, iar
pentru că avem mai puține bastonașe,
nu ne descurcăm prea bine când nu este
lumină suficientă. Ochii căpriorilor con-
țin mai multe bastonașe și mult mai pu-
ține conuri, așa că ei se comportă relativ
confortabil la lumina slabă, așa cum
este dimineața, seara și pe întuneric,
dar percep foarte slab culorile, și doar
unele dintre acestea. Cercetările au de-
monstrat că ochii căpriorilor pot per-
GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~
MUȘCHIULEȚ DE CĂPRIOR
LA CUPTOR, CU MIRODENII
NANA NINA
Mușchiulețul de căprior marinat și apoi pregătit la cuptor, cu
mirodenii, va face întotdeuna deliciul unei mese cu specific
vânătoresc, iar preparatele vor fi, cu siguranță, savurate și
apreciate de invitați.
cepe o parte din spectrul vizibil al lumi-
nii, aflat spre partea violetă, și chiar o
parte din spectrul invizibil, din gama de
ultraviolete. Astfel, căpriorii pot vedea
ceva din culoarea albastră, prin contrast
sunt foarte puțin sensibili la culorile
dinspre galben, iar verdele, portocaliul
și roșul sunt percepute ca nuanțe de gri.
De aceea, între culorile ce trebuie
evitate la vânătoare sunt albastrul și
bleumarinul pe care, așa cum am văzut,
căpriorii le percep destul de bine.
Pe de altă parte, așa cum arătam,
portocaliul este perceput de căpriori
drept o nuanță de gri, așa că vesta por-
tocalie sau banda portocalie de la pălă-
rie sau de pe braț nu vor atrage în mod
special atenția căpriorilor. Asta, bineîn-
țeles, cu condiția de a nu ne mișca atât
timp cât suntem în raza lor de vedere
și, mai ales, în porțiunea din zona lor
frontală în care, și ei, au o vedere bino-
culară. Să nu uităm că mișcarea, zgo-
motul și mai ales mirosul, alături,
bineînțeles, de culorile echipamentului,
sunt aspecte cheie de care trebuie să
ținem seama atunci când vânăm că-
priori.
– va urma –
Ingrediente: 1 ½ kg de mușchiuleț de că-
prior, un pahar de vin roșu, ½ pahar de
oțet de mere, o ceapă tăiată mărunt, doi
căței de usturoi pisați și mirodenii: cim-
bru, dafin, rozmarin.
Pentru marinată: amestecți vinul cu oțe-
tul de mere, ceapa, usturoiul și mirodeniile
și adăugați carnea. Acoperiți bine recipien-
tul și puneți-l la frigider cel puțin 12-14 ore.
Preparare: după marinare, dați carnea la
cuptor, încălzit în prealabil la 160-170 grade
Celsius, și lăsați-o pentru o oră, o oră și ju-
mătate, în funcție de rumenirea/pregăti-
rea pe care o doriți. Pentru o pregătire
medie, carnea trebuie să ajungă, la inte-
rior, la 65-70 grade. Termometrul pentru
carne ajută la citirea corectă a temperatu-
rii. În acest timp, puneți sosul marinat la
foc mic și lăsați-l să scadă la 1/3.
Servire: scoateți carnea din cuptor și lă-
sați-o timp de 10-15 minute înainte de a o
servi. Adăugați sosul și o garnitură de pilaf
de orez cu legume date la aburi pentru a
completa preparatul.
Un pahar de vin roșu, demisec/sec –
shiraz/pinot noir, va adăuga un plus de
savoare bucatelor. Poftă bună!
IUNIE 2016 | 11
 OPINIE Puncte de vedere

Despre ciorile noastre

NECULAI ȘELARU
În fauna României au fost identificate patru specii și subspeciilor de gâscă de semănătură,
subspecii de ciori, dacă excludem din rândul acestora cele în care doar subspecia de gâscă mică
două subspecii de stăncuță (stăncuța și stăncuța (Anser fabalis rossicus) apare în anexa
gulerată). Fac această afirmație la timpul trecut, deoarece II a legii, nu și gâsca mare de semănă-
cioara neagră (Corvus corone corone L.) a dispărut din tură (Anser fabalis fabalis), mult mai
anexele la Legea 407/2006, apreciindu-se că nu ar mai frecventă în România.
exista în România. Nu este însă deloc sigur acest lucru. Revenind la cele patru ciori preci-
zate mai sus, putem reține din ima-

C
ele patru specii sau subspecii
la care ne referim sunt urmă-
toarele:
• cioara de semănătură
(Corvus frugilegus L.);
• cioara neagră
(Corvus corone corone L.);
• cioara grivă ardeleană
(Corvus corone cornix L.);
• cioară grivă sudică
(Corvus corone sardonius K.).
De ce s-a simțit nevoia enumerării
celor două subspecii de ciori grive în
anexa nr.1 a legii precizate, spre de-
osebire de înscrierea speciei pentru
celelalte păsări de interes vânătoresc,
este greu de înțeles. Probabil că din gini și din descriere, câteva dintre
simplă ignoranță, fiindcă în cazul aspectele după care se pot recunoaște.
stăncuței (Coloeus monedula sperma-
logus) și a stăncuței gulerate (Coloeus Cioara de semănătura
monedula soemmerringii) nu s-a pro- (Corvus frugilegus L.)
cedat la fel. Oricum, doar specialiștii
și ornitologii pot determina, dar
numai prin binoclu de la mică dis-
tanță sau atunci când au exemplare în
mână, cele două subspecii de ciori
grive: cioara grivă ardeleană sau de
pădure (Corvus corone cornix) și
cioara grivă sudică, sură românească
sau sură balcanică (Corvix cornix sar-
donnis). Nu mai aducem în discuție,
pentru a nu complica explicația, cazul

Foto: NECULAI ȘELARU

12 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

 Este atât de bine cunoscută, încât
nu merită să pierdem timpul cu des-
crierea ei. Nu o pot confunda nici spe-
cialiști și nici amatorii, decât, așa
după cum precizam, în cazul exem-
plarelor juvenile de cioară de semănă-
tură (Corvus frugilegus L.), care se pot
confunda cu cioara neagră juvenilă
sau matură (Corvus corone corone L.).
Cioara neagră
(Corvus corone corone L.);
Se aseamănă cu corbul, dar este
evident mai mică în dimensiuni, și cu
cioara de semănătură, care are di-
mensiuni apropiate. De aceea se
poate confunda, de cei mai puțini ini-
țiați în ornitologie, cu cioara de semă-
nătură tânără, care încă nu și-a
pierdut penele (perii aspri) de la baza
ciocului. Ce le deosebește totuși?
În primul rând penele (perii aspri)
de la baza ciocului, lipsesc la cioara
de semănătură matură, astfel că baza
ciocului acesteia este nudă. În al doi-
lea rând, culoarea mai mată a ciorii
negre, comparativ cu cea a ciorii ma-
ture de semănătură, care prezintă iri-
zații metalic-violacee. Apoi tarsul, cu
ceva mai lung la cioara neagră (58-64
mm) față de cel al ciorii de semănă-
tură (47-60 mm) și lipsa „pantaloni-
lor”, care sunt evidenți doar la cioara
de semănătură. Nu mai intrăm în alte
amănunte privind diferențele de lun-
gimi ale aripilor, forma cozii și alte
asemenea deosebiri sensibile. Preci-
zăm, doar, că ciorile negre sunt rari-
tăți în România, întâlnindu-se
întâmplător din vestul țării până în
Depresiunea Bârsei. În Depresiunea
Bârsei am vânat și identificat personal
câteva exemplare de cioară neagră, în
perioada 1970-1982, în apropierea lo-
calităților Prejmer și Sânpetru din ju-
dețul Brașov.
Confuzii între cele două ciori mai
pot crea metișii de cioară neagră cu
cioară grivă ardeleană, care nu pot fi
excluși în vestul țării, mai ales în tim-
pul deplasărilor eratice spre sud din
iernile grele.
Din cauza rarității, cioara neagră
a fost considerată dispărută din fauna
României și, din acest motiv, exclusă
din anexele Legii 407/2006.
Cioara grivă ardeleană După aceste scurte prezentări ale
(Corvus corone cornix L.) ciorilor întâlnite în România și ale de-
Este subspecia cu localizare ves- osebirilor sensibile dintre ele, susți-
tică, întâlnită în România începând de nem că, în anexele la lege, se impunea
la granița de nord a țării până spre a rămâne doar la înscrierea speciilor,
crestele Carpaților și în Bucovina. fiindcă nu servește nimănui și la nimic
Forma, mărimea și coloratura sunt înscrierea subspeciilor. Din contră, îm-
foarte asemănătoare cu cele ale ciorii pinge în greșeală „specialiștii” deci-
grive sudice, deosebindu-se de aceasta denți, care sunt nevoiți să acorde cote
doar ca nuanță, puțin mai închisă la de recoltă separate, pe subspecii. În ig-
subspecia ardeleană decât a subspeciei noranța lor au gafat impardonabil,
sudice. Efectivele subspeciei din Ar- atunci când au acordat cote de recoltă
deal sporesc iarna, datorită deplasă- la subspecia sudică în Ardeal și la cea
rilor eratice din nordul și centrul ardeleană, în sudul și estul țării. Astfel
Europei spre țara noastră. au obligat și gestionarii fondurilor ci-
negetice și vânătorii, în necunoștință
Cioara grivă sudică de cauză, să mintă din culpă, pentru a
(Corvus corone sardonius, Kleinschm ) nu se expune riscului infracțiunii de
braconaj. Aceasta deoarece, dacă de-
clarau corect doar împușcarea ciorilor
grive sudice în județele din sud-estul
țării, fiindcă cele grive ardelene pot fi
doar rătăcite pe aici, trebuiau să recu-
noască depășirea cotelor de recoltă la
aceste ciori grive sudice (infracțiune)
și nerealizarea acestor cote, la ciorile
grive ardelene (contravenție).
Iată cum, o prostie a unor deci-
denți căpoși și fuduli a antrenat și an-
Este subspecia localizată în sudul trenează greșeli în lanț, reliefând prin
și estul țării (Muntenia, Dobrogea și acest exemplu, mai puțin important
Moldova), de nuanță coloristică ceva pentru cinegetică, continuarea decă-
mai deschisă pe părțile superioare și derii „științei” cinegetice și manage-
de dedesupt ale corpului. mentului faunei de interes vânătoresc
Deosebirile dintre cele două subspe- în România. Din cauza deprofesiona-
cii, de mare finețe, se impun a fi lăsate lizării la nivele înalte și a indolenței
în seama specialiștilor și ornitologilor, celor aserviți sistemului, susținuți de
nicidecum a vânătorilor, care nici acesta pentru a ajunge în funcții de
măcar cu exemplarele recoltate în decizie și a servi interese necunoscute
mână nu se vor putea pronunța. și greu de înțeles sau intuit.
NOTA REDAC}IEI
Dintre cele patru specii și subspecii
de ciori prezentate mai sus, cioara de
semănătură pare a fi cea mai păgubi-
toare pentru agricultori și vânători. În
primul rând pentru agricultori, datorită
efectivelor foarte mari comparativ cu
celelalte ciori și pagubelor produse, prin consumul boabelor semănate primă-
vara, semințelor de floarea soarelui din culturi, boabelor de porumb direct de pe
știuleți etc. Nu vom insista asupra acestor pagube produse agriculturii și nici
asupra foloaselor ce se susțin a fi aduse acesteia, prin consumul de diferite ne-
vertebrate și vertebrate mici dăunătoare culturilor agricole. Vom reaminti doar,
o experiența din trecut, când se otrăveau ciorile grive și coțofenele cu ouă stric-
ninizate, așezate în cuiburi amenajate în arbuști și la sol. S-a constatat atunci
că peste 90% din păsările otrăvite erau ciori de semănătură.
Prin numărul lor exagerat de mare, comparativ cu al celorlalte specii de ciori,
și prin obiceiul de a parcurge în cârduri mari terenul, nelăsând nici o porțiune din
acesta necercetată, sunt cu mult mai stricătoare, pentru ouăle și progenitura fau-
nei sălbatice (fazan, potârniche, iepure etc.), decât ciorile grive și coțofenele, chiar
dacă rapacitatea exemplarelor, luate separat, este indiscutabil mai mică.
IUNIE 2016 | 13
 ARME Carabine

Semiautomata Beretta
Synthetic Camo Optifade
Waterfowl
MATEI TĂLPEANU
BERETTA a lansat recent o nouă versiune a semiautomatei cu țevi lise A400 UNICO,
purtând numele aparent complicat, dar de fapt explicit, de Synthetic Camo Optifade
Waterfowl: patul este din material sintetic, arma este total acoperită cu o culoare de
camuflaj – camo, folosită de armata SUA, ce dispersează culorile – optifade, vizibile
rațelor și gâștelor, grup de păsări numit în engleză waterfowl.

