MOȘ CRĂCIUN – MAURI KUNNAS

Departe, foarte departe, în Laponia finlandeză, în țara aurorei boreale și a iernilor fără
soare, într-un loc neumblat și pustiu, se înalță muntele Korvatunturi. La poalele acestui munte
se află un sat cu totul neobișnuit, cu ateliere, grajduri și case roșii. În sat poți găsi chiar și un
aeroport adevărat.
Satul se află atât de departe de așezările oamenilor, încât nu s-a pomenit să-l fi văzut
vreodată cineva, în afară de câțiva moșnegi laponi rătăciți din drumul lor. Dar, de bună
seamă, nu mulți le-au crezut spusele. Cine oare să fi ridicat un sat într-un asemena loc? Ei,
cine altul decât Moș Crăciun?
Aici locuiește Moș Crăciun, cel care aduce daruri tuturor copiilor. E un moșneag
blând și bun, cu o barbă mare și albă, care trudește de zor ca noi să avem un Crăciun fericit.
Moș Crăciun trăiește cu nevasta lui în acest sat care se cheamă Korvatunturi, în
mijlocul a sute de spiriduși și de reni. Nimeni nu-și mai aduce aminte cum a ajuns Moș
Crăciun aici sau de unde a venit, iar pe el nu face să-l întrebi acest lucru. S-ar mulțumi doar
să tacă și să zâmbească. Poate nu-și mai aduce nici el aminte...
Despre spiriduși însă se spune că ar fi vechi spirite ocrotitoare ale caselor și pădurilor,
retrase, cu timpul, din calea orașelor tot mai multe și mai mari din sud și stabilite în liniștea
meleagurilor din nord.
Bătrânii spiriduși și nevestele lor sunt harnici și foarte îndemânatici. Rostul lor este să
pregătească darurile de Crăciun pentru toți copiii. Prin urmare, au multe îndeletniciri: sunt
dulgheri, cizmari, mecanici, vopsitori, croitori, tipografi și multe, multe altele.
Toți lucrează de zor cât e anul de lung, din ianuarie până în decembrie. Sunt multe de
făcut, dar Moș Crăciun are spiriduși învățați și multe alte ajutoare inimoase.
În fiecare dimineață, spiridușii se trezesc în mirosul ademenitor de orez cu lapte.
Bătrâneii bărboși sar din paturi și dau fuga la masa de dimineață, căci nimeni nu vrea să
rămână fără orezul bun și gustos pregătit de nevasta lui Moș Crăciun. Dar nu s-a întâmplat
niciodată să rămână cineva fără bunătate de orez, căci oala este uriașă și ajunge pentru toată
lumea.
Și așa, cu burta plină, spiridușii se apucă de lucru, căci ziua e lungo și treburi sunt
destule.
Nevasta lui Moșc Crăciun și nevestele spiridușilor nu stau o clipă locului. Fac curat
peste tot, gătesc mâncăruri fel de fel, coc pâine și multe prăjituri și dau de mâncare la
animalele din jurul casei, mari și mici. Sunt și multe de cusut, de spălat și de peticit, căci în
timpul zilei se întâmplă tot felul de lucruri. Nu e neobișnuit ca vreaun spiriduș să-și rupă
pantalonii în atelierul de jucării sau să-și verse lipici în buzunar.
Între cei de la Korvatunturi domnește o bună înțelegere, de aceea și multe animale
sălbatice vin să-și petreacă iarna sub ocrotirea lui Moș Crăciun.
După o zi plină de lucru, toți se pregătesc încet, încet de culcare. Spiridușii cei mai
obosiți adorm imediat după spălatul de seară, dar unii mai iau câte o gustare sau citesc câteva
pagini dintr-o carte.
Spiridușii nu au nevoie de prea mult loc. E de-ajuns ca fiecare să aibă culcușul lui și
să-și aibă în preajmă lucrurile cele mai dragi. De aceea, după părerea nevestei lui moș
Crăciun, este o adevărată habababură la ei, dar pe spiriduși asta nu-i deranjează. Ba
dimpotrivă, ei spun că așa se simt bine. Artur, care pe vremuri fusese spiriduș de grajd în sud,
a încercat să doarmă în așternut, dar, după părerea lui, asta nu se poate compara nicidecum cu
plăcerea de a dormi în mireasma unei grămezi de fân.
Copiii spiridușilor merg la școală ca și copiii oamenilor. Și ei învață să citeacsă, să
cânte, să scrie, să socotească sau să deseneze. Zoologia este materia preferată a celor mai
mulți dintre ei, ceea ce nu-i de mirare, căci la Korvatunturi animalele sunt atât de blânde,
încât te poți ușor uita și în gura lupului ca să-i numeri dinții, dacă vrei.
