AUGUST

NR. 56•aNUL MMXVII

Ierarhie și dominanță În arșița verii

în lumea animală 32
5
www.agvps.ro

Din nou despre problema Stavrizi în apele

ursului în România mării
14 34
 CUPRINS
VâNăTOaRE Din tainele vânătorii
3 EDITORIAL 23 GLUME
Nr. 56/AUGUST Cu gândul la viitor Buline
MMXVII • Serie nouă 4 PE }EAVA PU{TII 24 CHINOLOGIE
Cu ursul, nu-i de joacă Luna lui Gustar
5 ETOLOGIE 25 PLANTE T~M~DUITOARE
Ierarhie și dominanță Dafinul
în lumea animală (II) 26 OPINIE
6 IN MEMORIAM Zidit spre uscăciune?
Dr. ing. Mitică Georgescu
9 ACTUALITATE PESCUIT
Premisele unei discuții raționale 28 COMPETI}II
despre vânătoare și vânători! Campionatul A.G.V.P.S.
10 DE SEZON de pescuit la feeder - 2017
La prepelițe 29 MUSC~RIT
11 GASTRONOMIE Combinezonul impermeabil
Prepelițe la grătar cu lămâie și 30 MAPANOND
pătrunjel Întinsurile Nubiene (III)
12 ECOLOGIE 32 PESCUIT LA MAREA NEAGR~
Cea de-a șasea extincție masivă În arșița verii
a animalelor 33 GASTRONOMIE
14 CERCETARE Aperitiv din midii înăbușite
Din nou despre problema ursului în 34 PESCUIT MARIN
România Stavrizi în apele mării
FONDATĂ ÎN ANUL 1919 17 MUNI}IE 36 SPINNING
REVISTĂ NAȚIONALĂ DE Speed Tip Proffesional, glonțul RWS O nălucă surprinzătoare,
VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV pentru distanțe mari jigwobbler-ul
18 DIN TEREN 38 RESTITUIRI
REDaCȚIa Micul vânător Pescuitul și ihtiofauna din Moldova
Președinte 20 DE SEZON și Transilvania în perioada
dr. ing. Neculai Șelaru Vânătoare la corvide 1944-1946
Președinte executiv 22 POVESTIRI 40 Solunar – Rebus – Mica publicitate
ing. Mugurel Drăgănescu
Redactor-șef
arh. Mugurel Ionescu
Redactor corespondent
prof. Bianca Ioriatti
Art Director
Aurel Neagu
Layout/Design
CREA
Difuzare
5 30
ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
acad. dr. Atilla Kelemen
dr. ing. Nicolae Goicea
dr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrația
Calea Moșilor nr. 128,
București, Sector 2, Cod 020882
12 34
Tel: 021-313.33.63
E-mail: revistavpr@yahoo.com
www.agvps.ro Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă
ISSN 1582-9650 Președinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;
Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.
Tipărit la ARTPRINT SRL Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),
Tel. 0723-130.502, Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), Liviu
E-mail: office@artprint.ro Coman (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu
Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. (Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc
Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele (Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu
publicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și
nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducerea (Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-
oricărui material fără acordul redacției este interzisă.
lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-
ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).
 EDITORIAL

AUGUST

VÅN~TOARE
Editorial 3
Pe țeava puștii 4
Aspecte de etologie 5
La prepelițe 10
Biodiversitate 12
Vânătoare la corvide 20

Cu gândul la viitor
NECULAI ȘELARU
După aproape o viață de muncă în domeniul cinegetic și halieutic, din care ultimii
27 de ani la conducerea A.G.V.P.S., am socotit că a sosit momentul să fac un pas lateral
și să las un coleg mai tânăr, cu mai mult entuziasm și forță de muncă, să preia
coordonarea activității executive și, împreună, a celei, deloc comode, de apărare și
susținere, onorabilă și eficientă, a intereselor vânătorilor și pescarilor asociațiilor afiliate.
Am făcut-o deliberat, cu cele mai bune gânduri de viitor, pentru marea masă a celor ce,
într-un fel sau altul, au fost beneficiarii activității depuse, cu consecvență și loialitate, în
cadrul unor Consilii compuse din personalități democratic alese din rândul membrilor
organizațiilor afiliate. Am ales să o fac din proprie inițiativă, când am considerat că a
sosit momentul potrivit și am avut convingerea că voi putea fi înlocuit în mod inspirat.

Î
n toată această perioadă de activi-
tate neîntreruptă, deloc scurtă, am
încercat să vin întotdeauna primul
și să plec ultimul de la serviciu, con-
știent de faptul că timpul de lucru, care
a inclus adeseori multe ore peste pro-
gram, nu mi-a fost niciodată suficient
pentru soluționarea tuturor probleme-
lor curente și de perspectivă ale
A.G.V.P.S., asociațiilor afiliate, mem-
brilor acestora și personalului angajat.
Am mai optat pentru o modalitate
de predare „din mers” a activității exe-
cutive, dar nu numai, conștient de im-
portanța continuării consecvente a
inițiativelor demarate, printre care sus-
ținerea modificărilor și completărilor
propuse a fi aduse legii vânătorii și a
contractării exploatării sustenabile a re-
sursei acvatice vii din habitatele pisci-
cole naturale. Am mai avut în vedere și
alte intervenții, de aducere la zi a unor
reglementări subsidiare legilor în profil,
de clarificare a problemei deținerii,
portului și folosirii armelor de vână-
toare, de soluționare a unor pricini liti-
gioase ș.a.m.d.
Privind înapoi, pot să afirm că am
avut, așa după cum am mai mărturisit
și cu alte prilejuri, satisfacția multor
realizări notabile, într-un domeniu de
activitate care m-a pasionat. Dar am
avut parte și de deziluzii nemaiîntâl-
nite, datorate susținerilor nereale ale
unor personaje cu pretenții, neconfor-
miști ai societății noastre vânătorești și
halieutice fiind, de camarazi de-ai
noștri la bine și la rău.
Asupra acestor deziluzii, care nu ar
trebui să se mai repete la adresa celor
aleși să ne reprezinte interesele co-
mune în viitor, aș dori să vă rețin aten-
ția. Fiindcă în perioada activității mele
retribuite, mai ales în timpurile din
urmă, mi s-au pus, în mod absolut ne-
meritat, foarte multe lucruri rele în
cârcă. Mi s-au pus de necunoscători sau
oameni grav suferinzi de cap, ceea ce
este oarecum scuzabil, dar și cu cea
mai rea intenție, de personaje greu de
înțeles și calificat, pe deplin conștiente
de neadevărurile și denigrările prolife-
rate de ei în spațiile publice.
Dincolo de o eventuală justificare
materială sau spirituală ascunsă a com-
portamentului optic al acestora – care
nu poate fi judecat decât ca reflecție a
combinației dintre genă, instruire și in-
teres, mai ales în cazul celor ce, fără re-
mușcări, „au mușcat mâna celui ce le-a
întins o bucată de pâine”– trebuie să con-
statăm, cu îngrijorare, o anumită degra-
dare a moralității noastre în general, pe
măsura democratizării vieții sociale și a
discriminării denigrărilor, calomniilor,
injuriilor etc. Și pe măsura promovării
discutabile, fără suficientă exigență și
suficient discernământ, a multora dintre
noii noștri colegi de breaslă.
Mai trebuie să constatăm, totodată,
și o anumită organizare, dar și un mod
oarecum ocult de acțiune, care se do-
rește a fi profesionist, al celor ce au ur-
mărit ceva ce nu a reprezentat, în nici
un caz, interesul nostru general. Al celor
ce s-au dorit sau se doresc formatori de
imagine (negativă), pe facebook sau în
alte spații publice, din ignoranță, orgoliu
nejustificat sau mercenariat interesat.
Imoralitatea acestora poate antrena
însă, precum bulgărele de zăpadă, o exa-
cerbare insidioasă, în cascade, a imora-
lității celorlalți, situație pe care începem
deja să o resimțim. Mai ales dacă rapor-
tăm prezentul la trecut și societatea
noastră nouă, în care suntem nevoiți să
ne integrăm, la societatea vânătorească
dintr-un trecut nu foarte îndepărtat.
Din acest motiv și cu gândul la pres-
tigiul viitor al breslei, din care am ales
singuri și în mod deliberat să facem
parte, s-ar impune să ne delimităm de
rătăciții noștri sau ai altora printre noi
și, mai ales, să strângem rândurile în
jurul celor aleși, absolut democratic, să
ne apere și să susțină, cu pricepere, di-
plomație, demnitate și eficiență, intere-
sele comune. Să facem cu sinceritate
front comun pentru apărarea prestigiu-
lui și onoarei A.G.V.P.S., asociațiilor afi-
liate și a membrilor vânători și pescari
recreativi și/sau sportivi ai acestora.
Nimeni nu a obligat și nu obligă pe
nimeni să fie asociat sau afiliat undeva,
dar cel care se decide să fie, benevol
sau dintr-un anume interes, trebuie să
respecte și să apere exigențele breslei
în care a solicitat să fie primit, precum
și onoarea acesteia și a colegilor săi.
Cât despre cei ce optează să ră-
mână în afara organizării noastre tra-
diționale, numai de bine! Bineînțeles,
dacă au bunul simț să beneficieze de
eforturile noastre, întreprinse în interes
general, fără a ne mai blama și a în-
cerca să ne determine să le urmăm
exemplul indezirabil.
AUGUST 2017 | 3
 OPINIE Pe țeava puștii

Cu ursul, nu-i de joacă

ELIADE BĂLAN
În fond, de ce nu ar fi întâlnirea cu ursul, pe un drum național, un soi de
diverstisment? Ce ne împiedică să numim „zonă de spectacol” o sedință de hrănire a
mamiferelor omnivore, care explorează tomberoanele cu gunoi menajer, spre bucuria
și încântarea celor aflați pe „ogorul” public? Până la urmă, te poți lăuda la prieteni că
ai avut norocul să vezi cum un om este rănit și băgat în spital de o ursoaică, convins
fiind că reprezentația din natură nu ți-o poate lua nimeni. Ce veselie! Ce plăcere! Cu
astfel de premize, se poate spune că problema urșilor a colaborat atât de armonios cu
ridicolul. S-a ajuns ca stadiul patologiei, conform căreia e bine când e rău. O să zică
unii că nu e chiar așa. Că încă nu s-a ajuns la faza de divertisment…
dorință de cunoaștere: doresc să afle
dacă responsabilii din ministerul de
resort vor da curs solicitării venite de
la prefecturi, primării, vânători și ce-
tățeni, ca efectivele de urși să fie aduse
în concordanță cu capacitatea habita-
tului specific existent la nivel național.
Prezența ursului pe un drum na-
țional foarte circulat, dat ca exemplu
mai înainte, este consecința firească
a creșterii numărului de animale săl-
batice, care caută adăpost și surse de
mâncare în zone locuite, din motive
ușor de înțeles. Am scris recent că si-
tuația nu este simplă, dar nu așa de
complexă cum o descriu, prin inter-
venții televizate, responsabilii cu ges-
tionarea fondului cinegetic din
Ministerul Mediului. Este clar că ha-
bitatul nu mai poate suporta popula-
ția de urși la nivelul miilor de
exemplare. A trăi o experiență-limită,

E
u cred că pentru unii este o
imensă plăcere să vadă urși
ieșiți la drumul mare. În îngri-
jorarea generală, datorată creșterii
efectivelor de urși, despre care se tot
discută de ceva timp, există, iată, mo-
tive de entuziasm, trăite din plin de
confrați de-ai noștri. Când scriu acest
text, mă gândesc la întâmplarea de pe
drumul care leagă Vidraru de Bâlea
Lac, la care am fost martor fără să
vreau.
Ei bine, un grup de turiști găsiseră
de cuviință să se distreze pe seama
unui urs brun, aflat pe carosabil, hră-
nindu-l cu covrigi, mere și alte ali-
mente. Bună intenție, nimic de zis, ar
spune „apărătorii” mediului sălbatic,
așa-zișii oengiști. Deși, din unele
părți, se auzeau voci critice, cu îndem-
nuri la rețineri și părăsirea locului, pe-
trecăreții și-au continuat recitalul,
prin gesturi și provocări lipsite de dis-
cernământ. S-a creat o atmosferă cu
episoade amestecate, unde pericolul a
circulat liber printre participanții care
au întreținut o distracție de tipul „ca
la noi, la nimenea”.
4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Știu foarte bine că nu poți avea
pretenții de la cei cu minte puțină.
Însă știu la fel de bine cât de mare
poate fi primejdia pentru oameni,
când autoritățile nu mai disting între
esențial și neesențial, între semnifica-
tiv și nesemnificativ, între prioritar și
secundar, între normal și anormal.
Creșterea populației de urși a devenit
o problemă care are nevoie de o rezol-
vare urgentă. Autoritățile primesc tot
felul de mesaje și apeluri de la oameni
îngrijorați și panicați, toți, cu aceeași
Este clar că habitatul
nu mai poate suporta
populația de urși la nivelul
miilor de exemplare. A trăi
o experiență-limită, un
amestec de nesăbuință,
panică, amenințare și risc,
nu este recomandat
nimănui. Nici măcar
acelora care mai cred că
ursul poate fi mângâiat, ca
un câine sau o pisică.
un amestec de nesăbuință, panică,
amenințare și risc, nu este recoman-
dat nimănui. Nici măcar acelora care
mai cred că ursul poate fi mângâiat,
ca un câine sau o pisică.
Scriu toate astea pentru că am
convingerea că locul unui animal săl-
batic nu este nici drumul, nici ghenele
de gunoi de sub Tâmpa sau gospădă-
riile oamenilor, și nici străzile unor
orașe montane. Nu pretind că am cu-
noștințe aprofundate în materie de
programe cinegetice, însă pot să afirm
cu tărie că vânătorii trebuie întrebați,
consultați și ascultați, ori de câte ori
se cer soluții pentru înlăturarea even-
tualelor pericole cauzate de urșii „eva-
dați” din habitatul lor. Nu trebuie să
se întâmple alte nenorociri, cum s-au
mai întâmplat și se puteau produce cu
tinerii care se distrau pe seama ursu-
lui aflat pe drumul de munte, pentru
a găsi scuze sau a căuta vinovății.
Lăsând gluma la o parte, nu este
loc de divertisment în astfel de cazuri.
Ca atare, o normalizare este necesară,
credeți-mă! Cu cât mai repede, cu atât
mai bine pentru toți.
 Aspecte de etologie
Ierarhie și dominanță
în lumea animală (II)
Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU
În abordarea acestui subiect, pe cât de sensibil, pe atât
de interesant și util în cunoașterea vieții sălbăticiunilor,
ne vom referi, cu doar câteva exemplificări, la aspectele
comportamentale în această privință, constatate la câteva
din speciile „de interes cinegetic”. Trebuie precizat de la
început că aceste două noțiuni, din prezentul text, se
referă doar la (câteva din) speciile de vânat care își duc
viața în colectivitate, fie în mici grupări familiale, fie în
asocieri ale unor astfel de grupări, pe care le numim,
după caz, haite, ciurde, cârduri sau doar clanuri
familiale.
ETOLOGIE
MISTREȚUL
Mistrețul are un foarte pronunțat in-
stinct de asociere, în grupuri variabile
ca mărime, denumite ciurde (cârduri).
Am întâlnit și ciurde cu 25-40 exem-
plare. Ca „unitate de bază în cadrul ciur-
dei, rămâne familia, alcătuită din
scroafă și purceii ei” (Dr. ing. Neculai Șe-
laru - MISTREȚUL - Ed. Thalia 2010).
Deci această grupare este de tip
matriarhal, putând include mai multe
scroafe cu origine parentală comună
împreună cu purceii lor. De regulă,
conducătoarea unei ciurde este cea
mai bătrână femelă, care, prin expe-
riența acumulată, poate alege locurile
cele mai prielnice pentru găsirea hra-
nei, cele pentru răstimpul de repaos și
odihnă, precum și traseele cele mai
convenabile și mai ferite de pericole.
Instalarea unei astfel de conducătoare
se petrece tacit, fără dispute pentru
întâietate, într-un fel de „consens” ge-
neral, niciodată pus la îndoială.
Într-o situație specială, atunci
când, dintr-un motiv oarecare (împuș-
cată, bolnavă ori de moarte naturală),
scroafa din fruntea ciurdei dispare,
atunci apare în rândul femelelor din
eșalonul al II-lea o concurență pentru
conducerea ciurdei. Instalarea unei
noi „conduceri” a ciurdei nu se face
prin confruntări violente între preten-
dente însă, în perspectiva unor astfel
de aspecte, confruntarea se rezumă la
manifestări de amenințare și intimi-
dare. Au fost observate situații în care,
după instalarea unei alte „conduceri”
a ciurdei, unele dintre femelele de
rangul al II-lea, nemulțumite de rezul-
tat, să părăsească ciurda împreună cu
puii lor și, eventual, și cu descendenții
din generația anterioară, și să formeze
alte ciurde care, cândva, se vor putea
reuni într-o ciurdă mai mare.
Este interesant de subliniat faptul
că, „la mistreți, mai mult decât la cele-
lalte specii de vânat copitat, domnește o
ordine ierarhică riguroasă. Numai pur-
ceii, în vârstă de până la patru luni, nu
sunt incluși în această ierarhie” (N. Șe-
laru, op. cit.)... „lupta pentru ierarhie
se desfășoară în cadrul primei categorii
de vârstă. În cadrul celorlalte categorii
de vârstă, ordinea odată stabilită se res-
pectă (...) Acestei scroafe (dominante,
n.n) i se subordonează, total, întreaga
AUGUST 2017 | 5
 IN MEMORIAM
Deși s-a născut la Arad, în 10 noiem-
brie 1934, tumulturile vieții l-au făcut să
urmeze școala primară, generală și liceul
la Pitești. Apoi a absolvit, fără a pierde
timp (la 23 de ani), Facultatea de Silvicul-
tură din Brașov, susținând lucrarea de li-
cență intitulată „Organizarea fondurilor
de vânătoare”. Deși debutase ca student
în vânătoare, adevărata carieră cinegetică
și-a început-o după terminarea facultății,
la București, în cadrul ICAS și, ulterior, al
A.G.V.P.S. din România.
A revenit după un timp la Pitești,
unde s-a dedicat aceleiași activități de în-
ceput, până la pensionare și ultima sa zi
printre pământeni.
Teoretician și practician de excepție,
Ierarhie și dominanță
în lumea animală (II)
ciurdă. Ea este urmată ierarhic de
scroafe de aceeași vârstă sau de vârste
mai mici, de scroafe tinere, scrofițe și
purcei” (op. cit. ibidem). Tendințele de
dominare încep, deci, să se manifeste,
încă din faza de purcel a vieții mistre-
țului (la vârsta de până la șase luni),
când, după sevrajul care se produce în
jurul vârstei de patru luni, se insta-
lează deja o ierarhizare generată de
avantajul unor purcei ai unor scroafe
de de rang superior, de a avea un
acces preferențial la hrană. Urmarea
va fi o diferențiere a taliei, fapt care îi
va ajuta și în continuare în fundamen-
tarea ierarhiei.
Urmează o nouă fază în evoluția
ierarhiei, când purceii în vârstă de
peste șase luni și deveniți godaci vor fi
cam „pe cont propriu” în lupta indivi-
6 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
DR. ING. MITICĂ GEORGESCU
Domnul doctor inginer Mitică Georgescu, „Nea Mitică” pentru cei
apropiați, a fost, în primul rând, prietenul nostru, îndrăgit și respec-
tat, al vânătorilor. A fost și al oamenilor de știință, silvicultorilor, pes-
carilor în ape de munte, veterinarilor, pământenilor de la țară și
orășenilor apropiați de natură, „de la Vlădică până la opincă”, dar nu
în aceeași măsură. Fiindcă activității de vânătoare, a cărei chemare a
simțit-o din fragedă pruncie, vânătorilor și cinegeticienilor, le-a dedi-
cat, până în cele din urmă, preocupările sale și gândurile bune, în sute
de articole și 15 cărți de specialitate sau în legătură cu aceasta (Con-
strucții și instalații vânătorești – 1962, Accidente de vânătoare – 1963,
Ursul și lupul din Carpații noștri – 1970, Vânătoare fără odihnă – 1970,
Spiridușul pădurii – 1970, Șoimul alb – 1977, În împărăția cerbilor –
1987, Mamifere sălbatice din România – 1990, Neagoe căpitan de vâ-
nători – 1991, Enciclopedie zootehnică – 1996, Mitologia zootehnică –
2002, Vânătorile lui Ceaușescu așa cum au fost – 2003, Dicționar po-
liglot de vânătoare – 2004, Bonanța – 50 de ani printre vânători –
2009 și Povestiri vânătorești din vremea lui Neagoe Basarab – 2013).
fost vicecampion național la talere, cine- chizători de drumuri noi în știința cinege-
geticianul Mitică Georgescu nu a neglijat tică. A reușit cu greu să-i depășească,
nici un moment perfecționarea pregătirii pentru ca, în anul 1984, preocupările sale
sale profesionale, participând, cu interes științifice să-i fie încununate de un bine-
și nedisimulată aviditate, la aproape meritat succes, prin acordarea titlului de
toate cursurile organizate în profil cine- „doctor în științe agricole și silvice”, con-
getic și salmonicol la nivel național. A sacrat în cinegetică, după susținerea unei
făcut-o și după ce a devenit doctorand, dizertații despre cerbi în general și despre
pentru a fi împreună cu ceilalți specialiști cei din zona Argeșului în special. Deve-
recunoscuți în domeniu, puțini la număr nea, astfel, al doilea doctor recunoscut în
pe atunci, din toate județele țării. vânătoare, după primul doctor docent că-
Doctorantura a obținut-o dificil, în ruia i se echivalase, prin decret, școala
urma unui examen de admitere deloc tehnică forestieră postliceală, absolvită
facil, și nu i-a adus, la început, decât opo- la Moscova, cu Facultatea de Silvicultură
nență și ostilitate nejustificată din partea din România, și lucrarea de aspirantură
unor universitari pur teoreticieni, care se în vânătoare, susținută în URSS, cu doc-
considerau, în mod absolut eronat, des- toratul în cinegetică din România
duală pentru ocuparea unei poziții, talia godacilor masculi este mai mare.
care, odată câștigată, este păstrată. În Astfel, ei vor ocupa pozițiile inferioare,
această competiție femelele, de perioadă care va dura până când, în
aceeași vârstă cu godacii masculi, vor preajma unei noi perioade de împere-
ocupa o poziție superioară, chiar dacă chere, se despart de ciurda maternă,
 În palmaresul doctorului Mitică Geor-
gescu au mai fost înscrise și alte titluri de
prestigiu, dintre care amintim:
• Membru al Asociației Internaționale a
Jurnaliștilor în Vânătoare, cu sediul la
Paris – 1969;
• Membru de onoare al Uniunii Naționale a
Vânătorilor de Munte din Franța – 1980;
• Expert al Consiliului Europei, în Convenția
de la Berna, din partea României – 1991;
• Membru al Asociației Oamenilor de Ști-
ință din România;
• Președinte al A.J.V.P.S. Argeș între 1980
și 1991;
• Membru în Biroul Executiv al A.G.V.P.S.,
1979-1990;
• Membru de Onoare al A.G.V.P.S. din Ro-
mânia – din anul 2007.
Fără pretenția de a fi epuizat, prin pal-
maresul prezentat, lista tuturor titlurilor și
meritelor recunoscute public ale doctorului
Mitică Georgescu, doresc să readuc în aten-
ția celor ce l-au cunoscut și a celor ce nu au
avut privilegiul să-l cunoască, propria măr-
turie despre profesia sa de o viață: „Profesia
mea de credință, viața mea profesională, a
fost și a rămas vânătoarea în sensul cel mai
curat, pe care m-am străduit s-o fac cu ști-
ință și artă. Deoarece vânătoarea desfășu-
rată în deplină armonie cu perceptele
morale, etice și legale, rămâne o pasiune
nobilă, înglobând, la rândul ei, pe cei care o
slujesc și care merită aprecierea cuvenită”.
Dincolo de tot ceea ce s-a putut și se
poate spune, numai de bine, despre doc-
torul Mitică Georgescu, mă simt dator să
mai adaug câte ceva personal. Să susțin
putându-se asocia cu vieri adulți.
Și în cazul mistrețului, pot apare
situații conflictuale, care pot degenera
în confruntări fizice, dar acestea se
petrec, mai ales, în perioada de rut,
că nu am cunoscut un alt silvicultor, avizat
și competent în vânătoare, care să fi reușit
să îmbine atât de armonios știința cu arta
scrisului. Era, în plus, un orator captivant,
care știa să aleagă cuvinte prețioase pen-
tru a îmbrăca idei și adevăruri simple, cres-
cându-le importanța.
Am avut onoarea să-l descopăr, un fel
de-a spune, în 1970, pe când proaspăt stu-
dent fiind, am primit cadou și am lecturat
cartea sa „Ursul și lupul din Carpații
noștri”. Această carte mi-a atras atenția,
pe mai departe, asupra altor cărți și arti-
cole semnate de Mitică Georgescu.
Personal ne-am cunoscut puțin mai
târziu, după o vânătoare cu diplomații
acreditați în România, când eu aveam ca-
litatea de coorganizator, iar „nea Mitică”
de însoțitor al unora dintre oaspeți, din
partea Ministerului Silviculturii. Au urmat
ani de întâlniri agreabile, cu ocazia perio-
dicelor instructaje la care eram convocați
împreună, ca specialiști în cinegetică și
salmonicultură din țară. Întâlniri utile și
plăcute în egală măsură, la care „nea Mi-
tică” era înscris din oficiu, de fiecare dată,
să ia cuvântul. Pentru că, de fiecare dată,
ne încânta prin susținerile sale surprinză-
toare, exprimate într-un limbaj elevat,
care impunea atenție și liniște.
Anii au trecut și ne-am regăsit în 1990
și mult mai des în continuare, printre ulti-
mii rămași dintr-o generație considerată
„de aur” a cinegeticii din România.
Poate că și acest lucru ne-a legat, și
nostalgia după ce au fost cândva vânătoa-
rea și vânătorii, în slujba cărora ne-am an-
gajat să conlucrăm benevol, fiecare după
când ies din singurătatea lor vierii pu-
ternici. Când un astfel de vier, aflat în
căutarea scroafelor în călduri, pă-
trunde într-o ciurdă și întâlnește alți
vieri, conflictele, cel puțin formale,
posibilitățile lui.
Plecarea sa dintre noi, după alți prota-
goniști ai cinegeticii trecute din țara noas-
tră, lasă un gol considerabil în rândurile
celor ce se încăpățânează să mai facă ci-
negetică, cu știință și responsabilitate, în
România. Un gol care va fi foarte greu de
acoperit, imediat vizibil în conținutul revis-
tei noastre „Vânătorul și Pescarul Român”.
Golul pe care îl menționăm lasă însă
loc liber mai tinerilor colegi, nu foarte mulți
la număr, pe care ne bucuram să-i vedem
cum se ridică și vin din urmă. Dar parcă în
alte condiții, mai dificile de creștere în spe-
cialitate, și fără dorința de a transmite mai
departe, prin scrieri, știința și experiența
practică pe care le-au dobândit în vână-
toare și printre vânători.
Doctorul Mitică Georgescu a plecat pe
neașteptate dintre noi, în ziua de 18 iulie
2017, rămânând încă prezent doar în pagi-
nile revistei noastre. A plecat să se reîntâl-
nească, pe alte meleaguri mai liniștite, cu
foștii prieteni și colegi într-ale vânătorii,
Mihai Bodea, Aurelian Neacșu, Ion Cazacu,
Cristi Nicolau, Ioan Barbu, Silviu Panait și
mulți alții de care ne amintim, din păcate,
tot mai rar și în împrejurări la fel de triste.
A plecat în mod discret, poate și fiind-
că nu-i plăcea să creeze probleme altora,
fără a ne mai da posibilitatea de luat
rămas bun și fără a-i putea promite că
nu-l vom uita foarte curând. Că nu-i vom
uita contribuția personală, într-o lume
grăbită și puțin recunoscătoare ca cea din
prezent, la creșterea culturii și prestigiului
cinegeticii în România.
Domnul să-l odihnească în pace!
lupta pentru ierarhie
se desfășoară în
cadrul primei categorii de
vârstă. În cadrul celorlalte
categorii de vârstă, ordinea
odată stabilită se respectă
(...) Acestei scroafe
(dominante, n.n.) i se
subordonează, total,
întreaga ciurdă. Ea este
urmată ierarhic de scroafe
de acceași vârstă sau de
vârste mai mici, de scroafe
tinere, scrofițe și purcei”.
–NECULAI ȘELARU
devin inevitabile. Vierul solitar – adult
ori „capital” – începe prin a-și izgoni
potențialii concurenți, mai întâi
printr-o atitudine amenințătoare,
zbârlindu-și coama alcătuită din peri
AUGUST 2017 | 7
Ierarhie și dominanță
în lumea animală (II)