N
outatea esențială, care va inte- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
resa cel mai mult pe vânători,
constă în faptul că acestă se-
miautomată, care în principiu trage
2+1 cartușe de cal. 12/89, poate
trage la fel de bine și cu alte cartușe,
tot de cal.12, dar mai scurte: 12/65 -
12/67,5 - 12/70 sau 12/76 Magnum.
Expertul german Norbert Klups a
prezentat o amplă și serioasă analiză
a noii semiautomate în nr. 2/2016,
pp. 94-95 al revistei lunare Deutsche
Jagd Zeitung. El a probat-o și în poli-
11
gonul de tir, trăgând 200 de focuri,
convingându-se astfel că arma chiar a
putut primi cartușe atât de diferite
prin cantitatea de alice din plumb sau
oțel și pulbere conținute, datorită lun-
gimii lor, pe care le-a tras fără niciun
incident tehnic. A intitulat, admirativ,
articolul său Italienischer Allesfresser
(Italianca mâncăcioasă). Pentru ca ci- 12
titorii noștri să înțeleagă mai ușor,
apelăm la câteva figuri, căci nu de-
geaba se zice că o imagine face cât o
mie de cuvinte!
În figurile nr. 1-5 observăm: Fig. 1
- cartuș tras de cal.12/67,5; Fig. 2 -
cartuș tras de cal.12/70; Fig. 3 – car-
tuș tras de cal. 12/76 Magnum, în lun- rile 1-10, provin din volumul Visier fără cea mai mică defecțiune, deși
gime reală de 75,1 mm; Fig. 4 – cartuș Special, 16, pag. 27, tipărit în anul Norbert Klups a tras și amestecând
de cal. 12/76 Magnum, cu 52 g alice, 1999 de editura Paul Parey. cartușele de diferite lungimi. Pro-
lung de numai 64,8 mm, fiind sertizat; Dar să revenim la noua BERETTA blema reculului este la fel de grea. La
Fig. 5 – cartuș tras de cal. 12/89 Su- semiautomată descrisă, probată și fo- sistemul hidraulic din talpa patului,
perMagnum. Pentru a înțelege și mai tografiată de Norbert Klups (Fig. 11). numit Kick-Off, utilizat la A 400
bine cât de mult se deosebește volu- Țeava este lungă de 71 ori de 76 cm, Unico, inginerii firmei au adăugat la
mul masei de alice ce intră în cartușele cu șină lată de 6 mm și cătare rotundă patul sintetic un sistem Mega Kick-Off,
atât de diferite ca lungime, oferim fi- de 3 mm, cu un set de chocke-uri mo- vizibil prin petele negre din spatele și
gurile 6-10, în care vedem alice puse bile, trage bine cu alice din plumb și fața mânerului-pistolet, care eviden-
în tuburi de sticlă egale în diametru: oțel. Lungimea totală este de 125 cm țiază un material elastic ce ar absorbi
Fig. 6 – 24 g de alice pentru proba de când țeava are 71 cm și greutatea este chiar 60% din reculul formidabil ale
Trap (2,41 mm); Fig. 7 – 32 g de alice de 3.536 grame. Siguranța, cu buton cartușelor de cal.12/89 Supermag-
având 2,7 mm pentru cal. 12/70; Fig. inclus în parea anterioară a gărzii tră- num (Fig. 12). Trăgând cu cartușele
8 - 36 g de alice de 2,7 mm pentru cal. gaciului, blochează trăgaciul. Siste- de 24 g, reculul abia se simte, la 32 g
12/70; Fig. 9 – 52 g de alice de 2,7 mul de recuperare a gazelor, nou și 36 g este slab, la 12/76 Magnum
mm pentru cal. 12/76 Magnum: Fig. conceput pentru această semiauto- este ceva mai tare, dar la serii mai
10 – 63 g de alice pentru cal. 12/89 mată, se numește Blink și nu îl vom lungi de focuri cu 63 g provoacă du-
SuperMagnum. Toate imaginile, figu- mai descrie, fapt este că a funcționat reri ale umărului.
14 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Fauna României – AVES
SORIN GEACU
La sfârșitul anului trecut, a văzut lumina tiparului cea de-a doua fasciculă consacrată
păsărilor (Galliformes, Ciconiiformes), din volumul XV, serie integrată marii colecții
intitulată „Fauna României”, care a început a fi tipărită încă din anul 1951. Lucrarea, a
cărei coordonator este acad. dr. Dan Munteanu, conține 308 pagini și a fost editată de
Editura Academiei Române.
F
acem precizarea că „Fauna Ro-
mâniei” este o complexă colec-
ție care apare sub egida
Academiei Române. Unul dintre scopu-
rile inițiale, pentru care a fost conce-
pută colecția, este aceea de a inventaria
fauna țării noastre. Totodată, planul
comun al tuturor fasciculelor colecției
include aspecte referitoare la morfolo-
gie, ecologie, biometrie, răspândire
geografică, paleontologie, filogenie, va-
loare economică, sistematică, metode
de cercetare, metode de preparare și
conservare și nomenclatură ornitolo-
gică.
În ansamblu, colecția „Fauna Ro-
mâniei” a fost concepută în 16 mari
volume ce cuprind nu mai puțin de
307 fascicule.
Volumul XV din cadrul colecției
este destinat păsărilor. Planificarea
elaborării și tipăririi fasciculelor com-
ponente s-a făcut acum peste 60 de
ani, în 1954! Dintre acestea, până în
prezent, apăruse numai una singură,
cea elaborată de Ion I. Cătuneanu,
Ioan Korodi Gal, Dan Munteanu, Ser-
giu Pașcovschi și Emil Vespremeanu,
coordonarea revenindu-i primului
autor. Tipărirea acesteia s-a făcut
după 24 de ani, la începutul anului
1978. Fascicula cuprindea partea ge-
nerală referitoare la păsările din Ro-
mânia (203 pagini) și speciile incluse
ordinelor Gaviiformes (cufundari), Po-
dicipediformes (corcodei), Procellarii-
formes (furtunari) și Pelecaniformes
(pelicani, cormorani).
Fascicula a doua, apărută la 37 de
ani după prima, cuprinde speciile care
fac parte din două ordine și a fost ela-
borată de Dan Munteanu, Gabriel
Chișamera, Alin David, Simon Dieter,
Nicolae Onea, Angela Petrescu, Eliana
Sevianu și Alexandru N. Stermin, ela-
borarea implicând autori din Cluj-Na-
poca, București, Brașov și Brăila.
În cadrul ordinului Galliformes au
fost prezentate specii aparținând fa-
miliilor: Tetraonidae (Bonasa bonasia
– ierunca, Tetrao tetrix – cocoșul de
mesteacăn și Tetrao urogallus – coco-
șul de munte) și Phasianidae (Alectoris
graeca – potârnichea de stâncă, Perdix
În ansamblu, colecția
„Fauna României” a
fost concepută în 16 mari
volume ce cuprind nu mai
puțin de 307 fascicule.
perdix – potârnichea, Coturnix cotur-
nix – prepelița și Phasianus colchicus –
fazanul).
Din ordinul Ciconiiformes fac parte
trei familii: Ardeidae, Threskiornithi-
dae și Ciconiidae. Prima dintre ele in-
clude următoarele specii: Nycticorax
nycticorax – stârcul de noapte, Bubul-
cus ibis – stârcul de cireadă, Ardeola
ralloides – stârcul galben, Egretta gar-
zetta – egreta mică, Ardea alba –
egreta mare, Ardea cinerea – stârcul
cenușiu, Ardea purpurea – stârcul
roșu, Botaurus stellaris – buhaiul de
baltă și Ixobrychus minutus – stârcul
pitic. Din cea de-a doua familie fac
parte numai două specii (Plegadis fal-
cinellus – țigănușul și Platalea leucoro-
dia – lopătarul), iar din ultima
familie, tot două specii (Ciconia cico-
nia – barza albă și Ciconia nigra –
barza neagră).
Astfel, colectivul de elaborare al
fasciculei a tratat științific 20 de specii
de păsări, atât de baltă cât și de medii
forestiere, dar și din zone campestre
CARTE
ori zone de munte. Dintre acestea,
una singură – potârnichea de stâncă –
are existența incertă pe teritoriul țării
noastre.
Informațiile referitoare la fiecare
specie din această fasciculă include as-
pecte referitoare la recunoașterea pe
teren, descrierea adulților și juvenililor
(pe sexe), date biometrice (pentru
unele specii sunt amintite și măsură-
tori osteologice), aspecte referitoare la
năpârlire, arealul pe glob, arealul în
România, habitate și abundență, fac-
torii limitativi, dinamica sezonieră, re-
producerea, comportamentul, glasul,
hrana, importanța economică, subspe-
ciile și alte denumiri folosite în diferite
regiuni ale României. Pentru unele
sunt enumerate și speciile parazite, iar
pentru cele migratoare sunt amintite
și date referitoare la acțiunea de ine-
lare.
Volumul actualizează și unele de-
numiri științifice, ca de exemplu: pen-
tru ieruncă (Bonasa bonasia,
denumirea mai veche fiind Tetrastes
bonasia), cocoș de mesteacăn (Tetrao
tetrix în loc de Lyrurus tetrix) sau
egretă mare (Ardea alba în loc de
Egretta alba).
Volumul este ilustrat cu desene,
unele nu prea reușite, și hărți.
Bogata bibliografie (circa 1.000 de
titluri, notate în ordinea prezentării
familiilor) și un index al taxonilor în-
cheie lucrarea.
O considerăm o reușită în dome-
niu, utilitatea acesteia fiind evidentă
nu doar pentru diferiți specialiști (bio-
logi și cinegeticieni în primul rând),
dar și pentru vânători ori simpli iubi-
tori ai naturii.
CE VÂN~M
MAMIFERE: căprior (mascul),
mistreț, șacal, vulpe.
PĂSĂRI: cioară grivă, cioară grivă
sudică, coțofană.
IUNIE 2016 | 15
CHINOLOGIE

Sosirea unor pui – bucurie

și responsabilitate
Text și fotografie MARIA SĂVULESCU
din părinți sănătoși. Fecunditatea ani-
malelor bătrâne sau care suferă de boli
cronice este scăzută, iar în uterul feme-
lelor bolnave fetusul nu găsește condi-
țiile favorabile pentru creștere și
dezvoltare. De asemenea, dacă unul
dintre câini suferă de o boală conta-
gioasă, în timpul montei poate trans-
mite boala și celuilalt câine. În fine,
unele boli se pot transmite ereditar că-
țeilor. Alegerea fiind făcută în funcție
de aceste criterii, a urmat monta și apoi
îngrijirea cățelușei pe timpul gestației.
Știam că durata medie a gestației este
de 63-64 de zile, cu abateri, de la 5 zile
în minus la 2 zile în plus, în funcție de
mai mulți factori.
Calitatea descendenților este deter-
minată de condițiile de viață ale feme-
Dragi cititori, evenimentele ultimelor săptămâni m-au lei în perioada de gestație, de aceea am
determinat să aleg tema acestui articol. Motivațiile sunt fost atentă la hrănirea, întreținerea și
împărtășirea bucuriei de a avea puișori, dar și gândul de îngrijirea corespunzătoare a acesteia.
a vă transmite sfaturi ce cred că vă pot fi utile în cazul în Femela gestantă are nevoie de sub-
care decideți că este timpul să treceți prin experiențe stanțe nutritive atât pentru organismul
similare. Vă mărturisesc de la început că subiectul va fi propriu, cât și pentru creșterea și dez-
continuat și în numărul viitor al revistei, dat fiind voltarea fetușilor. De asemenea, am
volumul destul de mare de informații. stat mai mult împreună și ne-am jucat,
ca să simtă afecțiunea ce i-o port. Am

N
oi, toți cei ce avem un câine
lângă noi, fie el de vânătoare,
de pază, de companie, recu-
noaștem că suntem norocoși. Bucuria
și fidelitatea câinelui, pietenia și răbda-
rea cu care ne așteaptă zilnic, sunt ca-
douri și învățăminte pe care le primim
și le trăim zi de zi. Viața fără aceste mi-
nunate animale ar fi mult mai anostă și
ar avea mai puține culori aprinse și mai
multe nuanțe de gri.
Day, o femelă din rasa English
Springer Spaniel, este membru al fami-
liei noastre de peste 7 ani. În trecut am
mai avut încercări de a face un cuib de
springeri, dar se pare că momentul nu
a fost atunci, căci în acest an am reușit.
Încercare după încercare, am început
să citesc despre montă, despre fătare,
despre îngrijirea cățeilor… și mă gân-
desc că va fi de folos pentru cei ce vor
trece prin aceeași experiență căci nu
este simplu deloc!
Atunci când vă hotărâți să dați câi-
nele la montă, trebuie respectate câ-
teva reguli de bază. Femelele se dau la
montă numai la cea de-a treia perioadă
de călduri, adică la vârsta de minimum
18-20 luni, iar masculii vor fi utilizați
16 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
ca reproducători numai după împlini-
rea vârstei de 2 ani. Este un risc atât
pentru mascul, cât și pentru pui, dacă
acesta este imatur din punct de vedere
fizic. În medie, câinii pot fi folosiți la re-
producție până la vârsta de 8 ani, iar
unii masculi deosebit de valoroși, până
la vârsta de 10 ani. Pentru ca sarcina să
fie dusă la bun sfârșit, cu minimizarea
eventualelor probleme, este esențial să
fie urmărită starea de sănătate, atât a
femelei, cât și a masculului. Puii moș-
tenesc caracterele părinților. Și tocmai
de aceea, mai ales că vorbim de câini
pe care vrem să îi folosim la vânătoare,
este foarte importantă ascendența, atât
a masculului, cât și a femelei. Aspectul,
dar și confirmările primite prin partici-
pările la concursurile canine de lucru și
frumusețe, vin să certifice calitățile
exemplarelor. În concluzie, trebuiesc
urmărite: aspectul exterior al masculu-
lui, vârsta, aptitudinile lui, randamen-
tul în lucru, originea, ascendența și
starea sanitar-veterinară.
Starea sanitar-veterinară a câinelui
ales pentru împerechere mi s-a părut
deosebit de importantă pentru că ur-
mași sănătoși nu se pot obține decât
plimbat-o mai mult, pentru a se bucura
de binefacerile mișcării.
Dar urma ce mi s-a părut a fi cel
mai greu, fătarea.
Fătarea este precedată de simp-
tome specifice: pierderea convexității
în regiunea șoldului, tumefierea exage-
rată a vulvei, apariția secreției colos-
trale, lăsarea abdomenului și a
mamelelor, scăderea temperaturii cor-
porale, instalarea unei stări de agitație,
apoi ridicarea temperaturii corporale ,
care coincide cu declanșarea fătării.
Am citit și am ascultat și sfaturile
medicului veterinar și m-am înarmat cu
răbdare pentru fătare, care poate dura
mai multe ore, între patru și zece.
Dar la Day nu a fost așa, deși la
prima fătare (femelă primipară), totul
a decurs rapid și fără probleme.
Primele 30 de ore de viață consti-
tuie perioada cea mai critică pentru ca-
țelul nou-născut, așa că acum atenția
s-a distribuit atât la mamă, cât și la cei
șase minunați cățeluși pătați care mi-
au umplut casa de bucurie. Sunt patru
fetițe și doi băieței, despre ale căror pe-
ripeții, în primele săptămâni de viață,
voi povesti în numărul următor.
 LEGISLA}IE

Reglementări trăznite (II)

N. Ș.
Șirul unor prevederi trăsnite, ale unor reglementări subsidiare legii, ar putea continua.
Mai ales dacă ar fi să ne reîntoarcem în trecut. De exemplu, la prevederile Ordinului nr.
301/2014 emis de MMAP, prin care, motivat de necesitatea protecției și conservării
efectivelor de iepuri în România, un doctor în știința speciei s-a decis să interzică
exportul de iepuri vii, fără a diminua însă deloc cota de recoltă. În aceste condiții,
iepurii planificați a fi prinși cu plase au fost împușcați. Iar la cei împușcați, se cade să-i
adăugăm și pe cei răniți, morți fără a putea fi recuperați sau prinși de prădători.

M
ăsura ministerială ilogică,
după cum este ușor de înțe-
les, a fost însă și nelegală, fi-
indcă vânatul din cota de recoltă
aparține gestionarului, care are liberta-
tea să-l valorifice după cum îi este mai
avantajos, și contraproductivă, fiindcă
a lipsit gestionarii în cauză de o impor-
tantă sursă de venit, necesară ocrotirii
și îngrijirii faunei cinegetice. Halal mă-
sură de protecție și conservare!
Revenind în prezent, vă propunem
să ne oprim asupra unor prevederi dis-
cutabile ale recentului Ordin nr. 951/
24 mai 2016, privind aprobarea cotelor
de recoltă pentru sezonul de vânătoare
2016-2017. Chiar dacă proiectul ordinu-
lui precizat a fost îmbunătățit într-o oa-
recare măsură, ca urmare a observațiilor
și sugestiilor noastre, în ordin au rămas,
totuși, câteva prevederi criticabile, pe
care le reliefăm în cele ce urmează:
1 Prevederile art. 2 alin (3) – pri-
vind numărul de 15 exemplare
care pot fi vânate de fiecare vânător
într-o zi de vânătoare, din fiecare specie
de rață sau gâscă admisă a se vâna, lasă
loc la excese și crează o imagine nefavo-
rabilă, de lăcomie culpabilizantă, pentru
vânători. Zeci de ani această cifră a fost
de 10 rațe sau 10 gâște, indiferent de
specie. În sezonul trecut, „cineva” din
minister s-a gândit că 5 exemplare din
fiecare specie ar fi suficiente, pentru un
vânător pe zi de vânătoare, și, fără să
țină seama de observațiile noastre,
atunci așa a rămas. Acum, ca să fie pe
placul vânătorilor străini, oficialii MMAP
„au sărit din lac în puț”. Adică au admis
teoretic împușcarea a 15 exemplare de
rață pe zi, de fiecare vânător. Spun „teo-
retic”, deoarece practic nu se poate va-
lorifica această libertate, din cauză că
cele 10 specii de rațe sălbatice admise la
vânătoare nu pot fi întâlnite în același
timp și în același loc.
2 În conținutul art. 2 alin (3), gâsca
de vară este denumită științific
„Anser anser rubirostris”. Dar gâsca de
vară, cunoscută și sub numele de gâsca
mare, gâsca sură și gâsca sălbatică, este
înscrisă în cursurile de cinegetică, lucră-
rile de ornitologie și în „Nomenclatorul
speciilor din R.P.R”, precum și în lege,
sub denumirea științifică „Anser anser”.
Acum, gâsca mare este înscrisă ca sub-
specie. De ce nu s-a rămas la denumirea
științifică a speciei, înscrisă în legea vâ-
nătorii, și s-a înscris subspecia, în regle-
mentarea subsidiară, este greu de înțeles.
Ori pentru „mai multă exactitate”, ori
pentru a ne arăta „știința” celui ce a con-
ceput reglementarea. Oricum, cei ce au
avizat-o și au semnat-o, au făcut-o pre-
cum primarii. Practic nimeni, nici ornito-
logii, nici gardiștii și nici alți eventuali
controlori, de diferite specialități, nu vor
fi în stare să deosebească vreo subspecie,
printre exemplarele de gâște mari vâ-
nate. Și chiar dacă ar susține că o fac, nu
ar avea nicio importanță, fiindcă legea
oricum nu ar fi încălcată.
3 Potrivit art. 6 din ordin, „Exem-
plarele de mamifere din speciile
admise la vânătoare care produc pa-
gube…” se pot vâna în orice perioadă a
anului, cu aprobare prealabilă, dar
numai de personalul de specialitate al
gestionarului fondului cinegetic și
numai prin metoda „la pândă”. De ce
doar de personalul de specialitate, este
o primă problemă de depășire a preve-
derilor legii și de amestec nelegal al ad-
ministratorului în probleme interne ale
gestionarului. Și un motiv de creare a
discordiei între vânători și personalul
angajat și retribuit din banii lor. Dintre
mamifere vizate, doar iepurele s-ar
putea salva de excese, dacă s-ar culca
înainte de răsăritul soarelui și s-ar scula
din covru după apusul acestuia. În locu-
rile cu densități mari de iepuri, îi întâl-
nim însă și ziua prin culturile agricole
tinere și pe drumurile dintre monocul-
turi, unde și când poate fi ușor de pândit
și împușcat. Evitarea exceselor, în con-
dițiile noilor reglementări libertine, ră-
mâne doar la aprecierea și în sarcina
gestionarilor. Rămâne, însă, și o che-
stiune de imagine a eticii vânătorești, în
condițiile prăbușirii efectivelor de iepuri.
4 Prin prevederile art. 11, ordinul
stabilește, tot prin adaos neper-
mis la lege, admiterea metodei „la di-
buit” pentru vânarea mistreților vieri în
perioada 1 februarie – 31 mai. „La di-
buit” ziua, prin locurile de odihnă și de
fătare a scroafelor, și noaptea, cu apa-
rate de văzut și tras pe întuneric, fiindcă
altfel nu se poate.
5 Prevederile art. 7, 8 și 10 sunt
fără rost și fără temei legal, date
după cum au vrut „mușchii” ministeria-
lilor, care fac ce cred de cuviință, nu ce
le dă dreptul legea să facă.
6 Prin articolul 9 se stabilește însă
o măsură pragmatică „în cazul
introducerii pe teritoriul României a vi-
rusului pestei porcine africane”. Ce se în-
tâmplă dacă virusul pestei porcine
africane nu este introdus, ci pătrunde,
pur și simplu, pe căi necunoscute, în
mod natural, în țara noastră?
În loc să detalieze prevederea din
lege, referitoare la obligativitatea rea-
lizării cotelor de recoltă aprobate de
ministru fără alte avize și autorizări
prealabile, oficialii ministerului lasă în
„coadă de pește” această necesitate,
umplând ordinul cu prevederi de genul
celor criticate, pentru a crea premizele
necesare protecționiștilor din structu-
rile inferioare ale ministerului, perce-
perii încă unui bir de la gestionari. Și
să acorde „femeii de serviciu” din struc-
turile ministeriale, dreptul răsplătit de
a autoriza și ea, ceea ce cel mai mare
om din minister a aprobat deja.
Dar prevederile criticate, ale ordi-
nului precizat, nu sunt discutabile, ci
trebuie respectate, fiindcă ordinul insti-
tuie și obligația verificării trimestriale
și ori de câte ori se impune, ca urmare
a unor sesizări (autosesizări), a modu-
lui în care ordinul este respectat și apli-
cat. Iar nerespectarea lui întocmai
atrage răspunderea gestionarilor faunei
cinegetice, potrivit legii și clauzelor
contractuale. Fiindcă, unde-i ordin mi-
nisterial, nu este loc de tocmeală lo-
gică!
IUNIE 2016 | 17
 OPINIE Cultură vânătorească