Învățătorul dă o atenție deosebită lecțiilor de geografie. Pentru că un spiriduș trebuie
să știe unde se află Canada sau Islanda, România sau Japonia, Brazilia sau Australia.
Copiii spiridușilor au mai multe ore de lucru manual decât copiii obișnuiți, iar
învățătorii lor sunt maeștri neîtrecuți la confecționat obiecte ingenioase și frumos
meșteșugite. Cele mai izbutite dintre ele ajung adesea în sacul cu daruri al Moșului.
Renii lui Moșc Crăciun umblă de colo-colo pe dealurile din apropiere, mâncând
licheni. Păstroritul renilor este, bineînțeles, treaba foștilor spiriduși de pădure și a urmașilor
lor, aceștia fiind obișnuiți să-și petreacă vremea pe-afară. Se simt nemaipomenit de bine
printre renii cuminți și ascultători și, pe lângă asta, sunt însoțiți de câini ciobănești fără
pereche.
Uneori, spiridușii ciobani se cațără ca să-și petreacă noaptea în foișoarele înalte în
care laponii obieșnuiesc să țină proviziile pentru le feri de animalele sălbatice.
Mai ales toamna, mulți dintre spiriduși care lucrează în atelier ar fi gata să-și schimbe
locul cu spiridușii ciobani. Atunici, dealurile se îmbracă în culori strălucitoare și de-abia poți
să distingi în tufișurile joase câte un spiriduș mic, cu căciulă roșie.
 Fiecare dintre renii lui Moș Crăciun poarte un clopțel la ureche. Astfel sunt ușor de
recunoscut și așa își dau numaidecât seama și laponii dacă vreun ren de-al lui Moș Crăciun s-
a rătăcit printre ai lor.
La Korvatunturi sunt ateliere de tâmplărie, de vopsitorie, de croitorie, de ceramică și
multe altele.... din atelierul de tâmplărie se aude mereu o gălăgie grozavă. Fierăstraiele
zbârnâie, ciocanele bat, strungurile vâjâie și rumegușul zboară peste tot. Mâinile pricepute ale
spiridușilor meșteresc orice, de la mărgele la căluți de lemn. Trebuie să fie foarte atenți în
atelier, deoarece unele mașinării sunt destul de periculoase.
Tipografia din Korvatunturi, la o mașină uriașă, se tipăresc tot felul de cărți, albume,
enciclopedii, cutii de jucării, jocuri și chiar caiete de școală. Ceilalți spiriduși râd de degetele
negre ale spiridușilor tipografi și mai ales de obiceiul lor caraghios de a-și împleti bărbile sau
de a și le lega peste cap. Dar, vedeți voi, ăsta nu-i nicidecum un moft: barba lungă ar putea
ușor să se prindă în mașina de tipărit sau să se înmoaie în cerneală.
La Korvatunturi munca merge strună. Meșterul Magnus este mai strungar, iar Sami
Șurubelniță este cel mai rapid montator de patine din sat. Nu e mecanic mai priceput ca Mika
Spiridușul. Bătrânul Tobi Barbă-de-Clei este un lipitor iscusit, cine știe de unde i-o fi venit
numele. Păpușile noi au nevioe de o mulțime de haine, iar asta înseamnă multă muncă pentru
Sara Croitoreasa. Aron e foarte atent când dă găuri din goarne, iar când bunicuța Vopsitoare
stropește jucăriile cu culori, e bine ca toțo să se dea deoparte.
Din ateliere, toate lucrurile sunt transportate în depozite uriașe. Acolo sunt cutii
întregi cu roți de mașini, picioare de păpuși și tot felul de alte piese pentru jucării. Și, pe
măsură ce lunile trec, din ce în ce mai multe jucării de adună pe rafturi.
Spiridușii de la depozit sunt mereu ocupați și fac socoteli peste socoteli. Sunt destule
cărucioare pentru păpuși? Avem destui ursuleți?
În zilele cu mare zor, spiridușii-copii nu mai au voie în depozitul de jucării. Lor le-ar
plăcea să se joace aici tot timpul, dar cine-ar mai putea lucra în zarva lor?
Firește că viața spiridușilor nu înseamnă numai muncă, fără nici un pic de joacă. Vara,
toți își iau vacanță. În general, vara au mult timp liber, poate din cauză că soarele nu apune
deloc aici în nord. Spiridușii cutreieră prin munți, joacă teatru, pictează, înoată. Exista la
Korvatunturi chiar și o ambițioasă orchestră de suflători, căreia nu-i lipsește niciodată
entuziasmul.