lungi și aspri, aplecându-și râtul ame-

nințător și, dacă e nevoie, scoțând și
pufnituri ori grohăituri la fel de ame-
nințătoare. De regulă, aceste manifes-
tări sunt suficiente pentru ca
adversarul, mai puțin dotat fizic, să se
retragă, adoptând o atitudine de su-
punere și de recunoaștere a puterii ce-
luilalt. Se va retrage din calea
acestuia, cu perii din coamă relaxați,
cu urechile lăsate spre înapoi și cu
coada între picioare. Astfel, evită o
confruntare fizică dură, care poate
duce la răniri grave.
Am avut prilejul ca, după ce am
doborât un vier de talie mare – 275 kg
neeviscerat – să descopăr, pe partea
laterală a corpului, o tăietură oblică
în lungime de 21 cm și adâncă de 9
cm, parțial cicatrizată, provenită, fără
îndoială, dintr-o încăierare mai veche.
Acest ultim aspect de comporta-
ment de dominanță și ierarhizare, în
cazul mistreților adulți sau bătrâni, se
referă strict la perioada de rut, identi-
ficându-se cu manifestările obișnuite
unei astfel de perioade, după care dis-
pare, nemaiavând obiect. Spre deose-
bire de ceea ce am relatat despre lup,
acest comportament nu tinde spre o ie-
rarhizare permanentă, excepție făcând
cel desfășurat de purcei și, mai apoi,
de godaci, din nevoia de a-și consolida
o poziție de durată în cadrul ciurdei.
Amintim că ierarhizarea scroafelor se
face fără o etalare a „recuzitei” de giat, cu eventuale măsuri punitive.
amenințari și agresiuni, dar este dura- Subordonarea femelelor în vârstă de
bilă. În rest, ca și în cazul lupului, o ati- un an față de cuplul parental este una
tudine ostil-agresiv-periculoasă pentru acceptată pașnic și firească. În timpul
un individ poate fi inhibată de una de creșterii puilor din anul în curs, tine-
supunere din partea celuilalt. rele vulpi din generația anului prece-
dent vor participa la asigurarea hranei
VULPEA „nepoților” lor, alături de părinții
Deși face parte din familia Cani- acestora și ai lor. După creșterea până
dae, vulpea nu trăiește în haite, dar la starea de independență a puilor,
poate forma grupe sociale de tip fami- vulpile tinere („mătușile”) vor fi înde-
lial, fapt dependent direct de oferta părtate din teritoriul parental, iar
trofică a teritoriului. Altfel spus, locul lor de „mătuși – ajutătoare” va
într-un mediu cu resurse de hrană mo- fi preluat în anul următor de femelele
deste, vulpea trăiește în cuplu, iar în provenite din generația anului în curs.
cele cu resurse variate și bogate, poate Acestea au fost câteva exemple de
forma mici grupe familiale, alcătuite relații de dominanță și ierarhizare în-
din 7-8 indivizi. În astfel de grupe tâlnite la mamiferele din fauna noas-
intră mai ales femelele născute în anul tră vânătorească, impuse, de la o
precedent, care încă nu s-au împrăș- specie la alta, prin diferite grade de
tiat în teritoriu. Ele vor fi într-o poziție Altfel spus, în cazul intensitate a agresivității. Subiectul,
ierarhică de subordonare față de cu- acestui cuplu nu cum afirmam la început, este intere-
plul parental, care, în această situație, există un comportament sant, iar cunoașterea sa este impor-
este cuplul α, ca și în cazul lupului, permanent de menținerea tantă nu doar pentru cercetătorii
dar cu o influență mult atenuată. statutului privilegiat, cu etologi, ci și pentru vânători, pentru
Altfel spus, în cazul acestui cuplu eventuale măsuri punitive. care înțelegerea comportamentului
nu există un comportament perma- sălbăticiunilor este deosebit de utilă.
nent de menținerea statutului privile-
8 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Premisele unei discuții
raționale despre vânătoare
și vânători!
FRANK MUNTEANU
Nu sunt multe și nici subiectiv susținute. Sunt doar câteva, sunt reale și se impun a fi
sistematizate, pentru a fi reținute, însușite și difuzate de vânători în rândul
nevânătorilor bine intenționați. Nu și a celor potrivnici vânătorii și intereselor
naționale în domeniul cinegetic.
În opinia noastră, aceste premise
pot fi prezentate astfel:
1 Fauna cinegetică a fost și tre-
buie acceptată, în continuare,
ca resursă naturală regenerabilă, ad-
ministrată de stat, prin intermediul
organizațiilor vânătorești și a membri-
lor acestora, pe cheltuiala lor privată.
România nu este cea mai bogată țară
din Europa, ca să-și permită să neso-
cotească exploatarea acestei resurse.
De ce ar face-o, spre deosebire de
toate țările europene și aproape toate
țările din lume?
2 Vânătoarea, de fapt activitatea
de prelevare, sustenabilă și se-
lectivă, a unei cote de recoltă din po-
pulațiile speciilor locale de faună
cinegetică, este o activitate tradițională,
apreciată ca cea mai veche a omenirii.
Deloc întâmplător, UNESCO a recunos-
cut anumite modalități de practicare a
vânătorii ca făcând parte din patrimo-
niul cultural universal al omenirii.
3 Vânătorii nu sunt simpli deți-
nători, purtători și utilizatori
de arme de vânătoare, ci ei obțin
acest drept după o pregătire teoretică
și practică de minimum un an și ab-
solvirea unui examen de vânător, sus-
ținut în fața unei comisii mixte în care
reprezentanții statului sunt majori-
tari. În plus, ei sunt obligați să res-
pecte atât reglementările în vigoare,
cât și prevederile Codului de Etică Vâ-
nătorească.
4 Cotele de recoltă și structura
acestora la unele specii sunt
stabilite, cu respectarea principiului
precauției, de reprezentanții oficiali ai
administratorului statului în dome-
niul cinegetic, nicidecum gestionari
sau vânători direct interesați de nive-
lul acestor cote. Prin cotele de recoltă
aprobate, administratorul urmărește,
în principal, realizarea și conservarea
echilibrului ecologic în habitatele fau-
nei cinegetice.
5 Prin valorificarea cotelor de re-
coltă, cât mai avantajos econo-
mic, gestionarii fondurilor cinegetice
urmăresc recuperarea unei părți din
cheltuiala efectuată în scopul ocrotirii
și îngrijirii faunei cinegetice. Diferența
dintre cheltuieli și venituri este supor-
La zi ACTUALITATE
tată din „buzunarul” gestionarilor, al
membrilor vânători în cazul asociațiilor
vânătorești, în condițiile în care aceștia
mai alimentează, cu miliarde de lei, și
bugetul public (prin tarife de gestio-
nare, impozite pe venitul din activități
economice desfășurate cu caracter ac-
cesoriu, impozite pe salarii etc.).
6 Dacă nu ar exista organizațiile
vânătorești și vânătorii, statul
ar trebui să angajeze profesioniști pen-
tru extragerea surplusului populațio-
nal și menținerea echilibrului ecologic,
dar exclusiv pe cheltuială publică.
Numai luând în considerare aceste
6 (șase) premise, se poate purta o dis-
cuție rațională pe linie de protecție și
conservare echilibrată a populațiilor
locale de faună cinegetică, inclusiv în
cazul speciilor protejate prin lege.
Pozițiile extremiste, neștiințifice și
contrare interesului societății umane
și interesului național în materie, nu
pot avea, în final, decât efecte con-
trare dorinței de protecție și conser-
vare echilibrată a populațiilor locale
de faună cinegetică, în efective viabile
și structuri normale, viguroase, sănă-
toase și sălbatice.
AUGUST 2017 | 9
 DE SEZON Vânătoare

La prepelițe
MAC
Finalul lui august a mai domolit puțin căldurile aprige aduse de vremea caniculară iar
deschiderea la prepelițe a dat practic semnalul începerii noului sezon de vânătoare.
Pe câmpuri, datorită secetei prelungite, o parte din recolte erau deja adunate. Altele
rămăseseră să mai adune din căldura soarelui foarte darnic, alături de speranța unor ploi
de vară care să aducă un pic de umezeală în sol și să învioreze verdele pal al vegetației.

Ș
irurile de porumb, intercalate
printre parcelele mici de trifoi
și lucernă, ofereau condiții
bune de hrană și adăpost, iar loturile
rămase necultivate, pârloagele, ajutau
la crearea mozaicului de micro-habi-
tate, prielnice prepelițelor.
La mijloc de Gustar
Ca în fiecare an, la acest timp din
luna lui Gustar, am ieșit pe întinderea
câmpurilor din apropierea luncii Ar-
geșului. Aici, înainte de deschiderea
sezonului, ascultasem cântecul pitpa-
lacilor pe locurile proaspăt secerate.
Ne-am răspândit pe prima parcelă
și am înaintat în linie, la 20-30 de
metri unul de celălalt, ținând perma-
nent contactul vizual cu vânătorii pe
ambele laturi. Aveam să parcurgem
lot după lot, revenind, tot în linie, pe
un culoar alăturat. Un câine dresat
poate fi de mare ajutor pentru că va
scotoci terenul pe îndelete și va ridica
cu siguranță mai multe păsări decât
vom reuși noi prin simpla deplasare.