Obiceiuri vânătorești
Text și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

De câte ori, stând, fie în stand așteptând vânatul, fie seara, undeva într-o cabană la
gura sobei, ați încercat să răspundeți unei întrebări firești, care ar lămuri cu adevărat
cât de dedicat sunteți acestui hobby, pentru care ați dorit să deveniți vânător? Trecând
peste limitele minimei exigențe a examenului de vânător, trebuie să dovedești ulterior
multă pasiune pentru a aprofunda tainele culturii vânătorești românești, nu să te
oprești la nivelul de începător. Tradițiilor cinegetice ale multor țării se alătură și cea
românească, cu condiția ca vânătorii noștri să stăpânească bogata filozofie autohtonă.
Pentru că aceasta are codicele ei și obligă!

E
voluția vânătorii are marele
merit de a fi creat, în paralel,
conturul obiceiurilor vânăto-
rești, cu efecte asupra mijloacelor, a
echipamentelor și a armelor de vână-
toare și, nu în ultimul rând, asupra
vânătorilor. Alegând la întâmplare un
exemplu, cum este acela al conduitei
vânătorești, observăm că aceasta a
fost supusă unor numeroase adaptări
evolutive, dictate de progresul inevi-
tabil înregistrat de-a lungul secolelor.
Desigur că un prestigios loc pe
scara evoluției culturii cinegetice l-a
avut și îl deține, în continuare, larga
paletă a publicațiilor de profil. Refe-
rindu-ne la cele nemuritoare, pe-atunci
adevărate îndreptare pentru vânătorul
împătimit cu adevărat, scoase din pră-
fuitele rafturi de arhivă, cu numele de
18 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
„Carpații” și „Vânătorul” la noi și „Jag-
dliches brauchtum” (Etica vânăto-
rească), cunoscută pe la 1936 în
literatura germană, au dat și dau emo-
ții cititorului de-atunci și de-acum.
Trăirea momentelor numite „obi-
ceiuri”, desprinse din vânătoarea
veche, pierdută-n timp, l-a cuprins pe
Ionel Pop, care, cu stilul lui inconfun-
dabil, a readus la viață multe tradiții
venite din epoca medievală a țărilor
Europei de Vest. Astfel pot fi numite
„obiceiul frunzei”, „crenguța izbân-
dei”, „botezul”, tradiții amintite și în
lucrările lui Gh. Nedici și grupate în
„Clipe de vrajă” (1935). Așa au apărut
basmele, poveștile cu eroi pozitivi și
negativi împrumutați din lumea ani-
malelor, fabulele și multe alte genuri
literare, deloc indiferente și cu rol
educativ, pentru copii, dar în egală
măsură și pentru adulți, care trebuie
să le cunoască și să le povestească la
„ceasurile de adormit”.
Obiceiuri
La multe partide de vânătoare la
care participăm, avem ocazia să consta-
tăm că nu întotdeauna vânătorul din
noi respectă, din punct de vedere al ati-
tudinii, conduita pe care trebuie să o
adopte față de ceilalți camarazi de vâ-
nătoare. Desigur, unele sunt reguli ne-
scrise, impuse și respectate de bună
voie și din conștiinciozitate. Ele vizează
fauna cinegetică, câinele de vânătoare,
calul de transport, natura, de fapt eroii
iubiți ai unei acțiuni de vânătoare. Am
recurge la corecție, apelând la etica vâ-
nătorească, pentru a repara o anumită
deprindere greșit însușită, manifestată
de un coleg de breaslă.
Câți dintre noi știu sau respectă cu
strictețe, la vânătoarea colectivă, drep-
turile camarazilor. Să nu tragi în vâna-
tul care se îndreaptă spre vecin, decât
după ce acesta a tras fără rezultat am-
bele focuri, iar dacă a rănit piesa, îl poți
ajuta cu un foc precis, fără a lăsa im-
presia că vrei să îi iei în posesie vânatul.
La vânatul mic se oferă cartușe celui
care și-a manifestat ajutorul. La vâna-
tul mare, prima lovitură mortală dă
dreptul vânătorului să-și revendice
piesa respectivă. Când se trage simul-
tan, în oricare dintre situații, dacă nu
dă rezultate calea amiabilă, se recurge
la comisia de disciplină numită înainte
de începerea vânătorii.
Când vânătorul vânează „la sărite”
sau „la dibuit”, nu trebuie să depă-
șească linia imaginară a vecinilor, în-
dreptându-se spre locul cu vânat al
colegului. La pândă, vânătorul corect
nu se postează în așa fel încât să „taie”
calea vânatului care se îndrepta în di-
recția vecinului instalat mai devreme.
Cel care a rănit vânatul are obligația
de a-l urmări și de a-i da lovitura scur-
tătoare de chinuri. A renunța este un
gest care descalifică.
Nu trebuie uitat faptul că vânătoa-
rea are un caracter de luptă dreaptă.
De aceea nu se trage cu arma asupra
vânatului care nu se ferește. Este
cazul guguștucilor din apropierea lo-
calităților, a iepurelui aflat în culcuș
(covru), a fazanului din copac, a raței
aflată pe luciul apei, a vânatului aflat nătorii participanți, din respect pentru Pe rândul al doilea și pe următoa-
la hrănitori sau sărării. Desigur, șirul cultura vânătorească, pun în valoare rele, dacă sunt mai mulți, se aliniază
pildelor e vast și el se învață pe tot vânatul dobândit, aranjând tabloul iepurii, paralel unul față de altul pe
parcursul practicării acestui hobby. vânătorii. Vânatul autorizat, pe specii, linia respectivă, la distanțe egale.
Oricare alte forme de teribilism, de se aliniază culcat pe partea dreaptă. Rândul următor îl ocupă fazanii, se-
lipsă de etică, sunt atitudini opuse În față, pe primul rând, de la dreapta parat cocoșii și, la fel, găinile (dacă
evoluției, care murdăresc tradițiile no- la stânga, locul este ocupat de vulpi, s-a permis vânarea acestora). Ur-
bile ale vânătorii. Sunt întâlnite nu- așezate cât mai aproape de poziția na- mează rândul potârnichilor, sitarilor
meroase postări foto pe rețelele turală, apoi celelalte specii prădă- și altor specii de vânat cu pene, dacă
mass-media, în care diverși „gladia- toare: pisici sălbatice, jderi, dihori, cu este numeros, dacă nu, se rânduiesc
tori” își etalează „izbânda” asupra vâ- coazile perpendiculare pe corpurile în continuarea fazanilor.
natului în diferite ipostaze care animalelor. La vânatul mare, se așează mistre-
încalcă principiile statutului de vână- ții în primul rând, în ordinea descres-
tor, dovedind și o totală lipsă de cu- (…) Sunt întâlnite cătoare a mărimii lor, apoi, în rândul
noaștere a regulilor vânătorești, fie numeroase postări doi, prădătorii: lup, râs, vulpe, pisică
ele chiar și „obiceiuri”. foto pe rețelele mass- sălbatică etc.
media, în care diverși În cazul vânatului mare și mic,
Tabloul vânatului recoltat „gladiatori” își etalează mistreții ocupă rândul întâi, urmați de
Voi aminti câteva obiceiuri pentru „izbânda” asupra prădători, așezați de la dreapta la
faptul că, atunci când vânăm împreună vânatului în diferite stânga, iepurii în rândul trei, iar faza-
cu vânători străini sau imortalizăm fo- ipostaze care încalcă nii și alte păsări ocupă rândul patru.
tografic tradiționalul tablou de vână- principiile statutului de Acolo unde este o bună organizare
toare, trebuie ca fiecare dintre noi să fie vânător, dovedind și o și aleasă socializare, sfârșitul fiecărei
cunoscătorul detaliilor definitorii pen- totală lipsă de cunoaștere a vânători se poate desfășura în am-
tru un reușit aranjament al vânatului. regulilor vânătorești, fie bianța unei mese vânătorești, mo-
La finalul partidei de vânătoare, în ele chiar și „obiceiuri”. ment de alese povești și glume
cazul vânatului mic, organizatorul și vânătorești, în spiritul obiceiurilor
paznicul de vânătoare, ajutați de vâ- moștenite.
IUNIE 2016 | 19
 CARTE
60 de ani de amintiri
ale unui vânător
MUGUREL IONESCU
Din nou, distinsul nostru colaborator, vânător și pescar, domnul Titus Pintea, autor a
numeroase articole în acest domeniu, ne încântă cu o nouă culegere de texte, de această
dată dedicate vânătorii. Redarea numeroaselor întâmplări, trăite cu cea mai mare
intensitate, este încheiată, de fiecare dată, cu reflețiile care urmează după focul de pușcă…
Î
n capitolul introductiv, autorul
evocă ucenicia petrecută la
„școala de vânătoare” a părintelui
său. În continuare, răsfoiește paginile
uitate ale înființării primei societăți de
vânătoare de pe meleagurile bihorene,
în târgul Beiușiului, sub conducerea
eminentului dascăl și vânător, profesor
ul Ioan Bușiția, ștergând praful de pe
coperțile vechiului registru de procese
verbale întocmite între anii 1902 –
1940. Se referă la meritelor acestor ini-
moși inițiatori, care au înființat primul
poligon de talere din țară și au găzduit,
în anul 1934, vânătoarea regală de si-
tari de la Budureasa, la care au partici-
pat Regele Carol și Prințul Moștenitor
Mihai.
După omagiile aduse înaintașilor,
continuă cu o serie de întâmplări, re-
date cu o deosebită sensibilitate, în care
primează descrierea naturii, prezenta-
rea camarazilor, a armelor, a câinilor,
și culminează cu doborârea vânatului,
omagierea acestuia și valorificarea lui.
Redăm un exemplu care ilustrează
elocvent latura poetică și înclinația ar-
tistică a autorului:
„Luna lui Florar a îmbrăcat lunca
Crișului în veșminte de viață nouă. Tu-
fele de porumbe și-au deschis coroanele
în văluri de mirese albe, și-n puzderia de
flori, harnici bondari ieșiți din urdinișul
stupilor, cu lăbuțele încărcate de polenul
dulce, cărau neobosiți din bogăția flori-
lor. Pe marginea duleului de căruțe, de-
licate margarete și roșii flori de mac
împodobeau verdele câmpului.”
În ceea ce privește bogăția vânatu-
lui dobândit de-a lungul anilor, în di-
verse locații și sezoane de vânătoare,
autorul uimește, cu toată modestia de
care dă dovadă, prin diversitatea aces-
tuia. Lupi, vulpi, mistreți, pisici sălba-
tice, viezuri, iepuri, fazani, gâște,
gârlițe, culminând cu trofeele de bronz
pentru craniul de lup și aur pentru cra-
niul de vulpoi, toate contribuie la con-
turarea personalității autorului.
Nu uită să reamintească pasiunea
sa obsesivă pentru fotografie, imortali-
zarea vânatului urmărit făcându-l, nu
20 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
de puține ori, să piardă momentul
optim plasării focului de armă.
În EPILOG, autorul încheie într-o
notă tristă, nostalgică, martor fiind la
schimbările cu impact negativ asupra
mediului, pădurilor, câmpiilor, apelor
și a viețuitoarelor acestora din untimii
25 de ani:
„În ultimele două decenii am revenit,
mânat de nostalgice amintiri, pe luncile,
pădurile, prin munții și-n codrii în care
am vânat cu ani mulți în urmă.
În bătrână Marmație, pe valea Să-
pânței, priveam munții golași, văduviți
de falnicii stejari și fagi, și-n puținele zile
cât am făcut popas pe-acele locuri, pri-
veam cu durere coloanele de peridocuri
pline de bușteni seculari, ce cărau, zi,
noapte, podoabele munților noștri.
Din munții de pe valea Lazurilor, din
Bihor, neamuri străine, flămânde, au de-
cimat cireșii sălbatici ce mai creșteau
doar în România, făcând din fabricile
italiene cel mai scump furnizor de mo-
bilă din hămesita Comunitate Euro-
peană.
Din apele de argint ale munților au
pierit craii cu rubine roșii și cavalerii cu
flamură și iz de cimbrișor, striviți de șe-
nilele boldozerelor ce depuneau conduc-
tele din fier pentru microhidrocentrale ce
nu produc mai nimic, dar umflă buzu-
narele celor ce-au prostit și distrus eco-
sisteme ireparabile.
Izvoarele dătătoare de viață, clădite
cu sârg și drag, în calea drumețului în-
setat, de inimoși pădurari și gornici, ce-
și aduceau la lumina apa de gheață pe
scoc cioplit, sunt zdrobite de grămezi de
peturi.
„Turiștii zilelor de azi”, ce doar din
mașină își cunosc țara, gonesc pe lângă
vestigiile istorice ale neamului încântați
doar de vijelia cailor putere, lăsând în
urma lor tone de gunoaie.(...)
La începutul veacului trecut, Maes-
trul, într-o tristă viziune, prevedea că-n
munții noștrii, în minunatele poieni din
Carpați, se vor ivi hoteluri și restaurante,
orașe de odihnă și zeci de automobile vor
spurca apa și aerul munților. Cu regret,
Maestre, ai avut dreptate.(...)
Pe valea Iadului, din zeci de pensiuni
și restaurante, ape spurcate își dever-
sează mizeriile în apele muntelui. Cu du-
rere mă-ntreb, și vă întreb, stimați
prieteni și distinși cititori, cum au putut
moșii și strămoșii noștrii, pădurari, oieri,
gornici, țărani și gospodari lipsiți de școli
înalte, fără instituții de protecție a me-
diului cu zeci de funcționari plătiți de-
geaba, cum au putut să ne păstreze o
țară întreagă cu păduri virgine, cu bogă-
ție de vânat, cu izvoare curate și ape
pline de păstrăvi, așa cum Creația le-a
dăruit acestui neam. (...)
Cu aceste sincere gânduri, îndemn pe
cei ce-mi onorează filele acestei cărți să
nu pregete de-a reaminti urmașilor lor
tot ce este legat de tradițiile, bogățiile și
istoria locurilor în care s-au născut.”
Vă dorim o lectură plăcută, cu sfa-
tul de a vă concentra, în special, pe fon-
dul și farmecul povestirilor, și mai
puțin pe forma acestora, așa cum reiese
ea din tipar, conținând, din păcate,
unele greșeli de redactare care umbresc
valoarea volumului, autorul asigu-
rîndu-ne că acestea se datorează, în to-
talitate, editurii.
N.R. Volumul poate fi comandat la
tel. 0751-043.806, prețul fiind de 35
lei, sumă care include și transportul.