Moș Crăciun spune că-i place foarte mult pescuitul și, mai ales când orchestra își
începe repetițiile, se furișează adesea cu barca pe lac. Spiridușii se cam miră de o astfel de
pasiune, mai ales că cele mai multe ori pare să-și fi uitat undița acasă.
 În ultimul timp, spiridușii preferă să-și petreacă timpul liber mergând la teatru. Ăsta
nu-i un lucru de mirare, deoarece cunducătorul Cercului de treatru este spiridușul Paavo, care
pe vremuri locuia în podul Teatrului Național din Helsinki.
La începutul toamnie, Moș Crăciun își trimite la lucru patrula de cercetași. Pentru
această misiune sunt aleși spiridușii cei mai iuți, mai mici și mai tăcuți. Asta pentru că
spiridușii cercetași trebuei să știe să umble și să acționeze nevăzuți. Ei sunt spiridușii care,
din ascunzișurile lor, îi urmăresc pe copii și își notează tot ce văd. Când se apropie Crăciunul,
este bine să ții minte să te speli pe dinți, să-ți faci lecțiile cu atenție, să te duci la timp la
culcare, să-ți ajuți părinții și să te porți frumos cu toată lumea. Nu poți ști niciodată unde stă
pitit vreun spiriduș. Nimic nu-i face mai multă plăcere lui Moș Crăciun decât să afle vești
bune de la spiridușii care se întorc din expedițiile lor.
Nu trece mult timp și încep să vină o mulțime de scrisori la Korvatunturi. Nu există
nici un drum spre satul lui Moș Crăciun, astfel că toare scrisorile sosesc cu un avion special al
Poștei. Toate scrisorile sunt citite și dorințele fiecărui copil sunt trecuteîntr-un registru uriaș.
Spiridușii cărturari trebuie să cunoască multe limbi, deoarece le sosesc scrisori din toată
lumea, în zeci de limbi diferite. Se mai întâmplă că autorii lor să mai facă și câte o greșeală
gramaticală, dar spiridușii înțeleg până la urmă despre ce e vorba. Când, totuși, nu reușesc să
se lămurească, cer ajutorul profesorilor de la Universitatea din Helsinki.
În toată această grabă și agitație, spiridușii nu uită să-și pregătească și Crăciunul lor.
Frumoasele cruci de lemn cioplite de Will ajung și pentru cei din Korvatunturi, și pe
lângă acestea se mai fac și multe decorațiuni din spice uscate. Păsărelele au și ele nevoie de
grăunte. Orezul cu lapte se fierbe într-un ceaun uriaș. Oare cine va găsi anul acesta migdala
cu noroc?
Pentru micii spiriduși, prepararea prăjiturilor și a turtei dulci este cel mai așteptat
moment dinainte de Crăciun. În această perioadă au și vacanță. Vreme de două zile se
pregătesc o mulțime de bunătăți, dar niciodată nu sunt de ajuns, deoarece spiridușilor le plac
foarte mult.
Împachetarea cadourilor este o sărbătoare la care iau parte toți cei din Korvatunturi.
Sălile se umplu de colinde și de veselie, iar din depozitele arhipline spiridușii cară necontenit
jucării spre mesele de împachetat. Spiridușii se uită în registru, să vadă ce fel de cadouri
trebuie trimise fiecărui copil anul acesta. La sfârșit, peste tot e plin de atâtea pachete
frumoase, că de-abia te mai poți strecura printre ele. Sunt atât de mulți copii și atât de multe
dorințe! Dar, cu siguranță, fiecare copil își va primi cadoul. Moș Crăciun nu uită pe nimeni.
 Mai sunt doar câteva zile până la Crăciun. Săniile sunt scoase afară, hamurile pentru
reni sunt pregătite, iar clopoțeii sunt lustruți. Hainele și ciubotele de sărbătoare ale
spiridușilor sunt coborâte din pod și curățate.
Avioanele, fără de care Moș Crăciun nu ar mai face față în ziua de azi, sunt alimentate
cu combustibil și verificate, air apoi începe încărcarea cadourilor. Primele două avioane sunt
încărcate cu pachetele care merg spre Africa și America, al treilea cu cadourile pentru
Europa, iar al patrulea își va duce încărcătura hăt de departe, până în Asia și Australia.
În sfârșit, sosește și ziua cea mare – Ajunul Crăciunului. Trezirea este la ora cinci.
Toți mănâncă o porție zdravănă de orez cu lapte, își pun haine groase pe dedesupt și apoi
veșmintele de sărbătoare. Fiecare spiriduș își știe bine locul și rostul. Se controlează dacă
hărțile și busolele din fiecare sanie sunt pregătite și dacă nimeni nu și-a uitat acasă pachetul
cu mâncare.