Primii pași, primele focuri

La intrarea pe parcelă, de regulă,
săltăm prepelițe chiar în primii metri de
la margine, apoi urmează o perioadă de
„liniște”, când prepelițele se deplasează
probabil pe picioare prin vegetația mă-
runtă. Te pot lua însă, în orice moment,
pe neașteptate, iar dacă a zburat una,
de cele mai multe ori vor mai fi și altele
care se vor ridica din imediata apro-
piere. La capătul parcelei atenția tre-
buie sporită. Aici se concentrează
prepelițele care s-au mișcat printre ier-
buri. Când linia vânătorilor se apropie,
se vor ridica toate deodată, mai ales
dacă terenul ce urmează este lipsit de o
vegetație care să ofere adăpost.
10 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
 Înaintam prin miriște și aveam de
o parte pârloagă, o parcelă cu porumb
de cealaltă parte și un lot secerat la
capăt. Terenul părea promițător, iar
faptul avea să se adeverească destul
de repede. Câteva focuri de armă au
întrerupt pentru un timp liniștea locu-
rilor. Profitând de adăpostul și hrana
rămasă pe parcela cu miriște, prepeli-
țele se concentraseră aici. După focu-
rile de armă a urmat căutarea
păsărilor căzute, o treabă, adesea, nu
tocmai ușoară. Aici, ajutorul câinelui
de vânătoare este de mare preț, iar
șansa recuperării păsărilor împușcate
crește considerabil. Au trecut câteva
minute bune și am găsit toate prepe-
lițele căzute, după care am pornit mai
departe, spre capătul lotului…
La mijloc sau pe flanc
„Mărginașii” au de regulă șansa să
tragă mai multe focuri, deoarece păsă-
rile tind să zboare spre flancuri, dar la
parcela următoare posturile se schimbă,
astfel ca toți vânătorii să poată trece
prin pozițiile așa zis „avantajoase”. Nu
este neapărat o regulă, dar rotirea locu-
rilor în linia de vânătoare este o idee
bună, oferind fiecăruia șansa de a avea
în cătare mai multe păsări.
Echipamentul trebuie să fie ușor și
confortabil, adecvat temperaturilor ri-
dicate, de sezon. Dimineața, pe rouă,
prefer cizmele din cauciuc, după care
GASTRONOMIE VÅN~TORESC~
PREPELIȚE LA GRĂTAR
CU LĂMÂIE ȘI PĂTRUNJEL
NANA NINA
Vânatul a constituit dintotdeauna o ocazie specială pentru ca
bucătarii șă-și etaleze măiestria, iar mesenii să se bucure de
gustul deosebit al preparatelor. La început de Gustar,
prepelițele, gătite pe grătar, pot oferi un prilej special pentru
o masă cu prieteni și invitați aleși.
trec la o pereche de ghete ușoare,
înalte, care protejează glezna și oferă
un suport bun piciorului. O pălărie cu
boruri largi sau o șapcă ne va proteja
de soare, iar o bandă portocalie, la co-
zoroc sau la mânecă, va fi punctul vi-
zibil, de neconfundat, pentru
avertizare și protecție. Să nu uităm, că
vara, pe teren, căldura poate juca feste
vederii, așa că o măsură de siguranță
în plus va fi întotdeauna binevenită!
Furați de farmecul partidei și de
frumusețea locurilor, nici nu am rea-
lizat când a trecut timpul dimineții.
Soarele se ridicase deja spre înalturi
și era timpul să ne retragem, lăsând
gândul să ne poarte deja spre urmă-
roarea partidă. Căldurile persistente
vor întârzia probabil plecarea prepe-
lițelor și astfel, poate, vom avea șansa
de a ne putea bucura de un sezon de
pasaj prelungit…!
Cantități necesare pentru patru
porții: 8-12 prepelițe, cu piele, bine
curățate, trei linguri de ulei de măs-
line, două linguri de ulei de arahide,
două linguri de muștar Dijon sau după
preferință, sucul unei lămâi stoarse,
două-trei linguri de vin alb, o linguriță
de taragon, sare și piper negru.
Preparare: puneți toate ingre-
dientele într-un castron și amestecați
bine marinata, adăugând sare și piper
după gust. Așezați prepelițele întru-
un vas larg, cu sosul marinat și un-
geți-le, să fie bine pătrunse. Acoperiți
vasul și lăsați-l la frigider, timp de
3-5 ore. Scoateți prepelițele și lăsați-
le ½ oră la temperatura camerei, apoi
puneți-le pe grătarul bine încins,
având grijă să le rotiți după 6-7 mi-
nute.
Lăsați-le să se rumenească bine
și apoi serviți-le pe un platou, garni-
site cu pătrunjel sau alte mirodenii,
după preferință. Un pahar de vin alb,
demisec/sec – pinot gris, sauvignon
blanc, va adăuga un plus de savoare
bucatelor. Poftă bună!
AUGUST 2017 | 11
 ECOLOGIE Biodiversitate
Cea de-a șasea extincție
masivă a animalelor 
BIANCA IORIATTI
Într-un studiu foarte alarmant, publicat pe 10 iulie în
Jurnalul Oficial al Academiei Naționale de Stiințe din
Statele Unite, un grup de cercetători au ajuns la concluzia
că speciile de vertebrate de pe Terra au intrat într-o fază
de recesiune masivă, atât ca număr de animale, cât și ca
areale. Pentru a defini pierderea faunei, oamenii de
știință folosesc termenul de „anihilare biologică”,
fenomen care ar putea avea urmări catastrofale, atât
pentru ecosisteme cât și pentru societatea umană.
12 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
C
hiar din anul 2015, doi dintre
autorii actualului studiu, Ge-
rarado Ceballos și Paul
Ehrich, își manifestau îngrijorarea pe
tema eroziunii biodiversității. Calcu-
lând cum disparițiile speciilor au fost
multiplicate de 100 de ori din anul
1900, un ritm fără egal de la dispari-
ția dinozaurilor de acum 66 de mi-
lioane de ani, cercetătorii atrăgeau
atenția asupra faptului că planeta
noastră se confruntă cu cea de-a șasea
extincție în masă.
De această dată, cercetătorii nu au
încercat să cuantifice declinul specii-
lor, ci declinul populațiilor, adică al
grupelor de animale care trăiesc pe un
teritoriu dat. „Accentul pus pe extincția
speciilor poate da impresia că biodiver-
sitatea terestră nu este amenințată în
manieră dramatică și imediată, ci a in-
trat doar într-un episod de eroziune
majoră, care ar putea fi combătut mai
târziu”, explică autorii. Din păcate,
opinia publică nu este conștientă de
gravitatea fenomenului de extincție
(două specii dispar anual), speciile
cele mai comune înregistrând scăderi
masive ale efectivelor, fără a fi însă
amenințate. Cercetătorii previn că
„dispariția populațiilor este un prelu-
diu la dispariția speciilor. O analiză de-
taliată a declinului efectivelor de
animale prezintă această problemă mai
clar și mai alarmant”.
Aceiași cercetători au întreprins
analize vaste privind jumătate din
speciile de vertebrate cunoscute, exa-
minând evoluțiile populațiilor pentru
27.600 specii de mamifere, păsări,
reptile și amfibieni tereștri, reparti-
zate pe cele cinci continente, luând ca
bază de date lista roșie a Uniunii In-
ternaționale pentru Conservarea Na-
turii (UICN), care reprezintă
inventarul mondial cel mai complet al
biodiversității. Aceștia au mai anali-
zat, în detaliu, 177 specii de mami-
fere, pentru care au avut la îndemână
date privind aria lor de repartiție din
perioada 1900-2015.
Concluzia la care au ajuns este
dramatică: 32% din speciile studiate
au cunoscut un declin evident al po-
pulațiilor și întinderii habitatului
acestora, iar mai multe specii de ma-
mifere, care nu se aflau în pericol în
urmă cu un deceniu sau două, sunt
acum pe cale de dispariție. De exem-
plu, în anul 2016, pe planetă au fost
evaluați doar 7.000 de gheparzi și
35.000 de lei africani (cu 43% mai
puțin decât în 1993), în timp ce popu-
lațiile de girafe au cunoscut o scădere,
de la 115.000 de exemplare în 1985,
la 97.000 de exemplare în 2015.
Toate continentele se confruntă cu
această „eroziune” spectaculoasă a
faunei, iar zonele cele mai vulnerabile
sunt cele de la tropice (Amazonia, Ba-
zinul Congo, Asia de Sud-Est) având
în vedere că aceste regiuni sunt și cele
mai bogate în faună. Nici regiunile
temperate nu au fost ocolite de feno-
menul degradării populaționale.
Dintre cele 177 specii de mami-
fere, cercetate detaliat în studiul men-
ționat, aproape toate au pierdut cel
puțin 30% din areal, începând cu anul
1900, iar 40% au pierdut peste 80%
din acesta. Cercetătorii estimează că
peste 50% din efectivele de animale
au dispărut în ultimii 40 de ani.
Cauzele acestei regresii sunt bine
cunoscute. În primul rând, acestea
Motoarele ultime ale
celei de-a șasea
extincții masive sunt mai
puțin menționate. Este
vorba despre supra-
popularea umană, legată
de o creștere continuă a
populației și un supra-
consum, practicat în
special de către cei bogați.
Eroziunea speciilor
antrenează consecințe în
lanț asupra ansamblului
ecosistemelor, precum și
impacturi economice și
sociale nefaste pentru om
sunt imputabile pierderii și degradării
habitatelor din cauza agriculturii in-
tensive, exploatărilor forestiere, urba-
nizării sau extracțiilor miniere. Pe
locul doi se situează supra-exploata-
rea speciilor prin vânătoare, pescuit și
braconaj, poluarea, extinderea specii-
lor invazive, bolile și, mai recent, în-
călzirea climei.
„Motoarele ultime ale celei de-a
șasea extincții masive sunt mai puțin
menționate. Este vorba despre supra-
popularea umană, legată de o creștere
continuă a populației și un supra-con-
sum, practicat în special de către cei bo-
gați. Eroziunea speciilor antrenează
consecințe în lanț asupra ansamblului
ecosistemelor, precum și impacturi eco-
nomice și sociale nefaste pentru om”,
iar ca termen de acțiune, nu am mai
dispune decât de o mică fereastră, de
două, maxim trei decenii.
Conform cercetătorilor, principa-
lele măsuri care trebuie luate imediat
în considerare, pentru a încetini cea
de-a șasea extincție în masă a faunei,
constau în reducerea creșterii popula-
ției umane și a consumului, utilizarea
tehnologiilor mai puțin distructive
pentru mediu, precum și sprijinirea
țărilor mai puțin dezvoltate în menți-
nerea habitatelor naturale și în pro-
tecția biodiversității.
AUGUST 2017 | 13
CERCETARE

Din nou despre problema

ursului în România
NECULAI ȘELARU

L
a această concluzie pare să fi
ajuns și decidenții Ministerului
Mediului, care au organizat
trei consultații publice pe această
temă, cu persoane mai mult sau mai
puțin interesate în chestiune, de
teama de a nu mai lua decizii greșite,
criticabile public, în buna lor intenție
declarată, de soluționare rațională a
problemei actuale, anticipate de noi.
Fiindcă problema în care ne găsim,
generată de conservarea celei mai
mari populații destructurate de urși
din Europa în cea mai mare densitate
din lume, cu foarte multe exemplare
cu comportament deviat și pagube
plus accidente nemaiîntâlnite în așa
măsură, a fost anticipată de noi încă
din 1995 și sesizată în mod repetat
decidenților în materie, pe parcursul
celor 21 de ani, din dorința evitării si-
tuației la care s-a ajuns acum și a dez-
baterilor actuale contradictorii pe
marginea acesteia.

Repunere în temă
Problema prejudiciilor produse de
suprapopulația de urs din România,
crescătorilor de animale, agricultorilor
și vânătorilor, în condițiile degradării
tot mai accentuate a habitatului tradi-
țional al speciei și a pierderii treptate
a caracterului de sălbăticiune și fricii
față de om, a fost exacerbată din anul
2016, anul în care, din motive și/sau
interese de neînțeles, a fost decisă sis-
tarea vânării unui număr, și așa prea
mic, de urși. Prea mic în raport cu spo-
rul natural înregistrat de populația su-
pranumerică de urși de la noi din țară
(4,3%, calculat ca medie multianuală
pentru perioada 1950-2017).
Foto: MUGUREL DRĂGĂNESCU

Dincolo de orice fel de discuții con-

tradictorii, purtate pe seama vânării se-
lective a unui număr limitat de urși, se
pune acut problema prevenirii pagube-
lor, accidentelor și omuciderilor produse
de aceștia, nu doar a extragerii urșilor
„problemă” sau a „relocării problemei”.
Urs mort, prins în laț Se pune astfel problema eliminării cau-
zei, nu doar a soluționării, punctuale și
Problema ursului în țara noastră, similară problemei de moment, a efectului acesteia.
implicate de prezența altor carnivore strict protejate în În opinia noastră, o altă soluție ra-
efective și densități nemaiîntâlnite în alte țări din Europa țională și eficientă de soluționare res-
și lume (lup, râs și pisică sălbatică), constituie o realitate ponsabilă a problemei nu există,
care se cunoaște, nu este cazul să o mai trecem sub rămânând deschisă doar stabilirea nu-
tăcere și nici să încercăm să o abordăm sectar. mărului, locului și metodelor de vână-
14 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
toare acceptabile, pentru prelevarea
selectivă a urșilor problemă și a celor
supranumerici, ultimii din categoriile
de sexe și vârstă preponderente, în in-
teresul reinstaurării structurii natu-
rale a populației și a caracterului de
sălbăticiune, cu teamă față de om, a
exemplarelor de urși habituanți. Iar
acest deziderat este, așa după cum se
va vedea, realizabil.

Vinovății trecute și prezente

Populațiile locale de urși, ca orice
alte populații de faună de interes ci-
negetic, au fost și se impun a fi consi-
derate, în continuare, resurse
naturale regenerabile, care în Româ-
nia au fost exploatate cu mare precau-
ție, mai mult decât sustenabil, din
1953 până nu demult. În țara noastră,
spre deosebire de multe alte țări eu-
ropene în care ursul a fost considerat
indezirabil și exterminat, acesta s-a
Foto: MUGUREL DRĂGĂNESCU

bucurat de protecție consecventă, de

regulă exagerată, și a proliferat până
peste capacitatea de suport (hrănire)
a habitatelor naturale, tocmai datorită
politicii precaute a administratorului
statului în materie și a susținerii și
aplicării acestei politici de gestionarii
fondurilor cinegetice, prin vânători, în
principal, pe costurile lor private.
După 1990, mai întâi prin braco-
naj până în 1996, apoi prin unele exa-
gerări locale, populația de urs a fost
treptat destructurată pe sexe și clase
de vârstă, ca urmare a extragerii cu
prioritate, inclusiv din considerente
economice, a masculilor dominanți.
La această gravă greșeală de manage-
ment acceptată, ca să nu spunem sti-
mulată de autoritate, s-a adăugat
hrănirea complementară din abun-
dență, practicată atât toamna cât și
primăvara, pentru atragerea urșilor la
observatoare, ceea ce a condus, cu
certitudine, la o anumită creștere a
prolificității ursoaicelor și la obișnui-
rea urșilor cu omul.
Împreună, cele două măsuri gre-
șite de management cinegetic aplicate
în materie de urs au condus la instau-
rarea unei dezordini sociale nedorite
și la schimbări aparent surprinză-
toare, anticipate de noi, de comporta-
ment deviat al urșilor, cu urmări
directe în sporirea pagubelor produse
de aceștia și a atacurilor lor aparent
nejustificate asupra omului.
Vinovați de determinarea acestei
situații nedorite, în egală măsură de
gestionari și protecționiști, rămâne
doar autoritatea decidentă în materie,
fiindcă s-a lăsat influențată, în luarea
deciziilor, de pretinși sau reali oameni
de știință, motivați probabil financiar
pentru a susține exploatarea incorectă
a resursei din punct de vedere al nu-
mărului de urși aprioric repartizați
pentru extragere, dar și ale locațiilor
subiective și al condițiilor de vânare
insuficient de clar stabilite.
De curând, aceeași autoritate pu-
blică, printr-o parte dintre aceiași deci-
denți din ultima perioadă, au sărit din
extrema acceptării inconștiente, delibe-
rate și/sau tacite a împușcării prepon-
derente a urșilor masculi dominanți, cu
toate urmările nedorite deja schițate, în
cealaltă extremă, a interzicerii de facto
a vânării urșilor. Reprezentanții auto-
rității consideră probabil că prin
această noua poziție adoptată în pro-
blema urșilor, pot trece în neobservare
sau pot minimaliza vinovățiile lor din
trecut. Vinovății iertate până acum, dar
care nu se pot uita, fiindcă noi, cei care
am anticipat situația și i-am avertizat în
scris și public cu privire la împărțirea
apriorică strâmbă a cifrelor de inter-
venție și la condițiile neclare de împuș-
care, ce au permis extragerea nelegală
a urșilor masculi dominanți, nu putem
trece cu vederea situația defavorabilă
în care s-a ajuns, atât pentru gestionari
și vânători, cât și pentru urși.
De răspuns pentru greșelile lor tre-
cute și actuale, nu credem ca funcțio-
narii publici și demnitarii vinovați să
răspundă vreodată. Miniștrii vin și
pleacă când se decide politic acest
lucru, dar funcționarii atehnici
rămân, cu toate năravurile lor, parcă
amplificate de la o generație la alta.
Sperăm, însă, ca măcar acum să înțe-
leagă situația în care au condus popu-
lația de urși din România și să accepte
propunerile noastre, raționale, efi-
ciente și responsabile, de soluționare
a problemei aflată în dezbatere.
Posibilități de soluționare
a problemei
Extinderea arealului tradițional al
ursului în România, spre zonele de
mai joasă altitudine și spre localități,
ca și localizarea unor exemplare în
câmpul cultivat agricol, sunt, fără
doar și poate, urmările creșterii efec-
tivelor și a degradării de necontestat
a habitatelor specifice. Creșterea efec-
tivelor speciei este reliefată și de nu-
mărul foarte mare de pui și exemplare
juvenile, în raport cu numărul exem-
plarelor mature. Această situație, care
evidențiază o suprapopulație de urs în
creștere numerică, nu mai poate fi ac-
ceptată, din cauza sporirii prejudicii-
lor și accidentelor, inclusiv
omuciderilor, produse de urși. Mai
ales în condițiile în care dezdăunările
acordate sunt doar parțiale și sunt
acoperite, în mod exclusiv, din buge-
tul public, nicidecum din buzunarul
AUGUST 2017 | 15
Din nou despre
problema ursului
în România
celor vinovați de prezentarea sau lua-
rea deciziilor greșite, care au condus
la situația inacceptabilă prezentată.
Susținem că dezdăunările sunt doar
parțiale, fiindcă nu cunoaștem să fi
Foto: MUGUREL DRĂGĂNESCU
fost dezdăunate vreodată, în vreun
fel, familiile oamenilor uciși de urs
sau cetățenii mutilați.
Așadar problema, din ce în ce mai
acută a urșilor, trebuie luată în serios
și stopată sau soluționată cât mai re-
pede. Altfel vom ajunge să exacerbăm
dezbaterile publice în contradictoriu
și să bănuim interese oculte în spatele
indeciziei autorității publice de a
tranșa problema.
Metodele neletale, printre care re-
locarea, hrănirea complementară și
administrarea de contraceptive, nu
sunt eficiente, așa cum nici turismul
cinegetic, care contribuie la obișnui-
rea în și mai mare măsură a ursului cu
omul, nu este o soluție demnă de luat,
la acest moment, în considerare.
Nici simpla extragere a urșilor pă-
gubitori, chiar mult mai operativă
decât a fost până acum, nu poate so-
luționa decât situații punctuale, de
moment, ale problemei, atâta timp cât
cauza rămâne suprapopularea și
destructurarea, cu implicațiile nedo-
rite ale acestora asupra comporta-
mentului social al ursului și deviat
față de om al acestuia.
Așadar, factorii decidenți din Mi-
nisterul Mediului trebuie să ia „taurul
de coarne” și să accepte ideea reduce-
rii populației de urs până la nivelul
capacității de suport a habitatelor tra-
diționale, prin metode care să permită
restructurarea cât mai apropiată de
cea naturală, pe sexe (1:1) și clase de
vârstă, dar, în același timp, și resălbă-
ticirea (sperierea) urșilor.
Dacă factorii decidenți din Ministe-
rul Mediului nu se vor mai lăsa influ-
ențați de „iubitorii de urși”, ci de
interesul național al soluționării pro-
blemei, acceptând susținerile noastre,
atunci s-ar putea atinge țelul manage-
mentului populației de urs din Româ-
nia enunțat, în mod concis, astfel:
populații viabile de urs, normal (natu-
ral) structurate pe sexe și clase de vârstă,
viguroase, sănătoase și sălbatice, în echi-
libru cu celelalte populații de specii cine-
getice pradă și cu celelalte elemente ale
habitatului specific, plafonate la un
nivel suportabil și acceptat de producă-
torii agricoli din mediu rural și de cei-
lalți utilizatori ai mediului înconjurător.
16 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Cât să fie nivelul urmărit al efecti-
velor de urs, într-o structură normală
pe sexe de (1:1) și clase de vârstă (pi-
ramidă cu vârful la 20-25 ani), și care
să fie metodele de vânătoare prin care
să se asigure extragerea selectivă a ur-
șilor problemă și aleatorie a surplusu-
lui populațional, din categoriile de
vârstă și sex predominante, precum și
resălbăticirea urșilor obișnuiți cu
omul, rămân aspecte ce urmează a fi
stabilite prin planul de management
și/sau prin reglementări tehnice clare
ale autorității, a căror aplicare să fie
verificabilă oricând pe teren și în do-
cumente.
Noi ne-am permis să sugerăm doar
metoda „la pândă” pentru extragerea
exemplarelor problemă, la locul unde
produc pagube, și metoda „la goană”
pentru extragerea aleatorie a surplusu-
lui populațional toamna, îndeosebi în
locurile unde se produc concentrări și
prejudicii inacceptabile, mai ales din
afara arealului tradițional. Interzicerea
sau penalizarea drastică a împușcării
urșilor de mari dimensiuni, printr-o
politică inteligentă de prețuri, ar în-
tregi pachetul de măsuri ce s-ar putea
lua în considerare, pentru o protecție
și conservare reală a unei populații ce
se dorește restructurată și resălbăticită,
de urs brun, în România. Acesta ar fi
interesul nostru național, care ar trebui
să coincidă cu interesul internațional,
deși țările care nu au problema ursului,
fiindcă l-au exterminat la ei acasă, do-
resc să-l conserve „în situ”. Adică la noi
și în țările în care a fost lăsat să viețu-
iască împreună cu omul, dar exclusiv
pe costurile acestor țări, ceea ce nu
este deloc corect și moral.
Altfel?
Altfel, dacă se va persista în gre-
șeala conservării unei suprapopulații
de urs brun, fără posibilitatea vânării
populații viabile de
urs, normal (natural)
structurate pe sexe și clase
de vârstă, viguroase,
sănătoase și sălbatice, în
echilibru cu celelalte
populații de specii
cinegetice pradă și cu
celelalte elemente ale
habitatului specific,
plafonate la un nivel
suportabil și acceptat de
producătorii agricoli din
mediu rural și de ceilalți
utilizatori ai mediului
înconjurător.
și/sau a valorificării urșilor vânați,
efectul politicii în materie va fi, cate-
goric, contrar celui dorit. Aceasta din
cauza atragerii adversității populației
rurale și măsurilor revanșarde din par-
tea acesteia, precum și a indiferenței
vânătorilor, în condițiile în care ursul
nu se va mai vâna. Suprapopularea ha-
bitatelor specifice cu urși va conduce,
în final, și la degenerarea aceste popu-
lați, din punct de vedere fizic și com-
portamental, în condiții de hrănire
precară, neliniștire continuă și insufi-
ciența adăpostului natural adecvat.
Concluzie
Nu este imposibil de revenit cu pi-
cioarele pe pământ în privința protec-
ției și conservării unei populații
viabile, de excepție, de urs brun în
România. Numai că decidenții în ma-
terie ai autorității publice centrale de
protecția mediului, actualmente ai
Ministerului Mediului, vor trebui să
dovedească faptul că se pot ridica de-
asupra tuturor intereselor, în princi-
pal financiare, ale așa-zișilor
protecționiști ai faunei sălbatice și
mediului înconjurător, precum și ale
vânătorilor, ceea ce le-ar permite să
adopte o politică rațională de mana-
gement cinegetic responsabil în mate-
rie de urs brun în România.
Decidenții Ministerului Mediului
știu categoric și, cu siguranță, pot,
dacă doresc și nu iau în considerare
susținerile eronate ale unor persoane
ignorante sau interesate în materie,
din țară și din străinătate, să soluțio-
neze, cu precauție și responsabilitate,
problema ursului de la noi. Rațional,
fără jumătăți de măsură și fără soluții
de compromis, admițând că omul tre-
buie considerat mai presus decât
ursul, pentru a putea conviețui pe mai
departe, într-un mod neconflictual,
împreună.
 Glonț MUNI}IE