O vânătoare din vechime*
TITUS PINTEA
În luna lui Ignat a anului 1964, iarna învăluise întinsele
câmpii ale țării Crișanei cu mantia imaculată de zăpadă
pufoasă.
O
veche cutumă a vânătorilor
orădeni era întâlnirea de joi
după amiază la sediul filialei,
la ora 17, ocazie cu care, vârstnici și
novici, se pregăteau cu însuflețire pen-
tru vânătoarea de duminică, dar mai
era și un minunat prilej de a ne calibra
patroanele de carton încărcate acasă,
ca-n obiceiul acelor ani minunați. Ca
activitățile ce ne legau să se desfășoare
în spiritul colectivității, primeam, fără
tocmeală, atribuțiile personale pentru
reușita de duminică.
„Deci, începu maestrul Lovas, șeful
grupei, dumneata mergi sâmbătă în Tă-
rian, la colonia de romi, «Brazilia», cum
o știți, și angajezi 30-35 de gonaci și,
ca-n duminica trecută, le plătim 10 lei
pe zi, un pachet de «naționale», o bucată
de clisă adusă de fiecare dintre noi, pen-
tru o gustare, cu o felie de pită, și care
dintre ei dorește, le pușcăm câte o cioară
pentru leveșe, așa cum au cerut întot-
deauna. Faci cu ei tabel nominal și, la
ora 8, să fie în gară la Giriș când sosim
cu trenul. Vânătorii din Tărian care au
cai și sănii vor veni cu atelajele și capătă
un iepure în plus și o zi muncă”.
Aceste întâlniri, pregătirile, discu-
țiile, sfaturile celor vârstnici împărtă-
șite cu dragă inimă, creșteau farmecul
întâlnirilor și al mult așteptatei partide
de vânătoare.
În aceste împrejurări, iată-ne adu-
nați în trenul personal ce pleca la ora
7, pușcași, ranițe, câini, ședeam pe
băncile de lemn a vagonului de clasa a
treia ce avea să ne ducă într-o jumate
de ceas până-n halta Girișul de Criș.
Sosiți în haltă, înșirați militărește,
ascultam cu respect regulile legii și a
ordinii bătăilor, expuse cu voce tare de
maestrul Lovas, vânător cu prestigiu,
om sever și etic.
„Atenție la mine, începu maestrul,
azi facem, dacă vremea ne permite, două
cercuri, dacă neaua-i grea și ne înfun-
dăm, poate numai unul, să nu ne bete-
gim. Putem vedea bine pe zăpadă
mișcarea oamenilor și a vânatului, acum
vom porni chiar din fața haltei, un rând
spre stânga, condus de Sonea, altul la
dreapta, condus de gospodar. Eu rămân
în mijloc și dau semnul de pornire fiecă-
rui vânător, când văd că cel din față a
mers 80-90 metri, cât să fie distanța din-
tre pușcași. Între noi vor fi gonacii, ce-or
aduna iepurii pușcați și-i duc la săniile
ce vin pe duleuri.
Gata, porniți, unul la stânga, unul la
dreapta, nimeni nu grăbește, fiecare
calcă pe urma celui din față, să nu
strâmbăm cercul și linia, iar capetele se
vor întâlni spre dolma Zănăcanului, apoi
strângem cercul. Nu tragem în cerc când
suntem sub 400 metri. Sper că am fost
înțeles”, și, cu un zâmbet ascuns pe sub
mustață, zice „Așa-i că n-are nimeni nici
o întrebare? Gata. Conferința s-a termi-
nat. Pornim”.
Șirul de pușcași se afunda pe alocuri
în zăpada troienită, alunecând pe cres-
tele glodurilor înghețate, dar urmând
calea deschisă de cel din față. Armata
RESTITUIRI
Dianei se mișca pe albul câmpiei ca un
șir de ostași conduși de un general.
Gonacii strigau și fluierau. Din ară-
turi și porumbiști neculese, iepuri, spe-
riați de venetica vizită, fugeau în salturi
întinse, spulberând norișori de zăpadă,
gonind spre cealaltă parte a viitorului
cerc. Încet, ca un șarpe ce se-ncolăcea
peste câmp, capetele celor două rân-
duri se opriră la 300-400 metri unul de
altul, așteptând porunca pornirii spre
interiorul cercului.
Maestrul bucină lung din țeava
armei și, încet, cercul porni spre inte-
rior. Iepurii, speriați de pușcăturile tot
mai dese și apropiate, căutau porți mai
late între pușcașii ce se apropiau. Stri-
gătele nu continuau, gonacii fluierau,
armele tunau și urecheații făceau
tumbe în pătura de nea ori picau între
brazdele arăturii adânci.
„Fii atent, vine iepure din porum-
biște, din față. Nu trage, lasă-l în spate”,
erau îndemnuri ce se auzeau în larma
generală. Doi braci harnici adunau ie-
purii căzuți din porumbiște și cokerul
maestrului se căznea să aporteze un ie-
puroi mai mare ca el, cățelul ambițios
târându-l până la stăpân.
Într-o porumbiște cu șovar des, o
codană se tupila aproape lipită de pă-
mânt, pas cu pas, târâș, când snopul de
plumbi din arma maestrului o opri.
Gorna sună încetarea și armele
amuțiră. Gonacii și vânătorii înșirau ie-
purii pentru numărătoare și tablou.
„Acum să dăm un ultim salut vâna-
tului împușcat”, și, urmând gestul
maestrului Lovas, toți vânătorii, ți-
nându-și pălăriile pe umărul stâng, am
salutat ofranda zilei.
„Atenție la mine, azi am pușcat 93 de
iepuri într-un cerc, altul nu mai facem,
că-i greu de mers. Suntem 30 de vână-
tori, fiecare primește un iepure, 60 dăm
la plan și 3 la căruțași, plus ziua muncă.
Vânătorii tineri și ajurorul de gospodar,
fii atent Titus, nu râde, leagă iepurii câte
trei cu etichetă, vine camionul și drumul
la gară, completați avizul și, cu ștampila
CFR, îl aduceți la filială luni. Acum,
Titus, să dai banii la gonaci, cu tabelul
cu semnături, țigările, și mergeți lângă
colonie și pușcați ciorile cui are nevoie”.
Așa eram în acei ani, uniți, pasio-
nați, toți împreună și la bine și la rău.
* Episod din volumul „DUPĂ FOCUL
DE PUȘCĂ”.
IUNIE 2016 | 21
 CHINOLOGIE Antrenamentul

Performanța în teren (II)

ALECSANDRU CODRIN
numeroși. Despre comenzile de bază
am mai vorbit, și fiecare dintre noi
poate alege între a le preda singur sau
a găsi un antrenor dedicat pentru
aceasta. Ceea ce este foarte important
de subliniat este faptul că, după tot
acest antrenment de bază, cățelul tre-
buie introdus treptat în mediul de
teren real în care, așa cum aminteam,
factorii de distragere a atenției sunt
mult mai numeroși și pot adesea in-
fluența negativ comportamentul cățe-
lului, chiar dacă acesta a răspuns
foarte bine în perioada antrenamen-
tului „de curte”, unde aveam toată
atenția din partea cățelului și, practic,
tot controlul la îndemână.
În plus, trecerea la etapa „de
teren” ne va oferi posibilitatea de a ob-
serva comportamentul cățelului atunci
când practic nu ne mai vede și nu mai
suntem în apropierea lui. Aici se pot
descoperi eventualele lipsuri din
modul de a răspunde și a executa co-
menzile primite, cele mai importante
fiind de data aceasta „stai”, „înapoi” și
„vino aici”. Apariția pentru prima dată
a vânatului, fie el iepure, fazan sau
pur și simplu a unei păsări oarecare,
pot declanșa reacții neașteptate, pe
Am văzut în prima parte a materialului importanța care trebuie să le controlăm și să le co-
alegerii corecte a câinelui, viitorul nostru partener rectăm dacă este nevoie, înainte de ie-
patruped în partidele de vânătoare. Tot acest efort și timp șirea la vânătoarea propriu-zisă. De
investit în căutarea, găsirea și alegerea finală a câinelui cele mai multe ori, aici avem nevoie
nostru de vânătoare, nu vor avea nici o valoare sau vor fi de multă răbdare și repetarea, iar și
irosite în van dacă nu avem grijă ca și partea a doua a iar, a comenzilor. Nu este ușor dar, cu
acestui proces, delicat și deloc ușor, să fie îndeplinită așa siguranță, merită tot efortul.
cum trebuie sau, mai bine zis, împlinită așa cum trebuie: Și pentru că mulți dintre noi, să
este vorba despre antrenamentul tânărului cățel de recunoaștem, avem emoții la primele
vânătoare. ieșiri de antrenament, când practic
pierdem din raza vizuală cățelul și

E
ste un proces care cere timp și
pentru care trebuie să ne pre-
gătim dinainte, înarmându-ne
cu răbdare, înțelegere, dedicație și din
nou multă răbdare! Se spune că pro-
cesul de antrenare, aici incluzând co-
menzile de bază, repetiția, trecerea de
la etapa „de curte” la cea de teren și
așa mai departe, poate începe cu
șanse de succes în jurul vârstei de șase
luni. Practica a demonstrat de nenu-
mărate ori aceasta, dar aici putem
adăuga și faptul că nu greșim cu
nimic dacă alegem să începem acest
proces înaintea vârstei amintite. Ideea
principală este aceea de a petrece cât
mai mult timp alături de noul nostru
companion patruped. Cu cât vom
reuși să facem acest lucru mai bine,
22 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
cu atât legătura dintre noi, noul stă-
pân și cel ce-i va ghida, practic, pașii
următori în „cariera de vânătoare”, și
proaspătul învățăcel, se va amplifica
și dezvolta, creându-se acel atașament
și acele „canale de comunicație” spe-
ciale, dacă le putem numi așa. Cățelul
va învăța cine are „comada” și de
„cine” și mai ales „cum” trebuie să as-
culte. Iar de aici pornește practic
totul!
Vom începe cu primele comenzi
sau comenzile de bază cum sunt
„șezi”, „stai”, „înapoi” sau „vino aici”,
inițial în curtea sau grădina de care
dispunem, trecând apoi la etapa de
teren, unde libertatea de mișcare este
semnificativ mai mare, dar și factorii
de distragere a atenției sunt mult mai
când acesta se îndepărtează mai mult
decât, considerăm noi, ar fi cazul, un
GPS atașat la zgardă ne va scuti de
momentele „delicate” și de teama că
l-am putea pierde în teren. Cu toții
ajungem să îndrăgim și să ținem mult
la câinele nostru de vânătoare, ca să
nu mai vorbim de timpul și efortul de-
dicat acestuia și de faptul că, în timp,
devine practic parte din familie, așa
că merită pe deplin această investiție.
GPS-ul adaugă, ca să zicem așa, un
plus de siguranță și de liniște și poate
fi cu adevărat de mare ajutor în situa-
ții speciale. Și, nu în cele din urmă, va
aduce un plus de eficiență în întregul
proces de antrenament modern pen-
tru obținerea performaței în teren!

Fragii
DOCTOR PLANT
Îi cunoaștem foarte bine cu toții și i-am întâlnit de nenumărate ori, fie în drumețiile la
munte, pe marginea cărărilor sau la marginea poienilor luminate de soare, fie la deal,
răzleț, prin pajiști, poieni și fânețe, adesea nu departe de malul apelor ce coboară
dinspre munte spre molcomul dealurilor domoale. Preferă de regulă solurile relativ
umede, bogate în humus și nutrienți, cu expoziții însorite. Popular, fragii sunt
cunoscuți și sub denumirile de căpșuni de pădure, pomiță, fragi de pădure, frăguță
sălbatică sau vărăguțe.
F
ragul (Fragaria vesca), este o
plantă perenă ce face parte din
familia Rosaceae. Poate ajunge
la 15-20 cm înălțime, cu rizom și sto-
loni. Frunzele sunt trifoliate, florile
sunt albe și fructele sunt roșii, cu gust
plăcut și aromat. Fragii au un areal
mare de răspândire, din Europa și până
în nordul Africii, fiind prezenți atât în
America de Nord cât și în cea de Sud.
Plante tămăduitoare
Pentru preparatele naturiste se fo-
losesc atât frunzele și rădăcinile-rizo-
mii, cât și frunzele și fructele.
Recoltarea frunzelor pentru ceai, se
face de regulă primavara și poate fi
extinsă până la începutul toamnei.
Fructele se recoltează începând cu
luna mai și până în august.
Frunzele conțin tanin, alcool tri-
terpenic, cvercitrină și citrol, acid sili-
FLORA
cic, săruri minerale, ulei esențial, za-
haruri, vitamina C și acizi organici -
citric și malic. Dintre zaharuri, predo-
mină levuloza, care permite consuma-
rea lor și de către diabetici.
Preparatele din frunze de frag sunt as-
tringente și dezinfectante, putând fi
utilizate în tratarea inflamațiilor.
Fructele conțin mucilagii, pectine,
glucide, acid salicilic, protide, lipide,
acizi organici, săruri minerale de pota-
siu, sodiu, calciu, magneziu, fier și fos-
for, vitaminele A, B1, B2, PP și C, tanin,
precum și o substanță specifică, fraga-
rina, o esență cu miros plăcut, de lă-
mâie.
Datorită proprietăților diuretice/
laxative, fragii au un puternic efect în
eliminarea toxinelor și ajută în afec-
țiunile hepato-biliare. De asemenea,
au proprietăți hipotensive și sunt fa-
vorabile în încetinirea aterosclerozei
și scăderea colesterolului, ameliorarea
manifestărilor de gută și în afecțiunile
ficatului, ajutând la detoxifierea aces-
tuia și regenerarea celulelor hepatice.
Culeasă în perioada înfloririi, cu
frunze și cu rizomi, și folosită în ames-
tec cu planta „trei frați pătați” – Viola
tricolor, fraga poate ajuta în tratarea
psoriazisului.
Preparatele tradiționale din fragi
sunt ceaiul/infuzia din fructe, frunze
și/sau rădăcină, decoctul și sucul
proaspăt din fructe, care are proprie-
tăți bactericide semnificative. Pulpa
proaspătă a fructelor poate fi folosită
în cosmetică, în măștile pentru îm-
prospătarea și revitalizarea tenului și
pentru prevenirea apariției ridurilor.
Atenție însă la reacțiile adverse-aler-
gene, ce pot apare la unele persoane,
la fel ca și în cazul căpșunilor.
Informațiile prezentate au carac-
ter orientativ și nu trebuie folosite în
scopul tratării problemelor de sănă-
tate sau pentru înlocuirea medica-
mentelor prescrise de medic.
Administrarea preparatelor din fragi
trebuie făcută numai la recomandarea
acestuia, ce se impune ca măsură ne-
cesară de prevedere și siguranță.
IUNIE 2016 | 23
 DIN TEREN Trofee

Aprecierea trofeelor
Text și fotografie ALEXANDRU ALACI
În viața oricărui vânător, există dorința nemărturisită de a
obține și poseda trofee medaliabile, cât mai valoroase, ale
speciilor dobândite din fauna autohtonă și nu numai.
Pentru a aprecia și realiza această dorință intimă, mai întâi
trebuie să ne instruim noi înșine, încât să fim în măsură să
apreciem corect punctajul trofeului purtat de specia
vânatului pentru care suntem autorizați să-l dobândim.