Spatele lui Moș Crăciun trebuie frecționat cu o cremă antireumatică foarte puternică.
Nu-i o joacă pentru el să stea o zi întreagă în sanie, în frig.
Plecarea dis-de-dimineață, în strălucirea aurorei boreale, este întotdeauna o priveliște
mimunată.
Ajunul Crăciunului este plin de așteptare și emoție. Moș Crăciun e pe drum, dar
nimeni nu știe unde și când va apărea. Copiii sunt tare nerăbdători și, cum aud un zgomot,
tresar la gândul că poate a sosit Moșul. Până la urmă, afară se aude un tropăit și un zornăit
cunoscut. ,,Sunt copii cuminți în această casă?”, întreabă Moșul, deși știe bine răspunsul. Dar
Moș Crăciun nu poate zăbovi, căci are multe case de vizitat într-o singură seară.
Spiridușii își continuă drumul, Până și cel mai mic pachet este dus unde trebuie și nu
contează dacă destinatarul se află pe mare sau pe uscat.
,,În lume este într-adevăr cu totul altfel decât la Korvatunturi”, se gândesc
spiridușii. ,,Așa de multe case și orașe frumoase! Oamenii locuiesc în locuri foarte diferite și
au tot felul de obiceiuri. Dar copii sunt la fel de pretutindeni.”
Seara de Ajun se transformă în noapte când Moș Crăciun și spiridușii lui ajung în
ținuturi în care copiii și părinții sunt cufundați în somn, cu ușile încuiate. Aici e obiceiul ca
spiridușii și Moș Crăciun să intre în casă pe horn. Spiridușii lasă cadourile în ciorapii agățați
de marginea sobei sau sub brad. Acolo le găsesc oamenii dimineața, când se trezesc. Atunci
nu se mai vede nici urmă de spiriduși, decât poate câțiva bulgărași de zăpadă aduși de
ciubotele lor. Sunt foarte multe case și, înainte ca spiridușii să treacă pe la toate, apucă să
golească o mulțime termosuri cu suc și cacao cu lapte, dintre cele pe care le-au luat de acasă.
 Oare cum reușește Moș Crăciun să treacă prin atâtea locuri? Asta nu pot înțelege nici
chiar cei mai bătrâni și înțepeți spiriduși de la Korvatunturi, iar Moșul nu le-a explicat
nicioadtă. ,,Este farmecul Crăciunul”, spune el surâzând.
Cadourile au fost duse în toate colțurile lumii și spiridușii se-ntorc la Korvatunturi
frânți de oboseală, dar foarte mulțumiți. Și ce poate fi mai plăcut decât o saună fierbinte?
Spiridușii sunt prea obosiți pentru a-și povesti unii altora întâmplările nopții, dar, la urma
urmei, vor avea destul timp până la Crăciunul viitor.
Nu sunt uitați nici renii. După ce li se scot hamurile, sunt țesălați și înveliți cu pături
calde. Într-adevăr, merită o cină bună de licheni și multă odihnă.
Toată lumea e mulțumită. Încă un an în care totul s-a terminat cu bine. Râsetele pline
de bucurie ale copiilor pe care i-au întâlnit încă mai răsună în urechile spiridușilor și în
curând Moș Ene vine pe la genele lor obosite.
În dimineața de Crăciun, toată oboseala din Ajun e dată uitării și spiridușii se
îndreaptă voioși spre biserică, apoi merg toți în sala de spectacole a școlii unde spiridușii cei
mici prezintă emoționați serbarea de Cărciun pe care au pregătit-o.
Nici la Korvatunturi Crăciunul n-ar fi perfect fără câteva mici cadouri. Dar pentru
spiriduși nu contează numărul cadourilor. Ceea ce contează este ca acestea să fie dăruite din
inimă.
În sfârșit, Moș Crăciun și toți cei de la Korvatutnuri se adună cu mic, ci mare să
sărbătorească Crăciunul. În mijlocul încăperii, pe dușumeaua acoperită cu paie, se află un
brad uraiș. Spiridușii mănâncă orez cu lapte și așteaptă nerăbdători să vadă cine va găsi
migdala norocoasă anul acesta. Se cântă colinde și jocurile sunt în toi în jurul bradului. Copiii
desfac cadourile, iar veselia se aude în tot satul. Râsetele, joaca și tropăiala continuă până
noaptea târziu, când spiridușii obosesc și adorm unul după altul.
Trece o bună bucată de vreme până când Moș Crăciun și spiridușii sunt din nou în
stare să se apuce de treabă. Atunci, încep să se pregătească pentru următorul Crăciun.