Speed Tip Proffesional,

glonțul RWS pentru
distanțe mari
MATEI TĂLPEANU
2
Am prezentat recent, în această revistă, glonțul netoxic
cu fragmentare rapidă RWS Evo Grreen, cu miez din
cositor, despre care, în Catalogul Frankonia 2016/2017,
am găsit date privind viteza și energia numai până la
distanța de 100 m. În luna martie 2017, RWS a început să
vândă noul glonț cu fragmentare parțială, numit Speed
Tip Professional, destinat vânătorii la mare distanță.
1
ție de RWS. De fapt, firma a produs
noul model doar în câteva calibre: .308
Win., .30-06, /300 Win.Mag., toate trei
de 165 grains, și .338 Lapua Mag. de
250 grains.
Grafica RWS din Fig. 2 ne arată o
secțiune longitudinală prin noul model:
vârful Speed Tip, cu un mic orificiu cen-
tral ce va provoca expansiunea inițială
a miezului mai moale din treimea ante-
rioară, oprită de piedica internă formată
de cămașa tip H-Mantel, dincolo de care
cele două treimi de miez mai dur își
continuă înaintarea prin corpul vânatu-
lui, închise în mantaua ce devine, spre
bază, tot mai oblică. Baza tronconică
asigură stabilitatea în zbor și precizia la
mare distanță. Mantaua este din oțel,

Î
n revista Deutsche Jagd Zeitung nr.
3/2017, la pag. 120, a apărut un
articol cu titlul (tradus de noi)
Optim pentru focuri trase la mare dis-
tanță, semnat pd (Peter Diekmann),
care a fotografiat și cutia originală de
cartușe cal. .30-06 și cele două cartușe
alăturate (Fig. 1). Pe colțul din stânga
sus al cutiei, pe un dreptunghi roșu,
este tipărit „BASED ON H-MANTEL
3 4
5 lovi, apoi începând expandarea ce pre-
TECHNOLOGY”, iar jos, sub calibru,
este indicată greutatea glonțului: 10,7
g/165 grains.
Am dat aceste detalii, vizibile și pe
fotografie, fiindcă autorul german, care
a împușcat în Norvegia doi reni în sep-
tembrie 2016, deci cu câteva luni îna-
inte de lansarea noului model pe piață,
menționează numai distanța de circa
150 metri, nu și calibrul pus la dispozi-
mai subțire în treimea anterioară, ce se
va fragmenta și va provoca o cavernă în
carnea vânatului, și tot mai groasă în
partea terminală, ce va da orificiu de ie-
șire. La exterior, oțelul este nichelat,
pentru a micșora frecarea cu țeava.
Aceste explicații nu le-am găsit în
articolul din nr. 3/2017 al revistei DJZ,
ci într-o reclamă publicată de RWS în
nr. 5/2017 al revistei, la pag. 64. Reve-
nim la articolul din nr. 3, unde Fig. 3
prezintă fotografía unui calup de săpun
balistic secționat după ce a fost străbă-
tut, la distanța de 300 metri, de un
glonț cal. 30-06.. În Fig. 4, secțiunea
este făcută printr-un calup străbătut la
distanța de 350 metri de glonțul cali-
brului .300 Win.Mag., cu o cavernă res-
pectabilă. În Fig. 5 se arată graficul,
oferit tot de RWS, cu noul model de
glonț în 3 poziții: întreg, înainte de a
cedă fragmentarea, urmată de restul
corpului înaintând spre ieșire. De notat
că vechiul H-Mantel a fost creat tot de
RWS, în anul 1933, continuând să
apară și în prezent, cu mantaua acope-
rită de cupru.
AUGUST 2017 | 17
 DIN TEREN
îl cunoaștem pe numele de Costică,
un om molcom, cu un bun-simț așe-
zat, plin de iubire pentru animale, na-
tură și oameni. Locurile de adăpare și
de hrană sunt periodic alimentate, iar
vânătorile sunt făcute cu mare cum-
pătare. Vă spun toate acestea pentru
a înțelege că doar într-un astfel de loc
liniștit s-ar fi putut întâmpla cele ce
urmează a fi istorisite.
O zi toridă din această vară, în
care ploaia a fost tare zgârcită cu bă-
nățenii. Puiu și Dominic au fugit de
căldura Timișoarei și s-au lăsat îmbră-
țișați de umbra codrului Hodoșului.
Chiar și acolo, seceta a uscat iarba, iar
aerul cald al zilei era risipit de adierea
leneșă a vântului prin pădure, ase-
meni căldurii ridicate din gura cupto-
rului. Măcar clipele înserării și ale
zorilor aduceau răcoarea mult tânjită.
În aceste câteva ore de crepuscul se
întâmplă toate minunile din pădure.
Seara, târziu, cei doi se îndreptară
spre Tudora, una din trecătorile unde
este loc de hrănire și de adăpare. Pașii
refuzau să fie tăcuți, strigând cu uscă-

Micul vânător tura frunzelor și uscăciunea pământu-

lui. Micul Dominic își urma mentorul,
întrebându-l aproape neîncetat, cum
Text și fotografie MARIA SĂVULESCU și de unde or să apară purceii. La un
moment dat, din deșis se auzi zgomot.
Clipele copilăriei sunt dintre cele mai colorate, mai vii și Cei doi se opriră, micul Dominic ră-
proaspete în memorie. Sunt adeseori uimită de claritatea mase nemișcat în umbra lui Puiu, el
imaginilor ce îmi vin în minte atunci când retrăiesc știa că în astfel de momente trebuie
amintiri din copilărie. Paradoxal, când suntem mici, abia să taci și să aștepți pentru a observa
ne dorim să creștem, iar atunci când o facem, trăim la mișcarea vânatului și a lua cea mai
intensitate maximă prin amintirile din copilărie și prin bună decizie. Din tufe apăru, la nici
experiențele copiilor și nepoților noștri. zece metri, o scroafă imensă care în-
cepu, neliniștită, să își frece amenin-

D
ragostea pentru natură, șoap-
tele pădurii, clipocitul apei,
cântul păsărilor, glăsuirea co-
coșului de fazan, brăhnitul căprioru-
lui, respirația apăsătoare a tura și vietățile ei. Este un fond de vâ-
mistrețului, boncănitul cerbului și su-
netul nervos al copitelor ce scurmă
pământul, foșnetul metalic al frunze-
lor de sorg stârnite de adierea liziere-
lor, troncănitul căruței ce ne duce în
teren, mirosul vulpii doborâte de
focul de armă, uitătura speriată a ie-
purelui… toate îmi sunt proaspete în
minte. Noi experiențe se adună, una,
încă una, toate frumoase, toate unice
în felul lor și, cu toate acestea, nu pot
egala pe cele din copilărie.
Așa le va vedea, peste ani, și
micul, acum, Dominic. Un puști sim-
patic de nici zece ani, cu părul bălai,
asemeni spicelor de grâu care, alături
de cei apropiați, îndragostiți și ei de
natură și vânătoare, se bucură de li-
bertatea zilelor de vacanță.
O astfel de zi, petrecută alături de
Puiu, mentorul lui într-ale naturii și
18 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
vânătorii, prin desișurile Hodoșului,
avea să-i aducă întâmplări neprețuite.
Hodoșul este un loc minunat, îngrijit
de oameni de suflet, care iubesc na-
nătoare din zona Banatului. Pădurile
dese adăpostesc minunate exemplare
de cerb lopătar, cerb carpatin, căprior,
mistreț, temutul lup, dar și vânat mai
mic, precum bursucul și vulpea.
Sălbăticiunile sunt liniștite și ve-
gheate de bunul pădurar, pe care toți
Așa le va vedea, peste
ani, și micul, acum,
Dominic. Un puști
simpatic de nici zece ani,
cu părul bălai, asemeni
spicelor de grâu care,
alături de cei apropiați,
îndragostiți și ei de natură
și vânătoare, se bucură de
libertatea zilelor de
vacanță”.
țător dinții.
Sunetul acela nu îl mai auzise ni-
ciodată, nu mai privise în ochi atât de
aproape o asemenea namilă neagră…
Inima îi bătea tare, să-i sară din piept.
Dar, ca un adevărat vânător, nu se
mișcă nici un pic. Puiu era în gardă,
cu arma pregătită, dacă s-ar fi repezit
namila nu ar fi șovăit. Dar sălbăticiu-
nea a ales să se întoarcă, să își cheme
purceii și să plece. „Puiu, am simțit că
îmi bate inima foarte tare”, îi spuse
Dominic. În minte îi rămăsese privirea
pătrunzătoare și sunetul dinților fre-
cați nervos.
Cei doi continuară drumul până la
observator, unde se urcară încet și
fără zgomot. Sosirea lor fu întâmpi-
nată de zborul unei perechi de po-
rumbei gulerați, ce se așezară pe o
creangă uscată. Micuțul încercă să ri-
dice binoclul pentru a-i privi mai bine.
Mișcarea, chiar și lentă, a mâinilor ce
ridicau binoclul, i-a făcut pe aceștia să
zboare. Nu trecură mult clipe și, agale
și leneș, apăru un căprior care, ajuns
la marginea bălții, stărui acolo minute
bune. Apa adusă de Costică este o bi-
nefacere în aceste zile secetoase.
La un moment dat, Dominic, ușor
deranjat, îi șpoti lui Puiu: „Mai vin
mistreții dacă nu se duce căpriorul?”.
Puiu nu îi răspuse, ci îl atenționă pe
băiat că din pădure se auzeau foșnete
și mișcare. Căpriorul, deranjat, poate
de cei doi din observator sau de zgo-
motul din pădure, deveni nervos. Nu
trecu mult și, din desiș, apăru o na-
milă neagră: un vier de peste o suta
cincizeci de kilograme. Se apropie de
locul unde mai devreme stătuse că-
priorul și începu să se scalde, tulbu-
rând apele. După câteva minute se
ridică și, adulmecând atent, se hotarî
să plece. Astfel, seara se încheie mi-
nunat pentru Dominic, care văzuse
atâtea….
O seară liniștită, dar scurtă, le
oferi celor doi prilejul unui somn
strașnic și, în zorii zilei, o luară de la
capăt. De această dată porniră înspre
Fundoane, alt loc așezat la îngemăna-
rea mai multor văi, loc grozav de tre-
cere pentru turmele de mistreți și
cerbi. Urmele pe care Puiu i le arătă
micuțului în noroiul din jurul locului
de adăpat veniră să susțină acestea.
Găsiră acolo o urmă imensă de cerb
carpatin. Dominic deja vedea cerbul
cu ochii minții. Reluară ritualul de
seara trecută și urcară, acompaniați
de cântul păsărelelor, spre înaltul ob-
servatorului.
Acolo, în acea dimineață, lui Do-
minic nu prea îi tăcea gurița, încă
fiind sub influența celor trăite în seara
precedentă. Puiu îl îndemnă să tacă
dacă dorea să vadă ceva. Copilul tăcu,
privind printre ramuri către locul de
hrănire. Deodată, din desiș, apărură
doi bursuci imenși. Se apropiară de
boabe aruncate pe jos și începură să
le macine tacticos. Și nu fură deloc
deranjați de prezența celor doi. După
câteva minute bune, în care bursucii
s-au înfruptat pe îndestulate, Puiu se
hotărî să coboare din observator. Zis
și făcut. Coborâră amândoi încet,
încet. Cei doi bursuci nici nu se sin-
chisiră…
Puiu și Dominic o luară încet către
cabana unde Costică îi aștepta cu
cafea și ceai, și unde micul „vânător”
povesti pe nerăsuflate cele trăite…
„Micul norocos”, o să îi spun de acum
înainte, alții stăruie săptămâni și
Foto: NECULAI ȘELARU

poate ani, și nu adună astfel de întâm-

plări. Dominc le trăiește pentru că iu-
bește natura și natura îl iubește la
rândul ei. Peste ani, va simți și aminti
aceste clipe la fel de proaspete, pre-
cum mirosul ierbii primăvara!
AUGUST 2017 | 19
 DE SEZON Combatere la răpitoare cu pene
Vânătoare la corvide
Text și fotografie CONSTANTIN RĂDAN
Luna lui Gustar oferă vânătorului mai multe variante,
printre care inspirate aventuri în lumea corvidelor, fie ele
ciori grive, grive sudice sau de semănătură, coțofene și
stăncuțe. Pentru vânători, luna august oferă posibilitatea
exersării tirului la zbor, atât la răpitoare cu pene, cât și, în
a doua jumătate a lunii, la vânarea prepelițelor, a
guguștiucilor și turturelelor. Și într-un caz și în celălalt,
atracția și farmecul tirului sunt similare. Dar să nu uităm
că nu tot ce zboară trebuie să ajungă în farfurie, de aceea,
să nu ocolim „combaterile” organizate, pentru că o
răpitoare cu pene mai puțin înseamnă mai mulți pui de
păsări și animale mici în viață, mai multe cuiburi ale
făzănițelor și potârnichilor nederanjate și, pentru noi, mai
multă mișcare în natură, pentru natură și sănătate.
20 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
F
ascinantul zbor al păsărilor a
provocat, din cele mai îndepăr-
tate vremuri, interesul pentru
studierea aprofundată a posibilităților
acestora. Leonardo da Vinci, un obser-
vator al acestor ființe ale naturii, a în-
cercat să făcă diferența între ridicarea
de la sol și zbor. Chiar și noi, vânătorii,
am sprijinit arma de tulpina unui
copac și am meditat uneori asupra mo-
dului în care aripile propulsează corpul
păsării. Poate ați observant și dvs. cum
curenții de aer le ajută la zbor. Pentru
că nu trebuie să fim indiferenți, deoa-
rece, cunoscâd aceste detalii, putem
realiza o lovitură eficientă.
Ar mai fi de remarcat faptul că
unele corvide sunt uneori și utile, având
un rol de protecție prin curățarea bio-
logică a pădurilor și livezilor, consu-
mând larvele unor insecte dăunătoare.
Pasiunea, între farmec și noblețe
Poți petrece cu satisfacție acele
momente prilejuite de îndeletnicirea
de care ești pasionat, utilizând timpul
liber pentru a-ți spori experiența de
vânător. Iar pe lângă echipamentul
propriu, arma și muniția pe care le
pregătești cu multă meticulozitate,
există, desigur, și nelipsita „raniță”, în
care aduni și multiple gânduri, impre-
sii și idei culese din teren. Pentru că,
citându-l pe Octavian Haragoș, din
utila lucrare plină de sfaturi pentru vâ-
nători, „mai întâi vânăm cu ochii și cu
mintea, contemplând natura și studiind
viața faunei”.
Nimic nu este mai plăcut acum,
vara, când de la matinalele ceasuri
cînd zorile nici nu s-au ivit și până la
mirosul de fân cosit clădit în căpițe,
alintat de răcoarea serii, natura îți
oferă partide plăcute de vânătoare, în-
cepând cu daunătorii cu pene, subtil
pretext pentru întâlnirile cu ortacii de
grupă, la o masă câmpenească, cât
mai aproape de răcoarea pădurii. Iar
pasiunea trebuie întotdeauna „așe-
zată la masă”, între farmecul și noble-
țea acestei milenare îndeletniciri.

Antrenament… de sezon
La ora 6 diminața, am pornit de la
oraș spre sud, către galbenul nesfârșit
al câmpiilor cu lanuri de grâu și orz,
amintind de culoarea aurită a rapiței,
toate pătate de bogate perdele verzi
de arbori și arbuști, unde, după spu-
sele paznicului de vânătoare, s-au
prăsit numeroase cuiburi de ciori
grive și de coțofene.
Judecând după informațiile furni-
zate de paznic, cu siguranță trebuie să
fi făcut oarecare constatări neplăcute cu
prilejul ieșirilor în teren, ocazie cu care
a observat câțiva pui de iepure morți,
cu ochii scoși și cu răni adânci pe corp.
Pagubele nu erau de neglijat. Combate-
rea la dăunătorii cu pene era binevenită
acolo, circumstanțele o cereau.
Ajunși la locul cu pricina, am con-
fecționat un camuflaj destul de reușit,
deloc sofisticat, mai degrabă inventat.
Este știut că fața și mâinile oricărui vâ-
nător, necamuflate, transmit pata de lu-
mină la mare distanță, așa că o mască
din plasă așezată pe față și o îmbrăcă-
minte adecvată elimină posibilitatea de
a-i fi sesizată prezența. Altfel, ciorile ori
coțofenele își iau zborul și pânda tre-
buie reluată în alt loc, în alte condiții.
Revenind la subiectul inventivită-
ții, fiecare am rupt câte o creangă mai
bogată în ramuri cu frunze dese și, ți-
nând-o în fața corpului, am înaintat,
cu precauție, cu mișcări lente, spre a
nu fi observați de vigilentele păsări.
Focurile de armă, slobozite la mai
puțin de 30-35 de metri, au redus nu-
mărul dăunătorilor cu pene. Tehnica
apropierii, combinată cu celelalte
forme de camuflare, au dat roade.
În final, „antrenamentul la zbor”,
în natură, la corvide, folosind alterna-
tiv pânda, apropiatul făcut cu precau-
ție și chiar atrape naturale, utilizând
câteva coțofene sacrificate, au consti-
tuit o reușită a ieșirii în teren, în com-
petiția cu aceste specii inteligente și
deosebit de greu de surprins.
AUGUST 2017 | 21
 POVESTIRI

Din tainele vânătorii

ȚIȚI
Mi-au rămas adânc imprimate, pe veci, în memorie, acele clipe când vânătorii se
adunau, de regulă, pe la marginea Pădurii Bârza, aflată în apropierea satului Bălănești
din Județul Buzău, iar dacă vremea nu îi gonea spre vreun adăpost, se așezau lângă
tulpina unui gorun umbros, unde noi, copii, nici nu mai respiram ascultându-le
poveștile, de regulă întâmplări mai hazlii petrecute pe la ultimele vânători din iarna
trecută, ori se sfătuiau ce să facă și cum va fi mai bine să se apuce de treabă, imediat ce
vor primi de la asociație hârtia pentru deschiderea sezonului de vânătoare și ce aveau
de făcut pentru aceasta.