D
ar pentru a te documenta și a
avea termene de comparație,
vom începe obligatoriu cu vi-
zitarea expozițiilor de trofee sau colec-
ții, unde ochiul începe să perceapă și să
compare deosebirile între vigurozitatea
trofeelor medaliabile cu aur și cele ne-
medaliabile, înscrise în catalogul ma-
nifestării sau declarate de posesori.
După acest prim contact vizual,
urmat de alte vizionări, va trebui să
exersăm personal evaluarea diverselor
trofee, fie dobândite de noi sau ale al-
tora, din speciile cerb comun, cerb lo-
pătar, căprior, capră neagră, muflon,
capră ibex, colți de mistreți, cranii de
urs, de lup, de șacal, de vulpe, de bur-
suc, de pisică sălbatică etc., aplicând
fiecăruia formula CIC corespunzătoare.
Prin această practică, vom memora
biometriile și deosebirile dintre trofeele
medaliabile (aur, argint, bronz) față de
cele inferioare, încât vom fi în măsură
să apreciem imediat valoarea chiar la
purtător, privit prin lentilele binoclului.
Pentru a decide dacă merită sau nu
sacrificarea, mai trebuie să apreciem și
vârsta purtătorului, etalată prin confor-
mația corporală și a coarnelor sau a
colților, după caz, care deosebește un
juvenil de un matur, iar acesta, cu cât
va supravețui mai mulți ani, va spori
valoarea trofeului, până la vârsta intră-
rii în decrepitudine.
Orientativ, la cerbul comun apreciem
lungimea și grosimea prăjinilor, numărul
clenciurilor (razelor) și mărimea rozete-
lor coarnelor ce ajung la apogeu spre 12-
14 ani din cei 20-25 ai longevității
biologice. La cerbii lopătari mai apreciem
lățimea și lungimea lopeții. La căpriori,
vom avea în vedere lungimea, grosimea
și simetria coarnelor, inclusiv perlajul,
dacă distanța ne permite aprecierea. La
capră neagră, comparația înălțimii tro-
feului este determinată în raport cu cea
a urechii, iar la muflon apreciem grosi-
mea și lungimea „melcilor” pe lângă des-
chiderea între vârfurile acestora. La ibex,
apreciem lungimea cât mai mare și des-
chiderea coarnelor. De fapt, însăși formu-
lele de evaluare ne arată ce biometrii se
iau în considerare și ce coeficienți ridică
valoarea trofeului în cadrul fiecărei spe-
ciei pe care o vizualizăm.
La mistreți, aprecierile în viu sunt
aleatorii, dat fiind că trofeul este im-
plantat în proporție de două treimi în
maxilarul inferior, iar colții ascuțitori nu
sunt întotdeauna curbați peste bot, ast-
fel că, în clipa apariției „gliganului” în
alergare, suntem concentrați asupra
plasării glonțului. Totuși, dacă mistrețul
trece de 200 kg, înseamnă că este în
vârstă și poate oferi surpriza unui trofeu
medaliabil, chiar record mondial.
Am spicuit câteva elemente de
apreciere și evaluare anticipată a tro-
feelor de vânat, înaite de-a apăsa pe
schneller, pentru a ne împodobi pano-
plia cu medalii și, mai ales, a păstra
amintiri de neuitat.

EVENIMENT
EXPOZIȚII
ALEXANDRU ALACI
Expozițiile cinegetice
reprezintă etalarea trofeelor
de vânat, dobândite într-un
anumit interval de timp, a
căror punctaje, evaluate cu
formulele și după
instrucțiunile CIC, scot în
evidență calitățile
vânatului, cât și ofertele
adresate celor interesați.
În secolele trecute (XIX-XX), Româ-
nia a participat frecvent la cele mai
multe manifestări naționale, internațio-
nale și mondiale, alături de numeroasele
țări competitoare, unde, nu de puține
ori, a obținut medalii de aur și recorduri
mondiale la trofeele de cerb comun, că-
prior, capră neagră, blană de urs și de lup
precum și la cranii de urs și pisică sălba-
tică, inserate în cataloagele expozițiilor.
Dacă aceste prezentări au fost destul
de frecvente, mai ales pe plan național și
european, secolul XXI nu ne-a mai oferit
aceleași satisfacții, deoarece organizările
de expoziții mondiale au fost întrerupte,
iar cele internaționale au fost din ce în ce
mai reduse ca anvergură și participare.
Totuși, în perioada de după 1990, în
România s-a vânat frecvent, nu numai de
către nimrozii autohtoni, cât, mai ales, de
cei străini, care au obținut trofee meda-
liabile, dar care nu au fost mediatizate, cel
puțin în presa de specialitate românescă.
Singura informație, găsită pe inter-
net, arată obținerea unui nou record la
craniu de urs, cu 70,01 pct. CIC, de către
vânătorul Kosztolanyi Laszlo din Ungaria
în 2015, pe fondul 37 Vărșag din Harghita,
recordul anterior fiind de 69,47, de la
Prundul Bârgăului - Bistrița Năsăud din
1994. Recordul mondial al speciei apar-
ține, încă, vânătorului V. N. Gordienko cu
un craniu de 70,32 puncte CIC, obținut de
la un urs brun (Ursus erectus) împușcat
în Kamchatka în anul 1992 și omologat la
Moscova în 1999.
În ceea ce privește trofeele de cerb
comun, lopătar, căprior, capră neagră,
muflon sau cranii, nu avem nici o infor-
mare de actualitate de după 1997, când
A.G.V.P.S. din România a organizat ex-
poziția internațională la Palatul Parla-
mentului din București, și 2003, când a
organizat expoziția națională de vână-
toare la Mărăcineni, jud. Argeș.
În contextual arătat, este de apre-
ciat inițiativa A.G.V.P.S. din România,
care și-a propus să organizeze, în anul
care urmează, expoziții locale de trofee
de vânătoare, în scopul evaluării oficiale
a tuturor trofeelor de vânat deținute de
vânătorii români și neomologate încă,
precum și intenția de reactualizare a
„Catalogului trofeelor de vânat” deți-
nute de vânătorii români.

24 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

IUNIE

PESCUIT
Competiții A.G.V.P.S 26
Swimbaiting (III) 28
Ciortani la malul mării 30
Trei monturi, trei șanse 32
La somni cu voblere crankbait 34
O muscă de sezon 38
Foto: MUGUREL IONESCU

Începând cu data de 25 mai, pen-

CE PESCUIM tru apele care constituie frontieră de
stat și cu 11 iunie, pentru celelalte
ape, colinare și de șes, prohibiția
pescuitului pentru anul 2016 s-a încheiat. Trebuie să avem în vedere, totuși,
reglementările legate de speciile protejate și de zonele de protecție, pentru a
nu încălca prevederile legale. Majoritatea speciilor au încheiat ciclui reproduc-
tiv, excepțiile fiind dictate de vreme, condiții specifice sau locale.
Pescuitul se poate practica în lacuri, heleștee și râuri, la șes, în zona colinară
și la munte unde este deja, în plină desfășurare, începând cu 1 mai, pescuitul
păstrăvului indigen, păstrăvului curcubeu și păstrăvului fântânel.
Cu respectarea orientativă a solunarelor și o informare prealabilă asupra
condițiilor specifice zonei în care doriți să pescuiți, precum și a speciilor cău-
tate, veți obține rezultate bune, atât la peștii pașnici, cât și la cei răpitori.

IUNIE 2016 | 25
COMPETI}II Campionatul A.G.V.P.S.

Foto: GEORGE IORGA

Pescuit la Crap 2016

MUGUREL IONESCU
Campionatul de Pescuit la Crap al A.G.V.P.S. s-a desfășurat în două etape: etapa 1,
eliminatorie, cu participarea tuturor cluburilor înscrise, obigatoriu membre afiliate la
A.G.V.P.S. din România, în perioada 19-22 mai, și etapa 2, finală, cu participarea
primelor 6 cluburi calificate în etapa 1, programată în perioada 9-12 iunie.

L
ocul de desfășurare a copeti-
ției a fost, din nou, renumitul
carpodrom de la Corbu, admi-
nistrat de S.C. RIG SERVICE S.A. Prin
abundența și calitatea populației de
crap, precum și a amenajărilor care
crează concurenților condiții sanitare
și de confort deosebite, această pistă
de concurs și-a câștigat un deosebit
renume, atât pe plan intern, cât și in-
ternațional. Singura dificultate care
rămâne de depășit este solicitarea ma-
ximă la care sunt supuși, atât concu-
renții, cât și arbitrii, pentru a face față
numărului și dimensiunilor capturi-
lor.
DESFĂȘURARE ETAPA 1
La startul primei etape s-au aliniat
12 cluburi de pescari sportivi: C.S
CARP UNITED, WLC CARP CLUB, C.S.
SENIOR CRAP, CLUB TOMIS CARP,
ABBARA CARP TEAM, C.S. ENERGY
CARP, C.S. PELICANUL, CLUB CRAP
CORBU CCC, THE ONE – AVPS Vultu-
rul, CARPING CLUB, C.S. PLANET
CARP – AJVPS Neamț, C.S. APS.
Etapa a fost programată să se des-
fășoare pe trei sectoare, A, B și C, pe
durata a 72 de ore.
DESFĂȘURARE ETAPA 2
La startul Etapei 2 – FINALĂ, des-
fășurată în perioada 9 – 12 iunie, s-au
aliniat primele 6 cluburi de pescari
sportivi clasate în prima etapă.

CLASAMENT 24 DE ORE CLASAMENT 48 DE ORE CLASAMENT FINAL

actualizat după cântarul nr. 4 actualizat după cântarul nr. 8 actualizat după cântarul nr. 13

1. CARP UNITED 6 p. 247,36 kg 1. CARP UNITED 5 p. 600,78 kg 1. CARP UNITED 6 p. 734,00 kg

2. WLC CARP CLUB 9 p. 187,70 kg 2. WLC CARP CLUB 14 p. 346,72 kg 2. WLC CARP CLUB 2 p. 481,84 kg
3. SENIOR CRAP 17 p. 248,60 kg 3. ENERGY CARP 16 p. 468,97 kg 3. ENERGY CARP 13 p. 725,42 kg
4. CLUB TOMIS CARP 18 p. 136,96 kg 4. SENIOR CRAP 16 p. 434,08 kg 4. SENIOR CRAP 15 p. 625,81 kg
5. ABBARA CARP TEAM 18 p. 108,01 kg 5. CARPING CLUB 17 p. 259,55 kg 5. CARPING CLUB 18 p. 378,18 kg
6. ENERGY CARP 19 p. 266,50 kg 6. CLUB TOMIS CARP 19 p. 272,18 kg 6. ABBARA CARP TEAM 19 p. 316,26 kg

26 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

 Foto: GEORGE IORGA

CLASAMENT 24 DE ORE CLASAMENT 48 DE ORE CLASAMENT FINAL

actualizat după cântarul nr. 4 actualizat după cântarul nr. 8 actualizat după cântarul nr. 13

1. CARP UNITED 6 p. 501,53 kg 1. ABBARA CARP TEAM 7 p. 1.005,55 kg 1. CARP UNITED 5 p. 1.633,68 kg
2. ENERGY CARP 8 p. 398,24 kg 2. ENERGY CARP 8 p. 876,23 kg 2. ABBARA CARP TEAM 7 p. 1.309,65 kg
3. ABBARA CARP TEAM 9 p. 449,01 kg 3. CARP UNITED 9 p. 1.050,16 kg 3. ENERGY CARP 10 p. 1.276,06 kg
4. SENIOR CRAP 10 p. 475,03 kg 4. SENIOR CRAP 10 p. 958,81 kg 4. SENIOR CRAP 10 p. 1.266,39 kg
5. CARPING CLUB 14 p. 264,30 kg 5. CARPING CLUB 14 p. 552,42 kg 5. CARPING CLUB 15 p. 754,42 kg
6. WLC CARP CLUB 16 p. 264,69 kg 6. WLC CARP CLUB 15 p. 518,24 kg 6. WLC CARP CLUB 16 p. 750,71 kg

Campionii A.G.V.P.S. de Pescuit la

Crap 2016 sunt componenții clubului
C.S. CARP UNITED: Bogdan Alexan-
dru Drăgan, Mihai Emilian Pripon,
Marius Lărgeanu - Gheorghe Clampă,
Mitică Bontaș - Cosmin Tudor, George
Galiță, Marius Barbu.
Buna desfășurare a competiției
s-a datorat experimentatei echipe lo-
gistice a S.C. RIG SERVICE S.A., con-
dusă de doamna Daniela Voiculescu-
Calotă și echipei de arbitrii condusă
de domnul Oliviu Lucian Orhei, pre-
ședintele Subcomisiei de Pescuit la
Crap, și de doamna Veronica Ispas,
responsabilă cu „Pescuitul Staționar”
și cel la „Feeder”.
IUNIE 2016 | 27
 SPINNING

Swimbaiting –
categoria grea în acțiune (III)
Text și fotografie ANDREI ZABET
În primele episoade am prezentat, în termeni generali, pescuitul cu swimbait-uri
„heavy”, am aflat de ce sunt atât de apreciate de către pescarii de bass, datorită puterii
lor de atracție a exemplarelor capitale, dincolo de faptul că apele lor chiar au pește
răpitor care nu se braconează și nici nu se exploatează industrial, și am „zgâriat” puțin
suprafața abordării a ceea ce înseamnă lansete specializate de swimbait.