L
a vânătorile lor participau, de
regulă, numai localnici și, ra-
reori, se mai încumeta să vină
vreun orășean, deoarece drumul era
destul de lung, fără să mai amintesc
de gropile și șanțurile care, mai ales
pe timp de noapte, erau adevărate
capcane. Pe de altă parte, odată in-
trați în pădure, deplasarea se făcea în
cea mai perfectă ordine, numai pe jos
și în ritmul impus de organizator. Ori,
orășenilor nu le convenea deloc acest
efort, cu care nu prea erau ei obiș-
nuiți. Așa că, grupa vânătorilor era
completată numai de armăsarul pădu-
rarului, care era obișnuit să tragă
targa de crengi până la gara din Pâr-
scov, având pe ea mistreții împușcați
și eviscerați cu mare grijă pentru ca,
nu cumva, să-i respingă la recepția de
la „frigider”.
Așa cum ne simțeam noi, eram si-
guri că reprezentam partea cea mai
importantă a trupei deoarece, așa
cum eram învățați de la instructajele
anterioare. Vânătorii urcau pieptiș
către creasta dealului înalt și destul de
abrupt, având ca destinație trecătorile
bine cunoscute de ei și, bineînțeles,
preferate de mistreți, pe unde, de re-
gulă, dispăreau în negura pădurii.
Practic, semnalul începerii vânătorii
ne era adresat numai nouă, pentru
a-i asmuți pe câini concomitent cu slo-
bozirea lor. Deci, nu atunci începea
practic vânătoarea?
În tot acest timp, la fel de grijulii
pentru a nu produce absolut nici un
zgomot, noi copiii, țineam strâns sfo-
rile cu care erau legați cei patru câini
pe care-i struneam cu mare atenție,
pentru ca nu cumva să se muște ori să
latre, deoarece erau și ei încordați de
emoția începerii vânătorii pe care o
presimțeau apropiindu-se. Drept ur-
mare, ne repartizam fiecare spre locu-
rile știute, după care legam câinii și
ne odihneam pe vreo buturugă, mân-
gâindu-l cu drag pe dulăul de care
răspundeam, însă având urechile ciu-
lite, în așteptarea binecunoscutului
22 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
semnal dat de organizator, care sufla
cu nădejde pe țeava armei.
Pentru a nu ne omite cumva din
planurile lor, aveam mare grijă ca să
luăm cu noi, de acasă, cârpele din
bumbac, încă îmbibate cu uleiul de
uns armele, ținându-le la vedere și
gata pregătite. Așteptam primul sem-
nal la care aveam dezlegarea să ne
apucăm conștiincioși de treabă, așa
cum fusesem povățuiți de fiecare
dată, adică să nu „băltim” de ulei ar-
mele și, în special, țevile, în interiorul
cărora nu cumva să rămână uitată
vreo ață ori scamă de la cârpe. Ni s-a
explicat ce pericol mare va fi pentru
vânător, adică acela de a-i exploda
arma în mână. De fapt, tocmai de
aceea, după ce terminam treaba, Nea
Constandin controla meticulos fiecare
armă și, numai după ce constata că
totul este în regulă, le atârna cu mare
grijă de cioturile crăcilor mai joase.
Printre copii, eu eram ceva mai ră-
sărit ca vârstă, dar și cel preferat pen-
tru confecționarea poșurilor din barele
de plumb pe care mi le procura, de la
oraș, unul din șoferii da la RATA. To-
peam barele cu grijă și le turnam,
printr-un jgheab săpat de nu se știe
cine și nici cu ce scop, într-un bolovan
măricel de piatră descoperit pe fundul
unei râpe. După ce se răceau bucățe-
O dată, ne-a povestit
nouă, copiilor, cum pe
timpuri moșii lui se refu-
giau spre Băleanca, de
teama barbarilor, cărând
cu ei ce puteau, adică de-ale
gurii și animalele din gos-
podării, dar fără să-l uite pe
preot, căruia îi săpaseră un
fel de bisericuță într-un bo-
lovan ceva mai mare, des-
prins din munte și, astfel,
trăiau acolo până ce erau
anunțați că năvălitorii ple-
caseră mai departe.
lele de plumb, le tăiam în fragmente
măsurate cu mare grijă, apoi le presă-
ram pe o buturugă și, ajutat de un
vecin cam de seama mea, ne foloseam
de o altă buturugă pe care o rostogo-
leam peste cealaltă, până ce, astfel
presate, ajungeau să fie aproximativ
rotunde și deveneau „poșuri” sau „trei
la fund”, cum le spuneau alții, care
formau muniția preferată de localnici
pentru vânatul mare.
Unii dintre ortaci obișnuiau ca,
pentru a spori eficiența cartușului, să
mai înghesuie și două sau trei piulițe
printre biluțele de plumb făcute de
noi. În timp ce curățam armele, îi de-
pistam cu ușurință pe cei care proce-
dau astfel de „muniție mai specială”,
deoarece observam cu ușurință unde
țeava era zgâriată pe interiorul ei, dar
nu-i pâram celorlalți, deși aceștia îi
ghiciseră imediat după țiuitul produs
de piuliță.
Cu câtă bucurie așteptam ora la
care să mă scol și să purced la drum
spre comuna învecinată, Bozioru,
unde ne adunam în dreptul unei po-
teci, cam abrupte și tare bolovănoase,
mai ales pe întuneric, pe unde se urca
spre Fișici, iar de acolo, spre Băleanca.
Povestirile celor din Fișici ne fascinau
întotdeauna. În zonă, vedeai cu ușu-
rință cum pasta de sulf negru și urât
mirositor ieșea încetișor din pământ,
iar bătrânii o culegeau în palmă și își
masau cu ea genunchii care-i dureau,
iar alții povesteau, din când în când,
despre câte unul care, pur și simplu, a
dispărut și n-au mai dat de el. Un moș-
neag din zonă, de fiecare dată, când
ne auzea trecând prin dreptul gardului
său, ieșea la poartă și, sprijinit în toia-
gul noduros, mai stătea la sfat cu noi
pentru a afla ce mai e pe jos, prin Bo-
zioru. O dată, ne-a povestit nouă, co-
piilor, cum pe timpuri moșii lui se
refugiau spre Băleanca, de teama bar-
barilor, cărând cu ei ce puteau, adică
de-ale gurii și animalele din gospodă-
rii, dar fără să-l uite pe preot, căruia îi
săpaseră un fel de bisericuță într-un
bolovan ceva mai mare, desprins din
munte și, astfel, trăiau acolo până ce
erau anunțați că năvălitorii plecaseră
mai departe.
Când am ajuns prima oară sus, în
munte, și am descoperit bolovanul cu
pricina, extrem de impresionat și co-
pleșit de istoria străveche povestită de
acel bătrân, încercam să-mi imaginez
acele timpuri.
După ce ajungeam în preajma lo-
cului unde ne despărțeam de vânători,
ne strecuram spre locurile bine cunos-
cute, de unde, la semnalul așteptat,
slobozeam câinii, ațâțându-i un timp,
mânându-i „să dea glas” în direcția
bună, după care ne așezam comod și
scoteam merindea din tășcuțele cusute
de cei de acasă. Era primul moment
important al zilei și, sub primele raze
binefăcătoare de soare care reușeau să
se strecoare prin frunzișul des, dă-
deam la iveală mâncarea. O așezam în
mijlocul nostru, prin iarbă, așa cum
văzusem că procedează cei mari, iar
eu nu voi uita niciodată biloaiele de
bulz conținând brânză frământată,
amestecară cu feliuțe de slănină înfă-
șurate în mămăligă, bine coaptă la
jarul din plită și având alături câteva
cepe roșii de Vernești, despre care bu-
nica mea cea bună știa că îmi plac la
nebunie și, mai ales, cu bulz.
BULINE
ȚIȚI
***
Bulă și Bulina stau la o masă în res-
taurant și, în cele din urmă, se apropie de
ei un ospătar care mergea cam crăcănat:
- Ai hemoroizi? îl întreabă Bulă, în-
grijorat pentru sănătatea acestuia.
- Nu știu, îi răspunde tipul indiferent,
dar merg să-i întreb pe cei de la bucătărie
și revin imediat. Aveți vreo preferință
pentru modul de preparare?
***
Soacra lui Bulă este la pat și, din
când în când, geme de suferință. La un
moment dat, în cameră pătrunde un
miros foarte apetisant de mâncare gă-
Ne potoleam astfel foamea destul
de repede, dar ținând tot timpul ure-
chile ciulite la hămăiturile câinilor,
pentru a ghici cam pe unde se află și
dacă au stârnit sau nu ciurda de mis-
treți. Într-o asemenea împrejurare, hă-
măiturile dulăilor, care semnalau
astfel că au dat de vânat, se intensifi-
cau și, destul de des, se amestecau cu
lătrături întărâtate, iar nu de puține
ori, chiar și cu chelălăituri furioase,
care ne semnalau că avem deja cel
puțin un rănit printre câini. Trebuia
să-l ducem iute la Nea Constandin.
Acesta își folosea cu îndemânare acul
cu ață înfipt la reverul hainei și, cu
mare îndemânare, cosea victima, stro-
pindu-i din belșug rana cu țuică.
Și, uite așa, ne petreceam invaria-
bil ziua de vânătoare, iar după câteva
goane, de-abia mai reușeam, la cobo-
rârea abruptă, să ne stăpânim tremu-
ratul picioarelor obosite. Însă ce
eveniment măreț, trăit de noi, ar fi
reușit ca să egaleze măcar mândria
care ne îmbujora obrajii scăldați cu
stropii de sudoare, care ni se prelin-
geau pe bărbii. Și astfel, privindu-i
cam de sus pe sătenii adunați la capul
drumului, pentru a-i admira pe vână-
torii ale căror focuri de arme s-au
făcut auzite până jos, în sat, nu ne pu-
team abține să nu-i sfidăm cu oarecare
tită, așa că, bătrâna întredeschide un
ochi și îi șoptește lui Bulache, care tocmai
trecea pe lângă pat:
- Te rog, spune-i maică-tii să-mi tri-
mită și mie o farfurie cu ce gătește ea
acolo.
Peste câteva clipe, revenind de la bu-
cătărie, Bulache trece din nou pe lângă
pat și îi comunică din mers:
- Mi-a spus tati că nu se poate, de-
oarece sarmalele sunt pentru pomană!
***
Bulă se plimbă vădit iritat prin fața
maternității, iar la un moment dat, o ți-
gancă cu un braț de flori se apropie de el:
- Să-ți trăiască plodul, boierule,
nu-i cumperi și matale un buchet mai
barosan de flori, că așa e obiceiul?
- Ușșș, d-aici, cotoroanțo! – se zbur-
lește Bulă la ea.
- Huoo, cinci puradei să-ți facă, um-
flatule! – o zbughește țiganca, în timp ce
o asistentă se apropie de el, întrebându-l
cu un zâmbet drăgălaș:
- Așteptați un copil?
- Nu, domnișoară – îi răspunde Bulă
transpirat de nervi, aștept un prieten,
dar așa sunt eu, mai gras!
răutate pe copii adunați, și ei, de cu-
riozitate. În privirile lor descopeream
invidia cu care ne cercetau, mai ales
pe mine și încă pe un vecin care, fiind
ceva mai răsăriți, duceam în cârcă și
câte o armă a celor care ajutau la
transportul mistreților împușcați.
Cum aș putea să uit alaiul privito-
rilor, din rândul cărora răzbătea glasul
câte unuia mai sfătos:
- Bravo, măi! Văd că v-a cam mers
bine astăzi. Înseamnă că nu mai ai ne-
voie de porc la Crăciun…
- Da, băi, chiar așa e…, îl comple-
tează un altul, în hohotele celor adu-
nați la șosea, dă iute fuguța și
confiscă-i-l din coteață, că tot nu mai
are ce face cu el!
Mai suntem un timp conduși din
urmă de glumele și chiuiturile săteni-
lor, însă, pe măsură ce ne apropiem de
marginea comunei, numărul celor din
alai se reduce din ce în ce mai mult,
până ce rămânem singuri pe șosea, în
timp ce soarele mai are puțin și dispare
după creasta Bălencii. Noi, ferindu-ne
de norul gros de praf ridicat de cren-
gile tărgii târâte pe jos de armăsarul
pădurarului, transportam cei trei mis-
treți eviscerați și legați bine între ei.
Doamne, oare ar exista pe lume
plăceri mai mari, care să poată egala
asemenea amintiri? Nu cred.
***
În timp ce era urcat pe masa de
operație, medicul începe un dialog cu
Bulă pentru a constata momentul în
care se va produce efectul anesteziei,
astfel îl întreabă:
- Ce etate aveți?
- Păi, peste vreo trei luni fac șai-
zeci și șapte.
- Ohoo, bravo, mă bucură optimis-
mul dumneavoastră.
***
În drum spre sala de operație,
Bulă îl întreabă pe medic:
- Ce șanse am, doctore?
- Fii liniștit, că până acum am
făcut o grămadă de operații d-astea.
- Vai doctore, m-ai liniștit – îl în-
trerupe Bulă, strângându-l de braț cu
mâna tremurândă de emoție, mi-ai
luat o piatră de pe suflet.
- Nu-ți mai face probleme – îi răs-
punde medicul calm, mai întâi de
toate, piatra-i la rinichi și nu pe suflet,
și pe urmă, din sutele de operații
d-astea pe care le-am făcut până
acum, până la urmă tot trebuie să-mi
reușească măcar una, nu-i așa?
AUGUST 2017 | 23
 CHINOLOGIE Câinele de vânătoare

Luna lui Gustar

ALECSANDRU CODRIN

După ce vremea lui Cuptor nu s-a dezmințit și arșița cu siguranță, nevoie de odihnă, chiar
a încins coclaurile, luna august aduce noul sezon, care dacă nu pare dispus să stea locului.
deschide larg porțile pentru alte mult așteptate partide
de vânătoare. Prepelițele sunt la putere, iar miriștile Transportul cu mașina
ne îmbie, din nou, cu irezistibila lor atracție, la vreme Cușca pentru transportul câinelui
de Gustar. de vânătoare este o soluție elegantă și
civilizată. În alegerea unei cuști tre-
buie să ținem cont de dimensiunile
câinelui, pentru a-i oferi suficient spa-
țiu și, pe cât posibil, o libertate de
mișcare, mai ales atunci când călăto-
rim pe distanțe lungi. O cușcă din
metal, cu gratii, este mai aerisită și
oferă mai mult confort câinelui, per-
mițând o ventilație adecvată. Un preș
din cauciuc pentru podeaua portbaga-
jului ne poate feri de multe neplăceri.
În zilele toride, un geam deschis la
spatele mașinii poate îmbunătăți con-

P
regătirea câinelui de vânătoare
a continuat cu grijă pe tot par-
cursul perioadei de repaus,
timp în care doar amintirile au ținut vie
imaginea vânătorilor din zorii dimine-
ților verii fierbinți. Practicarea con-
stantă a comenzilor, vaccinarea
preventivă și, nu în ultimul rând, antre-
namentul fizic, toate au ajuns la punc-
tul noului început, iar acum a venit
timpul să culegem roadele muncii și
eforturilor depuse. Câteva aspecte
practice trebuie însă reamintite și avute
permanent în vedere pe parcursul în-
tregului sezon cald.
Atenție la deshidratare
Mai ales la prima ieșire în teren,
dar regula este valabilă permanent,
căldura și entuziasmul pot epuiza
24 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
rapid rezervele de energie și pot duce
rapid la deshidratare. De aceea trebuie
să fim pregătiți cu apă pentru câinele
nostru. Doi, trei, litri de apă la mașină,
unul cu noi în teren, sunt suficienți
pentru o jumătate de zi petrecută pe
vreme călduroasă. Dați-i să bea apă la
fiecare oră și chiar și la o jumătate de
oră, dacă temperatura crește la peste
25 de grade Celsius. Nu uitați, câinii
percep temperatura ca fiind mult mai
ridicată decât o percepe organismul
uman. Lăsați-l să bea pe săturate și îl
puteți și stropi cu puțină apă. Pauzele
pentru odihnă, la umbră, sunt bineve-
nite, iar dacă este vreo apă prin apro-
piere, lăsați-l să facă o baie bună. O
căldură tolerabilă pentru noi poate fi
deja prea ridicată pentru câinele nos-
tru, care, dacă a alergat continuu are,
fortul câinelui. Pentru deplasări lungi,
o pauză pentru dezmorțire și o porție
de apă pe parcurs sunt totdeauna re-
comandate și binevenite.
Odată ajunși în teren, acordați
toată atenția eventualelor semne de
slăbiciune ale câinelui, semne ce pot
apare în orice moment. Păstrați perma-
nent lesa la îndemână. Pasiunea pentru
ce face, mirosul vânatului și libertatea
primei ieșiri în sezon, la vânătoare, pot
duce la accidente nedorite. Tempera-
rea entuziasmului și câțiva pași „la pi-
cior”, poate chiar la umbra lizierei unei
păduri de la marginea câmpului, pot
restabili echilibrul și armonia fizică
mult dorită a partenerului nostru pa-
truped, alături de care ne vom putea
bucura, în continuare, de ineditul și far-
mecul partidei de vânătoare !
 Plante tămăduitoare FLORA
losite de-a lungul timpului în medicina
tradițională, fiind considerate în același
timp ca având puteri miraculoase asu-
pra psihicului și în tratarea unor boli.
Pentru tratamente naturiste se fo-
losesc atât fructele și scoarța, dar mai
ales frunzele dafinului, ce conțin o va-
rietate de compuși precum taninuri,
rezine, mucilagii, pectine și ulei vola-
til puternic aromatizat. Din fructe se
obține untul de dafin, folosit la prepa-
rarea unor unguente.
Grație acestor compuși, preparatele
din dafin au o serie de proprietăți as-
tringente, dezinfectante, anifungice și
stimulatoare, putând ajuta în afecțiuni
ale aparatului respirator – bronșite, la-
ringite, tuse, în stări gripale cu febră sau
răceli, în afecțiuni renale, hepatice sau
dereglări ale aparatului digestiv, în
cazul hiperglicemiei ușoare, precum și
pentru tonifierea generală a organismu-
lui, după stări depresive sau nervozitate
accentuată. Pentru uz extern, produsele
naturiste din dafin pot ajuta în amelio-
rarea unor afecțiuni ușoare ale pielii, în
cazul durerii articulațiilor și pentru
igiena și tonifierea tenului și a părului.
În plus, trebuie să menționăm și folosi-

Dafinul rea dafinului în pregătirea, cu măiestrie,

a numeroase preparate culinare.
Preparatele din dafin pot fi sub
DOCTOR PLANT formă de infuzie/ceai din frunze, ulei -
din frunze și fructe, tinctură din frunze,
praf - din frunze și scoarță, uscate.
Dafinul (Laurus nobilis), cunoscut la fel de bine și sub Atenție deosebită trebuie însă acordată
denumirea de laur, face parte din familia Lauraceae și consumului de frunze și fructe de dafin
este originar din regiunea Mediteranei. Este o plantă cu deoarece, în cantitate mare, pot genera
frunze aromate, verzi pe tot parcursul anului, și crește fie tulburări și pot fi toxice.
sub formă de arbust, fie de arbore, ajungând până la o Informațiile prezentate au carac-
înălțime de 10-15 m. În diferite regiuni ale lumii, dafinul ter orientativ și nu trebuie folosite în
este prezent în mai multe varietăți, ce diferă prin talie scopul diagnosticării sau tratării pro-
și/sau prin forma și dimensiunile frunzelor, toate acestea blemelor de sănătate sau pentru înlo-
având proprietăți aromatice asemănătoare. cuirea medicamentelor prescrise de
persoanalul medical autorizat. Înainte

C
unoscut încă din antichitate,
laurul era oferit, împletit în
cununi, învingătorilor partici-
panți la olimpiadele din Grecia Antică
și tot de la numele lui provin și terme-
nii de bacalaureat și laureat, semni-
ficând o reușită într-un concurs sau o
competiție.
În mitologia greacă, povestea lau-
rului începe în momentul în care, pen-
tru a scăpa de urmărirea zeului Apollo,
nimfa Daphne s-a transformat în acest
arbust, pierzândui-se urma printre alți
arbori din vegetația locurilor.
Apreciate pentru propritățile lor
aromatice, frunzele de dafin au fost fo-
de a utiliza plantele medicinale în ge-
neral, sub orice formă, este recoman-
dată vizita la medic, iar administrarea
preparatelor naturiste din dafin să se
facă numai la recomandarea acestuia.
Opinia medicului este neapărat nece-
sară și se impune ca o măsură de pre-
vedere, precauție și siguranță.

flori fructe frunze uscate

AUGUST 2017 | 25
 OPINIE

Zidit spre uscăciune?

IONEL CĂPIȚĂ
„Dumnezeu l-a zidit pe om spre nestricăciune și l-a făcut după chipul ființei Sale”, spune
o înțelepciune de-a lui Solomon. Îmi pun însă întrebarea și mă gândesc, desigur, nu la
toți oamenii, ci la unii… la un „anumit” om, cel pus, totuși, pe stricăciune, și căruia țin
să mă adresez: S-ar bucura, dacă cineva i-ar da foc la casă? Cred că nu. Atunci, de ce
umblă cu chibriturile în buzunar și, de cum vede o stufărie, o miriște, un teren cu
vegetație uscată, îi dă foc? Doar e locul, e casa, e habitatul diferitor păsări și mamifere.
Și țin să-1 mai întreb: oare are el inimă, are suflet? Tot nu cred.

S
e spune că legea-i moale pe la
noi, nu toți o respectă și că ni-
meni nu-i în stare să-l țină de
mână pe cel care dă foc la tot ce îi cade
în cale. Adesea, pe ascuns, ca hoțul. La
fel de anevoios e să demonstrezi că
anume el a dat foc.
- Da, trebuie să-l prinzi cu chibritu-
rile în mână, să-l filmezi în momentul
când dă foc. Altminteri, infractorul
caută să-ți demonstreze că anume el e
cel care luptă cu focul, spune Dinu Ba-
raliuc, șeful Inspecției ecologice Briceni.
Mai ales ăștia cu iazurile… au ce au cu
stufărișul. Lor, primăvara, le încurcă ve-
getația uscată. Puțin le pasă de-i rață,
lișiță, găinușă sălbatică sau altceva
acolo. Și mai puțin le pasă de buchea
legii. Ce-i pentru un asemenea infractor
o amendă de 800 de lei? Floare la ure-
che! Dar până a fi amendat, mai trebuie
ca judecata să stabilească dacă anume
el a săvârșit infracțiunea și nu cumva
cel care… „l-a pârât”. Nu mă apuc să
spun cât de conștienți sunt „liderii și
agronomii” noștri când vine vorba de
26 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
dat foc la miriște și la paie, dar un lucru
e cert: tot mai puține combine sovietice
de marca „Niva” le putem vedea pe
câmpurile noastre, lăsând în urma lor
grămezi de paie, pe care mulți le in-
cendiază. Slavă Domnului, acum sunt
combine performante, care mărunțesc
toate paiele și le împrăștie uniform pe
sol, devenind un foarte bun îngrășă-
mânt organic. Cu alte cuvinte, tehnica
procurată din Europa rezolvă și multi-
ple probleme de conștiință.
- Așa e, afirmă Gheorghe Elisei, ma-
nagerul Subdiviziunii Teritoriale Călărași
a SVPM. Factorul uman constituie peri-
colul cel mai mare pentru fauna sălba-
tică. Odată cu parcelarea terenurilor
agricole în zona noastră de codru, de
exemplu, mai fiecare țăran a devenit stă-
pânul unei cote de pământ, dar… „cât o
limbă de bou” și face acolo ce-l taie prin
minte, umblă „stăpân” la deal și la vale,
încât bietul vânat nu mai știe unde să se
ascundă. Astfel, animalele sălbatice nu
mai au liniște. Ea e tulburată mai ales în
perioadele de împerechere, de înmulțire,
de creștere a puilor și, bineînțeles, de
aflare în terenurile de vânătoare.
Colac peste pupăză, vine și prelu-
crarea cu chimicale a solului, a plante-
lor… încotro, Doamne, s-o apuce
bietele animale? Chiar de încearcă să-
și mute casa, „vine badea cu coasa”.
- Nu rămân în urmă nici ciobanii. Și
ei, primăvara, dau foc la vegetația us-
cată. Cum că vor să crească alta… pen-
tru oi, intervine și dl. Constantin
Țâbârnă, președintele Consiliului Sub-
diviziunii Teritoriale Sângerei a Societă-
ții Vânătorilor și Pescarilor din Moldova.
Dacă-i prinzi asupra faptului, pentru
care legea îi poate pedepsi, infractorii îți
spun una și aceeași: „Eu n-am dat foc, eu
m-am apucat să-l sting!…”
Apoi, și braconierii mai vin la
rând… cu focul și pârjolirea. Anul îm-
prejur, ca la datorie! Trist tablou! Pur
„moldovenesc”!…
„Dumnezeu l-a zidit pe om spre nes-
tricăciune…”
–Preluare din Vânătorul și Pescarul
Moldovei nr. 7 (85) iulie 2017
AUGUST

PESCUIT
Competiții 26
Echipamentul muscarului 27
Pescuit în Marea Roșie 30
Pescuit la Marea Neagră 32
Spinning 36
Restituiri 38

Foto: MUGUREL IONESCU

Ca și luna iulie, și luna august este

CE PESCUIM tradițională pentru petrecerea vacanțe-
lor și concediilor. Dar modificările clima-
tice, scăpate de sub control, ne
amenință, prin prognozele meteo, cu arșiță, secetă și coduri de caniculă de
diverse culori. Acum se va vedea priceperea pescarilor în alcătuirea strategii-
lor, pentru că peștii, în orice condiții, se vor hrăni în continuare.
Vom căuta zonele cu apă oxigenată și vegetație, cu adâncimi mai mari
ale apei și curenți.
Unii vor căuta apele limpezi de munte, alții vor invada structurile de pe
malul mării.
Pescuitul marin este în plină desfășurare dar, pentru a-l practica, va trebui
să avem un echipament adecvat, atât pentru pescuit, cât și pentru protejarea
împotriva căldurii excesive.

AUGUST 2017 | 27
 COMPETI}II Campionatul A.G.V.P.S.

Campionatul A.G.V.P.S.
de pescuit la Feeder - 2017
MUGUREL IONESCU
Etapa I-a a Campionatului de Pescuit la FEEDER - Individual al A.G.V.P.S. s-a desfășurat
în perioada 7-9 iulie, pe acumularea Sărulești. La startul competiției s-au reunit
43 de concurenți, reprezentând asociații de pescari sportivi din toată țara, afiliate la
A.G.V.P.S. Numărul mare de participanți reprezintă dovada dezvoltării și popularității
extraordinare a acestei discipline a pescuitului sportiv în rândurile pescarilor noștri de
competiție. Rezultatele excelente nu au întârziat să apară, cu finalizare în trofee
cucerite pe plan mondial.
Titlurile și trofeele cucerite la acest
campionat au avut ca precedent exce-
lentele clasări ale echipelor arădene la
Campionatului Mondial de Pescuit la
FEEDER pentru Cluburi, desfășurat la
Fortaleny – Valencia, Spania, în pe-
rioada 28 martie - 2 aprilie. SHIMANO
PESCUIT ARAD s-a clasat pe locul 4, la
balotaj (egalitate la puncte, 45, cu dife-
rență de gramaj față de echipa clasată
pe locul 3) și A.S. FÂNTÂNELE FEDDER
TEAM pe locul 11, din 16 națiuni parti-
cipante, reprezentate de 31 de cluburi.
Festivitatea s-a încheiat cu ciocni-
rea unui pahar de șampanie în cinstea
lotului național, dar și a tuturor spor-
tivilor prezenți la competiție.
Etapa I-a, organizată de echipa de
specialiști a Clubului Sportiv de Pes-
cuit Staționar și FEEDER, sub condu-
cerea dnei. Veronica Ispas, s-a
desfășurat pe durata a două manșe,
pe trei sectoare. Speciile-țintă au fost
plătica și carasul.
Din nou incredibilul Marius Bodea,
A.S. FÂNTÂNELE FEEDER TEAM, s-a
clasat pe primul loc, continuând seria
succeselor confirmate pe plan interna-
țional.
Podiumul etapei s-a prezentat astfel:
1. Marius Bodea – 3 puncte
– 40.740 g;
2. Tudor Bodocan – 4 puncte
– 42.285 g;
3. Zsolt Benzar – 4 puncte
– 41.910 g.

Rămâne ca Etapa a II-a, care se va

ETAPA I-a
Ședința tehnică de vineri, 7 iulie,
a debutat cu festivitatea de premiere,
din partea conducerii A.G.V.P.S., cu
sprijinul dnei. Veronica Ispas, mem-
bră a Comisiei de Pescuit Sportiv și
Competiții, a întreagului lot vicecam-
pion mondial, participant în perioada
19-25 iunie la cel de-al 7-lea Campio-
nat Mondial de Pescuit la Feeder, care
28 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
a avut loc în Cabecao – Mora, Portu-
galia, unde acesta s-a clasat pe locul
II, cucerind medalia de argint. Ocupa-
rea acestui excelent loc se datorează,
în primul rând, prestației de excepție
a concurenților Marius Bodea, locul I
și campion mondial la individual, și
Radu Prisăcariu, locul III și medalie
de bronz la individual, dar și presta-
ției celorlalți componenți ai echipei.
desfășura în perioada 15-17 septem-
brie, pe râul Olt, în organizarea
A.J.V.P.S. Sibiu, A.V.P.S. Silva Mar-
pod și C.S.P.S. să decidă campionul și
podiumul A.G.V.P.S. la FEEDER - In-
dividual pentru anul 2017.
Campionatul A.G.V.P.S. de Pescuit
la FEEDER – Cluburi se va desfășura în
perioada 29 septembrie – 1 octombrie,
pe aceeași locație și în aceeași organi-
zare ca la Etapa a II-a individual.

Combinezonul
impermeabil
ALEX CODRESCU
Așa cum aminteam în materialul din numărul precedent,
echipamentul muscarului include o serie de articole cu
caracteristici aparte. Aici avem în vedere atât
echipamentul pentru pescuit în sine, lansete, mulinete,
fire etc., cât și echipamentul ce include combinezonul
impermeabil, vesta și așa mai departe.
L
e vom prezenta pe rând, ob-
servând și menționând parti-
cularitățile aparte pe care
fiecare dintre acestea le are, precum
și ce este bine de știut despre ele
atunci când ne pregătim să le inclu-
dem în dotarea personală.
Combinezonul impermeabil
Având în vedere caracteristicile
apelor de munte din țara noastră, și
mă refer aici, în principal, la adânci-
mea și debitul apei, deschiderea și
configurația albiei, pentru pescuitul
cu muște artificiale avem nevoie de
un echipament de protecție care să ne
permită atât deplasarea în siguranță,
cât și un confort adecvat. Dacă ciz-
mele șold pot răspunde parțial acestor
Echipamentul muscarului
cerințe, combinezonul impermeabil
este cel ce vine să ne creeze nivelul
corespunzător al siguranței și confor-
tului când ieșim pe apă. Iar calitatea
este primul aspect ce trebuie avut în
vedere.
MUSC~RIT
Dacă tradiționalele costume din
neopren au fost la timpul lor în mare
vogă, în prezent noile materiale de fa-
bricație oferă posibilitatea obținerii
unor caracteristici calitative superio-
rioare, respirabilitatea materialului
fiind cea care conferă un confort net
superior față de modelele anterioare.
„Secretul”, dacă îl putem numi astfel,
în constituie membrana respirabilă, ce
este încorporată în materialul din care
sunt confecționate noile modele. In-
tercalată între alte diferite straturi ce
adaugă, în principal, rezistență la
abraziune în exterior și confort în in-
terior, membrana respirabilă permite
trecerea vaporilor de apă - transpira-
ția - de la suprafața pielii spre exte-
rior, împiedicând pătrunderea apei
dinspre exterior spre interiorul com-
binezonului. Faptul este posibil dato-
rită ochiurilor extrem de fine ale
țesăturii membranei, care permit tre-
cerea moleculelor foarte mici ale va-
porilor de apă spre exterior și opresc
pătrunderea, în sens invers, a molecu-
lelor de apă, cu diametru mai mare.
Un astfel de model este membrana
Gore-Tex, care a câștigat un binemeri-
tat loc pe piața de specialitate, mem-
brană folosită de firmele Sims și
Cabela’s. Alte firme producătoare,
precum Orvis sau Patagonia, folosesc
propriile lor tipuri de membrane res-
pirabile pentru echipamentul ce îl fa-
brică, pricipiul fiind însă același.
Revenind la caracteristicile combi-
nezoanelor pentru pescuit, fie că sunt
cu gheată/cizmă sau doar cu ciorap,
trebuie să menționăm alte două as-
pecte importante: croiala și mărimea
acestora. Ambele caracteristici au în
vedere confortul pe care trebuie să îl
avem atunci când ne deplasăm prin
apa râului, la pescuit. Un combinezon
prea larg sau prea strâmt sau o croială
ce nu se potrivește cu fizionomia cor-
pului, vor îngreuna mișcăile, vor duce
la apariția rapidă a oboselii prin dis-
confort, alterând în același timp sigu-
ranța deplasării prin albia râului.
Atenție deci când cumpărați combine-
zonul. Și, nu în ultimul rând, trebuie
menționată îmbrăcămintea ce trebuie
purtată sub combinezon. În nici un
caz cea din bumbac. Bumbacul ab-
soarbe și menține transpirația, creând
o senzație neplăcută de umezeală și
rece. Se recomabdă un pantalon din
material sintetic special conceput,
care absoarbe transiprația de la nive-
lul pielii și o transferă combinezonu-
lui, de unde este apoi eliminată spre
exterior, tocami datorită respirabilită-
ții acestuia, calitate de o excepțională
utilitate, menționată anterior.
AUGUST 2017 | 29
 MAPAMOND Pescuit în Marea Roșie

Întinsurile Nubiene (III)

Text și fotografie ANDREI ZABET

Ajuns la jumătatea
aventurii în Sudan, vinerea
de după escapada pe recif
mi-a confirmat încă o dată
cât de relativ poate fi
timpul: cu toate rănile de
la picioare, aproape că nu
am simțit când au zburat
primele trei zile.

N
oroc cu fotografiile și fimule-
țele descărcate în fiecare
seară și organizate pe desk-
top-ul laptopului, care îmi aminteau
că tot acest timp petrecut în Sudan a
fost real.

Au și ei Insula Șerpilor
Joi după-amiază, „My Scuba
Libre” a reluat navigația pe apele agi-
tate, iar după aproximativ o oră, ma-
teloții sudanezi ancorau vasul în
apropierea Insulei Șerpilor. Reciful de
corali din apropiere, unde îmi făcu-
sem praf picioarele joi seara, era încă
măturat de valuri, dar oricum nu cred
că aș mai fi încercat atât de repede
senzațiile trăite cu o zi mai devreme.
Casting la trigger-i… invizibili
Vineri dimineața, am pornit cu cei
doi pescari mai vârstnici, Chris și
Piers, să explorăm unul din malurile
„adăpostite” de vânt ale insulei. Eu
n-am intrat în apă și l-am urmărit de
pe malul pietros pe Chris cum, sub în-
drumarea ghidului, încerca să prindă
trigger-ii tot mai dificili. Insula se
numea „a șerpilor” pentru că, pe su-
prafața ei, sălășluia o impresionantă
populație de târâtoare, constrictoare,
deci nevenioase, care se hrăneau cu
ouăle și puii păsărilor ce cuibăreau
acolo. N-am văzut vreun șarpe în acea
dimineață, dar am profitat de lumină
30 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
și de împrejurimi ca să fac cât mai
multe fotografii.
Blind casting fără rezultate
Întorși la locul debarcării, unde
Piers făcea blind casting, Chris i s-a
alăturat și el și, în scurt timp, ceva ne-
văzut, dar mare, i-a luat musca, liderul
și șnurul și l-a tăiat, două minute mai
târziu, într-un bomie de corali (bomie
este denumirea dată aglomerărilor
submerse de corali). Pesemne, un
Bluefin Trevally. Am început să lansez
și eu înspre alte aglomerări de corali,
care se vedeau perfect în apa incredi-
bil de clară și de albastră, dar fără
vreun răspuns. Nu am stat niciodată
bine la capitolul „noroc la pescuit”,
deci fiecare captură mai importantă
din istoricul personal a fost muncită și
căutată, nu la întâmplare.
În apropierea orei 11, ghidul ne-a
anunțat că urma să schimbăm zona
de pescuit, deci ne-am întors la bordul
catamaranului, care s-a pus în mișcare
pe marea la fel de agitată ca și în zi-
lele precedente.
Insula Mesharifa
După prânz, vasul ancora în drep-
tul unui petic alb-olive, o altă limbă de
nisip cu ceva vegetație pitică, înconju-
rată de smaraldul lichid al Mării Roșii.
La scurt timp, am debarcat pe plajă,
iar ghidul a zărit aproape imediat un
triggerfish care se plimba de-a lungul
țărmului. Eram cu lanseta de clasă 12
în mână, am schimbat pe clasa 8, apoi
a trebuit să pun și o muscă dedicată,
am lansat, dar a fost prea aproape și,
chiar dacă i-am pus musca trigger-ul
„în cap”, acesta, evident, s-a speriat în
secunda doi și dus a fost.
Vântul spulberă orice șanse
la triggerfish și GT
Debarcaserăm în partea, din nou
„adăpostită” a insulei, unde particulele
fine de nisip ne făceau „acupuntură” în
zonele de piele neprotejate de haine.
Cum am trecut în partea expusă a insulei
și am intrat în apă, aproape că nu se
putea lansa, iar vizibilitatea în apa de
două-trei picioare era descurajantă. Sud-
africanul Chris s-a îndreptat spre exterio-
rul întinsurii cu ghidul, celălalt ghid l-a
preluat pe britanicul Piers, iar eu am
rămas oarecum de capul meu. Trigger-ii
erau absenți de pe întinsură, și abia când
m-am îndreptat spre limita platformei,
în apa adâncă, am văzut câțiva, angajați
în dansul lor nupțial. Am încercat niște
lanseuri, dar în van. Așa că, după ce am
dat un ocol complet insulei, am ajuns din
nou în partea adăpostită.
Pescuit la coral groupers
Aici, apa era mai liniștită și avea
destui bomies în apropiere. Am schim-
bat pe un Clouser Minnow verde cu alb,
un streamer clasic inventat de america-
nul Bob Clouser, și am început să țin-
tesc cu regularitate aglomerările de
corali cu lanseuri de 20-25 de metri.
Lansam musca dincolo de bomies, apoi
o recuperam rapid și sacadat deasupra
coralilor. Primul atac nu a întârziat și
am prins un pește închis la culoare, de
dimensiunea unui biban de la noi, dar
cu o gură înțesată de dinți precum
acele. În acea după-amiază am prins pe
puțin 14 asemenea pești, câțiva mai
măricei. Chiar și cei mai mici luptau
puternic și puneau flexiune în lanseta
EDGE Gamma Beta de clasă 8, așa că,
în lipsa altor capturi, m-am distrat până
seara. Am înțeles că se numeau coral
groupper. Înainte de apus, ghizii apăru-
În timp ce scoicile seră pe plajă și au început să caute în
fuseseră puse la nisip scoici mici și albe, pentru masă.
curățat în apă dulce, am În timp ce scoicile fuseseră puse la
încheiat seara cu o cină curățat în apă dulce, am încheiat seara
bine-venită și apoi cu o cu o cină bine-venită și apoi cu o se-
sesiune de blind casting, siune de blind casting, după ce Piers
după ce Piers prinsese un prinsese un Big Eye Trevally cu un pop-
Big Eye Trevally cu un per pe care-l lansa cu clasa 10. Urmau
popper pe care-l lansa cu alte două zile pe Întinsurile Nubiene, și
clasa 10. încă nu-mi pierdusem speranța la un
GT, oricât de mic.
– va urma –
AUGUST 2017 | 31
 DE SEZON Pescuit la Marea Neagră
Guvizii dintre pietre
Începem cu prezentarea acestei
specii, mai accesibilă pentru începători
prin abundența relativă a exemplare-
lor, dar și prin simplitatea, tot relativă,
a sculelor de pescuit necesare.
Guvidul de mare este o specie ce
trăiește și în apă salmastră și, în mod
excepțional, în apă dulce. Este răspân-
dit numai în Marea Neagră, Marea de
Azov și lacurile litorale din jurul aces-
tor mări, iar în România îl găsim pe
toată lungimea litoralului, în întregul
complex Razelm-Sinoe și, foarte rar,
în lacul Siutghiol, singurul lac cu apă
complet dulce în care se găsește acest
pește. Se hrănește mai ales cu crusta-
cee și atinge lungimea de 25 cm.
Vom găsi guvizii în zonele din
apropierea digurilor, printre stabilo-
pozi, locuri în care aceștia își găsesc
adăpost și hrană. Există și guvizii „ni-
sipari”, care nu depind de structurile
submerse și stau în zonele deschise ni-
sipoase din golfuri.