Î
ntre timp, lanseta custom pe care o
aveam în lucru la unul dintre cei
mai buni custom builder-i locali,
Laurențiu Andronic, este gata, deci
putem dedica următoarele episoade
celei mai importante piese din echipa-
ment: lanseta de swimbait.
Informația înseamnă
putere de… lansare
Comunitatea swimbait-erilor este
una foarte dedicată pasiunii lor și foru-
mul de specialitate este o nesecată
sursă de informații despre echipamen-
tul potrivit tipului de năluci și situațiilor
întâlnite pe apă. În general, când te afli
într-un domeniu relativ nou, e bine să
te informezi cu orice ocazie, să întrebi
în stânga și-n dreapta ce lansetă să-ți
iei în funcție de plaja de greutăți a
swimbait-urilor pe care vrei să le
arunci, ce mulinetă, fire și ce tipuri de
swimbait-uri - branduri, stiluri de evo-
luție, greutăți, rate de scufundare și
multe altele. În ultimii ani, fiindcă swi-
baiting-ul a devenit tot mai popular, fir-
28 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
mele producătoare au început să ofere
lansete specializate, unele chiar foarte
reușite, de la companii precum Dobyns,
Daiwa, Huddlestone, iRod și altele.
Însă, pentru nălucile foarte mari și
grele, de peste 25 cm și peste 250 de
grame, nu există lansete factory capa-
bile să suporte lansarea unor asemenea
„mamuți”, deci singura cale este cea a
lansetelor custom, construite pe blank-
uri de saltwater (pescuit marin) de la
Phenix. În SUA există rod builder-i spe-
cializați doar în lansete de swimbait,
care cunosc exact ce blank-uri se potri-
vesc pentru a lansa un Deps Slide
Swimmer 250 de 190 de grame fără
probleme sau ce blank funcționează
perfect cu un swimbait Roman Made
Mother de 30 cm și 300 de grame.
Dedicare, determinare,
dar nici să-ți cadă mâna…
Swimbaiting-ul necesită dedicare,
insistență și multă răbdare, chiar și pe
apele lor pline de bass. Nu de multe ori
citeam postări ale pescarilor pe foru-
mul respectiv care spuneau „Nicio muș-
cătură în 60 de ore de pescuit… și apoi,
am prins unul de 13 livre” (aproximativ
6 kg). Iată de ce merită să insiști… la
ei. La noi, sincer, după o primă zi în
care doar am testat lanseta, mulineta,
firul și ceva năluci, nu știu în ce măsură
merită efortul, dar voi insista… pe la-
curi precum Snagovul, poți prinde
exemplare mari de știucă, somn sau
șalău, chiar și pe swimbait.
Cel mai ușor blank de pe piață…
Iată de ce, în primul rând, am căutat
cel mai ușor blank din grafit pentru vii-
toarea mea lansetă de swimbait. Și l-am
găsit la North Fork Composites, noua
companie a lui Gary Loomis, „monstrul
sacru” și sinonim cu cele mai perfor-
mante lansete din grafit încă din anii
’80. Modelul este SWB 808-1 (IM), de
8’, adică de 2,43 m lungime, produs din
grafit IM Next Gen, dintr-o bucată (su-
ficient să spun că nu intră într-un lift
normal de bloc), și cu o greutate de
numai 4,2 oz. sau 118 grame, fir reco-
mandat 20 - 40 lbs. și putere de arun-
care 1/2 - 8 oz. (14 - 230 grame).
Următoarele blank-uri cu aceleași carac-
teristici (lungime, putere), de la Phenix
Rods, costau mai puțin, dar cântăreau
aproximativ 185 de grame! În condițiile
date, am optat spre varianta cea mai
ușoară, dar și mai costisitoare. Exista un
risc real ca, în ciuda „firmei” celui mai
titrat producător de blank-uri din grafit
din istorie, cel ales să nu corespundă
întru totul specificațiilor declarate, în
special la puterea de aruncare, adică să
nu poată „duce” acele 8 uncii declarate.
Dar am decis să risc.
…și cele mai ușoare inele
Am comandat blank-ul de la deale-
rul de North Fork din Franța,
www.rodhouse.fr, un magazin de com-
ponente de rod building și accesorii
foarte bine aprovizionat. După ce
blank-ul a ajuns în țară, rod builder-ul
Laurențiu a comandat componentele
pentru construcția lansetei, din Japo-
nia. Pentru că doream să țin cât mai jos
greutatea lansetei „finite”, am ales să
folosim inele Fuji Titanium Torzite K,
cele mai ușoare inele de pe piață, în
prezent. Setul de 11 inele neprelucrate
(fără tălpici polizate) cântărește „doar”
3,4 grame. Noua pastilă ceramică din
Torzite este de câteva ori mai subțire și
mai ușoară decât Sic-ul, deci câștigul
de greutate este semnificativ.
Lansetă custom, probleme…
custom
Însă problemele de abia începeau:
din cauza dimensiunilor extreme, tre-
buia să căutăm, să comandăm sau,
dacă nu existau, să fabricăm și celelalte
componente pe măsura blank-ului. Dia-
metrul pe talon era de 22,14 mm, ceea
ce ne-a silit să căutăm o mandrină Fuji
cu diametru interior de 21 mm, destul
de butucănoasă… iar în privința win-
ding check-urilor, acele piese metalice
decorative care se pun la capetele man-
drinei și ale mânerelor, nici nu existau
de asemenea dimensiuni. La fel, și mâ-
nerul din spumă EVA trebuia comandat
de 30 mm. Și, parcă neavând destule
piedici, la un moment dat, am decis că
un mâner construit doar din spumă
EVA, fie el și tip split grip, va arăta prea
plictisitor și șters fără un touch special,
fără ceva aparte. Așa că am desenat
niște schițe ale mânerului, în care am
încorporat tuburi din carbon cu textură
împletită K1 în compoziția celor două
mânere EVA, iar Laurențiu urma să
caute niște inele metalice argintii pen-
tru rolul de winding check-uri.
– va urma –
IUNIE 2016 | 29
 TEHNIC~ Pescuit staționar

Ciortani la malul mării

Text și fotografie MUGUREL IONESCU

Sezonul pescuitului la crap este în plină desfășurare. Începând cu 25 mai pentru apele
de frontieră și cu 9 iunie pentru celelalte ape naturale, prohibiția pescuitului acestui
pește s-a încheiat, rămînând valabilă doar pentru zonele strict protejate. Satisfacțiile
oferite de acest temerar partener sunt pe măsura dificultății capturării lui. Puternic,
precaut, bănuitor întotdeauna, gata să lupte până la ultima picătură de energie cu
resurse nebănuite, crapul incită imaginația, constituind eterna provocare pentru
pescarii de staționar.

T
emperaturile sunt în creștere,
apele s-au încălzit, iar vremea
a început să se stabilizeze.
Condiții ideale pentru programarea
unei partide de pescuit la crap. Dar
unde îl găsim? Desigur, în amenajă-
rile piscicole de profil, unele devenite
adevărate carpodromuri, în care ad-
ministratorii au investit serios, con-
vingându-se că păstrarea peștilor în
viață este mult mai rentabilă decât
vânzarea lor pentru consum.
Provocarea, însă, o constituie
apele naturale, în special cele curgă-
toare, cu permanentele lor surprizele.
Confecționând monturile portivite
pentru pescuitul programat în week-
end, gândurile mă teleportează, în
timp, în primii ani de după ’90…
Descoperirea
Tot la Gura Portiței, îndrăgitul nos-
tru loc de petrecere a vacanțelor de
vară, inepuizabilă sursă, pe vremea
aceea, de aventuri pescărești, condi-
mentate cu „specialități” locale: plajă,
mare fosforescentă, stuf, canale și
ghioluri, pelicani, lebede, pescăruși,
cormorani, delfini și multe altele atrac-
ții pentru juniorii noștri, care începeau
să deprindă minunile naturii sălbatice.
30 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Era anul în care, peste iarnă, fu-
sese vandalizat micul complex turistic
care supraviețuise peste ani și părea
că și-a găsit rostul și echilibrul în noua
societate de consum.
Programăm o expediție de recu-
noștere a unei zone mai îndepărtate,
către sud, cu toate că ora era destul
de înaintată și niște nori începeau să
se întrevadă la orizont. Luăm ceva
merinde tradiționale, pateu, ceapă,
brâză topită și pâine și ne propunem
să ne reîntoarcem până la prânz. Bi-
neînțeles, câte o trusă minimală de
scule și momeli, care să nu ne stânje-
nească la drum.
Pe malul mării, cu picioarele în
apă, udate de valurile mici, drumul
este o plăcere.
Trecem de far și de cele două ca-
nale paralele și părăsim vecinătatea
mării, în încercarea de a vedea ce se
află pe plaja care, probabil, se întin-
dea până la lacul Sinoe. Și atunci am
văzut o întindere de apă, un fel de lac,
care bara accesul până la Sinoe. Spre
vest, se întindea până la digul de pro-
tecție al lacului.
Surpriză plăcută
Ne-am oprit pe mal, socotind că
ar fi timpul pentru o gustare, dar și
pentru evaluarea potențialului loca-
ției. Cine știe! Până să desfacem me-
rindele, am desfăcut mai întâi sculele
și le-am pus pe poziție.
Norii începuseră să devină ame-
nințători. Până să rânduim masa,
semnalizatoarele au început să se
agite, iar firele s-au întins ca niște
strune de vioară. Înțepare, ripostă,
drill și târâm pe plajă câte un ciortan
cam de două kilograme. Surprinși de
rapiditatea atacurilor, dar și de calita-
tea capturilor, uităm de masă și ne
punem pe treabă. La orizont apar zig-
 La creșterea temperaturii apei,
REPRODUCEREA crapii se pregătesc pentru reprodu-
cere, activitate vitală pentru perpe-
tuarea specie. În apele naturale mai
puțin adânci, supuse unei încălziri
ușoare, crapul începe să cârduiască la
14-15 grade Celsius. Pentru depune-
rea icrelor, crapul alege vegetația
proaspăt inundată, unde își depune
icrele în porții. Exemplarele cele mai
apte pentru reproducere sunt cele de 5-8 ani. La această vârstă, o femelă de
crap depune 600.000-800.000 bucăți de icre. Icrele sunt sferice, cu diametrul
de 1,5-1,8 mm. Dezvoltarea embrională durează 2-3 zile, la o temperatură a
apei de 20-22 grade Celsius, după care are loc eclozarea larvei. La o tempera-
tură de 18-19 grade Celsis, incubația durează 3-4 zile. Stadiul de alevin du-
rează până la apariția solzilor.

zagurile frânte ale fulgerelor și, după
diferența de timp până la explozia tu-
netului, ne dăm seama că este mo-
mentul să încheiem spectacolul. Cu
echipamentul strâns în grabă și cu fur-
tuna pe urmele noastre, ajungem la
corturi, depășind toate recordurile
personale de deplasare rapidă.
Am încercat să descifrăm misterul
băltuței de pe plajă și am ajuns la ur-
mătoarea concluzie. Cu doi, trei ani în
urmă, de-a lungul digului de protecție
a lacului Sinoe s-au efectuat lucrări de
dragare pentru realizarea unui canal
navigabil paralel cu digul. Substatul
mâlos, împreună cu vegetația și ce
mai era prin ea și, bineînțeles, cu o
mare cantitate de apă, au fost dever-
sate pe plaja limitrofă. Găsind o decli-
vitate naturală, o zonă mai joasă a
plajei, acestea au ocupat-o, dând naș-
tere formațiunii descoperite de noi.
Puietul, alevinii și icrele deversate
s-au adaptat noului mediu, dezvol-
tându-se până la faza în care i-am
găsit noi. Pobabil faptul că era un loc
„nebătut” și a insuficienaței hranei na-
turale, epuizată, în mare parte, de-a
lungul timpului, i-au determinat să
atace furibund momelile noastre.
Au urmat și alte partide, pregătite
minuțios de această dată, care ne-au
adus satisfacții pe măsură.
Anul următor
Din păcate, ne cam obișnuisem cu
involuția pe care o parcurgeam în
toate domeniile, și așa s-a întâmplat
și cu „balta noastră” de la Gura Porti-
ței. Descoperită ulterior, fusese rasă
cu bărci și plase și, nemaiavând cine
să pună în loc, devenise pustie, tristă
și părăsită. Câteva roșioare mai mus-
căreau, încercând să supraviețuiască.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

CRAP FRIPT PE JAR, CU SOS

DE ROȘII ȘI USTUROI
MAMA PAȘA
Referindu-ne la speciile de apă dulce, crapul este considerat
peștele tradițional al gastronomiei balcanice, fiind apreciat
petru fermitatea și gustul deosebit al cărnii sale. Gătit după
rețete specifice, va aduna toți invitații în jurul mesei și vă va
aduce laudele pe care le meritați.
Ingrediente: 1-2 crapi de 2-3 kilo- peștele la fript, întorcându-l din când în
grame, 2-3 lămâi, sare, boia de ardei când, cu grijă să nu-l stricăm. Când peș-
dulce, piper măcinat. Pentru sos: un bor- tele este bine rumenit pe ambele părți,
can de 400 ml de roșii decojite, 3 căpățâni se scoate pe o tavă lungă.
de usturoi, 3 fire de busuioc, un fir de roz- Pentru sos, amestecăm roșiile cu us-
marin, 200 ml ulei de măsline, sare, piper. turoiul, curățat și zdrobit, busuiocul și
Preparare: se curăță peștele, se rozmarinul mărunțit, după care se înglo-
eviscerează și se crestează pe ambele bează uleiul și se drege cu sare și piper.
părți, la distanță de două degete, și în Servire: se servește cald, porționat
lugul său, pe lângă coloana vertebrală. în cotlete, acoperit cu sosul de roșii con-
Se sărează, se piperează și se pudrează dimentat și ornat cu pătrunjel verde
cu boia, după care se stropește cu tocat. Este bine să-l potențăm cu un
zeamă de lămâie și se lasă o jumătate pahar aburit cu vin alb/roze, sec sau de-
de ceas. Încingem grătarul și punem misec. Poftă bună!

IUNIE 2016 | 31
 DE SEZON Cu feeder-ul la crap

Trei monturi, trei șanse,

trei provocări
Text și fotografie MAC

Pescuitul la feeder a câștigat tot mai mulți adepți în așezată uniform pe năditor, tot an-
ultimii ani, ocupând în prezent un loc bine meritat în samblul având o formă aerodinamică
rândul pasionaților sportului cu lanseta. Dedicat inițial ce facilitează lansarea la distanță și re-
plăticii, carasului sau mrenei, pescuitul la feeder și-a duce considerabil posibilitatea des-
extins ulterior gama de specii de pești vizate, devenind prinderii nadei la lansare.
tot mai popular și în rândul pescarilor la crap. Montura propriu-zisă este cât se
poate de simplă: un opritor siliconic pe

A
stfel, tehnica s-a diversificat și
a inclus monturi noi, unele
deja consacrate, altele adevă-
rate noi provocări create cu ingenio-
zitate.
Method feeder-ul rapid
Method feeder-ul este un năditor
deschis, spre deosebire de coșulețul
tradițional, închis, așa cum este feeder-
ul clasic. Montat pe firul principal cu
ajutorul unui stoper și având un forfac
scurt, nu mai lung de 10-15 cm, met-
hod feeder-ul are plumbul montat pe
partea inferioară, permițând așezarea
năditorului pe substrat, întotdeauna
cu partea deschisă spre suprafața apei.
În acest fel, nada și cârligul cu mo-
meala sunt expuse direct în calea peș-
tilor adunați pe vad. Method feeder-ul
rapid permite garnisirea năditorului
cu ajutorul unei matrițe – mould, con-
fecționată dintr-un material elastic/si-
liconic, special conceput pentru acestă
32 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
operațiune, asigurând poziționarea
corectă a cârligului cu momeală în
nadă. Nada este astfel compactată și
1 Diametrul redus al forfacului are în
2 succesului acestei metode.
firul principal deasupra năditorului,
urmat de năditorul propriu-zis (Foto 1
și 2).
vedere finețea monturii, necesară pen-
tru a nu trezi suspiciunea peștilor. Lun-
gimea forfacului este de numai 15 cm,
mult mai scurtă comparativ cu metoda
feeder clasică.
De fapt, aceasta este una dintre ca-
racteristicile și deosebirile principale
ale monturii method feeder față de fee-
der-ul clasic și, se pare, una din cheile
În loc de coșuleț, săculeț de PVA
Unul dintre aspectele cheie legate
de coșulețele năditoare este consis-
tența nadei. Prea dispersantă, se poate
desprinde de pe năditor la lansare,
prea compactă, se va desface greu pe
substrat. Obținerea consistenței dorite
a nadei este, trebuie să recunoaștem,
o operație ce necesită experiență, în-