În arșița verii Putem să utilizăm o gamă diversă

de scule de pescuit, începând cu un
simplu fir de nylon cu un plumb la
Text și fotografie MUGUREL IONESCU capăt și un cârlig legat în derivație,
vargă cu plută, lansetă cu mulinetă,
după posibilități, îndemânare și expe-
Soarele și-a mai domolit asaltul asupra zărilor, iar vântul riență. Numitorul comun al acestora
adie îmbietor, îndemnându-ne la drum. Luna lui Gustar, va fi plumbul consistent, care să men-
ultima lună de vară calendaristică, dedicată vacanțelor la țină montura pe substrat. Cârligele re-
mare, își păstrează farmecul, an de an, prin vremea sa mai comandate vor fi mari, de la nr. 6 la
prietenoasă. Dar (întotdeauna există un dar!), să nu ne nr. 2, guvidul având gura mare, gar-
bazăm prea tare pe această caracteristică, atât de nisită cu dinți mărunți.
schimbătoare în ultimii ani. Pescuitul marin capătă noi Ca momeli le vom folosi pe cele cu
valențe în această perioadă, localnicilor alăturându-se care se hrăneește în mod obișnuit, ga-
hoardele de turiști invadatori din toate colțurile țării. Dar rizi, carnea midiilor, „râmele de mare”
este loc pentru toată lumea, nu același lucru îl putem spune – nereis, sau bucăți potrivite de hamsi.
și despre pește, așa că, să ne aventurăm… în arșița verii. În lipsa acestora, încercați cu râme
obișnuite, viermuși, carne crudă sau

C
a pescari de agrement sau spor-
tivi, cu ceva experiență în
spate, cunaștem oferta Mării
Negre: guvizi, stavrizi, chefali. Specii
32 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
precum calcanul, cambula, lufarul sau
zarganul au cam rămas în amintire. Nici
stavrizii nu mai sunt cum erau. Rămân,
pentru amatori, guvizii și chefafii.
cubulețe de parizer.
Chefafii întinderilor albastre
Pescuitul chefalului necesită deja
o oarecare specializare, dar și o do-
tare specifică. Cunoștințele se capătă
urmărind pescarii localnici în acțiune,
iar experiența, cu multe ore de prac-
tică sau deloc.
Chefalul este o specie eurihalină,
adică suportă variații mari ale salini-
tății apei, și pătrunde, pentru hrănire,
în lagunele litorale, dar se reproduce
numai în mare. Patru dintre cele cinci
specii care trăiesc în Marea Neagră se
regăsesc pe litoralul românesc: laba-
nul, singhilul, ostreinosul și platarina.
Se hrănește în special cu diatomee și
anfipode, iar în lacurile litorale, cu de-
tritus vegetal, alge și copeopode
planctonice.
După cum vă sfătuiam, căutând
chefalul, luați ca repere pescarii local-
nici, urmăriții de la distanță sau, cel
mai bine, încercați să intrați în vorbă
cu ei. Dacă nu se poate, încercați cu
studierea configurației malurilor. Se
vor dovedi atractive plajele fără cu-
renți sau valuri mari, golfurile litorale
sau digurile care înaintează mult în
mare, anrocamentele sau stabilopozii.
Ca echipament, vergile cu acțiune
de vârf, lungi de 4,20-4,80 m și muli-
nete având capacitate mare de stocare
a firului sunt de neînlocuit. Ele facili-
tează aruncarea la distanțe mari sau
foarte mari a monturilor. Linia de pes-
cuit este specială, formată dintr-un
plumb de peste 50 g, prevăzut cu pro-
tuberanțe, și două cârlige cadmiate, cu
tijă lungă și curbură largă, atașate prin
intermediul unor plutitoare viu colo-
rate. Elementele componente sunt le-
gate pe o „linie de forță”, constând
dintr-un fir cu lungimea de 7-10 m și
diametrul de 0,40-0,45 mm, legat în
prelungirea firului de pe tambur, cu
scopul de a prelua șocurile în momen-
tul lansării.
Pescuitul constă în lansarea mon-
turii cât mai puternic în larg, după în-
cărcarea cârligelor, pe toată lungimea
lor, cu celebrele „râme de mare”, mi-
riapodul marin Nereis, fără de care
nici nu trebuie să vă gândiți să porniți Fortuna audaces iuvat! tate, nu vă retrageți la primele dificul-
după chefali. Nu trage la altceva! Per- Chiar dacă Marea Neagră are o tăți întâlnite.
sonal, am prins o singură dată un che- poziția geo-hidrografică închisă, fără În arșița verii, o baie în marea ră-
fal la „musca” atașată țaparinei posibilitatea reală de reciclare a apei, coroasă sau o bere rece sub umbrelele
pentru stavrizi, dar experiența mi-a care a condus la o puternică eutrofi- dechise îmbietor în apropiere, sunt is-
dovedit că a fost o întâmplare. Varga, zare, și a fost puternic poluată în ulti- pite care vă pot face să renunțați, dar
poziționată pe un suport înalt, va per- mele decenii, având ca rezultat, firesc, trebuie să insistați cu curaj.
mite observarea mișcării vârfului când diminuare esențială a populației pis- Norocul este de partea celor cura-
peștele trage. cicole, atât ca specii, cât și ca densi- joși!

GASTRONOMIE PESC~REASC~ Ingrediente: 1 kg midii, 100 ml

ulei de măsline, 5 căței de usturoi, o
lămâie, 100 ml de coniac, o legătură
de pătrunjel verde, sare, piper măci-
nat, boia de ardei dulce.
Preparare: curățați bine midiile și
spălați-le în apă rece, schimbând apa
de mai multe ori. Renunțați la cele
care se deschid. Încălziți uleiul, puneți
cățeii de usturoi la călit până se ru-
menesc, apoi îndepărtații. Adăugați
APERITIV DIN MIDII midiile și zeama de lămâie, acoperiți
vasul și lăsați-l 10 minute la foc potri-
ÎNĂBUȘITE vit. Puneți sarea, piperul și boiaua de
ardei, după gust, amestecați, stropiți
MAMA PAȘA amestecul cu coniac și luați vasul de
pe foc. După ce se răcesc ușor, adău-
gați și pătrunjelul tocat.
O gustare de vară cu „fructe de mare”, care încep să-și facă loc, Servire: de preferință în boluri
în ultimul timp, și în bucătăria noastră tradițională, ne va speciale, cu pâine proaspăt prăjită și
readuce în memorie, și în perioada rece care va urma, razele bere rece, cu guler, la halbă. Poftă
fierbinți ale soarelui și zgomotul valurilor din în arșița verii. bună!

AUGUST 2017 | 33
 TEHNIC~ Pescuit marin

Stavrizi în valurile mării

Text și fotografie MAC
Drumurile vacanței de vară ne poartă spre destinații diverse, iar litoralul Mării Negre
nu lipsește din lista preferințelor estivale. Odată ajunși aici, mulți dintre noi optăm
adesea pentru o partidă de pescuit, atrași de nunațele de smarald ale apei, dar și de
tentația, mereu vie, a stavrizilor ce se ascund în valurile mării…

M
ereu flămânzi și gata să
apuce oricând și orice mo-
meală, guvizii par a fi mai
la îndemână, atât în privința echipa-
mentului cât și a tehnicii de pescuit,
spre deosebire de ceilalți răpitori pre-
cum stavridul, lufarul sau labanul
,despre care, cred că am putea spune,
fără a greși, faptul că sunt cu totul
altă „poveste”.
Provocarea din valuri
Personal am preferat, de cele mai
multe ori, stavrizii, o adevărată provo-
care atât pentru pescarul ocazional,
venit în vacanță, iar mai nou, după spu-
sele celor cu experiență, și pentru obiș-
nuiții locurilor. Destul de greu de găsit
în ultimul timp, datorită modificărilor
tot mai frecvente ale microclimatului și,
mai ales, a schimbării curenților din
zona litoralului Mării Negre, pescuitul
34 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
stavrizilor poate oferi amintiri greu de
uitat, pentru că, atunci când îi găsim,
partida devine un adevărat spectacol,
captivant prin energia, dar și prin satis-
facția pe care le provoacă, fie că ne
aflăm pe mal sau în barcă.
Pentru pescuitul de pe mal, cu ța-
parina, sorții înclină balața în favoarea
nostră atunci când curenții marini și
vântul determină încălzirea apei în
apropierea coastelor. Bancurile de sta-
vrizi se apropie de mal și pot fi pes-
cuite de pe digurile mai lungi și,
uneori, chiar și de pe cele cu pontoane
care nu avansează prea mult în mare.
Câte ceva despre tehnica
pescuitului
Echipamentul necesar presupune o
vargă cu acțiune de vărf, lungă de cel
puțin 2,5-3 metri, de putere
medie/mare, capabilă să lanseze cel
puțin 30-50 de grame. Mulineta din
clasa 3000-4000, trebuie să echilibreze
bine lanseta, iar tamburul cu diametru
mare să permită mulinarea a cel puțin
100 de metri de fir de 0,20-0,25. Chiar
dacă stavrizii bat în mal, o rezervă de
putere și posibilitatea unor lansări la
distanțe mai mari constituie un avantaj
demn de luat în considerare.
Țaparina constă dintr-un șir de
muște artificiale, legate pe firul principal
al monturii, la 10-15 cm distanță una de
alta. Muștele se leagă, de regulă, pe câr-
lige nr. 6 cu tijă lungă, de preferință tra-
tate special pentru a rezista la apa de
mare. La confecționarea artificialelor se
folosesc fulgi albi sau pestriți, de pe
pieptul rațelor sau gâștelor sălbatice.
Fulgul se leagă cu ață de montaj roșie,
în așa fel încăt să îmbrace cârligul, de-
pășindu-l ușor în lungime. Pe un șir
putem atașa de la 8 până la 10-12 muște
artificiale, pe chiostece din fir de 0,14-
0,17, iar la capătul monturii se leagă cu
vârtej un plumb cilindric/lunguieț, de
cel puțin 30 de grame. Cu cât lanseta
este mai puternică, plumbul mai greu,
diametrul tamburului mai mare și firul
mai subțire, cu atât vom putea lansa la
distanțe mai mari. La partea superioară
a monturii se poate atașa o plută care
are rolul de a modifica unghiul țaparinei
față de firul principal, în timpul recupe-
rării, reducând în același timp posibili-
tatea agățării plumbului pe fundul apei.
După lansare, recuperarea se face în așa
fel încăt să menținem țaparina în por-
țiunea din primii metri de la suprafața
apei. Prin ridicarea și coborârea alterna-
tivă a vârfului lansetei în timp ce muli-
năm, muștele țaparinei evoluează
într-un pompaj dinamic, mai mult sau
mai puțin vertical, în funcție de unghiul
de înclinare al monturii în apă.
Dacă vântul și curenții litorali au
adus bancurile de stavrizi spre mal,
capturile nu se vor lăsa așteptate. Fie-
care atac se va simți în blancul lansetei,
iar peștii nu vor întârzia să anime țapa-
rina. Strălucirea capturilor ne va răs-
plăti efortul, iar satisfacția va fi cu atât
mai mare, cu cât va stârni și admirația
printre curioșii opriți să asiste la spec-
tacolul oferit de stavrizii iviți din valu-
rile mării…!

AUGUST 2017 | 35
 SPINNING Năluci

O nălucă surprinzătoare,
jigwobbler-ul
Text și fotografie DORU DINEA
Sunt câteva tipuri de năluci care, prin construcție, precum și prin acțiunea pe care o
dezvoltă prin apă, reprezintă îmbinarea între două sau chiar mai multe tipuri de năluci.
Însă multe dintre ele au rezultate, în special, pentru o anumită specie de pește.
Exemple concludente în acest sens sunt acele năluci concepute anume pentru pescuitul
la spinning al avatului sau al știucii. Jigwobbler-ele reprezintă îmbinarea dintre un
vobler și o nălucă cu cap din plumb, dar aceste năluci dau rezultate la aproape toate
speciile de pești răpitori.