demânare și… mult timp petrecut pe
malul apei.
O metodă mai simplă este folosirea
săculețului de PVA, care oferă o flexi-
bilitate mai mare în ceea ce privește
consistența, dar și compoziția nadei.
Montura este cât se poate de simplă,
forfacul fiind trecut cu ajutorul unei
andrele, cu tijă mai lungă, prin interio-
rul săculețului, și apoi atașat în linie
după plumb (Foto 3 și 4).
Cârligul cu momeala, care poate fi
porumb, râme sau viermuși, boilies sau
pop-up, se prind în plasa săculețului,
astfel încât, la dizolvarea materialului
PVA, acestea vor rămâne pe movilița
de nadă eliberată din săculeț.
Atenția trebuie însă îndreptată
pentru a echilibra corect montura, ast-
fel încât greutatea plumbului, plus
greutatea săculețului PVA umplut cu
nadă, să nu depășească puterea lanse-
5
tei și, în plus, după dizolvarea săcule-
țului, plumbul să fie suficient de greu
pentru a putea ține montura fixă pe
substrat și firul întins, pentru a permite
semnalizarea trăsăturii la vârful lanse-
tei.
Un „sandviș” pe gustul solzoșilor
A treia montură pe care am încer-
cat-o, folosind tot lanseta de feeder,
am nunit-o „sandviș”, după aspectul
și alcătuirea sa (Foto 5 și 6). „Pe firul
de păr” al cârligului, am folosit boabe
de porumb din conservă și porumb si-
liconic floating, toate prinse între
două „felii” tăiate dintr-un pop-up.
Acesta este „sandvișul”.
Avantajul acestei monturi este
acela că poate fi folosită pe locurile cu
substrat mâlos, moale, în care plum-
bul se afundă în substrat, iar cârligul
și momeala se mențin, plutesc practic,
3
în imediata apropiere a fundului
apei. Același lucru este valabil și pen-
tru locurile cu vegetație abundentă pe
fundul apei, părțile floating ale „san-
dvișului” ridicând cărligul cu mo-
meala undeva, în primii câțiva
centimetri deasupra substratului. În
rest, montura este clasică, „cu plumb
pierdut” și forfac, fie din fluorocar-
bon, fie din fir textil simplu sau cu că-
mașă.
Sunt trei monturi ce
lansează trei
provocări pentru pescuitul
la crap, cu lanseta de
feeder. Trei monturi care
pot oferi tot atâtea șanse de
reușită și care merită
încercate!
IUNIE 2016 | 33
 TEHNIC~ Pescuit pe râu
La somni, cu
voblere crankbaits
Text și fotografie DORU DINEA
Cu o înfățișare, dar și dimensiuni puțin atipice față de
majoritatea speciilor de pești de pe la noi, somnul crează
impresia unei punți de legătură între trecutul îndepărtat
și prezent. Pentru acest pește, călătoria printr-o
imaginară poartă a timpului pare că se desfășoară
continuu. Datorită dimensiunilor, dar și faptului că e
mâncăcios și are o gură mare, somnul preferă o hrană cât
mai consistentă. De aceea și nălucile, pe care le folosesc
atunci când pescuiesc după acest pește, au dimensiuni
mai mari și sunt mai voluminoase.
34 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Î
n căutarea acestor uriași mustă-
cioși, în condițiile de pe râul Jiu,
prefer voblerele crankbaits. Folo-
sesc, în general, voblerele crankbaits
tip DR sau SDR, adică pe cele cu bar-
bete mari și foarte mari, tocmai pentru
a ajunge să tatonez la adâncime, acolo
unde se hrănesc, de obicei, acești
pești. Sunt anumite perioade din an
când, în unele zile, în largul rîului,
somnii se hrănesc la suprafața apei
sau, alteori, vin la apa mică de lângă
maluri, unde atacă peștișorii pradă. În
aceste condiții, am pescuit cu voblere
crankbaits tip SR, adică cu barbetă
mică, pentru ca năluca să poată evo-
lua în aceste zone de suprafață.
Dintre aceste tipuri de voblere, le
folosesc pe cele cu lungimi între 5 și
9 cm. În special când apele Jiului sunt
mai reci, peștii sunt mai puțin activi și
pescuiesc cu voblere crankbaits fără
bile, deci fără un semnal acustic ac-
centuat. Oricum, datorită barbetelor
mari și foarte mari ale acestor năluci,
precum și faptului că sunt mai volu-
minoase, la evoluția prin apă au o vi-
brație bună, chiar și la viteze mici de
recuperare. Deci, nu trec neobservate!
Mai mult vara și în prima jumătate a
toamnei, când peștii sunt mai activi,
pescuiesc și cu voblerele cu bile, care
au un semnal acustic accentuat. Sunt
propriile mele constatări și păreri și
nu le transmit ca pe niște reguli.
Chiar dacă somnii nu au simțul vă-
zului foarte dezvoltat, întotdeauna țin
cont de turbiditatea apei când aleg cu-
loarea nălucii cu care pescuiesc. Pe ape
opace, folosesc voblere în culori des-
chise sau fluorescente, iar pe ape lim-
pezi, pe cele în culori naturale sau chiar
voblere translucide. Nu știu dacă sunt
edificatoare întâmplările petrecute la
două partide de pescuit, când am reușit
să prind doi somni care, ambii, nu
aveau câte un ochi. Rănile se cicatriza-
seră, dar interesant a fost că, la ambele
exemplare, nălucile se aflau pe părțile
unde aveau ochiul valid. Deci, pe lângă
celelalte simțuri, în atacul asupra nălu-
cii a contribuit și vederea.
Când pescuiesc la distanță, lansez
năluca perpendicular pe malul apei
sau în amonte. De obicei, imprim vo-
blerului o viteză de recuperare mică
sau medie. Pe parcursul recuperării
efectuez și mici opriri, stopuri, iar
când mă ajută curentul apei, îl țin pe
loc mai mult timp sau îl las dus pe o
anumită distanță în aval, după care
reiau recuperarea. Eu numesc această
procedură „înainte, stop, marșarier”.
Cu toate că acest gen de evoluție pare
cam plictisitor pentru un vobler, ca o
joacă, are efect asupra somnilor și nu
numai. Chiar dacă nu s-a întâmplat de
multe ori, au fost partide de pescuit în
care somnii au atacat nălucile cărora
le-am imprimat o viteză de recuperare
mare, aproape ca la pescuitul avaților.
Când apa are o adâncime bună pe
lângă maluri, pescuiesc folosind teh-
nica „la scurt”. De multe ori, mustăcio-
șii preferă gropanele din apropierea
malurilor.
În drilul cu un somn mai mare este
foarte importantă răbdarea. De multe
ori se folosește de forța curentului apei
pentru a evada cât mai mult în aval. Re-
cuperarea firului și aducerea peștelui
către pescar trebuie efectuată încet, fără
mișcări bruște. Frâna mulinetei trebuie
să fie bine reglată deoarece, nu de pu-
ține ori, peștele va mai încerca evadări
în viteză și forță. Alteori se proptește cu relua înotul și se va debloca din acel loc. stacol și îl simțim încă la capătul firu-
capul în substrat sau se blochează În loc de încheiere, mare atenție la lui, să nu intrăm niciodată în apă
într-o piatră sau alt obstacol. E bine ca, exemplarele uriașe de somn pe care le după acel pește. Cunosc, din păcate,
în astfel de momente, să nu slăbim ten- putem avea, uneori, la capătul firului. cazuri care s-au încheiat tragic. Mai
siunea din lansetă și să batem în mâne- Dacă, după ce am executat cât am bine rupem firul de linie și ne vedem
rul lansetei cu dosul palmei sau cu un putut de bine drillul, iar echipamentul în continuare de pescuit. Oricum, peș-
băț. De asemenea, putem să și forțăm nostru a rezistat, dar peștele a luat tele luptă pentru viața lui, iar pescui-
din vârful lansetei, biciuind puțin din aproape tot firul de pe tamburul mu- tul pentru noi este destindere și
aceasta. Cu puțin noroc, peștele își va linetei sau nu s-a eliberat dintr-un ob- relaxare. Nu trebuie să riscăm!

În drilul cu un somn
mai mare este foarte
importantă răbdarea. De
multe ori se folosește de
forța curentului apei
pentru a evada cât mai
mult în aval. Recuperarea
firului și aducerea peștelui
către pescar trebuie
efectuată încet, fără
mișcări bruște. Frâna
mulinetei trebuie să fie
bine reglată deoarece, nu
de puține ori, peștele va
mai încerca evadări în
viteză și forță.

IUNIE 2016 | 35
 SPINNING
foarte mare. Când acționam nălucile cu
viteză mică sau medie, le observam,
uneori, prin apa limpede, cum rămâ-
neau indiferente și „strâmbau din nas”.
Tocmai pentru că acționam shad-urile
în viteză, am folosit jiguri mai grele
pentru bălți care nu aveau adâncimi
mari. Au fost cazuri în care știucile au
atacat nălucile numai la o viteză deose-
bit de mare, de parcă pescuiam la avați.
Inclusiv când pescuiam „la scurt” pe
lângă maluri, imprimam shad-urilor
mișcări de dandinare rapide. Știucile
parcă erau la concurs de viteză.
Când apele bălților au fost puțin
mai opace, am folosit shad-uri în cu-
lori deschise, iar când apele au fost

Shad-uri în viteză limpezi și clare, am avut cele mai bune

rezultate la shad-urile cu un colorit ro-
șiatic cu glitter sau maroniu cu glitter.
Text și fotografie DORU DINEA Foarte interesant este și faptul că știu-
cile, nu de puține ori, chiar dacă ata-
cau nălucile ce aveau o viteză mare de
Încălzirea vremii nu aduce doar o schimbare binevenită a evoluție, se lăsau pe fir, deci nu atacau
peisajului, ci inundă cu clocotul vieții și cele mai ascunse în forță, ci înotau discret către mine cu
cotloane ale apelor. Bălțile și-au refăcut perdelele de năluca în gură. De aceea eram atent
trestii și cochetează, mândre, cu oglindiri de nesfârșite și, când simțeam îngreunarea, mai
nuanțe de verde pe fondul de un albastru pur al cerului executam și o înțepare din închieie-
înalt. Chiar dacă nu au „lenevit” nici pe timp de iarnă, tura mâinii, ca să fiu sigur că știuca nu
știucile și-au recăpătat pe deplin forțele și atacă fără milă scapă în timpul drilului.
tot ce consideră a fi un meniu demn de luat în seamă. Dacă vremea a rămas frumoasă,
iar temperaturile nu au scăzut foarte

Î
n astfel de condiții, nu de pu- g. Menționez că bălțile unde am pes- mult, am avut rezultate bune și foarte
țiune ori am fost tentat, și chiar cuit aveau, în general, adâncimi de 1- bune în pescuitul la știucă cu aceste
am folosit voblere tip minnow 1,5 m și, în puține zone, de 2-2,5 m, năluci și cu acest stil de acționare al
sau flat de 7-8 cm lungime, floating deci nu foarte mari. acestora, până dincolo de jumătatea
sau suspending. Le imprimam mai Am pescuit „la scurt”, pe lângă ma- toamnei. Dar, pentru că în pescuit nu
multe tipuri de evoluții, însă rezulta- luri și printre firele de trestii, dar și cu prea există reguli, întotdeauna sun-
tele au fost, de cele mai multe ori, năluca lansată în lărgimea apei sau tem datori să încercăm cât mai multe
destul de slabe. Deasemenea, când prin culoarele de vegetație. Mi-a trebuit năluci și cât mai multe tehnici de ac-
bălțile aveau mai multă vegetație sub- ceva timp să observ și să constat că ționare ale acestora, în funcție de
mersă, ancorele voblerelor se încăr- „dințoasele” atacau numai atunci când apele unde pescuim și de pești, mai
cau destul de repede cu fragmente din acționam nălucile cu viteză mare și mult sau mai puțin activi.
aceasta și nu mai evoluau corect. Ca
să elimin din aceste neajunsuri, am
trecut la folosirea shad-urilor. La aces-
tea, chiar dacă nu ascundeam vârful
cârligului de la jig în corpul nălucii, se
încărcau mai rar cu vegetație, iar po-
sibilitatea agățării în obstacole era
mult mai redusă. În plus, pierderea
unui shad nu produce o „gaură” atât
de mare în buzunar, precum în cazul
altor tipuri de năluci.
După ce am testat mai multe tipuri
de shad-uri, am observat că cele mai
bune rezultate au fost obținute la cele
cu un format fat sau flat și mai puțin
bune la cele subțiri, adică cu un format
slim. Am pescuit și cu shad-uri moi, dar
și cu cele tari, mai dure. Am folosit des-
tul de rar shad-uri cu lungimea de 6 cm
și, în general, am pescuit cu cele de 8
și 10 cm. Pentru shad-urile de 6 cm lun-
gime am folosit jiguri de 7 g, iar pentru
celelalte, jigurile cu greutăți de 9 și 11
36 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
 Pescuit pe râu TEHNIC~

La baza stufului
Text și fotografie TITUS PINTEA

De decenii am plăcerea să pescuiesc pe Canalul colector, ce leagă, cale de 62 km, apele

Crișului Repede cu cele ale Crișului Negru. Populația piscicolă, formată din carași
pântecoși, crapi, roșioare foarte mari, până la jumate de kil’, splendid colorate, babuște
bine dezvoltat, ce preferă cârligul încărcat cu trei patru boabe de cucuruz, știuci, șalăi,
somni, bibani capitali și, în unele locații pe care nu le divulg, nu din egoism, ci din
respect pentru specie, șalăi vărgați.

Î
nainte de „căderea cortinei” pro-
hibitive, luându-mi inima-n
dinți, cunoscând porțiunea de
drum catastrofal de la căminul Cighid
la canal, am pornit, într-o plăcută di-
mineață de april, la un pescuit stațio-
nar, încercând să păcălesc, cu tehnica
tatonajului, vreun șalău ori biban, dar
și cu gândul la vreo plătică mare, ca
cea din anul trecut, cum zicea amicul
meu însoțitor, cât ligheanul.
Întotdeauna, ca și acum, soarta
mi-a confirmat zicala că socoteala de
acasă nu se potrivește cu cea din târg.
Ajuns la locul făgăduinței, în săl-
băticia naturii, îmi defrișez cu maceta
un stand printre tufele de nepătruns
ce-au invadat malul abrupt al diguri-
lor. Îmi montez o lansetă de 4
metri, cu montura de tatonat cu
coadă de șprot congelat, și încep tato-
narea lângă o veche consolidare de
piatră brută, dar, vreme de două cea-
suri, doar un amărât de biban, retur-
nat, s-a dovedit flămând.
Înainte de a parcurge cei 200-300
de metri programați tatonajului, în
dreptul standului pe care l-am ame-
najat din timp, am făcut o nădire te-
meinică. Mi-am montat o bologneză
de 5 metri, cu o linie continuă de 0,18
mm, plută de 4 grame, cârlig nr. 10
Cristal, din vechile modele, admira-
bile și azi, pe care am pus 8-10 vier-
muși și o bucată de râmă roșie.
Încet, încet, nădirea începe să dea
roade și plătici modeste veneau să
joace pluta, care pleca în adâncime.
Roșioare mari, unele de 25-30 cm, și
doi carași la jumate de kilogram se
bălăceau în juvelnic.
La un moment dat, apar două ma-
șini cu vreo opt undițari. Unul, de pe
pod, văzându-mă, zice: „Hai să ple-
căm, că locul meu e ocupat”. Îi răs-
pund că îl aștept la defrișare, și îi
împrumut și maceta, iar rezervările de
locuri nu sunt prinse în permisul de
pescuit și, mai mult, îi dau și ancora
cu 8 brațe ca să scoată buruienile din
apa invadată de vegetație.
Dar cuvântul „lucru” nu sună bine
pentru ei, care se îmbarcă, iar totul
reintră în universul liniștit al pădurii.
Un amic, sosit și el pe malul cana-
lului, îmi cere să-i împrumut ustensi-
lele pentru a-și croi și el un stand, și îl
servesc cu plăcere.
La baza perdelei de stuf observ un
șirag de mărgele argintii de aer și no-
rișori de mâl. Bănuind că veun crap
ori cârduri de plătici scurmă în căuta-
rea larvelor de chironomide, lansez
fin, cât mai aproape, și plasez vreo doi
cocoloși cât nuca în curentul lent al
canalului.
Nu trece mult timp, îmi savuram
cafeaua șezând pe scăunel, și abia am
avut timp să apuc mânerul lansetei ce
pleca de pe suport, vârful acesteia
atingând deja luciul apei. Înțep ferm
și am un drill puternic, peștele trage
spre stuf, iar dacă intră sub cocioc,
sunt pierdut. Noroc cu linia continuă
de 0,18 mm, fără forfac, legată direct
la cârlig. Firul șuieră subțire, cunosc
bine albia și agățăturile, forțez nițel și
domnia sa, crapul, îmi arată burta
aurie. Cu numai câteva zile înainte de
partidă, m-am dotat cu un minciog
larg, cu coadă telescopică de 3 metri
și mă felicit pentru achiziție. Crapul
mai face ceva rondouri, coboară spre
adânc, dar încet, cu zvâcniri din
coada-i lată. Mai are câteva tentative
de eliberare și, resemnat, cu un ples-
căit, intră în minciogul mânuit de ami-
cul ce mi-a sărit în ajutor și care îl
apreciază la peste trei kile.
Am senzația că soarele-i mai strălu-
citor, natura mă alintă cu un vânticel
călduț, îmi strâg sculele, dau mâna cu
amicul și-i dăruiesc plăticile și carașii,
apoi, într-o oră, fac cei 4 km de drum
nenorocit, pe care aud că eșapamentul
freacă uneori bolovanii. Ajung la asfalt,
de unde o rup spre casă cu încă o amin-
tire a unei zile de undit pe colector,
lângă pădurea Cighidului.
IUNIE 2016 | 37
 MUSC~RIT Pescuit la muscă artificială

O muscă de sezon
pe placul pistruiaților
TITUS PINTEA
În luna lui Florar, pe văile din Apuseni, se ridică, în orele după-amiezii, o insectă
corpolentă denumită de muscarii locali „capra”. Insecta trăiește până în august și, pe
măsura ivirii nopților reci de la munte, dispare din meniul oferit de natură pistruiaților
ce se pregătesc de nuntă.