A
ceste năluci sunt realizate în
ambele variante constructive,
hard și soft. Cele în varianta
hard au lungimi de la 5 cm până la 15
cm, iar cele în varianta soft, 12 cm.
Jigwobbler-ele hard sunt concepute
atât în versiunea sinking, cât și în cea
slow sinking. Personal, am pescuit
doar cu jigwobbler-ele tip hard, cu
lungimile de 5 cm și 6,5 cm, în am-
bele versiuni, sinking și slow sinking.
Datorită capului din plumb, această
nălucă poate fi lansată foarte departe
și se poate tatona cu ea toată înălțimea
coloanei de apă. Corpul nălucii este
realizat din material plastic rezistent și
este prevăzut cu barbetă de vobler. Vi-
brația corpului nălucii se poate modi-
36 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
fica îndoind în sus sau în jos partea de
articulație fixată pe corp. Atunci când
se oprește recuperarea, iar năluca este
pe cădere, aceasta se balansează. Un
alt mare avantaj al acestei năluci este
acela că, atunci când aceasta se află pe
substrat, corpul flotant ține ancora de-
parte de acesta, reducând astfel numă-
rul de agățături nedorite.
Pentru cazurile când am pescuit
pe lacuri sau bălți, am folosit, în ge-
neral, jigwobler-ele în versiunea slow
sinking și mai puțin pe cele în versiu-
nea sinking. De cele mai multe ori, al-
biile lacurilor și bălților sunt mâloase,
cu vegetație subacvatică ori cu multe
depuneri de frunze, crengi sau gu-
noaie, pungi de plastic, cârpe etc. În
versiunea slow sinking, aceste năluci
coboară mai ușor pe substrat, iar ac-
ționarea acestora se poate face cu vi-
teze mai mici de recuperare. Într-un
cuvânt, sunt mai silențioase și nici nu
agață atât de multe resturi de pe subs-
trat. În perioadele când peștii sunt
mai apatici și mănâncă „mârâit”, sau
apele sunt reci, o prezentare silen-
țioasă și o acționare a nălucii cu viteze
mici de recuperare pot face diferența
între reușită și eșec.
Pentru cazurile când am pescuit pe
râuri, unde apele prezintă curenți de
curgere, am utilizat exclusiv jigwob-
bler-ele în versiunea sinking. Am pro-
cedat în acest fel deoarece acestea își
mențin mult mai bine stabilitatea în
curenții de apă și am reușit să tatonez
mai bine înălțimea coloanei de apă.
În pescuitul la spinning, folosesc de
mulți ani aceste năluci. În funcție de
specia de pește pe care am căutat-o,
am avut rezultate diferite ca procentaj
de reușită. La pescuitul cleanului, re-
zultatele au fost satisfăcătoare și bune,
pentru bibani și avați rezultatele au
fost bune, iar pentru știuci și șalăi, re-
zultatele au fost bune și foarte bune.
Am avut partide de pescuit când aceste
năluci, nu numai că s-au dovedit a fi
singurele care erau pe placul știucilor
sau șalăilor, dar rezultatele au fost ne-
așteptat de bune.
Nu de puține ori, când am pescuit
în ape stătoare, lacuri sau bălți, la re-
cuperare cu viteză mică a jigwobbler-
ului în apropierea substratului, sim-
țeam, la un moment dat, greutate pe
fir. Se asemăna cu un atac de șalău,
ca atunci când acesta „se lasă pe fir”.
Executam înțeparea imediat și, spre
dezamăgirea mea, de multe ori adu-
ceam la mal câte un rac bătăios, ce își
agita, nervos, cleștii.
Jigwobbler-ele, din construcție,
sunt prevăzute cu o singură ancoră,
cea de la coada nălucii. Deoarece peștii
răpitori atacă peștii-pradă, în general,
în zona capului, aveam destule atacuri
care nu se concretizau și cu capturi. De
aceea am montat câte o ancoră pe fie-
care cap de plumb al acestor năluci.
Am realizat prinderea ancorei, pentru
partea cu ochet a acesteia, de capul de
plumb al jigwobbler-ului, fixând-o de
tija nălucii prin intermediul unui inel
despicat, iar pentru partea cu cele trei
cârlige, fixând-o cu o bucată de fir mo-
nofilament de partea de articulație fi-
xată de capul de plumb. În felul acesta,
am redus numărul rateurilor la înțepa-
rea peștilor.
Jigwobbler-ele mi-au oferit posibi-
litatea să aplic multe tehnici de recu-
perare: liniară cu viteză constantă, cu
smucituri urmate de pauze – jerk-uiri,
în dinți de ferăstrău, stop&go. În func-
ție de specia de pește pe care o cău-
tam, de condițiile meteorologice, de
temperatura apei dar și de preferin-
țele peștilor, am aplicat diferite teh-
nici de recuperare.
Aceste năluci au o construcție și
acțiuni deosebite, dar și o calitate la
cele mai înalte standarde. În afară de
cazurile când apele au fost invadate
de vegetație și pe suprafața acestora,
la cele mai multe partide de pescuit
am folosit jigwobler-ele cu încredere
și, de cele mai multe ori, cu rezultate
în prinderea peștilor răpitori.
AUGUST 2017 | 37
 RESTITUIRI Date statistice
Pescuitul și ihtiofauna
din Moldova și Transilvania
în perioada 1944-1946
SORIN GEACU
Între anii 1940 și 1946, datorită vicisitudinilor istorice,
teritoriul României a suferit importante modificări ale
frontierelor, atât în partea de nord-est cât și în cea de
nord-vest. De aceea, datele identificate și prezentate mai
jos fac referire și la regiuni care, actualmente, nu mai fac
parte din teritoriul național.
MOLDOVA
Ape curgătoare
În Siret, localnicii din Dumbrăveni
(jud. Suceava) pescuiau, în anul1945,
somn, știucă, lin și crap, uneltele fo-
losite de aceștia în 1942 fiind volocul,
mreaja, sacul și crâsnicul. În anul
1944, cei din Gura Bâdiliței (aproape
de Pașcani) pescuiau somn, mreană,
scobar, crap, fusar, porcușor și clean.
Localnicii din Poiana (jud. Galați) au
pescuit, în anul 1946, pe cursul infe-
rior, cu mreaja, volocul și ciorpacul,
scobar, mreană, crap și somn. La Pă-
dureni (jud. Vrancea), se pescuiau
circa 500-600 kg/an, speciile fiind ți-
parul, scobarul, crapul, știuca, linul,
dar și exemplare de somn ce cântă-
reau până la 20 kg (1942). Fusarul
era pescuit de localnicii din Ploscuțeni
și Pufești (jud. Vrancea), iar mreana
de cei de la Cosmești (jud. Galați).
Totodată, la Suraia (jud. Vrancea),
din Siret se pescuiau somn, crap și
mreană, cu vârșele, în 1942, iar în
1945 producția de pește a fost repre-
zentată de mreană, crap, caras, somn,
babușcă, plătică, scobar, văduviță,
știucă, specii prinse cu plasa, mreaja
și vârșa. În anul 1943, la Nămoloasa
38 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
(jud. Galați) se pescuiau din Siret
doar crap, caras și somn.
În râul Prut, în anul 1942, la Boian
(jud. Cernăuți), predominau mreana,
cleanul, știuca și crapul, iar localnicii
din Bajura (lângă Darabani) pescuiau,
în 1943, crap, știucă, mreană și somn
de peste 10 kg, folosind năvodul și vo-
locul. În anul 1942, locuitorii din Să-
veni (jud. Botoșani) pescuiau din apele
Prutului somn, știucă, mreană, crap și
țipar. La Lopatnic (jud. Hotin), se prin-
deau mreana, cleanul, crapul și som-
nul. În perioada 1940-1943 ajunseseră
mulți crapi în Prut din iazurile județu-
lui Hotin, care, umplute de ploi „li s-au
rupt zăgazurile”. Somnul se prindea în
„bulboanele adânci ale Prutului, prin
vâltorile de sub stânci”. Pentru pescui-
rea lor, localnicii din Lopatnic puneau
carne friptă (de vită sau pasăre) pe
niște cârlige mari. Mirosul acesteia
atrăgea somnul și, odată cu carnea
friptă, înghițea și cârligul. În anul 1946,
locuitorii din Ștefănești (jud. Botoșani)
pescuiau somn, crap, mreană și cara-
cudă. La Bivolari (jud. Iași), se pescuia
mult crap (în general de 5 kg bucata)
și somn (până la 8 kg exemplarul), mai
rară fiind mreana (1945). Cei din Bosia
(jud. Iași) prindeau, tot în 1945, lin,
crap, știucă și caras, iar la Costuleni
(jud. Iași), recoltele erau reprezentate
de lin, crap, știucă și caras (1940). În
anul 1940, la Berezeni (jud. Vaslui), în
Prut și bălțile vecine, existau crap,
caras, știucă și șalău, iar în 1943, la
Cârja (jud. Vaslui), s-au prins crap,
somn și știucă. Locuitorii din Măstăcani
(jud. Galați) pescuiau din Prut crap,
somn, știucă, caracudă, biban, șalău și
caras (1944).
În anul 1943, se pescuiau din Nis-
tru, în dreptul localității Vadu Nistrului
(jud. Cernăuți), crap, mreană, lin,
caras, știucă, plătică, zvârlugă și somn.
În anul 1943, localnicii din comuna
Șerpeni (jud. Tighina) pescuiau în Nis-
tru, cu năvodul, mreaja și vârșa. Cega,
numită de localnici „ciciugă”, se pes-
cuia în Nistrul limitrof județelor Ceta-
tea Albă, Tighina și Lăpușna. Și
mihalțul se pescuia din Nistru, dar și
din afluentul său Botna.
Din râul Bârlad, la Zorleni (jud.
Vaslui) se pescuiau porcușor, plătică,
caras, lin, știucă, crap și țipar (1943).
Localnicii din satele comunei Gohor
(jud. Galați) pescuiau crap, țipar
(numit chișcar) și caracudă, folosind
vârșa și năvodul (1941). La vărsarea în
Siret, localnicii din Nămoloasa (jud.
Galați) pescuiau din Bârlad, în 1943,
crap, lin și obleț.
În zona comunelor Borca, Sabasa și
Galu (jud. Neamț), se prindeau din Bis-
trița, în 1946, zglăvocul, boișteanul,
păstrăvul, grindelul, mreana, lipanul,
cleanul și lostrița (numită și lostocă). Și
în afluentul său, Sabasa, era lostriță. Se
pescuia cu poclăul, sacul, ostia și plasa
(mreaja). La Galu se pescuia „prea
mult, ajungându-se la exterminarea peș-
telui”.
Din râurile Șomuz și Moldova, lo-
calnicii din Fântâna Mare (aproape de
Fălticeni) pescuiau, în 1946, știucă,
clean, mreană și, foarte rar, păstrăv.
În pârâul Brușeuca, de pe teritoriul
comunei Costești (jud. Storojineț), în
1943, erau „pești mulți dar mici”.
Porcușorul și zvârluga se pescuiau
din pârâul Bălănești de localnicii din
Ungureni-Lecca (jud. Bacău) în 1946.
 La Ghimeș (jud. Bacău), populația
de păstrăv a pâraielor se redusese pen-
tru că, în timpul războiului, „pentru pes-
cuit se întrebuința dinamita”, alte specii
întâlnite în 1946 fiind crapul, linul și
știuca.
Râul Cogâlnic, în dreptul comunei
Românești (jud. Tighina), nu avea, în
1943, decât biban, guvid și plătică.
Din râul Răut, în 1943, pe teritoriul
județului Orhei, în dreptul localității
Butuceni, se pescuiau crap, somn,
mreană, știucă, plătică, sabiță, clean și
zvârlugă, iar la Isacova, știucă, crap și
chișcar.
În pârâul Lohan, în dreptul comu-
nei Crețești (jud. Vaslui), se prindea
doar crap și caras, iar în râul Botna,
plătica predomina în plasele pescarilor
din Chircăești (jud. Tighina).
Din râurile Berheci și Zeletin, local-
nicii din Brăhășești (jud. Galați) pescu-
iau plătică, biban, zvârlugă și țipar
(1942), iar cei din Gohor (jud. Galați),
mai ales zvârlugă și porcușor (1941).
Locuitorii din satul Victoria-Hlipi-
ceni (jud. Botoșani) pescuiau din Jijia
zvârlugă și porcușor (1942), iar în
dreptul localității Alexandru cel Bun
(com. Vlădeni, jud. Iași), se prindea
numai caracudă cu volocul (1941). La
Andrieșeni (jud. Iași), tot din Jijia, se
pescuia crap cu ciorpacul, volocul și co-
șurile (1942).
Din cursul mijlociu al pârâului Je-
ravăț, locuitorii din Docăneasa (jud.
Vaslui) pescuiau numai porsușor și
zvârlugă (1942). La Pomârla (jud. Bo-
toșani), din pârul Pietrosu se pescuiau,
în 1940, crap, caras, țipar și porcușor.
Localnicii ieșeni prindeau în pârâul Ni-
colina doar țipar (1942).
Râul Slănic (jud. Bacău) era bogat
în păstrăv (1945). Această specie
exista și în Bistrița Aurie (la Cârli-
baba, jud. Suceava) și Suceava
(Vicov), în pâraiele Râșca și Slătioara
(jud. Suceava), în apele Suhăi, afluent
al Moldovei, etc.
Boarța exista în râurile colinare
(Bâc, Botna, Bârlad, Vaslui), dar boiș-
teanul era în cele din regiunile mai în-
alte (Râșca, Moldova, Dofteana).
Mreana, mihalțul și moioaga erau
mult pescuite în râul Moldova.
Ape stătătoare
Iazul Dracșani, din județul Boto-
șani, avea, în acei ani, crapi până la
12 kg, știuci până la 10 kg, caras, plă-
tică, lin. Se pescuia mai mult cu năvo-
dul (1940). În același județ, din
iazurile de lângă Brăteni (com. Mihă-
lășeni), se pescuiau crap, caras, și
mreană (1946). Carasul exista și în
bălțile de la Sadaclia (jud. Tighina).
Iazurile de lângă Vorona (jud. Bo-
toșani) erau bogate în caras, crap și
țipar, care se prindeau cu volocul
(1945), cele de la Oțetoaia (jud. Va-
slui) aveau știucă, crap și biban, iar la
Lipnic (jud. Soroca) exista crap, caras
și lin (1940).
Din apele lacului Cahul (jud. Iz-
mail), se scoteau anual circa 100 va-
goane de pește, exemplare de crap
având 1-5 kg, somn de 7-8 kg, șalău de
1-3 kg, știucă, biban, caras, ghiborț. La
Frecăței exista o cherhana unde peștele
se tăia, se dădea la sare și apoi se în-
cărca în trenuri pentru a fi dus la orașe.
O parte se transporta și proaspăt. Veni-
turile obținute din piscicultură erau ad-
ministrate de Epitropia din orașul
Bolgrad (1944).
Din bălțile de lângă Cârja (jud. Vas-
lui), mai ales în cea numită Rădeanu
(azi aflată în județul Galați) se scoteau
anual, în medie, circa 20 vagoane de
pește, care se vindea în orașele Bârlad,
Tecuci, Vaslui și satele vecine (1945).
În anul 1942 s-au prins: mreană, guvid,
obleț, plătică, zvârlugă, crap, caras, lin,
biban și țipar.
Din lacul Covurlui, localnicii din
Măstăcani (jud. Galați) prindeau biban
(1944), iar la Găgești (jud. Vaslui), se
pescuia cu coșul și volocul (1940).
TRANSILVANIA
Despre fauna piscicolă a județului
Brașov avem câteva date, astfel: în râul
Zizin, în 1946, existau păstrăv, mreană,
molan, lipan și zglăvoc; în Olt, localni-
cii din Hărman prindeau mreană,
având până la 4 kg exemplarul, iar
șiucă „în cantitate destul de mare”, tot
în 1946; la Satulung (azi Săcele), se
pescuiau păstrăvul, cleanul și zglăvocul
(1945). Din pârâul Tărlung se prin-
deau păstrăv, molan și lipan, iar
aproape de confluența cu Oltul exista
și zglăvocul (1943). În pâraiele de pe
teritoriul localității Zărnești existau
păstrăv și zglăvoc (1946), iar la Vad
(com. Șercaia), clean, mreană, zglăvoc
și păstrăv (în același an).
La Lupeni (jud. Hunedoara), în
apele Jiului, existau lipani și păstrăvi
„în cantități mari”, însă „din cauza
materialelor toxice produse de Fabrica
Vâscoza Românească S.A.R. din Lupeni
și din cauza spălătoriei de cărbuni de
la Petroșani, numărul peștilor a înce-
put să scadă” menționa un document
din 1946.
Păstrăvul se pescuia, în 1944, în pâ-
raiele de munte de la Moneasa (jud.
Arad). Păstrăv și zglăvoc existau, în
1946, în pâraiele din zonele Păuleni și
Cetățuia (jud. Harghita). Păstrăv exista
și în râul Strei (se pescuia de exemplu
la Băiești, jud. Hunedoara), la obârșia
Crișului Alb, la Sârbești (aproape de
Vașcău, jud. Bihor), în râurile Cerna
bănățeană (se pescuia la Pecinișca, jud.
Caraș-Severin), Ampoi (la Feneș, jud.
Alba) ș.a.
Din Someș, localnicii din municipul
Satu Mare prindeau crap, somn, clean,
știucă și mreană (1940).
În Târnava Mică, în zona comunei
Lunca (jud. Alba), dar și în Mureș, în
sectoarele aparținătoare județelor Alba
și Hunedoara, exista fusar. La Pricaz
(lângă Orăștie), din râul Mureș, locui-
torii prindeau, în 1946, somn, crap,
clean, mreană și, rar, știucă. Recolta
obținută din Târnava Mică de localnicii
din Dumbrăveni (jud. Sibiu) a cuprins,
în 1942, somn, crap, lin și caracudă.
La Berzovia (jud. Caraș-Severin),
din râul Bârzava se pescuiau știucă,
crap și plătică (1945).
În regiunea Orăștie (jud. Hune-
doara), fauna piscicolă era reprezen-
tată de crap, clean, scobar, mreană, lin,
somn, știucă, zvârlugă, țipar și păstrăv
(1942).
Localnicii din Urseni (com. Moșnița
Nouă, jud. Timiș) pescuiau din râul
Timiș somn, crap și știucă, folosind
plasă, cârstaș și vârșă (1942).
În râul Mureș (de exemplu la
Uioara, lângă Ocna Mureș, jud. Alba),
exista plătică, iar boișteanul era pescuit
la obârșia Bistrei, la Bucova (jud.
Caraș-Severin), Pocioveliște (nu de-
parte de Beiuș, jud. Bihor), la Mărgău
(jud. Cluj), Ohaba de sub Piatră
(aproape de Hațeg, jud. Hunedoara),
Vașcău (jud. Bihor), Topleț (jud. Caraș-
Severin), Talpoș-Bihor, Făgăraș ș.a.
În satele apropiate Ginta și Rohani
(jud. Bihor), se pescuiau, din râurile
Crișul Negru și Holod, următoarele
specii: somn, clean, știucă, mreană și
scobar, folosind prostovol, saci, și co-
șuri din nuiele (1942). Totodată, la
Negru (azi Grădinari, aproape de
Beiuș-Bihor), se pescuiau crap, știucă,
mreană și somn (în același an).
Mreana apărea în zona Făgărașului,
în râul Strei (jud. Hunedoara), în Crișul
Negru, la Vașcău (jud. Bihor), în Crișul
Alb, la Ineu (jud. Arad), în Timiș, la
Lugoj (jud. Timiș), în Sălăuța, la Telciu
(jud. Bistrița-Năsăud). Mihalțul se pes-
cuia din Timiș și Mureș, moioaga din
râul Strei, iar scobarul din Crișul Re-
pede, la Șuncuiuș (jud. Bihor).
La Becicherecul Mic (jud. Timiș), se
pescuiau știucă, crap, țipar și lin, cu
plasa, vârșa și năvodul, peștele fiind
vândut în Timișoara (1942).
Iazurile din apropierea satului Bărăi
(com. Căianu, jud. Cluj) erau bogate în
crap, caracudă și știucă (1940).
AUGUST 2017 | 39
mica publicitate
VÂNZ~RI
Vând armă driling marca KRIEGHOFF VÂND țeavă de schimb Blaser R, cal. 300W. Mag, în stare perfectă, cu
PLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetă cap închizător adecvat, la prețul de 750 euro. Tel. 0723-295.351 și
SWAROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de 0720-404.444.
4.000 euro.
Vând armă cu glonț, marca KRICO,
cal. 243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI
8x56 (prindere rapidă), la prețul de
1.600 euro. Tel. 0737-771.302.

Vând carabină WINCHESTER cu lu-

netă, calibrul 308, stare nouă, și armă
cu alice, cal. 2/12, marca IJ Bock. Tel.
0744-287.554.
Vând carabină BLASER R93-300WM
cu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, pat
de lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-
țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.
VÂND carabină Mauser, cal. 7x66
Von Hoffe, în stare perfectă, cu
lunetă de 8x56, montaj fix pe
armă, la prețul de 1.200 euro
(900 + 300), negociabil. Tel.
0722-492.170 și 0720-404.444.

Vând armă de vânătoare marca ZB,

cal. 16/2, bine întreținută, preț nego-
ciabil.Tel. 0766-726.083.

Vând armă de vânătoare marca MER-

KEL SHUL, cal. 16, în perfectă stare de
funcționare, cu toc din piele, la prețul
de 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.
Vând armă de vânătoare IJ 54 Made
URSS, toc și cartușieră din piele, în
perfectă stare, la prețul de 1.000 lei.
Tel. 0721-463.538, Constanța.
VÂND dublu expres cal. 9,3x74,
marca Franz Sodia, în stare
perfectă, echipat cu lunetă Carl
Zeiss Diavari de 1,5-6x42 și aim
point Docter, la prețul de 4.200 euro
(3.250+650+300), negociabil.
Tel. 0722-492.170 și 0720-404.444.

noutăți de prin magazine

ABREVIS
Noul Super PE de la
Sunline este și mai…
super!

Major Craft sau lansetele

JDM la prețuri pentru toți

Noua variantă a bine-cunoscutului

fir Sunline Super PE integrează de
acum în structură fibrele High Perfor-
mance PE. Datorită noilor tehnologii,
noile fire oferă o rezistență crescută la
nod și la abraziune. NEW Super PE își
păstrează intacte caracteristicile în
timp, de la culoare la secțiunea ro-
tundă, care reduce frecarea cu apa și
În ultimii ani, tot mai mulți producători au ales să copieze cel puțin vi- cu aerul. Suprafața firului este acope-
zual stilul lansetelor JDM. Cu toate acestea, ceea ce caracterizează o lansetă rită cu un strat subțire de rășină, pen-
JDM nu e doar aspectul sau componentele anodizate, ci designul blank-ului, tru un fir extrem de mătăsos la
atenția pentru fiecare detaliu și, nu în ultimul rând, performanțele intrin- atingere, care alunecă fără efort prin
seci. Major Craft este printre primii producători niponi care oferă renumita inele. Astfel, NEW Super PE permite
calitate JDM, la prețuri competitive, pentru orice buzunar. Ultimele serii distanțe mari de lansare. Elongația re-
semnate Major Craft folosesc cele mai noi nanotehnologii, componente Fuji dusă asigură o senzitivitate crescută
și cele mai avansate materiale din carbon și pot fi găsite la magazinul Abre- pentru detecția structurilor submerse
vis din București. și chiar a celor mai fine atacuri.
40 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
mica publicitate
SEPTEMBRIE 2017
VÂNZ~RI ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOARE
FAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE
Vând carabină TITAN RÖSLER cu ac-
celerator, cal. 300WM, lunetă DOC- 1 V 1.36 7.26 14.12 19.43
TER 2,5-10x50 cu punct luminos, 2 S 2.11 8.12 15.07 20.38
reticul 4a, la prețul de 1.750 euro. 3 D 2.53 9.05 15.51 21.24
Tel. 0736-366.208. 4 L 3.44 9.49 16.43 22.18
5 M 4.35 10.36 17.36 23.07
Vând căței rasa Epagneul Breton, năs- 6 M 5.23 11.24 18.28 23.46 L.P. 6.44 19.43
cuți pe data de 27.04.2017, culoare 7 J 6.11 12.13 19.14 -
alb-orange, din părinți cu rezultate 8 V 0.13 5.53 11.35 18.14
maxime în examenele și concursurile 9 S 0.51 6.42 12.26 19.03
de vânătoare și frumusețe. Ambii pă- 10 D 1.43 7.34 13.19 19.56
rinți au în origine sânge de lucru fran- 11 L 2.35 8.25 14.11 20.49
țuzesc din canisa Karanluan. 12 M 3.27 9.16 15.01 21.31
Informații suplimentare la tel. 13 M 4.15 9.51 15.54 22.19 U.P. 6.52 19.30
0742-100.378, 0244-347.196. 14 J 5.09 10.43 16.51 -
15 V 0.01 5.14 11.57 18.42
16 S 0.45 6.09 12.42 19.36
REBUS 17 D 1.31 6.54 13.29 20.23
DIN NOU LA… VÂNĂTOARE 18 L 2.20 7.46 14.16 21.11
Rezolvarea din numărul trecut 19 M 2.56 8.32 15.04 21.58
20 M 3.49 9.24 15.49 22.47 L.N. 7.00 19.17
21 J 4.37 10.16 16.32 -
22 V 0.09 5.34 11.16 19.03
23 S 0.57 6.31 12.01 20.46
24 D 2.41 7.22 12.54 21.32
25 L 3.32 8.14 13.31 22.16
26 M 4.15 9.06 14.19 23.04
27 M 5.05 9.49 15.09 23.54
28 J 5.51 10.33 15.55 - P.P. 7.10 19.02
29 V 0.11 5.41 11.05 17.21
30 S 1.02 6.34 11.51 18.12

ALERGARE
DUPĂ VÂNAT!
ION MIHAIU
ORIZONTAL: 1) Alergător de cursă lungă. 2) A fu-
gări vânatul – Tras de vânt! 3) Repetiție la un
gag! – Loc de unde pornește alergarea. 4) Creșteri
ale vitezei de alergare. 5) Neîntoarse! – Prescur-
tarea înșiruirii. 6) Opis – Final de duh! 7) Sumă
medie! – Epoci. 8) Buni la alergare – Uimit. 9) Re-
feritoare la vânătoarea pe apă (fem.). 10) Vânător
necunoscut – Unul gata să te alerge.

VERTICAL: 1) A alerga cu trupa. 2) În mijlocul val-

sului! – Aleargă microbii de la ei. 3) Alergare
înapoi – Aleargă după capre. 4) Fuge de colo-colo,
fără astâmpăr (fig., 2 cuv.). 5) Târg pustiu! – La
dreapta fugarului! – Jumătate din timp!
6) Aleargă la comandă – Prinț pe cămilă. 7) Luate
din stup! – Aleargă să te ajute …la nevoie (pl.). 8)
Încuietori – Nu e prea plăcut. 9) Salt din alergare.
10) O combinație …explozivă – Chibzuit (pop.).

AUGUST 2017 | 41

mica publicitate
Anunț gratuit – maximum
15 cuvinte
Text anunț:
....................................................
....................................................
......................................................
......................................................
......................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
Data: ..........................................
Nume și prenume:
...................................................
Tel: ............................................
Anunțurile pentru mica
publicitate se fac până în data
de 20 ale lunii curente, pentru
luna următoare!
Adresa redacției: AGVPS din
România, București, Calea Moșilor
Nr. 128, Sector 2, Cod 020882
PUBLICITATE
42 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12
reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponul
alăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia
ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS din
România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.
Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI
PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2017).
PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEI
NUME ..............................................................................................
PRENUME .......................................................................................
Adresa la care doresc să primesc revista este:
Strada .................................................................... Număr .............
Bloc .......... Scara .......... Apartament ......
Localitate ................................................... Județ/Sector ...............
Telefon ....................................... Data ...........................................
Semnătura ............................................
Am achitat suma de .......................................................... în data de
........................................... cu .........................................................
Ordin de plată nr. ........................................................................
Mandat poștal nr. ........................................................................
Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la
Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.
TALON DE ABONAMENT
VÂNĂTORUL
ȘI PESCARUL
MOLDOVEI
Index – 32.876
12 luni – 150 lei MD
Fișa de livrare se completează
la oficiul poștal (localitatea, cod
poștal, adresa domiciliu, destinatar)
F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242
Întreprinderea de Stat
„Poșta Moldovei”