CAPRA
Foto: MIHAI VASILESCU Foto: TITUS PINTEA

D
ar mai bine descriu aspectul,
coloritul și conformația aces-
tei zburătoare, la care păstră-
vii, în clipa căderii gâzei pe undele
iuți ale Iadului ori ale Brătcuței, se
reped și-o înghit cu lăcomie.
Insecta are un abdomen proemi-
nent, un torace ceva mai mic, atât în
lungime cât și în volum, ambele
având o culoare de nuanță bej, și câ-
teva segmente delimitate de cercuiri
cafenii, un fel de mici centuri, ce dau
un contrast bun în coloritul insectei.
Capul insectei este de culoare cafeniu-
ruginie și are două antene de culoare
deschisă. De sub abdomen are codițe
care, în zborul natural, crează un fru-
mos aspect de evantai.
Insecta are patru aripioare, două
mai scurte și două mai lungi, iar când
zboară pe lângă urechile noastre se
aude un zbârnâit fin, înfundat.
Încerc să redau, cât mai fidel, con-
fecționarea unei artificiale care imită
insecta și care nu poate lipsi din cu-
38 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
tiuța cu muște. Am ales un cârlig nr.
12, cu tija mai lungă, cam 25 mm, pe
care am legat, în primă etapă, jos, la
curbura acului, cu mătase fină, codi-
țele din barbule de pană din coada fa-
zanului. Apoi, din mătasea aleasă, am
început confecționarea abdomenului
și a toracelui, în culoarea naturală a
insectei vii. Am legat cele patru ari-
pioare pe toracele muștei și am trecut
la evidențierea capului din mătase ca-
fenie, lăsând și cele două antene fine
din păr de căprioară ce dau un con-
trast minunat muștei.
Confecționarea aripioarelor este
cheia redării fidele a muștei în zbor, așa
că, după îndelungate încercări, am de-
cupat cu un ac incandescent, dintr-o țe-
sătură micronică de polipropilenă,
forma aripioarelor, operație ce s-a cerut
repetată de multe ori până la reușită,
dar astfel am creat aripioare durabile
ani de zile. Musca pe care o prezint în
imagine are peste 10 ani vechime și a
fost de succes în multe partide.
Muscarii mai experimantați și cu
multă răbdare pot, și le recomand, să-
și bricoleze musca din păr de că-
prioară, operație mult mai
pretențioasă, aripioarele fiind create,
evident, din materialul amintit, dar
este posibil și din alte materiale, cu
condiția de a fi durabile, lucioase, ară-
mii, astfel munca va fi răsplătită de
atacurile păstrăvilor, dar și ale cleni-
lor urcați pe apele de munte.
Într-o partidă de muscărit pe Brăt-
cuța, această muscă a fost unica ata-
cată furibund de păstrăvii indigeni
care, în acei ani, mișunau prin undele
reci ale pârâului. Anul trecut, la un
pescuit foarte scurt pe Crasna Vișeu-
lui, de numai o oră înaintea înserării,
am avut plăcuta surpriză produsă de
doi pistruiați, relansați în undele ma-
ramureșene.
Ajungând la concluzia că musca
denumită „capra” este cunoscută și de
păstrăvii din alte ape carpatine, vă do-
resc succes la bricolat și fir întins.
 Pescuit la muscă artificială TEHNIC~

Molia de iulie
Text și fotografie TITUS PINTEA
Știut este faptul că în iunie, de regulă, cad cele mai multe ploi, așa că factorul
umezeală ne va influența modul în care vom pescui, cu ce vom pescui, dar, mai ales,
când vom pescui. Evident, muscarii vor încerca nimfele pe apele cu nivele mai ridicate,
dar sunt moment sau zile în care pistruiații, acolo unde mai sunt, vor prefera muștele
umede pentru că, odată cu ploile de vară, roiurile de gâze vor pica pe oglinda apei,
plutind pe luciu cu aripile desfăcute, și vor fi ferm apucate de peștii ce vin la masa
gata servită de mama Natură.

A
șa am trăit o partidă de mus-
cărit pe Crișul Repede supe-
rior, zonă în care, în acei ani,
salmonidele erau la ele acasă și, ca la
munte, o furtună iscată în cinci minute
a așternut pe apă sute ori mii de molii,
ce n-au mai apucat să se ascundă sub
frunzele arinilor.
Spectacolul a fost unic, trăsnete,
vânt, frunze purtate în înălțimi, apoi
ropote de stropi cu clăbuci pe luciu au
pus pe apă un covor de molii de câmp,
iar ce a urmat a fost un festin al păstră-
vilor, lipanilor și clenilor ce au curățat
suprafața de covorul hrănitor în cîteva
minute. Totul n-a durat mai mult de un
sfert de ceas.
Inspirația mea a fost salutară. Mi-
am legat repede la strună o imitație de
molie, pe care o prezint în imagine,
care, la fiece lansare, era atacată, peștii
crezând că este o altă molie purtată de
șuvoaiele râului.
Iată și descrierea acestei muște-
molii, cu care am avut capturi după
ploile de vară.
Am realizat corpul din mătase de MOLIA
culoare bej, pe care am pus o cercuire
din trei spire de mătase galben-aurie, răsplata unei muște de succes, alături RED SEDGE
iar de sub corp am lăsat 3-4 barbule din de vreo 20 de pistruiați juniori, retur- Corpul este din mătase de culoare
coada fazanului. Am făcut peruca din nați în undele râului. vișinie, cu o cercuire de 2-3 spire de
pană cenușie-argintie de cocoș, pană În acea mini-vacanță, cu cazarea și mătase cenușie, două trei codițe din
genetică, contrastul elementelor muștei pensiunea asigurată în Oltcit-ul Oltena, barbule dela coada fazanului și două
fiind dat de culorile utilizate. Cârligul ce m-a purtat mulți ani pe toate coclau- aripi cenușiu-alburii din pană de po-
utilizat este nr. 12-14, cu tija mai rile Marmației, Someșurilor și Apuseni- rumbel.
lungă, la aprecierea muscarului. În lor, am mai testat trei modele de Cu o perucă din pană de cocoș cio-
acea partidă doar juniorii muscăreau muște, excelente pentru a fi puse în colatiu, avem o muscă cu contrast,
sub covorul de molii inerte purtate de strună după o bură de ploaie. În conti- foarte atractivă.
șuvoaiele Crișului. nuare, le descriu celor ce nu dețin ca-
Fiind într-o vacanță de 3 zile, pe taloage și recomand să le bricoleze. BLACK SEDGE
vreme calmă, fără molii căzute pe apă, Este o muscă cu corp din mătase
am repetat tentativa, dar cu slabe rezul- GREY SEDGE strălucitoare neagră, cu 3-4 spire de
tate, concluzia fiind că, în partida ante- Are corpul din mătase cenușiu- cercuire fină din mătase cenușie. Trei
rioară, peștii veniseră la masa gata pusă. plumburie, pe care se aplică o cerclare barbule din pană de cocoș pestriț vor
A doua zi, o răpăială consistentă de fină de mătase galbenă de nuanța lă- forma codița, apoi două aripioare legate
stropi cu clăbuci, dar fără tulburarea mâiei. De sub corp pornește o codiță lângă tija cârligului și o perucă de cocoș
râului, cu alte sute de molii picate pe de 3-4 barbule din pană de cocoș po- negru ori ciocolatiu, cu nuanță închisă,
râu, mi-a oferit un festival de capturi, rumbac și două aripioare de nuanță ne oferă o muscă bună după ploaie.
cu o mare surpriză, un clean de 35 cm, cenușiu-alburie, din pană de porum- În rest, spor la bricolat și fir întins.
ce a sorbit de pe luciu musca mea min- bel, și o perucă de cocoș pestriț ori, Nu uitați, finețea execuției muștelor și
cinoasă, atac urmat de un dril susținut dacă avem, o perucă din pană des- finețea monturii ne garantează ata-
în șuvoiul iute al râului. Cred că a fost chisă de potârniche. curi sporite.
IUNIE 2016 | 39
noutăți de prin magazine
ABREVIS
mica publicitate
VÂNZ~RI
Vând armă de vânătoare marca IJ 54
Marukyu AMINO+, cel mai cal. 12, în stare perfectă, toc, cartușieră
piele, costum vânătoare, rucsac, cizme,
căutat produs de către la prețul de 14.000 lei. Nicolae Apos-
tol, tel. 0721-463.538/0241.617.626.
crăparii britanici în 2015! Vând carabină BAIKAL IJ 223 REM și
lunetă BUSHNELL 3-9x40, noi, nefo-
losite, la prețul de 2.000 lei. Tel.
0787-893.391.

Vând binoclu NIKON MONARH

10x56, nefolosit, la prețul de 1.200
lei. Tel. 0787-893.391.

Vând armă cal. 12 marca Z.B. și armă

cal. 16, marca IJ 53. Tel. 0765-771.945.

Vând BROWNING SCHOELLER

PHOENIX, cal.12. Tel. 0722-224.762.

Vând armă de vânătoare cu țevi lise

cal. 12, marca ZB, armă de vânătoare
Marukyu AMINO+ este un declanșator de hrănire pentru crap, care cu țevi lise cal. 16, marca IJ și armă cu
poate fi aplicat atât amestecurilor de nădire, cât și momelilor de cârlig. aer comprimat cal. 5,5 marca GAMO,
Oferă compatibilitate maximă cu materialele solubile din PVA. Produsele toate în stare bună. Tel. 0765-771.945.
au fost testate mai întâi timp de 2 ani, cu rezultate de excepție. Cum func-
ționează? Este secretul producătorului nipon Marukyu, dar trebuie să știți Vând armă mixtă SABATTI FOREST
că amestecul este plin de nucleotide, amino-acizi, uleiuri esențiale și de- 9,3x74-12/76, armă nouă, nefolosită.
clanșatoare de hrănire speciale, cu o mare putere de stimulare. AMINO+ Cadou toc, curea, cartușieră, muniție.
este solubil în apă și aderă practic la orice tip de nadă și momeală cu care Preț 900 euro. Vând trofeu lup natu-
intră în contact, generând, astfel, o gamă de arome care atrag peștii direct ralizat, la prețul de 350 euro. Tel.
la momelile din monturi. 0748-144.314.

TALON DE ABONAMENT

Vânătorul
și Pescarul
Moldovei
Index – 32.876
12 luni – 150 lei MD

Fișa de livrare se completează la

oficiul poștal (localitatea, cod poștal,
adresa domiciliu, destinatar)
F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242
Întreprinderea de Stat „Poșta
Moldovei”

40 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

mica publicitate
IULIE 2016
VÂNZ~RI ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOARE
Vând țevi mixte SUHL cu pană, stare FAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE
foarte bună, calibrul 7x57 – 16/70, la 1 V 2.24 8.01 13.42 19.58
prețul de 500 euro. Tel. 0745-370.948. 2 S 3.12 8.46 14.31 20.45
3 D 4.05 9.29 15.23 21.38
CUMP~R~RI 4 L 4.48 10.11 16.14 22.21 L.N. 5.37 21.03
Cumpăr armă de vânătoare cal. 12, cu 5 M 5.31 11.07 17.04 -
țevi clasice – juxtapuse. București, tel. 6 M 1.01 7.34 13.17 19.05
0722-359.762. 7 J 1.48 8.21 14.03 19.53
8 V 2.33 9.16 14.58 20.36
Cumpăr cartușe alice calibrul 10/89 di- 9 S 3.27 10.09 15.42 21.28
ferite mărimi, alice numai armurier/im- 10 D 4.19 10.47 16.35 22.17
portator (max. 300 buc.) persoană 11 L 5.10 11.33 17.27 23.09
fizică – prin armurier. Cumpăr pentru 12 M 6.05 12.18 18.13 23.59 P.P. 5.43 20.59
colecție, numai produs impecabil, ma- 13 M 6.49 13.06 19.07 -
șină (presă) sertizat/confecționat car- 14 J 1.28 7.12 13.11 18.53
tușe de vânătoare. Tel. 0722-598.998. 15 V 2.19 8.04 13.08 19.42
16 S 3.02 8.56 13.51 20.32
17 D 3.55 9.39 14.43 21.17
PESCĂREȘTI - 18 L 4.38 10.27 15.28 22.09
Rezolvare din numărul trecut 19 M 5.21 11.11 16.14 22.42
20 M 6.14 12.07 17.09 23.31 L.P. 5.50 20.53
21 J 7.01 12.52 17.49 -
22 V 0.39 6.27 12.39 18.22
23 S 1.19 7.13 13.26 19.19
24 D 2.05 7.59 14.14 20.08
25 L 2.46 8.41 15.04 20.48
26 M 3.37 9.21 15.55 21.37
27 M 4.20 10.13 16.37 22.20 U.P. 5.57 20.46
28 J 5.04 11.09 17.22 -
29 V 0.19 5.37 11.42 18.03
30 S 1.01 6.24 12.27 18.53
31 D 1.48 7.11 13.13 20.35

VÂNAT RĂNIT
ION MIHAIU
Orizontal: 1) Produce numai răni (masc.).
2) Rană fatală – Vânători cu același rang.
3) Elan fără coadă! – Nu are deloc sânge
în el ( fig.). 4) Locurile 2 și 3 la tir! – A intra
în asociație. 5) Rănit cu vorba – Hrănește
veverițe. 6) Impresionată de povestea vâ-
nătorului. 7) Curtea vitelor – Turn neter-
minat! – Cei din incintă! 8) Sângele…
pământului – Trage… cu sânge rece. 9) Se
fac din icre – Teme inversate! 10) Adăpos-
tește vânătorii înaripați - A prinde un
somn mititel.
Vertical: 1) Cerere către șef. 2) Îți rănesc
simțurile (fem.) – Cap la cap! 3) Arată că
nu – Specifice vânătorilor de la sat.
4) Grai! – Provenit din fauna Aticii – Jumă-
tate din armă! 5) Primul vânător – Trag
primele! 6) Precum o pușcă automată
(fem.). 7) Prinde vânatul rănit – Bubuitură
în aer fără glonț. 8) Vânătorul de păcă-
toși. 9) Două, trei alice! – Bun pentru
vânat iepuri. 10) Vânători cu mâinile pe
coarne.

IUNIE 2016 | 41

mica publicitate
Anunț gratuit – maximum
15 cuvinte
Text anunț:
....................................................
....................................................
......................................................
......................................................
......................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
Data: ..........................................
Nume și prenume:
...................................................
Tel: ............................................
Anunțurile pentru mica
publicitate se fac până în data
de 20 ale lunii curente, pentru
luna următoare!
Adresa redacției: AGVPS din
România, București, Calea Moșilor
Nr. 128, Sector 2, Cod 020882
Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12
reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponul
alăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia
ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS din
România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.
Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI
PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2016).
PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEI
NUME ..............................................................................................
PRENUME .......................................................................................
Adresa la care doresc să primesc revista este:
Strada .................................................................... Număr .............
Bloc .......... Scara .......... Apartament ......
Localitate ................................................... Județ/Sector ...............
Telefon ....................................... Data ...........................................
Semnătura ............................................
Am achitat suma de .......................................................... în data de
........................................... cu ........................................................
Ordin de plată, Nr. .....................................................................
Mandat poștal, Nr. .......................................................................
Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la
Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PUBLICITATE

CANISA CERNICA AUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Sunt disponibili pentru vânzare, câini de vânătoare

și căței din părinți folosiți la vânătoare, după cum urmează:
• o femelă de copoi ardelenesc,
antrenată pentru vânătoarea
de mistreți, în vârstă de 2 ani
și jumătate;
• o femelă de jagdterier sârmos,
în vârstă de 2 ani și jumătate;
• o femelă de copoi ardelenesc,
născută în data de 26.05.2015;
• un mascul de tekel sârmos,
născut în data de 10.09.2015;
• 8 căței de copoi ardelenesc,
născuți în data de 2 mai 2016.

Câinii și cățeii precizați

vor fi livrați
cu atestate de proveniență
și carnete de sănătate.

Prețul de vânzare este de doar 500 lei,

cu TVA inclus în preț.
Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie,
la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219 sau d-lui tehn. Florin Buzatu, la tel. 0732-333.113.

42 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN