TUKARAM

Detox Sufletesc

Editura: Tukaram
București, 2021
ISBN 978-606-95171-2-3
 Corectură: Irina DIN
Copertă și tehnoredactare: Oana STOIAN
Toate drepturile asupra ediției în limba română aparțin autorului.
© 2021

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

TUKARAM
Detox sufletesc / Tukaram. - Bucureşti : Tukaram, 2021
ISBN 978-606-95171-2-3

Editura Tukaram
Bucureşti, 2021
 TUKARAM

Detox Sufletesc

Editura: Tukaram
 Această carte este dedicată:

Iubitului meu Maestru, Vasant Swaha-Babaji, în Pre-

zenţa căruia mi s-a deschis inima.
Îţi sunt veşnic recunoscător, Iubite Maestre.

Membrilor grupului de Detox, pentru minunata că-

lătorie pe care o facem împreună. În special Georgianei,
Irinei, lui Tomiţă și George, pentru prezenţă şi sprijin.

Tuturor fiinţelor care, conştient sau nu, simt chemarea

libertăţii şi se îndreaptă spre ea.
Cuprins
Cuvânt înainte / 10
Partea I – Bazele detoxului / 13
Capitolul 1 – Introducere în realitate / 14
1.1 De unde începem? / 15
1.2 Realitatea personală / 25
1.3 Frica / 29
1.4 Opuşii / 34
Capitolul 2 – Mintea / 40
2.1 Ce este mintea? / 43
2.1.1 Cele șapte simțuri / 43
2.1.2 Memoria – Hardul și Ramul / 46
2.1.3 Recipientul – Rațiunea și Emoțiile / 51
2.1.4 Starea / 55
2.1.5 Nevoia și Dorința / 59
2.1.6 Gândurile / 62
2.1.7 Subconștient, Conștient,
Supraconstient / 65
 2.1.8 Trecut, Prezent, Viitor / 67
2.1.9 Așadar, ce este mintea? / 69
Capitolul 3 – Mecanismele minții / 73
3.1 Intro / 73
3.1.1 Frica / 74
3.1.2 Judecata / 75
3.1.3 Rol de protector / 75
3.1.4 Modelarea realității / 77
3.1.5 Rezistența / 78
3.1.6 Lupta, Fuga și Înghețul / 80
3.1.7 Pendulul / 81
3.1.8 Cercul / 81
3.1.9 Reflexia și Refracţia / 82
3.1.10 Plăcere și Durere / 83
3.1.11 Lăcomia / 84
3.1.12 Identificarea / 84
3.1.13 Iluzia certitudinii / 85
3.1.14 Frica de frică / 86
3.1.15 Proiecția – Vis și Imaginație / 87
3.1.16 Memoria / 88
3.1.17 Dependență și Atașament / 90
3.1.18 Graba și Agitația / 91
3.1.19 Complicațiile / 92
3.1.20 Acțiune vs. Activitate / 92
3.1.21 Negarea opusului / 93
3.1.22 Confuzie și Claritate / 94
3.2 Educarea minții / 96
 3.2.1 Tehnici și metode / 97
3.2.2 Practica / 99
Capitolul 4 – Educația / 101
4.1 Familia / 106
4.1.1 Ce este familia? / 107
4.1.2 Concepția și nașterea / 110
4.1.3 Abandonul / 115
4.1.4 Sentimentul de insuficienţă / 120
4.1.5 Încrederea în sine / 127
4.1.6 Ce mai învățăm în familie? / 127
4.2 Sistemul educațional clasic / 146
4.3 Religia formală / 155
4.4 Sistemul media – TV, Radio, Internet / 161
4.5 Autoeducația / 166
4.5.1 Psihologia / 167
4.5.2 Dezvoltarea personală / 173
4.5.3 Coaching / 181
4.5.4 Detox Sufletesc / 182

Partea a II-a – Detox sufletesc / 186

Cum a început / 187
Capitolul 1 – Introducere în detox / 194
1.1 Recomandări inițiale / 197
1.1.1 Ai nevoie de un ghid – Obligatoriu,
non-negociabil / 197
1.1.2 Drum cu sens unic / 199
1.1.3 Conservă energia / 199
 1.1.4 Graba strică treaba / 201
1.1.5 Încetează să mai aduci gunoi în casă / 202
1.1.6 Uită de așteptări / 203
1.1.7 Efecte secundare / 203
Capitolul 2 – Zombism și conștientizare / 205
2.1 Zombism / 205
2.1.1 Acumulare / 209
2.1.2 Stabilizare / 210
2.1.3 Avertismente / 212
2.1.4 Pierderile / 213
2.1.5 Reluarea / 213
2.2 Conștientizare / 216
Capitolul 3 – Identificare / 223
3.1 Cine este „EU“? / 224
3.2 Acceptarea / 226
3.3 Instrumente / 228
3.3.1 Catharsis / 228
3.3.2 Scrisul de mână / 231
3.3.3 Tehnici adiționale / 249
Capitolul 4 – Detașarea / 254
4.1 Înțelegerea / 255
4.1.1 Înțelegerea rațională / 255
4.1.2 Înțelegerea intermediară / 257
4.1.3 Înțelegerea profundă / 258
4.2 Dizolvarea trecutului / 259
4.3 Din nou, Acceptarea / 260
4.3.1 Ce este acceptarea? / 262
 4.3.2 Cum încetează judecata? / 263
4.4 Virtuțile / 264
4.5 De pe „-“ pe „+“ / 267
4.6 Trecerea prin tunel / 270
4.7 Ce este de făcut? / 271
4.8 Rafinarea frecvenței / 272
4.9 Singurătate și solitudine / 273
Capitolul 5 – Decizia / 277
5.1 Emoțional și Rațional / 278
5.2 Reacție vs. Acțiune / 279
5.3 Trecut și Viitor / 281
5.4 Protecție vs. Maturizare / 282
5.5 Luarea deciziei / 284
5.5.1 Tehnic / 284
5.5.2 Emoțional / 287
5.6 Formarea noului „EU“ / 289
5.6.1 „Eu“-ul împrumutat / 289
5.6.2 Tranziție 1 – Trecerea prin tunel / 290
5.6.3 „Eu“-ul personal / 290
5.6.4 Tranziție 2 – Cine sunt „Eu“ / 291
5.6.5 Transcederea „Eu“-lui / 291
Capitolul 6 – Acțiunea / 293
Dincolo de detox / 295
Anexe / 297
Testimoniale / 305
Q&A / 323
 Cuvânt înainte

Mi-au fost necesari aproximativ 30 de ani pentru a

ajunge în acest punct, cel în care m-am decis să scriu
cartea pe care o ții în mâini. De-a lungul acestor ani, am
testat și verificat personal multe dintre metodele știute și
folosite pentru transformarea ființei.
Unele mi s-au potrivit mănușă, altele nu, dar le-am
testat în aceeași măsură. Fiecare dintre ele a adus un plus,
ajutându-mă să înțeleg mai bine ce înseamnă mecanica
internă și modul în care funcționez. Pe măsură ce am în-
aintat, înțelegerea s-a rafinat și s-a sedimentat, iar aceas-
tă carte este nimic altceva decât produsul.
Așadar, dacă te aștepți să găsești ceva miraculos, dă-
mi voie să îți spun că nimic din ceea ce scriu nu este nou.
De mii de ani se spun aceleași lucruri în diverse forme,
10
în funcție de cel care le-a experimentat. Diferența o face
practica, iar înțelegerea este strict personală. Cum spu-
nea Khalil Gibran: „Adevărul a lăsat multe uși deschise
prin care căutătorii să poată intra“.
De aceea se spune că ar trebui să fie tot atâtea religii
câți oameni există: pentru că înțelegerea trebuie să fie
strict personală. Este ceea ce Maeștrii Zen au spus tot
timpul: „Eu îți arăt luna, tu nu îmi mânca degetul!“
Fiecare dintre noi este unic sub toate aspectele, chiar
dacă, aparent, acest lucru nu e valabil. Corpul pe care îl ai
pare să fie la fel cu al celor din jurul tău, dar nu este deloc
așa. Respiri altfel, mergi altfel, gândești altfel, simți altfel
decât toți cei din jurul tău.
La fel și înțelegerea: este unică, îți aparține în totali-
tate. Dacă este împrumutată, va fi doar povară, atârnând
precum un bolovan pe care îl cari după tine până obo-
sești. Îți recomand să treci dincolo de cuvinte și să încerci
să pui în practică ceea ce citești, astfel încât să verifici pe
propria piele ce spun.
Unele dintre metode ți se vor potrivi, altele nu, dar
ceea ce contează, repet, este practica. Transformă-te în
om de știință, caută să verifici pe propria piele, iar efor-
turile îți vor fi răsplătite cu propria înțelegere pe care nu
ți-o va putea lua nimeni.
Chiar dacă nu este scrisă nicăieri, este scrisă în pro-
pria ființă, iar asta este mai mult decât suficient. Însuși
Dumnezeu, dacă ar veni să conteste ceea ce experimen-
tezi, nu ar putea să o facă tocmai pentru că asta ar în-
11
semna să se conteste pe Sine, cel care creează infinitul în
miliarde de forme fără să se repete.
În acest context, înainte de a trece mai departe, te rog
să îți rezervi puțin timp pentru a medita asupra acestei
întrebări:
„Ce cred că știu?“
Nu contează cât timp îți va fi necesar, important este
să o lași să pătrundă în tine și să dizolve știința împru-
mutată. Atunci când va veni răspunsul, și răspunsurile nu
vor fi puține, vei ști care este cel corect pentru tine.

12
 Partea I
Bazele detoxului
TUKARAM

1. Introducere în Realitate

Până la un anumit moment, fiecare dintre noi experi-

mentează realitatea în două moduri: cea reală și cea per-
sonală.
Cea reală este infinită, nu are început și sfârșit. A exis-
tat înainte să venim noi și va exista după ce plecăm. Cea
personală, finită, a fost învățată, existând doar atât timp
cât existăm în forma pe care o știm ca „eu“.
Cât timp există „eu“, între cele două realități va fi con-
flict a cărui urmare firească este suferința. Suferința este
nimic altceva decât rezistența care se naște atunci când
„eu“ nu acceptă realitatea așa cum este, fără tendința de
a o modifica. Este rezultatul „muncii“ pe care o face „eu“
care a fost învățat să lupte, să se zbată pentru propria
existență, să considere că viața îi este dușman. Cum să nu
14
 DETOX SUFLETESC

se nască suferința atunci când omul luptă cu viața?

Viața există în om exact așa cum există și în exteriorul
său, în orice ființă vie. Atât timp cât există luptă, suferin-
ța va exista și ea, indiferent de câte eforturi va face omul
pentru a o elimina. Cu cât va lupta mai mult, cu atât
suferința va crește. Este o reacție naturală pe care o are
orice organism viu din Univers atunci când este atacat:
răspunde cu aceeași monedă.
Cum reușim să împăcăm aceste două realități? Cum
procedăm pentru a face ca suferința să dispară?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, este necesar să
înțelegem modul în care funcționează Universul, atât cel
interior, cât și cel exterior. Interior și exterior sunt doar
cuvinte, pentru că Realitatea este una singură. Dacă noi
o percepem ca fiind divizată, împărțită în exterior și inte-
rior, este pentru că așa am fost învățați. În realitate, totul
este Unul și tot ce vedem este Conștiință sau, cum am
ales să îi spun, Realitate.

1.1 De unde începem?

De la baze.
Pentru a înțelege cum a apărut ceva, trebuie să pornim
de la sămânță. În ceea ce privește lumea cauzală, cea pe
care o știm, totul pornește din momentul în care sămânța
a fost plantată. Ulterior, aceasta s-a dezvoltat, dând naș-
tere ființei. Nu contează dacă este vorba despre o plantă,
un animal sau un om, sămânța este cea de la care porneș-
15
TUKARAM

te totul.
Dacă există o sămânță, iar aceasta întâlnește condițiile
propice, vom avea efecte. În cazul unui pom, sămânța
purtată de vânt sau plantată de om, în condiții optime,
încolțește, dând naștere unui pom. În cazul omului, două
semințe, spermatozoidul și ovulul, se întâlnesc și dau
naștere copilului.
Exact în același mod se întâmplă lucrurile și în in-
terior. O sămânță – gând sau stare – întâlnește condiții
favorabile (de exemplu, atașament) și crește, dând naștere
suferinței. Ulterior, pentru că nu ne plac rezultatele, în-
cercăm să le modificăm, dar, atât timp cât nu înțelegem
cauza, facem efort inutil. Continuăm să tăiem frunzele în
speranța că pomul va dispărea într-o bună zi.
Evident, întrebarea este: de unde apare sămânța?
Aceasta este întrebarea de un milion de euro la care am
încercat să îmi răspund multă vreme. Pentru a ajunge la
răspuns, este necesar să mă întorc în timp să îți povestesc
despre cum am început căutările. Înțelegând rădăcinile,
vei înțelege și cum am ajuns aici. De asemenea, revenind
la ceea ce spuneam mai devreme despre a trece dincolo
de cuvinte, atunci când spun „răspuns“,­nu mă refer la
unul logic, rațional care a poposit­în mintea mea și am
considerat că acesta este. Înțelegerea logică a fost antici-
pată de cea intuitivă, fără cuvinte, care a luat naștere în
ființă și pe care abia apoi am transformat-o în cuvinte.
Așadar, totul a început atunci când am intrat pentru
prima dată în contact cu yoga. Ținând cont de faptul că
16
 DETOX SUFLETESC

la acea vreme era aproape imposibil să găsești astfel de

informații, pot spune că a fost de domeniul fantasticului
să îmi cadă în mână așa ceva.
Era vorba despre o carte de Hatha – Yoga în care erau
prezentate asane însoțite de explicații. Pentru că era în
franceză, limba pe care o uram din cauza profesoarei,
apelam la mama să îmi traducă explicațiile care însoțeau
imaginile. Mama iubea franceza – mai ales filmele de
capă și spadă franțuzești – și insista, evident, să o învățăm
și noi. Mie mi se părea insuportabilă și, din acest motiv,
învățam doar atât cât să trec clasa.
Am început să practic posturile pe care le-am găsit în
carte, urmărind explicațiile asociate imaginilor. Nu știu
de ce, dar insistam să fac corect ceea ce făceam și de aceea
stăruiam mult pe lângă mama să îmi traducă explicațiile.
În descrierile asociate fiecărei imagini se vorbea despre
ritmul respirației, despre cum să îți relaxezi corpul sau
cum să stai corect, astfel încât să nu îți pierzi echilibrul.
Curiozitatea și perseverența mi-au fost răsplătite și
astfel am ajuns să am primele experiențe ciudate, cum
le spuneam atunci. Senzațiile fizice, cum ar fi cea de di-
zolvare a corpului sau de pierdere a identității, au fost
uimitoare și înspăimântătoare în același timp, dar mi-au
trezit și mai mult curiozitatea. Acum îmi dau seama că
tocmai inocența și faptul că nu cunoșteam nimic despre
ceea ce făceam au fost cele care mi-au permis să trăiesc
acele experiențe.
După primul satori, lucrurile s-au complicat. Am de-
17
TUKARAM

venit avid de informație și, în loc să aprofundez practica,

am început să caut să știu cât mai multe. Într-un astfel de
moment, prezența unui guru sau îndrumător este esen-
țială. Din păcate, la acea vreme nu se știau multe despre
acest domeniu, iar faptul că practicam singur, de capul
meu, nu m-a ajutat foarte mult. Încet-încet, m-am ră-
tăcit în hățișul teoriei, această perioadă durând cca. zece
ani.
Evident, nimic nu este întâmplător. La un moment
dat, am ajuns la capătul teoriei sau, mai bine zis, am înțe-
les că acumularea de informație nu ajută, ba dimpotrivă.
În acea clipă, am luat decizia să nu mai citesc nimic,
ci doar să pun în practică. Eram atât de obosit și scârbit
de teorie, încât renunțarea a venit de la sine.
Acesta a fost momentul de cotitură, cel de la care a în-
ceput adevărata călătorie. De data aceasta, eram suficient
de matur, iar înțelegerea era suficient de rafinată pentru
a putea face alegerile care să mi se potrivească. În acest
context, am înțeles de ce se spune că, uneori, trebuie să
pleci pentru a realiza că nu era nevoie să o faci. Este ne-
cesar să te rătăcești pentru a te putea reîntoarce.
Așadar, am reluat practica, de această dată mult mai
precaut și atent la ceea ce se întâmplă. Locul lăcomiei
a fost luat de răbdare, iar pașii pe care îi făceam erau
temeinici. Meditația s-a extins asupra tuturor aspectelor
din viața mea, înțelegerea a devenit mai profundă și, în-
cet-încet, efectele secundare generate de acumularea de
informație au dispărut.
18
 DETOX SUFLETESC

Din clipa în care am înțeles că eu nu sunt informa-

ția, ci doar un utilizator al ei, totul s-a schimbat radical.
Acesta a fost al doilea prag, cel care mi-a permis să fac
cale întoarsă spre mine. Dacă după primele experiențe
tendința a fost aceea de a merge în afară pentru a că-
uta explicații, de această dată, toată energia căutării s-a
orientat spre interior. Atingând extremele, echilibrul a
intervenit natural, fără efort.
Întoarcerea spre interior a adus cu sine, în primă fază,
efecte nedorite și neplăcute. Am văzut toată suferința și
durerea de care am fugit toată viața și pe care am încercat
anterior să mi le explic teoretic. Ura, rușinea, vinovăția,
dorința de răzbunare și multe altele au ieșit la suprafață.
De aici a început adevărata muncă. Nu știam ce să fac
cu aceste stări și senzații care existau în mine. Teoretic,
știam, dar practic eram neputincios. Teoria ca teoria, dar
practică ne omoară, nu? Am simțit-o pe propria piele,
până la ultima celulă.
Și uite așa revenim la sămânță și la întrebarea de unde
vine ea.
Am înțeles că sămânța vine din educație, că tot ce
există în mine a fost plantat de cei care mi-au transmis
informațiile după care m-am ghidat până în acel mo-
ment, dar această înțelegere nu a fost suficientă. Simțeam
că mai era ceva dincolo de acest răspuns și s-a dovedit că
intuiția mea avea dreptate. Răspunsurile primite în me-
ditație nu au fost suficiente, iar de aici pașii mi-au fost
îndreptați către știință.
19
TUKARAM

Căutările m-au îndreptat către fizica cuantică, cima-

tică, chimie și biologie. Nu am fost niciodată îndrăgostit
de școală, ba dimpotrivă, însă acum lucrurile stăteau di-
ferit. Aveam nevoie să înțeleg ce este dincolo de sămânță
și această dorință mi-a ghidat pașii.
Așa am ajuns să intru în contact cu cercetările făcu-
te de Nassim Haramein, Bruce Lipton, Cladni, Masaro
Emoto și mulți alții. Fiecare nouă descoperire pe care o
făceam se integra armonios în înțelegerea mea. Asociată
cu meditația, această înțelegere a devenit viața pe care o
trăiesc astăzi.
După cum spuneam mai devreme, nu am fost nicio-
dată un elev strălucit în școală. Îmi plăcea să învăț, dar
uram sistemul. Citeam enorm, dar doar ceea ce mă inte-
resa. Notele din școală au fost mediocre, tocmai pentru
că uram faptul că trebuia să stau închis în clasă cuminte
cu mâinile la spate.
Iubeam libertatea și făceam tot ce puteam pentru a
mă bucura de ea. Din acest motiv, eram pedepsit ade-
sea de către părinți și profesori care considerau că eram
„brânză bună în burduf de câine“ și că, dacă mă forțau,
puteam deveni ceea ce își doreau ei.
Științele exacte nu erau deloc pe gustul meu, iar dintre
cele umaniste învățam doar ce îmi plăcea. Iubeam istoria,
dar uram să memorez date exacte. Îmi plăceau poveștile
de dincolo de manual pe care unii profesori le povesteau
atunci când erau în toane bune. Această dorință de a în-
văța a existat dintotdeauna în mine și ea este cea care m-a
20
 DETOX SUFLETESC

adus în punctul în care să pot scrie astăzi această carte.

În urma experiențelor pe care le-am avut în meditație,
am încercat să îmi explic ce se întâmplă. Având o minte
iscoditoare, nu m-am mulțumit cu răspunsuri prefabrica-
te, căutând să înțeleg prin experiență directă.
Pas cu pas, lucrurile s-au legat între ele precum pie-
sele unui puzzle foarte complex, dar a cărui esență este
simplă.
De ce îți spun toate aceste lucruri? Pentru a te ajuta să
înțelegi că ceea ce citești vine din practică, din experiență
directă.
Așadar, de unde vine sămânța?
Din nimic. Nu este nimic așa cum îl știm și pe care
avem tendința să îl considerăm ca fiind negativ, ci este
un Nimic plin.
Poți verifica acest lucru foarte simplu.
Așază-te pe un scaun, relaxează-te, închide ochii și
fii atent la corp. Urmărind senzațiile din corp, extinde-ți
atenția în exterior. Ascultă zgomotele din jur, urmărește
ce se întâmplă, dar fără să te implici. Ești acolo și nu ești,
în același timp. După ce s-a așezat liniștea, vei constata
că există senzația de nimic, de gol, de spațiu, dar acesta
nu este gol.
Vei sesiza o prezență vie, vei avea senzația că există
ceva ce nu poți defini. Nu încerca să îți imaginezi sau să
cauți să identifici ceva. Pur și simplu, relaxează-te și vei
vedea că această prezență este atât în interior, cât și în
exteriorul tău. Există, dar nu poți atinge și nu poți numi.
21
TUKARAM

Este ceea ce în înțelegerea antică era numit „numele

fără nume“ sau „numele care nu poate fi rostit“.
Acesta este Nimicul din care este generată existența.
Ce este acest Nimic? Energie sau, mai bine zis, particule
care se mișcă la viteze foarte mari. Buddha le-a numit
kalapas, iar știința modernă le numește quante.
De unde a știut Buddha despre aceste particule? Le-a
găsit în meditație, disecând propria ființă. A pătruns atât
de adânc în sine, încât a ajuns să vadă din ce era format,
începând de la corp și până la senzații. Toți misticii care
au pătruns în profunzimile ființei au exclamat același lu-
cru: Totul este Unul!
Ce înseamnă acest lucru? Că tot ceea ce vedem are
aceeași sursă, că totul este energie, iar ceea ce vedem noi
ca solid este aparență. Aceasta a fost și experiența mea.
Corpul a dispărut, gândurile și senzațiile erau sub formă
de mici „vietăți“ care pluteau în jurul meu, identitatea s-a
topit și ea și a rămas Nimic.
Nu sunt diferit de un câine, de un arbore sau de o
masă. Suntem diferiți în exterior, însă, în același timp, nu
există nicio diferență între noi. Suntem făcuți din aceeași
energie care se comportă în același mod în tot ceea ce
există, vizibil și invizibil. Este neutră, nu are preferințe,
nu urăște și nici nu iubește. Se creează și se distruge pe
sine în același timp, fără resentimente sau tendința de a
se agăța de vreo formă. În înțelepciunea indiană, cea mai
veche dintre cele cunoscute de om, acest joc este numit
de către înțelepți „Lila“ sau jocul nesfârșit al Existenței.
22
 DETOX SUFLETESC

Noi nu facem excepție. De la nivel micro la macro, totul

se întâmplă în acest mod. Ne naștem și murim în fiecare
secundă, unii dintre noi fără să fim conștienți de acest
lucru nici măcar o secundă pe parcursul întregii existențe
pe acest pământ.
În aceste condiții, cum aș putea spune că există un
„Eu“ de care să mă agăț? Dacă totul este fluid, în mișca-
re, se transformă constant, cine mai are curajul să spună
„Eu“? În timp ce misticul caută în propria ființă, oamenii
de știință privesc prin microscop în încercarea de a găsi
ceva ce ar putea numi capătul căutărilor.
Pe măsură ce tehnologia a progresat, făcând posibi-
lă apariția microscoapelor din ce în ce mai puternice,
au început să vadă și ei că ceea ce pare a fi fix este, de
fapt, fluid. Rând pe rând, au descoperit atomul, electro-
nii, protonii, mezonii, quark-ul, bossonul lui Higgs și de
fiecare dată au exclamat că au găsit elementul din care
este compus Universul. Astăzi, după cercetările făcute în
domeniul fizicii cuantice, au început să înțeleagă că nu
există materie. Că, de fapt, materia este formată din unde
care vibrează la viteze foarte mari și care, intersectân-
du-se, creează puncte. Aceste miliarde de puncte, unul
lângă celălalt, dau aparență de solid.
Prin intermediul studiului frecvențelor, au început să
vadă că atunci când unda vibrează la o anumită frecvență,
are tendința să se așeze în forme, să dea naștere unor ti-
pare predefinite. Că în natură nimic nu este întâmplător
și că ordinea și armonia sunt prezente peste tot în Uni-
23
TUKARAM

vers. Ceea ce pare a fi haos este, de fapt, ordine perfectă.

Devine din ce în ce mai clar, așa cum spunea N. Tesla,
că „Atunci când vom vorbi în termeni de energie, frec-
vență și vibrație“, vom începe să vedem adevărul. Din ce
în ce mai mulți oameni de știință încep să depășească
cunoașterea convențională, abordând lucrurile din noua
perspectivă.
Nassim Haramein vine cu Teoria unificată a câmpuri-
lor, care dă peste cap toată fizica știută până în acest mo-
ment. Masaro Emoto demonstrează efectele sunetului și
vibrației asupra apei, arătând cât de mult ne influențează
stările și gândurile. Bruce Lipton vorbește despre faptul
că ADN-ul – considerat până de curând baza existenței
biologice – este influențat de starea internă în care trăim
moment de moment.
Aceștia sunt doar câțiva dintre pionierii care au făcut
pași care vor duce, cu siguranță, la modificarea percepției
actuale despre această paradigmă pe care o numim Rea-
litate. Încet-încet, ceea ce părea bătut în cuie începe să fie
pus sub semnul întrebării și, din punctul meu de vedere,
acesta este doar începutul. Când știința se va intersecta
cu meditația, atunci vom vedea cu adevărat minuni. Înțe-
legerea și înțelepciunea, împreună cu cercetarea științifi-
că, vor fi cele care vor schimba fața lumii așa cum o știm.
Misticii din toate timpurile vorbesc despre o Realitate
fluidă care se transformă în fiecare moment, pe care nu
o putem prinde în cuvinte, iar știința începe să confir-
me aceste lucruri. E adevărat că mai este cale lungă până
24
 DETOX SUFLETESC

acolo, dar lucrurile au început deja să se miște în direcția

potrivită.

1.2 Realitatea personală

Cum este de la sine înțeles, aici vorbim doar despre
realitatea omului. În afară de el, toate ființele – flora și
fauna – sunt perfect integrate și se mișcă în mod armo-
nios în natură.
Doar omul face excepție și asta se întâmplă pentru
că are capacitatea de a înțelege ce simte, de a interpreta
logic ceea ce i se întâmplă la nivel emoțional și de a alege
ce să facă în această privință.
Toate ființele simt frică, dar niciuna dintre ele, în afa-
ră de om, nu are capacitatea de a interpreta ceea ce simte.
După cum spunea Buddha, „toate ființele vii se tem de
moarte“, dar doar omul poate să o vadă.
Această capacitate este blestem și binecuvântare, în
același timp. Din ce vedem că se întâmplă preponderent
pe fața pământului, putem spune că este mai mult bles-
tem decât binecuvântare. Doar câteva ființe dintre cele
câteva zeci de miliarde care s-au perindat pe pământ au
reușit să treacă dincolo de frică și să reintre în contact cu
sursa, cu Existența. Chiar și așa, aceste ființe luminate –
Buddha, Bodhidarma, Al Mansur, Ramana Maharashi,
Isus, Socrate, Osho, Mooji și alții câțiva – au arătat că
omul poate deveni sau, mai exact, redeveni ceea ce este.
Cei mai mulți dintre oameni trăiesc într-o stare de
25
TUKARAM

continua suferință, încercând cu disperare să îmbunătă-

țească lucrurile prin acțiuni menite să îi ajute să ajungă
la fericire. Până când însă nu vor înțelege modul în care
funcționează și care este rolul lor aici, mare lucru nu vor
reuși.
Cum s-a ajuns aici? Cum se face că suntem singurele
ființe care trăim separați de Existență?

Motivul 1 – Nașterea lui „Eu“ și a identității

Atunci când copilul vine pe lume, starea sa naturală
este inocența. Nu cunoaște nimic despre el însuși și des-
pre lumea în care tocmai a sosit. Nu are nume, nu știe
ce sex sau religie are, nu are naționalitate sau vreo idee
despre ce se întâmplă. Acest lucru se va schimba în scurt
timp prin intermediul celor care îl au în grijă.
Aceștia îl vor ajuta să învețe cine este și ce este. Îi vor
transfera informațiile și experiențele lor, iar copilul și le
va însuși fără discernământ.
În timp, prin repetiție, își va învăța numele și tot ce
este asociat cu acesta. La început, nu îi va fi foarte clar
cine este acest „tu” pe care îl va tot auzi rostit atunci când
i se va adresa cineva și, de multe ori, va folosi persoana
a treia atunci când va vorbi despre el însuși, dar nu pen-
tru multă vreme. După vârsta de trei ani, ‚Eu“ începe să
prindă contur și de aici va începe identificarea.
Din clipa în care „Eu“ începe să își asume fenome-
nele care se întâmplă în corp – sentimente, stări, rațiu-
ne – separarea a devenit completă. Identificarea este cea
26
 DETOX SUFLETESC

care face posibilă crearea identității și poveștii asociate

cu aceasta.
Toate experiențele pe care le trăiește devin parte din
povestea individului, a cărui identitate va fi, de acum în-
colo, definită de aceasta. Fără identificarea cu povestea,
identitatea nu ar fi posibilă.

Motivul 2 – Conștientizarea fricii

Conștientizarea fricii este cea care a declanșat „Căde-
rea­din Paradis“ sau „Părăsirea Grădinii Edenului“. Muș-
când din pomul Cunoașterii, care nu este altceva decât
conștientizarea propriilor trăiri, omul și-a pierdut liniș-
tea și pacea. S-a născut în Paradis, la fel ca toate celelalte
ființe, dar l-a părăsit din momentul în care a început să
se îndoiască.
Înțelegând cât de fragil este, s-a lăsat pradă fricii. A
început să se îngrijoreze cu privire la propria existență,
la cum să facă pentru a rămâne mai mult timp în viață.
Pierzându-și încrederea în Existență, în faptul că aceasta
îi oferea tot ce avea nevoie pentru a trăi în liniște, a por-
nit pe drumul fricii și încă merge pe el.
După ce a conștientizat frica, omul a început să caute
mijloace prin care să se protejeze. Era singur, Existența
nu îi mai era acoperiș și astfel a fost nevoit să înceapă să
gândească.
În Paradis, adică în starea de non-minte, avea tot ce își
dorea pentru a trăi liniștit. Pentru că nu exista frică, nu
existau nici motive de îngrijorare. Nu trebuia să își facă
27
TUKARAM

griji pentru ziua de mâine, nu avea de ce să îi fie frică

de vecini și nici să fie nevoit să se apere de atacurile lor.
Însă, din moment ce lucrurile s-au schimbat, a trebuit să
învețe să găsească soluții pentru a supraviețui.

Motivul 3 – Logica
Așa s-a născut al treilea motiv: logica. A început să o
folosească pentru a inventa instrumente care să îl ajute
să își simplifice viața, dar, în special, pentru a se simți în
siguranță. Preocupat fiind de supraviețuire, nu a observat
că logica a preluat controlul și l-a transformat în sclav.
Probabil că, la un moment dat, a observat, dar și-a spus
că este un târg bun atât timp cât rămâne în viață.
De la foc și roată, omul a ajuns să facă multe lucruri
mărețe, dar fără să schimbe mare lucru în interior. După
cum spunea Osho, „Progresul este doar aparent, este teh-
nologic, pentru că, în esență, omul a rămas aproape la fel
ca acum milioane de ani“. Dincolo de progresul tehno-
logic evident, frica există încă, iar efectele ei se văd la tot
pasul.

Motivul 4 – Judecata
Al patrulea motiv pentru care omul se află încă în su-
ferință este judecata sau liberul-arbitru. Chiar de la înce-
puturi, omul a încercat să definească ce este bun și ce este
rău, începând cu durerea și plăcerea. Dacă simțea frică,
era „rău“; dacă simțea bucurie, era „,bine“. Împărțind lu-
crurile așa, a început să își dorească mai mult „bine“ și să
respingă „răul“. În timp, au fost elaborate normative care
28
 DETOX SUFLETESC

definesc binele și răul, fiind implementate la scară mare

sub formă de legi scrise și nescrise, sociale, religioase sau
juridice. Sub amenințarea cu iadul sau cu închisoarea,
omul continuă, așadar, să fie sclavul fricii.
Cum poți numi ceva liber-arbitru atunci când aces-
ta este condiționat de frică? Ce fel de alegeri poți face
atunci când frica – personală sau impusă – este stăpână?
Cu siguranță, nu dintre cele mai bune.
Aceste manifestări se întâmplă astăzi la fel cum se
întâmplau­acum câteva milioane de ani. În fiecare mo-
ment, în aproape toți oamenii, vei găsi aceste elemente
lucrând împreună.
Dacă le punem la un loc – frica, logica și liberul-arbi-
tru – și le oferim un spațiu în care să se desfășoare – cor-
pul, vom obține ceea ce numim minte (despre care vom
discuta detaliat în curând).
Luând în considerare cele de mai sus, cred că putem
afirma că, atât timp cât există frica, logica și liberul-ar-
bitru nu pot funcționa corect și, în consecință, dacă exis-
tă suferință, este, în primul rând, din cauza fricii. Toate
funcționează sinergic și se susțin reciproc, dar este evi-
dent că frica este capul răutăților în această ecuație.

1.3 Frica
Pentru că tot am pomenit despre frică, este cazul să
disecăm puțin acest subiect. De obicei, numim frică orice
sentiment sau stare produsă de ceva necunoscut. Dincolo
29
TUKARAM

de acestea, există ceva mai mult și cred că puțini oameni

realizează ce impact uriaș are frica asupra vieții lor. Dacă
aș îndrăzni să afirm că cei mai mulți dintre oameni își
trăiesc viața în frică fără să fie nicio clipă conștienți de
prezența ei, nu ar fi prea mult. Chiar așa se întâmplă.
Așadar, există două tipuri de frică: naturală și artifi-
cială.
Prima este frica naturală sau frica de moarte. După
cum spuneam, orice organism viu este programat să su-
praviețuiască, indiferent de condiții. Cu un picior lipsă,
cu o creangă ruptă, nu are importanță. Singurul lucru
care contează este supraviețuirea. În fiecare ființă care
vine pe fața pământului există această condiție.
Atunci când organismul simte o amenințare, frica se
manifestă ca o reacție firească sub forma „luptă sau fugi“.
Ca timp, această reacție durează doar atât cât pericolul
persistă, după care, dispare. În cazul organismelor sim-
ple, unde sistemul nervos nu este foarte evoluat, reacția
este, evident, foarte slabă.
În cazul vertebratelor (așa cum suntem și noi), unde
sistemul nervos are un centru de comandă numit creier,
acesta dă ordin glandelor specializate să elibereze adre-
nalină care imediat este transportată în mușchi. Apoi,
dacă amenințarea devine reală, animalul o ia la goană
consumând hormonii și, după ce a ajuns într-un loc sigur,
se liniștește. Dacă nu, adrenalina va fi oricum absorbită
și eliminată din mușchi pentru că animalul va continua
să se miște.
30
 DETOX SUFLETESC

După ce amenințarea a dispărut, starea de șoc dispare

și ea și totul revine la normal. Informația rămâne în me-
morie și reacția se activează ori de câte ori amenințarea
revine. De exemplu, majoritatea animalelor se tem de
om, dar nu se gândesc tot timpul că vor fi atacate de că-
tre acesta. Doar în momentul în care omul își manifestă
vizibil intenția de a le vâna, atunci se declanșează reacția.
Animalele nu transmit frica în mod artificial puilor, în
primul rând, pentru că nu o conștientizează, apoi, pentru
că nu este necesar. Din moment ce supraviețuirea este
presetată în sistem, nu este nevoie de așa ceva.
În cazul omului, lucrurile stau diferit pentru că aces-
ta are atât memorie, cât și capacitatea de a raționa. Este
înzestrat cu frica naturală de moarte, la fel ca și restul
ființelor vii, dar are ceva în plus: o poate numi.
De aici începe cel de-al doilea tip de frică, artificială,
cea care a fost indusă și transmisă prin educație. Strămo-
șii au înregistrat în memoria personală și colectivă infor-
mații despre potențialele pericole și le-au transmis mai
departe urmașilor. Chiar dacă amenințarea nu este reală,
urmașii știu că există pericole și ajung să stea în stres fără
motiv.
Cum se spune în popor, ajung să trăiască gândindu-se
constant la „drobul de sare care stă să cadă“. De aceea,
poți vedea oameni care se tem de pericole cu care nu au
intrat niciodată în contact. Este suficient ca părinții să le
fi inoculat propria frică pentru ca și copiii să se teamă de
același lucru.
31
TUKARAM

Atunci când corpul stă în tensiune, continuă să se-

crete hormonii necesari pentru a reacționa. Chiar dacă
amenințarea nu este reală, atât timp cât există, corpul va
fi pregătit de luptă sau de fugă. Dacă nu există o reac-
ție fizică cu ajutorul căreia să se consume hormonii și
să ajute la eliminarea tensiunii generate de frică, corpul
rămâne în tensiune. Pentru că omul este preponderent
sedentar, atât teama, cât și consecințele chimice ale aces-
teia se depozitează în mușchi. Așa se explică de ce mulți
oameni sunt tot timpul încordați și nervoși, chiar dacă nu
au niciun motiv.
De aici până la boală este doar un pas. Atacurile de
panică, de exemplu, sunt un rezultat firesc al fricii acu-
mulate și nemanifestate. Pe măsură ce trece timpul și fri-
ca devine o prezență constantă, apare boala fizică.
Mulți oameni simt nevoia, la un moment dat, să se
apuce de sport sau să facă pur și simplu mișcare, indi-
ferent sub ce formă. Că e vorba de curățenie în casă, de
spălat mașina sau de săpat în grădină, nu are importanță.
Conștiința, în inteligența ei infinită, declară că s-a
atins un prag de tensiune alarmant și atunci îl obligă pe
om să se pună în mișcare. De aceea vei vedea oameni care
spun că s-au apucat din senin de sport și ajung să îl prac-
tice în mod obsesiv – compulsiv: pentru că este necesar
ca tensiunea să fie eliminată din sistem.
Dacă, în timp, este identificată și rezolvată cauza fricii,
nevoia de mișcare excesivă va dispărea și ea. În schimb,
dacă le-ai luat sportul sau mișcarea fără să fi identificat
32
 DETOX SUFLETESC

frica, se vor reîntoarce de unde au plecat.

La fel, de aceea vezi oameni obsedați de curățenie care
nu au stare dacă observă ceva ce consideră nelalocul său.
Este vorba despre fuga inconștientă de sentimentul de
frică.
Nu puține sunt cazurile în care oamenii care au ieșit la
pensie după ce au muncit o viață au murit la scurt timp
după pensionare. Cât timp au avut o activitate, au putut
să își țină mintea și corpul ocupate cu ceva, evitând să dea
nas în nas cu frica. Atunci când activitatea nu a mai fost
o scăpare, s-au văzut puși față în față cu realitatea interi-
oară și frica și-a făcut treaba până la capăt.
Ca o curiozitate, îți spun că am întâlnit oameni care
numai la auzul cuvântului „moarte“ deja intrau în panică
sau chiar leșinau. Imaginează-ți cât de profund a pătruns
frica în corp din moment ce existau astfel de reacții.
Este natural să îți fie frică de necunoscut, de nou, de
situațiile cu care te întâlnești pentru prima dată. Este o
reacție firească, rezultat al manifestării instinctului de su-
praviețuire cu care am fost înzestrați. Dacă nu l-am fi
avut, rasa omenească ar fi dispărut foarte repede.
Când însă, peste frica naturală, se suprapun progra-
marea din subconștientul colectiv și regulile nescrise ale
socialului, atunci se transformă în boală. Devine un peri-
col pentru însăși existența omului. Este complet nenatu-
ral să stai tot timpul în tensiune, să fii tot timpul îngrijo-
rat că vei fi atacat, pedepsit, mințit sau înșelat.
Este extrem de dăunător să stai cu grijă că nu ești su-
33
TUKARAM

ficient, că te-ai îngrășat sau ai slăbit prea mult, că cineva

vorbește despre tine, că te vede și te judecă, că poate să își
schimbe părerea sau, cine știe, poate chiar să aibă curajul
să îți și spună că nu te place. Toate acestea însumate nu
sunt decât declanșatori ai adevăratei frici: cea de moarte.
Aceasta este o parte din moștenirea pe care am pri-
mit-o prin intermediul educației și poate cea mai impor-
tantă. Până nu vom învăța să ne desprindem de frică, să
învățăm să acceptăm moartea ca fiind parte din viață și să
ne reîntoarcem în mod conștient la încredere, vom suferi.
Cu alte cuvinte, dacă omul se luptă cu viața, este pentru
că îi este frică de moarte. Acesta este începutul suferinței.
În pregătirea inițiatică, din vechime și până astăzi,
Maeștrii, mai ales cei din Asia, au pus accent în mod
deosebit pe antrenamentul în acceptarea conștientă a
morții.
Buddha, de exemplu, își trimitea discipolii să medite-
ze timp de câteva luni în preajma locurilor de cremațiune
unde erau arse corpurile morților pentru a privi moartea
direct. La fel și samuraii meditau constant asupra morții
pentru a înțelege că tot ceea ce contează este clipa pre-
zentă.
Înțelegerea profundă a acestui fenomen, care este
moartea, duce la eliberare. Consecința acceptării morții
ca fiind parte din viață este relaxarea și, în final, conști-
entizarea că tot ceea ce există este Acum.

1.4 Opușii
34
 DETOX SUFLETESC

Toate formele văzute și nevăzute sub care se mani-

festă creația conțin ambele polarități. Plusul vine însoțit
de minus, masculinul, de feminin, binele, de rău, iubirea,
de ură. Poate vedem o singură formă aparentă, însă în
aceasta este inclus și opusul său.
Așadar, există o singură energie cu două polarități, plus
și minus. Plus nu înseamnă pozitiv, minus nu înseamnă
negativ. Plus și minus sunt sarcini interdependente și in-
stabile. În orice moment, pentru că fiecare se conține atât
pe sine, cât și opusul, își poate schimba manifestarea în
opus. Adică, minusul poate deveni plus și plusul minus.
Acest joc, al schimbării de sarcină, este jocul Existen-
ței despre care vorbesc misticii atunci când descriu ce
văd în timpul meditației profunde.
Aceeași energie, cu două polarități interschimbabile,
care se manifestă sub formă de straturi de unde care vi-
brează pe diverse niveluri de frecvență și care se intersec-
tează neîncetat, dă naștere realității.
În funcție de frecvența la care vibrează, grosieră sau
subtilă, de punctul de intersecție, plus sau minus, și de
timpul în care se întâmplă această intersectare, avem ca
rezultat materie solidă de durată sau efemeră.
În natură, polaritățile sunt complementare, se susțin
una pe cealaltă. Nimic nu este superior, nimic nu este in-
ferior. Toate au aceeași calitate, fiind reprezentarea ace-
leiași energii creatoare.
La om, pentru că acesta are capacitatea să judece,
plusul a devenit „bun“, iar minusul, „rău“. Drept urma-
35
TUKARAM

re, pentru că vrea să îi fie tot timpul „bine“ și consideră

„răul“ ca fiind dușman, contribuie în mod inconștient la
apariția conflictului a cărui consecință este întotdeauna,
fără excepție, suferința.
Atunci când alegi o fațetă, nu înseamnă că ai elimi-
nat opusul. Indiferent de alegerea pe care ai făcut-o, mai
devreme sau mai târziu, opusul se relevă. Dacă se spune
că „tot răul este spre bine“, nu e întâmplător. Răul de
moment se poate transforma oricând în bine pentru că,
în esență, ambele sunt aceeași energie.
Dacă este să privim prin prisma fiecăreia dintre reali-
tăți, vom avea două tipuri de bine și rău.
Din perspectiva Realității unice, binele este iubirea,
iar răul este reprezentat de ignoranță și consecința sa, fri-
ca. Iubirea este ceea ce împărtășește Existența prin ceea
ce creează în fiecare moment. Dacă se spune că Dum-
nezeu este iubire, este tocmai din acest motiv: creează
neîncetat, indiferent de condiții.
Ignoranța este neînțelegerea și neacceptarea Realității
așa cum este ea. Pentru că nu o înțelegem și nu o accep-
tăm așa cum este – creatoare, jucăușă și neutră, conse-
cința este frica. Ignoranța și frica merg mână în mână,
susținându-se reciproc. Omul este ignorant pentru că îi
este frică, îi este frică pentru că este ignorant.
În ochii Existenței, polaritățile sunt perfect egale și,
în aceeași măsură, importante. Dacă ar lipsi una dintre
ele, rezultatul ar fi distrugerea. În natură, binele și răul
nu există. Un prădător nu este fericit și nici nu își face
36
 DETOX SUFLETESC

mustrări de conștiință atunci când vânează, o tornadă nu

se bucură sau plânge după casele pe care le-a distrus, un
pom nu se laudă sau se lamentează atunci când îi cad
frunzele sau fructele. Existența nu se simte păcătoasă
atunci când distruge și nici virtuoasă atunci când creează.
Totul se întâmplă pur și simplu, urmând un ciclu firesc.
Din perspectiva realității omului, binele este ceea ce
îi convine, îi face plăcere și îi aduce ceea ce el numește
fericire. Răul este ceea ce nu îi place și îl face să sufere.
Dacă suferă, este pentru că își dorește să simtă tot tim-
pul plăcere, refuzând cu obstinație durerea. Pentru că își
dorește tot timpul „bine“ și luptă necontenit pentru a-l
obține, rezultatul este din ce în ce mai mult „rău“.
Judecata sau capacitatea de a alege, cu care se mân-
drește atât de mult, este cea care îi sabotează necontenit
existența. Este masochist și nici nu realizează acest lucru.
Dacă întrebi un om obișnuit cum a ajuns să sufere, va da,
în cele mai multe dintre cazuri, vina pe exterior sau pe el
însuși, dar nu va putea numi cauzele reale ale suferinței.
Cauza este că nu vede că însăși judecata este cea care
îi provoacă durere.
Ajunși în acest punct, este bine-venit să clarific ceea
ce numesc judecată, pentru că poate fi confundată cu lo-
gica. Într-un tribunal, întâi se prezintă avocații, care vin
cu argumente logice pentru a-și susține cazurile, și abia
apoi judecătorul dă verdictul.
În forul interior, atunci când vine vorba despre acțiuni
subconștiente care au la bază frica, judecătorul este cel
37
TUKARAM

care decide primul ce este corect sau nu, iar avocatul, care
este rațiunea, vine ulterior cu argumente pentru a susține
sau respinge alegerea făcută de judecător.
Așadar, judecata este ceea ce se întâmplă în momentul
în care „Eu“, pe baza preferințelor personale, alege și apoi
se identifică cu alegerea făcută.
Pentru a sumariza și simplifica toată această expunere,
iată cum se prezintă modul în care se întâmplă lucrurile.
În corp apare o senzație sau un gând, „Eu“ intervine
judecând pe baza experiențelor acumulate în memorie și
decide dacă este bine sau rău, iar rațiunea găsește soluții
pentru a susține alegerea făcută.
De exemplu, apare tristețea care este imediat catalo-
gată ca fiind ceva „rău“, iar raționalul va căuta o soluție
– să zicem alcoolul – pentru a îndepărta sentimentul de
tristețe.
Această succesiune de acțiuni se întâmplă cu o viteză
foarte mare și până să își dea omul seama de ce s-a petre-
cut, de cele mai multe ori, este mult prea târziu. De ce nu
reușește omul să vadă? Pentru că nu are antrenamentul
necesar. Mecanismul are vechime, iar pentru a-l demon-
ta, este nevoie de practică intensă și, din nefericire, nu
prea ne învață nimeni cum să facem acest lucru.
Revenind la mecanism, din secunda în care identifi-
carea cu alegerea s-a produs, sămânța a fost plantată și
va da rod. Ce înseamnă identificare știm deja. Este vorba
despre „Eu“ care își asumă alegerea făcută, iar acest lucru
nu se întâmplă doar la nivel rațional. Dacă ar fi doar atât,
38
 DETOX SUFLETESC

ar fi minunat. Problema este că majoritatea alegerilor pe

care le facem nu au nicio legătură cu logica, ci cu frica.
Aceasta nu este rațională, ci eminamente emoțională.
Memoria emoțională, înmagazinată în mușchi, este cea
care decide peste cea logică.
Raționalul dispare pur și simplu, controlul fiind prelu-
at de emoțiile declanșate la contactul cu stimulii externi.
De multe ori, ne facem calcule și ne programăm rațional
comportamentul în privința unei situații, considerând că
suntem pregătiți să o înfruntăm.
Asta până în momentul în care chiar intrăm în con-
tact cu situația respectivă și atunci constatăm că, la nivel
emoțional, nu eram deloc pregătiți. Este firesc să se în-
tâmple așa din moment ce judecăm excesiv ceea ce se
întâmplă în noi și nu le permitem emoțiilor să se mani-
feste natural.
Este vorba despre un mecanism foarte complex în
care sunt implicate frica, rațiunea, imaginația, emoțiile,
memoria, educația și condiționările. În ceea ce urmează,
mă voi strădui, atât cât îmi permite înțelegerea din acest
moment, să-ți descriu cum funcționează acest mecanism
și ce poți face pentru a-l determina să lucreze în favoarea
ta.

39
TUKARAM

2. Mintea

Preamărită și blamată, de mii de ani, mintea a fost și

continuă să fie subiect de interes pentru toți căutătorii fie
ei începători, fie avansați. De-a lungul timpului, au luat
naștere sute de metode și au fost elaborate mii de tehnici,
toate cu scopul de a o înțelege și de o supune.
Unii Maeștri spun că nu este nevoie să faci nimic pen-
tru a înțelege mintea. Este suficient să o privești și ea dis-
pare. Alții spun că trebuie să te disciplinezi, să faci efort
conștient și să muncești cu tine.
Care este adevărul? Cine are dreptate?
În esență, ambele abordări sunt unul și același lucru.
În zen, se spune că „pentru a ajunge în vârful muntelui,
căile sunt nenumărate, dar vârful este unul singur“.
Indiferent de abordare, fie ea cea a relaxării, fie a efor-
40
 DETOX SUFLETESC

tului,­scopul este unul singur: acela de a depăși mintea.

Oricare ar fi metoda aplicată, este necesar să înțele-
gem câteva lucruri despre minte și modul în care func-
ționează ea, altfel tot efortul este inutil. Să încerci să ieși
sau să scapi de minte fără să îi înțelegi mecanismele este
ca și cum te-ai lupta cu propria umbră.
Există două tipuri de minte: cu „M“ mare și cu „m“
mic.
Mintea cu majusculă este Realitatea. Este tot ceea ce
vedem în natură, creat de Existență. Viața din acest Uni-
vers și pe Pământ, în special – omul, flora, fauna, munții,
apele – toate sunt creația marii Minți.
Creația și distrugerea, armonia și haosul, liniștea și
zgomotul, toate se îmbină perfect.
În Minte, totul se petrece la momentul potrivit, fără
grabă și fără voință. Nu are preferințe, nu urăște și nu
iubește, nu judecă și nici nu apreciază. Nu are un scop, nu
își propune să facă ceva anume, nu își dorește ca lucrurile
să se întâmple într-un anumit mod, ci doar se joacă ne-
contenit de miliarde de ani.
Este infinită, nu are început și sfârșit, se manifestă în
miliarde de forme, văzute și nevăzute, iar pentru a o de-
fini, omul i-a dat diverse nume: Dumnezeu, Divin, Tao,
Shiva, Allah, Prană, Chi, Qi, Marele Spirit și așa mai
departe.
A doua, cea cu „m“ mic, este mintea omului din care
a fost și continuă să fie creat tot ceea ce vedem în plan
omenesc. Pacea și războiul, sărăcia și abundența, suferin-
41
TUKARAM

ța și bucuria, politica, tehnologia, religia, educația, toate

sunt creații ale minții omului.
Pentru ca această minte să ajungă la potențialul de
astăzi, a fost nevoie de milioane de ani de evoluție. Re-
zultatul este cea mai sofisticată mașinărie care există pe
Pământ, capabilă în aceeași măsură atât de creație, cât și
de distrugere. Inclusiv pentru a distruge este nevoie de
capacitate creatoare, nu-i așa?
Această minunată mașinărie poate fi folosită pentru a
crea iadul sau pentru a aduce raiul atât în plan personal,
cât și la nivel planetar.
Dacă privim la istorie și la evenimentele de astăzi, ob-
servăm că, de mii de ani, omul luptă pentru dreptate și
libertate cu speranța că cineva din exterior i le va putea
oferi. Până când nu va înțelege că adevărata libertate în-
cepe din interior, cu eliberarea din sclavia minții, nimic
nu se va schimba în mod real. Va fi progres, vor fi schim-
bări, dar la un nivel satisfăcător. Schimbarea guvernelor
și a legilor va aduce o îmbunătățire temporară, nicidecum
reală. Va fi bine o perioadă, după care o vom lua de la
capăt.
Adevărata revoluție va începe atunci când omul va în-
țelege că totul începe în propria minte. Când aceasta nu
va mai fi guvernată de frică și energia îi va fi transformată
în iubire prin înțelegerea corectă, abia atunci vom putea
vorbi de libertate.
Libertatea politică este doar o convenție. Încearcă să
treci granița fără pașaport sau să faci ceva ce contravine
42
 DETOX SUFLETESC

normelor sociale și vei înțelege cât de liber ești. Ești „li-

ber“ atât timp cât stai în pătrățica ta și respecți regulile
scrise și nescrise, impuse de către cei care le-au conceput.
Libertatea începe atunci când te eliberezi de frică și
de consecințele ei: furie, ranchiună, atașamente, gelozie
și altele asemănătoare. Când nu mai ești controlat de
condiționările impuse care, în timp, au devenit parte din
tine, abia atunci te poți numi om liber.
Pentru aceasta, este necesar să înveți să îți înțelegi și
să îți folosești propria minte cum se cuvine.

2.1 Ce este mintea?

De mii de ani, căutătorii au încercat să înțeleagă cum
funcționează acest minunat mecanism care este mintea.
În acest scop, au fost dezvoltate sute de tehnici și meto-
de, toate având același scop: înțelegerea și îmblânzirea­
minții. Indiferent de metoda folosită, prima întrebare la
care trebuie să răspundem este aceasta: „Ce este mintea?“
Așadar, să începem cu începutul.

2.1.1 Cele șapte simţuri

Conform înțelegerii convenționale, știm că noi, oame-
nii, funcționăm în trei dimensiuni: corp, psihic și spirit.
Corpul este de natură animalică, psihicul este suma
proceselor raționale și emoționale care se întâmplă în
corp, iar spiritul este sursa de energie care le alimentează
43
TUKARAM

pe primele două.
Corpul este înzestrat cu șase simțuri.
Primele cinci sunt legate strict de corp – auz, văz, mi-
ros, tactil, gust – permițându-i să interacționeze cu me-
diul și să se adapteze. Acestea sunt gestionate de centrul
de comandă, creierul, care interpretează semna­lele pri-
mite și decide ce urmează să se întâmple.
Al șaselea simt, instinctul, este legat de supraviețui-
re și îi permite corpului să simtă pericolul atunci când
acesta se manifestă. În funcție de situație, corpul își fo-
losește simțurile pentru a confirma sau infirma ce spune
instinctul și apoi, la comanda dată de creier, reacționează
prin „luptă sau fugi“. Dacă nu există niciun pericol, este
folosit pentru a găsi surse de hrană sau condiții favora-
bile supraviețuirii. Are legătură cu chimia corpului, cu
hormonii și capacitatea acestuia de a se adapta la mediu.
La acest nivel, al corpului animal, îi spunem instinct, se
manifestă instant, iar rolul de bază este acela de a proteja
ființa și de a o ajuta să supraviețuiască într-un moment
specific. Ori de câte ori se schimbă ceva în mediul în care
trăiește omul, instinctul intră în acțiune, avertizând dacă
este sau nu în regulă. De exemplu, dacă întâlnești o nouă
persoană, în circa o secundă îți va spune dacă poți avea
sau nu încredere în ea.
La nivelul spiritului, instinctul se transformă în intu-
iție și îi permite omului să vadă sau să simtă lucruri care
urmează să aibă loc. În comparație cu instinctul, care este
strict fizic și se întâmplă în prezent, intuiția are legătură
44
cu viitorul. Se manifestă prin viziuni, vise sau senzații la
nivelul corpului și are rol premonitoriu, anticipând anu-
mite situații care urmează să se întâmple în viitorul ime-
diat sau îndepărtat.
Evident, putem vorbi despre aceste manifestări în
condițiile în care omul își ascultă și își respectă corpul.
Din păcate, prin educație, locul instinctului și al intu-
iției a fost luat de al șaptelea simț, numit logică. Nu este
propriu-zis un simț așa cum sunt celelalte, dar putem
spune că a devenit unul, din moment ce a ajuns să se
comporte la fel. Atunci când spun că se comportă la fel,
mă refer la faptul că a ajuns să reacționeze instant atunci
când intervine ceva, exact ca în cazul celorlalte simțuri.
De exemplu, dacă pui mâna pe ceva, rece sau cald,
simțul tactil îți permite să simți căldură sau răceală, iar
în funcție de senzație, plăcere sau durere, creierul dă co-
mandă și corpul reacționează. Acest lucru se întâmplă
într-un interval foarte scurt de timp, deci putem spune
că reacția este instantă.
Același lucru se întâmplă astăzi cu logica omului. La
începuturi, logica era doar un instrument care îi permi-
tea acestuia să găsească soluții în conformitate cu ceea
ce îi sugera instinctul, fiind folosită doar atunci când era
nevoie.
În ordine, instinctul spunea că ființa trebuie să su-
praviețuiască,­iar logica trebuia să găsească metode prin
care să facă posibil acest lucru. Ori de câte ori animalul,
corpul, era pus în pericol, logica trebuia să găsească solu-
45
TUKARAM

ții pentru ca acesta să fie pus la adăpost. Pentru că omul

nu avea memoria plină de informații și mai tot timpul
trebuia să găsească soluții, logica sa nu era una antrenată.
Trebuia să își bată capul, iar după ce soluția era găsită,
logica se retrăgea, iar instinctul își relua locul.
În timp, logica a devenit din ce în ce mai des utilizată
și, încet-încet, a ajuns să reacționeze la fel de repede ca
și celelalte simțuri. Cum s-a ajuns aici? Răspunsul este:
memoria.
Pentru că memoria este plină cu informații și logica
are acces imediat la ele. Cu cât este mai plin de cunoș-
tințe omul, cu atât logica sa va reacționa mai repede și îi
va servi acestuia răspunsurile pe care le crede potrivite.
Unde și ce este memoria? Discutăm în ceea ce ur-
mează.

2.1.2 Memoria – Hardul și Ramul

Privind la corpul omenesc, putem constata că acesta
este împărțit în două „compartimente“, separate de gât.
Între cele două compartimente, comunicarea este asigu-
rată de sistemul nervos care trece prin coloana vertebrală.
Capul sau ramul – memoria de scurtă durată – este
locul în care se întâmplă procesele raționale, logice, iar în
restul corpului, hardul – memoria de lungă durată – se
întâmplă cele de natură emoțională.
Din punctul de vedere al dimensiunilor, nici nu este
cazul să facem comparație între cele două, nu-i așa? Este
46
 DETOX SUFLETESC

evident că partea inferioară este cea care ocupă cel mai

mare spațiu. Este important de luat în calcul acest aspect
și vom vedea în curând de ce.
Într-un computer, rolul ramului este acela de a selecta,
introduce și scoate informații în și din hard atunci când
există o solicitare. Acesta execută ordine specifice și acți-
onează doar la comandă.
Hardul, așadar, este cel în care sunt depozitate toate
informațiile.
Cum ajung informațiile în hard? Evident, utilizatorul
le-a depozitat acolo. Dacă nu ar exista informații, ramul
nu ar avea ce să prelucreze.
Cam în același mod stau lucrurile și la om, evident, la
o scară mult mai complexă.
În fiecare secundă, cantități semnificative de informa-
ție sunt procesate, analizate, interpretate și depozitate în
ființa noastră. De la naștere și până astăzi, fiecare dintre
noi a trecut prin același proces. Din secunda în care celu-
la embrionară a început să ia formă, informația a început
să treacă de la mamă spre noua ființă în formare. Apoi,
după naștere, informația a fost transferată prin contactul
direct cu mediul și prin educație.
În prima etapă, vorbim de absorbție inconștientă, fără
selecție, pentru ca apoi, atunci când capacitatea rațională
a creierului a evoluat suficient, să vorbim de absorbție
selectivă, semiconștientă și conștientă.
Prima etapă este cea embrionară, atunci când fătul
este în contact doar cu mama. Este, poate, cea mai im-
47
TUKARAM

portantă perioadă, pentru că tot ceea ce experimentează

mama îi este transmis fătului în mod direct, fără ca acesta
să se poată apăra. Este vorba de absorbție totală, complet
inconștientă.
O mamă care trăiește în frică va transmite, implicit,
stările și copilului. Cu cât mama este mai conștientă de
trăirile și gândurile ei, cu atât copilul va fi mai sănătos,
mai curios și mai energic.
A două etapă este cea cuprinsă între nouă luni și cca.
șase ani, atunci când copilul este în contact direct cu fa-
milia.
În această perioadă, absorbția continuă să fie inconști-
entă, copilul asimilând tot ceea ce vede în mediul famili-
al. Absoarbe de la cei care îl cresc totul fără discriminare:
atitudine, reacții, comportament, limbaj sau gusturi. Este
perioada de adaptare la mediu în care copilul învață să
identifice în mod instinctiv manifestările celor din jur,
totul fiind legat de supraviețuire. După vârsta de 4-5 ani,
copilul începe să se comporte puțin diferit, manifestân-
du-și preferințele în anumite privințe, dar acestea sunt
condiționate de modul în care a fost obișnuit.
A treia etapă este cea cuprinsă între 6/7 ani și 12/14
ani, atunci când copilul începe să își formeze capacitatea
de a crea conexiuni logice conștiente la nivel personal.
Începe să înțeleagă rațional ce se întâmplă și, astfel, să
poată trage concluzii și să găsească soluții în plan per-
sonal. Este din ce în ce mai puțin dependent de mem-
brii familiei, luând decizii și acționând pe cont propriu.
48
 DETOX SUFLETESC

Evident, instinctul de supraviețuire este foarte activ, mai

ales pentru că se face trecerea de la un mediu sigur, cel
familial, la unul nou, cel extern, în care intră în contact cu
persoane și situații noi.
Aceste trei perioade însumate sunt cele în care se
formează și se dezvoltă scara de valori, personalitatea și
comportamentul copilului.
În această perioadă, ramul (sau capacitatea de a in-
terpreta logic ce se întâmplă) este redus. Rolul acestuia
este preponderent acela de a introduce informații în hard
care au rolul de a asigura supraviețuirea.
Aceste informații devin sistemul de operare care va
dicta modul în care va funcționa individul în lume, pe
toate planurile: personal, social și financiar.
Dacă în cazul unui computer acest proces este rece,
sec, în cazul omului, pentru că este înzestrat cu capacita-
tea de a simți, lucrurile stau diferit.
Liantul care face posibilă asimilarea și depozitarea in-
formațiilor sunt emoțiile. Pentru ca o informație să se
depoziteze în memorie, este nevoie ca aceasta să conțină
două elemente: o componentă logică și una emoțională.
Cea logică, fotografică, este stocată sub formă de ima-
gini. Cea emoțională este senzorială și e legată de in-
stinct și cele cinci simțuri. Atingi ceva, ai o senzație, se
declanșează un răspuns emoțional și apoi o reacție.
Obiceiurile, de exemplu, sunt amintiri care s-au de-
pozitat în memorie pentru că legătura dintre cele două
componente este foarte strânsă. Pentru a schimba un
49
TUKARAM

obicei, este necesar ca, înainte de orice, să fie desfăcută

legătura emoțională, iar când această punte este ruptă,
obiceiul dispare de la sine. În sens invers, atunci când se
creează un nou obicei, repetiția este însoțită de o stare
emoțională care îi permite acestuia să acceseze memoria
și să se depoziteze.
Dacă această legătură nu este puternică, amintirea este
ori una foarte vagă, ori nu se depozitează. De aceea, de
exemplu, nu îți poți aduce aminte de colegii de clasă care
nu au produs nicio impresie asupra ta sau, dacă au produs
una, a fost foarte slabă și atunci ți-i aduci aminte voalat.
Relația dintre cele două componente este bidirecțio-
nală: ori apare întâi fotografia și apoi, senzația sau starea,
ori invers.
Atunci când treci pe stradă și simți miros cunoscut, în
corp se trezește o senzație care, apoi, este urmată de iden-
tificarea fotografică a contextului în care ai experimentat
acel miros. În sens invers, poți vedea un lucru cunoscut,
de exemplu, fizionomia cuiva, pentru ca, apoi, starea sau
senzația asociată acelei fizionomii să se manifeste. Dacă
ți-a plăcut, vei avea o reacție plăcută, dacă nu, natural, va
fi una de neplăcere.
Această legătură se manifestă cel mai evident atunci
când vorbim despre nevoile corpului, în special de hrană,
care este conectată la supraviețuire în mod direct.
Atunci când corpului îi este foarte foame, poți ob-
serva cum apar senzații în corp care, apoi. sunt urmate
de imagini extrase din memorie. Nevoia corpului este
50
 DETOX SUFLETESC

tradusă ca fiind pofta care, apoi, este imediat însoțită de

imagini ale diverselor feluri de mâncare pe care omul le
are stocate în memorie.

2.1.3 Recipientul – Raţiunea și emoţiile

Pentru a descrie modul în care funcționează cele două
în corpul nostru, este necesar să facem un exercițiu de
imaginație și să încercăm să vedem corpul ca pe un re-
cipient.
În primii ani de viață, acest recipient nu are fund și
este întors cu baza în sus. Adică, putem turna oricât de
mult lichid dorim fără să ne facem griji că va da pe dina-
fară. Acesta este modul în care ni se transmit informa-
țiile în primii ani de viață. Suntem un recipient deschis
în care oricine – familie, profesori, mediu – poate turna
informație de orice fel fără să existe vreodată grija că este
prea mult sau prea puțin.
Asimilarea se face prin intermediul simțurilor și al in-
stinctului de supraviețuire și mai puțin prin intermediul
logicii. Dacă este să facem un raport tehnic, acesta ar fi
cam de 95% emoțional și senzorial și doar 5% logic. Este
normal să fie așa, din moment ce avem încredere­deplină
în cei care au grijă de noi și nu ne punem niciodată în-
trebarea dacă sunt vrednici să ne crească. Scopul nostru
este să supraviețuim și, în aceste condiții, folosim instru-
mentele pe care le avem la dispoziție pentru a ne adapta
la condițiile date.
51
TUKARAM

După cum spuneam, în această perioadă, logica este

în curs de formare și, prin urmare, informația se depo-
zitează în corp fără restricții. Sensul de curgere este spre
interior, foarte rar spre exterior. Adică, doar asimilăm in-
formație fără să și dăm afară.
După această perioadă, începând de pe la 13-14 ani,
recipientul începe să se întoarcă invers, cu baza mare în
jos. Pe măsură ce se schimbă poziția, se schimbă și direc-
ția de curgere. A sosit momentul să începem să dăm și în
afară, nu doar să primim.
Aici se întâmplă un fenomen interesant pentru că, din
clipa în care logica s-a format, aceasta tinde să preia con-
trolul, începând să joace rol de intermediar între interior
și exterior.
Revenind la ceea ce spuneam, și anume că asimila-
rea se face preponderent pe baza emoțiilor și senzațiilor,
atunci putem afirma că hardul – memoria de lungă du-
rată – este plin cu informație de acest tip.
Logica, în continuare, indiferent de cât de exersată ar
fi, are o capacitate foarte redusă de prelucrare a informa-
ției. Dacă există multitasking, acesta se aplică acțiunilor
pe care omul le desfășoară în exterior, în plan fizic. În
ceea ce privește lumea interioară, logica poate procesa
doar câte o informație o singură dată. De exemplu, să
faci două acțiuni în timp ce șofezi – conduci și scrii me-
saje, poate duce la accident.
În aceste condiții, este evident că, atunci când din corp
vin foarte multe senzații și stări în același timp, logica, în
52
 DETOX SUFLETESC

încercarea ei de a le procesa pe toate odată, dă rateuri.

De aceea, atunci când ești foarte emoționat sau surescitat
și vrei să rezolvi o situație, te doare capul. Emoțiile vin
năvală, logica încearcă să le interpreteze și, pentru că este
limitată la a procesa informațiile pe rând, obosește foarte
repede.
Dacă emoțiile vin în cantitate foarte mare, rezultatul
poate fi că procesele logice se blochează, având ca efect
mintea albă.
În plan personal, efectele sunt evidente. Atunci când
omul încearcă să înțeleagă logic ceea ce i se întâmplă la
nivel emoțional, rezultatul este și mai mult stres.
Dacă, în acest moment, te confrunți cu vreo situație
care îți da bătăi de cap, poți verifica practic ceea ce spun.
Tot ce ai de făcut este să iei o coală de hârtie și un pix și
să scrii despre ceea ce se întâmplă.
Să presupunem că ești agitat în privința banilor și nu
știi ce să faci în direcția asta. Banii înseamnă siguran-
ță care, la rândul ei, înseamnă supraviețuire. De obicei,
într-o astfel de situație, atunci când supraviețuirea este
amenințată, starea emoțională este una intensă. Peste
această stare, se suprapun tot felul de gânduri, rezultatul
fiind și mai multă agitație și stres.
Ce poți face este să pui pe hârtie motivele pentru care
te simți amenințat și să identifici cât mai clar cu putință
care sunt acestea. Vei putea observa că, dacă înainte de a
le scrie motivele păreau nenumărate, atunci când le enu-
meri, sunt doar câteva, de obicei, cel mult trei. Cum este
53
TUKARAM

posibil acest lucru?

Ramul, rațiunea în speță, este copleșit de emoții și
cum conexiunile cu memoria logică și emoțională sunt
numeroase, se va agăța de orice pentru a găsi soluții.
Dacă în memorie există informația, să zicem că ai găsit
soluția pentru a produce banii, liniștea se așază imediat.
Dacă nu există, agitația va crește exponențial, susținută
de emoțiile care au la bază frica de a nu supraviețui.
Așadar, cu cât te antrenezi mai mult în a nu te lăsa
pradă panicii generate de frică, cu atât conflictul se di-
minuează.
În plan social, putem observa la scară mare conflictul
dintre rațional și emoțional. De sute de ani, bărbatul –
preponderent logic – încearcă să înțeleagă femeia – pre-
ponderent emoțională, iar rezultatul este aproape zero.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, ori femeia trebuie să
devină rațională, ori bărbatul să devină emoțional. Pentru
că nu se prea întâmplă acest lucru, conflictul este evident.
În consecință, rezultatul acestui efort de a înțelege
rațional­ceea ce se întâmplă la nivel emoțional este con-
flictul­. Acest conflict este amplificat artificial de modul
în care am fost învățați să vedem lumea și să reacționăm
la ceea ce ni se întâmplă. Cu cât conflictul este mai mare,
cu atât crește rezistența și, prin urmare, suferința.
Aceasta se întâmplă pentru că bărbatul nu înțelege că
emoțiile nu sunt făcute să fie înțelese, ci acceptate așa
cum sunt. Aici, pentru a echilibra balanța, intervine me-
ditația, dar, despre acest subiect, vom discuta mai târziu.
54
 DETOX SUFLETESC

2.1.4 Starea
Scopul corpului – a părții animale din om – este acela
de a supraviețui. În acest sens, a dezvoltat, prin adaptare,
un sistem defensiv foarte complex prin intermediul căru-
ia informațiile sunt analizate și interpretate într-un timp
extrem de scurt.
Chimia internă a corpului este gestionată de creier
care interpretează datele primite – atât la nivel fizic, cât
și emoțional – și dă ordin glandelor endocrine speciali-
zate să elibereze hormoni care, la rândul lor, au rolul să
regleze funcționarea organelor.
Atunci când, în raport cu mediul, starea noastră se
modifică, corpul transmite semnale care sunt interpre-
tate de către creier și care, la rândul său, dă comandă
ca anumite glande să producă hormoni. Aceștia rămân
stocați în glande până când corpul trece la acțiune, însă
acesta nu poate trece la acțiune până când nu este luată o
decizie, conștientă sau nu. Imediat ce soluția este găsită,
corpul se pune în mișcare, iar creierul, primind semnalul
că este nevoie de hormoni, comandă eliberarea acestora
în circuitul sangvin.
De exemplu, starea de tristețe este percepută ca fiind
o amenințare. Imediat, subconștientul decide că trebuie
schimbată starea pentru a ieși din zona de risc.
Creierul preia comanda și dă ordin glandelor să se
pregătească pentru eliberarea hormonilor necesari, re-
spectiv serotonină, dopamină, oxitocină sau endorfine.
55
TUKARAM

În câteva milionimi de secundă, logica a găsit soluția

– ciocolată, mâncare, alcool, țigară etc., iar corpul acțio-
nează. După ce papilele gustative au transmis informația
către creier, acesta dă ordin ca hormonii să fie eliberați în
sânge și, în câteva secunde, sirena de alarmă este închisă.
Pentru puțin timp, este adevărat, pentru că, din moment
ce cauza – tristețea – nu este rezolvată, alarma va porni
din nou.
De aici până la a înțelege importanța stării este doar
un pas. Dacă toată chimia corpului este determinată de
stare, atunci este evident că primul lucru de care trebuie
să învățăm să avem grijă este ea.
Noi, oamenii, suntem magneți umblători prin care
energia se manifestă constant. Comunicarea noastră cu
Universul se realizează prin intermediul stării, nu prin
intermediul logicii. În funcție de polaritatea, minus sau
plus, pe care vibrează magnetul, acesta va atrage vibrații
similare.
Aici nu vorbim despre filmul „Secretul“ și despre
cum, dacă rostești afirmații și gândești pozitiv, ajungi în
punctul în care să schimbi realitatea așa cum dorești. În
percepția minții americane, afirmațiile și gândirea pozi-
tivă sunt bune, dar fără să ia în calcul efectele opuse.
Dacă totul în Univers vine la pachet cu opușii incluși,
ce efecte pot avea afirmațiile și gândirea pozitivă? Evi-
dent, negative sau, cel mult, parțial pozitive. Adică, vor
funcționa pentru o bucată de vreme, atât cât va fi necesar
ca opusul să se manifeste. Dacă omul își dorește pozitivul
56
 DETOX SUFLETESC

și respinge negativul, rezultatul va fi că cel din urmă va

deveni mai puternic.
Nu este vorba despre a alege una dintre polarități și de
a o denumi bună sau pozitivă, ci despre a accepta opușii
așa cum sunt, fără discriminare. Sunt manifestări ale ace-
leiași energii, deci sunt egali prin definiție.
Singurele aspecte care contează nu sunt pozitiv sau
negativ, ci frica și iubirea. Dacă există tendința de a aso-
cia la extrem frica cu negativul și iubirea cu pozitivul,
din nou, este greșit. Frica poate fi pozitivă și negativă, în
același timp, la fel și iubirea.
De exemplu, dacă se întâmplă ceva ce îți pune în pe-
ricol viața, e firesc să te temi pentru viața ta. În acest
caz, frica este pozitivă și te ajută să te protejezi. Dacă, în
schimb, îți este frică să deschizi gura să îți aperi drep-
turile și faci compromisuri, atunci e distructivă și, prin
urmare, negativă. La fel este și în cazul iubirii, deci totul
ține de context și de modul în care sunt folosite.
Înțelese corect, acestea sunt manifestările care au cu
adevărat importanță, având influență asupra a tot ce ex-
perimentăm în această viață. Problema este că nu poți
forța frica să dispară și să apară iubirea gândind pozitiv
sau practicând afirmații, NLP, hipnoză și alte metode.
Nu poți încerca să te iubești și să te străduiești să fii în
armonie cu tine, negând realitatea care se întâmplă în
interiorul tău. Pur și simplu, nu vor avea efectul dorit
pentru că sunt superficiale.
A încerca să schimbi ceva cu forța duce la rezulta-
57
TUKARAM

te nedorite, iar eu am experimentat efectele pe propria

piele. Aplicând astfel de metode, am sfârșit prin a sta în
depresie pentru mai bine de doi ani. Asta m-a ajutat să
înțeleg foarte bine ce înseamnă gândirea pozitivă și de ce
să nu o aplici folosind voința.
Gândirea pozitivă este un efect al transformării inte-
rioare, al metamorfozării fricii în iubire ca urmare a în-
țelegerii și acceptării propriei ființe. Atunci când frica se
transformă în iubire, fără niciun motiv aparent, totul în
viața ta se petrece la momentul potrivit, fără niciun efort.
Nu ai nevoie nici de voință, nici de motivație și nici de
vreo tehnică anume pentru ca viața ta să se transforme.
Înțelegerea corectă este suficientă.
Așadar, dacă omul suferă – fizic, mental și sufletește,
este pentru că starea în care trăiește cel mai mult este fri-
ca. Toate bolile, sub orice aspect s-ar manifesta ele, sunt
urmare a fricii. Cu cât omul trăiește mai mult în frică, cu
atât mai vizibilă și mai concretă devine boala.
Începe cu mici lamentări, apoi afectează întreg psi-
hicul și, în final, ajunge la corp. În Noua Medicină Ger-
manică de exemplu, se vorbește despre conflictele care
stau la rădăcina bolii, dar trebuie mers mai adânc de
atât. Pentru ca un conflict să se nască, este necesar un
dezechilibru, iar acesta începe de la frică. Din frică nu
accepți realitatea așa cum este, apoi intri în conflict cu
lumea internă sau externă, rezultatul fiind suferința. Pen-
tru a înțelege conflictul, este necesar să cobori în frică, să
o îmbrățișezi și să o lași să fie, iar, la momentul potrivit,
58
 DETOX SUFLETESC

energia ei va sublima în iubire.

Prin urmare, starea se poate modifica, dar nu prin
efort, ci prin înțelegere. Este necesar un efort conștient,
însoțit de disciplină și perseverență pentru ca transfor-
marea să aibă loc.

2.1.5 Nevoia și dorinţa

Fiecare dintre cele trei planuri în care există omul-
fizic, psihic şi spiritual- are caracteristici bine definite.
Corpul trăiește în prezent și este conectat direct la re-
alitatea concretă. Fiind de natură animală, cerințele sale,
nevoile sunt specifice. Aici vorbim despre hrană, sex, hi-
dratare și confort. Atunci când omul se află la acest nivel,
singura sa grijă este supraviețuirea.
Atunci când acest plan este depășit, adică supraviețui-
rea nu mai este în pericol, atenția omului se mută în plan
psihic. Aici vorbim despre dorințe și despre cerințele
asociate cu experiențele trecute, depozitate în memorie.
Dacă omul a avut experiențe neplăcute legate de su-
praviețuire, dorința lui va fi aceea de a nu mai repeta is-
toria. În acest scop, va depune efort pentru a-și depăși
condiția și pentru a-și mări zona de siguranță și confort
în care trăiește. Odată asigurate, își poate muta atenția
către alte tipuri de plăcere: hrană de calitate, sport, mu-
zică, îmbrăcăminte, locuință personală, obiecte de lux,
călătorii etc.
În acest plan, putem spune că avem două etape. Prima
59
TUKARAM

este cea legată de depășirea zonei de risc și a doua, atunci

când această zonă este depășită complet și se ajunge la
saturație.
Atunci când dorințele sunt satisfăcute până la satu-
rație, omul nu mai simte aceeași mulțumire, intrând în
blazare. De aici se pot întâmpla două lucruri: autodistru-
gerea sau trecerea în plan superior, spiritual.
Dacă ne uităm în lumea artiștilor, în Statele Unite în
mod special, putem observa cu ușurință aceste două ma-
nifestări. Mulți dintre ei au fost săraci, au avut succes și
apoi au ajuns la limita superioară. De aici, unii, precum
Amy Winehouse sau Robin Williams, au ales sinucide-
rea,­iar alții, precum Oprah Winfrey sau Jim Carrey, au
ales spiritualitatea.
Astfel, nemulțumirea, blazarea devin fie o povară, fie
o punte de lansare către superior. Acesta este un punct de
cotitură extrem de important care, dacă este valorificat,
poate deveni punctul pe care se poate face pârghie pentru
a declanșa transformarea energiei omului.
Această zonă, a dorințelor, aparține psihicului, fiind
conectată la corp prin faptul că omul crede că animalul
are nevoie de mai mult decât necesar pentru a supravie-
țui.
Aici intervine educația care contribuie în mod negativ
la ancorarea credinței că, dacă ai, ești cineva.
În consecință, se încurajează consumul excesiv a orice
există pe piață, începând de la hrană și până la tehnologie.
Ca o paranteză, este pentru prima dată în istorie când se
60
 DETOX SUFLETESC

întâmplă ca oferta să depășească cererea, iar consumul să

fie încurajat artificial prin intermediul marketingului și
al reclamelor.
Dar, dacă ne întoarcem la corp și la nevoile sale sim-
ple, putem constata că nu știe să citească un meniu și nici
să aleagă ceva sofisticat de mâncare. Nu știe ce etichetă
poartă haina pe care o îmbraci, nici ce marcă este mașina
pe care o conduci și nici cât a costat ultima generație de
telefon pe care ți-ai cumpărat-o. El, pur și simplu, vrea
siguranță și atât. Restul aparține psihicului și dorințelor
generate de acesta. Cu cât omul a fost mai nevoiaș, cu
atât dorințele sale vor fi mai multe și mai elaborate.
Nimic rău până aici, pentru că îndeplinirea dorințelor
într-un anumit mod poate crea o punte spre spiritual.
Este necesar ca ele să fie îndeplinite și satisfăcute, dar nu
trebuie exclusă atenția către lăcomie și exces.
Cel de-al treilea plan, cel spiritual, nu le exclude pe
primele două, ba dimpotrivă. Dacă acestea nu sunt expe-
rimentate pe deplin, este aproape imposibil să ajungi la
spiritualitatea înțeleasă și trăită armonios.
Este chiar indicat ca primele două, sub supravegherea
de rigoare, să fie duse la extremă, pentru ca trecerea spre
spiritual să se facă natural. Dacă se încearcă trecerea de la
animal la spiritual fără această etapă de tranziție, rezulta-
tul va fi conflictul.
Este foarte ușor de observat acest lucru la cei care își
neagă corpul și nevoile sale și își orientează eforturile,
folosindu-se de voință, către spiritual. Aici intervin con-
61
TUKARAM

diționările de natură religioasă, mai ales cele din crești-

nism, care spun că animalul este păcătos, iar spiritul este
virtuos.
Considerând inferioare primele două planuri, se stră-
duiesc excesiv să atingă starea de liniște, crezând că, oda-
tă ce au ajuns acolo, suferința se va termina. Ceea ce nu
înțeleg este că negarea naturalului duce la frustrare și,
implicit, la suferință.
Degeaba te rogi și faci mătănii, dacă animalul încă se
află în nesiguranță și, pe deasupra, mai este și chinuit. În
aceste condiții, cu cât reprimarea nevoilor și dorințelor
este mai acerbă, cu atât mai mult se manifestă suferința.
Până când nu se ajunge la înțelegerea că totul este na-
tural și că nimic nu este inferior sau superior, este foarte
dificil, chiar imposibil, ca planul spiritual să fie atins.
În condițiile în care omul trăiește firesc și acceptă na-
tural ceea ce experimentează, trecerea succesivă de la ani-
mal spre spiritual se realizează și ea firesc. Atunci când
aceasta se realizează, nu mai există cale de întoarcere.

2.1.6 Gândurile
Din motive de percepție generală, cred că mai întâi
ar trebui să înțelegem ce este gândul. Majoritatea dintre
noi credem că gândurile au formă logică și că se întâmplă
sau sunt create doar în cap, acolo unde este sediul logicii.
În realitate, subconștientul se exprimă prin emoții și
stări, iar conștientul prin logică sau idei structurate. Pen-
62
 DETOX SUFLETESC

tru că legătura dintre ele este foarte profundă, iar logicul

se mișcă la viteză foarte mare, interpretând și catalogând
instant ceea ce se întâmplă la nivel emoțional, am ajuns
să credem că toate gândurile se întâmplă în cap.
Așadar, tot ce se întâmplă în corp, la nivel emoțional
sau rațional, se numește gând.
Cum totul în Univers este energie, nici gândurile nu
fac excepție. Sunt mici „vietăți“ care circulă nestinghe-
rite în spațiul nevăzut și care poposesc în mintea omu-
lui atunci când sunt chemate. Frecvența la care vibrează
este cea care decide unde se vor opri. Violent sau iubitor,
omul va atrage energia specifică.
În acest context, trebuie subliniat faptul că există o
foarte mare diferența între a avea gânduri și a gândi.
În cazul omului în care condiționările sunt încă pre-
zente­și care se identifică cu povestea sa, putem spune că
are sau este posedat de gânduri, nu că gândește. El nu
produce niciun gând prin efort propriu, ci se lasă stăpâ-
nit de cele care există deja în el sau de cele care vin din
exterior. Sau, dacă produce gânduri, acestea sunt rezul-
tatul condiționărilor care au la bază frica. Dacă cineva
îl jignește sau îl laudă, condiționările îi determină reac-
ția internă, care este interpretată logic, având ca rezultat
un gând specific, urmat sau nu de o reacție în plan fizic.
Atunci când identificarea și condiționările sunt active,
gândul poate deveni obsesiv. De exemplu, omul face o
acțiune de care se rușinează și începe să se simtă vinovat.
Pentru că se identifică cu acțiunea și cu stările, gândul
63
TUKARAM

va deveni unul persistent. Cu cât se învinovățește mai

mult, cu atât gândul va rezista mai mult în conștiința sa.
În momentul în care s-a detașat și conexiunea emoționa-
lă dispare, gândul, fără conținut emoțional, rămâne doar
logic și nu mai are putere.
În acest caz, creația are la bază motive, nu se întâmplă
spontan. Motivele sunt ancorate în povestea omului care,
la rândul ei, are legătură cu trecutul și cu proiectarea în
viitor.
Ce creează omul în acest context are un scop: să scape
de sărăcie, să arate cine este, să devină faimos, să atingă
succesul și așa mai departe. Își dorește să modifice trecu-
tul și, pentru a facilita procesul, creează instrumente care
să îl ajute să construiască un viitor în care să nu existe
suferință.
Asta se întâmplă pentru că omul se identifică în con-
tinuare cu povestea sa și crede că, făcând anumite acțiuni,
o poate îmbunătăți. Pentru că acționează cu gândul la
rezultate, riscul de a crea și mai multă suferință este pre-
zent constant. Este suficient un singur pas greșit pentru
ca întreaga sa muncă să se ducă pe apa sâmbetei.
Atunci când identificarea a dispărut, condiționările nu
mai au nicio influență și, în consecință, omul trăiește fără
să fie afectat de gânduri. Dacă acestea apar, indiferent
de forma sub care se prezintă, emoțional sau logic, sunt
lăsate să plece exact așa cum au venit. Având conștiința
liberă, omul poate începe să creeze.
Aici, forța creatoare este independentă de frică. Crea-
64
 DETOX SUFLETESC

ția nu înseamnă neapărat să faci ceva în plan artistic – să

pictezi, să cânți sau să faci actorie, ci, pur și simplu, să
trăiești în acord cu Universul. Fiecare gest simplu, banal
devine creație pentru că se întâmplă în prezent. A bea
apă, a mânca, a face duș, fiind goale de condiționări, sunt
creație. De aici începe „a gândi“ care poate avea loc doar
în prezent.
Experiențele trecute, depozitate în biblioteca memo-
riei, devin combustibilul necesar pentru ca obiectul cre-
ației să ia formă. Pentru că se întâmplă în prezent, nu
există riscul de a se atașa de rezultatele muncii sale, iar
beneficiile care vin sunt o consecință firească a valorii pe
care o aduce. Cu alte cuvinte, atunci când omul creează,
nu se gândește la beneficii – bani, faimă, succes, acestea
venind natural către el după ce își face cunoscută munca.

2.1.7 Subconștient, Conștient, Supraconștient

Atunci când am vorbit despre ram și hard, am arătat
că memoria emoțională se depozitează în tot corpul, în
timp ce logica funcționează restrâns, la nivelul capului.
Astfel, putem spune că tot ceea ce există în memoria
emoțională a ființei se numește subconștient. Condițio-
nările, obiceiurile, ticurile, gusturile, într-un cuvânt, tot
ceea ce numim personalitate este depozitat în subcon-
știent.
Majoritatea alegerilor pe care le facem și deciziilor pe
care le luăm sunt controlate și decise de către acesta. În
65
TUKARAM

funcție de condiționări, alegem un anumit tip de mân-

care, modul în care ne îmbrăcăm sau partenerul. Acesta
nu ține cont de logică, ci doar de modul în care ai fost
condiționat să simți în raport cu mediul.
Dacă se spune că subconștientul nu știe de „Nu“, mo-
tivul este că, fiind emoțional, reacționează doar la condi-
ționările din sistem, nu și la argumentele raționale. Adi-
că, degeaba îți spui că meriți mai mult la nivel logic, în
condițiile în care, în subconștientul tău, sentimentul de
insuficiență este încă prezent. Reacția subconștientului
este automată, instantă și are legătură cu supraviețuirea
și cu satisfacerea plăcerii.
Conștientul este cel prin intermediul căruia vedem și
putem interpreta rațional, în timp real, pe baza infor-
mațiilor pe care le avem deja în memorie. În timp ce
subconștientul funcționează 24/24/7, conștientul este
prezent doar pe perioada în care suntem treji. Funcțio-
narea sa încetează complet atunci când suntem în somn
sau este modificată de consumul de alcool sau de droguri.
Subconștientul și conștientul formează personalitatea
individului. Interdependența dintre acești doi termeni pe
care îi utilizăm atunci când ne raportăm la dimensiunea
psihică a omului este sumarizată printr-un alt termen,
psihosomatic. Acesta indică profunda conexiune dintre
fizic și rațional.
Conexiunea dintre emoțional și rațional este bidi-
recțională. Atunci când se manifestă o reacție într-unul
dintre planuri, aproape instant se produce o reacție în ce-
66
 DETOX SUFLETESC

lălalt. Catalizatorul care permite acest tip de reacție este

identificarea.
De exemplu, atunci când apare un gând, dacă există
identificare, urmează o reacție în plan emoțional. La fel și
în sens invers. Dacă identificarea dispare, reacția nu mai
poate avea loc.
Peste personalitate și mecanismele psihosomatice
care o compun, avem supraconștientul (sau conștiința)
care poate observa ce se întâmplă în primele două. Prin
antrenamentul atenției, conștiința poate deveni observa-
tor al mecanismelor, ajutând astfel la dizolvarea lor.

2.1.8 Trecut, Prezent și Viitor

Multe sunt motivele pentru care omul continuă să
trăiască în suferință, dar, dacă este să punem unul pe pri-
mul loc, acesta este viitorul. Ideea de viitor aduce cu sine
speranța și compromisurile pe care omul le face pentru a
fi fericit cândva.
De unde vine viitorul? Din trecut. Din povestea care
a fost construită în ani și pe care omul și-o dorește mo-
dificată. Vrea mai mult, mai bine, mai frumos decât a
fost și, din acest motiv, face tot ce a fost învățat să facă,
ba chiar mai mult. Problema este că nu înțelege că nu
poate sări din trecut direct în viitor. Puntea către viitor
este prezentul. Asta înseamnă că, pentru a crea viitorul,
este nevoie să consumi resurse din prezent, iar prețul este
foarte mare.
67
TUKARAM

Trecutul conține lecții valoroase, cu siguranță. Fiecare

a învățat câte ceva trecând prin experiențe care au de-
venit trecut. Dar se pare că nu învățăm că trecutul nu
poate fi modificat. Ceea ce putem modifica este percep-
ția noastră față de el, față de stările emoționale, în mod
special.
Dacă în trecut a existat durere și au rămas răni des-
chise, vom căuta tot timpul în prezent soluții pentru ca
acestea să nu se mai repete. Este un comportament fi-
resc legat de supraviețuire. Din nou, ne întoarcem la su-
praviețuire. Suferința este o amenințare, deci trebuie să
dispară. Și, pentru că nu poate dispărea imediat, trebuie
găsită o soluție: speranța.
Folosim speranța pe post de analgezic pentru a scăpa
temporar de durere. În acest fel, avem senzația că am mai
rezolvat ceva, cel puțin pentru o vreme. Aici intervine alt
aspect foarte important: tot ce există în interiorul nostru,
bun sau rău, dacă nu este supravegheat, crește. Asta în-
seamnă că suferința nu va dispărea pentru că ne drogăm
cu speranță, ba dimpotrivă.
Pentru că ne păcălim cu speranța, trebuie să ne adap-
tăm și să facem compromisuri. Acestea aduc cu ele alte și
alte compromisuri, toate susținute de speranța că ferici-
rea este undeva aproape, dar că mai trebuie făcut încă un
pas. Nu este niciodată aici, ci în viitor.
De ce nu ai putea fi fericit acum, în prezent, chiar în
acest moment? Pentru că există un trecut și, în conse-
cință, și un viitor. Sunt interdependente unul de celălalt
68
 DETOX SUFLETESC

și, din păcate, atunci când omul se transportă într-una

dintre direcții, trebuie să consume prezentul.
Realitatea este că tot ce există este prezentul. Nu te
poți deplasa fizic nici în trecut și nici în viitor și, totuși,
omul face acest lucru tot timpul. De ce? Pentru simplul
motiv că nu este mulțumit de el și de situația în care se
află. Are atât de multe nemulțumiri față de prezentul în
care trăiește, încât preferă să evadeze fie în trecut, fie în
viitor. Mai mult, nici măcar nu este conștient de acest
lucru.
Atunci când începe să fie conștient de aceste deplasări
ale minții, realizează că viitorul își are rădăcinile în clipa
prezentă. Dacă omul este mulțumit în secunda aceasta,
va fi și în următoarea. În prezent, atât trecutul, cât și vii-
torul, speranța, compromisurile și promisiunile dispar și
ele. Drept urmare, nu poate fi decât liniște.

2.1.9 Așadar, ce este mintea?

Atunci când la Bodhidharma – primul patriarh al ze-
nului – a venit un rege și i-a cerut acestuia să îl ajute să își
liniștească mintea, Maestrul i-a răspuns răspicat:
„Mergi acasă, caută-ți mintea și, după ce o găsești,
adu-o la mine să o liniștim!“
Regele, speriat de tonul Maestrului, a plecat spre cas-
telul său și, ajuns acolo, a petrecut întreaga noapte cău-
tându-și mintea. Atunci când a răsărit soarele, frustrat
peste măsură, s-a îndreptat spre coliba Maestrului. Când
69
TUKARAM

l-a văzut, acesta l-a întrebat direct, fără ocolișuri:

„Unde ți-e mintea, pentru că nu am timp să stau după
tine? Dacă ai adus-o, dă-o încoace să văd ce nu e în re-
gulă cu ea!“
„Nu am găsit-o!“, a spus regele frustrat și exact în mo-
mentul în care a rostit cuvintele, s-a făcut lumină.
Și-a dat seama că nu are cum să prindă mintea, din
moment ce aceasta nu există. În clipa în care a înțeles,
s-a luminat la față, s-a închinat cu recunoștință în fața
Maestrului și a rostit:
„Nu este nimic de găsit!““
Evident, această parabolă este doar o parte din poves-
te. Mintea există și nu există, în același timp.
Ea există pentru că ești tu, dar căutarea ei te va duce la
punctul în care să nu o poți găsi pentru că nu este nimic
de găsit. Dacă vei găsi ceva, ești tu, care ești mintea. Ce
face ca tu să fii mintea este identificarea lui „Eu“ cu toate
procesele psihice și fizice care se întâmplă în și cu tine.
Când identificarea dispare, atunci și „Eu“, care credea că
este mintea, dispare. De fapt, procesele continuă să exis-
te, dar dispare doar identificarea.
Mintea este necesară, foarte necesară. Tot ceea ce ve-
dem creat de către om în această lume, fie pe pozitiv, fie
pe negativ, a fost creat cu ajutorul minții. Dacă nu ai avea
minte, nu ți-ai putea plăti facturile, nu ai putea socializa
și adapta la mediu, nu te-ai putea îndrăgosti sau înfuria,
nu ai putea învăța lucruri noi și așa mai departe.
Ceea ce dispare odată cu identificarea nu ești tu, ci
70
 DETOX SUFLETESC

suferința, drama în care ai trăit.

Așadar, ce este mintea?
Este suma tuturor proceselor care se întâmplă în tine,
pe toate planurile. Corpul cu toate funcțiile sale și psihi-
cul în totalitatea sa – rațiune și emoții – formează mintea.
Fiecare celulă, gând, senzație, emoție și acțiune este
parte din acest amalgam complex care se numește minte.
Dacă noi nu știm acest lucru este pentru că, de-a
lungul timpului, s-a împământenit ideea că mintea ar fi
localizată în cap. Din cauza educației primite, am ajuns
să credem că a avea minte înseamnă să fii rațional. Ni-
mic mai greșit. Am ajuns să credem că cel mai important
organ din corp este creierul, în condițiile în care corpul
poate exista fără el. Ridicăm creierul pe piedestal, când,
de fapt, fără inimă, rinichi sau ficat, corpul moare.
De ce? Pentru că avem credința că este sediul logicii
și, cum aceasta a preluat comanda, îl considerăm cel fără
de care nu se poate trăi.
De fapt, rațiunea este doar capacitatea conștiinței de
a interpreta datele pe care creierul le gestionează. Creie-
rul face mii de lucruri de care noi nu suntem conștienți,
primind și transmițând milioane de informații pe secun-
dă. Toate se întâmplă fără știrea noastră. Ceea ce putem
observa noi sunt senzațiile și emoțiile grosiere pe care
conștiința le interpretează.
Din motive de educație, identificarea cu rațiunea este
profundă și de aici rezultă confuzia. Ce putem spune
atunci când omul intră în comă? Că s-a oprit creierul­sau
71
TUKARAM

că cel care interpreta datele nu mai este prezent? Care

varianta este corectă?
De fapt, suntem atașați de rațiune din alte motive.
Principalul motiv este identificarea cu „eu“ care se laudă
cu știința acumulată în memorie și cu personalitatea pe
care crede că o are.
Pentru că „eu“ își asumă ceea ce se întâmplă, identi-
ficarea cu corpul și cu falsa personalitate este una foarte
profundă. De aceea, nu suntem capabili să facem diferen-
ța dintre cine prelucrează informația și cel care observă și
interpretează ce se întâmplă.
Mai departe, atunci când identificarea a dispărut, per-
cepția asupra modului în care funcționăm și asupra reali-
tății se schimbă iremediabil.
„Pot vedea cum gândesc, dar eu nu sunt gândurile. Pot
vedea ce simt, dar eu nu sunt sentimentele sau stările. Pot
vedea povestea mea, dar eu nu sunt povestea. Totul se
întâmplă în și prin mine, dar fără mine.“
În câteva cuvinte, acesta ar fi rezultatul dispariției
identificării.

72
 DETOX SUFLETESC

3. Mecanismele minţii

3.1 Intro
Acum, după ce am definit cel puțin aproximativ ce
este mintea, putem vorbi despre modul în care se mani-
festă.
Mintea, în complexitatea ei, urmează niște tipare care,
de-a lungul timpului, au fost identificate de către căută-
tori. Pe cât pare de fluidă, pe atât de fixă este. Aparența
fluidității este dată de viteza cu care se mișcă și de ca-
pacitatea de a se adapta instant la orice. Aceste tipare se
repetă de mii de ani, iar cei care aprofundează practica
ajung să le vadă în toată splendoarea lor.
Ceea ce trebuie înțeles de la bun început este că min-
tea­nu este nici bună, nici rea. Totul ține de modul în care
73
TUKARAM

te raportezi la ea. Dacă deține controlul, viața ta devine

un iad, iar dacă o îmblânzești, devine paradis.
De aceea se spune că „mintea este un stăpân oribil,
dar un minunat slujitor“. Atunci când spun „îmblânzire“,
mă refer strict la înțelegere, blândețe și fermitate, instru-
mente care, utilizate corect, au ca rezultat o minte docilă.
Dacă mintea a ajuns în postura de stăpân, este pen-
tru­că nimeni nu ne-a învățat cum să inversăm rolurile.
În aceste condiții, este necesar să depunem efort perso-
nal,­conștient și consistent pentru ca acest lucru să se
întâmple. Nu este ușor, dar este posibil și acesta este cel
mai important lucru. Dovadă stau miile de căutători –
maeștri, guru, învățători – care, după ce și-au domesticit
mintea, au vorbit despre ea și ne încurajează să procedăm
la fel.
În ceea ce urmează, vom discuta despre aceste tipare
de comportament.

3.1.1 Frica
Frica este esența minții, este însăși natura ei. Este com-
bustibilul care îi permite să existe, de aceea va face tot ce
îi stă în putere pentru a o crea și amplifica. Pentru ca acest
lucru să se întâmple, va crea constant drame sau feerii, pre-
luând evenimente și situații din trecut pe care le va proiec-
ta în viitor. Tot ce face are un singur scop: să îl oblige pe
om să își mute atenția din momentul prezent. Atât timp
cât omul se află în frică, nu se află în prezent și asta e tot ce
74
 DETOX SUFLETESC

e necesar pentru ca mintea să rămână la conducere.

Toată suferința pe care o vedem astăzi în noi și în
jur este produsul fricii și al identificării cu această mani-
festare a minții. Stresul, conflictele, tensiunile, violența,
foametea, sărăcia, boala, războaiele sunt produsul minții
înfricoșate care tot timpul se află în cele două extreme
care îi plac atât de mult: defensivă și atac.

3.1.2 Judecata
Pentru a se proteja și a menține starea continuă de fri-
că, mintea se folosește de judecată. Aceasta este punctul­
de plecare, cel din care este creată realitatea individuală.
Tot ce creează omul în viața sa este o consecință a acestui
automatism.
În fiecare clipă, pe baza experiențelor acumulate în me-
morie, mintea judecă și decide ce este bun și ce este rău.
Judecata poate exista doar dacă există memorie, deci, dacă
există trecut. Pe baza informațiilor stocate anterior, min-
tea, care are nevoie de certitudini, cataloghează automat
tot ceea ce se manifestă. Din secunda în care un gând –
emoțional sau rațional – a fost catalogat ca fiind „bun“ sau
„rău“, lumea a fost creată. După ce în forul interior a fost
luată o decizie, urmează acțiunile conforme cu această de-
cizie și, prin urmare, apar și rezultatele de rigoare.

3.1.3 Rol de protector

Trebuie să îi recunoaștem acest merit minții: dacă la
75
TUKARAM

vârsta fragedă nu ar fi preluat controlul, nu mulți dintre

noi am fi ajuns unde suntem astăzi. În primii ani de viață
ai copilului, mintea își asumă acest rol, acela de a-l aju-
ta să supraviețuiască. Dacă, mai târziu, atunci când va fi
adult, ajunge să îi conducă viața, nu este problema ei. Ea
își continuă activitatea, așa cum i s-a permis să o facă.
Noi, oamenii, suntem ființe foarte fragile în perioada
copilăriei. Fiecare experiență prin care trecem lasă urme
și, dacă nu ar fi mintea să ne protejeze, este foarte posibil
ca durerea să ne doboare. Din acest motiv, strict legat
de supraviețuire, mintea joacă un rol foarte important în
primii ani. Se asigură că rămânem în viață, indiferent de
ce s-ar întâmpla.
În cazul traumelor și al abuzurilor, rolul este acela de
a le depozita în memoria profundă, astfel încât să nu mai
avem acces la ele. Evident, traumele rămase în memorie
vor continua să se ramifice în interior și să provoace da-
une pe termen lung, dar asta nu are importanță­pentru
minte. Ea acționează în acel moment, în prezent, atunci
când se întâmplă evenimentul pentru a evita daunele.
Pentru ea nu are niciun fel de relevanță ce se va întâmpla
mai târziu, este interesată doar ca tu să rămâi în viață
acum.
În mod firesc, problemele se vor manifesta mai târziu,
atunci când depășim adolescența și începem să ne dorim
ca viața să ia o anumită direcție. Pentru că s-a obișnuit
cu rolul său, va continua să și-l exercite, făcând tot ce îi
stă în puteri pentru a nu pierde controlul. De aici se nasc
76
 DETOX SUFLETESC

conflictele care duc la suferința pe care o vedem în noi.

Mecanismele bine implementate în fiecare celulă, de-
venite automate, se împotrivesc în mod natural deciziilor
raționale pe care le luăm. În consecință, începem să luptăm
cu noi înșine, să cerem mai mult și, în final, să ne epuizăm
fizic și mental din dorința de a reuși în viață. De fapt, tot ce
se întâmplă este firesc. Mintea, care a fost în rolul de stă-
pân atâția ani, nu vrea să piardă teren și opune rezistență.

3.1.4 Modelarea realităţii

La fel ca și în cazul protecției, modelarea este unul
dintre cele mai performante instrumente din dotarea
minții. Include imaginația, memoria și abilitatea minții
de a modifica realitatea instant. Face acest lucru din două
motive: fie pentru a te proteja, fie pentru a se proteja.
Dacă atunci când erai copil ai suferit o traumă intensă,
care a generat o cantitate mare de suferință, mintea fie va
modifica percepția, astfel încât să îndulcească situația, fie
o va amplifica pentru a crea iluzia durerii, fie va interzice
accesul la memorie.
De exemplu, dacă e vorba de un abuz fizic direct, min-
tea poate ascunde o parte din experiență, diminuând in-
tensitatea durerii, astfel încât copilul să își poată continua
viața.
În alt caz, în care, de exemplu, mama este furioasă
pe tata, copilul va prelua durerea mamei și o va proiecta
amplificat asupra tatălui, chiar dacă acesta nu l-a agresat

77
TUKARAM

pe el în mod direct.
Sau, dacă durerea este prea mare, mai ales la vârstele
până în cinci ani, mintea va ascunde integral evenimen-
tul din motivul bine știut: protecție. După cum spuneam,
pentru că din rădăcina invizibilă vor ieși frunze, la un
moment dat, adultul se va confrunta cu efectele produse
de această rădăcină.
În al doilea caz, tendința de a se proteja se manifestă
în special la adulți. Atunci când începi să îți orientezi
energia pentru a înțelege ce se întâmplă în viața ta și vrei
să rezolvi anumite aspecte în mod conștient, mintea va
interveni și va încerca să revină la traseul cu care este
obișnuită. Folosindu-se de amenințarea cu suferința sau
de promisiunea că îți va face plăcere, va face tot ce îi stă
în putință pentru a se întoarce în zona cunoscută, reite-
rând ceea ce știe deja.

3.1.5 Rezistenţa
O altă manifestare naturală este rezistența la nou, la
orice ar putea periclita modul de viață al minții. În zecile
de ani de existență, mintea și-a construit propria casă,
propriul confort și mod de a fi, iar atunci când apare ceva
care i-ar putea pune în pericol existența și modul de via-
ță, va opune rezistență. De aceea, pentru om este extrem
de greu să accepte noul. Nu pentru că nu îl acceptă el, ci
pentru că nu îl acceptă mintea sa. În condițiile în care
este complet identificat cu mintea sa și crede că el este
78
 DETOX SUFLETESC

mintea, evident, va spune că el este cel care opune rezis-

tență. De fapt, este vorba despre mintea însăși care nu
vrea să fie deranjată. Atunci când începi să înțelegi acest
lucru și vrei să domesticești mintea, este absolut necesar
să ții cont de cele trei instrumente: blândețe, fermitate,
repetiție.
Este important, de asemenea, să ții cont de legea lui
Newton care spune că „Orice acțiune are o reacțiune
egală și de sens contrar“, iar aceasta se aplică și modului
în care se comportă mintea.
Ori de câte ori mintea „luptă sau fuge“ ori judecă, se
numește că face o acțiune. În consecință, aceasta va fi
urmată automat de o reacție care va fi de intensitate mai
mare decât impulsul.
De exemplu, dacă lovesc încet o minge de un perete,
efectul va fi că mintea va ricoșa la fel de încet. Dacă lo-
vesc tare, reacția va fi pe măsură. Cu cât lovesc mai tare
mingea de perete, cu atât răspunsul va fi mai puternic.
Pe scurt, lupta sau fuga și judecata înseamnă că mintea
opune rezistență la ce este.
În consecință, cu cât ești mai identificat cu mintea, cu
atât opui mai multă rezistență și, drept urmare, cu atât
durerea va fi mai mare. Însuși efortul pe care îl faci îm-
potriva a ceva ce nu îți place, de exemplu, tristețea, este
sursa de energie din care mintea se hrănește. Nu numai
că tristețea nu dispare, ba dimpotrivă, rezistă, se amplifi-
că și persistă.
79
TUKARAM

3.1.6 Lupta, fuga și „îngheţul“

Acesta este cel mai cunoscut dintre tipare, fiind uti-
lizat în mai toate situațiile considerate pericol cu care
mintea se confruntă. În mod natural, acest mecanism
este legat de corp și de supraviețuirea acestuia, dar, pen-
tru că mintea a constatat că este eficient, l-a preluat și ea.
În contact cu orice situație nouă, mintea va aborda
această tehnică, astfel încât să te determine să reacțio-
nezi. În orice direcție ai lua-o, dacă îi urmezi pașii, te vei
găsi în impas, mai devreme sau mai târziu.
În esență, atât lupta, cât și fuga sunt același lucru –
lupta care se manifestă în direcții diferite.
În cazul unui comportament masculin, efortul este
orientat înspre exterior pentru a învinge situația. De
exemplu, dacă cineva te rănește și apare dorința de răz-
bunare, putem spune că este vorba despre luptă.
În cazul celui feminin, dacă ești agresat, efortul este
orientat spre interior. Îți asumi culpa, te învinovățești și
te izolezi de lume sau de tine însuți, iar aceasta înseamnă
fugă. În esență, este tot luptă, doar că este orientată spre
interior.
În cazul în care te confrunți cu o situație complet
nouă, pentru că în memorie nu există nicio informație
despre ce ar trebui să facă, mintea se blochează pentru
câteva clipe. În acest interval infim, pentru că are capaci-
tatea de a se adapta, va extrage din memorie o informație
similară, aproximativ potrivită contextului și ți-o va livra
80
 DETOX SUFLETESC

ca sugestie pentru modul în care ar trebui să acționezi.

Evident, totul se întâmplă la o viteză extraordinar de
mare, așa de mare, încât mulți oameni nici măcar nu re-
alizează existența acestei sincope. Această scurtă perioa-
dă este un pericol pentru minte care, ulterior, pentru a-l
determina să se miște, îi dă omului comanda pentru o
reacție fie de plâns, fie de furie pentru a se descărca, fie
de a ține în el.

3.1.7 Pendulul
Una dintre trăsăturile de bază ale minții neinstruite
este că nu stă niciodată pe loc. Întotdeauna își caută ceva
de făcut, iar mișcarea de pendul este cea mai comună
dintre manifestări.
Fie că este vorba de trecut și viitor, de interior și exte-
rior, de luptă sau fugă, plăcere sau durere, mintea va alege
una dintre extreme, iar după un timp, va căuta să meargă
în direcția opusă. Va merge înspre trecut și, după ce s-a
încărcat cu suficientă energie de acolo, se va orienta spre
viitor, proiectând despre cum va fi și apoi o va lua de la
capăt.

3.1.8 Cercul – Câinele care își mușcă sin-

gur coada
Un alt obicei bine cunoscut al minții este acela de a
face acțiuni circulare, învârtindu-se în jurul cozii. Toată
viața a muncit pentru a crea trasee pe care să le parcurgă
81
TUKARAM

în siguranță, iar dacă întâlnește ceva nou, va încerca să le

evite pentru a merge pe drumul cunoscut.
Dacă celelalte tipare se manifestă aproape instant,
mersul în cerc necesită, de obicei, timp. Pentru că abate-
rile sunt foarte mici și se întâmplă într-un interval mai
lung de timp, este destul de dificil să îl observi în timp
real. Chiar dacă ai senzația că faci acțiuni lineare, în timp,
poți constata că, de fapt, este vorba despre acțiuni în cerc.
Îl poți observa însă foarte clar atunci când ajungi în
situații unde senzația de déjà-vu este prezentă. Aceeași
relație cu același tip de partener, același serviciu cu același
tip de șef, același sacrificiu și așa mai departe. Dacă se în-
tâmplă, e clar că mintea a reușit să te aducă cam în același
loc de unde ai plecat. Nu chiar același, pentru că nivelul
de înțelegere s-a schimbat prin intermediul experienței
directe, dar la fel din multe puncte de vedere.

3.1.9 Reflexia și Refracţia

În rolul ei de protector, mintea interpretează și se-
lectează informațiile cu care intră în contact. În primă
fază, pe baza reacției emoționale de tip „îmi place/ nu-
mi place“, judecă instant ce este bun și ce este rău, după
care, în cazul în care are dubii, utilizează logica pentru a
confirma ce a ales.
În cazul refracției, este vorba despre o acceptare par-
țială sau totală a ceea ce se întâmplă. Acceptarea parțială
înseamnă că minții îi place parțial ce vede, dar face un
82
 DETOX SUFLETESC

compromis și modifică experiența pentru a o adapta la

ceea ce știe deja. Acceptarea totală se întâmplă atunci
când experiența este integral pe placul minții, pentru că
se potrivește în întregime cu setările din memorie.
În cazul reflexiei, experiența este catalogată ca fiind
total neplăcută sau inutilă, după care, în funcție de cât de
periculoasă este pentru convingerile depozitate în me-
morie, urmează rezistența și, eventual, conflictul.
În ambele cazuri, vorbim despre modificarea realității,
lucru care se întâmplă instant pentru ca orice risc (pen-
tru minte) să fie evitat în timp real.

3.1.10 Plăcere și durere

Întotdeauna, indiferent de situație, mintea va căuta
plăcerea în detrimentul durerii. Evident, niciun om să-
nătos nu va căuta durerea în mod voit, dar, dacă aceasta
se ivește și este suportabilă, nu o evită, ci îi dă voie să se
manifeste.
Dar, pentru că omul neantrenat nu știe că mintea se
folosește de el, va continua să îi facă jocul și în această
privință.
Cum nimic nu vine fără opusul său, cele două sunt
foarte strâns legate. De exemplu, dacă omul se victimi-
zează și se plânge de durere, prin faptul că primește aten-
ția celor din jur, obține plăcere. Masochistul care caută în
mod deliberat durerea obține plăcere din însăși această
acceptare voită a durerii. Dacă rămâi în suferință, este
83
TUKARAM

pentru că mintea va lupta cu durerea, încercând să atingă

plăcerea, iar tu te identifici cu acest joc.

3.1.11 Lăcomia
Fără „mai mult“, mintea nu ar avea sens să mai existe.
De aceea, va face tot posibilul să îți povestească despre
fericirea pe care o vei obține făcând ceva anume. Pen-
tru ca acest „mai mult“ să existe, este necesară prezența
judecății și a comparației. Dacă nici nu judecă și nici nu
compară, mintea nu are cum să ceară mai mult.
Pentru minte, niciodată nu este suficient ce ai acum
pentru a fi mulțumit. Întotdeauna vei fi fericit doar când
vei fi ceva, vei obține ceva sau când vei ajunge undeva.
Partea distractivă este că, atunci când crezi că ai atins
ceva, îți va da o nouă misiune. Va face orice îi stă în pu-
teri pentru a-ți da senzația că ești incomplet, că meriți
mai mult și că trebuie să investești energie, timp, efort și
resurse pentru a face cum îți povestește ea.

3.1.12 Identificarea
Dacă te-ai întrebat vreodată de unde își ia energia
mintea, acum ai răspunsul: din identificare. Dacă nu te
identifici, nu are energie. Toate mecanismele descrise mai
sus încep să se dizolve de la sine atunci când identificarea
dispare. Nu înseamnă că mintea nu va mai funcționa, ci
că tiparele nu vor mai avea putere asupra ta.
Toate tiparele și formele prin care se manifestă min-
84
 DETOX SUFLETESC

tea își iau energia din tine, din ființa ta. Nu există o altă
sursă de energie decât cea pe care o ai deja, iar mintea
se poate conecta la această sursă doar dacă există identi-
ficare. Identificarea înseamnă „Eu“ care se implică și se
confundă în și cu toate acțiunile interne și externe care se
întâmplă în și prin tine.
Când spui „Eu mănânc“, chiar așa este sau există ci-
neva care observă cum corpul acționează? Când spui „Eu
sunt trist“, ești tristețea sau există cineva care observă
cum aceasta se manifestă în tine? Când spui „Eu gân-
desc“, ești gândurile sau există cineva care le observă și
înțelege ce se întâmplă?
Din moment ce poți spune „Eu fac/sunt/am ceva“,
înseamnă că există o distanță între ceea ce se întâmplă
și cel care observă, distanță de care cel care se identifică
cu acțiunea nu este conștient. Este la fel cu a conduce o
mașină: tu ești în mașină, dar nu ești mașina. Dacă începi
să te identifici cu mașina, cea mai mică zgârietură sau
disfuncționalitate îți va provoca suferință.

3.1.13 Iluzia certitudinii

Pentru că vrea să se știe în siguranță, mintea va stoca
informații despre toate experiențele prin care ai trecut
până în acest moment. Atunci când apare o nouă situație,
va căuta în memorie informații specifice, iar dacă nu le
găsește, va adapta informații similare, astfel încât să îți
ofere un răspuns identic sau apropiat, menit să te fereas-
85
TUKARAM

că de pericol. Va face întotdeauna ce știe mai bine pentru

„binele tău“, fără să îți lase prea mult de ales.
Pentru a găsi argumentele potrivite, evident, va folosi
cel mai bun instrument pe care îl are la îndemână, logica.
Cu cât mai multă logică, cu atât mai bine. Ce trebuie
să știi este că, practic, nu te protejează pe tine, ci pe ea
însăși. De aceea, pentru a fi foarte bine pregătită pentru
orice situație, trebuie să știe totul dinainte. Chiar dacă
informațiile în cauză pot fi doar niște presupuneri care
nu pot fi verificate practic, mintea se mulțumește cu a ști
ceva, oricât de nesemnificativ ar fi.

3.1.14 Frica de frică

Sună paradoxal, dar chiar așa este: minții îi este frică
de propria creație. Ea este cea care creează balaurii și tot
ea este cea care se teme de ei. Practic, este un permanent
joc de-a v-ați ascunselea în care mintea încearcă să se
surprindă pe sine.
Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, se petrec două
lucruri. Unul este fabricarea iluziilor, care se petrece con-
tinuu în ascuns, fără știrea omului. Al doilea este rezulta-
tul acestei activități care, atunci când devine vizibil, este
considerat o problemă de către omul identificat cu pro-
pria minte.
De exemplu, atacurile de panică sunt rezultatul șocu-
rilor emoționale care s-au adunat picătură cu picătură în
timp. Ori de câte ori copilul s-a speriat în trecut și nu a
86
 DETOX SUFLETESC

manifestat frica prin plâns sau furie, tensiunea a rămas

în interior. Mai târziu, această frică devine vizibilă, ma-
nifestându-se prin stări și senzații diverse la nivel fizic.
Senzațiile care însoțesc atacul sunt considerate și ele
un pericol și, în consecință, reacția minții este una de
fugă sau luptă. În acest mod, mintea continuă să se în-
vârtă între cauzele fricii și efectele ei, iar omul, care crede
că el este corpul, se comportă ca și cum totul ar fi real.
De fapt, este un joc de oglinzi și fum – proiecții, stări și
senzații – menite să îl sperie pe om, astfel încât să rămână
prins în capcana iluziei morții imediate.

3.1.15 Proiecţia – vis și imaginaţie

Mintea lucrează non-stop, 24/24/7 pe tot parcursul
vieții unui adult, făcând pauze scurte în anumite situații:
șocuri, uimire sau meditație. În această perioadă, activita-
tea ei se împarte în activitate de zi și nocturnă.
În activitatea de zi, folosindu-se de memorie și do-
rințe, imaginează planuri sau probleme pe care i le reco-
mandă omului pentru ca acesta să le urmeze.
Construiește constant palate în aer, fie pozitive, sub
forma obiectivelor de atins cu ambiție, voință și multă
muncă, fie negative, sub forma dramelor și a victimizării.
În acest mod, omul este convins fie că poate să devină
măreț, fie că nu merită să existe. Păcălindu-l să oscile-
ze între aceste două extreme, mintea continuă să dețină
puterea.
87
TUKARAM

Pe timp de noapte, activitatea minții se prezintă sub

forma viselor. Chiar dacă omul nu este conștient, mintea
continuă să muncească, compilând noi proiecții, astfel
încât să fie ocupată. Combinând informațiile adunate de
peste zi cu cele pe care le are stocate deja în memorie –
atât la nivel emoțional, cât și rațional – creează filme pe
care le rulează pe propriul ecran.
Dacă 99% dintre vise nu au sens, este pentru că emo-
ționalul nu are sens. Adică, subconștientul este în tota-
litate emoțional, iar dacă mintea rațională încearcă să
înțeleagă sau să găsească un sens a ceea ce tocmai a fost
proiectat, nu o va putea face. Ce este stocat în memoria
emoțională este haotic, în dezordine, de aceea visele nu
au logică și nici nu trebuie luate în serios. Sunt doar pro-
dusul activității minții care trebuie să își continue munca,
astfel încât să nu își piardă controlul.

3.1.16 Memoria
Secretul puterii minții rezidă în capacitatea ei de a sto-
ca o cantitate imensă de informație – atât la nivel emoțio-
nal, cât și rațional – și viteza cu care poate prelucra aceste
informații. Această combinație, cantitate și viteză, o face
aproape imbatabilă, de aceea este necesar mult efort și
răbdare pentru a înțelege mecanismele interne.
Din motive de siguranță, continuă constant să își îm-
bunătățească baza de date, astfel încât să nu fie luată prin
surprindere orice s-ar întâmpla. Cu cât este expusă mai
88
 DETOX SUFLETESC

mult la contactul cu informații și noi activități, cu atât

devine mai puternică și mai subtilă. O memorie săracă
înseamnă o minte grosieră, vulgară și vizibil violentă. Cu
cât memoria este mai încărcată, cu atât mintea devine mai
vicleană, mai expertă în înșelătorie și mai greu de observat.
Aceasta este diferența dintre omul needucat și cel in-
struit, dar ambii identificați cu propria minte. Primul este
grosier în comportament, al doilea rafinat, dar ambii la
fel de violenți atât cu ei, cât și cu ceilalți. Primul este
violent fizic, al doilea verbal. Primul își folosește pumnii,
pentru că nu are argumente, al doilea își folosește limba-
jul și viclenia, pentru că are memoria plină de informații.
Din momentul în care informația a ajuns în memorie
și este stocată, omul începe să trăiască din memorie. Tot
ceea ce crede că face este deja programat și prestabilit de
către minte care are grijă să nu piardă nicio clipă con-
trolul. În fiecare secundă, îi oferă omului informații deja
stocate despre orice întâlnește, iar acesta, identificat cu
mintea, crede că el este cel care știe și face.
De aceea se spune în zen: „Arată-i unui copil o pasăre
și nu va mai vedea o alta în viața lui.“ Tot ce va vedea de
acum încolo va fi o proiecție a ceea ce mintea a înregistrat
la primul contact cu pasărea. Va ști deja ce este, ce face,
cum se numește și așa mai departe, dar toate sunt infor-
mații memorate, nu realitatea din „acum“.
Dacă omul începe să practice și să observe cum reac-
ționează compulsiv, din memorie, în orice aspect al vieții
sale, va avea șansa ca, într-o zi, să își poată domestici
89
TUKARAM

mintea.
3.1.17 Dependenţă și atașament
Este bine știut că mintea lucrează în tipare pe care
ea însăși le construiește din informațiile pe care le acu-
mulează. În timp, aceste tipare devin cunoscutul, zona
de confort în care mintea se simte în largul ei. Din acest
motiv, omului îi este foarte greu să își schimbe obiceiu-
rile și comportamentul. Chiar dacă încearcă diverse me-
tode – NLP, afirmații, mantre – până când nu va intra
în profunzime pentru a descompune vechile mecanisme,
tot ce va face va fi efort inutil. Va schimba ceva pentru
moment, la nivel superficial, după care va reveni la vechi-
le obiceiuri.
Mintea este atașată de propria creație și dependentă
de energia pe care omul i-o furnizează în mod incon-
știent. Pentru a menține acest status-quo, are nevoie de
implicarea omului a cărui energie o folosește pentru a-și
alimenta creația. Mecanismele sunt și pot fi hrănite atât
timp cât omul doarme și se identifică cu ceea ce i se oferă
pe tavă ca fiind real.
Imaginează-ți că vecinul și-a construit o casă impre-
sionantă în care dă petreceri zi de zi, consumând canti-
tăți uriașe de energie, dar fără să plătească nimic. Atunci
când este de plată, factura vine la tine, care nu ai dat nicio
petrecere. Problema este că nu ești atent, nu verifici și
nici nu te întrebi de ce plătești atât de mult.
Abia când începi să te întrebi de ce plătești atât de
90
 DETOX SUFLETESC

mult, poți începe să vezi unde sunt pierderile și ce poți

face pentru a ieși din situația asta.
Atunci când omul începe să devină atent, să observe în
mod constant, continuu și să chestioneze ce vede, mintea
începe să își piardă din putere, lăsând spațiu din ce în ce
mai mult liniștii. Cât timp însă omul crede și se identifică,
fără să se întrebe vreodată dacă este real sau nu ceea ce
simte, gândește și experimentează, este sortit suferinței.

3.1.18 Graba și agitaţia

Aceste două manifestări merg mână în mână pentru
minte. Vrea întotdeauna ca dorințele să fie îndeplinite
acum și fără piedici. Dacă nu obține ce vrea atunci când
vrea, începe să se agite. Evident, cu cât se agită mai mult
din dorința de a obține ce vrea, cu atât devine și mai agi-
tată, iar lucrurile pe care și le dorește devin și mai greu
de obținut. Din acest motiv, omul, identificat cu mintea,
începe să spună că viața este grea, că trebuie să muncești
din greu pentru a obține ceva și așa mai departe.
În realitate, este vorba doar despre minte și trucurile
pe care le folosește pentru a rămâne la conducere. Liniș-
tea și relaxarea sunt dușmanii ei de moarte și, din acest
motiv, va face tot ce îi stă în puteri pentru a nu le permite
apariția. Așa cum echipele de intervenție folosesc gre-
nadele cu fum pentru a deruta infractorii, așa și mintea
folosește graba și agitația pentru a-l deruta pe om și a-i
da senzația că este mult mai complicat decât pare.
91
TUKARAM

3.1.19 Complicaţiile
Orice este simplu este și complex, în același timp.
Complex nu înseamnă complicat. De exemplu, dacă îți
spun să ridici un butoi de 200 de litri, este simplu să în-
țelegi ce spun, însă operațiunea poate fi complexă. Va fi
necesar să elaborezi un plan, să găsești metode, să le pui
în practică în așa fel, încât să nu te rănești și să duci sar-
cina la îndeplinire. Dacă omul nu o ia personal, lucrurile
sunt simple și devin ușor de executat, indiferent de cât de
complexe ar părea. La fel, dacă înțelege că fiecare lucru
cere timp și răbdare pentru a găsi metoda potrivită, toate
se rezolvă fără stres.
Complicațiile apar atunci când mintea te îndeamnă
să te identifici cu situația. Din momentul în care s-a pro-
dus identificarea, mintea începe să se „plimbe“ între cele
două extreme: greu și ușor. De aici, orice situație care ar
fi putut fi rezolvată într-o manieră simplă se transformă
într-o problemă.

3.1.20 Acţiune vs. activitate

Acțiunea se întâmplă spontan atunci când este ceva
de făcut. Activitatea, în schimb, este continuă, tot timpul.
Acțiunea este a corpului, activitatea a minții. Acțiunea
se întâmplă acum, în momentul prezent, dar activitatea
se întâmplă tot timpul, fără întrerupere. De exemplu, a
mânca este o acțiune. Atunci când mănânci, acționezi
92
 DETOX SUFLETESC

pentru a-ți potoli foamea. După ce ai terminat de mân-

cat, acțiunea se oprește.
La polul opus, a te gândi tot timpul la mâncare este
activitate. Indiferent că mănânci sau nu, dorința de a
mânca este prezentă și continuă indiferent de ceea ce
faci. Acțiunea este relaxantă și aduce beneficii, activita-
tea este consumator uriaș de energie care produce doar
daune. Atunci când omul are senzația că se relaxează, i se
relaxează doar corpul și nici acesta în totalitate. De ce?
Pentru că mintea își continuă activitatea, gândindu-se la
un milion de lucruri în timp ce corpul se relaxează apa-
rent. Spun că se relaxează aparent pentru că, atât timp
cât există activitate, va exista și tensiunea aferentă, deci și
corpul va fi tensionat, chiar dacă pare că stă. Rezultatul
este că omul ajunge la oboseală cronică, chiar dacă spune
că se odihnește suficient.

3.1.21 Negarea opusului

Un alt talent ascuns al minți este acela de a nega exis-
tența polului opus. Dacă, de exemplu, a ajuns la furie, se
va agăța de ea și va nega iubirea. Sau, dacă s-a ancorat în
critică la adresa cuiva, îi va fi foarte dificil să accepte că
acel cineva are și părți bune. La fel va proceda și în sens
opus. Practic, atunci când se agață de una dintre extreme,
devine oarbă la propriu. Nu numai că refuză existența
opusului, ba mai mult, folosindu-se de „Eu“, care o ia
personal, amplifică lucrurile, căutând justificări și argu-
93
TUKARAM

mente pentru a demonstra că are dreptate şi că alegerile

sale sunt corecte.

3.1.22 Confuzie și claritate

În fiecare secundă, mintea, în contact cu mediul, pri-
mește, procesează și interpretează milioane de date. Fiind
vorba de supraviețuirea ființei, totul se întâmplă spontan,
instant, la viteză foarte mare și natural, fără contribuția
noastră. Dacă ar fi să folosim termeni din informatică,
putem spune că mintea omului este cel mai performant
computer, fiind singurul capabil să își actualizeze softul
în timp real, fără ajutor din exterior. Tot mecanismul bio-
logic se adaptează la mediu fără ajutorul nostru. Digestia,
respirația, bătăile inimii, toate funcționează la parametri
optimi fără ca noi să luăm vreo decizie în această direcție.
Totuși, există doi intruși care nu se pot abține să nu
își bage nasul în acest proces și să dea buna funcționare a
sistemului peste cap. Este vorba despre judecată și logică.
Funcția primei este de a discrimina, împărțind lumea în
„bun“ și „rău“ și a doua încearcă să înțeleagă ce se întâm-
plă. Știm că judecata și logica au fost învățate, nu au făcut
parte din sistem atunci când am venit pe lume.
Fiind învățate, deci create artificial, viteza lor de re-
acție este mult mai mică în comparație cu cea la care se
întâmplă procesele naturale. În aceste condiții, chiar dacă
se mișcă repede, tot nu pot concura cu naturalul. Din
această diferență de viteză se naște confuzia.
94
 DETOX SUFLETESC

Așadar, confuzia minții este o consecință firească a

încercării pe care cele două componente o fac pentru a
înțelege ce se petrece în lumea noastră, internă și extenă.
Cu cât judecata și logica sunt mai bine dezvoltate, cu atât
confuzia va fi mai mare.
Nimic rău până aici și chiar nu ar trebui să ne facem
probleme în această privință pentru că așa se comportă
o minte sănătoasă, elastică și care învață continuu. La
cât de multă informație trebuie să proceseze în fiecare
moment, e firesc să fie confuză.
Lucrurile se complică atunci când mintea confuză
este nesupravegheată. O minte confuză, scăpată de sub
control, este la fel de periculoasă ca o bombă atomică
portabilă care are scăpări de radiații.
Cum scapă de sub control? Prin intermediul identifi-
cării. Atunci când omul simte efectele confuziei și începe
să se lupte cu ele, exploziile încep să se țină lanț. Cu cât
luptă mai mult împotriva confuziei, cu atât problemele
devin mai mari. Să lupți împotriva confuziei este ca și
cum ai lupta împotriva vântului. Este evident că nu ai
nicio șansă de izbândă.
Și atunci ce este de făcut?
Din dorința de a avea o minte clară, mulți oameni fac
greșeala de a lucra direct asupra minții, încercând să își or-
doneze gândurile sau să nu mai raționeze sau să nu simtă
deloc. Din nou, este o misiune imposibilă. Cum ar putea
să reușească din moment ce mintea este proiectată natural
să lucreze non-stop pentru ca ființa să supraviețuiască?
95
TUKARAM

Omul care reușește să facă acest lucru, să își blocheze

forțat gândurile, ori devine idiot, ori fanatic. Dacă blo-
chează în mod artificial procesele naturale ale minții –
adaptare, învățare, asimilare, prelucrare – mintea devine
una rigidă, închistată. Toți fanaticii au minți foarte clare,
știu exact ce au de făcut și nu lasă nimic nou să intre.
În acest caz, nu putem vorbi despre inteligență, nu-i
așa? Un om inteligent curge cu natura, nu i se împotri-
vește.
Pentru a obține rezultate, atenția trebuie îndreptată
indirect asupra minții. Adică, în loc să încercăm să for-
țăm mintea să facă ce dorim, să ne îndreptăm atenția că-
tre a fi prezent în acum. Cu cât prezența crește, cu atât
confuzia se risipește. Prin prezență, claritatea apare ca o
consecință firească, nu ca urmare a unui efort. Sin­gurul
„efort“ pe care îl facem este să fim „aici“ în acest moment.
Așadar, dacă ne dorim ca stările asociate confuziei și
confuzia însăși să dispară, este necesar să învățăm să ne
orientăm atenția către prezent.

3.2 Educarea minţii

După ce i-am descompus cât de cât comportamentul,
e cazul să vorbim și despre modul în care o putem educa.
Primul lucru care trebuie înțeles este că mintea nu e duș-
manul. Se comportă ca unul, dar nu e vina sa.
Mintea e asemenea unui pui de câine căruia nu i s-a
acordat atenție și nu a fost învățat să se comporte. Din
96
 DETOX SUFLETESC

moment ce nimeni nu s-a ocupat de el, își va face nevoile

unde apucă, va roade mobila, pantofii care îi cad la în-
demână și va face tot felul de năzdrăvănii. Cât este mic
și drăgălaș, ce face este acceptabil, dar, atunci când puiul
devine adult, lucrurile se schimbă. Pe măsură ce crește,
comportamentul său devine din ce în ce mai greu de ges-
tionat, iar daunele sunt și ele pe măsură.
La fel se întâmplă și cu mintea omului care crește con-
stant și, pentru că stăpânul nu se implică în educația sa,
provoacă din ce în ce mai multe probleme. Aici stăpânul
are de ales: fie se implică și face tot ce este de făcut pen-
tru a o disciplina, fie continuă să suporte consecințele.
Așadar, mintea poate deveni fie un dezastru, fie un foarte
bun câine de pază. Totul este în mâinile stăpânului.

3.2.1 Tehnici și metode

În acest moment, există zeci, chiar sute de tehnici
și metode pe care le poți utiliza pentru creșterea ființei
interioare. Evident, în aceste condiții, fără o îndrumare
adecvată, este extrem de dificil să găsești ceea ce ți s-ar
putea potrivi și utiliza eficient. Totuși, există un criteriu
în baza căruia îți poți optimiza și rafina căutarea, astfel
încât să economisești timp și energie.
Primul este legat de efort. Aici avem tehnici femini-
ne sau masculine. Tehnicile feminine sunt cele pasive,
iar cele masculine, active. Primele sunt denumite „calea
regelui“, iar cele din a doua categorie, „calea soldatului“.
97
TUKARAM

Trebuie specificat că niciuna dintre tehnici sau meto-

de nu este superioară sau inferioară. Ambele, atât calea
regelui, cât și a soldatului, sunt la fel de valoroase și efici-
ente. Totul ține doar de practicant și de metoda care i se
potrivește cel mai bine la momentul în care se află.
Așadar, dintre cele feminine, avem în mod particular
Advaita și Zenul, iar dintre cele masculine, cea mai cu-
noscută este Yoga, cu toate școlile ei – hatha, bakhty etc.
În cele feminine, se spune că nu este nevoie de niciun
efort, de nicio disciplină, că doar prin a sta în observare
pur și simplu se poate produce înțelegerea. Totul se în-
tâmplă acum, în acest moment și, în consecință, nu este
nevoie de niciun efort pentru a fi prezent.
În cazul celor masculine, descoperirea se face pas cu
pas, progresiv, cu efort conștient, disciplină și perseve-
rență. Această abordare are la rădăcină ideea că înțelege-
rea se produce treptat și că totul este posibil, dar trebuie
să muncești.
Repet, niciuna dintre ele nu este superioară sau inferi-
oară, pentru că, în esență, ținta lor este aceeași: înțelege-
rea. Că aceasta se produce instant sau în timp este doar o
chestiune de alegere personală.
Dacă simți că poți sta pe loc fără să te judeci, fără să
te simți vinovat, atunci „calea regelui“ este pentru tine.
Dacă, în schimb, simți că trebuie să faci ceva, că e nevoie
de disciplină impusă și de reguli clare, atunci „calea sol-
datului“ este calea ta.
Ce trebuie să ții minte este că tehnicile, sub orice for-
98
 DETOX SUFLETESC

mă s-ar prezenta ele, au fost create prin intermediul min-

ții și se adresează minții. În esență, doar prin intermediul
minții poți elibera calea către liniște. Atunci când mintea
este domesticită, natura se relevă de la sine. Tehnicile și
metodele au fost concepute pentru a ajuta la dizolvarea
minții, astfel încât ceea ce ești să se poată manifesta.
Ele doar curăță și pregătesc calea, nu sunt liniștea în-
săși. Vizualizarea se folosește de imaginație care aparține
minții. Repetarea unei mantre, incantații sau a unei ru-
găciuni, asemenea. Asanele sau tehnicile fizice ajută la
eliminarea tensiunilor din minte și acordarea corpului la
frecvențe înalte.
Așadar, toate sunt utile, dar este necesar să fie depăși-
te. Atunci când liniștea apare, tehnicile dispar.

3.2.2 Practica
Tu, ca individ, crești continuu și, deci, și înțelegerea
ta crește odată cu tine. Aceasta înseamnă că trebuie să
fii atent la a nu rămâne prins în capcana metodelor și a
tehnicilor. O tehnică poate fi utilă o perioadă, după care
să nu ți se mai potrivească. De aceea, înainte de a decide
să practici ceva pentru timp îndelungat, este indicat să o
testezi cel puțin cca. 2-3 luni. În acest mod, prin verifica-
re directă, personală, poți decide ce ți se potrivește. Toate
tehnicile concepute vreodată au scopul de a te aduce mai
aproape de tine, de a-ți ascuți inteligența și percepția și
de a te ajuta să fii prezent.
99
TUKARAM

Practica nu se rezumă la a merge la sală la o oră de

yoga și apoi să îți vezi de treburile tale. Practica este con-
tinuă, fără pauză, 24/24/7. În acest mod, fiecare gest, ori-
cât de banal ar părea, se transformă în practică și devine
meditație.
Evident, la început, pentru a învăța să fii prezent, este
necesar puțin efort și, deci, putem spune că ar exista un
scop: acela de a fi prezent. Atunci când scopul este atins și
prezența se manifestă continuu, scopul dispare de la sine.
Nu mai ai nevoie de o țintă, din moment ce ai atins-o.
Apoi, foarte important de știut este că mintea nu
poate fi forțată. Singurele instrumente care funcționează
sunt atenția, blândețea și fermitatea. Atenția înseamnă să
fii prezent la ceea ce face, fără să intervii cu judecata sau
cu rațiunea în ceea ce vezi că se întâmplă.
Blândețea este cea pe care o folosești atunci când
mintea o ia pe drumurile ei, iar tu o aduci înapoi. Dacă
vei folosi violența, rezultatele vor fi opuse.
Fermitatea este cea care îți permite să nu te lași abătut
de la drumul tău, de a rămâne constant în hotărârea ta
de a o îmblânzi.
Atunci când toate aceste trei elemente lucrează la
unison, practica devine eficientă, iar mintea nu are altă
șansă decât aceea de a se supune.

100
 DETOX SUFLETESC

4. Educaţia

Omul se află în suferință pentru că „știe“ și se identi-

fică cu ceea ce știe. Cu cât știe mai multe, cu atât mintea
devine mai vicleană, deviindu-l de la cunoașterea reală.
Prin trucurile pe care le are la îndemână, reușește cu suc-
ces să îl deruteze și să îi dea senzația că răspunsurile se
află în altă parte decât în el.
Dacă îi reușește, este pentru că nu suntem învățați de
mici să căutăm în direcția corectă. Suntem îndemnați să
privim în afară, să adunăm informații, să devenim „ci-
neva“, încărcându-ne memoria cu lucruri inutile. Aceste
informații devin, în timp, filtre care ne separă de realitate.
Astfel, privirea ne este încețoșată de cunoașterea falsă,
acumulată de la cei pe care i-am considerat și poate încă
îi considerăm autorități în viața noastră.
101
TUKARAM

Realitatea este că, până când nu vom învăța să facem

diferența dintre ceea ce ne-a fost împrumutat și ceea ce
ne aparține, libertatea nu poate fi posibilă. Iar până nu
devenim liberi de orice constrângere, liniștea nu poate
fi nici ea posibilă. Cât timp în om mai există cunoaștere
împrumutată, lanțurile invizibile care îl țin prizonier vor
continua să existe și, în consecință, va exista și suferința.
Din fericire, așa cum a fost creată, această cunoaștere
falsă poate fi distrusă. Pentru ca acest lucru să se întâm-
ple, primul pas este onestitatea. Să fii onest cu tine și
să recunoști că ceea ce știi nu îți aparține este începutul
cunoașterii. Acesta este sensul afirmației: „Adevărul te va
elibera!“ și este vorba despre a vedea ce se întâmplă în
tine în mod real și de a accepta lucrurile așa cum sunt.
Al doilea pas este să îți dorești sincer să ieși din în-
chisoare, să spargi zidurile pe care le-ai construit în jurul
tău prin asimilarea de informație. Aceasta presupune să
fii dispus să te dezici conștient de ceea ce credeai că știi
și să te întrebi constant dacă ceea ce vezi, crezi și știi este
adevărat sau nu. Este necesar să fii conștient de faptul
că mintea e tot timpul pregătită să îți ofere răspunsuri
prefabricate, iar dacă nu ești atent, poți cădea din nou în
capcană lui „știu“.
Al treilea pas este practica. Nimic nu este fals sau ade-
vărat până când nu ai verificat și ai tras concluzii care
provin din practică. Este necesar să te transformi într-un
om de știință care nu lasă nimic la voia întâmplării,­folo-
sind ca instrument scepticismul onest și inocent.
102
 DETOX SUFLETESC

Scepticismul poate avea două fețe, în funcție de mo-

dul în care ți-a fost setată mintea. Să te îndoiești sincer,
precum un copil, de ceea ce vezi, fără să judeci și fără
să faci presupuneri, să pui în practică și să tragi singur
concluziile este calea corectă. Însă, dacă scepticismul este
dublat de judecată și presupuneri bazate pe ceea ce crezi
că știi, rămâi prins în teorie și atunci te îndepărtezi de
adevăr.
Cum poți face aceste lucruri?
Evident, totul începe cu a înțelege mecanismele care
te-au adus în punctul în care te afli astăzi. Pentru a de-
monta ceea ce este făcut, trebuie să știi cum a fost făcut.
Pornind de la baze, de la cauză, poți înțelege în ce fel au
apărut efectele și, ulterior, ce implicații și ramificații au.
Nu este ușor să faci acest lucru și, de aceea, mulți oa-
meni sunt tentați să se mulțumească cu a zgâria supra-
fața­. Aici intervine mentalitatea de loterie care spune că
există scurtături. În astfel de situații, atunci când bazele
trebuie reconstruite de la zero, scurtăturile sunt cea mai
nocivă soluție posibilă, provocând daune, adesea ireme-
diabile, pe termen mediu și lung.
Cei care caută și aplică astfel de soluții nu înțeleg
două aspecte importante. Primul este că scurtăturile sunt
valabile doar pentru cei care cunosc și știu foarte bine ce
au de făcut. Pentru oricine altcineva le aplică, doar lun-
gesc și complică drumul.
Al doilea este că în natură nimic nu stagnează, adică
orice ai în interior, bun sau rău, se dezvoltă. Orice stare
103
TUKARAM

se amplifică de la sine în timp, indiferent de forma sub

care se prezintă.
Dacă înțelegi profund aceste lucruri, răbdarea și dis-
ciplina vor interveni de la sine și te vor ajuta să faci ceea
ce este corect pentru tine.
Revenind la ceea ce spuneam mai devreme legat de
mecanisme, îți propun să faci un exercițiu simplu care te
va ajuta să treci dincolo de teorie.
Ia un scaun și așază-te pe el în fața unei oglinzi. Pri-
vește la corp și conștientizează faptul că este o mașinărie
care funcționează 24/24/7 perfect autonom. Tot ce ai de
făcut este să îi furnizezi ce îi trebuie atunci când cere și el
face ce știe mai bine: să existe.
După ce ai făcut inspecția corpului, treci la a privi în
tine și a te vedea din punctul de vedere al personalității.
Observându-ți obiceiurile, felul tău de a fi, modul de a
gândi și simți, cum te îmbraci, ce mănânci, vei constata
că și ele compun un mecanism foarte subtil pe care îl
numești „Eu“.
Apoi, treci la studiul exteriorului, la mediul în care te
desfășori. Uită-te la familie, partener, prieteni, colegi, cu-
noscuți și la relațiile pe care le ai cu ei. Analizând mediul
din perspectiva lui „Eu“, vei constata că ai anumite ten-
dințe, că, în funcție de persoană și context, te comporți
într-un numit mod sau că ai anumite reacții.
Urmărind aceste aspecte, poți trage câteva concluzii.
În ceea ce privește corpul, lucrurile sunt simple și clare.
Este de natură animală și funcționează după reguli bine
104
 DETOX SUFLETESC

definite, stabilite în milioane de ani de evoluție a speciei.

Este grosier, tangibil, iar treaba sa este să facă tot posibi-
lul să supraviețuiască, indiferent de ceea ce introduci în
sistem. De când ai venit pe lume și până vei pleca, el va
continua să facă aceleași lucruri, fără pauză. Nu învață
nimic nou, nu își schimbă ideile, nu se supără, ci pur și
simplu își continuă activitatea.
În celelalte două planuri, care aparțin personalității,
lucrurile nu mai sunt atât de clare. Atunci când ai venit
în corp, nu știai nimic. Nu aveai nume, ideea de aparte-
nență, obiceiuri și niciun fel de cunoaștere. Pe măsură ce
corpul a crescut, ai asimilat informații specifice prin in-
termediul cărora s-a format personalitatea. Ți s-a spus ce
este bun și rău, ce trebuie să faci, cum să te comporți, să
gândești și să simți. Așadar, tot ce știi și ești astăzi a fost
învățat. Tot mecanismul pe care îl numești „Eu“ a fost
construit în timp, prin asimilarea informațiilor primite
de la cei care te-au avut în grijă.
Știu, este dificil de acceptat că „tu“ ești doar o copie, că
ceea ce crezi că ești este doar un ecou al educației primite.
Personalitatea ta este, de fapt, suma informațiilor care ți-
au fost implementate în sistem, iar tu nu ai făcut nimic
pentru asta.
Să accepți că „tu“ încă nu exiști este primul pas pen-
tru a scăpa de lanțurile care te țin prizonier. Acceptarea
acestei realități, că toată cunoașterea ta este împrumuta-
tă, are ca rezultat natural întrebarea: „Cine sunt eu și ce
știu, de fapt?“
105
TUKARAM

De aici începe adevărata cunoaștere. De aici începe

călătoria conștientă spre tine, spre ceea ce ești dincolo de
măștile pe care le îmbracă personalitatea.
Întrebarea este: ai curajul să accepți acest lucru și să
pornești la drum?
Dacă răspunsul este da, atunci nu rămâne decât să
pornim la drum.

4.1 Familia
Atunci când vine vorba despre acest subiect, unul din-
tre lucrurile pe care le spun în mod frecvent este că, până
nu îți „ucizi“ familia, nu vei putea deveni liber. Evident,
„uciderea“ este una simbolică și se referă la distrugerea
tuturor condiționărilor dobândite pe care astăzi le ai în
sistem.
Realitatea este că, până nu începi să pui la îndoială tot
ceea ce ai deprins de la ei, nu vei putea deveni un individ
de sine stătător și nu te vei putea bucura pe deplin de
viață. Trebuie să pleci din cuib, chiar dacă ei nu își doresc
acest lucru. Este de datoria ta să dărâmi zidurile constru-
ite în mintea ta, indiferent de costuri.
Este adevărat că asta implică o responsabilitate foarte
mare, dar cum altfel te-ai putea maturiza? Familia, con-
siderată nucleul de bază al societății, este un rău necesar.
Este necesară până când devii adult, după care, înainte
de a-ți întemeia propria familie, este la fel de necesar să
reconsideri tot ce te-au învățat ai tăi pentru a nu trans-
106
 DETOX SUFLETESC

mite mai departe copiilor tăi aceleași lucruri.

Punând sub semnul întrebării tot ce știi astăzi, vei
ajunge, paradoxal, în punctul în care să îi iubești ca oa-
meni, nu ca familie. Dacă apoi, după ce ți-ai obținut
libertatea, vei dori ca ei să rămână în continuare sub
această titulatură, va fi alegerea ta. De această dată, va fi
o alegere matură, personală, liberă de orice condiționare.

4.1.1 Ce este familia?

Omul, manipulat de frică, și-a dorit instinctiv tot tim-
pul să se știe în siguranță. Din acest motiv, a inventat in-
stituții ca biserica, statul, căsătoria, familia, toate cu rolul
de a-l face să se simtă protejat. Pentru a concretiza legă-
tura cu divinitatea, a construit temple și biserici. Pentru
a defini apartenența, a trasat granițe, a botezat teritoriul
și a spus că este proprietatea sa. Apoi, pentru a se apăra,
a definit „binele“ și „răul“ și a inventat legea și codul de
conduită socială.
Din moment ce au fost inventate, este clar că a fost
nevoie de ele, însă, dincolo de utilitatea practică, aces-
te invenții au efecte secundare nocive. La adăpostul lor,
omul a început să își piardă vitalitatea, spontaneitatea și
instinctul, îndepărtându-se de realitate. Zidurile pe care
le-a construit au devenit realitatea pe care o vede și des-
pre care crede că e tot ce există.
Prin repetiție, aceste invenții au devenit adevăruri,
transformându-se în standarde rigide fără de care omul
107
TUKARAM

are impresia că nu poate exista.

La fel și familia, în formatul în care o vedem astăzi,
este un rezultat al minții omului, o invenție.
La începuturi, oamenii trăiau în comunități restrân-
se, împărțind între ei ceea ce aveau pentru a supraviețui.
Evident, viața era foarte dură, amenințările reale și riscu-
rile mari. În timp, odată cu consolidarea lui „eu“ care voia
să supraviețuiască, a început să apară separarea.
Cu cât masculul era mai puternic și mai agresiv, cu
atât putea pretinde mai mult. Astfel, femeia și copiii au
devenit „ai mei“, lucrurile au devenit și ele „ale mele“ și
de aici până la formarea unei entități separate în cadrul
comunității nu a fost decât un pas. O astfel de mini-co-
munitate a devenit familia al cărei scop fundamental era
acela de a proteja ce era „al meu“ și de a transmite urma-
șilor dreptul de proprietate prin ereditate.
Pentru că disputele teritoriale erau frecvente, trebuia
găsită o soluție care să confirme că omul era proprie-
tar de drept al femeii și al bunurilor pe care le deținea.
Trebuia inventat ceva care să transforme în realitate, să
confirme această conexiune.
Așa a apărut căsătoria. Şamanul sau preotul grupu-
lui binecuvânta uniunea și, în acest mod, era evident că
nimeni nu se mai putea atinge de proprietatea omului.
Introducerea divinității în ecuație era mai mult decât ne-
cesară, fiind singura autoritate de care se temeau cu toții
și pe care nimeni nu o putea contesta. Mai târziu, atunci
când a apărut scrisul, această uniune a putut fi certificată
108
 DETOX SUFLETESC

prin intermediul unui înscris semnat de autoritatea reli-

gioasă și, după caz, civilă.
În esență, dincolo de veșmintele sociale, rolul familiei
rămâne acela de a asigura transmiterea moștenirii gene-
tice și materiale urmașilor.
Acum, dacă privim atent, constatăm că legătura cu
familia se manifestă pe două planuri: biologic și psihic.
Cel biologic este strict legat de reproducere și de
transmiterea moștenirii genetice. Nu este mare lucru,
pentru că oricine, ajuns la vârsta potrivită, poate procrea.
De exemplu, presupunând că un copil este abandonat
și adoptat de mic, dacă nu i se spune că a fost adoptat, nu
își va pune niciodată întrebarea cine sunt părinții săi. Se
poate întâmpla să treacă unul pe lângă celălalt pe stradă
și niciunul dintre ei, nici copilul și nici părintele biologic,
nu va ști acest lucru.
De aici putem trage concluzia că legătura biologică
nu este atât de profundă pe cât este cea psihologică.
Părinții, pentru că trăiesc în „al meu“, prin repetiție
constantă, îl vor învăța pe copil ce este familia și cine
sunt ei. În acest mod, legătura biologică, foarte ușor de
depășit, este consolidată prin implementarea programării
specifice care, în timp, se transformă din idee în realitate.
Din păcate, în majoritatea cazurilor, programarea este fă-
cută greșit, ceea ce duce de-a lungul timpului la apariția
conflictelor. Acestea nu sunt provocate în niciun caz de
biologic, ci de programarea asociată ideii de familie.
Dacă omul vrea să devină liber, nu este suficient să
109
TUKARAM

fugă, să se îndepărteze fizic de familie, ci trebuie să dis-

trugă programarea și condiționările asociate acestei idei.
În acest scop, este necesar să facă un efort să înțeleagă ce
s-a întâmplat, cum a fost programat și să accepte con-
știent să treacă prin procesul de curățare. Este un proces
dureros, este adevărat, dar fără de care maturizarea nu
este posibilă.

4.1.2 Concepţia și Nașterea

Cea care dă naștere ființei este dorința, nu sexul. Cel
din urmă este doar transpunerea în plan fizic a dorinței
născute în mințile celor doi oameni care decid, conștient
sau nu, să facă sex.
Înainte de sex, se întâmplă multe alte lucruri în plan
subtil. Întâi este necesară o anumită compatibilitate în
plan energetic pentru ca cei doi să se întâlnească. Apoi,
la scară individuală, atunci când cei doi s-au întâlnit, in-
tervin chimia fizică și programarea socială care lucrează
simbiotic. După întâlnire și interacțiunea inițială, decizia
de împerechere aparține femeii. Totul se desfășoară în
circa zece secunde, după care totul este nimic altceva de-
cât ritual de împerechere.
În mod obișnuit, chiar din prima clipă, femeia știe
instinctiv dacă este sau nu atrasă de bărbatul în cauză.
Aici intervine chimia energetică, cea care i-a adus îm-
preună. Fiind foarte subtilă, este ușor de desconsiderat.
În următoarele 3-4 secunde, intervin chimia corpu-
110
 DETOX SUFLETESC

lui și setările sociale din subconștient care confirmă dacă

este sau nu potrivit. Acestea se influențează una pe cea-
laltă, chimia corpului putând fi alterată sau potențată de
modul în care femeia este programată să vadă lumea.
Restul de până la zece secunde este completat cu ar-
gumente aparent raționale, pentru că sunt percepute la
nivel logic, dar care sunt tot o emanație a subconștien-
tului. Adică logica nu face altceva decât să confirme ceea
ce s-a întâmplat deja.
După aceste maximum zece secunde, interacțiunea
verbală îi va permite femeii să accepte sau nu avansurile
bărbatului pentru ca, apoi, să urmeze ritualul de împere-
chere. Interacțiunea îi va arăta dacă bărbatul este sau nu
așa cum se aștepta.
Acest ritual este diferit de la om la om, manifestân-
du-se în funcție de programarea socială și mai puțin de
natural. Cu alte cuvinte, ar face sex imediat, dar, pentru
că există „reguli“ tacite care reglementează comporta-
mentul în astfel de situații, cei doi vor continua să își
joace rolurile.
Aceste condiționări sunt depășite atunci când femeia
știe exact ce vrea de la bărbat. Aspectul fizic și chimia
nu mai contează când, de exemplu, ajunsă la o anumită
vârstă, decide să aibă un copil și știe că nu mai are altă
șansă. Sau când este hotărâtă să obțină un anumit statut
social sau să se îmbogățească prin căsătorie.
Așadar, dorința i-a adus împreună și tot dorința este
cea care duce la sex, care, la rândul său, poate sau nu in-
111
TUKARAM

clude o altă dorință, aceea de a face sau nu un copil.

Când dorința este transpusă în decizie conștientă, este
minunat, pentru că femeia știe că vrea să devină mamă.
Când însă se „întâmplă“, lucrurile devin un pic mai com-
plicate. Aici poate interveni decizia de a păstra sau nu
sarcina, care este și ea supusă condiționărilor. În acest
context, intervin multe variabile, de la cele de natură re-
ligioasă și până la cele de natură economică.
Fără a mai complica lucrurile, să presupunem că avem
situația ideală, cea în care femeia a decis conștient să de-
vină mamă. Dorința ei este transferată bărbatului și de
aici urmează punerea în practică.
În momentul concepției, fiecare dintre ei își aduce
contribuția nu doar la nivel genetic. Știm că în ADN
sunt stocate toate informațiile biologice specifice speciei
care îi vor permite noului corp să se formeze, să se adap-
teze la mediu și să supraviețuiască. Mai nou, s-a confir-
mat științific faptul că ADN-ul este influențat, la rândul
său, de vibrație, mai specific, de calitatea stărilor mamei
care contribuie major la starea de sănătate a fătului.
Este fabulos să trăim vremuri în care se confirmă ști-
ința străveche unde se vorbește despre puterea magică
a sunetului și a vibrației și de influența acestora asupra
planurilor subtil și fizic. Muzica religioasă, mantrele, ru-
găciunea, sunetul Aum, toate erau considerate parte im-
portantă din știința transformării ființei.
Dincolo de ADN, așadar, copilul primește informații
din planul subtil – Akasha sau memoria Marii Minți –
112
 DETOX SUFLETESC

care este conectat la linia genealogică a părinților. Mai

simplu spus, „păcatele“ părinților se transferă mai departe
fătului. Acest proces este definitivat în perioada intraute-
rină și apoi, prin educație.
Evident, astfel de afirmații pot fi considerate ciudă-
țenii, dar nu sunt. Inițiații din toate timpurile au știut și
știu aceste lucruri, pe care știința de astăzi, încă imatură,
încearcă să le descopere.
Te-ai întrebat vreodată de unde vine boala sau mal-
formația unui făt, în condițiile în care părinții și toți stră-
moșii lor au genele sănătoase? Dacă în familie nu a exis-
tat niciun precedent de acest gen, cum este posibil să se
întâmple așa ceva? Când analizele tuturor arată că totul
este perfect, cum se face că totuși copilul vine „defect“?
Ce cauzează boala?
Din punctul de vedere al științei, răspunsul ar indica
ADN-ul, dar, dacă acesta este perfect sănătos, ce s-a în-
tâmplat?
Este vorba despre încărcătura energetică karmică sau
de un cumul de energie deformată, transmisă din genera-
ție în generație, care se manifestă în momentul în care a
ajuns la maturitate. Mama-Natură a așteptat momentul
potrivit pentru ca, prin intermediul copilului, aceste da-
torii karmice să fie spălate. Copilul și părinții devin astfel
lecție unul pentru celălalt, fiecare dintre ei având șansa să
își plătească datoria.
Bun, dar ce reprezintă karma sau păcatele?
Nimic altceva decât suma tuturor stărilor și acțiunilor
113
TUKARAM

pe are omul le face în somn, atunci când conștiința sa

se află sub influența ignoranței și fricii. Tot ce provine
din frică și provoacă suferință este dat mai departe, de la
părinți către copii, până când apare conștiența. De ace-
ea, în creștinism, se vorbește despre păcatele părinților
transmise până la „a șaptea spiță“.
ADN-ul este doar o mică parte din poveste, fiind li-
mitat la biologic și supus modificărilor, în funcție de stă-
rile pe care le trăiește omul. Orice alterare a stării de con-
știință are impact, mai devreme sau mai târziu, asupra
structurii biologice, aceasta fiind și înțelegerea străveche
care spune că „spiritul învinge materia“.
După ce sămânța a fost plantată, fătul începe să se
formeze biologic, influențat de starea de spirit a mamei.
Tot ce experimentează mama, fiind parte din ea, experi-
mentează și fătul. Trăirile mamei, sub influența stărilor
generate de frică sau iubire, pe care le trăiește în raport
cu ea însăși și cu mediul, ajung să facă parte din copil.
Sistemul imunitar al fătului este afectat direct de modul
în care mama experimentează viața. Dacă mama trăiește
în frică, sistemul imunitar se dezvoltă deficitar, copilul
fiind expus mai ușor bolilor.
Aceasta este perioada în care se scrie codul emoțio-
nal primar al individului care îi va influența toată viața
până va deveni conștient. În acest context, este evident
că, cu cât mama este mai conștientă de acest lucru, cu
atât copilul va fi mai sănătos din punct de vedere fizic și
emoțional.
114
 DETOX SUFLETESC

A două etapă este cea de după naștere, în care bebe-

lușul intră în contact direct cu mediul. Aici, în condițiile
în care este prezent, se face simțită și influența directă a
tatălui care, în prima etapă, cea intrauteriană, s-a mani-
festat indirect prin intermediul relației cu mama.
În această perioadă, cuprinsă între 0 și 6 ani, copilul
este „burete“, absorbind fără discriminare informațiile
primite din exterior. De aici începe educația propriu-zi-
să, cea care îi va permite noului individ să învețe cum să
relaționeze și să se adapteze la social. Informațiile asimi-
late vor fi temelia pe care se va construi personalitatea
acestuia.

4.1.3 Abandonul
Dacă ar fi să fac un clasament al stărilor care influ-
ențează major viața omului, aș pune pe primul loc starea
de abandon. Spun stare pentru că asta este. Actul în sine
este doar acțiunea fizică ce survine ca urmare a faptului
că starea există deja.
Această stare începe în uter și este conectată direct la
supraviețuire care știm că este prima directivă a ori­cărei
ființe vii. Atunci când ființa s-a format, singura ei preocu-
pare, condiționată genetic, este aceea de a trăi. Orice atac,
de natură fizică sau emoțională, încalcă prima directivă a
ființei și, prin urmare, consecința este sentimentul de frică.
Atunci când frica se manifestă constant, mesajul care
ajunge la făt este acela că nu este dorit. Se va simți atacat
115
TUKARAM

și, drept urmare, separat de mamă. Consecința senzați-

ei de separare este nimic altceva decât sentimentul de
abandon. Adică, „nu mă vrei, trebuie să mă apăr de unul
singur“. Evident, aceste manifestări subtile nu au nicio
legătură cu logica, pentru că nici mama și nici fătul nu
fac aceste lucruri în mod conștient. Este vorba despre
supraviețuire și atât. Mama, prin stările ei de frică, devine
atacator, iar fătul trebuie să se apere.
Mai târziu, atunci când copilul vine pe lume, sen-
timentul de abandon se consolidează prin intermediul
comportamentului părinților, de această dată, prin acțiu-
nile fizice pe care le fac.
Prima etapă este cea a alăptării. Cât timp se află la sâ-
nul mamei și este alăptat preponderent natural, bebelușul
se află în siguranță. Laptele matern conține combinația
ideală de proteine, grăsimi, minerale și vitamine de care
organismul bebelușului are nevoie pentru a se dezvolta.
Mai mult, și gustul este perfect echilibrat, dulce, astfel
încât să îi placă.
Așadar, gustul, căldura, afecțiunea și mirosul, toate
împreună contribuie major la crearea sentimentului de
siguranță de care bebelușul are nevoie pentru a se simți
acceptat și pentru a supraviețui.
Dacă înțărcarea este forțată, sunt eliminate atât sânul
mamei, cât și afecțiunea și căldura asociate cu el și, în
consecință, bebelușul va resimți acest lucru ca pe o ame-
nințare, deci ca abandon.
A doua etapă este perioada în care copilul începe să
116
 DETOX SUFLETESC

meargă și își dorește să exploreze mediul înconjurător.

Știm foarte bine cât de multă energie este necesară
pentru creșterea unui copil. Solicită constant atenție, este
curios, pune întrebări, vrea să se joace, face năzdrăvănii
și toate acestea, în contextul în care părinții sunt și ei
ocupați și obosiți.
Copilul nu știe nimic despre modul în care funcțio-
nează lumea și nici nu este interesat de eforturile pe care
le fac părinții. Nu este interesat de oboseală, de mun-
că, de bani, ci doar de supraviețuire. Vrea doar atenție și
afecțiune, nimic mai mult.
Astfel, se întâmplă că, de multe ori, părinții caută so-
luții pentru a-l tempera pe copil ca să aibă și ei o clipă de
răgaz. Din nefericire, instrumentul pe care îl au la înde-
mână și îl folosesc cei mai mulți dintre părinți este frica.
Așa au fost și ei crescuți și asta știu să folosească. Pentru
a obține ce vor, încep să îl amenințe pe copil, de multe ori
în glumă, fără să se gândească la consecințe.
Fraze de genul: „Te las aici dacă nu vii cu mine acum“,
„Vine bau-bau să te ia“, „Plec pentru că nu ești cumin-
te“ etc., toate sunt percepute ca fiind amenințare. Așadar,
copilul se va conforma și va face ce spun părinții tocmai
pentru a nu fi abandonat.
E foarte trist că majoritatea părinților nu realizează
câtuși de puțin cum își manipulează emoțional și com-
portamental copiii prin folosirea acestor fraze care au la
baza frica. Mai mult, nici nu înțeleg ce efect au pe ter-
men lung. Se mulțumesc cu faptul că al lor copil se liniș-
117
TUKARAM

tește pe moment, fără să se gândească cât de mult și în ce

fel îi va fi afectat comportamentul în viitor.
Consecințele sentimentului de abandon se manifestă
diferit, în două direcții, în funcție de tipul de energie al
copilului.
Dacă energia este preponderent masculină, extrover-
tă, atunci, pentru a se simți acceptat, va face efort în ex-
terior. Va consuma energie pentru a obține rezultate care
vor atrage validarea și aprecierea celor din jur, în special
din partea părinților.
Cu cât va munci mai mult, cu atât va primi mai mult
și, drept urmare, pentru a menține această stare de lu-
cruri, va fi nevoit să depună constant efort. Va fi sănătos,
dinamic, va căuta să facă tot felul de activități, toate me-
nite să îi impresioneze pe ceilalți. În urma aprecierilor pe
care le primește, poate deveni narcisist, arogant și chiar
violent. În cazul în care educația este axată pe sancționa-
rea greșelii și pedepsirea ei, modul în care va cere atenție
va fi prin intermediul boacănelor pe care le face.
Atunci când greșește sau face ceva nepermis, știe că
va fi pedepsit, ajungând să asocieze pedepsele cu atenția
și iubirea. Pentru că sentimentul de insuficiență va fi în
continuare prezent, ajunge în punctul în care orice ar face
să nu fie de ajuns, dar nu pentru că îi spun ceilalți, ci pen-
tru că el însuși consideră că nu este suficient.
În esență, este vorba despre faptul că starea de plăcere
pe care o obține din apreciere sau pedeapsă s-a trans-
format în drog și, cum este și firesc, la un moment dat,
118
 DETOX SUFLETESC

trebuie mărită doza.

La polul opus, copilul care are preponderent ener-
gie feminină, introvertă, va atrage atenția în special prin
boală sau prin cumințenie excesivă, iar, mai târziu, deve-
nit adult, prin victimizare.
Una dintre greșelile pe care le fac părinții este aceea
de a acorda excesiv atenție copilului atunci când se îm-
bolnăvește. În acest mod, acesta va asocia iubirea și afec-
țiunea cu boala și, în consecință, pentru a obține doza
de plăcere care atenuează sentimentul de abandon, se va
îmbolnăvi frecvent.
În cazul în care nu este bolnăvicios, va fi cuminte, nu
va da bătaie de cap părinților sau profesorilor. Având
senzația că nu este acceptat, se va interioriza, manifestare
pe care ceilalți o vor lua drept slăbiciune sau timiditate.
În timp, poate deveni închis, antisocial și critic. În in-
terior, se duce o luptă constantă între ceea ce ar dori să
facă sau să fie și incapacitatea de a se exprima în exterior.
Conflictul dintre aceste două tendințe îl aduce în postura
în care să amâne permanent ceea ce își propune, să îi ju-
dece pe cei din jur și, mai ales, să se simtă inutil, incapabil
și neînțeles.
Ce este important de înțeles e că aceste manifestări
nu sunt fixe. Copilul este o ființă vie, crește și se adap-
tează constant la mediu, deci, stările și manifestările pot
alterna în funcție de vârstă și de context. De exemplu,
poate fi vorba despre un copil silitor, atent și implicat
până când părinții decid să divorțeze. Acest eveniment
119
TUKARAM

pune în pericol supraviețuirea copilului și modul în care

se comportă se poate schimba radical. Din copilul cu-
minte și liniștit, pentru că suferă, se poate transforma în
rebel, încăpățânat și violent.
Așadar, trebuie luată în calcul natura schimbătoare
a omului, evitând catalogarea acțiunilor sau comporta-
mentului său în tipare și denumiri rigide.
Soluție – Iubire, iubire și iar iubire. Este singurul și
unicul antidot pentru frică. Dacă înveți să accepți ceea
ce ești, așa cum ești, fără nicio urmă de îndoială, dând
deoparte toate gunoaiele implementate în tine, iubirea se
va manifesta natural. Copilul va simți această schimbare
și se va comporta în consecință.

4.1.4 Sentimentul de insuficienţă

Acest sentiment este conectat la starea de abandon
și se consolidează în primii ani de viață, în special prin
intermediul părinților sau al celor care ne au în grijă.
Mai târziu, după ce informația a fost scrisă în sistem, nu
facem altceva decât să continuăm să o rescriem, conso-
lidând tiparele și condiționările primite.
Diferența dintre cele două este semnificativă. Starea
de abandon înseamnă viață sau moarte, este conectată di-
rect la supraviețuire. Sentimentul de insuficiență înseam-
nă că ai fost acceptat, poți trăi, dar în anumite condiții.
Prima este o stare pură, cea a animalului condiționat de
prima directivă, a doua este conectată la social, la turmă
120
 DETOX SUFLETESC

și la adaptarea la condițiile de viață.

Așadar, pentru ca sentimentul de insuficiență să se
formeze, este necesară contribuția însumată a mai mul-
tor elemente pe care le vom discuta în ceea ce urmează.

4.1.4.a Judecata
Atunci când spun „judecată“, mă refer strict la modul
în care suntem învățați să privim lumea. În majoritatea
cazurilor, părinții nu îi permit copilului să își formeze
propria părere, ci îi impun ideile lor despre ce înseamnă
„bun“ și „rău“. Asta înseamnă că, încă de la primii pași,
copilul va învăța să judece cu mintea altcuiva și să pri-
vească lumea prin intermediul unor ochi care nu îi apar-
țin. În acest mod, este obligat să privească în afară și să
caute să se adapteze constant la ceva ce nu îi aparține.
Soluție – Judecata este impersonală, nu atacă senti-
mentele. Poți spune că o acțiune este „rea“ sau „bună“
fără să implici personal copilul, ajutându-l să învețe să
decidă singur, în favoarea sa.

4.1.4.b Critica
Critica începe atunci când copilului îi sunt adresate,
direct sau indirect, injurii cu privire la o acțiune specifică.
Aici nu mai vorbim de „bun“ și „rău“, ci despre submi-
narea potențialului. Dacă judecata se raportează doar la
acțiune și poate fi neutră, critica devine atac la persoană,
fiind distructivă. „Nu ești bun de nimic!“, „Ești incapa-
121
TUKARAM

bil!“, „Ești un nenorocit!“ și așa mai departe sunt printre

cele mai comune dintre criticile folosite de părinți pen-
tru a-și arăta nemulțumirea față de acțiunile copilului. În
urma acestor manifestări, prin proiecție, copilul începe să
își formeze o anumită imagine despre el însuși, de obicei
negativă, care se va răsfrânge asupra abilităților sale. Din
critică se naște furia și, ulterior, tendința agresivă sau de
victimizare a copilului.
Da, dar există și „critică constructivă“, vei spune. Pri-
vind dincolo de aparență, poți constata cu ușurință că
este o contradicție în termeni, la fel ca și „sunt gelos, dar
te iubesc“. Dacă este constructivă, nu se mai numește cri-
tică, ci apreciere. Critica vine din frică și nemulțumire, iar
aprecierea din iubire, compasiune și înțelegere. În acest
context, este clar că nu poate exista nicidecum o sintag-
mă precum „critică constructivă“.
Soluție – Ca părinte, este necesar să înveți să îți depă-
șești tendința de a transforma copilul în coșul de gunoi
în care să îți descarci furia sau nemulțumirile. Dacă face
ceva ce nu îți place, poți separa acțiunea de personal, adi-
că să arăți ce nu este corect, nu cine nu a făcut corect. În
loc să spui: „Ești un prost pentru că ai făcut asta“, poți
spune: „Ce a ieșit este o bazaconie, cu siguranță, poți mai
bine de atât, nu crezi?“

4.1.4.c Comparaţia
Din pricina faptului că nu am fost învățați să privim
122
 DETOX SUFLETESC

în direcția corectă, tuturor ajunge să ni se pară la un mo-

ment dat că iarba din grădina vecinului este mai verde.
Părinții fac această greșeală în mod frecvent atunci când
încep să își compare copiii ori între ei, în familie, ori cu
alți copii. Astfel, învățăm despre „superior“ și „inferior“
și despre cum să ne poziționăm în raport cu cei din jurul
nostru. Un copil puternic va deveni „superior“ și îi va
agresa pe ceilalți, în timp ce unul introvertit va deveni
„inferior“ și, în consecință, victimă. Comparația se ex-
tinde asupra tuturor aspectelor care implică omul, de la
modul în care arată și până la acțiune. În acest mod, un
om poate fi catalogat ca fiind „inferior“ sau „superior“ în
funcție de aspectul, poziția socială sau posesiile pe care le
are, separare care, în sine, este extrem de nocivă. Copilul
învață în acest fel să nu mai privească omul, ci aparențele
și să critice sau să aprecieze în funcție de ele.
Soluție – Fiecare individ este unic, inclusiv copilul
tău. Din acest motiv, nu contează să facă la fel cum fac
alții, ci să facă în modul său, așa cum înțelege el cel mai
bine. Dacă îl ajuți să își descopere propriul mod de a face
lucrurile, care să fie adaptat la felul său de a fi, vei fi mirat
ce poate reuși. În loc să îl compari, să îl critici și să îl faci
să se simtă inutil, mai bine îi spui: „Hai să vedem cum
putem face împreună acest lucru, în felul și pe înțelesul
tău!“

4.1.4.d Negaţia
123
TUKARAM

În mod natural, copilul vrea să exploreze mediul în

care se află, această pornire fiind parte din procesul de
adaptare la mediu, care este legat de supraviețuire.
Părinții, fie pentru a-și impune autoritatea, fie pentru
că sunt hiperprotectivi, îi neagă copilului anumite expe-
riențe, limitându-i posibilitatea de a explora.
Încet-încet, învață ce este permis și ce nu, dar nu pen-
tru că a înțeles prin experiență directă, ci pentru că i s-a
transferat informația. Chiar dacă nu înțelege de ce nu i
se permit anumite lucruri, va accepta în virtutea faptului
că este dependent de părinți și, din nou, asta va duce la
furie și frustrare.
Soluție – Dacă există un motiv pentru care îi negi
ceva, trebuie să îl știe. În loc să îl bruschezi, încearcă să
înțelegi de ce vrea acel ceva și să îl determini să vorbească
despre el. În acest fel, îl implici și, în același timp, îl înveți
să gândească, să găsească soluții și, în ultimă instanță, să
devină mai responsabil pentru propriile alegeri.

4.1.4.e Sancţionarea greșelii

Procesul de învățare și de adaptare la mediu presu-
pune și implică greșeala și, cu toate acestea, greșeala este
privită ca fiind un mare păcat. Dacă privim în jur, vedem
că suntem mai mult orientați spre a vedea lipsurile celor
din jur și mai puțin ceea ce au bun.
Pentru că suntem educați așa, majoritatea părinților,
care țin foarte mult la imaginea lor, țin morțiș să aibă un
124
 DETOX SUFLETESC

copil „deștept“ și, în consecință, îi vor sancționa greșelile.

Dacă acesta va face ceva ce nu este în conformitate cu
„știința“ lor, vor avea grijă să îl „impulsioneze“, arătân-
du-i unde greșește, în special prin intermediul criticii și
apoi prin pedepse. Drept urmare, copilul, simțind că nu
este suficient de bun, fie va deveni rebel, fie va începe să
se învinovățească.
Soluție – Să administrezi pedepse este ușor, dar să îl
faci să și înțeleagă de ce este sancționat este extrem de
important. Dacă înțelege că acțiunile au consecințe, va
începe să devină atent la alegerile pe care le face, deci,
mai responsabil. Și mai important este să îi arăți că nu
ești supărat pe el, ci doar că primește ceea ce merită, ca
urmare a acțiunilor sale.

4.1.4.f Impunerea
Mulți oameni au senzația că, dacă au contribuit la
nașterea unui copil, au și devenit părinți. Foarte puțini
înțeleg că a deveni părinte este un proces care se desfă-
șoară pe parcursul întregii vieți, indiferent de vârsta co-
pilului. Fiecare vârstă are specificul ei și, ca părinte, înveți
tot timpul.
Cu toate acestea, majoritatea cred că știu deja ce au
de făcut în privința creșterii și educării copilului. Prin
urmare, considerându-se autorități absolute, îi impun
copilului propria viziune asupra vieții, de cele mai multe
ori, într-un mod brutal, fără nicio explicație.
125
TUKARAM

Primul efect al impunerii este incapacitatea copilului

de a gândi cu propria minte. Din moment ce părinții îi
transferă propria înțelegere, nu mai este necesar ca el să
gândească, ci doar să execute. Din păcate, în acest mod,
copilul ajunge să trăiască prin intermediul înțelegerii îm-
prumutate care devine un filtru ce îi modifică percepția.
Nu este de mirare că majoritatea, deveniți adulți, sunt
incapabili să ia decizii corecte pe cont propriu. Din mo-
ment ce nu au fost învățați să gândească cu propria minte
și să experimenteze direct, le va fi greu să își asume cu-
rajul să o facă.
Al doilea este că se vor teme să exprime ceea ce simt
sau gândesc, pentru că se tem că vor fi pedepsiți sau ad-
monestați.
Am avut de multe ori ocazia să văd, chiar pe propria
piele, cum, atunci când părinților li se pune o întrebare
de tipul: „De ce?“, se înfurie nejustificat și își pun copi-
lul la respect, prin forță, cu răspunsuri ca: „Pentru că așa
spun eu“ sau „Dacă nu faci, o pățești“.
Această reacție nu arată altceva decât că au senzația
că li se contestă autoritatea care, de fapt, nici nu există.
Într-o situație de acest fel, copilul nu poate face altceva
decât să se supună pentru că altfel va fi sancționat.
Soluție – Dacă îi transferi copilului propria înțelege-
re, nu înseamnă că îl vei feri de suferință, ba dimpotrivă.
În loc să îi dai răspunsuri prefabricate, este indicat să îl
lași să experimenteze direct și să găsească singur răspun-
surile. În acest mod, va învăța atât cum să își folosească
126
 DETOX SUFLETESC

mintea pentru a găsi soluții care i se potrivesc, cât și să își

asume responsabilitatea ca individ de sine stătător.

4.1.5 Încrederea în sine

Consecința naturală a sentimentului de insuficiență
este că încrederea în sine este afectată. Cât timp senti-
mentul de insuficiență există, și imaginea de sine va fi
deformată. Lentilele prin care ai fost învățat să privești
lumea vor decide în locul tău modul în care vei interac-
ționa cu mediul și, mai ales, cum te vei simți în raport cu
propria persoană.
Cele două extreme sunt încrederea excesivă și lipsa
încrederii. Încrederea excesivă este de obicei extrovertă
și zgomotoasă, uneori chiar prea zgomotoasă. Pentru a
atrage atenția, în funcție de educația primită, copilul de-
vine fie sufletul petrecerii, fie violent. În cazul lipsei de
încredere, copilul este introvertit, timid, vorbește doar
întrebat și caută să nu fie luat în seamă.

4.1.6 Ce mai învăţăm în familie?

Sunt convins că există multe familii în care nu se apli-
că ceea ce citești acum. Însă, dacă privești atent în jur,
poate chiar în propria familie, vei constata că, în majori-
tatea cazurilor, acestea sunt „valorile“ pe care părinții le
predau mai departe copiilor. În acest caz, este indicat să
le scoatem la lumină, să devenim conștienți de faptul că
ele există și că, dacă ne dorim ca lucrurile să se schimbe,
127
TUKARAM

e necesar să începem de la baze.

4.1.6.a Dependenţa
Cel mai nociv lucru pe care îl învățăm este că, vrem
– nu vrem, trebuie să ne iubim familia, chiar dacă este
abuzivă și ne provoacă suferință. Indiferent de ce s-ar în-
tâmpla, „sângele apă nu se face“, nu-i așa?
Această impunere a iubirii cu forța este cea mai toxică
dintre toate condiționările, pentru că stă la baza tuturor
compromisurilor. Este motivul pentru care cei mai mulți
oameni continuă să sufere și să transmită mai departe
suferința.
Rezultatele impunerii iubirii se concretizează sub
două forme.
Prima este frica de a nu fi abandonat, de a nu rămâne
singur, iar a doua este că va înțelege că iubirea înseamnă
nefericire. Cu alte cuvinte, îi va fi frică să rămână singur
și va accepta suferința ca pe ceva normal.
Aceste două efecte corelate îl vor determina să facă
multe compromisuri – mai ales în relațiile de natură
sentimentală, care, odată acceptate, îi vor provoca și mai
multă nefericire.
Soluție – Rolul tău este acela de a-l ajuta să învețe să
stea pe propriile picioare, nu de a-l purta în brațe toa-
tă viața. Este necesar să înțeleagă că are un partener de
drum, nu că cineva va face ceva în locul său. Îi arăți și îl
lași să facă singur până învață. Cu cât devine indepen-
128
 DETOX SUFLETESC

dent mai devreme, cu atât îți poți vedea mai repede de

viața ta.

4.1.6.b Tristeţea
Un copil sănătos este în continuă explorare. Dorin-
ța sa este naturală, fără logică, fiind conectată direct la
adaptarea la mediu, la supraviețuire. Atunci când își ma-
nifestă o anumită intenție, în el se declanșează energia
specifică care este cea a bucuriei la contactul cu noul.
Încărcat cu această energie, se pune în mișcare și ac-
ționează. În condițiile în care acțiunile îi sunt limitate
sau interzise, energia în cauză își schimbă polaritatea,
transformându-se din bucurie în nemulțumire. Această
nemulțumire, asociată cu alte condiționări, rămâne con-
stantă, devenind în timp tristețe profundă.
De exemplu, atunci când un copil vrea la joacă, mama
îi spune întâi că nu îi dă voie, apoi că, dacă nu tace, îl
pedepsește. Prima dată îi refuză accesul la ceea ce își do-
rește copilul, apoi îi spune că este greșit să își manifeste
nemulțumirea. În consecință, copilul va face ceea ce i se
spune și va tăcea, dar asta nu înseamnă că s-a liniștit.
Energia tristeții va rămâne în el și va crește.
Până pe la vârsta de șase ani, când începe școala, copi-
lul elimină mare parte din energie prin mișcare. Natura
inteligentă îl împinge să se miște pentru a curăța din to-
xinele energetice. Problemele încep atunci când intră în
școală și este obligat să stea în bancă nemișcat ore întregi,
129
TUKARAM

atât la școală, cât și acasă, când își face temele. În acest

mod, energia nemulțumirii se depozitează în mușchi, de-
venind parte integrantă din el.
Apoi, după ce este plantată, aflăm că tristețea nu este
bună. Atunci când o manifestăm, suntem îndepărtați și
ni se refuză atenția și afecțiunea, prin urmare, învățăm să
o ascundem. Astfel, tristețea rămâne prezentă ca o um-
bră, punându-și amprenta asupra întregii vieți.
Pentru că în natură totul este în echilibru în orice
moment, starea de tristețe trebuie și ea balansată prin
opus, prin bucurie. Mecanismul de supraviețuire spune
că, dacă ești trist, te afli în pericol și automat trebuie să
aduci bucurie și plăcere în corp, altfel mori. În acest con-
text, dacă accentuăm suferința, este pentru că nu înțele-
gem două lucruri simple.
Primul este că energia tristeții este una și aceeași cu
cea a bucuriei.
Al doilea lucru este că orice acțiune are o reacțiune
egală și de sens contrar.
Pornind de la faptul că am învățat că tristețea este
„răul“, iar bucuria „binele“, luptăm împotriva celei dintâi,
încercând cu disperare să o avem pe a doua. Astfel, ajun-
gem să facem orice este posibil pentru a aduce bucurie în
corp. Toate excesele pe care le facem – mâncare, shop-
ping, alcool, dependențe- sunt o consecință a acestei lup-
te dintre fuga de tristețe și dorința de a obține bucuria.
Rezultatul acestui conflict, natural, este și mai mul-
tă tristețe. Cu cât încercăm să forțăm bucuria, cu atât
130
 DETOX SUFLETESC

constatăm că devenim mai nefericiți. Asta se întâmplă

tocmai pentru că am fost învățați întâi să devenim triști
și apoi să gestionăm greșit energia ei.
Soluție – Ajută-l să înțeleagă că tristețea este un sen-
timent normal, sănătos pe care este bine să învețe să îl
accepte fără să lupte împotriva lui. Cu cât învață mai re-
pede acest lucru, cu atât va deveni mai conștient de faptul
că nu există sentimente sau emoții bune și rele. Lasă-l să
se miște cât mai mult, pentru că mecanismul de apărare
pe care îl are îl va ajuta să elimine toxinele emoționale.

4.1.6.c Afecţiune condiţionată

Spun afecțiune, pentru că iubire este prea mult. Iu-
birea este compasiune, înțelegere, comunicare și atenție
necondiționată, pe când ceea ce învățăm noi este altceva.
Ceea ce învățăm este că, dacă vrem să primim atenție
și afecțiune, care sunt bazele supraviețuirii, trebuie să ne
conformăm regulilor impuse tacit sau verbal. Pentru a
ne determina să ne conformăm, suntem în mod constant
manipulați afectiv până când, la rândul nostru, devenim
politicieni.
„Iubirea“ devine moneda de schimb cu care suntem
răsplătiți dacă suntem cuminți sau luăm note mari. Cu
cât ne facem părinții să se simtă mai mândri, cu atât pri-
mim mai multă afecțiune. Dacă nu, reacția lor este una
opusă. Cât timp ne încadrăm în parametrii stabiliți, sun-
tem parte din familie, însă, când prin acțiunile noastre
131
TUKARAM

încălcăm regulile, suntem renegați. Așa învățăm că, pen-

tru a primi iubire, este necesar să facem efort să le înde-
plinim așteptările.
Soluție – Indiferent de ce ar face, arată-i constant că
ești lângă el. Arată-i că te bucuri de prezența lui, că ești
mândru de el, nu doar de acțiunile sale. Ajută-l să în-
țeleagă că a greși este natural, mai ales atunci când faci
lucrurile pentru prima dată, și că ceea ce contează este să
continue să învețe.

4.1.6.d Iubirea deformată

Copilul vine pe lume cu două setări de bază: supravie-
țuirea și iubirea. Supraviețuirea aparține corpului animal,
casa în care va locui ființa, conectată prin iubire la divin.
Sarcina lui este să țină în viață corpul pentru ca divinul
să poată crește.
Evident, nu are de unde să știe ce îl așteaptă în familia
în care va veni. În inocența lui, nu își imaginează că cei
care îl au în grijă îi pot face rău. Încrederea este parte din
ființa lui, fiind un ecou al iubirii.
În timp, va descoperi că lucrurile stau un pic diferit.
Va simți pe propria piele că frica este cea care stă la baza
educației, și nu iubirea. Din cauza fricii, părinții devin
abuzivi, manipulatori și violenți.
Fiind singur și în inferioritate, începe să se teamă
pentru propria existență și să se adapteze la ceea ce i se
întâmplă. Este dependent de părinți, drept urmare, va
132
 DETOX SUFLETESC

începe să se conformeze tocmai pentru că trebuie să su-

praviețuiască. Dacă nu supraviețuiește fizic, sămânța de
divin nu va avea unde să locuiască.
Pas cu pas, din dorința de a fi acceptat, se conformea-
ză până când iubirea devine o umbră, iar frica, forța care
îi va ghida viața. Va fi convins chiar că frica este, de fapt,
iubire, pentru că acesta este mesajul pe care l-a primit:
„Sunt violent și abuziv cu tine, te manipulez, dar să
știi că te iubesc. Ești copilul meu, nu aș putea să îți fac
vreodată rău!“
În acest mod, va accepta că frica este naturală, iar vi-
olența, abuzul și manipularea sunt semne de afecțiune.
La rândul său, preluând ștafeta, va deveni și el un pur-
tător al fricii, transformându-se fie în călău, fie în victi-
mă. Va abuza sau va fi abuzat, va fi violent sau va accepta
violența, toate, pentru că i s-a arătat că este normal.
Va continua să facă aceleași lucruri pe care le făceau
părinții săi, în mod inconștient, dintr-un simplu motiv:
în acest mod, își va arăta iubirea față de ei. E un strigat
de ajutor: „Uite, fac cum spuneți voi, acceptați-mă și iu-
biți-mă!“
Conexiunea dintre el și părinți rămâne vie așadar,
prin acțiunile sale. Perpetuarea a ceea ce a învățat de la
ei, chiar dacă nu îi place, îi dă, la nivel profund, senzația
că ei sunt acolo și că au grijă de el. Nu contează că au
făcut-o într-un mod violent și agresiv, ci doar că cineva a
avut grijă de el.
Vocile și acțiunile lor prind viață prin el și, în conse-
133
TUKARAM

cință, se va simți în siguranță. Dorința de a fi acceptat și

iubit există și va continua să existe, determinându-l să
reproducă aceleași acțiuni.
Atunci când va începe să își pună întrebări, îi va fi
foarte dificil să scape de frică. De ce? Pentru că, prin in-
termediul dependenței, părinții l-au programat să îi „iu-
bească“ indiferent de condiții. De aceea, atunci când va
trebuie să se dezică de trecut, va simți că îi este foarte
greu. Nu pentru că este vorba de programare, ci pentru
că va avea senzația că va rămâne fără părinți, singur și că
îi va fi imposibil să supraviețuiască. Adică, din dorința
inconștientă de a evita durerea abandonului părintesc, va
continua să trăiască în frică, acceptând inconștient sufe-
rința.
Soluția – Să lucrezi cu tine pentru a elimina orice
urmă de dependență și iubire falsă. În acest mod, vei pu-
tea transmite mai departe informații corecte, lipsite de
orice urmă de confuzie în ceea ce privește agresivitatea
și iubirea. Să devii conștient de faptul că al tău copil nu
poate încă face distincția între ele și că este rolul tău să îi
arăți prin puterea exemplului.

4.1.6.e Ceilalţi sunt mai importanţi

În mod firesc, copilul este interesat doar de soarta sa
și nimic mai mult. Ceea ce manifestă în primii ani de
viață este egoism în stare pură. Nu are nimic cu nimeni,
doar respectă programul pe care natura i l-a implementat
134
 DETOX SUFLETESC

în sistem: supraviețuirea. Acest lucru înseamnă că toate

acțiunile sale au un singur scop: să aducă și să producă
bucurie. Dacă nu dă nimănui jucăriile sale, nu este pentru
că nu îi pasă de ceilalți, ci pentru că în sistem are înscrisă
această condiție.
Aici intervin părinții, în special mama, cu care copi-
lul are o legătură foarte profundă. Atunci când mama
își modifică mimica și comportamentul și arată că este
nemulțumită, copilul începe să se simtă în pericol. Pen-
tru a ieși din zona de pericol, va trebui să facă acțiuni
care contravin primei directive, dar care o mulțumesc pe
mama. Copilul știe instinctiv că, dacă ea este nemulțu-
mită, supraviețuirea îi este amenințată și, în consecință,
se va adapta la situație. Lucrurile se complică atunci când
mama începe să îi critice acțiunile, spunându-i ce ar tre-
bui să facă pentru a o mulțumi pe ea și pe ceilalți.
Dacă, de exemplu, se află în parc și nu vrea să împar-
tă jucăriile sale cu un alt copil, mama, care ține foarte
mult la imaginea ei, va insista să o facă. Dacă juniorul
refuză, mama se supără și începe să îl critice și/sau să îl
manipuleze emoțional de față cu lumea, ceea ce duce la
declanșarea furiei și nemulțumirii. În copil se dă o luptă:
pe de o parte, vrea să își urmeze natura, pe de altă parte,
trebuie să asculte de mama. Dacă își urmează natura și
refuză, o supără pe mama, dacă împarte jucăriile, va fi
apreciat. Pentru că supraviețuirea îi este amenințată, va
trebui să cedeze.
De aici începe să se nască sentimentul de vinovăție
135
TUKARAM

față de faptul că se gândește doar la el și, prin urmare, că

a fi egoist este un lucru nepermis. Rezultatul este că în-
vață să facă compromisuri, să pună pe primul loc nevoile
și dorințele celorlalți, toate având scopul de a-l face să se
simtă acceptat și pentru a supraviețui.
Soluție – Oricare ar fi alegerea pe care o face, arată-i
că fericirea lui este importantă pentru tine. Dacă tu îl
înveți să nu țină cont decât de ceea ce simte și să nu se
învinovățească pentru asta, rezultatul este că învață să fie
altruist. Va ajuta sau împărtăși din ceea ce are nu pentru
că vrea să scape de vină sau pentru a primi laude, ci pen-
tru că așa simte că este bine.

4.1.6.f Respect
Pornind de la ideea că ei știu cel mai bine ce este corect
și bine, cei mai mulți părinți încearcă să își impună punctul
de vedere prin forță. Că folosesc amenințările sau pedep-
sele, scopul este acela de a-și demonstra autoritatea.
Motivul pentru care apelează la aceste instrumente
este frica. Le este frică să nu se descopere că, de fapt, nu
știu mare lucru despre a fi părinte și, drept urmare, să nu
se facă de rușine. Folosindu-se de forță și de faptul că,
din punct de vedere financiar, copilul este dependent de
ei, încearcă să își acopere lacunele pe care le au la capito-
lul educație.
După cum bine știm, orice formă de autoritate impusă
prin forță ajunge să fie contestată și, în cele din urmă, res-
136
 DETOX SUFLETESC

pinsă. În consecință, mai devreme sau mai târziu, copilul

va face acest lucru, mai ales pentru că începe să observe și
să înțeleagă care este realitatea. Cu cât îi este impus mai
mult, cu atât reacția de respingere va fi mai puternică.
În timp, această impunere poate avea două manifestări:
fie contestarea vehementă a autorității, sub orice formă
s-ar prezenta ea, fie acceptarea totală, fără discernământ.
În primul caz, se poate întâmpla ca adultul, asociind
respectul impus din familie cu autoritatea de la serviciu,
de exemplu, să devină recalcitrant atunci când simte că i
se impune ceva sau când este defavorizat într-o anumită
privință.
În al doilea caz, să fie lipsit de reacție atunci când i se
face o nedreptate sau când este abuzat verbal sau fizic.
Acest lucru se întâmplă frecvent în relațiile sentimentale
atunci când cel în cauză nu are curaj să își apere interese-
le sau să își exprime opiniile.
Soluție – Învață tu, ca părinte, să nu mai iei personal
ceea ce spune copilul și să îl lași să se manifeste. Apoi,
să înveți să spui „îmi pare rău“ și să îți ceri scuze atunci
când greșești. Comportându-te așa, deschizi calea către
dialog și încredere. Dacă are curajul să arate și să exprime
ceea ce simte, înseamnă că te respectă și are încredere în
tine, iar acesta este cel mai important lucru într-o relație.
Atunci când are încredere și nu se simte judecat pentru
ceea ce spune, va veni singur spre tine.

4.1.6.g Rușine, Vinovăţie, Datorie

137
TUKARAM

Această triadă lucrează simbiotic, contribuind major

la menținerea stării de suferință.
Întâi, copilul a învățat rușinea care s-a născut când
părinții i-au atras atenția că încalcă regulile impuse de ei.
Apoi, când a repetat greșeala, au început să îl critice și să
îl facă să se simtă vinovat că îi supără.
În final, i-au spus în nenumărate rânduri că din „iubi-
re“ s-au sacrificat pentru el și, drept urmare, le este dator.
Le este dator cu respect, cu iubire, cu note mari, cu succes
și așa mai departe. Cu alte cuvinte, efortul lor trebuie să
fie răsplătit cumva, altfel au muncit degeaba.
Atunci când nu le îndeplinește așteptările, copilul se
simte copleșit de rușine și vinovăție, autocriticându-se că
nu face mai mult pentru a-i mulțumi. Cu cât se simte
mai vinovat, cu atât și sentimentul de îndatorare crește.
Prins în această buclă, ori va munci până la epuizare,
ori va intra în depresie. În ambele cazuri, va fi nefericit
și bolnav, asta până când va decide că este cazul să se
desprindă de datorie și să nu mai simtă nici rușine și nici
vinovăție că nu le îndeplinește așteptările.
Soluție – Susține-l în tot ce face din iubire, fără să îi
spui că muncești pentru el și să îi reproșezi vreodată că
nu a făcut suficient ca să te mulțumească. Îndeamnă-l să
facă pentru el, pentru propria satisfacție. Dacă ești mul-
țumit cu ce face, va învăța să iubească ceea ce îi place și,
automat, pentru că el este fericit, vei fi satisfăcut.

4.1.6.h Compromis
138
 DETOX SUFLETESC

Așa cum se spune că este normal să fii gelos dacă iu-

bești, așa este normal și să faci compromisuri pentru a fi
fericit. Mesajul pe care îl primim este că viața este grea
și că este necesar să accepți și să faci compromisuri dacă
vrei să îți îndulcești viața. Din punctul de vedere al înțe-
legerii și dinamicii sociale, pare în regulă, însă, din punc-
tul de vedere al funcționării energiei, compromisul este
extrem de nociv.
Înainte de toate, pentru a înțelege ce înseamnă com-
promisul, este nevoie să ne întoarcem la baze și să ne re-
aducem aminte că nimic din ceea ce plantăm în interior
nu stagnează. Că este bun sau rău, în timp, crește. Cum
ceea ce ni se implementează prin educație este, în majo-
ritatea cazurilor, pe minus, nu este de mirare că vedem
atâta suferință în noi și în afara noastră. În acest context,
compromis înseamnă orice stare nocivă, acidă, care ră-
mâne în interior, crește și se transformă în rană.
Compromisul nu se referă la acțiune, ci la starea care,
la finalul acțiunii sau inacțiunii, rămâne în tine. Dacă,
într-un context anume, în tine rămâne o stare de ten-
siune – stres, nervi, agitație, nemulțumire, frustrare – se
numește că ai făcut un compromis. Starea în cauză, dacă
nu este rezolvată imediat, va crește și se va transforma în
rană deschisă, afectându-te atât pe tine, cât și pe cei din
jur. Așadar, compromis se numește tot ceea ce provoacă o
stare de rău care te rănește și favorizează suferința.
Soluție – Evită să te implici direct sau indirect în
conflicte, sub orice formă s-ar prezenta ele. Dacă ai po-
139
TUKARAM

sibilitatea să contribui la stingerea unui conflict care te

privește în mod direct, fă-o. Elimină bârfa, șicanele și
orice ți-ar putea consuma energie sau declanșa o stare de
suferință. Procedând așa, plantezi semințele liniștii care,
dacă ești părinte, îi vor afecta pozitiv și pe copii.

4.1.6.i Modestia
Este foarte interesant de văzut cum aproape toți pă-
rinții își îndeamnă copiii să devină „cineva“ și, în același
timp, le spun să fie modești. Aroganța și modestia sunt
fațetele aceleiași monede, nu pot fi despărțite. Aroganța
este manifestată de cel care se crede superior, modestia de
cel care se crede inferior. La fel ca în fizică, atunci când
două forțe care trag în direcții opuse cu aceeași intensi-
tate vor anula efortul, la fel și copilul va rămâne prins în
confuzie, neștiind ce să facă.
Evident, se face o mare confuzie între modestie și
simplitate. A fi simplu nu implică a fi modest, pentru că
simplitatea, prin definiție, este modestă. Ce înțelege, în
schimb, omul obișnuit prin simplitate sau modestie este
sărăcie, adică să ai sau să fii mai puțin, ceea ce este total
greșit. În realitate, simplitatea înseamnă non-atașament
de posesii, detașare de orice și oricine, indiferent de cât
ai sau deții.
În cultura noastră, atât de impregnată cu valorile creș-
tine, atât de greșit transmise din generație în generație,
modestia este apanajul minții limitate. O astfel de minte,
140
 DETOX SUFLETESC

pentru a se simți importantă, va încerca pe orice cale să

demonstreze că este ceva sau cineva important care me-
rită luat în seamă. În acest scop, modestia este folosită și
transformată în virtute, în condițiile în care nu este deloc
una. Este un alt mod de a spune că strugurii sunt acri
atunci când nu poți ajunge la ei, dar, pentru a nu recu-
noaște acest lucru, omul spune că este modest, se mul-
țumește cu ce are. După cum putem observa, este doar o
manipulare grosolană din partea minții sociale care, prin
însăși încercarea de a se arăta modestă, își asumă cu aro-
ganță sărăcia.
Așadar, dacă modestia și aroganța sunt fețele acele-
iași monede, este natural să se nască un conflict între ele
atunci când copilului i se spune să devină cineva, dar să
fie modest, în același timp. Copilul nu înțelege noțiunile
și nici nu își pune problema ce sunt până când nu intră în
viața adultă. Abia atunci începe să observe contradicția
dintre cele două direcții. Conform educației, își va con-
centra eforturile pentru a urca pe scara socială sau pentru
a obține ce și-a propus, însă, în același timp, va trebui să
stea cu capul jos și să se comporte ipocrit. Dacă dorința
de succes va fi mai puternică decât modestia, se naște
aroganța. Dacă este invers, va rămâne blocat în dorințele
sale, fiind incapabil să le ducă la îndeplinire, sau se va
mulțumi cu puțin. Această capcană îl va menține prizo-
nier, creând în el furie, și, în consecință, frustrare, stres și
violență față de el sau de alții.
Soluție – Copilul este natural, are potențialul său și
141
TUKARAM

trebuie lăsat, ajutat și încurajat să îl manifeste în mod

natural, fără presiuni. Unii se nasc cu un talent vizibil,
altora le vor fi necesari ani să înțeleagă ce pot. De ace-
ea, tot ce poate face un părinte este ca, în orice condiții,
să își asigure copilul că este în siguranță, că este iubit și
sprijinit să fie ceea ce este. În acest mod, copilul va crește
având încredere în resursele proprii și le va dezvolta fără
frica de a fi judecat, criticat sau comparat cu alții.

4.1.6.j Conflictul dintre generaţii

Mulți părinți au senzația că acest conflict este o con-
secință a evoluției tehnologiei și a faptului că noile ge-
nerații sunt din ce în ce mai informate. Tehnologia evo-
luează, așa este, dar nu este vorba despre ea, ci despre
valorile de bază pe care părinții le transmit mai departe.
Conflictul dintre generații se manifestă după vârsta
adolescenței, atunci când copilul începe să vadă lumea cu
propriii ochi. Având capacitatea de a judeca singur, în-
cepe să observe și să simtă pe propria piele discrepanțele
dintre ceea ce a fost învățat să facă și ceea ce se întâmplă
în realitate. Văzând că ceea ce a învățat nu este aproape
deloc adaptat nevoilor sale reale, începe să sufere.
Care crezi că este reacția unui copil, pentru care pă-
rinții sunt începutul și sfârșitul, atunci când constată că
aceștia l-au mințit? Ar mai putea avea încredere în ei
vreodată? Este evident că nu.
Rolul familiei este acela de a-l pregăti pe copil pentru
142
 DETOX SUFLETESC

viață, de a-l ajuta să devină un individ de sine stătător

care poate să se integreze în social cu ușurință.
În realitate, acest lucru nu se prea întâmplă.
Copilul are alte interese decât cele ale părinților. El
vrea să experimenteze, iar părinții să își facă un rost în
viață. El vrea să se distreze, părinții îl vor serios și res-
ponsabil. El vrea să învețe cum să vorbească cu o fată,
părinții vor să învețe bine și să ia note mari, memorând
pentru școală tot felul de nonsensuri. El vrea libertate și
înțelegere, părinții vor să îl țină legat de așteptările lor. El
nu se conformează, părinții îl amenință și îl pedepsesc.
Nu este normal să apară un conflict când fiecare vrea
altceva și nu există cale de comunicare? Părinții îi vor
binele și este de înțeles că vor să îl ajute pentru a-l vedea
în siguranță. Orice părinte își dorește acest lucru, însă, de
cele mai multe ori, metodele prin care încearcă să își im-
pună punctul de vedere sunt complet greșite. De aceea,
este absolut necesară o resetare a modului în care comu-
nică și vede lucrurile.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, părintele trebuie
să învețe despre el, despre propriile condiționări și limi-
tări. Atunci când va înțelege cum funcționează, va înțe-
lege și cum să își „impună“ autoritatea într-o manieră
constructivă. Dacă va face acest lucru, dinamica relației
se va schimba radical, iar respectul și comunicarea vor lua
natural locul conflictului.
Soluție – Dacă ai luat o diplomă, nu înseamnă că ai
terminat de învățat. Viața este despre a învăța continuu
143
TUKARAM

despre tine, despre a fi tot timpul atent la ce ți se întâm-

plă. Atunci când copilul observă că și tu înveți și că ești
dispus să crești, te va urma cu bucurie. Totul este despre
puterea exemplului.

4.1.6 k Nemulţumirea
Greșeala majoră constă în faptul că fericirea și supra-
viețuirea sunt puse în aceeași oală. Sufletul și corpul sunt
două entități diferite și, prin urmare, și nevoile lor sunt
la fel.
Pentru a supraviețui, corpul are nevoi materiale, sim-
ple. Este suficient să îi furnizezi hrană, apă, somn și să îl
îmbraci adaptat la vreme. Nu are nevoie de mai mult de
atât. Dacă este cineva care spune că îi trebuie mai mult,
nu este corpul, ci personalitatea. Este „Eu“ care are do-
rințe pe care le vrea îndeplinite.
Sufletul are nevoie să experimenteze, să învețe din
greșeli, într-un cuvânt, să crească. Pentru a crește, are ne-
voie de bucuria care se naște din a experimenta, nu de
lucruri materiale. Este adevărat că, având un venit mai
mare, îți vei permite să ai experiențe mai elaborate, dar
nu este o condiție obligatorie.
Dacă supraviețuirea este asigurată, corpul nu are mo-
tive să pornească alarma. După cum bine știm, meca-
nismul de supraviețuire este gestionat prin intermediul
hormonilor. Atunci când nivelul lor este sub cota admisă,
creierul pornește alarma și dă ordin ca problema să fie
144
 DETOX SUFLETESC

rezolvată. Alarma poate porni în două situații: când nu

ai grijă de nevoile corpului și când starea emoțională este
negativă.
Întrebarea este: cum se face că, în condițiile în care
omul are corpul în siguranță – are hrană, are ce să îm-
brace, are unde să doarmă, totuși, este nefericit? De unde
vine nefericirea?
Răspunsul este: din orientarea spre exterior și din
„Mai mult“. „Mai mult“ vine din dorință, din „Eu“ care
trăiește în sentimentul de insuficiență. De unde vine
acesta din urmă, știm: din educație.
Urmărind acest mecanism, observăm că este precum
un câine care își mușcă singur coada. Cu cât omul este
mai orientat spre exterior și vrea mai mult, cu atât este
mai nemulțumit, mai nefericit și va dori și mai mult.
De exemplu, părintele este nemulțumit de propria
viață și se răzbună pe copil, impunându-i să devină „cine-
va“. Dacă va deveni, el va avea cu ce să se laude și va putea
spune că este fericit. Copilul este, la rându-i, nemulțumit
pentru că părinții îi impun să facă lucruri care nu îi plac.
Devine rebel sau victimă, suferă și intră în conflict cu
părinții. În final, niciunul dintre ei nu este mulțumit de
situație.
În concluzie, până când omul nu va înțelege că ne-
mulțumirea nu poate fi rezolvată prin acumulare de ma-
terial, mecanismul nu se va opri.
Soluție – Pentru a rupe acest lanț, este necesar ca pă-
rintele să înceteze să își mai impună ideile și să îl aju-
145
TUKARAM

te să descopere ceea ce i se potrivește. Când începe să

fie atent la ceea ce vrea să facă în mod natural copilul
și îl ghidează cu răbdare, dispare stresul și apare starea
de mulțumire. Când apare mulțumirea, comunicarea se
modifică radical și se naște încrederea, ceea ce duce la o
relație sănătoasă între părinte și copil.

4.2 Sistemul educaţional clasic

Dacă este să compar efectele nocive pe care le are
educația clasică asupra sufletului, aș putea spune că este
mai distructiv decât efectul produs de toate bombele
atomice și nucleare care există în acest moment asupra
Pământului. Gândind că există atât de mult armament
încât Pământul ar putea fi distrus de cel puțin zece ori la
rând, este de meditat serios la efectele pe care le produce
educația.
Sistemul de învățământ, în forma în care îl vedem as-
tăzi, s-a născut dintr-o necesitate practică: industrializa-
rea masivă. Pentru a suplini nevoile industriei, era nevo-
ie de forță de muncă instruită corespunzător și, în acest
scop, a fost creat învățământul pe bandă rulantă. Elevii
primeau același tip de informație și, după ce obțineau
calificativele care confirmau că sunt pregătiți, intrau în
producție. Sistemul a fost implementat în anii 1900 în
Prusia condusă de cancelarul Otto Von Bismark (cel care
a introdus și sistemul de pensii), fiind apoi preluat de
majoritatea țărilor. Dacă în acea perioadă era de strictă
146
 DETOX SUFLETESC

utilitate practică, în timp, lucrurile s-au schimbat.

Marii industriași, care aveau influență politică și sco-
puri bine definite, observând cât de eficient și practic este,
au început să se implice în rafinarea sistemului. Pe lângă
utilitatea practică ce le servea interesele, aceștia au reali-
zat că mentalul social poate fi influențat prin intermediul
educației standardizate. Un sistem uniform, urmat de
toată lumea în mod obligatoriu, era instrumentul perfect
prin care mentalul social colectiv putea fi influențat.
Astfel, în cadrul orelor, elevul nu primea doar infor-
mații despre profesia pe care urma să o practice. Dincolo
de acestea, era îndoctrinat constant cu informații menite
să îi influențeze comportamentul social și să îl transfor-
me într-un cetățean obedient. În acest context, politicul,
subvenționat de marii industriași, s-a implicat masiv re-
glementând legal programa, orarul și regulamentul școlar.
Prin politizare, copilul învață întâi despre națiune,
drapel, patriotism, apartenență, și, în mod special, des-
pre respectarea autorității. Apoi, materiile de studiu sunt
stabilite astfel încât elevul să nu învețe nimic despre viața
reală. Din perspectiva sistemului, este mai important ca
elevul să știe când a trăit Napoleon sau câte straturi de
rocă are Pământul decât să știe ce să facă cu propria viață.
Din acest punct de vedere, cea mai inteligentă găsel-
niță prin care omul este condiționat este aceea că a fost
păcălit să creadă că memoria este unul și același lucru cu
inteligența. Dacă elevul este capabil să memoreze mai
mult, este considerat inteligent, dacă nu, este catalogat
147
TUKARAM

ca fiind prost. Astfel, elevul ajunge să creadă că valoarea

lui reală este reflectată de capacitatea de a memora­și de
a reproduce informația precum un papagal. De aici încep
competiția și vânătoarea inutilă de note.
Prin critică și comparație, pedepse și recompense,
profesorii și părinții încurajează în mod artificial com-
petiția dintre elevi care are efecte distructive pe termen
lung. Pentru că elevul nu are capacitatea să discearnă, se
identifică cu aceste calificative, considerându­-se inteli-
gent sau prost în funcție de notele pe care le ia la școală.
Acest stigmat îl urmărește toată viața, oriunde s-ar
duce și orice ar face, până la momentul în care devine
conștient de el.
Cum spunea Albert Einstein: „Cu toții suntem genii,
dar, dacă judeci un pește după capacitatea sa de a urca în-
tr-un copac, va trăi toată viața cu impresia că este prost“.
În realitate, cu cât omul se agață mai mult de memo-
rie, cu atât este mai departe de inteligență și de el însuși.
Cu cât este mai departe de el și de viață, cu atât este mai
înfricoșat și mai ușor de manipulat.
Rămânând fidelă moștenirii din era industrială, pro-
grama școlară acordă credit unor materii așa-zis impor-
tante, realiste. În acest mod, este solicitată aproape ex-
clusiv emisfera dreaptă a creierului, cea logică, materială
și mai puțin emisfera stângă, creativă, responsabilă cu
fericirea și relaxarea.
Ținând cont de interesele economice care, în esență,
sunt promovarea consumerismului și a obedienței, mate-
148
 DETOX SUFLETESC

riile de studiu nu sunt deloc alese la întâmplare. Un om

rațional poate fi convins prin argumente și condiționare
să urmeze o anumită doctrină și să respecte regulile, în
timp ce un om creativ va ține cont doar de ceea ce îi pla-
ce, preferând libertatea în locul constrângerilor.
Orarul școlar, de asemenea, a fost stabilit la 5-8 ore
pe zi, astfel încât elevul să se obișnuiască cu programul
de lucru pe care îl va avea în viitor. Programarea, în acest
sens, începe din grădiniță și ia sfârșit atunci când adultul
iese la pensie.
Pauzele, stabilite la intervale precise de timp și anun-
țate de clopoțel, au dublu rol. În urma cercetărilor făcute
asupra creierului, s-a constatat că, după cca. 50 de minu-
te, acesta obosește și nu mai poate reține informația la
fel de eficient. În aceste condiții, este necesară o pauză
și schimbarea obiectului de studiu. Primul rol este, deci,
prin pauză și diversificare, acela de a obliga creierul să
rețină mai multă informație.
Al doilea este acela de a induce controlul și obediența
prin amenințarea cu pedeapsa. La sunetul clopoțelului,
elevii sunt obligați să intre în clasă, altfel sunt pedepsiți
prin abuz verbal sau prin scăderea notelor. Cum este și
firesc, instinctul de conservare va preleva, iar elevul se va
conforma, astfel încât să nu fie pedepsit.
În clasă, pe parcursul orei, elevul trebuie să fie în mod
obligatoriu atent la profesor, de cele mai multe ori, în
stare de nemișcare și cu mâinile la spate. Este interzisă
comunicarea cu ceilalți colegi, încălcarea acestei reguli
149
TUKARAM

fiind, din nou, supusă amenințării cu pedeapsa. Acest tip

de disciplină rigidă, impusă pe termen lung, are conse-
cințe nocive asupra psihicului copilului pentru că este
împotriva naturii. La vârsta fragedă, copilul este energic,
are nevoie să se exprime fizic, să își folosească energia
pentru a explora și interacționa cu mediul. În condițiile
în care energia nu se poate manifesta liber, consecința
este frustrarea. Cu cât este mai frustrat, cu atât devine
mai agresiv și trist și, în consecință, se creează baza pen-
tru boală. Temele pentru acasă sunt și ele o modalitate
prin care este implementat controlul. Copilul este detur-
nat de la joacă, nu mai are timp liber, i se restrânge spațiul
și, pas cu pas, este transformat într-un roboțel productiv.
Un alt lucru de o importanță majoră este obligativita-
tea adaptării sub amenințare. Copilul trebuie să urmeze­
și să respecte fără drept de apel ceea ce i se impune:­orar,
programă și comportament. Așa se obișnuiește să nu mai
opună rezistență în fața autorității și, mai ales, să suporte
și să accepte controlul.
Așadar, sistemul este conceput în așa fel, încât să pro-
ducă cetățeni responsabili care, de la naștere și până la
moarte, se supun regulilor, produc și consumă conform
așteptărilor.
Pentru ca toate acestea să se întâmple, se face în mod
constant apel la mecanismul pedepsei și al recompensei,
aplicat în două direcții: performanță și comportament.
Sistemul de notare nu se aplică doar materiilor, ci se
extinde și asupra modului în care elevul se comportă, a
150
 DETOX SUFLETESC

doua fiind chiar mai importantă decât prima. Chiar dacă

elevul este performant în ceea ce privește studiul, dacă se
comportă inadecvat, este amenințat și pedepsit. Cu cât
este mai obedient, cu atât este mai recompensat și pre-
miat.
Presiunea condiționării merge până la punctul în care,
copiii mai energici să fie duși la psiholog care le pune
diagnosticul de ADHD. În mod natural, un copil sănă-
tos este energic și curios. Are energie, vrea să se joace, să
descopere, face năzdrăvănii, dar, evident, acest lucru nu
este acceptabil pentru sistem. Este necesar să fie adus la
normalitatea standard, la parametrii impuși. Dacă acțiu-
nile sale depășesc o anumită limită, iar metodele clasice
nu dau randament, trebuie drogat cu pastile.
În loc să caute să înțeleagă nevoile emoționale și fi-
zice ale copilului, să vadă care sunt rădăcinile compor-
tamentului său, se uită doar la manifestările externe și la
efectele pe care le au acestea asupra lor ca adulți. Pentru
că au o mulțime de probleme ei înșiși și nu au timp să
le rezolve, caută calea cea mai scurtă, apelând la pastile.
În acest mod, copilul devine legumă, se cumințește și nu
mai creează probleme părinților și dascălilor. Prin admi-
nistrarea de medicamente, întregul său sistem biologic
este dat peste cap, apare dependența și devine clientul
ideal pentru industria farmaceutică. Nu este nici mort,
nici viu, a devenit un client pe termen lung.
Un alt aspect extrem de important este că, deși trăim
în era calculatoarelor, iar învățământul se poate face la
151
TUKARAM

distanță, se păstrează vechiul model. De ce? Pentru că

sistemul nu poate avea control asupra elevului dacă aces-
ta este acasă. Fiind singur, copilul își poate urma intui-
ția, poate decide să facă lucruri care îi plac, care îi aduc
satisfacție, iar acesta este un pericol pentru sistem. Dacă
nu îi poate supraveghea mișcările, nu îi poate influența
mentalul la fel de eficient. Cât timp se află în clasă, exis-
tă spiritul de turmă, iar de aici condiționarea este foarte
facilă. De aceea, s-a avut grijă ca, prin reglementări lega-
le, învățământul primar să fie obligatoriu. În acest mod,
copilul își petrece ce a mai rămas din copilărie și adoles-
cență pe băncile școlii unde se completează programarea
începută în familie.
Condiționarea merge în cerc și afectează tot mecanis-
mul­social. Părinții au fost educați în acest mod și, auto-
mat, vor impune aceeași perspectivă și copiilor lor. Nu o
fac din răutate, ci din ignoranță. Au convingerea că așa
este corect, că, impunându-le să urmeze aceleași reguli
pe care le-au urmat și ei, le fac un bine. Educatorii, în-
vățătorii și profesorii, la fel, sunt oameni buni, cu inten-
ții oneste, dar, pentru că sunt, la rândul lor, condiționați,
continuă să perpetueze aceeași paradigmă.
Partea și mai proastă este că unii părinți acordă foarte
mult credit profesorilor, luând de bun ceea ce spun aceș-
tia despre copiii lor. Un copil are, începând de la clasa
a cincea, cel puțin 6-7 profesori, fiecare, cu pretențiile­
sale. Trebuie să fie performant la toate materiile, iar asta
produce în el o cantitate imensă de stres. Fiind obligat
152
 DETOX SUFLETESC

să mulțumească pe toată lumea, presat din toate părțile,

atât acasă, cât și la școală, începe să se simtă singur și,
evident, nefericit.
Nimeni nu îi ascultă nevoile, cu toții vor ca el să devi-
nă doar un bun cetățean. Problema este că devine unul,
dar cu multe răni pe plan afectiv și nu e de mirare că, mai
târziu, nefericirea se va amplifica. De fapt, acesta este și
scopul: cu cât este mai nefericit, cu atât va fi mai ușor de
manipulat. Va cumpăra ce trebuie, va vota cu cine trebu-
ie, va respecta regulile și va încerca să facă ce este bine
pentru ceilalți. Exact ce trebuie pentru ca rotițele siste-
mului să se învârtă. Va avea senzația că este liber, dar, în
realitate, va trăi într-o cușcă invizibilă, cea a condiționă-
rilor pe care le are implementate în subconștient.
În mod ideal, învățământul ar trebui să se desfășoare
de acasă, iar copiii să se întâlnească doar pentru a soci-
aliza și pentru a se juca împreună. Școlile ar trebui să
devină locuri de joacă și divertisment, unde părinții și
profesorii să discute despre starea de bine a copiilor, nu
despre ce note au luat aceștia.
Materiile de bază pe care ar trebui să le studieze ar fi
cele care i-ar ajuta în mod real în viață: meditație, educa-
ție sexuală, relații, bani, toate adaptate la nevoile perso-
nale. Abia apoi, în funcție de înclinații și talent, ar putea
fi introduse, la alegerea fiecărui individ, alte materii de
studiu.
Dacă ne uităm bine, după ce a învățat să scrie, să ci-
tească și să calculeze, omul ar putea să se descurce singur.
153
TUKARAM

Pentru a învăța aceste lucruri, elevul nu are nevoie de

zece ani de studiu, câte 5-8 ore pe zi. Poate învăța totul
pe parcursul unui singur an, dar nu acesta este scopul.
Ceea ce i se impune să învețe după este materie de um-
plutură, menită să îl programeze și să îl mențină în starea
de ignoranță. Cu cât știe mai mult, cu atât știe mai puțin.
Aceasta este o altă găselniță inteligentă: livrarea de
informație structurată, irelevantă, fără aplicabilitate în
viața de zi cu zi, combinată cu sistemul de notare – pe-
deapsă și recompensă – pe parcursul a cel puțin zece ani,
cu promisiunea că la capăt se află o diplomă care o să te
valideze ca individ. E genial, nu-i așa? Să te facă să crezi
că o bucată de hârtie te va împlini ca om este o lovitură
de geniu din partea sistemului.
Dacă omul nu înțelege că diploma este doar o bucată
de hârtie care confirmă că poate intra în câmpul muncii
într-un anumit domeniu, pentru a se putea întreține și
atât, este pierdut. Atât timp cât trăiește cu senzația că
hârtia în cauză îl va face fericit, rămâne prins în iluzie.
Pentru ca societatea să devină sănătoasă, este nevoie
de indivizi sănătoși, iar cât timp există sistemul educați-
onal în forma actuală, acest lucru nu va fi posibil. Omul
trebuie să înțeleagă că școlile sunt fabrici de bani menite
să producă pentru cei care le dețin, fie că sunt de stat, fie
private. Nu au fost concepute pentru a-l ajuta pe om, ci
pentru a-l îndoctrina și condiționa. În școală, elevul nu
învață să gândească cu propria minte, ci i se spune ce și
cum să gândească. Nu are dreptul la opinii personale, ci
154
 DETOX SUFLETESC

are obligația de a asimila și reproduce ce a asimilat. To-

tuși, din motive de condiționare, în schimbul unei diplo-
me, oamenii plătesc din greu cu bani și cu sănătatea lor
mentală și sufletească. În unele țări, cum ar Statele Uni-
te, profiturile băncilor au crescut enorm de când acordă
credite pentru studenți care rămân datori aproape toată
viața după ce au terminat facultatea.
Sistemul, născut acum 200 de ani, este asemenea unui
dinozaur în era modernă. Conceput pentru nevoile de la
acea vreme, astăzi este învechit, complet depășit, inefici-
ent și, mai presus de orice, distructiv. Singura cale prin
care lucrurile se pot schimba de la rădăcină este ca omul
să se trezească din somnul condiționării. Odată trezit, în-
doctrinarea nu va mai avea efect asupra sa.
Dacă se trezește și încetează să mai joace după reguli,
cei care fac regulile nu mai au nicio putere asupra sa.
Indiferent care ar fi planul în care își exercită puterea
– educație, politică sau religie – dacă nu are cine să îi
asculte, fie se adaptează, fie dispar. Atât timp cât omul
va continua să doarmă, și sistemul va continua să se hră-
nească cu energia sa.

4.3 Religia formală

Este cea mai comună și mai puțin costisitoare dintre
alegeri, de aceea se și îndreaptă mulți spre ea. Ca opțiune,
este și cea mai ineficientă, pentru că nu implică niciun
efort personal în privința transformării.
155
TUKARAM

De obicei, cei care aleg această variantă sunt și cei care

cred, pe de o parte, că soluția se află în afara lor, iar pe de
altă parte, că, pentru fi fericit, trebuie să ai noroc. Această
mentalitate de loterie, bazată pe șansă și speranță, este
cea care îi ține în suferință. În condițiile în care omul este
convins că nu are nicio putere, că destinul său a fost deja
stabilit și că tot ce poate face este să spere, evident că,
pentru a obține ce dorește, va recurge la rugăciune.
Adică, trăind în frică și nemulțumire, aruncă în totali-
tate responsabilitatea în exterior, trăind cu speranța că, la
un moment dat, va răsări soarele și pe strada lui. Pentru
ca soarele să apară, este necesară implicarea personală a
lui Dumnezeu la care se roagă neîncetat. Atunci când
vede că Dumnezeu nu reacționează, devine mai insis-
tent, apelând la tot felul de ritualuri în speranța că îl va
convinge să îi asculte rugile. Evident, el nu cunoaște ritu-
alurile și de aceea este nevoie de ajutor specializat.
Aici intervine religia formală care și-a asumat rolul
de intermediar, declarând că, doar prin slujitorii ei, rugile
pot fi ascultate. Într-un cuvânt, dacă rugăciunea nu este
realizată de un profesionist, nu va fi acceptată de Dum-
nezeu. Folosindu-se de frică și de cel mai vechi truc din
lume, pe care orice bun dresor îl cunoaște – pedeapsa și
recompensa – religia reușește cu mare succes să contro-
leze încă mințile oamenilor.
Pentru ca rugăciunea să devină eficientă, au fost dez-
voltate tot felul de ritualuri menite să îl înduplece pe
Dumnezeu să îndeplinească cererile. Nașterea acestor
156
 DETOX SUFLETESC

reguli și ritualuri are la bază ideea că Dumnezeu este o

entitate care judecă, împarte oamenii în buni și răi după
faptele lor, iar dacă nu îl asculți, vei arde în focul iadului.
Dacă, în schimb, vei fi cuminte și vei urma regulile, vei
primi un premiu, dar nu aici, ci în rai.
Condiționat de frică, de pedeapsă și de recompensă
și de faptul că are convingerea că el singur nu poate face
nimic pentru a-și schimba soarta, omul cade cu ușurință
în capcana iluziei că altcineva se poate ruga pentru el.
Ideea că Dumnezeu ar fi un despot bărbos care îți ur-
mărește tot timpul mișcările, te pedepsește și te premiază
după bunul plac este cât se poate de greșită și nocivă.
Mai mult, nu este singur în această întreprindere. Are
sute și mii de îngeri, îngerași, sfinți, heruvimi, arhangheli,
fiecare însărcinat cu ceva anume, dar, în esență, sarcina de
bază rămâne supravegherea continuă a omenirii. În baza
rapoartelor primite, se pare că Dumnezeu&Co. stabilesc
și decid cine și cum va fi recompensat sau pedepsit. Totul
se face pe baza unor criterii bine definite care stabilesc
ce este păcat și virtute, greșit și corect și așa mai departe.
În urma acestui tip de condiționare – păcat, greșea-
lă, vinovăție, pedeapsă, recompensă – s-au născut toa-
te aberațiile pe care le vedem astăzi în lume. În ceea ce
privește viața sexuală, de exemplu, pornografia, pedofilia,
violurile și perversiunile de tot felul, toate sunt urmarea
condiționărilor de tip religios. Din ele învățăm că sexul
este un păcat, corpul este nevrednic și trebuie pedepsit,
că, dacă faci sex înainte de căsătorie, este rușine și trebuie
157
TUKARAM

să te simți vinovat și așa mai departe. Urmarea firească a

acestor reprimări sunt frustrările, violența și tulburările
psihosomatice în diverse forme.
Religia este cea care l-a făcut pe om să se teamă și să
se rușineze de propriul corp, de natural și sănătos, de ceea
ce este în concordanță cu natura. Ulterior, politicul și co-
mercialul, care și-au dat mâna pentru interesul comun,
au preluat metoda și au folosit-o pentru a specula fricile
și sentimentele de nemulțumire ale omului, promițân-
du-i că, dacă îi votează sau cumpără, vor deveni mai buni
și mai frumoși, mai fericiți și mai prosperi. Realitatea
arată că este doar manipulare grosolană, menită să îl țină
pe om în întuneric în numele profitului. Biserica nu se
dezminte și continuă să facă, cu la fel de multă măiestrie,
ceea ce face de mii de ani: îi vinde omului promisiunea
fericirii viitoare cu condiția ca acesta să fie nefericit as-
tăzi. Astăzi, în această viață, pentru că ești un păcătos
din naștere, tot ce meriți este suferința, urmând ca, într-o
viață viitoare, undeva în Rai, să te poți bucura de fericire,
bunăstare, liniște și pace.
Întrebarea care se naște într-o minte sănătoasă este
simplă: oare de ce nu se poate întâmpla acest lucru aici,
acum?
Raiul și Iadul sunt proiecțiile minții omului care, în
incapacitatea de a-și asuma ceea ce se întâmplă în interi-
orul său, dă vina pe exterior. În loc să se întrebe de unde
vine suferința și în ce mod a fost creată, preferă să arunce
vina undeva în exterior, fie pe Diavol, fie pe Dumnezeu.
158
 DETOX SUFLETESC

Cei care spun că nu cred se află în aceeași situație.

Credinciosul și necredinciosul sunt în aceeași barcă: unul
crede că are credință, celălalt crede că nu crede. Unul se
agață de scripturi pentru a-și ameliora frica, celălalt luptă
împotriva lor pentru a se arăta puternic. De fapt, min-
tea fiecăruia dintre ei nu face altceva decât să se agațe
de extreme. Ambii sunt prinși în capcană, indiferent de
care parte se află. Nu contează ce crede fiecare dintre ei,
ci faptul că numitorul comun este același: frica. Unul se
lasă dominat de frică, celălalt luptă împotriva ei. Același
joc pe care mintea îl face de mii de ani, al cărui rezultat
rămâne același: conflictul.
Dacă religia formală are putere, este pentru că exploa-
tează frica. Simplul motiv că omul încă trăiește în frică și
nu își asumă responsabilitatea pentru propria viață este
combustibilul cu care religia formală se hrănește. Dacă ar
deschide mai bine ochii, omul ar putea observa că Dum-
nezeu i-a dat deja tot ce îi trebuie și că nu este nevoie să
se milogească de nimeni pentru a primi mai mult.
Atât timp cât are corpul sănătos și o minte de care se
poate folosi, atunci are deja mai mult decât este necesar.
Problema este că nu apreciază ceea ce are și continuă
să trăiască în frică, ignoranță și nemulțumire. Cât timp
există acestea, rugăciunile vor fi în zadar. Rugăciunea ve-
nită din frică este departe de ceea ce înseamnă rugăciu-
nea cu adevărat.
Scopul rugăciunii nu este acela de a cere, ci de a mul-
țumi­. Atunci când vine dintr-o inimă plină de mulțu-
159
TUKARAM

mire și recunoștință, este imediat îndeplinită, pentru că

acesta este limbajul pe care îl folosește divinul. Acesta
este sensul spuselor lui Isus care exprimă cât se poate de
clar adevărul: „Celui ce nu are i se va lua, celui ce are i se
va da“.
În învățătura de mai sus este încapsulată toată frumu-
sețea și paradoxul rugăciunii: cu cât ești mai mulțumit
de viața ta, cu atât devine mai împlinită. Ajuns în acest
punct, realizezi că nici nu este nevoie să ceri, pentru că
divinul știe exact ce și când ai nevoie în fiecare moment.
Atunci când realizezi și că toate îți sunt îndeplinite îna-
inte să le ceri, se naște natural încrederea. Ai încredere că
divinul are grijă de tine în fiecare moment fără să îi ceri
să o facă și, în aceste condiții, rugăciunea poate fi doar
de mulțumire. Însăși starea de mulțumire deplină devine
rugăciunea fără cuvinte, singura pe care divinul vrea să o
audă.
Religia autentică se naște atunci când omul se întoar-
ce cu fața spre el și începe să se întrebe care este scopul
lui aici, pe Pământ. Atunci când dă deoparte tot ce este
contrafăcut și fals, lăsând naturalul să se exprime, devine
automat un om religios. Nu unul care urmează turma și
ritualurile, ci unul care își urmează propria natură.
Religia formală este necesară în acest moment al evo-
luției omului doar dintr-un singur motiv: frica. Dacă se
spune că fără religie ar fi anarhie, este adevărat doar din
acest punct de vedere. Cât timpul omul se află în frică,
se comportă violent și, de aici, evident că este nevoie de
160
 DETOX SUFLETESC

bici – pedeapsa „divină“ și legală – pentru a-l ține sub

control. Din momentul în care omul devine conștient,
se eliberează automat de toate condiționările care îl țin
în întuneric și, implicit, de frică. Atunci când acest lucru
este realizat, omul înțelege instant că totul este pentru el
și în favoarea sa și că nu are nevoie nici de pastor și nici
de bici pentru a trăi.
În acea clipă, ar realiza ceva extrem de important: ar
înțelege că nu el are nevoie de religia formală, ci că, de
fapt, religia formală are nevoie de el pentru a menține
lucrurile în mișcare și pentru a păstra paradigma pe care
ea însăși a creat-o. Fără contribuția inconștientă a omu-
lui, această paradigmă, bazată în totalitate pe frică și pe
manipulare, ar cădea precum un castel de nisip.
După cum spuneam, religia formală cu ritualurile
specifice este o metodă care funcționează temporar și
superficial. Prin intermediul ei, se pot ameliora pentru
foarte scurt timp anumite efecte ale educației, dar, dacă
nu sunt rezolvate cauzele, omul va rămâne prins în bucla
repetiției acelorași șabloane și tipare. Se va schimba de
frică, dar va reveni curând la vechile obiceiuri. Mai mult,
dacă va insista în schimbarea prin forță și reprimare, va
deveni și mai frustrat, chiar până la punctul în care ori se
va acuza pe sine considerând că este nedemn, ori va intra
în conflict cu religia pentru că nu îi sunt ascultate rugile.

4.4 Media – TV, radio, film, muzică etc.

161
TUKARAM

Sub orice formă s-ar prezenta – film, știri, reclame

etc. – media este un instrument prin care masele sunt
educate și influențate. Prin intermediul ei, sunt speculate
și manipulate în mod subtil cele mai profunde stări ale
omului: frica și speranța.
Din toate direcțiile, mesajul este același: trebuie să
suferim astăzi pentru ca mâine să ne fie bine. Cea mai
eficientă rețetă pentru a menține controlul este să îl faci
pe om să se teamă astăzi pentru ca apoi să îi hrănești
speranța că într-o zi, în viitor, va fi fericit. La baza celor
două există o breșă pe care politicul, religia și industria o
speculează foarte eficient: ignoranța omului. În condiții-
le în care omul a fost învățat să caute în afară și să creadă
că fericirea poate fi cumpărată, le este foarte ușor să își
vândă produsele.
Pe vremuri, când nu exista o astfel de tehnologie, con-
trolul era implementat prin forță, necesitând prezența
fizică personală sau prin reprezentanți. Astăzi, este exer-
citat de la distanță, mai ales prin intermediul tehnologiei
care face posibilă scurtarea distanțelor. Controlul­a ajuns
să fie implementat la un asemenea nivel, încât omul nu
numai că nu ripostează, ba dimpotrivă. Dacă înainte tre-
buia să fie forțat sub amenințarea cu moartea să accepte
controlul, astăzi cedează de bunăvoie fără să i-l impună
cineva din exterior. Se așază singur în fața televizorului,
nu îl obligă nimeni. Cum s-a ajuns la o așa performanță?
Este relativ simplu. Cauzele sunt frica, speranța, educația
și orientarea către exterior.
162
 DETOX SUFLETESC

Pentru că nu are curaj să își asume responsabilitatea

asupra propriei vieți, omul așteaptă de la alții să îi spună
ce să facă. Cât timp mai crede că el însuși nu are nicio
putere, își va asuma părerile și ideile altora ca fiind ale
sale și le va urma orbește. Apoi, cât timp îi va fi frică, va
spera, pentru că asta e natura minții, întotdeauna își do-
rește ce nu are. Așadar, cu cât va suferi mai mult, cu atât
se va amplifica speranța.
Pornind de la frică și de la tendința minții de a evita
durerea, omul va fi tentat să caute opusul, adică plăcerea
de moment sub toate formele ei. Această tendință este
speculată de toate reclamele al căror mesaj este: „Acum
ești în durere, noi îți oferim posibilitatea să scapi de ea.
Tot ce ai de făcut este să cumperi produsul nostru și vei
fi fericit. Cumpără acum!“
Imboldul „acum“ este necesar, pentru că se știe că
mintea este schimbătoare și, dacă acțiunea de a cumpăra
nu este imediată, este posibil ca omul să se răzgândească.
Pentru a avea efectul scontat, reclama trebuie să apese
două butoane, la interval de timp foarte scurt: durerea și
plăcerea, suferința și recompensa.
Tot pentru a evita durerea și suferința, omul se așază
în fața televizorului unde stă ore întregi, urmărind filme,
știri sau documentare. În acest interval de timp, mintea
rațională adoarme. Fiind pusă în așteptare, gândurile nu
mai au putere, iar omul simte că scapă de griji pentru
moment. Astfel, televizorul devine un drog cu ajutorul
căruia omul poate evada din cotidian, din realitatea în
163
TUKARAM

care trăiește. Prin anihilarea temporară și parțială a rați-

onalului, se face apel direct la creierul reptilian, respon-
sabil cu supraviețuirea, și la memoria emoțională înma-
gazinată în subconștient. Practic, omul se află în stare de
hipnoză fără să știe acest lucru.
Cea mai mare problemă este reprezentată de faptul
că părinții, în necunoștință de cauză, își lasă copiii să
privească la televizor cu orele. Copilul nu are discernă-
mântul necesar pentru a putea face selecția informației,
asimilând fără discriminare tot ceea ce vede și aude. În
acest mod, este foarte ușor condiționat de mesajele care
intră direct în subconștientul său.
Apoi, pentru că prin educație s-a pus accentul pe asi-
milarea de informație și pe ideea că, dacă știi, ești in-
teligent, media nu face altceva decât să îi ofere omului
hrană specifică menită să consolideze această idee. De
exemplu, canalele așa-zis educaționale furnizează conti-
nuu același tip de hrană: informații care au scopul de a
alimenta sentimentul de insuficiență. Sunt numite edu-
caționale, dar, în esență, fac același lucru pe care îl face
școala. Dacă privim atent, vedem că, în mare parte, sunt
aceleași informații inutile care nu ajută cu nimic în mod
real în viața de zi cu zi. Este un cerc vicios care întreține
ciclul: cu cât știi mai multe, cu atât îți dai seama că nu știi
și, pentru că nu vrei să pari incult, prost sau nepregătit,
continui să le urmărești.
În majoritatea lor, filmele sunt construite pe baza
unor scenarii care fac apel la memele sociale. „Mema“
164
 DETOX SUFLETESC

este un termen introdus în anul 1976 de către Richard

Dawkins și se referă la o unitate de informație culturală
capabilă de a se propaga de la o minte la alta.
Termenul își are rădăcinile în cuvântul grecesc „mi-
mema“ care înseamnă a copia sau imita. O memă este, în
esență, o idee-virus sub formă de cuvinte, imagini, gesturi,
simboluri, practici etc. care, prin repetiție, se cuibărește în
subconștientul colectiv, devenind parte integrantă a aces-
tuia. Astăzi, cu ajutorul tehnologiei, memele se transmit
cu o foarte mare ușurință de la individ la individ, mai ales
prin intermediul internetului și al televiziunii.
În cazul filmelor, cu cât un film este mai plin de astfel
de idei, cu atât are mai mult succes. Într-un film vedem
transmise, în funcție de subiect, meme legate de bani,
succes, relații, iubire, patriotism și așa mai departe.
În legătură cu iubirea, memele pot fi idei de genul:
iubirea înseamnă suferință, atunci când iubești, trebuie
să te sacrifici sau, dacă iubești, e normal să fii gelos. Rolul
acestor idei, atunci când sunt folosite în film, este acela
de a provoca o reacție emoțională puternică și de a-l de-
termina pe om să se identifice cu situația prezentată. În
condițiile în care în majoritatea cazurilor omul este bla-
zat, frustrat, nemulțumit și plictisit de viața sa monotonă,
memele reușesc să declanșeze în el anumite emoții care
îl fac să simtă că este viu. Telenovelele au succes tocmai
pentru că fac apel la frustrarea privitorului și la dorința
acestuia de a trăi marea iubire, dacă nu direct, măcar prin
intermediul televizorului.
165
TUKARAM

Puțini știu, de exemplu, că, inițial, până în anii ’50,

Moș Crăciun era îmbrăcat în verde. De când o anumită
firmă producătoare de băuturi carbogazoase a decis să îl
îmbrace în roșu în reclamele lor, în mentalul colectiv, a
fost implementată ideea că Moș Crăciun este îmbrăcat
în roșu. A fost suficient ca mesajul să fie repetat în mod
insistent pe parcursul anilor, pentru ca acesta să devină
o realitate.
În ultimii 50 de ani, media a avut un impact covârșitor
asupra subconștientului colectiv, influențând comporta-
mentul omului pe toate planurile și, după cum se vede, va
continua să o facă încă multă vreme de acum încolo. Cu
cât spațiul abundă de informație de acest fel, cu atât min-
tea va deveni mai confuză, mai dezordonată, mai agresivă
și mai violentă.

4.5 Autoeducaţia
În urma educației deficitare pe care o primim, este
cât se poate de normal ca, la un moment dat, să ajungem
în punctul în care suferința să devină insuportabilă. În
astfel de momente, atunci când apare senzația de „așa
nu se mai poate“, se naște natural nevoia de a găsi soluții
menite să ajute la diminuarea suferinței și, eventual, la
dizolvarea ei definitivă. Aici, în funcție de cât de afectați
suntem, de nivelul de înțelegere la care ne aflăm și de
deschiderea pe care o avem, putem alege între opțiunile
disponibile: religia formală, psihologie, dezvoltarea per-
166
 DETOX SUFLETESC

sonală și meditație.

4.5.1 Psihologia
De departe cu mult mai eficientă și mai sănătoasă
decât religia, psihologia este un produs al evoluției con-
științei și înțelegerii omului. Psihologii au devenit, după
cum spunea Osho, „noua preoțime“, aceștia având grijă
de sănătatea mentală și sufletească a omului modern, fo-
losindu-se de metode și instrumente adaptate vremurilor
în care trăim. Este o știință în toată regula și, din acest
motiv, poate ajuta omul într-un mod cu mult mai efici-
ent decât o fac ritualurile anacronice folosite de religia
formală.
Ca orice știință care a evoluat, psihologia nu a fost
dintotdeauna ce este astăzi. În Antichitate, era parte din
filozofie, știință care încerca să răspundă rațional la în-
trebările existențiale și să îl scoată pe om din ignoranță
și frică, mai clar spus, de sub influența preoțimii. În timp
ce în școlile inițiatice ignoranța era dizolvată prin in-
termediul meditației, filozofii – pentru a-l convinge pe
om să se desprindă de frică – se foloseau de argumente
logice. Aveau convingerea că răspunsurile raționale erau
singurele în măsură să îl scoată pe om din ignoranță. De
aici și ideea că a cunoaște este putere, idee care a prins
foarte bine și a cărei influență o vedem reflectată în învă-
țământul de astăzi.
Diferența majoră dintre cele două curente este că, în
167
TUKARAM

timp ce meditația ajută la dizolvarea lui „Eu“, filozofia

îl consolidează. În mod firesc, pentru că mintea omului
este foarte puternică și „Eu“ nu vrea să dispară, filozofia
a avut câștig de cauză.
Aceste două direcții continuă să influențeze și astăzi
lumea în care trăim în mod cât se poate de evident. În
timp ce mintea estică este interesată de meditație, intros-
pecție și renunțare, cea vestică este obsedată de cultivarea
rațiunii și a acumulării de informație și bunuri.
În primă fază, psihologia (psyche – suflet, logos –
știință) era cea care încerca să înțeleagă corelația dintre
minte și suflet, căutând să explice rațional modul în care
se influențează una pe cealaltă. Practic, filozofii căutau
răspunsuri logice la manifestările mecanismelor interne
și externe ale omului care, până în acel moment, au fost
studiate doar în școlile mistice și de către preoți sau șa-
mani.
Așadar, ceea ce vedem astăzi și numim psihologie, cu
toate formele ei – comportamentală, clinică, experimen-
tală etc. – este emanația acestor căutări străvechi. Pentru
că punctul de plecare este logica, a cărei capacitate de
înțelegere este limitată, psihologia, ca știință, rămâne și
ea limitată.
Lacuna majoră a psihologiei moderne constă în fap-
tul că este limitată la personalitate, totul învârtindu-se în
jurul lui „Eu“. Toate metodele și instrumentele de care
dispune au fost construite pentru a-l înțelege pe „Eu“ și
manifestările sale. Din păcate, „Eu“ nu poate fi înțeles
168
 DETOX SUFLETESC

decât superficial. Cu cât intri mai în profunzime, cu atât

constați că este imposibil să ajungi la un rezultat. Cone-
xiunile pe care le face mintea sunt infinite și, din moment
ce logica este limitată, misiunea psihologiei – aceea de a
înțelege și cataloga natura umană – este imposibilă. Din
acest motiv, și terapia durează adeseori foarte mult timp.
Psihologia pleacă de la exterior la interior, încercând
să înțeleagă din manifestările individului care sunt cau-
zele care îl determină să se comporte într-un anumit fel.
După această analiză, urmează o catalogare în urma că-
reia se poate spune despre individ ce trăsături de perso-
nalitate predominante are și în ce categorie se încadrea-
ză. Dacă rămâne la acest nivel, psihologia este de ajutor
în orientarea profesională a individului, de exemplu. Prin
completarea unor teste, omul își descoperă punctele for-
te ale personalității, putând să își orienteze eforturile în
mod specific.
Când însă pășim în psihoterapie, lucrurile devin mai
complexe pentru că vorbim de aprofundarea analizei
asupra comportamentului prin interacțiune directă.
Prima dintre probleme e că cel care face analiza este
tot un „Eu“ care, oricât și-ar dori, nu poate rămâne echi-
distant. Cât timp există „Eu“, există și identificare la ni-
vel subtil, iar în acest context, psihologului îi este dificil
să păstreze distanța.
Observând riscurile identificării, Freud, unul dintre
părinții psihologiei moderne, cel care a pus bazele psiho-
terapiei, insistă asupra distanței dintre client și terapeut.
169
TUKARAM

Distanța profesională este menită să evite transferul­și

contra-transferul emoțional care pot diminua capacita-
tea de interpretare a psihologului. Din acest motiv, dis-
cuția dintre psiholog și client este una strict profesională,
atenția fiind orientată exclusiv spre cel din urmă.
A doua ar fi că omul, până nu are încredere 100% în
terapeut, nu se poate deschide complet. Din motive de
frică și condiționări – de exemplu, frica de a nu fi judecat
– fiecare om ține cel puțin un secret ascuns în propria
ființă. Omul, înainte de orice, este animal ale cărui sim-
țuri, în condiții de stres, sunt activate la maximum. Dacă
se simte judecat câtuși de puțin – este suficientă o privire
pe care să o interpreteze ca atare – secretele vor rămâne
la locul lor și, în consecință, terapia va avea efect limitat.
Aici apare contradicția dintre distanța pe care trebuie
să o păstreze terapeutul și necesitatea de a pătrunde în
profunzimile minții clientului. Dacă există încă un „Eu“
care, automat, are propriile condiționări și limitări, posi-
bilitatea ca interacțiunea să rămână pură este inexistentă.
A treia este că, de multe ori, terapia rămâne prinsă
în capcana limitărilor impuse de catalogările specifice
profesiei. În acest mod, se face abstracție de un aspect
fundamental, și anume că omul este în continuă mișca-
re, evoluează constant. Dacă terapeutul insistă să rămână
fidel catalogării inițiale, este posibil să apară riscul unui
conflict între el și client care va simți că nu mai rezonea-
ză cu ceea ce i se spune să facă. De aceea este important
ca terapeutul să înțeleagă că analiza inițială este doar
170
 DETOX SUFLETESC

punctul de plecare.
A patra problemă se naște atunci când clientul începe
să se atașeze de terapie, tratând-o ca pe o gură de aer
de care are nevoie permanent. Asta arată că, la fel ca și
în cazul religiei, are tendința să arunce responsabilitatea
asupra terapeutului în ceea ce privește propria stare de
bine. De aici există riscul ca terapia să se transforme în-
tr-o goană constantă după această stare, ceea ce, evident,
are ca efect dependența. De multe ori, dacă terapia se
extinde pe termen indefinit, cauza este dependența.
A cincea este legată de faptul că, prin analiză, se poate
ajunge la identificarea cauzelor suferinței, dar nu și la
dizolvarea lor. Personalitatea omului este definită prin
intermediul poveștii sale trecute de care „Eu“ se folo-
sește pentru a exista. Cu cât povestea este mai elaborată,
cu atât tendința ca mintea omului să se agațe de ea este
mai mare. În acest context, chiar dacă sunt descoperite
cauzele și sunt înțelese, „Eu“ se va folosi de prilej pentru
a construi o nouă poveste. Dacă, de exemplu, povestea
inițială era „eu sufăr pentru că“, după identificare și folo-
sirea anumitor tehnici, se va transforma în „eu am învins
suferința“. Asta înseamnă că identificarea cu povestea nu
a dispărut, ci că „Eu“ doar a schimbat tabăra, trecând de
la o extremă la cealaltă, de la negativ la pozitiv. În timp,
conform mecanismelor minții, pentru că nu a fost dizol-
vată cauza, va reveni la suferință.
A șasea constă în faptul că, în majoritatea cazurilor,
terapia rămâne la nivel teoretic, fără finalitate practică.
171
TUKARAM

Discuțiile îl ajută pe client să descopere și să înțeleagă

mecanismele din spatele comportamentului său, însă ră-
mân la nivel teoretic. Este minunat să descoperi cauza și
să îți înțelegi manifestările la nivel intelectual, dar, dacă
înțelegerea nu vine din practică, terapia rămâne superfi-
cială.
A șaptea, care îl privește doar pe terapeut, este ris-
cul ca acesta să își asume personal „vindecarea“ clienților
săi. Asumarea arată că sentimentul de insuficiență este
prezent și că are nevoie de confirmări pentru a-și valida
persoana prin intermediul muncii pe care o face. Dacă
reacția sa, atunci când îi este pusă la îndoială munca, este
una violentă sau de victimizare, este clar că a luat per-
sonal ceea ce face. În condițiile în care modul în care
trăiește, simte și se manifestă îi afectează și pe cei cu care
lucrează, este mai mult decât necesar să își rezolve, înain-
te de orice, propriile limitări.
Dincolo de cele spuse mai sus, psihologia rămâne un
instrument foarte puternic și de mare ajutor. Prin inter-
mediul ei, mai ales în ultimele decenii, de când a fost
popularizată masiv, calitatea vieții multor oameni s-a
îmbunătățit considerabil. Cu siguranță, este incompara-
bil mai eficientă decât mersul la biserică și repetarea in-
conștientă a unor ritualuri al căror sens puțini îl înțeleg.
Ce o face foarte valoroasă este faptul că îl încurajează și
îl împuternicește pe om să fie mai atent la el. În compa-
rație cu religia, care speculează frica omului, psihologia îl
ajută să treacă dincolo de ea și să își asume responsabili-
172
 DETOX SUFLETESC

tatea pentru propria viață, îndemn pe care îl urmează din

ce în ce mai mulți oameni.

4.5.2 Dezvoltarea personală

Ceea ce numim dezvoltare personală s-a născut în
SUA și este rezultatul fuziunii dintre evanghelismul creș-
tin și spiritul antreprenorial al coloniștilor Noii Lumi.
În anii 1800, America, așa cum se numea la început, a
fost colonizată masiv de oameni veniți din toată lumea,
în special din Europa. Majoritatea dintre ei erau săraci și
analfabeți, dar cu dorința de a reuși în ceea ce numeau ei
„țara tuturor posibilităților“. Lupta pentru supraviețuire
era acerbă, condițiile foarte grele, iar oamenii căutau ali-
nare în special prin intermediul bisericii.
Unii dintre nou-veniți, atenți la această nevoie a su-
fletului, și-au inventat propriile biserici, încercând să
atragă noi membri. Evident, nu era o muncă facilă, din
moment ce oamenii aveau o anumită idee despre religie,
despre modul în care arată un preot și ritualurile.
În acest context, capul autoproclamat al noii biserici,
folosindu-se de mesajul Bibliei, cea veche sau al celei
scrise de el însuși, predica despre renunțarea la vechi și
îmbrățișarea noului sub toate formele lui. Mesajul era
simplu și de efect: „Lăsăm în urmă tradițiile, păcatele, ri-
tualurile și construim totul de la zero, așa cum ne dorim“.
De aici, noii preoți au realizat foarte repede că este mult
mai ușor să atragi membri dacă le vorbești în termeni
173
TUKARAM

pozitivi, făcând promisiuni. Adică, se foloseau de același

vechi truc – pedeapsa și recompensa dar, în loc să ame-
nințe cu iadul, făceau trimitere mai des la rai.
Noul mesaj era foarte apetisant pentru audiența for-
mată din oameni săraci care au fost oprimați și care își
doreau să fie liberi și bogați. Din moment ce au făcut
efortul să traverseze oceanul în speranța unei vieți mai
bune, era clar că nu doreau să audă de suferință. Mer-
gând pe această linie, păstorii și preoții și-au adaptat și
rafinat predicile, transformându-le în mesaje motivațio-
nale.
Cu cât predica era mai încurajatoare, cu atât audiența
era mai numeroasă și posibilitatea de a recruta noi mem-
bri era mai mare. Cu cât biserica avea mai mulți membri,
cu atât veniturile creșteau și, în consecință, devenea mai
puternică și mai stabilă financiar. În acest mod, au luat
naștere sectele creștine pe care astăzi le vedem extinse în
toată lumea: adventistă, evanghelică, de ziua a 7-a, penti-
costală, iehovistă și altele.
În paralel cu acest fenomen, dezvoltarea economică
a noii lumi era în plin avânt. Pentru a-și face cunoscute
bunurile pe o piață în formare și pentru a-și asigura su-
praviețuirea, producătorii trebuia să caute metode prin
care să ajungă la potențialii clienți. Din această necesita-
te, unii producători au venit cu ideea de a forma o echipă
de vânzători ambulanți, numiți peddleri. Aceștia urma să
fie plătiți la comision, în funcție de volumul vânzărilor.
Cum era și firesc, pentru că reprezentau imaginea
174
 DETOX SUFLETESC

producătorului, era necesar ca vânzătorii să aibă anumite

abilități și să arate corespunzător. Capacitatea de a co-
munica eficient, aspectul exterior, răbdarea, perseverența
erau atribute minime pe care un vânzător trebuia să le
îndeplinească.
În timp, pentru că munca pe teren era foarte dificilă,
s-a constatat că, din cauza stresului provocat de refuzuri,
mulți dintre vânzători deveneau ineficienți. Acest lucru
se reflecta negativ asupra productivității lor, aspect care
a dus la descoperirea unei alte nevoi: aceea de a instrui și
motiva corespunzător forța de vânzări.
Inițial, pentru a acoperi această nevoie, s-a apelat la
vânzătorii mai vechi, cu experiență. Aceștia, pe lângă ex-
punerea metodelor pe care le foloseau ei, încercau să își
motiveze colegii pentru a-i impulsiona să își depășească
temerile și limitările.
Prin aplicare practică, s-a constatat că cele două –
pregătirea­specifică și motivația – se împletesc foarte
bine, rezultatul fiind îmbunătățirea randamentului forței
de vânzări.
Din aceste încercări empirice, s-a născut dorința de a
rafina procesul. Nu era suficient ca agentul să arate bine,
să fie motivat și să-și cunoască produsul, ci să îl și convin-
gă pe potențialul client să cumpere. Pentru ca acest lu-
cru să se întâmple, trebuia să înțeleagă cum funcționează
mintea clientului, iar aici intră în joc psihologia.
Prin înțelegerea nevoilor de bază ale omului, agentul
își putea adapta discursul de vânzare, astfel încât clientul
175
TUKARAM

să îi cumpere produsul. Combinarea acestor elemente –

imagine, retorică, motivație, psihologie – a avut ca efect
natural creșterea vânzărilor și, implicit, impulsionarea
economiei americane.
La un moment dat, pentru a uni și echilibra cele două
extreme – tendința puritană a religiei și cea materialistă
a capitalismului – s-a născut ceea ce numim astăzi dez-
voltare personală. Acest hibrid reunește elementele și le
face să fuzioneze, acoperind ambele necesități ale natu-
rii umane: suflet și material. Mintea americană,­simplă,
pragmatică, dornică de succes, a găsit o soluție prin care
să le împace pe amândouă.
Fiecare dintre cele două extreme contribuie cu ce are
mai bun. Din religie au fost luate retorica, mesajul biblic
pozitiv și dorința de a face bine, iar materialismul vine cu
instrumente practice: vânzări, psihologie și spirit antre-
prenorial.
Rezultatul este un mix între pragmatism și idealism,
un melanj care astăzi a devenit o subcultură la care au
aderat miliarde de oameni. Este pentru prima dată în is-
torie când cele două extreme, care de-a lungul timpului
au fost diametral opuse și în conflict, au fuzionat în acest
mod.
Partea și mai interesantă este că, de la bun început, în
conformitate cu spiritul antreprenorial american, rezul-
tatul fuziunii a fost gândit ca un produs care urma să fie
vândut doritorilor.
Dacă este să aruncăm o privire în trecut și să ținem
176
 DETOX SUFLETESC

cont de perioada și contextul în care se întâmplau aceste

evenimente, putem înțelege cu ușurință cui îi era adresat
produsul. Cumpărătorii erau oameni săraci, de condi-
ție socială cel mult medie, care își doreau din răsputeri
să reușească și să prospere. Pentru ca acest lucru să se
întâmple, aveau nevoie de educație care, din păcate, era
foarte scumpă pentru buzunarele lor. Între situația lor fi-
nanciară precară și statutul social la care doreau să ajungă
era o prăpastie foarte mare. Pentru a acoperi prăpastia,
era nevoie de un pod, de o scurtătură și, exact în acest
context, apariția cărților și a seminarelor de dezvoltare
personală a fost mână cerească.
Dacă primele cărți și seminare erau, în mod special,
adresate celor care căutau să se îmbogățească, pe măsură
ce societatea a devenit mai prosperă, și nevoile publicului
țintă s-au schimbat. Odată acoperite nevoile materiale,
care erau necesare pentru supraviețuire, era normal ca
omul să treacă la un alt nivel, cel al minții și al sufletului.
Astfel, pe lângă cele despre bani și bogăție, au început să
apară cărți dedicate și altor interese: spiritualitate, relații,
vorbit în public etc. Apoi, pe măsură ce tehnologia a fă-
cut posibilă apariția calculatoarelor și a internetului, iar
accesul la informație a devenit și mai facil, amploarea și
impactul fenomenului au crescut exponențial.
Astăzi, în categoria dezvoltării personale, se încadrea-
ză toate tehnicile și metodele alternative, indiferent de
subiectul lor, care au fost create în scopul autoajutorării.
Acoperind subiecte de interes real, atât în plan material,
177
TUKARAM

cât și spiritual, este o alternativă la învățământul clasic

care, din păcate, rămâne prins în cutuma acumulării de
informație inutilă.

Avantaje
1. Îl încurajează pe om să își depășească frica.
2. Este la îndemână, ușor de accesat. Oricine, indife-
rent de nivelul de înțelegere pe care îl are, poate să
intre în contact cu informații legate de subiectul de
care este interesat.
3. Costul este mult mai mic în comparație cu cel pe
care un om îl plătește pentru educația clasică.
4. Informațiile sunt în mare parte sintetizate, în con-
secință, atunci când omul cumpără o carte sau un
curs, economisește timp și energie.
5. Atinge subiecte de interes real pentru om – bani,
sănătate, relații, suflet – punându-i la dispoziție in-
formații pe care acesta le poate folosi pentru a-și
îmbunătăți înțelegerea și nivelul de trai.

Dezavantaje
1. Pornind de la rădăcinile creștine, promovează și în-
treține conflictul dintre bun și rău. Omul este încu-
rajat să discrimineze, să aleagă între pozitiv și nega-
tiv. În acest mod, poate avea senzația că schimbarea
și transformarea sunt unul și același lucru. Crezând
că este suficient să schimbi ceva negativ cu ceva po-
zitiv, omul rămâne prins în superficial.
178
 DETOX SUFLETESC

2. Într-o manieră cosmetizată, speculează frica omu-

lui și sentimentul de insuficiență al acestuia. Nu se
mai vorbește de păcat, de pedeapsă și de iad, ci des-
pre „nu ești îndeajuns, trebuie să faci ceva“. Omul
este direcționat către exterior unde trebuie să lup-
te și să facă eforturi pentru a obține rezultate care,
odată obținute, îi vor aduce liniștea și fericirea.
3. Încurajează în mod eronat acțiunea în privința stă-
rilor sufletești, sugerând că, prin voință și ambiție,
pot fi eliminate stările negative. Din nou, este vorba
despre lupta împotriva a ceea ce omului nu îi place
la el însuși, luptă care duce la depresie și epuizare.
4. Fiind un produs 100% american – societate ob-
sedată de cultul personalității – se pune accent în
mod excesiv pe dezvoltarea și consolidarea „Eului“.
Cu cât acesta este mai mare, cu atât omul poate
deveni mai de succes.
5. Concepute pentru a vinde, titlurile cărților și cur-
surilor sunt foarte apetisante. Acestea pot induce
în eroare, lăsând impresia că este suficient ca omul
să le parcurgă, pentru ca viața să i se schimbe. În
condițiile în care nu este suficient de matur și, deci,
nu poate face alegeri sănătoase, omul poate rămâne
prins în capcana iluziei schimbării de moment.
6. Cel mai mare risc este reprezentat de automedica-
ție. De cele mai multe ori, omul intră în contact cu
informația din dorința de a scăpa de suferință sau
de sentimentul de insuficiență. Autodidact, caută
179
TUKARAM

răspunsuri folosindu-se de aceeași minte care l-a

adus în punctul în care se află. Pas cu pas, pentru
că mintea este lacomă, se trezește prins în capcana
acumulării de informație și devine din ce în ce mai
confuz.
De aici și până la fanatism mai este un singur pas.
Mulți dintre adepții acestui curent cad în capcana asimi-
lării și repetării informației fără să o înțeleagă. Din acest
motiv, a apărut și sintagma „ești spălat pe creier“ adresată
celor care au rămas prinși în această capcană. Promova-
rea informației prin intermediul entuziasmului fals și al
pozitivismului intenționat duce cu gândul, mai degrabă,
la fanatismul religios specific membrilor unei secte decât
la oameni cu mintea întreagă.
Atunci când nu există nici discernământ și nici înțe-
legerea corectă a mecanismelor interne nu este formată,
informația devine otravă. De aceea, dezvoltarea perso-
nală nu trebuie sub nicio formă abordată exact în forma
în care a fost importată de peste ocean. Este nevoie ca
informația să fie adaptată la nevoile specifice ale indi-
vidului și nicidecum „înghițită“ așa cum este livrată de
către cei care o promovează.
La fel ca și în cazul celorlalte instrumente, dezvolta-
rea personală este de mare ajutor, condiția de bază fiind
discernământul. Omul trebuie să fie foarte atent la a nu fi
păcălit de lăcomia propriei minți și să testeze practic, pe
propria piele, orice informație citește și asimilează. Dacă
face acest lucru, singur sau apelând la ajutor specializat,
180
 DETOX SUFLETESC

poate să adapteze informația, fără riscuri, la nevoile per-

sonale și, în acest mod, să elimine riscurile.

4.5.3 Coaching
Este un subprodus al dezvoltării personale care a apă-
rut ca rezultat al dorinței de a obține rezultate concrete
într-o direcție specifică. La fel cum sunt specializările
pentru medicină, la fel este și coachingul pentru dezvol-
tarea personală. Rolul unui coach, antrenor mai exact,
este acela de a-l ajuta pe om să obțină rezultate în ceea ce
își propune să facă. În acest sens, antrenorul îi propune
clientului său, în funcție de necesitățile acestuia, un pro-
gram de urmat pe care îl supervizează, îl adaptează și îl
urmărește, astfel încât scopul să fie îndeplinit.
Singura problemă în legătură cu coachingul este că, la
fel ca și sursa din care provine, dezvoltarea personală, este
disponibil oricui. Atât timp cât poate plăti, oricine poate
deveni antrenor certificat. Problema reală este că, la fel ca
și în cazul învățământului clasic, mulți cred că, dacă au
obținut o diplomă sau un certificat, asta înseamnă și că
sunt experți în ceva.
În realitate, pentru a deveni cu adevărat antrenor, este
nevoie de mult studiu și foarte multă practică. Aceasta se
aplică oricărui domeniu, evident, dar este diferit în cazul
profesiilor care implică lucrul cu omul. Una este să studi-
ezi pentru a asambla o mașină și alta este să aprofundezi
înțelegerea minții omului.

181
TUKARAM

Nu este suficient ca o persoană să citească 3-4 cărți

sau să urmeze un curs de câteva săptămâni, pentru ca,
apoi, după ce a învățat anumite tehnici, să le recomande
altora ce să facă. Natura umană este foarte complexă, psi-
hicul uman este infinit și, în condițiile în care proaspătul
deținător de diplomă nu știe ce face, poate produce mai
multe daune decât ar crede.
Un tânăr ambițios, îndoctrinat cu perceptele dezvol-
tării personale, care vrea să facă bine altora, în condițiile
în care el personal nu a experimentat mare lucru în viață,
își va face, în primul rând, lui însuși mai mult rău decât
bine. Apoi, în cazul în care mândria, ambiția și entuzias-
mul prelevă asupra experienței, le va face rău și celor pe
care pretinde că îi ajută.
În timp ce psihologul are supervizare și ani de antre-
nament, un coach, în majoritatea cazurilor, are o practică
superficială.
De aceea, cea mai bună soluție, mai ales pentru un
începător, este să își aleagă un mentor și să practice con-
stant sub îndrumarea acestuia. Un mentor bun îl va ajuta
să se înțeleagă mai bine pe el însuși, să își rafineze prac-
tica și, astfel, să îi ajute în mod eficient pe cei care ajung
la el.

4.5.4 Detox sufletesc

Metoda în sine este o sinteză în care se regăsesc ele-
mente din tot ce am experimentat și testat de-a lungul

182
 DETOX SUFLETESC

timpului pe propria piele. Pe parcursul vieții, am testat și

verificat, prin practică și introspecție, aproape toate teh-
nicile și metodele care există pe piață, de la cele tradițio-
nale la cele contemporane.
În urma sintetizării acestor experiențe – lucru care s-a
întâmplat în ultimii cca. cinci ani – a rezultat o metodă
simplă, practică și foarte eficientă pe care astăzi o folo-
sesc pentru a-i ajuta pe cei care apelează la mine. În pri-
ma parte, este vorba despre „dezvățarea personală“, care
are rolul de a-l ajuta pe om să scape de programarea pro-
fundă la care a fost supus pe parcursul vieții. În a doua
parte, odată ce a trecut de programare, omul începe să își
construiască, în concordanță cu propria înțelegere, bazele
care îi permit să trăiască așa cum își dorește.
Este o punte care face conexiunea, dintre profan și
spiritual prin practică, experiență directă și înțelegere
personală dincolo de teorie. Pentru că este un instrument
flexibil, poate fi adaptat oricui, indiferent de nivelul de
educație, pregătire, statut, religie sau sex.

Dezavantaje
1. În primele etape, atunci când omul începe să intre
în contact direct, conștient cu ceea ce a ținut ascuns
până la acel moment, durerile sufletești pot fi foarte
mari. De aceea se și numește detox, pentru că ma-
nifestările sunt similare cu ceea ce experimentează
cineva atunci când trece printr-o perioadă de deto-
xifiere profundă a corpului.
183
 Reacțiile secundare pot fi de la stări de tristețe, agi-
tație, insomnie, furie și până la depresie profundă.
În aceeași măsură, din moment ce energia blocată
din corp începe să curgă, pot apărea și reacții fizice
ca fibrilație, tremur, transpirație sau stări de vomă.
2. Din motivele enumerate mai sus, accesul la pro-
gram este permis doar în urma unei evaluări din
care pot înțelege dacă omul este pregătit sau nu să
treacă prin program. Dacă nu a ajuns la un prag de
suferință suficient de intensă, care să îl facă să înțe-
leagă că nu există drum de întoarcere, atunci nu este
nimic de făcut.

Avantaje
1. Omul învață să gândească cu propria minte, să ob-
serve și să înțeleagă prin experiență directă ceea ce
se întâmplă în propria ființă.
2. Cu cât înțelege mai mult despre el însuși, cu atât
omul devine mai conștient de faptul că fericirea
stă în mod real în propriile mâini și de aici vine și
asumarea, în mod corect, fără victimizare, a respon-
sabilității.
3. Trecând dincolo de bun și rău, esența metodei este
practică. Trăind în minte, omul are nevoie de ex-
plicații teoretice care să îl ajute să înțeleagă bazele.
Totuși, explicațiile teoretice au doar rolul de ghid
temporar, fiind depășite atunci când nu mai sunt
necesare. Scopul este să lăsăm în urmă teoria și să
184
 DETOX SUFLETESC

pășim în existențial.
4. Se pune accent pe transformare, și nu pe schim-
bare. Transformarea, ca urmare a înțelegerii, este
profundă, benefică și de durată, în timp ce schim-
barea este superficială și, de obicei, limitată la ac-
țiuni menite să evite ceva ce nu îi place omului în
acel moment.
5. Omul are din ce în ce mai multă energie, o conse-
cință firească a faptului că a închis consumatorii:
preocupări, griji, stres, relații toxice etc.
6. Ca urmare a dispariției sentimentului de insufi-
ciență, omul devine încrezător în forțele proprii.
Acest lucru se manifestă prin faptul că are curaj să
ia decizii și să își asume consecințele lor, să facă
alegerile care i se potrivesc și, mai ales, să nu mai
accepte compromisuri.
7. Învață să accepte viața așa cum este, fără discrimi-
nare, fără judecată și să aibă încredere că tot ceea ce
i se întâmplă este spre binele său.

185
 Partea a II-a
Detox Sufletesc
 DETOX SUFLETESC

Cum a început

Povestea Detoxului a început acum cca. cinci ani când,

într-o dimineață, ieșind în fața casei, am constatat că îmi
dispăruse mașina. Fiind încă sub influența somnului, nu
am realizat ce se întâmplă. M-am întors în casă, iar după
încă zece minute, după ce mintea a început să funcți-
oneze, m-a cuprins panica. Am ieșit din nou în grabă
din casă, m-am dus spre locul unde știam că am parcat
mașina și, văzând că nu este, am înlemnit.
Am început să mă întreb dacă nu cumva greșeam că-
utând-o în acel loc în care știam că o lăsasem. M-am ui-
tat de-a lungul străzii, dar nu o vedeam nicăieri. Atunci,
în acea clipă, când am înțeles că dispariția era reală, am
înlemnit. Un milion de gânduri și de stări treceau prin
mintea mea, iar eu nu puteam reacționa în niciun fel.
Eram blocat în mijlocul străzii, cu lacrimi de furie și ne-
putință curgând pe obraji, incapabil să mă mișc.
187
TUKARAM

„Exact asta îmi mai trebuia“, am gândit în acel mo-

ment. „Nu este de ajuns că sunt la pământ deja, mai era
nevoie de asta.“
Situația în care mă aflam de ceva vreme nu era deloc
una plăcută. Sentimental, eram răvășit pentru că tocmai
se terminase o relație. Profesional, nu aveam nicio direc-
ție. Financiar, era un dezastru. Trăiam de pe o zi pe alta,
căutând soluții să supraviețuiesc. Abia aveam bani să îmi
procur de mâncare, ce să mai spun de plata chiriei și a
facturilor.
Practic, eram la pământ pe toate planurile, nu vedeam
nicio ieșire și, colac peste pupăză, s-a întâmplat treaba cu
mașina. La acea vreme, dacă parcai pe locul cuiva, pro-
prietarul locului putea sesiza poliția care venea și ridica
mașina. Evident, pentru a reintra în posesia ei, trebuia
plătită o amendă, echivalentul a 150 de euro.
Îți poți da seama cât de frustrantă era situația. În con-
dițiile în care eu nu aveam nici măcar bani de mânca-
re, acum trebuia să plătesc o amendă. Banii pentru plata
amenzii, apropo, erau și echivalentul sumei cu care mi-aș
fi putut plăti chiria. Plata chiriei se apropia și ea, eu nu
aveam banii și, dacă nu făceam rost de ei, trebuia să plec.
Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel.
În acest minunat context, mă aflam în mijlocul stră-
zii, plângeam de nervi și încercam să mă potolesc, blocat
între tendințele minții. În acele câteva momente în care
eram tras de către minte ba la stânga, ba la dreapta, s-a
întâmplat ceva extraordinar care a declanșat un lanț de
188
 DETOX SUFLETESC

evenimente favorabile. Stând în mijlocul străzii, tremu-

rând de furie, aveam două posibilități. Fie să îl găsesc pe
responsabil, pe cel care a făcut denunțul, și să mă răzbun
pe el, fie să accept situația așa cum era.
În mintea mea se ducea o luptă infernală.
Pe de o parte, dorința de răzbunare era foarte puterni-
că și mă împingea să acționez. Pe de altă parte, era ceva
ce îmi spunea să mă liniștesc și să accept situația pentru
că răul este deja făcut. Din fericire, s-a întâmplat a doua
variantă. Spun „întâmplat“ pentru că așa a fost. Eu nu am
făcut nimic, nu am ales să nu fac ceva, ci, pur și simplu,
starea de acceptare a preluat controlul, iar eu m-am trezit
în mijlocul ei. Nu era pentru prima dată când mă întâl-
neam cu o astfel de experiență, însă aceasta a fost cea mai
clară dintre ele.
Atunci s-a petrecut acel ceva: mintea s-a liniștit. A
dispărut ca și cum nu ar fi fost, lăsând locul liniștii. Furia
s-a topit și dorința de răzbunare odată cu ea. Era liniște și
atât. Nu era resemnare și renunțare, pur și simplu, era li-
niște. Înțelegeam perfect situația, totul era foarte clar. Si-
tuația în care mă aflam nu mai era o problemă, iar faptul
că puteam să rămân în stradă nici atât. Știam că mă voi
descurca, că voi găsi rezolvarea cumva, dar toate acestea
nu mai aveau importanță.
Întrebarea care mi-a apărut în minte a fost: „Cum am
ajuns aici?“
Aceasta a fost întrebarea care a declanșat procesul
prin care am trecut în ultimii ani și prin care trec și as-
189
TUKARAM

tăzi. Atunci am realizat că, până în acea clipă, prin cău-

tările mele doar am zgâriat suprafața. Eram plin de cu-
noaștere teoretică, știam foarte multe, dar nimic nu era
cu adevărat folositor. Mi-am dat seama că, din această
căutare, care dura deja de peste 30 de ani, lipsea cea mai
importantă componentă: practica.
Mă simțeam ca și cum aș fi scos capul din nisip și
vedeam lumea pentru prima oară. Dacă stau bine și mă
gândesc, chiar așa a și fost. Trăisem într-o cușcă căre-
ia nu-i văzusem gratiile până în acea clipă. Chiar dacă
vedeam clar că încă mai eram închis în ea, cel mai im-
portant lucru se petrecuse deja: vedeam gratiile și îmi
doream să scap de ele. Nu aveam nici cea mai vagă idee
despre ce mă aștepta, dar nu mai avea nicio importanță.
Eram dispus să plătesc prețul, oricare ar fi fost el.
După ce am rezolvat situația cu mașina, apelând la
fosta mea iubită pentru un împrumut, am rămas în li-
niște timp de câteva zile, încercând să dau un răspuns
întrebării care îmi poposise în minte. Încercând să înțe-
leg care erau cauzele și rădăcinile problemelor prin care
treceam, mi-am dat seama că fac aceeași greșeală pe care
am făcut-o toată viața: rămân prins în teorie.
Adică încercam să rezolv lucrurile cu același tip de
minte cu care au fost create. Căutam răspunsuri teoretice,
superficiale la ceva ce avea rădăcini foarte vechi și adânci.
Era cât se putea de evident că o astfel de abordare ar fi
adus aceleași rezultate.
Atunci am decis să schimb radical lucrurile, punân-
190
 DETOX SUFLETESC

du-mă în situații care să mă provoace și să scoată din

mine toți balaurii. Am decis să fac exact opusul la ceea
ce am făcut toată viața. În loc să fug sau să lupt cu ceea
ce mi-ar fi apărut în cale și să caut explicații teoretice, de
această dată, intenționam să las practica să vorbească.
Din acel moment, a început călătoria. Aveam deja ex-
periențele trecute, nu rămânea decât să pătrund în ele
în mod conștient și să înțeleg ce s-a întâmplat. Așadar,
m-am pus în mod intenționat în situații care să mă pro-
voace și să scoată la suprafață toate condiționările care
existau în mine.
Am făcut greșeli după greșeli până am înțeles de ce le
fac. Am stat fără bani, trăind de pe o zi pe alta, pentru a
înțelege care este legătura dintre frica de moarte, dorința
de a supraviețui și compromisurile pe care le făceam. În
acest fel, am învățat despre mecanismele minții și modul
în care aceasta mă manipula. Am învățat cum e să trăiești
în siguranță în nesiguranță și cum să am încredere că
totul este spre binele meu. Am descoperit cât de atașat
eram de informație și cât de nocivă era dependența de
părerea celorlalți.
Prin practică, viața a devenit o binecuvântare. Mai
bine zis, binecuvântarea era deja prezentă, dar nu pu-
tea să intre din cauza zidurilor pe care mintea mea le
ridicase în jurul meu. Odată dărâmate zidurile, am lăsat
natura să își urmeze cursul, iar tot ce se întâmplă astăzi
se întâmplă.
Nu este niciun efort, nicio grijă, niciun motiv de stres.
191
TUKARAM

Totul este luat așa cum vine, indiferent de forma sub care
se prezintă. Asta nu înseamnă că m-am ascuns în vârf de
munte, ba dimpotrivă. Viața de zi cu zi îmi oferă nenu-
mărate prilejuri să văd ce a rămas necurățat, unde anume
mai am de lucru. Facturile vin în continuare și trebuie
plătite, corpul are nevoile sale, dar totul este făcut din
liniște, dintr-o stare de relaxare și acceptare continuă.
Atunci când cei din jurul meu, apropiați mie, au înce-
put să mă întrebe cum și ce am făcut, am pus cap la cap
informațiile și am creat un program online. Ulterior, am
utilizat programul pentru a-i ajuta să treacă prin același
proces, iar rezultatele sunt excelente.
După toți acești ani, în care am lucrat intens cu mine
și cu alte sute de oameni, cerința de a scrie această carte a
venit la fel de natural. Este doar un rezultat al procesului
prin care am trecut și o nevoie care se cere acoperită. Am
repetat atât de mult aceleași lucruri, încât, la un moment
dat, m-am întrebat cum să fac să reduc efortul. Cum se
spune, dacă vrei să găsești cea mai scurtă și mai eficientă
cale, dă problema spre rezolvare unui leneș și acesta va
găsi soluția ideală. Așa mi-a venit ideea să scriu această
carte în care am pus toate informațiile despre modul în
care se desfășoară procesul de detox.
Așadar, în ceea ce urmează, voi descrie procesul pas
cu pas. Din păcate, din motive de siguranță, nu voi putea
detalia și temele care apar în programul online. Am mo-
tive întemeiate să fac acest lucru, te asigur. Voi încerca,
totuși, să descriu procesul cât de detaliat pot, astfel încât,
192
dacă ai un nivel de înțelegere suficient de mare, să poți
pune în practică singur.
În aceeași măsură, trebuie să te avertizez că nu este o
muncă deloc ușoară și că este nevoie de îndrumare. Fără
cineva care să te ghideze, este aproape imposibil să te
menții pe cale.
Dacă intuiția ta este deasupra minții, atunci indica-
țiile îți pot fi suficiente, dacă nu, îți recomand să nu faci
nimic de capul tău. Mintea este un hățiș imens de infor-
mații în care te poți rătăci cu mare ușurință, iar riscurile
sunt foarte mari.
Acestea fiind spuse, să trecem la a vorbi despre ce în-
seamnă procesul în sine.
TUKARAM

1. Introducere în Detox

După cum spunea Buddha, există patru tipuri de cai.

Primul tip este cel mai încăpățânat dintre toți. Se mișcă
doar dacă este bătut până la sânge și, chiar și atunci, pre-
feră să moară decât să se pună în mișcare. Al doilea tip
este cel care se pune în mișcare doar bătut.
Al treilea, cel care pornește la drum dacă simte chiar
și cea mai ușoară atingere a cravașei și, în cele din urmă,
al patrulea, cel care, doar văzând umbra cravașei, deja este
departe.
Oamenii nu sunt diferiți de cai în ceea ce privește
comportamentul în fața schimbării. Unii preferă să moa-
ră în suferință decât să schimbe ceva, în timp ce alții,
imediat ce simt durere, se întreabă de unde vine și caută
să o elimine.
194
 DETOX SUFLETESC

Cu toții trecem prin același proces, iar singura dife-

rență este dată de modul în care învățăm sau nu să nu
mai opunem rezistență. Aici intervine însăși Existența
care, prin mii și mii de căi, încearcă să ne arate calea cea
mai simplă.
Mama-Natură are un mod foarte direct de a ne indica­
unde și la ce avem de lucrat, fără îndoială. Când cerem li-
niște, ne pune în mijlocul zgomotului. Când cerem pace,
ne arată conflictele. Când cerem odihnă, ne dă de lucru.
Ce vrea să ne spună, de fapt? Că ceea ce cauți se află în
mijlocul a ceea ce refuzi. Cu cât te încăpățânezi mai tare,
cu atât loviturile vor fi mai puternice. Cu cât accepți mai
repede, cu atât viața devine mai liniștită. Chiar dacă pare
ciudat, totul vine dintr-o mare iubire.
Pentru că ne iubește, Mama-Natură folosește toate
mijloacele și metodele necesare pentru ca noi să deschi-
dem ochii și să învățăm să acceptăm realitatea așa cum
este. Folosindu-se de propriile noastre greșeli, ne arată
constant, prin intermediul oamenilor și situațiilor, unde
avem de lucrat.
Esența tuturor experiențelor este acceptarea necondi-
ționată a tot ceea ce se întâmplă. Din momentul în care
ai ajuns în punctul în care „Facă-se voia Ta!“ devine un
mod de viață, totul devine ușor și simplu. Da, trecutul
există și va veni uneori precum o furtună, provocând va-
luri imense de praf, dar, dacă înțelegi că acestea sunt doar
efecte ale ignoranței trecute, le lași să treacă.
După furtună, praful se așază, iar înțelegerea apărută
195
TUKARAM

în urma observării furtunii va deveni din ce în ce mai

profundă. În acest proces al observării fără discriminare
a trecutului, vine vremea când înțelegi că, în mijlocul fur-
tunii, oricât de aprigă ar fi ea, este o oază de liniște.
În mod obișnuit, pentru că a fost învățat să lupte și
să alerge după himere, omul nu știe ce este liniștea. O
vânează prin intermediul dorințelor, având convingerea
că, dacă și le îndeplinește, undeva, la capătul lor, se va afla
liniștea.
Imaginează-ți o tornadă care, în drumul ei, distru-
ge tot, ridicând obiectele pe care le întâlnește pe drum.
Printre aceste obiecte se află și omul care, purtat de vânt,
încearcă să prindă din zbor lucrurile care îi atrag atenția
în timp ce zboară. Evident, fiind prins de curentul de aer
exterior, orbit de praf și de lucrurile care dau peste el, îi
va fi foarte greu, imposibil chiar, să poată prinde ceva și,
mai ales, să rămână liniștit.
În schimb, dacă ar privi mai bine, ar putea observa că,
în ciuda agitației externe, în mijlocul tornadei este liniște.
Chiar în centrul acesteia nu există agitație, iar dacă omul
se așază în centru, poate întinde mâna după orice doreș-
te, fără să fie tulburat de nimic.
Din păcate, pentru că educația este orientată spre ex-
terior, spre a dobândi, spre suferință și preocupare conti-
nuă, omului îi este foarte greu să creadă că, dacă întâi se
liniștește, poate obține orice dorește. Dacă toată lumea
face la fel, evident, va face și el. Este nevoie de inteligen-
ță, de un foarte mare curaj și foarte multă hotărâre, în
196
 DETOX SUFLETESC

primul rând, pentru a pune la îndoială ce fac toți ceilalți

și, în al doilea rând, pentru a-ți urma propria intuiție.
De unde vine liniștea?
Mai degrabă, am putea vorbi despre ce provoacă agi-
tație decât despre de unde vine liniștea. Agitația vine din
trecut, acolo unde se află toate condiționările moștenite
de generațiile anterioare. Cât timp există un trecut, va
exista un viitor. Pentru a găsi liniștea, este necesar ca ata-
șamentul de memoria colectivă și personală să dispară.
Nu înseamnă că omul nu își va mai aduce aminte ni-
mic, ci doar că trecutul nu va mai avea putere asupra sa.
Va vedea amintirea, dar nu va mai exista identificarea cu
povestea trecută. Cum facem să se întâmple această mi-
nune?
Acesta este procesul de detox care, așa cum spuneam,
întâi te ajută să rupi relația cu trecutul, pentru ca, apoi, să
înveți să trăiești pe propriile picioare, proces pe care îl voi
descrie în ceea ce urmează.

1.1 Recomandări iniţiale

1.1.1 Ai nevoie de un ghid – Obligatoriu,
non-negociabil
Din dorința de a demonstra că putem sau pentru a
evita criticile și judecata, avem tendința de a face lucru-
rile singuri. În viața de toate zilele, unde facem lucruri
în exterior, această abordare poate funcționa, dar atunci
197
TUKARAM

când vine vorba de lumea interioară, este complet con-

traindicată.
Dacă te întrebi cum ai ajuns aici, în situația în care te
afli, răspunsul este foarte simplu: ai făcut de capul tău,
exact așa cum a vrut mintea ta. În acest context, întreba-
rea care se naște natural este: vrei să repeți aceeași istorie?
Sper că nu.
Înainte de orice, trebuie să îți fie clar că mintea este
un mecanism extrem de subtil și rafinat, cu un potențial
imens și cu o capacitate infinită de a modifica realitatea
în fiecare secundă. Dacă, în ignoranța ta, crezi că poți să
o depășești, dă-mi voie să îți spun că îți supraestimezi
posibilitățile.
După cum bine știi, nicio problemă nu poate fi rezol-
vată cu aceeași minte cu care a fost creată și acesta este
motivul pentru care recomand să nu faci acest drum de
unul singur. Din moment ce tu ești mintea, cum crezi că
ai putea să ieși din ea fără ajutor? Mândria este păcatul
capital, iar greșelile pe care le poți face pe parcurs te pot
costa enorm.
Nu spun aceste lucruri pentru că vreau să te sperii,
departe de mine acest gând. Le spun pentru că am fost
la un pas de nebunie, pe care am evitat-o în ultima clipă.
În imensa mea ignoranță, mă credeam foarte inteligent
până când, într-o bună zi, am avut senzația că îmi pierd
mințile și că ar fi mai indicat să îmi pun capăt zilelor.
Din fericire, cu ultima fărâmă de luciditate rămasă,
am renunțat conștient la orice urmă de mândrie. În acea
198
 DETOX SUFLETESC

clipă, prin smerenie, am înțeles cât de puternică este

mintea și cât de stupide au fost încercările de a o cuceri.
De aceea, îți recomand cu toată inima să lași deoparte
orice tendință egotică de a face lucrurile de capul tău și
să găsești pe cineva care te poate ajuta să ieși din cercul
în care te afli.

1.1.2 Drum cu sens unic

Este important să știi că, din secunda în care ai decis
să te ocupi de tine, nu mai există cale de întoarcere. Pe
măsură ce vei înainta, vor exista multe momente în care
îți vei dori să renunți și să te întorci de unde ai plecat, dar
acest lucru nu mai este posibil. Așa cum nu este posibil să
te reîntorci în copilărie, unde nu aveai nicio responsabili-
tate, așa nu mai este posibil să oprești procesul.
Chiar dacă vei decide logic că nu vrei să mai ai de-a
face cu el, lucrurile, odată puse în mișcare, vor continua
să evolueze. De aceea, recomand cu toată tăria să te gân-
dești bine la decizia pe care urmează să o iei.
Dacă nu ești dispus să pășești mai departe, oprește-te
aici. Dacă, în schimb, consideri că, într-adevăr, ți-a ajuns
suferința la os, atunci pășește cu încredere. Te asigur că
nu ai nimic de pierdut, ci doar de câștigat.

1.1.3 Conservă energia

De multe ori, din dorința de a ne lăuda, de a trage
atenția sau de a impresiona, începem să vorbim despre
199
TUKARAM

ce ni se întâmplă sau să arătăm ceea ce facem. Postările

în spațiul virtual, de exemplu, arată cât se poate de clar
această tendință. În încercarea de a fugi de singurătate
și de presiunea milioanelor de gânduri care ne trec prin
cap, ne hrănim cu reacțiile celorlalți. În acest mod, avem
senzația, iluzorie, evident, că nu suntem singuri. Acest
tip de comportament este la fel cu o pilulă: ameliorează
temporar durerea, dar nu elimină cauza.
Problema este că, prin intermediul acestor acțiuni,
fără să ne dăm seama, pierdem cantități uriașe de energie.
Rămânem conectați non-stop la exterior, așteptând de la
ceilalți să ne valideze existența, pierdem contactul cu noi
înșine, ceea ce duce iremediabil la și mai multă suferință.
De aceea, este extrem de important să reducem în
mod conștient acest consum pe perioada procesului de
detox. Acest proces de regăsire este unul intim, strict
personal, care ne privește doar pe noi înșine.
Aceasta presupune ca, în intervalul în care lucrezi cu
tine, să încetezi să mai cauți răspunsuri și validare din
afară. Evită să împărtășești ceea ce ți se întâmplă, să po-
vestești despre ceea ce descoperi și, mai ales, să pui între-
bări celor care nu pot înțelege prin ce treci. Atunci când
vei avea aceste tendințe, adu-ți aminte un singur lucru:
nu vei primi ajutor, ci păreri și sfaturi.
Cei care te vor asculta vor crede că știu prin ce treci și
își vor da cu părerea despre ceea ce urmează să faci. Cu
toții sunt experți în viețile altora, dar nu într-a lor. Ce pot
să îți spun este că nimeni nu poate înțelege mai bine ca
200
 DETOX SUFLETESC

tine ceea ce se întâmplă în propria ființă.

Chiar dacă este nevoie de un pic de timp, curând se
vor naște încrederea și curajul de a-ți urma intuiția și de
a face ce este bine pentru tine. Până atunci, este bine să
nu împărtășești nimănui ceea ce faci.

1.1.4 Graba strică treaba

Atunci când durerea iese la suprafață, prima reacție
a minții va fi ori de luptă, ori de fugă. Ori va încerca să
o evite, ignorând-o, ori va încerca să facă ceva, o acțiune
oarecare, pentru a o îndepărta.
În ambele cazuri, ce își va dori cu ardoare va fi să gră-
bească procesul, să grăbească lucrurile pentru ca suferința
să treacă mai repede. Graba și lăcomia sunt parte din na-
tura ei, iar dacă îi dai crezare, vei continua să repeți istoria.
Ce trebuie să știi este că, dacă pentru minte există
timp, pentru suflet, nu. Mintea este timp, trăiește în timp
și tot ce face este măsurat în timp. Sufletul, în schimb, este
dincolo de această noțiune. Pentru vindecare, este nevoie
de atât timp cât este necesar, indiferent cât ar dura.
Cu cât vei încerca să grăbești lucrurile, cu atât va dura
mai mult. Cu cât vei încerca să scurtezi drumul, cu atât
acesta va fi mai lung. Scurtăturile sunt întotdeauna va-
labile doar pentru cei care cunosc foarte bine drumul.
Cei care nu îl cunosc, dar încearcă să îl scurteze, nu fac
altceva decât să se rătăcească.
Paradoxul este că, atunci când încetezi să te mai gră-

201
TUKARAM

bești și iei lucrurile așa cum sunt, toate vin la vremea po-
trivită, nici mai devreme, nici mai târziu. Este necesar să
fii conștient că șabloanele formate în zeci de ani nu pot
fi demontate cu grabă. Fiind vorba despre un mecanism
foarte fin, trebuie atenție și răbdare. Cu cât înțelegi mai
repede acest lucru, cu atât drumul va fi mai lin.

1.1.5 Încetează să mai aduci gunoi în casă

Atunci când doare, căutăm explicații în exterior, ni-
ciodată în interior. Citim, ascultăm, ne informăm, facem
cursuri, punem întrebări în speranța că vom găsi acea
cheie care să ne ajute să scăpăm de suferință. Pe măsură
ce adunăm informație, constatăm că, de la o zi la alta, de-
venim din ce în ce mai confuzi. Toată informația adunată
devine o mare movilă de gunoi care doar încurcă.
Dacă, într-un târziu, ajungem la înțelegerea că nicio
carte și niciun curs nu va reuși să ne ofere ceea ce căutăm,
atunci suntem pe drumul cel bun. De aceea, în perioada
detoxului, este indicat să încetezi să mai introduci infor-
mații inutile în memorie. Dacă ai transpune pe hârtie in-
formația pe care ai adunat-o de-a lungul anilor, ai umple
cu ușurință o întreagă bibliotecă. Cu toate acestea, știința
acumulată nu te ajută deloc să fii fericit, nu-i așa? De ce?
Pentru că este adunată fără criteriu, haotic și parțial.
E timpul să faci ordine, iar pentru acest lucru este ne-
cesar să te oprești din a mai acumula. Procesul de detox
este unul de dezvăț, nu de învăț. Pe măsură ce înaintezi,
202
 DETOX SUFLETESC

informațiile vor fi puse în ordine, vor căpăta sens și abia

atunci le vei înțelege utilitatea. După ce faci ordine în
propria casă, poți acumula din nou cât dorești, însă, până
atunci, e indicat să pui stop.
Stai fără grijă, lumea nu se va schimba pentru că nu
mai acumulezi o perioadă, însă înțelegerea ta, cu siguran-
ță, da. Cu cât aceasta va crește, cu atât va fi mai ușor să
simplifici lucrurile și să vezi rostul tuturor informațiilor
și a conexiunilor dintre ele.

1.1.6 Uită de așteptări

Mulți dintre cei care au intrat în program au întâm-
pinat greutăți din cauza așteptărilor. În baza a ceea ce
știau și din dorința de a scăpa mai repede de suferință,
și-au creat tot felul de scenarii în legătură cu ceea ce se
va întâmpla.
Bineînțeles, niciuna dintre aceste așteptări nu a fost
îndeplinită, ba dimpotrivă, și așa au început să apară
frustrări. Mai târziu, atunci când le-am recomandat să
reia programul, au înțeles cât de multe piedici și-au pus
singuri și cât de mult au lungit drumul. În această pri-
vință, lucrurile sunt foarte simple: uită tot ce știi și fii
prezent! Pune în practică fără nicio așteptare și restul
vine de la sine.

1.1.7 Efecte secundare

După cum bine știi, o consecință a procesului de de-
203
TUKARAM

tox sunt efectele secundare. La fel cum în detoxul fizic

avem senzații și stări neplăcute care apar ca urmare a dis-
locării toxinelor, așa se întâmplă și în cazul celui sufletesc.
Este natural să fie așa, din moment ce, în interior, atât la
nivel psihic, cât și fizic, sunt depozitate o multitudine de
informații nocive.
Nu este obligatoriu ca ele să apară, dar este foarte pro-
babil. Din experiența de până acum, pot spune că nu am
întâlnit niciun caz în care omul să nu fi manifestat cel
puțin o parte dintre ele.
Acestea pot fi:
Interne
– stări de nervozitate excesivă, frustrare, anxietate, ne-
linişte
– confuzie generalizată
– sentimentul de pierdere a identităţii
– tristețe, plâns fără motiv
– senzație de singurătate accentuată, abandon
– insomnie şi vise agitate
– răceală, frisoane, dureri de cap, amețeli ușoare etc.
Externe
– modificarea relațiilor cu familia de proveniență, de
obicei, nu în bine
– în cuplu – distanțare, reproșuri, certuri
– răcirea relațiilor cu prieteni vechi.
Atunci când acestea se întâmplă, este semn că se în-
tâmplă „exorcizarea“, deci ești pe drumul cel bun.

204
 DETOX SUFLETESC

2. Zombism și Conștientizare

2.1 Zombism
Cred că ai urmărit cel puțin un film de groază în care
apar acești vestiți zombi sau măcar ai auzit de ei. Așa
cum sunt creionați în filme, sunt corpuri decedate care, în
anumite condiții, ies din mormânt și se reîntorc printre
cei vii. Evident, nu mai au nici memorie și nici identitate.
Singurul scop este să își potolească foamea, hrănindu-se
cu cei vii care, la rândul lor, se transformă în zombi după
ce au fost mușcați. Se mișcă doar în turmă și distrug tot
ce este omenesc în calea lor.
De unde crezi că s-au inspirat autorii care au inventat
această creatură? Evident, din realitate. Zombi nu există
doar în filme, ci sunt peste tot.
Zombi este omul care trăiește în iluzie, în închisoa-
205
TUKARAM

rea ideilor și convingerilor împrumutate, moștenite prin

educație, pe care le crede reale. Nu numai că le crede rea-
le, dar le și apără cu înverșunare și agresivitate ori de câte
ori cineva din exterior i le pune la îndoială. Existența sa
este definită de suferința constantă, generată de ignoran-
ța în care trăiește. Are senzația de „eu“, dar nu există ca
individ de sine stătător. Ce știe despre „eu“ este în totali-
tate împrumutat de la părinți, educatori și din social.
Este adeptul și promotorul a ceea ce a fost învățat să
creadă că este important: tradițiile, religia formală, fami-
lia tradițională, căsătoria, banii, statutul social etc.
Este doar o replică fidelă, un ecou al celor pe care
i-a considerat autorități, pe care i-a urmat și îi urmea-
ză necondiționat. A preluat memele și le transmite mai
departe fără să își pună întrebarea dacă sunt sau nu în
folosul său.
Principiile și regulile, împrumutate și ele, sunt foar-
te importante, fără ele nu ar putea trăi. Din acest motiv,
urmează regulile, ține cu dinții de imaginea sa în fața
celorlalți, ascultă de părerile din exterior, încearcă să se
adapteze pentru a nu fi dat deoparte, căutând tot timpul
să fie pe plac tuturor. Evident, „știind“ totul despre cum
ar trebui să fie lucrurile, va judeca și va critica orice este
diferit, într-o manieră foarte agresivă.
Pentru că trăiește din memorie, nu știe să acționeze, ci
doar să reacționeze. Toate reacțiile vin din teama care stă
la baza existenței sale și se regăsește în tot ceea ce face.
Trăiește permanent în îngrijorare și preocupare, victimi-
206
 DETOX SUFLETESC

zându-se sau agresându-i pe cei din jurul său.

Comportamentul său, dictat de frica de a nu supra-
viețui, este similar cu cel al lăcustei: consum și distrugere.
Este clientul ideal pentru orice campanie de mar-
keting, pentru orice produs pe care magazinele îl expun
pe rafturi. Cândva, oferta era dictată de cerere. Astăzi,
pentru prima dată în istoria lumii, lucrurile stau invers.
Cererea este depășită de ofertă, iar omul-zombi, care tră-
iește în frică, cumpără din lăcomie doar pentru a-și aco-
peri golul sufletesc.
Poți vedea o fațetă a fricii manifestate sub forma lăco-
miei în preajma sărbătorilor tradiționale când magazine-
le sunt practic golite de produse. Dacă intri în supermar-
ket în aceste perioade și privești în jurul tău, ai senzația
că vine sfârșitul lumii. Toată această tevatură doar pentru
2-3 zile, pentru ca, apoi, lucrurile să revină la normal.
Tot o consecință a fricii este violența pe care o vezi
peste tot în jur, de la furia domestică și până la manifes-
tațiile de stradă. Frica acumulată trebuie să iasă cumva,
trebuie să găsească o supapă prin care să se manifeste.
Omul-zombi va da întotdeauna vina pe ceva sau pe cine-
va pentru frica sa, pentru neajunsurile și nemulțumirile
sale. Dacă nu este fericit, este altcineva responsabil: gu-
vernul, corporațiile, conspiratorii mondiali, soțul sau so-
ția, copiii sau vecinii. Pentru că frica este otravă, pe unde
trece, creează doar probleme, chiar dacă are senzația că
face bine. Binele pe care îl face vine din dorința de a-i fi
recunoscute meritele, de a fi lăudat, premiat, apreciat sau
207
TUKARAM

de a primi un loc în rai.

Cum ar putea un om infectat cu virusul fricii să îi aju-
te pe ceilalți? Evident că tot ce va face va fi să împrăștie
virusul și, mai mult, o va face în mod inconștient, pentru
că nici măcar nu știe că este infectat. Uitându-se la cei
din jurul său unde a văzut că toți fac la fel, a trăit cu
convingerea că este sănătos fără niciun semn de îndoială.
Dacă toată lumea bea otravă, pare natural să faci la fel.
Prins în iluzia ideilor de „bine“ și „corect“, votează cu
cine trebuie, cumpără ce trebuie, respectă tradițiile și e
capabil chiar să și ucidă în numele principiilor și convin-
gerilor sale, fie că e vorba de politică, fie de religie.
Din fericire, pentru unii oameni, lucrurile se schimbă
la un moment dat. Se întâmplă ceva – de la divorț la
moartea cuiva, de la boală la pierderea a tot ce era con-
siderat important – care duce la producerea unei fisuri.
Această fisură este primul pas spre trezirea din somn.
Este prima licărire de lumină pentru omul-zombi
care a trăit în întuneric până în acel moment. În imensa
ei iubire, Existența decide că a sosit momentul să deschi-
dă ochii și îl lovește cu propriile arme. Ceea ce consideră
important – familie, bani, copii, statut etc. – îi sunt luate,
pe rând sau toate odată, pentru a-l ajuta să se trezească.
Pentru unii, șocurile sunt puternice, pentru alții, mai
ușoare, asta depinde doar de rezistența pe care omul a
depus-o până la acel moment. Cu cât rezistența a fost
mai mare, cu atât este mai dureros.
Acest proces se desfășoară în câteva etape, fiecare
208
 DETOX SUFLETESC

dintre ele extinzându-se în timp atât cât este necesar ca

omul să înțeleagă. Cu cât înțelege mai repede, cu atât
timpul este mai scurt.

2.1.1 Acumulare
În această etapă, tânărul adult abia trecut de adoles-
cență, pornind de la educația standard, începe – de bu-
năvoie sau împins de la spate – să transpună în realitate
ceea ce i-a fost implementat în sistem. Pe primul loc va fi
acumularea de tip material care, începând de la aspectul
fizic, se va extinde ulterior asupra bunurilor exterioare:
mașină, casă etc.
Din cauza educației, unii oameni rămân prizonieri în
această buclă toată viața. Prinși în iluzia că statutul social
și bunurile acumulate le vor oferi siguranța de care au
nevoie pentru a trăi, vor munci toată viața pentru a adu-
na lucruri, diplome și funcții. Consecința acestui efort va
fi ori victimizarea (vai, ce mult muncesc și nu primesc
aprecierea pe care o merit!), ori vor poza în eroi mândri
de reușitele lor (am, dețin, sunt cineva, laudă-mă, merit
aplauze). În ambele cazuri, este vorba despre mândrie și
dorința profundă de a primi atenția celor din jur.
Consumul excesiv și agresivitatea sunt cuvintele-cheie în
această etapă. Totul se face cu mult efort, cu stres, în conflict
și în competiție cu ceilalți. Ideea generală este că, doar dacă
lupți și te sacrifici, poți obține ceva în această viață.
209
TUKARAM

2.1.2 Stabilizare
A doua etapă este cea a stabilizării, în care lucrurile se
vor îndrepta spre transmiterea moștenirii. Dacă, în pri-
ma etapă, „să am“ se referea preponderent la material și
statut, acum, acest verb este transferat și asupra căsătoriei
și familiei.
După ce și-a încropit o bază, omul va dori să aibă un
partener de drum cu care, eventual, să poată avea copii. În
cele mai multe dintre cazuri, căsătoria este un act egoist
prin intermediul căruia fiecare dintre cei doi își maschea-
ză frica de a nu rămâne singur.
Ca o paranteză, tot ritualul – logodnă, căsătorie, copii,
casă, bunuri etc. – nu este altceva decât o piesă de teatru
menită să ascundă frica de singurătate. Este acceptabil ca
singurătatea să fie împărțită la doi, fiecare cu a sa, dar îm-
preună, însă este foarte straniu ca o persoană să se poate
simți bine singur. Pentru mintea socială, a rămâne singur
înseamnă ori că ești defect, că ceva nu este în regulă cu
tine, ori că ești călugăr.
Extrem de rare sunt, din păcate, cazurile în care doi
oameni conștienți, indivizi de sine stătători, decid să
pună bazele unei familii și să crească împreună. În acest
caz, scopul nu este de a avea o familie, ci de a evolua îm-
preună. Consecința acestei decizii este o familie în care
se vor naște sau nu copii, la fel, în baza unei decizii con-
știente.
Într-o astfel de uniune, copiii nu se vor naște din în-
210
 DETOX SUFLETESC

tâmplare­. Nu vor apărea pentru că așa face toată lumea,

ca să le fie pasată moștenirea sau pentru că părinții se
tem că nu va avea cine să le dea o cană cu apă la bătrânețe
sau cine să le pună flori la mormânt. Venirea lor pe lume
este decisă conștient, iar creșterea și educarea lor se va
produce în același mod.
Drept urmare, copiii vor fi și ei indivizi de sine stătă-
tori care vor simți, gândi și acționa în conformitate cu ei
înșiși, nu cu spiritul de turmă. În mod natural, doi oameni
conștienți nu vor avea nevoie de binecuvântarea bisericii
sau a instituțiilor statului pentru a trăi liniștiți și fericiți.
Încheiată paranteza, această perioadă a stabilizării
este dedicată consolidării poziției pe planurile conside-
rate importante: fizic, financiar, relații și statut.
În majoritatea cazurilor, în mod inconștient, va repro-
duce­cam aceleași lucruri pe care le-a văzut în familie.
Pentru că rădăcinile sunt toxice, iar el nu știe cine este,
cele patru dimensiuni ale vieții sale nu vor fi niciodată
în echilibru. Va avea bani, dar nu va avea o relație armo-
nioasă cu familia; va avea prieteni, dar nu va avea bani;
va avea și bani, și prieteni, dar va fi singur; va avea bani,
parteneră, familie și prieteni, dar va fi prea stresat din
cauza muncii și așa mai departe. Oricât ar încerca să le
echilibreze, va lipsi ceva.
Din acest motiv, în funcție de tipul de energie – mas-
culin/feminin – fie va lupta să le aducă în echilibru, fie
va renunța și va deveni blazat. În primul caz, va depune
efort constant și va ajunge la epuizare și apoi, depresie, în
211
TUKARAM

al doilea caz, se va închide în sine și va intra în depresie.

2.1.3 Avertismente
Pe măsură ce trece prin cea de-a doua etapă, omul
va primi avertismente referitoare la modul în care face
lucrurile. Aceste semne se prezintă sub nenumărate for-
me, dar, de obicei, sunt ușor de identificat. Poate fi vorba
de oboseală cronică, aceasta fiind rezultatul stresului prea
mare, dureri fizice lejere și incapacitate de acțiune pe ter-
men scurt, discuții și certuri iscate din senin din motive
puerile, pierderi de bunuri, accidente ușoare în trafic și
multe altele.
Semnele sunt orientate pentru a atrage atenția asupra
zonei care se află în dezechilibru și sunt precum lumina
de la semafor. Aceasta se aprinde nu pentru a te forța să
stai cu drobul de sare deasupra capului, ci doar te averti-
zează că urmează să te oprești sau să pleci.
Din nefericire, fiind prins în scenariile pe care min-
tea sa le proiectează și pentru că este insensibil la ce în-
tâmplă în el și în jurul său, omul nu reușește să vadă. Din
acest motiv, atunci când apar aceste semne, ori le ignoră
și merge înainte luat de val, ori se înfurie și încearcă să
schimbe lucrurile cu forța.
În consecință, în baza „legii“ interne care spune că ori-
ce este în interior, bun sau rău, rezistă, persistă și crește,
nu trece mult timp până când lucrurile încep să se înrău-
tățească. Cu cât le ignoră sau luptă cu ele, cu atât acestea
212
 DETOX SUFLETESC

vor crește până când vor ajunge la punctul în care îl vor

copleși.

2.1.4 Pierderile
Atunci când avertismentele neluate în seamă se acu-
mulează, problemele încep să devină cu adevărat vizibile.
De aici încep daunele reale. Acestea se manifestă sub for-
mă de pierderi pe toate planurile: fizic, financiar, relații
și profesional. Tot ceea ce a construit și părea sigur în-
cepe, puțin câte puțin, să se cutremure. Sănătatea începe
să aibă de suferit, relațiile, la fel, apar probleme de natură
financiară, certuri și așa mai departe. Acestea sunt efec-
tele rezistenței la realitatea pe care omul a manifestat-o
sub forma ignoranței sau luptei cu ceea ce este, de fapt.

2.1.5 Reluarea
Mulți oameni, după ce au pierdut, în loc să încerce să
înțeleagă ce s-a întâmplat, aleg fie să renunțe la tot și să
se victimizeze, fie, după o scurtă pauză, să reintre în joc
pentru a recrea ceea ce au pierdut.
În primul caz, povestea personală devine foarte impor-
tantă și este spusă sub forma „cine am fost eu“ oricui vrea
să o audă. În al doilea caz, îngroapă povestea veche și în-
cearcă să creeze una nouă. Problema este că mintea care a
creat prima dată problemele este încă acolo și, în conse-
cință, și a doua, și a treia încercare vor avea aceeași soartă.
Aici se mai întâmplă un lucru foarte interesant legat
213
TUKARAM

de timpul în care se petrec lucrurile. Dacă pentru a crea

prima poveste a fost nevoie de mai mult timp și mai mult
efort, de la a doua în sus, timpul devine invers proporți-
onal cu intensitatea. Adică, dacă povestea se repetă, tim-
pul în care se vor petrece lucrurile va fi mult mai scurt, iar
intensitatea va fi mult mai mare.
Să presupunem că omul a avut o relație de zece ani
care s-a destrămat din motive diverse. În toți acești ani,
s-a adunat durere care, la un moment dat, a provocat dis-
pariția ei. Atunci când omul va încerca să reia povestea
cu altcineva, să construiască o altă relație, se vor întâmpla
aceleași lucruri ca în prima relație, cu aceste diferențe:
timpul va fi mai scurt, să zicem de cinci ani, iar relația va
fi și mai dureroasă decât prima. Dacă va încerca și a treia
oară, timpul va fi de un an, iar suferința, pe măsură, pen-
tru că există și experiențele anterioare. Așadar, dacă omul
nu învață din prima, nu doar că va repeta istoria, dar o
va repeta repede și foarte dur. Chiar dacă are senzația
că face lucrurile diferit, pentru că programele înscrise în
minte sunt profunde, a repeta istoria este doar chestiune
de timp.
În mod firesc, la prima relație nu știa ce face, pentru
că nu l-a învățat nimeni, iar Mama-Natură îi oferă po-
sibilitatea să deschidă ochii și să învețe. Dacă însă, după
această primă experiență, se încăpățânează să facă lucru-
rile la fel, va avea doar de suferit.
În aceste condiții, va avea de ales între a nu mai în-
cerca, a încerca la infinit și a se opri pentru a înțelege.
214
 DETOX SUFLETESC

Evident, cea de-a treia este varianta optimă, dar, pentru

că omul se consideră prea deștept, ori va renunța și va
blama lumea sau pe el însuși, ori va continua să facă ace-
leași acțiuni stupide.
Cu toate că există foarte mulți oameni care se află în
suferință, sunt puțini cei care deschid ochii și se întreabă
de ce suferă. Majoritatea doar rezistă tacit sau luptă, spe-
rând că, în urma eforturilor, va răsări soarele și pe strada
lor. Trăiesc și mor în aceeași paradigmă a norocului, su-
perstițiilor, destinului scris deja și a multor alte condițio-
nări preluate inconștient, pe care nu le vor chestiona vre-
odată. Se nasc în somn și mor în somn, fără să se întrebe
vreodată de ce lucrurile stau așa cum stau sau de ce li se
întâmplă așa cum li se întâmplă.
Dacă privești în istorie, vei constata că, indiferent de
momentul în care s-a aflat omenirea, indiferent de nu-
mărul de oameni care au populat Pământul, foarte puțini
oameni au avut curaj să se dea jos din pat. Cei mai mulți
nici măcar nu au deschis ochii, puțini au deschis ochii,
dar și mai puțini au avut curaj să coboare din pat, să iasă
din casă și să caute. Or, fără să ieși din casă, este imposi-
bil să vezi realitatea așa cum este.
Atunci când spun „casă“, mă refer la a ieși din para-
digma în care ai trăit până în acest moment, la povestea
pe care crezi că o ai și la desprinderea de identificare cu
„eu“ care crezi că ești.
Acest lucru se întâmplă pentru foarte puțini oameni,
și nu pentru că sunt aleși sau deosebiți, ci pentru că au o
215
TUKARAM

fărâmă de curaj să își asculte intuiția.

În cazul în care aleg, chiar și intuitiv, fără să știe ce fac,
cea de-a treia variantă, li se deschide poarta către înțe-
legere. De aici încep întrebările și cea de-a două etapă,
conștientizarea.

2.2 Conștientizare
Această etapă este cea care deschide poarta înțele-
gerii, așa cum spuneam. Nu aduce în sine înțelegerea
profundă, însă este primul pas spre căutare, spre a găsi
răspunsuri la întrebări.
De obicei, această perioadă variază în timp de la om
la om. Unii pot rămâne prinși în căutare ani la rând, alții
pot găsi ce caută imediat. Aici există riscul să rămâi prins
în căutare care, de fapt, este mintea care se învârte în
jurul cozii. Ca de obicei, mintea, ancorată în frică, va că-
uta răspunsuri raționale la tot ce s-a întâmplat și va avea
tendința să rămână prinsă în rațional.
În mod firesc, pentru că trăiește în trecut și proiec-
tează în viitor, răspunsurile pe care le caută vor avea ca
scop evitarea durerii și găsirea plăcerii. Are nevoie de răs-
punsuri ferme, de certitudini, de confirmarea că există o
rețetă, o metodă, o practică pe care le poate urma pentru
a evita durerea și pentru a găsi fericirea.
Pentru minte, fericirea este un obiect și tocmai pentru
că, în general, omul nu înțelege acest lucru, continuă să
se lase păcălit și să alerge după fantasme. Această căutare
216
 DETOX SUFLETESC

se poate prezenta sub multe forme, de la a fi autodidact

și până la a merge la preot, psiholog sau la a practica di-
verse metode. Toate sunt hrană pentru minte, indiferent
de forma sub care se prezintă și, cu toate acestea, sunt
necesare.
Acesta este paradoxul căutării: este necesară până la
punctul în care dispare de la sine.
Atunci când înțelegi că toată căutarea este doar a
minții, te oprești, dar nu te poți opri până când nu cauți.
Este necesar ca această căutare să fie dusă la extrem, pen-
tru ca, apoi, în mod natural, să înceteze.
Este ca atunci când construiești un baraj pe un râu.
Construind barajul, apa începe să se acumuleze, formând
un lac a cărui apă începe să pună presiune asupra baraju-
lui. La un moment dat, acesta se rupe, iar apa năvălește
în vechea matcă, inundând ce întâlnește în cale. După ce
puhoiul de apă s-a revărsat, totul revine la normal, apa
reluându-și curgerea firească, domoală și relaxată.
Așa se întâmplă și în privința căutării. Este necesar
să ajungi la punctul de rupere, pentru ca, apoi, echilibrul
să fie restabilit natural. Fiecare om are propriul grad de
înțelegere și este dispus să facă sau nu pași spre ea, în
funcție de cât simte că poate. În aceste condiții, fiecare
alege – conștient sau intuitiv – ceea ce simte că i se po-
trivește, astfel încât să crească. În același timp, trebuie să
țină cont de două aspecte foarte importante: atașamentul
și dependența.
Mintea este foarte pricepută, după cum deja știm, în
217
TUKARAM

a crea tipare de care se atașează și de care devine depen-

dentă. Dacă simți la un moment dat că nu poți trăi fără
tehnica respectivă, că îți lipsește, înseamnă că s-a trans-
format în drog.
Înseamnă că mintea ta s-a obișnuit cu aceste tipare
și a devenit dependentă. De aceea, este necesar ca toa-
te acestea să fie făcute în deplină conștiență, în perfectă
atenție. Orice creează atașament și dependență trebuie
eliminat fără discriminare, fără nicio milă, indiferent de
cât de mult timp și efort ai investit în ele. Dacă le poți
utiliza așa cum folosești o trusă de scule, este în regulă.
După ce le-ai utilizat, le pui în trusa de scule, dar nici nu
le duci dorul, nici nu le visezi noaptea și nici nu vrei să le
iei în pat cu tine pentru că nu poți dormi fără ele.
Ca orice în această lume, totul are două tăișuri, iar
tehnicile și metodele nu fac excepție. Dacă nu ești atent,
poți deveni drogat chiar cu ceea ce se presupune că ar
trebui să te ajute să ieși din somn. Este foarte ușor să
te lași păcălit de mintea care îți spune că te poți lăsa în
baza ei, că va avea ea grijă de tine, că tu nu trebuie să faci
altceva decât să închizi ochii și să urmezi tehnica. Dacă
lipsește prezența, nu ieși din iluzie, doar îi schimbi denu-
mirea. Este foarte ușor să te agăți de maestru, de tehnică
sau de practică, dar asta nu te scoate din ignoranță.
Revenind la conștientizare, aceasta se întâmplă de obi-
cei după multe șocuri și multă durere. Foarte rari sunt cei
care, la primele semne de durere sau suferință, se opresc
pentru a se întreba ce anume le provoacă. Majoritatea,
218
 DETOX SUFLETESC

pentru că sunt insensibili, au nevoie de multiple șocuri

dureroase pentru a deschide ochii.
În urma durerii, omul începe să realizeze că face cam
aceleași lucruri care duc la aceleași efecte. În consecință,
va căuta soluții printre cele enumerate mai sus, care, pen-
tru că se adresează părții raționale a minții, nu îl vor ajuta
decât pe termen scurt.
În această perioadă, conștientizarea implică doar o
înțelegere superficială și, de obicei, limitată la rațional
a ceea ce s-a întâmplat. Pentru că cei mai mulți oameni
fac de capul lor, autodidact, și cred că răspunsurile sunt
în afară, cu atât se vor afunda în căutarea externă, in-
telectuală, căutând claritatea. Răspunsurile care vin din
exterior, de cele mai multe ori nefiltrate, produc și mai
multă confuzie. Cu cât este mai mare confuzia, cu atât
crește nevoia de claritate.
Cu cât o vor căuta mai mult, cu atât devin mai con-
fuzi. Claritatea nu poate fi găsită în răspunsurile împru-
mutate mot-à-mot de la alții. Pe măsură ce își vor umple
memoria cu informație, această senzație de confuzie se
aprofundează.
Prin urmare, orice căutător serios care se dedică înțe-
legerii va ajunge, la un moment dat, la saturație. Va simți
că nu mai poate atinge niciun soi de informație pentru
că toate eforturile duc în același punct: confuzie. Ceea
ce la început îl extazia și entuziasma, acum îi provoacă
repulsie. De la agonie la extaz și invers, totul este creația
minții suverane.
219
TUKARAM

Acesta este, de obicei, efectul căutării fără discernă-

mânt, în întuneric, fără criteriu și fără îndrumător. Este
consecința naturală a faptului că cel care caută nu știe
exact ce caută. Vrea ceva, dar nu știe exact ce. Vrea un
antidot pentru durere, dar nu știe care este sursa durerii.
Vrea să fie fericit, dar nu știe ce îl determină să creeze
nefericire. În consecință, se învârte în jurul cozii, iar ră-
dăcinile rămân la locul lor, neatinse, oricât de mult ar
încerca să le găsească.
În acest cerc se învârt toți cei care acumulează infor-
mație la nivel teoretic, practica fizică, inclusă. Poți avea
senzația că faci yoga sau meditație pentru că îți folosești
corpul, dar asta nu înseamnă că ai ieșit din minte. Dacă
practica sau acumularea de informație au un scop, dacă
vrei să dobândești ceva, dacă urmărești vreun beneficiu,
oricare ar fi el, dacă ți se amplifică egoul, ești în minte.
Cu toate acestea, parcursul este necesar ca să aibă loc
aprofundarea conștientizării. Cu cât mai repede omul
devine mai conștient de limitele înțelegerii sale, de faptul
că se învârte în același cerc, cu atât poate face saltul către
următoarea etapă, cea a identificării.
Din păcate, majoritatea tehnicilor și metodelor se
opresc la conștientizare. Privind la efecte, îți arată ce ai
de rezolvat la nivel superficial, dar nu îți arată și cum să
rezolvi rădăcinile. Tratează efectele, dar nu și cauza.
De aceea, în cele mai multe dintre cazuri, este nevoie
de ani de terapie și practică tocmai pentru că se rezumă
la a continua să taie doar frunzele care se ivesc. Atunci
220
 DETOX SUFLETESC

când apare o nouă frunză – o manifestare – începe să

lucreze asupra ei fără să se întrebe de unde provine, iar
asta nu face decât să prelungească suferința.
Pe termen scurt, are loc o ameliorare, însă, pe termen
lung, durerea se amplifică. Este ca și cum ai pune un
plasture peste o cangrenă și te aștepți ca aceasta să se
vindece. Pentru ca vindecarea să aibă loc, este necesar un
tratament adecvat, iar asta presupune, înainte de orice,
înțelegerea cauzelor. Abia după ce cauza a fost înțeleasă,
poate fi aplicată metoda potrivită.
Realitatea este că omul se joacă folosindu-se de teh-
nici și metode pentru a rămâne în suferință. Vrea să aibă
senzația că face ceva, în timp ce își dorește să rămână
bolnav. Este atât de prins în propria suferință, încât nu
vrea cu adevărat să se vindece. Dacă și-ar dori cu adevărat
să scape de suferință, ar căuta metoda cea mai eficientă și
mai scurtă, nu ar pierde vremea jucându-se.
Cum spunea Papaji, atunci când te duci la cumpă-
rături, casierul nu te pune să faci 20 de ani de practică
pentru a-ți da bunurile pe care le dorești. Dacă ai bani,
le cumperi, le pui în sacoșă și pleci. Omul însă, pentru că
este atașat de trecutul său, insistă să se joace, crezând că
face lucruri serioase.
Din acest motiv, saltul către identificare este un salt
în profunzime, un pas spre maturizare care, adesea, este
foarte dureroasă. Dacă devine dureroasă, este pentru că
omul continuă să își pună singur piedici, agățându-se de
trecut și de poveștile pe care mintea sa le-a creat pentru
221
TUKARAM

a-i da senzația că este cineva.

De aceea, maturizarea presupune ca omul să ia o de-
cizie fermă în ceea ce privește propria suferință. Trebuie
să o privească în ochi și să hotărască să rezolve ce este de
rezolvat, indiferent de cât de dureros ar fi sau cât timp va
fi necesar.

222
 DETOX SUFLETESC

3. Identificare

Dintre pașii descriși aici, identificarea este cel mai

dificil și mai lung dintre toți. Este perioada în care se
pune degetul pe rănile deschise, multe dintre ele foarte
adânci și dureroase. Dacă în etapa de conștientizare e
vorba despre o durere generalizată despre care îți dai cu
presupusul, în perioada de identificare, afli exact cauzele
care o provoacă.
Este ca și cum ai avea o durere de dinți, dar nu știi
exact care dinte este responsabil și care este cauza dure-
rii. După ce ajungi la un medic, acesta îți spune să faci
o radiografie și apoi, studiind-o, îți arată exact care este
rădăcina durerii și ce este de făcut pentru a o elimina.
Practic, de aici începe munca propriu-zisă. Primele
două etape – zombismul și conștientizarea – există deja,
223
TUKARAM

sunt parte din trecutul omului, nu trebuie să facă nimic

pentru ele. S-a născut, a trăit într-o anumită paradigmă,
iar la un moment dat, deschide ochii și constată că ceva
nu este în regulă cu viața lui. În funcție de cât de profun-
dă este această conștientizare, omul poate decide să facă
ceva în privința suferinței.
Ajunși în acest punct, majoritatea vor rămâne prinși
în capcana repetiției și vor încerca să schimbe doar as-
pectele exterioare, luând decizii superficiale, menite să
elimine temporar durerea.
Alții, foarte puțini la număr, vor înțelege că schim-
bările de suprafață îi vor aduce exact în același punct în
care s-au aflat de nenumărate ori și își vor dori să înțelea-
gă care este rădăcina acestei repetiții. Această înțelegere
este primul pas către profunzime, către a găsi rădăcina
suferinței. De aici începe procesul de identificare și călă-
toria spre propria ființă.

3.1 Cine este „Eu“?

Până la un anumit moment, tot ce știi despre tine este
de împrumut. Dacă vei avea curiozitatea să stai cu pă-
rinții și familia ta o vreme, doar pentru a-i urmări înde-
aproape, vei putea constata cu ușurință acest lucru. Pre-
ferințele, gusturile, ideile, reacțiile, totul este împrumutat
de la alții.
Atunci, unde ești tu?
„Tu“ încă nu exiști, încă nu te-ai născut. Ai senzația
224
 DETOX SUFLETESC

că exiști, pentru că te identifici cu ceea ce ți-au spus alții

despre tine, dar nu aceasta este realitate. Este ca și cum
te-ai fi uitat într-o oglindă vorbitoare strâmbă care ți-a
spus cum ești, ce ești, ce și cum faci și așa mai departe.
În exact același mod, ai învățat despre tine de la oglinzile
tale care au distorsionat realitatea prin propria percepție,
dându-ți un „eu“ împrumutat pe care tu îl crezi real.
Cum ai ajuns în situația asta, știi deja: prin repetiție.
Ți s-a tot repetat că „tu“ ești așa și așa, până ai ajuns să
îi crezi fără să îți pui întrebarea dacă este real sau nu. De
aceea apare și atât de multă confuzie între ceea ce auzi și
ceea ce intuiești că ar exista în tine. Tot din acest motiv,
ajungând să înțeleagă cât de nocive sunt majoritatea de-
prinderilor împrumutate de la familie, mulți aleg să fugă
departe pentru a diminua interacțiunea.
Din păcate, distanța fizică nu este suficientă pentru a
elimina influența. Furia, abandonul, reproșurile, progra-
marea există în celulele tale, au devenit tu în timp. Dacă
vrei să scoți familia din sistem, nu este suficient să fugi de
ei, ci trebuie să lucrezi intens asupra ta.
Dacă ai realizat deja acest lucru, înțelegi și că a-ți asu-
ma în mod inconștient tot ce s-a întâmplat în trecutul
tău este semn de aroganță. Da, este aroganță să îți asumi
meritele pentru ceea ce ai făcut în somn, să te victimizezi
din cauza trecutului sau să te lauzi cu povestea ta.
Dacă încă nu ai ajuns în acest punct, dar tot repeți
aceeași istorie fără să știi de ce, este cazul să te întrebi
cine ești, de fapt. Această întrebare este punctul de pleca-
225
TUKARAM

re pentru a înțelege cum ai ajuns unde ești astăzi și cum

te poți elibera de trecut.

3.2 Acceptarea
Din moment ce ai înțeles că tu nu ești trecutul tău,
evident că vei dori să găsești soluții pentru a-l depăși.
Până să ajungi aici, cu siguranță ai încercat destule va-
riante, iar dacă citești această carte, e clar că au fost de
folos parțial.
Așadar, ca în orice călătorie, trebuie să cunoști, înainte
de orice, două lucruri: punctul de plecare și cel de sosire.
Evident, între aceste două extreme pot fi multe puncte
intermediare, iar dacă punctul de sosire poate fi variabil,
cel de plecare este fix.
Care este acest punct? Cel în care te afli acum. Nu
doar fizic, ci din toate punctele de vedere: emoțional,
mental, psihic, spiritual, financiar, relațional, într-un cu-
vânt, tu cu tine în momentul prezent.
Oricât de mult ți-ai dori, nu poți pleca din trecut, nu
te poți proiecta în viitor, trebuie să pleci de aici și acum,
exact de unde ești. Ce înseamnă acest lucru transpus în
practică?
Înseamnă un singur lucru: acceptare.
Acceptarea a ce? Atunci când se ivește, aduce cu sine
trei niveluri de înțelegere:
Sunt unde sunt și nu mai pot face nimic în privința
asta. Este cazul să mă opresc din agitație, din a fugi de
226
 DETOX SUFLETESC

colo-colo fără rost. Cu cât mă agit mai mult, cu atât e

mai rău.
Eu nu sunt trecutul meu, deci totul s-a întâmplat prin
mine, dar nu este vina mea. Eram în somn, am învățat
de la alții cum să îmi fac rău mie și altora, nu știu ce am
făcut.
Chiar dacă le-am făcut în stare de inconștiență, mi le
asum așa cum sunt. Nu pot întoarce timpul, nu pot pune
laptele vărsat în sticlă, dar pot să accept ceea ce este și să
îmi asum orice efect al acțiunilor mele.
Dacă această înțelegere – măcar una dintre ele – nu
se ivește în mod natural, nu poate fi forțată. Atunci când
ajunge în punctul limită și simte că nu mai are nicio ie-
șire, onestitatea – recunoașterea luptei și a încăpățânării
– intervine de la sine.
Atunci putem spune că omul este gata să porneas-
că la drum. Până atunci, este aproape imposibil. Acesta
este și motivul pentru care accesul cuiva care nu a ajuns
în acest punct nu este permis în program. Acesta este
și unul dintre motivele pentru care nu pot publica aici
temele incluse în programul online. Dacă omul nu este
„copt“, dacă nu a ajuns la maturitatea necesară, dacă încă
este în intelect și încearcă să lupte în continuare, nu poate
să facă pasul mai departe. În aceste condiții, va avea ne-
voie de mai mult efort și timp, de mai multe experiențe
care să îi îmblânzească mândria, ca să ajungă în punctul
de fierbere.

227
TUKARAM

3.3 Instrumente
3.3.1 Catharsis
Inițial, termenul a fost folosit de către Aristotel care
l-a utilizat pentru a defini rolul purificator al artei în
evoluția spiritului uman. În viziunea sa, implicarea omu-
lui în artă (tragedia, de exemplu) îl ajută pe acesta să se
elibereze de pasiunile și tensiunile vulgare încastrate în
propria ființă și să devină virtuos.
Chiar dacă nu este denumit la fel, catharsisul este pre-
zent în școlile inițiatice și spirituale din toată lumea, sub
diverse forme. Metodele și tehnicile practicate sub în-
drumarea maeștrilor, dincolo de utilitatea lor fizică, aveau
scopul de a-l ajuta pe om să-și purifice spiritul.
Rugăciunea, incantațiile, mantrele, dansurile șamani-
ce, artele marțiale, asanele, vorbitul în limbi sunt tehnici
care, utilizate corespunzător, au rolul să diminueze influ-
ența logicului și să deschidă o poartă către subconștient,
astfel încât să fie eliberate tensiunile acumulate în timp.
Fiecare dintre aceste tehnici, individual sau combina-
tă cu alte tehnici, utilizată conștient și sub supraveghere,
are efect curativ asupra minții subconștiente. Scoțând la
suprafață „balaurii“ ascunși în întuneric, omul se poate
elibera de frică și trăi în pace cu el însuși și cu ceilalți.
De ce catharsis?
În principal, pentru că, deși ne place sau nu, trecutul
personal este înscris în fiecare dintre cele cca. 53 mld. de
228
 DETOX SUFLETESC

celule ale corpului. Așa cum se întâmplă cu hrana grosie-

ră care devine carne, sânge și oase după ce o îngurgităm,
exact așa se petrece și cu emoționalul care, prin somati-
zare, devine materie. Gândurile, stările, emoțiile pe care
le-am experimentat din perioada intrauterină și până la
vârsta adultă devin „Eu“.
Ceea ce numim subconștient – partea nevăzută a lui
„Eu“ – este predominant format din informații imple-
mentate din exterior care s-au depozitat în noi fără ști-
ința noastră.
Un procent de 99% din ființă este în întuneric com-
plet, acesta condiționând viața în fiecare secundă fără ca
nici măcar să realizăm acest lucru. În acest întuneric, sunt
ascunse memele – tipare, șabloane, obiceiuri – care ne
decid modul de a gândi, de a simți și de a ne comporta.
Trecutul dă comanda, noi executăm fără ezitare și apoi,
după ce vedem rezultatele, începem să ne întrebăm de ce
am făcut ce am făcut.
Atunci când subconștientul preia controlul, raționalul
nu poate face altceva decât să constate și să cuantifice
efectele. Raționalul este precum un agent de asigurări
care, după ce a avut loc un incident, vine să facă o con-
statare și evaluarea daunelor pentru a decide cât trebuie
plătit.
Confruntat cu efectele, de cele mai multe ori dezas-
truoase, ale deciziilor luate în întuneric, omul ajunge la
concluzia că trebuie să facă ceva. Din păcate, pentru că
instruirea de tip scolastic predomină, va merge, în cele
229
TUKARAM

mai multe dintre cazuri, în direcția greșită. Adică va în-

cerca să aplice soluții raționale la ceea ce are rădăcini
emoționale.
Evident, nu va funcționa. Va face schimbări de scur-
tă durată sub influența cărților, a dezvoltării personale,
a regresiei, a hipnozei, a NLP-ului și va constata că se
afundă și mai rău. De ce se întâmplă acest lucru?
Pentru că emoționalul înscris în celule nu poate fi
atins de rațiune. Poți înțelege efectele, dar nu poți în-
țelege cauza. Aceasta poate fi înțeleasă doar atunci când
pătrunzi adânc în tine prin metode adaptate. Pentru a
ajunge la cauză, trebuie început din interior către exteri-
or. Orice încercare din exterior doar zgârie suprafața și,
în final, se soldează cu un eșec răsunător.
Aici intervin minunatele tehnici cathartice care, oda-
tă aplicate, scutură din rădăcini tot eșafodajul trecutului
depozitat în corp. Pe măsură ce sunt executate, încep să
iasă la suprafață depozite de emoții care sunt însoțite și
de înțelegerea necesară.
Cum este posibil acest lucru?
E simplu. Trebuie să ne aducem aminte că, înainte de
orice, mai ales în copilărie, mintea joacă rolul ei de bază,
cel de protector, care are la rădăcină Prima Directivă, su-
praviețuirea. Orice experiență de natură emoțională pe
care o trăiește copilul și care poate pune în pericol ființa
este imediat modificată, adaptată, corectată și apoi în-
gropată, astfel încât supraviețuirea să fie posibilă.
În acest mod, toate emoțiile copilului rămân îngropa-
230
 DETOX SUFLETESC

te în subconștient (împreună cu amintirea fotografică),

transformându-se în corp. În aceste condiții, este evident
că, dacă adultul dorește transformarea ființei, este absolut
necesar să înceapă cu corpul, nu cu logica. În momentul
în care, din corp, prin intermediul tehnicilor cathartice,
încep să iasă la suprafață emoțiile îngropate, automat,
aceste vor fi însoțite de reamintiri, de flash-uri din trecut
care îți vor arăta cum au ajuns acolo.
Atunci, în acea clipă, va retrăi emoția la intensitate
maximă și, mai mult decât atât, își va aminti (în funcție
de vârsta la care s-a întâmplat experiența) și contextul în
care s-au întâmplat lucrurile.

3.3.2 Scrisul de mână – tehnică de bază

După cum bine știm, amintirile depuse în memorie
au două componente: emoțională și rațională.
Cea rațională este seacă, tehnică, se prezintă sub for-
mă de imagine și, dacă nu are atașat nimic emoțional,
reacția la apariția ei în minte este neutră.
Cu emoționalul, lucrurile stau diferit pentru că acesta
este energie care vibrează. Toate evenimentele și experi-
ențele relevate care ți-au rămas în memorie au fost păs-
trate pentru că fotografiei îi este atașată o emoție, o stare
sau un sentiment. Dacă nu există conexiunea emoțională,
fotografia fie este uitată în totalitate, fie devine voalată.
Așadar, emoționalul este cel cu ajutorul căruia se păs-
trează amintirile vii. De aceea, este posibil ca și după 20

231
TUKARAM

de ani să retrăiești experiențele la aceeași intensitate ca și

cum s-ar întâmpla astăzi.
Ce înseamnă acest lucru?
Înseamnă că, fără știrea ta, în mod automat, mintea
a adunat toate informațiile trecute și le-a transformat
într-o poveste pe care, în urma identificării, ajungi să o
consideri ca fiind a ta. Asta înseamnă că în subconștient
ai depozitată și blocată o cantitate imensă de energie ac-
tivă care vibrează continuu.
Dacă privești atent, poți constata chiar acum că aceas-
tă poveste se prezintă ca un bâzâit subtil, constant, pe
care îl auzi în minte. În acest bâzâit se regăsesc toate gri-
jile, preocupările, visurile și dorințele tale, gusturile, ideile
etc. de care nu ești deloc conștient că există.
În lipsa atenției, trăiești din memorie în baza poveștii
care a fost deja construită în trecut. În aceste condiții,
este impropriu spus că trăiești, ci, mai degrabă, ești trăit.
Povestea trăiește prin tine, te folosește pentru a exista,
chiar dacă ai senzația că este invers.
Din fericire, această poveste poate fi dizolvată prin
atenție. Cum devii atent? Dacă încerci să îți urmărești
mintea fără antrenament prealabil, acțiunea este sorti-
tă eșecului. Gândurile și senzațiile sunt energie subtilă
care se mișcă la viteză foarte mare, deci, foarte greu de
urmărit. Este nevoie de practică intensă, constantă pen-
tru a ajunge în punctul în care să poți urmări ceea ce se
întâmplă în corp, la nivel subtil.
De aceea, pentru a facilita acest proces, există scrisul
232
 DETOX SUFLETESC

de mână. Este o tehnică foarte simplă, foarte eficientă și

care poate fi folosită de către oricine în orice moment.
Este elementul de legătură dintre conștient și incon-
știent, dintre subtil și grosier. Cu ajutorul scrisului, poți
identifica cu mare precizie ce se întâmplă în propria fiin-
ță fără să fie nevoie de o practică anterioară.

3.3.2.a Cum funcţionează?

Să presupunem că ai o stare de neliniște în legătură
cu un anumit aspect sau că te preocupă ceva anume. În
astfel de situații, emoționalul este cel care conduce, care
te determină să te simți și să gândești într-un anumit
mod. Dacă există preocupare, partea emoțională a minții
va amplifica starea, iar partea logică va veni cu argumen-
te pentru a o susține. La fel se întâmplă și invers: apare
gândul, iar emoționalul îl completează.
În condițiile în care omul este copleșit non-stop de
gânduri și senzații, nu este greu de imaginat care este
starea predominantă: îngrijorarea. În popor, acest feno-
men se numește „a sta cu drobul de sare deasupra capu-
lui“.
A doua parte este amplificarea stării care este cunos-
cută ca „efectul bulgărelui de zăpadă“. Cu alte cuvinte, cu
cât stai mai mult în starea de preocupare, cu atât drobul
de sare devine mai mare.
A treia parte se întâmplă pe măsură ce mintea conti-
nuă să fabrice scenarii adiționale. Așa cresc agitația, an-
233
TUKARAM

xietatea, grija, tensiunea, făcând ca, în final, „țânțarul să

devină armăsar“.
Într-o astfel de situație, scrisul este instrumentul care
te ajută să vezi și să identifici rădăcinile preocupării și
modul în care se amplifică. Punând pe hârtie ce se în-
tâmplă, poți constata cu ușurință că 99% din stare este
construită în mod artificial în baza obiceiului minții de
a fabrica iluzii.
În acel moment, atunci când vezi cum se întâmplă
procesul mental, emoționalul se dizolvă instant, iar preo-
cuparea dispare. Vezi lucrurile clar, înțelegi că agitația și
anxietatea sunt false și că există soluții și opțiuni pentru
a rezolva situația într-un mod relaxat.
Așadar, nu scrisul este cel care rezolvă problema, ci
propria înțelegere. Aceasta intervine ca rezultat al in-
trospecției efectuate prin scris și a atenției orientate spre
cauză.

3.3.2.b Cum este posibil?

„Atenția este laserul care distruge ignoranța!“ spunea
Jiddu Krishnamurti și acesta este adevărul.
Este important de știut că nu scrisul în sine rezolvă
problemele, ci atenția. Scrisul este doar catalizatorul, cel
care pune în mișcare lucrurile, care îți deschide ușa către
inconștient.
Este instrumentul care te ajută, așadar, ca, fără niciun
fel de antrenament prealabil, să devii atent la ceea ce se
234
 DETOX SUFLETESC

întâmplă în ființa ta. Prin intermediul său, poți vedea cu

claritate gândurile și stările care trec prin tine în orice
moment.
În clipa în care observi, legătura emoțională, care este
liantul ce ține în picioare tot haosul interior, se dizolvă.
Atunci când emoționalul se descompune, castelul de ilu-
zii construit de minte se năruie. Dacă emoționalul este
elementul de legătură dintre doi atomi sau compuși chi-
mici, atenția este cea care distruge legătura.
Emoțiile și gândurile asociate sunt hoții care îți fură
energie în mod constant, iar atenția este paznicul. Atunci
când paznicul apare, hoții sunt prinși asupra faptului și
nu mai au scăpare.
Pornind de la stări temporare și de suprafață care te
deranjează acum, pe măsură ce înaintezi, vei constata că
intri în trecut, în profunzimea poveștii. Acest lucru se
întâmplă pentru că, în interior, ca și în exterior, totul este
interconectat. Poveștile de astăzi sunt construite pe baza
poveștilor din trecut, fapt pe care îl descoperi cu fiecare
pas pe care îl faci prin scris.
Cu cât intri mai mult, cu atât descoperi conexiuni la
care nu te-ai fi gândit niciodată că ar fi posibile. Atunci
poți înțelege cât de întortocheate sunt căile minții, cât de
puternică și creativă este și, mai ales, cum te controlează­.
Fiind atent la ceea ce iese, controlul minții se dizolvă.
Evident, pentru mecanismele vechi, înrădăcinate, este
nevoie de un pic de timp pentru ca acestea să se dizolve,
dar important este că se întâmplă.
235
TUKARAM

3.3.2.c Onestitate
În mod obișnuit, omul se minte constant pe el însuși
ori de câte ori are ocazia. Este un obicei deprins din co-
pilărie când a fost nevoit să devină politician, să poarte
măști pentru a supraviețui. Din păcate, purtate prea mult
timp, măștile devin realitate, iar fuga de durerea din tre-
cut devine obișnuință. Mintea a transformat măștile în-
tr-o realitate proprie pe care ți-o arată ca fiind adevărată.
Cât timp tu ești una cu mintea, va fi imposibil să vezi că
tot ce îți arată este fals.
Din acest motiv, mai ales la începutul procesului de
detox, este foarte greu să fii onest și să recunoști față de
tine ceea ce ai ascuns poate zeci de ani. Sunt atât de mul-
te condiționări legate de imagine, vinovăție, rușine, mân-
drie etc., încât este aproape imposibil să fii natural, să
vezi ceea ce este fără să te ascunzi de tine însuți.
A fi onest înseamnă a spune adevărul. Nu cel pe care
îl spui preotului, psihologului sau oricui vrea să te ascul-
te, ci cel pe care ți-l spui ție, în acest moment. Când se
spune că „adevărul te eliberează“, la acest aspect se referă:
la a fi complet onest cu tine însuți în fiecare clipă. Dacă
faci acest lucru, te simți despovărat de toate minciunile
acumulate în timp.
Ce înseamnă „adevăr“?
Înseamnă să nu te mai ascunzi în spatele poveștilor
și să nu mai fugi de durere. În fiecare zi fugi de durere
prin implicarea în tot felul de activități. Munca, familia,
236
 DETOX SUFLETESC

copiii, viitorul sunt scuze pe care le utilizezi pentru a fugi

de trecut și de durerea acumulată. Pentru că te sperie ce
ai putea descoperi, cauți tot felul de motive pentru a nu
sta cu tine.
Trebuie să devii conștient de faptul că ceea ce este în
tine există deja, nu ai unde să te ascunzi. Oriunde mergi,
trecutul va merge cu tine. Și în gaură de șarpe dacă te
ascunzi, tot te iei pe tine după tine. De tine însuți nu poți
scăpa.
În aceste condiții, onestitatea este cerința de bază.
Dacă nu ești onest, nu poți cunoaște realitatea ascunsă în
tine. Este nevoie de inocență, de onestitate în stare pură
pentru a putea pătrunde în străfundurile propriei ființe.
Adevăratul curaj nu constă în a cuceri lumea, ci în a ac-
cepta ceea ce ești, exact așa cum ești fără nicio judecată,
fără nicio rezervă. Din fericire, scrisul este instrumentul
care te pune față în față cu tine fără niciun risc.

3.3.2.d Ce scrii
Scrisul nu este o noutate, evident. Mulți terapeuți îl
recomandă ca fiind un instrument foarte eficient care te
ajută să descarci confuzia și să înțelegi ceea ce se întâm-
plă cu tine într-un moment anume.
De ce este diferit în Detox?
În cadrul programului, scrisul este utilizat în același
mod în care o fac cei care se ocupă de forări, care se folo-
sesc de sonde pentru a ajunge la rezerva de petrol. Sonda
237
TUKARAM

în sine este doar instrumentul care penetrează straturile

de pământ, dar scopul este petrolul. Exact la fel se întâm-
plă și în program.
Scrisul penetrează straturile subconștientului, pătrun-
zând din ce în ce mai adânc, până când este atinsă rezer-
va de informații stocată acolo. Atunci când această pungă
de informații este spartă, tensiunea se eliberează, iese la
suprafață cu presiune, iar omul poate vedea cu ochii săi
ce s-a acumulat.
La fel cum, odată cu trecerea timpului, pământul s-a
așezat în straturi, așa se întâmplă și cu subconștientul.
Pe măsură ce omul înaintează în vârstă, informațiile se
depun în straturi. Fiecărei etape – copilărie, adolescență,
vârsta adultă – îi sunt asociate experiențe unice, specifice,
personalizate care ajung în timp să îl defi­nească pe om
ca individ.
Am mai putea spune că omul este ca un arbore în al
cărui trunchi se mai adaugă câte un inel cu fiecare an care
trece. În funcție de cum a fost anul respectiv, de experi-
ențele la care a fost supus arborele de către natură, inelul
este mai dur sau mai moale, mai intens colorat sau mai
palid. Fiecare inel are propria istorie care este cumulată
cu cea din anii anteriori, formând astfel trunchiul arbo-
relui.
În acest context, pentru ca accesul la subconștient să
se facă progresiv și cu minimum de risc, am conceput o
serie de teme care îl ghidează pe om pas cu pas. Astfel,
pe măsură ce trece prin ele, straturile de informații de-
238
 DETOX SUFLETESC

pozitate în subconștient sunt eliberate, iar omul își poate

înțelege istoria.
După cum am mai spus deja, procesul se întâmplă sub
supraveghere și îndrumare continuă, astfel fiind elimina-
te riscurile la care s-ar supune omul dacă l-ar parcurge
singur.

3.3.2.e Cum scrii

Scrisul nu poate fi forțat, ci mai degrabă se „întâmplă“.
Atunci când vine de la sine, natural, ca o descărcare, mâna
nu face altceva decât să transpună pe hârtie, în timp real,
ceea ce iese. Nu există nimeni care să controleze procesul,
ci totul se întâmplă într-o stare de relaxare, ca într-un soi
de transă conștientă. Cel care scrie este perfect conștient
de proces, atent la ce iese, dar nu intervine sub nicio for-
mă. Este doar un observator care privește cum se desfă-
șoară procesul.
În mod firesc, tendința minții va fi aceea de a prelua
controlul. Acest lucru se întâmplă în două forme: fie va
bloca accesul la informații, fie va încerca să le modifice,
astfel încât să nu fie afectată.
1. „Mintea albă“ sau blocajul se manifestă, de obicei,
ca incapacitatea de a găsi informații care să fie puse pe
hârtie. Acest lucru se poate întâmplă din patru cauze:
Exces de zel, grabă – cel care scrie se străduiește prea
mult, vrea totul dintr-odată și, de aici, apare un blocaj.
Același lucru se întâmplă atunci când încercăm cu în-
239
TUKARAM

verșunare să ne aducem aminte ceva, dar nu reușim. La

scurt timp după ce am renunțat la ideea de a mai găsi
informația respectivă, iese singură la suprafață fără ni-
ciun efort.
Traume vechi și dureroase – în rolul ei de protector,
mintea a ascuns informațiile foarte dureroase, astfel încât
copilul să poată supraviețui. Aceasta poate însemna că
sufletul omului nu este încă suficient de matur pentru a
suporta durerea și, în acest caz, intervine amânarea. La
fel, este inutilă forțarea. Atunci când va veni vremea, in-
formațiile vor veni singure, la fel ca în primul caz.
Perioada intermediară – de multe ori însoțită de con-
fuzie, în care se face trecerea la un alt nivel de înțelegere.
De obicei, se întâmplă atunci când omul începe să devină
mai matur și înțelegerea sa pătrunde mai adânc printre
straturile de amintiri depuse în subconștient.
Omul nu este pregătit să fie onest cu el însuși și să
relateze ceea ce a experimentat în mod obiectiv.
2. Modificarea informațiilor sau a modului în care
scrie se întâmplă din diverse motive. Printre ele se gă-
sesc rușinea, vinovăția, autoprotecția în fața judecății, a
criticii și a comparației. Mulți dintre cei care au trecut
prin școală, mai ales în perioada primară, au fost criticați
pentru scrisul de mână, trăind experiențe pe care nu vor
să le mai reitereze.
În consecință, fie vor evita să scrie, fie vor încerca să
scrie cât mai frumos și corect cu putință. Acest impuls
se întâmplă inconștient ca mecanism de apărare la cele
240
 DETOX SUFLETESC

spuse mai sus.

Apoi, poate fi vorba de evenimente de care se simte
rușinat și, la fel, din dorința de a nu sta din nou față în
față cu realitatea, va evita să scrie sau va spune altă po-
veste.

3.3.2.f În ce fel scrii

Tot ce iese exact așa cum iese. Uită de tot ce ai învățat
în școală despre modul în care ar trebui să fie și pune pe
hârtie tot ce îți vine. Haotic, fără sens, fără criteriu, alini-
at, fără reguli de ortografie, de punctuație, cu alte cuvin-
te, fără reguli. Nu contează ordinea cronologică, nu are
importanță dacă este scris cu literă mare sau mică, dacă e
doar un desen fără sens, dacă se înțelege sau nu.
Tot ce contează este să scrii, să descarci pe hârtie orice
iese din subconștient fără niciun fel de regulă. Dacă îți
vine doar să apeși cu pixul pe hârtie până o distrugi, nu
e nicio problemă. Dacă îți vine să scrii doar înjurături,
este în regulă. Dacă îți vine să scrii cât de mult urăști pe
cineva, este în regulă. Dacă îți vine doar să mâzgălești,
la fel. Te asigur că hârtia poate suporta orice, deci, lasă
scrisul – furie, frustrare, nemulțumire etc. – să iasă.

3.3.2.g Arunci gunoiul… și atât!

Atunci când duci gunoiul în tomberon, după ce îl
arunci, nu te urci în tomberon să vezi ce ai aruncat, nu-i
așa? Știi în mare parte ce ai aruncat, deci nu e cazul să
241
TUKARAM

îl inventariezi încă o dată. Exact la fel se întâmplă și cu

scrisul, de aceea recomandarea mea este aceasta:
Nu reciti ce ai scris!
De ce?
Principalul motiv este că mintea are tendința maso-
chistă de a se agăța de povestea din trecut și de a se victi-
miza sau de a se agăța de ceea ce a fost cândva. Atât timp
cât ești încă identificat cu povestea, nu faci altceva decât
să torni gaz pe foc, înrăutățind situația.
Te asigur că, din memorie, odată activate amintirile,
nu se pierde nimic, ba dimpotrivă. Dacă vei dori, îți vei
aduce aminte trecutul în cele mai mici detalii. Ce se va
pierde va fi conexiunea emoțională, cea pe care o descarci
prin scris și care se dizolvă prin înțelegerea directă.

3.3.2.h Ce faci cu ce ai scris

La un moment dat, atunci când va fi oportun, hârtia
va fi pusă pe foc. Această acțiune este posibilă în mo-
mentul în care ai depășit etapa de detașare, atunci când
trecutul își va fi pierdut influența asupra ta.

3.3.2.i Tendinţe
În momentul în care, prin intermediul scrisului, este
declanșat procesul, vor ieși la suprafață diverse stări.
Acestea există în interior de multă vreme și așteptau mo-
mentul potrivit să iasă.
În virtutea condiționărilor care s-au transformat în
242
 DETOX SUFLETESC

obișnuință, să arăți ceea ce este în tine este considerat

o greșeală. Ai fost învățat să ții totul ascuns, să îți arăți
fața zâmbitoare indiferent de cât de mult te doare și să
faci pe plac tuturor pentru a fi acceptat. Fără să realizezi
acest lucru, ai fost obligat să faci ce face toată lumea: să
fii ipocrit, să joci teatru, să te ascunzi de tine, inclusiv
când ești singur.
Atunci când scrisul va scoate la suprafață stările as-
cunse în subconștient, reacțiile vor veni natural ca o con-
secință a faptului că, în sfârșit, le permiți să se manifeste.
Imaginează-ți o casă baricadată, bântuită de duhuri
rele de care nimeni nu are curaj să se apropie. Din când
în când, printre crăpături, mai scapă câte o fantasmă.
Exact așa se întâmplă și în interiorul tău. Ești plin de
stări, emoții și gânduri care îți fac viața un calvar, dar
pe care te ferești să le vezi. În anumite momente, atunci
când presiunea este mai mare, mai scapi câte o stare de
nervi, de furie, de nemulțumire sau tristețe. În rest, totul
este sub control. Acest control, care are rolul de a te ajuta
să menții aparențele, necesită o cantitate imensă de ener-
gie în fiecare secundă.
Cum spunea Mooji, „Este obositor să fii altcineva,
este extrem de ușor să fii tu însuți“, dar este extrem de
greu să fii tu însuți atunci când ai fost învățat să te minți
încontinuu.
Dacă îți faci puțin curaj și te privești obiectiv, vei pu-
tea observa cât de mult efort și cât de multă energie con-
sumi în fiecare clipă numai pentru a nu vedea realitatea,
243
TUKARAM

pentru a te ascunde de tine.

În consecință, atunci când deschizi ușa în mod conști-
ent și accepți în sfârșit că trebuie să faci ordine, din casa
bântuită încep să iasă rând pe rând fantasmele trecutului
care vor aduce cu sine unele reacții. Acestea pot fi: vic-
timizare, tristețe, furie, ură, acuze, dorință de răzbunare,
rușine, vinovăție și multe altele. De aceea, este important
să îți aduci aminte această frază:
Stările sunt în tine, dar nu îți aparțin.
Toate aceste manifestări au fost învățate, ți-au fost
implementate din exterior prin intermediul educației. La
naștere, nu știai nimic despre ele, nu le-ai adus cu tine,
ci ți-au fost făcute cadou de către cei care au afirmat că
te iubesc. Au fost plantate în tine, de-a lungul timpului
au crescut, iar acum, când le permiți să plece, își vor arăta
adevărata față.
Trebuie să devii conștient de faptul că tot ceea ce se
întâmplă în prezent este efectul trecutului. Durerea, su-
ferința, tristețea, toate au fost plantate cândva, iar astăzi
doar se manifestă în tine. De această dată, în loc să fugi
de ele, să te ascunzi, să le reprimi sau să le ignori, vei sta
față în față cu ele și le vei lăsa să îți arate cum au apărut.
Te asigur că nu există nici o altă călătorie care să fie atât
de interesantă și provocatoare pe cât este aceasta.
Te vei speria? Vei dori să nu fi intrat niciodată în
această poveste? Cu siguranță, da. Dar, ori de câte ori îți
va trece așa ceva prin cap, întreabă-te dacă vrei să repeți
istoria sau dacă vrei să devii liber. Dacă alegi cea de-a
244
 DETOX SUFLETESC

doua opțiune, atunci este necesar să accepți ce iese așa

cum este și să le lași să plece.

3.3.2. j Ce se întâmplă
În mod obișnuit, mintea are capacitatea de a conecta
și suda informațiile unele de celelalte, furnizând, fără să
i se fi cerut, o poveste. Pentru a observa acest fenomen,
este suficient să spunem un cuvânt oarecare și să aștep-
tăm câteva clipe. În maximum o secundă, mintea înce-
pe să croiască o poveste în jurul cuvântului, aducând din
memorie o mulțime de informații corelate. Că povestea
este imaginară sau reală, este irelevant. Ceea ce ne inte-
resează este mecanismul în sine.
În Detox, ne folosim conștient de această minunată
capacitate a minții pe care o utilizăm pentru a extrage in-
formații din subconștient. Din moment ce știm că min-
tea extrage informații și le leagă între ele, nu avem altceva
de făcut decât să începem să le punem pe hârtie așa cum
vin fără să interferăm cu ceea ce se întâmplă.
Este ca și cum am ține în mână un lanț. Vedem doar
câteva elemente ale lanțului, dar nu știm cât de lung este
acesta. Atunci când începem să scriem, zalele – amintiri-
le care ies din subconștient – se relevă una câte una și, pas
cu pas, realizăm cât de lung este lanțul. Rațional,­vedem
doar vârful aisbergului, dar marea masă a acestuia ne este
ascunsă vederii.
Mintea este o mașinărie de dat răspunsuri fie voluntar,
245
TUKARAM

fie involuntar. Dacă nu este nimeni care să pună întrebări,

le va născoci de la sine putere. Acesta este unul dintre
motivele pentru care ajungi uneori, în anumite situații, să
ai senzația că îți pierzi mințile.
Atunci când însă intervine conștiința celui care vrea
să știe despre el, mintea nu poate face altceva decât să se
supună. Chiar dacă va încerca să se abată de la drum, să
îți spună povești de tot felul pentru a păstra controlul,
dacă insiști și pui întrebări sau ai cerințe specifice, va fi
obligată să îți răspundă.

3.3.2.k Noaptea neagră a sufletului

Așa cum ți-am spus mai devreme, vor fi și efecte se-
cundare. După ce, prin intermediul scrisului, balaurii se
vor trezi, va începe lupta. Este lupta dintre bine și rău,
dintre lumină și întuneric, dintre conștient și inconștient,
dintre vechi și nou, dintre somn și trezire, dintre repetiție
mecanică și spontaneitate, dintre trecut și prezent.
În toate școlile inițiatice, această luptă este descrisă
ca fiind „noaptea neagră a sufletului“, la sfârșitul căreia
omul este complet transformat. Este o perioadă dificilă,
cu multe provocări și încercări, pe care trebuie să fii ho-
tărât să le depășești.
Vor ieși la suprafață stări vechi pe care le credeai uita-
te, pe care le-ai ignorat sau le-ai ascuns pentru a nu mai
suferi. Tot ce a fost vreodată ascuns va ieși la suprafață
oricât de adânc ar fi fost îngropat.
246
 DETOX SUFLETESC

De aceea, este cât se poate de firesc și natural să apară

furia, dorința de răzbunare, nostalgia și alte asemenea stări
și senzații. În virtutea obișnuinței – reacția fugă/ luptă, du-
rere/plăcere – mintea va opune rezistență și va încerca să
facă ceea ce știe mai bine: să se protejeze de durere. Ea a
creat durerea, tot ea va fugi de ea, căutând plăcerea.
Realitatea este că, până nu treci conștient prin durere,
nu o vei putea depăși. Te poți ruga la toți Dumnezeii, la
toți sfinții, poți aprinde câte lumânări vrei, poți face toate
tehnicile din lume, niciuna dintre ele nu te va ajuta să
scapi de întunericul din tine.
Singura, unica metodă cunoscută din cele mai vechi
timpuri este să stai față în față cu tine, să recunoști ceea
ce este ascuns în tine și să accepți durerea fără să o judeci.
Este o cale dură, de aceea nu e pentru oricine.
Cea mai mare provocare în această perioadă va fi să
depășești identificarea. Chiar dacă ai senzația că tu ești
cel care luptă pentru viața sa, și aceasta este doar o pă-
căleală. Cine luptă în realitate este tot mintea care, prin
intermediul luptei, încearcă să mențină controlul.
Mai simplu de atât: trecutul este creat de minte și
tot ea vrea noul, iar tu suferi consecințele pentru că te
identifici cu ea. Ea fuge de trecut, proiectează un viitor
nou-nouț fără suferință, iar tu, dacă nu ești atent, cazi în
capcana identificării și reintri în jocul ei.
Identificare înseamnă să spui că ceea ce experimentezi
îți aparține, că tu ești stările și senzațiile pe care le simți.
De aceea, indiferent de senzațiile, trăirile, gândurile
247
TUKARAM

sau stările pe care le vei avea, trebuie să fii conștient de

faptul că sunt un ecou al trecutului. Se întâmplă în pre-
zent pentru că ai deschis poarta și le permiți să plece. Se
întâmplă în tine, trec prin tine, dar nu sunt ale tale. Orice
poți vedea nu ești tu.
Prin manifestările la nivel fizic, rațional și emoțional,
mintea va încerca să te convingă că este prea dureros și
că este inutil să continui. Dacă vei fi ferm în decizia ta și
vei lăsa durerea să treacă prin tine, vei constata că totul
este iluzie. Că totul este fabricat cu scopul de a te ține
în sclavie, de a te determina să accepți controlul. Dacă îl
accepți, mintea face ca durerea să dispară instant.
În realitate, dacă accepți controlul, durerea depozitată
în subconștient nu dispare niciodată, ci doar devine su-
portabilă. Cu promisiunea plăcerii de moment, mintea o
ascunde și o face tolerabilă.
Pentru a o face să dispară definitiv din ființa ta, este
necesar să o accepți, să o lași să treacă prin tine, așa cum
trece curentul prin paratrăsnet. Pentru că nimic nu se
pierde, totul se transformă, atunci când înveți să accepți
ceea ce este, înțelegerea survine de la sine, dar despre
aceasta vom discuta mai târziu.

3.3.2.l De ce nu ne aducem aminte tot

În condițiile în care peste 50% din ceea ce există în noi
la nivel emoțional a fost plantat în perioada intrauterină și
până la vârsta formării și identificării cu „eu“, este firesc să
248
 DETOX SUFLETESC

nu ne aducem aminte tot în mod rațional. Pentru a ajunge

în punctul în care să intri în trecutul tău de dincolo de
identificarea cu acest „eu“, este necesară o practică specifi-
că meditativă care îți permite să vezi ce a fost.
Din fericire, nu este nevoie de atâta practică și nici
nu este atât de important să cobori așa de mult în trecut.
Acest lucru este necesar în cazurile de abuz grav unde
traumele sunt bine ascunse de către minte, iar accesul se
face în mod controlat și sub supraveghere prin tehnici
dedicate, cum ar fi hipnoza.
Ce trebuie să știi este că nu contează să îți aduci
aminte totul, ci să accepți emoțiile care ies. Cea mai mare
parte dintre acestea vor veni din trecutul tău irațional,
din subconștient, care este eminamente emoțional și se
rezolvă prin acceptare despre care vom discuta curând.

3.3.3 Tehnici adiţionale

După cum spuneam, scrisul este doar începutul. Ulte-
rior, apar reacții care se manifestă în plan fizic, iar pentru
acestea scrisul devine insuficient. În aceste condiții, este
evident că avem nevoie de alte tipuri de tehnici, specific
concepute, pentru a elibera tensiunea acumulată în corp.
La fel ca și scrisul, sunt tehnici simple care pot fi execu-
tate în orice moment și spațiu fără cerințe speciale.

3.3.3.a Gibberish
În traducere mot-à-mot, ar însemna vorbit fără noi-
249
TUKARAM

mă. Este o tehnică extrem de puternică și de utilă prin

intermediul căreia poate fi exprimat tot zgomotul inte-
rior. Tot ce ai de făcut este doar să deschizi gura și să lași
lucrurile să se întâmple, să lași zgomotele să se producă
de la sine. Nu contează ce fel de zgomot este: bâlbâit, re-
petiția unor cuvinte, înjurături, cântec, bla-bla, orice iese
este bine-venit.
Această tehnică este dedicată în mod special celor
introvertiți care nu au curajul să exprime ceea ce simt
și acumulează furia. În timp, depozitul de energie, care
este furie concentrată, le afectează chakra vorbirii, iar în
plan fizic, zona gâtului, provocând afecțiuni organelor
din această zonă.
În unele secte creștine, gibberish-ul mai este cunos­cut
și sub numele de „vorbitul în limbi“ și este considerat ca
fiind sfânt. Prin repetiția ritmică a unor incantații, oa-
menii intră în transă și încep să vorbească parcă în altă
limbă sau să recite paragrafe din Biblie. De fapt, este vor-
ba doar despre a accesa subconștientul în care sunt de-
pozitate toate informațiile atât din viețile anterioare, cât
și din viața prezentă. Cu alte cuvinte, nu este nimic sfânt
în acest procedeu. Transa îndepărtează mintea rațională
și deschide poarta către subconștient, iar efectul este gi-
bberish-ul. Este o tehnică folosită de mii de ani de către
maeștri, aceștia dând-o ca exercițiu discipolilor pentru
a-și elibera mintea de gunoaiele depozitate în timp.
Este exact același lucru care se întâmplă în timpul
exorcismului. Din clipa în care raționalul este pus în
250
 DETOX SUFLETESC

transă prin intermediul incantațiilor, rugăciunilor, dan-

sului șamanic, poțiunilor halucinogene etc., subconști-
entul poate ieși la suprafață. Atunci corpul începe să se
manifeste, de obicei, violent, descărcând prin țipete, urle-
te și mișcări dezordonate tot ce este depozitat în mintea
subconștientă.

3.3.3.b Ţipat în mașină

La fel, o tehnică foarte simplă și ușor de utilizat, evi-
dent, dacă deții o mașină care îți poate permite să te de-
plasezi într-un loc retras. Așadar, iei mașina, mergi în-
tr-un loc ferit de lume, recomandat o pădure sau în afara
zonelor populate, și descarci furia. Poate fi sub formă de
plâns, de țipete, de urlete, de bătaie în scaunele mașinii
sau pur și simplu de stat întins pe banchetă și renunțat la
orice formă de rezistență.

3.3.3.c Bătut pernă/sac de box

Atunci când descoperi cine a fost responsabil pentru
situația în care te afli astăzi, cum ai ajuns în suferință și
cine te-a învățat să suferi, cine ți-a implantat furia și te-a
nedreptățit, prima reacție este să te răzbuni.
Din proprie experiență, îți pot spune că este total con-
traindicat să faci acest lucru. Să încerci să le arăți ce ai
descoperit sau, și mai mult, să le ceri socoteală și să îi faci
să înțeleagă ce și cum au făcut este inutil. Ce poți face,
în schimb, este să descarci furia în alt mod. Furia este în
251
TUKARAM

tine, deci tu trebuie să o rezolvi cu tine însuți.

În acest scop, iei o coadă de mătură din lemn, o pernă
și te apuci de treabă, lovind în pernă până când obosești.
Dacă ai antrenamentul necesar, poți folosi și un sac de
box. Dacă nu ai lovit niciodată un sac de box, rămâi la
pernă, altfel există riscul să te accidentezi.
În loc să o ții în tine sau să o reverși asupra altora,
folosește energia pe care ți-o dă furia pentru a obosi cor-
pul, pentru a elimina toxinele emoționale depozitate în
mușchi.

3.3.3.d Dans haotic

Dacă ești singur acasă, dar să bați în pernă ar însem-
na să deranjezi vecinii, atunci poți opta pentru această
variantă. Pui muzică, orice fel de muzică, și lași corpul
să descarce singur tensiunea. Nu dansezi propriu-zis, ci
lași corpul să se miște așa cum dorește fără să încerci să
îl controlezi.
După ce ai dat drumul la muzică, stai în picioare lă-
sând corpul relaxat fără să aștepți să se întâmple ceva.
Pur și simplu, stai în picioare ascultând muzică. După un
timp, de la câteva secunde la 1-2 minute (totul depinde
de cât de relaxat ești), corpul va începe să se miște singur
într-un mod aparent haotic. Nu este nimic ciudat în asta.
În inteligența sa, știe unde sunt blocajele și se va mișca
în așa fel încât să le curețe. Dacă mișcarea nu pornește
în maximum două minute, e de ajutor să îi dai un mic
252
 DETOX SUFLETESC

impuls, atât cât să pornească, după care îl lași să se ma-

nifeste.
Pentru acest exercițiu, este important să ai spațiu, ast-
fel încât să nu te lovești sau să te rănești.

Concluzie

După cum spuneam, identificarea este cea mai lungă

și mai intensă dintre pașii procesului de Detox.
De aceea, este necesar ca, ori de câte ori ai tendința
de a te grăbi, de a face pași mai mari decât poți înțelege
sau de a fugi de suferința care iese, să îți aduci aminte de
aceste câteva recomandări:
Sufletul are propriul timp.
Maturizarea și înțelegerea nu pot fi forțate.
Graba vine din minte, nu din inimă.
Cu alte cuvinte, totul se întâmplă exact atunci când
trebuie să se întâmple, nicio clipă mai devreme sau mai
târziu sau, cum ar spune Gandalf: „Eu nu întârzii nici-
odată, ajung întotdeauna atunci când trebuie să ajung,
nicio clipă mai devreme sau mai târziu“. Dacă ții cont de
aceste îndemnuri, drumul va fi mai lin decât te-ai aștepta.

253
TUKARAM

4. Detașare

Dacă Identificarea a fost o etapă de descoperire, această

etapă a Detașării poate fi numită una de tranziție. Ca du-
rată, este mai scurtă, dar e foarte intensă. Pe măsură ce des-
coperi cauzele suferinței, își face loc înțelegerea care aduce
cu sine multe momente de „aha“. Atunci când acestea se
întâmplă, este eliberată o cantitate mare de energie bloca-
tă care, prin înțelegere, se transformă. În această perioadă,
vei înțelege practic sensul principiului „nimic nu se pierde,
totul se transformă“. Vei putea vedea cu ochii tăi cum, sub
lumina înțelegerii, totul se transformă vizibil.
Hai să vedem cum se întâmplă acest lucru.

254
 DETOX SUFLETESC

4.1 Înţelegerea
Majoritatea problemelor pe care le avem sunt urma-
rea firească a agitației care, la rădăcină, are motive greșite.
Putem constata că, încercând să schimbăm efectele acți-
unilor, nu ajungem la niciun rezultat. Sau, mai bine zis,
rezultatele sunt temporare.
Pentru a ieși din acest șablon, este necesar să găsim
rădăcina problemei, iar asta presupune să fim dispuși să
căutăm mai adânc. De ce nu avem răbdare? De ce jude-
căm? De ce suntem tot timpul în competiție cu cineva?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care putem
răspunde pentru a înțelege de ce ne comportăm într-un
anumit mod. Atunci când rădăcina este găsită, instant
apare și înțelegerea. Dar, evident, până la înțelegerea pro-
fundă, sunt necesari câțiva pași.

4.1.1 Înţelegerea raţională

În lumea în care trăim, informația este prezentă peste
tot. Ca orice lucru, această abundență are două tăișuri.
Pe de o parte, putem afla oricând și de oriunde ceea ce
ne interesează, ceea ce este de foarte mare ajutor. Nu este
necesar să faci zece ani de studiu ca să afli ceva, este su-
ficient să intri pe Google și să cauți. Dacă ești curios și
predispus la studiu, informația este la îndemână.
Pe de altă parte însă, așa ajunge omul să creadă că
știe. Prin intermediul educației, în mintea omului a fost
255
TUKARAM

implementată ideea că a fi inteligent înseamnă să ai me-

moria plină. Apoi, că nu este nevoie să gândești, să pui în
practică și să înțelegi, ci că este suficient doar să asimilezi
și să reproduci precum papagalul. Astfel, în ani de condi-
ționări și impuneri de tot felul, omul a ajuns să își piardă
inocența și capacitatea nativă de a înțelege esența.
Fără inocență, înțelegerea profundă nu este posibilă.
Atât timp cât crezi că știi, ești foarte departe de adevăr.
Aici se pierd foarte mulți care, din motive de insuficiență,
continuă să adune informații, crezând că așa vor deveni
mai „inteligenți“. Din păcate, nu se întâmplă așa, după
cum bine știm.
Pornind de la acest context, în prima parte a procesu-
lui de Detox, se întâmplă înțelegerea de tip rațional, care
este necesară pentru ca omul să își recapete încrederea.
Dacă i-aș spune să aibă încredere de la bun început,
va fi inoportun. De ce? Pentru că, după ce mintea i-a
fost bombardată cu miliarde de informații care l-au adus
în starea de confuzie, va fi foarte dificil să fie încrezător.
Atunci, este necesar să facem pași mărunți și să începem
cu ce știe: cu logica.
Sunt foarte puțini care încă și-au mai păstrat o să-
mânță de inocență, însă, chiar și așa, neîncrederea există.
De ce aș avea încredere în ce spui, din moment ce nu te
cunosc? Este o întrebare legitimă și, de aceea, lucrurile se
fac pe rând.
Așadar, în prima fază, este nevoie de explicații rațio-
nale despre descrierea fenomenelor interne din punct de
256
 DETOX SUFLETESC

vedere tehnic, astfel încât omul să înțeleagă ce se întâm-

plă. Pe măsură ce înțelege rațional, apare și încrederea
sau, mai bine zis, se reactivează.

4.1.2 Înţelegerea intermediară

În urma punerii în practică a ceea ce a înțeles rațional,
omul începe să aibă încredere în propria intuiție pe care,
de obicei, nu o ascultă din motive de prea multă logică.
Începe să vadă că dincolo de cuvinte mai este ceva ce
depășește capacitatea lui de a înțelege rațional.
E ceva ce nu poate explica în cuvinte, dar nu se poate
abține să nu interpreteze și să încerce să pună în context
rațional ce se întâmplă la nivel subtil. Este natural, din
moment ce toată viața a fost învățat să asculte doar de
rațiune și să acționeze în baza acesteia. Nu o face în mod
voit, ci pentru că mecanismele minții sunt încă prezente
și pline de energie. Mintea se teme de neprevăzut și va
încerca să definească și să încadreze orice nouă experien-
ță pentru a nu fi surprinsă.
În această perioadă, trecutul este încă o realitate, reac-
țiile­sunt puternice, iar lupta dintre rațional și emoțional
se află la apogeu. După cum spuneam, este parte din pro-
cesul de „trecere prin tunel“. Trecutul atârnă greu, trans-
formarea este intensă, tendința minții de a se reîntoarce
la ce știe și ce cunoaște este prezentă non-stop, deci nu
este deloc ușor. Este o perioadă dificilă, intensă, cu multe
momente de „aha“, dar și cu multă frică din cauza necu-
257
TUKARAM

noscutului.
Omul nu este gata să își piardă cochilia și să pășească
dezbrăcat spre a-și găsi o nouă cochilie. Va oscila între
confortul și siguranța din trecut, în care, cel puțin, știa cu
ce se confruntă, și dorința de a trăi la un alt nivel.
Frica de nou este prezentă constant, drept urmare,
confuzia este și ea prezentă, iar deciziile sunt foarte greu
de luat, mai ales în anumite situații, de exemplu, unde
sunt copii implicați.
Adică, înțelege că „așa nu se mai poate“, dar încă nu
are curajul să pășească spre necunoscutul despre care nu
știe nimic. Totuși, această înțelegere îi dă imboldul de a
păși mai departe. Unii își asumă mai repede transforma-
rea, alții mai trag de timp, dar, în final, pentru că drum de
întoarce nu există, cu toții fac pasul.
Pentru cei care trag de timp și amână să ia decizia să
se despartă de trecut, Mama-Natură are soluții. Ori de
câte ori vor dori să se întoarcă din drum sau să stagneze,
vor fi obligați de împrejurări să se miște înainte. Practic,
vor fi împinși de la spate să își asume procesul și să con-
tinue, indiferent de ce se întâmplă.
Acest efect este firesc: din moment ce ai vrut să te
vindeci, nu te poți opri la jumătatea drumului.

4.1.3 Înţelegerea profundă

Ajuns aici, omul nu mai are nevoie de cuvinte, pentru
că experiențele îi sunt mai mult decât suficiente. Practica
258
 DETOX SUFLETESC

îi permite să vadă adânc în el și să accepte ceea ce este

fără să mai opună rezistență, fără vinovăție și, mai ales,
fără să mai judece. Ia totul așa cum este, evită conflictele,
caută cea mai simplă și mai eficientă cale spre liniște,
într-un cuvânt, își vede de ale sale.
Atunci când înțelege că tot ceea ce s-a întâmplat, se
întâmplă și se va întâmpla vreodată este doar și numai în
folosul său, totul se schimbă de la rădăcină. Orice expe-
riență pe care a trăit- o devine relevantă pentru creșterea
sa, pentru ceea ce este astăzi. De aici începe detașarea
autentică, reală, de trecut.

4.2 Dizolvarea trecutului

Una dintre întrebările pe care le primesc frecvent este:
„Cum voi putea face pace cu trecutul când greșelile din
trecut sunt realitatea de astăzi cu care mă confrunt clipă
de clipă?“
Răspunsul la această întrebare este foarte simplu: dacă
tai rădăcinile unui arbore, ce se întâmplă cu el? Se usucă,
nu-i așa?
Exact același lucru se întâmplă și cu realitatea în care
trăiești acum. Ea a fost produsă de niște rădăcini, cele
care se află în subconștientul tău și care te-au condiționat
să fii și să faci într-un anume fel. Atunci când începi să le
tai, realitatea ta prezentă începe să sufere, în mod firesc,
modificări.
Evident, este nevoie de timp. Condiționat de educa-
259
TUKARAM

ție, ai făcut acțiuni care au dus la rezultatele pe care le

vezi în acest moment. Complicațiile sunt multe, regretele
la fel, durerea este și ea prezentă și uneori totul pare greu
și imposibil de rezolvat.
Dar, dintre toate, cea mai mare problemă nu este ceea
ce a fost produs în trecut, ci lupta cu efectele și dorința
de a grăbi procesul pentru a scăpa de suferință cât mai
repede.
Realitatea pe care o experimentezi acum a fost crea-
tă într-un anume timp, iar transformarea necesită și ea
timp. Nu atât de mult cât a fost necesar pentru a fi creată,
dar este necesar un anumit timp. Cât de mult? Cât de
puțin? Asta depinde doar de tine, de capacitatea ta de
înțelegere și, mai ales, de a accepta fără luptă ceea ce a
fost. Cu cât accepți mai repede, cu atât lucrurile devin
mai simple.

4.3 Din nou, Acceptarea

Este poate cel mai greu pas de făcut din tot progra-
mul. În condițiile în care există atât de multă furie în in-
terior, este foarte dificil să accepți ceea ce s-a întâmplat.
Acest lucru se petrece din două motive:
1. Furia îți permite să rămâi în contact cu trecutul
Poate că nu îți dai seama, dar furia este cea care te
ține în trecut. De ce? Pentru că furia este iubire întoarsă
pe dos. Atât timp cât există, sub toate manifestările ei –
reproșuri, judecată, ranchiună etc. – va fi imposibil să te
260
 DETOX SUFLETESC

desprinzi de povestea ta.

De exemplu, poți avea senzația că îți urăști familia,
dar, de fapt, îți este frică să te desprinzi de ei și, atunci,
folosești furia ca scuză. Nu îi lași să plece pentru că asta
ar însemna să rămâi al nimănui. Atât timp cât ai fost în-
vățat să crezi că nu te poți descurca singur și că fericirea
ta depinde de alții, este firesc să opui rezistență și să te
agăți de ei.
2. Frica de pierdere a identității
Cine sunt eu fără suferința mea? Aceasta este între-
barea-cheie. Ai investit atât de mult în trecut, ai făcut
efort să devii cineva, ai luptat pe toate fronturile pentru a
atrage atenția, iar acum să dai totul deoparte? Este foarte
greu să renunți la o asemenea investiție. Chiar dacă îți
vine greu a crede, este foarte dificil să renunți la suferința
și la obișnuința de a fi nefericit. Da, nefericirea a devenit
o obișnuință de care este dificil să te desparți. Dacă nu
mai lupți, dacă lași lucrurile să curgă natural, nu mai ești
tu, iar acesta este un risc pe care mintea nu vrea să și-l
asume.
Înțelegerea care nu este însoțită de acceptare aduce și
mai multă violență. Dacă până în acest moment sufereai,
dar nu știai de ce, acum motivele sunt clare, iar consecin-
ța este că tendința va fi să te răzbuni, să te îndepărtezi, să
îi acuzi, judeci și să îi critici pe cei pe care îi consideri res-
ponsabili. Înțelegerea și acceptarea merg mână în mână
și aduc cu sine smerenie, blândețe, recunoștință, iertare
261
TUKARAM

și, în final, iubire.

Din acest motiv, este extrem de important să nu treci
la Detașare atât timp cât încă mai există de lucru la Iden-
tificare. Dacă pe măsură ce identifici cauzele a ceea ce
este astăzi apare înțelegerea că totul a avut un rost, atunci
detașarea se întâmplă de la sine. La fel ca și celelalte ma-
nifestări din proces, detașarea este o consecință naturală
a înțelegerii, deci nu poate fi forțată.

4.3.1 Ce înseamnă Acceptare?

În esență, înseamnă să nu mai judeci și să iei lucrurile
exact așa cum sunt. A lua lucrurile exact așa cum sunt
înseamnă că nu mai există termen de comparație nici
raportat la trecut, nici la cineva sau ceva anume. Pur și
simplu, totul se întâmplă în acest moment, iar tu nu ai
niciun criteriu după care să judeci propriile stări, oamenii
sau situațiile. Cu alte cuvinte, ce este, este foarte bine așa
cum este, indiferent de cum se prezintă.
Evident, mintea, obișnuită să fie la conducere și să
decidă în mod constant ce îi convine și ce nu, va refu-
za să renunțe la judecată. Drept urmare, „tu“, care ești
identificat cu ea, vei crede că ești cel care judeci și vei
încerca să nu o mai faci. Din nefericire, această abor-
dare nu funcționează, pentru că înseamnă efort a cărui
consecință este tensiunea. Cât timp există identificare cu
procesele raționale și emoționale ale minții, tot ea este
cea care face acest efort.
262
 DETOX SUFLETESC

4.3.2 Cum încetează judecata?

Prin intermediul înțelegerii profunde și al acceptării,
în special a părții întunecate din tine. Am fost învățați să
separăm, să știm ce este bun și rău, ce e corect și incorect,
iar urmarea naturală a acestei programări este judecata.
Dacă te judeci pe tine însuți, pentru că știi ce ar trebui să
fii sau nu, automat îi vei judeca și pe ceilalți.
Dacă ceilalți sunt tu, de fapt, pe cine judeci? Atât timp
cât nu accepți că în tine există frică, furie, ranchiună etc.,
această luptă va fi proiectată în afară sub formă de jude-
cată. Cât timp judeci, posibilitatea să înțelegi sau, cum
se spune, „să te pui în pantofii celuilalt“ este imposibil să
apară.
Așadar, înainte de a opri judecata externă, trebuie să
înceteze cea internă. Când devii blând și înțelegător cu
tine, o vei face și cu ceilalți. Abia atunci poți cu adevă-
rat înțelege ce se ascunde în spatele comportamentului și
manifestărilor celorlalți.
De exemplu, fiecare copil nutrește furie ascunsă îm-
potriva­părinților care nu i-au oferit afecțiune și iubire
atunci când avea nevoie. În momentul în care accepți fu-
ria așa cum este, fără să îi mai opui rezistență, apare înțe-
legerea că nu ești singurul care trece prin această situație.
Atunci vezi clar că iadul pe care l-ai avut în tine se
află în fiecare dintre cei pe care îi întâlnești, inclusiv în
părinți. De aici, poți înțelege că părinții au avut și au li-
mitările lor, că au fost și ei educați într-un anumit mod,
263
TUKARAM

că nimeni nu le-a arătat cum să iasă din suferință, că au

făcut ce au putut cu ce au avut, că atât au înțeles și s-au
străduit în felul lor să îți asigure necesarul. Pur și simplu,
se naște acceptarea.
Astfel, încetezi în mod natural să îi mai judeci și îi iei
așa cum sunt, fără rezerve. Nu înseamnă că în mod mira-
culos s-a schimbat ceva în ei, că au devenit mai buni pes-
te noapte sau că le pasă de tine dintr-odată cu adevărat.
Înseamnă doar că înțelegi că ei sunt ei, că vor deschide
ochii atunci când le va veni vremea și că nu ești obligat
să le împărtășești suferința. Încetând să îi mai judeci, te
eliberezi din închisoarea furiei, condiționărilor­și aștep-
tărilor și devii stăpân pe propria minte.

4.4 Virtuţile
Contrar învățăturilor religioase și, mai nou, ale dez-
voltării personale care, așa cum spuneam mai devreme, își
are rădăcinile în creștinismul evanghelic, niciuna dintre
virtuțile inimii nu poate fi practicată. Atât timp cât omul
poartă în suflet frica, îndemnurile la altruism, bunătate,
răbdare, iubire etc. sunt false. Oricât te-ai strădui, niciuna
dintre acestea nu poate fi practicată și nici plantată cu
forța.
Ele se nasc natural în ființa care înțelege, care caută
conștient lumina. Nu caută virtuțile, ci se scufundă în
propriul întuneric și învață să accepte ceea ce este. În
mod firesc, atunci când ceea ce menține întunericul este
264
 DETOX SUFLETESC

dat deoparte, adică frica, lumina își face apariția de la

sine. Atunci când se întâmplă acest lucru, virtuțile se
nasc ca o consecință firească.
Orice practică în această direcție este a minții laco-
me, ignorante care este la vânătoare de premii. Practica
trebuie să fie orientată spre a curăța gunoiul din interior,
nu spre a vâna calități. Atunci când omul își orientează
eforturile spre a deveni virtuos în mod artificial, devine
ipocrit. Se minte pe el însuși, făcându-și rău atât lui, cât
și celor din jur.
Realitatea este foarte simplă: cum poți fi o binecu-
vântare pentru ceilalți, când pentru tine ești otravă? Este
practic imposibil. Toți cei care se cred făcători de bine și
practică bunătatea și altruismul cu forța sunt și cei care
contribuie la menținerea violenței în lume.
Virtuțile afișate nu sunt reale, ci doar o fațadă menită
să ascundă realitatea interioară: frica. Din păcate, pen-
tru că omul trăiește după aparențe, este foarte ușor de
păcălit de către manipulatorii lipsiți de scrupule care în-
totdeauna dau ceva cu scopul de a obține altceva. Îți arăt
bunătate, sunt altruist și iubitor, dar trebuie să dai ceva
în schimb. Virtuțile devin marfă de schimb, iar omul, în
ignoranța sa, cade în capcană.
Un om care și-a acceptat întunericul, care a încetat să
mai lupte cu el însuși este virtuos fără să facă vreun efort
în această direcție. Pur și simplu este bun, altruist, smerit,
recunoscător, iubitor și așa mai departe. Nici măcar nu
poate spune despre el însuși că posedă această calități,
265
TUKARAM

pentru că există, nu sunt separate de el. Sunt o expresie a

ființării în natural, o consecință a înțelegerii și acceptării.
Atunci când înțelegerea este profundă, virtuțile ur-
mează fără efort.
De exemplu, dacă înțelegi că:
– orice om are propriul iad, că fiecare pasăre pe limba
ei moare și că fiecare trage ponoasele după faptele
sale, dispare judecata
– fiecare vede lumea prin prisma propriilor condițio-
nări și, atunci când deschide gura, vorbește despre
el, înveți să nu o mai iei personal
– nu poți ajuta pe nimeni cu forța, pentru că asta în-
seamnă violență, înveți să îți vezi de ale tale
– oricât de mult ți-ai dori, nimic nu poate fi grăbit,
înveți să ai răbdare
– dacă ai ajuns aici, nu ai ajuns singur, ci cu ajutorul
tuturor celor pe care i-ai întâlnit, indiferent dacă au
fost „buni“ sau „răi“, înveți ce este recunoștința
– nimeni nu a avut nimic cu tine, ci că s-a comportat
așa cum a știut, atât cât a știut, apare iertarea
– educația nu te-a distrus doar pe tine, ci că suntem
cu toții în aceeași barcă, doar că tu ai fost mai noro-
cos și ai deschis ochii la timp, se naște compasiunea
– cu toții avem nevoie de afecțiune, de înțelegere și
că ne dorim cu toții același lucru – liniștea – atunci
înflorește iubirea.
După cum vezi, așa-numitele virtuți sunt o consecin-
ță a înțelegerii și a acceptării și nicidecum a schimbării
266
 DETOX SUFLETESC

comportamentului exterior. Atunci când intern se pro-

duce transformarea, aceasta devine vizibilă și în exterior.
Nu este niciodată invers și orice încercare de a forța apa-
riția lor este falsă și dăunătoare.
Spun „așa-numitele virtuți“ pentru că, în realitate, nu
reprezintă nimic special. Pentru cel care le „are“ sunt un
dar, nu ceva cu care să se laude. Devin deosebite pentru
cel care nu le are, care trăiește în frică. Are senzația că,
posedându-le, va scăpa de întuneric, dar acest lucru este
imposibil. De frică nu scapi arătând opusul și nici încer-
când să o acoperi cu o fațadă frumoasă. Mai devreme sau
mai târziu, fațada cade, iar adevărul iese la suprafață.

4.5 De pe „-“ pe „+“

Pentru majoritatea oamenilor, normalitatea înseamnă
a trăi în frică, într-o stare de continuă preocupare și stres.
Cu mici excepții, când, întâmplător, apare câte o rază de
bucurie, viața lor este o continuă luptă pentru supraviețu-
ire. Această luptă nu are legătură doar cu asigurarea ne-
cesităților de ordin material, ci e mai mult de atât. Chiar
dacă omul are tot ce îi trebuie pentru a viețui – hrană,
îmbrăcăminte și minimum de confort – în el tot rămâne
un gol ce nu poate fi acoperit.
Senzația de gol este provocată de frica de moarte de
care omul încearcă să fugă prin tot ceea ce face. Se refu-
giază în muncă, în relații, în întreținerea excesivă a cor-
pului, în acumularea de bunuri, valori, faimă, în copii și
267
TUKARAM

familie și așa mai departe cu un singur scop: să scape de

moarte. Cu alte cuvinte, omul muncește inconștient toa-
tă viața pentru a nu muri, încercând să lase în urma lui
ceva care să îl facă nemuritor.
Pornind de la acest imbold inconștient, va refuza să
experimenteze viața și va încerca să o modeleze după bu-
nul plac, să își construiască un mediu în care să se simtă
în siguranță. Acesta este cuvântul de ordine: siguranță.
Viața este periculoasă, deci trebuie să se protejeze îm-
potriva ei.
Așa își va dori ca toate aspectele din viața sa – rela-
țiile, serviciul, familia, banii – să fie sigure. Chiar dacă va
afirma că își asumă riscuri, rezultatele acestora vor fi con-
trolate și previzibile. Orice modificare a mediului, oricât
de mică ar fi, este luată personal și privită ca fiind un atac
la adresa siguranței pentru care a muncit atât de mult.
De aici, violență, stres, agresivitate și, în ultimă instanță,
boală.
De exemplu, pornind de la condiționările despre rela-
ția de cuplu, știe cum ar trebui să se comporte soțul sau
soția. Scenariile sunt deja construite în mințile partene-
rilor, fiecare își joacă rolul ca la carte, iar dacă, din diverse
motive, se schimbă ceva, imediat apare frica și, ulterior, se
ajunge la conflict. O banală abatere – de exemplu, sosirea
acasă cu întârziere, peste ora obișnuită – poate duce la
apariția tensiunilor.
În schimb, dacă rolurile sunt jucate perfect, fără aba-
tere, și senzația de siguranță este menținută în parametri
268
 DETOX SUFLETESC

optimi, toată lumea este fericită. Nu contează că fiecare

suferă în tăcere și acceptă compromisuri, important este
că imaginea și iluzia siguranței sunt intacte.
După cum poți observa, această siguranță, construită
în mod artificial, vine cu un preț foarte mare: cu cât omul
va fi mai sigur în exterior, cu atât va fi mai mort în inte-
rior. În realitate, zidurile pe care le construiește în jurul
său nu îl vor proteja de viață, ci doar îl vor transforma în
prizonier.
În puține cuvinte, a trăi în frică se numește a trăi pe
minus, cu o înțelegere negativă asupra vieții.
Ce nu vrea să vadă omul este că viața e imprevizibilă,
sălbatică și spontană. Mai mult, pentru că fiecare ființă
vine aici cu scopul de a învăța, nu ține cont de regulile
minții, ci de nevoile sufletului. Oricât de mult te-ai pro-
teja, este imposibil să te ferești de ceea ce trebuie să ți se
întâmple pentru ca sufletul tău să se maturizeze.
Paradoxal, siguranța se naște atunci când înțelegi și
accepți că nu există siguranță. Atunci când înțelegerea ta
a devenit destul de profundă, încât să vezi că nimic nu
a fost, nu este și nu poate fi sigur, totul se schimbă de la
temelie.
În acea clipă, se produce un click intern care declan-
șează procesul de transformare a fricii în iubire, a în-
tunericului în lumină sau a iadului în rai. Atunci, când
accepți nesiguranța ca fiind unica realitate posibilă, în-
veți cu adevărat ce înseamnă să trăiești în siguranță în
nesiguranță.
269
TUKARAM

Dintr-odată, ceea ce înainte te speria acum devine o

provocare și o posibilitate de a învăța. Orice se ivește în
viața ta – oameni, situații, contexte – este privit ca o in-
vitație la maturizare, la creștere și înțelegere. Acesta este
momentul în care apare înțelegerea pozitivă care face
posibilă tranziția către starea pe plus.

4.6 Trecerea prin tunel

Din păcate, pentru cei mai mulți, clicul sau momentul
de „aha“ al înțelegerii pozitive nu durează mult. Este ca
o scânteie în întuneric care nu e suficient de puternică
pentru a-l înlătura definitiv.
După acest moment, mintea, prin intermediul meca-
nismelor create în trecut, va reveni în forță să își reclame
drepturile. Abia de aici putem spune că începe adevărata
muncă. După scurta scânteie, cu ajutorul căreia ai vă-
zut că există fericire după suferință, va fi necesar să devii
foarte atent.
Contradicția dintre ceea ce ai experimentat într-o cli-
pă și întunericul din trecut devine foarte evidentă, ceea
ce poate duce la și mai multă suferință. Asta înseamnă că
mintea se va agăța de noua și frumoasa experiență și va
începe să lupte cu trecutul. Pentru că i-a plăcut ce s-a în-
tâmplat, va dori să reproducă și să mențină aceeași stare
tot timpul. Aceasta este atitudinea flower-power a min-
ții: ignoră durerea și se agață de plăcere.
Problema este că mintea nu cunoaște calea de mij-
270
 DETOX SUFLETESC

loc, ci doar extremele. În lăcomia ei și din dorința de a

menținea starea de care se agață, va lupta cu întunericul
și, după cum deja știm, orice efort de acest fel va crea
tensiune.
Acest conflict duce la o stare de confuzie pe toate pla-
nurile. Ascultând sfaturile minții, pe de o parte, te vei afla
în iad, pentru că trecutul încă nu a dispărut, iar pe de altă
parte, îți vei dori raiul care este doar o himeră pe care
mintea încearcă să o fixeze și să o transforme în realitate.

4.7 Ce este de făcut?

Unicele instrumente pe care le ai la dispoziție sunt
atenția și prezența. Cât timp ești prezent și atent la ceea
ce se întâmplă în tine, mintea nu te poate păcăli. Va în-
cerca pe toate căile să te convingă să renunți la explorare,
la a mai căuta cauzele suferinței, promițându-ți că vei
trăi doar acea stare de bucurie și fericire care a durat o
clipă.
După cum bine știi, se pricepe foarte bine la a face
promisiuni pe care nu le duce niciodată la îndeplinire.
Ce trebuie să îți aduci aminte în astfel de momente este
următorul lucru: „Cu o floare nu se face primăvară“ și că
rădăcinile suferinței încă nu au dispărut.
Trecutul este dens, mecanismele sunt încă active și
pline de energie. Dacă te lași păcălit de promisiunile
minții, trecutul nu va dispărea, ba dimpotrivă. De aceea,
chiar dacă apar semne că lucrurile se schimbă, este indi-
271
TUKARAM

cat ca de fiecare dată să te reîntorci la rădăcină. Atunci

când întunericul dispare complet, stările vor fi prezente
tot timpul. Atât timp cât starea ta predominantă nu este
bucuria, înseamnă că încă mai este de lucru.
Așadar, nu te lăsa păcălit de aparențe, rămâi ferm în
decizia de a găsi sursa suferinței și nu te opri până când
liniștea nu se naște în mod natural. Chiar dacă va fi ne-
voie de timp, tot ce contează este să nu te grăbești și să
faci lucrurile spre binele tău, nu al minții.

4.8 Rafinarea frecvenţei

Dacă vei continua să „sapi“ cu blândețe și fermitate,
respectând decizia pe care ai luat-o, aceea de a te reîn-
toarce acasă, vor începe să se petreacă diverse „minuni“.
În prima fază, pentru că ai început să înțelegi cum
ai fost programat să îți faci rău, vor fi din ce în ce mai
evidente situațiile în care continui să accepți compromi-
suri. Indiferent de forma sub care se prezintă – nu știi să
spui „nu“, accepți șantajul emoțional și manipularea,­taci
atunci când ar trebui să pui piciorul în prag, îți va fi din
ce în ce mai clar cum, când și de ce se întâmplă. Pe măsu-
ră ce înțelegi cauzele, se eliberează tensiunea emoțională
acumulată în subconștient și, în consecință, realitatea ex-
ternă începe să se modifice. Dacă, în trecut, mediul tău
era unul violent – judecată, bârfă, critică, stres, conflicte
etc. – pas cu pas, oamenii și contextele care participau la
ele încep să dispară.
272
 DETOX SUFLETESC

Acesta este primul semn că vibrația ta a început să

sufere modificări: te deranjează prezența violenței în for-
mele ei grosiere și cauți să o eviți.
Al doilea semn, o consecință firească a celui dintâi,
este tendința de a judeca comportamentul altora. Acesta
este „sindromul drogatului“ care, atunci când renunță la
obiceiul fizic de a consuma droguri, începe să se creadă
superior. Dacă nu mai bârfești, nu înseamnă că tendința
interioară a dispărut, ci doar că nu mai deschizi gura. Ju-
decata, comparația, critica, toate înrădăcinate în frică, vor
fi prezente în mintea ta și vor continua să se manifeste la
nivel subtil.
Al treilea pas este fixarea atenției în mod conștient
asupra propriei persoane. Atunci când cineva sau ceva
din exterior declanșează în tine o anumită reacție, nu te
mai uiți în exterior, ci doar la reacțiile tale fie interne, fie
externe. Stimulii din exterior au rolul de indicator care îți
arată ce se întâmplă în tine și de aici începe să se dizolve
tendința de a-i mai judeca sau critica pe ceilalți pentru
ce fac sau spun.
Cu cât ești mai atent și mai prezent, cu atât modifică-
rile externe devin mai evidente și se întâmplă mai rapid.
În scurt timp, efectele se văd în plan fizic, mai ales în
privința relațiilor și conexiunilor cu anturajul.

4.9 Singurătate și Solitudine

Una dintre cele mai grele încercări este senzația de
273
TUKARAM

singurătate care apare pe măsură ce mediul tău se schim-

bă. Trecutul încă are greutate, noul este abia un vlăstar,
iar tendința de a te agăța de vechile relații este firească.
Chiar dacă simți că ceea ce a fost nu te mai definește, că
nu mai faci parte din acea lume, totuși, obișnuința atâr-
nă foarte greu. Ce atârnă și mai greu sunt condiționările
legate de singurătate.
În condițiile în care ai fost programat să crezi că nu
vei reuși să reziști de unul singur și că singurătatea este
un blestem, va fi destul de dificil să lași lucrurile să se
întâmple.
Ce vei înțelege însă este că fiecare relație are vremea
sa și că așa cum a început, așa se termină, indiferent de
cât de multă istorie are în spate. Vor exista discuții, acuze
și reproșuri, dar este ceva natural. Pentru că trăiesc în fri-
că, oamenii se agață unul de celălalt. Unora le este atât de
frică de singurătate, încât preferă să stea în relații toxice,
suportând abuzuri, mințindu-se că aceasta este iubire sau
prietenie.
Atunci când unul dintre ei hotărăște să rupă relația,
celălalt, retrăind rana de abandon, va începe să arunce cu
bolovani. Din păcate, acest tip de comportament, dra-
matic și agresiv, este considerat „normalitate“. Dacă vei
experimenta așa ceva, nu trebuie să îți faci griji.
După cum spuneam mai sus, pe măsură ce tu elimini
din tine violența, ea va dispărea și din mediul tău ex-
tern. Ce contează este să înțelegi că reacțiile, în special
verbale, ale celor care se simt părăsiți nu te privesc. Au
274
 DETOX SUFLETESC

suferința lor pe care, așa cum faci tu, o vor rezolva și ei

atunci când vor fi pregătiți să o rezolve.
Modul în care reacționează este strict treaba lor, iar
tu nu ai de ce să te simți vinovat, dator sau responsabil
pentru suferința lor. Până atunci, treaba ta este să elimini
orice compromis și orice context sau situație care te-ar
putea răni în vreun fel.
Cum faci asta? Tot prin înțelegere. Dacă accepți că
nimic din ce e lumesc nu e veșnic, îți va fi ușor să treci
prin această etapă.
În realitate, omul nu fuge de singurătate, ci de el în-
suși. Atunci când e singur, nu mai are unde fugi și trebuie
să dea nas în nas cu propria minte, cu propriul întuneric.
Atunci când înțelege că nu are unde fugi, are două po-
sibilități: fie caută să devină ocupat, pentru a-și distrage
atenția de la ceea ce se întâmplă în el, fie acceptă ceea ce
este și începe să fie atent la propria ființă.
Așa se face trecerea de la singurătate la solitudine.
Singurătatea își are rădăcinile în frică, solitudinea, în iu-
bire. Singurătatea înseamnă agitație, atașament și depen-
dență, solitudinea, liniște, independență și acceptare.
Dacă ai acceptat că în tine există întuneric și ești dis-
pus să intri conștient în el, vei deveni din ce în ce mai
solitar. Adică, vei începe să îndrăgești momentele în care
poți sta cu tine, cu propria minte. Cu cât o vei îndrăgi mai
mult, cu atât îți va arăta mai multe și, în acest mod, apare
lumina. Evident, atunci când apare lumina, întunericul
nu mai există. O singură rază de lumină este suficientă
275
TUKARAM

pentru ca întunericul să dispară, dar, pentru ca acest lucru

să se întâmple, e nevoie de participarea ta conștientă.
Nu înseamnă că te vei izola, ci că vei deveni mai atent
și selectiv. Vei deveni conștient de importanța calității în
toate aspectele vieții și de aici, automat, va decurge natu-
ral selecția. Nici măcar nu va fi necesar ca tu să faci vreun
efort în această privință. Pur și simplu, ceea ce ești se va
amplifica în exterior, mai ales în privința anturajului.
Tot ce ai de „făcut“ este să lași lucrurile să se întâmple,
iar dacă vei constata, de exemplu, că unele relații încep să
se dezintegreze, să știi că este o consecință a înțelegerii
tale.

276
 DETOX SUFLETESC

5. Decizia

Cât timp trăiește din memorie, deciziile omului sunt

reacții inconștiente, ancorate în trecutul cu care se iden-
tifică. În aceste condiții, chiar dacă are senzația, pe mo-
ment, că a luat o decizie bună, pe termen lung, va resimți
efectele neplăcute.
Acest lucru se întâmplă pentru că momentul prezent
cere ca rădăcinile deciziei să se afle în „acum“, care în-
seamnă spontan, necondiționat. Cum cerințele minții
sunt întotdeauna diferite de cele ale prezentului, sufe-
rința este o urmare firească. Până când nu se naște con-
știința, omul nu „face“ și nu poate face nimic, așa-zisele
decizii fiind doar reacții emanate din condiționare.
277
TUKARAM

5.1 Emoţional și raţional

Să luăm două cifre și să le comparăm puțin: 40 bit/
sec. și 40 mil. bit/sec.
Diferența dintre ele este uriașă, nu-i așa?
Aceste două cifre reprezintă, conform studiilor în do-
meniul cercetării activității creierului, viteza cu care se
mișcă cele două componente ale psihicului omenesc, re-
spectiv conștientul și subconștientul.
Conștientul se „deplasează“ cu viteza de 40 bit/secun-
dă, iar subconștientul cu cca. 40 milioane bit/secundă.
Adică partea conștientă este doar 5% din cea inconștien-
tă, care domină detașat.
Primul are rol rațional, creativ, analitic, structurat, iar
al doilea este eminamente emoțional, haotic, involuntar
și se comportă compulsiv pe bază de tipare.
Conștientul este preocupat cu interpretarea rațională
a ceea ce se întâmplă acum, iar subconștientul se repetă
automat, compulsiv pentru a menține și continua istoria
în vederea supraviețuirii corpului.
Privind raportul dintre ele, este clar că oricât de bună
și bine intenționată ar fi o decizie luată rațional, curând,
ea va fi suprascrisă de subconștient. De aici este sim-
plu de înțeles de ce, practic, omul trăiește din memorie,
având preponderent doar o singură manifestare prin care
experimentează viața: reacția.
Notă
Conștient și inconștient fac parte din același ansam-
278
 DETOX SUFLETESC

blu, numit psihic. Folosesc acești termeni pentru a deli-

mita, din punctul de vedere al înțelegerii, spațiul dintre
cele două componente.
În realitate, alături de corp, ele sunt părți ale aceleiași
mașinării numită minte. Atât timp cât este identificat
cu corpul și psihicul său, este identificat cu mintea. În
aceste condiții, este fie limitat de senzațiile corpului, fie
de interpretarea rațională a conștientului, fie condiționat
de reacția compulsivă a subconștientului.
Cele două – conștient și subconștient – chiar dacă se
află aparent în conflict, lucrează sinergic ca parte a minții
al cărei scop este acela de a menține controlul. Ulterior,
conflictul se manifestă în plan fizic. Atunci când omul,
prin atenție, prezență și observare, începe să se distan-
țeze de logică și de reacții, se naște ceea ce este peste
corp-minte, și anume conștiința.

5.2 Reacţie vs Acţiune

Cel mai simplu mod de a înțelege ce înseamnă reacție
este să jignești sau să lauzi intenționat pe cineva. Dacă
faci această acțiune ca exercițiu, poți observa că omul,
jignit sau flatat, va reacționa instant, fără să stea mult pe
gânduri, devenind fie agresiv, fie mielușel. Este ca și cum
ai avea o telecomandă cu ajutorul căreia poți controla și
manipula omul din fața ta.
Dacă te întrebi de unde vine reacția, te asigur că ex-
teriorul nu este responsabil pentru ea. Aceasta vine din
279
TUKARAM

minte, care a depozitat în memorie o copie pentru fiecare

experiență – emoții, stări, cuvinte, imagini – pe care omul
a trăit-o și pe care o utilizează ori de câte ori apare o
ocazie identică sau similară. Dacă dai vina pe exterior, nu
faci altceva decât să te păcălești. Cu alte cuvinte, mediul,
format din stimuli interni sau externi, doar declanșează
ceea ce este deja în memorie, nu creează nimic nou.
Ce înseamnă acest lucru?
Că atât timp cât omul nu este conștient de partea sa
inconștientă, va continua să se comporte precum un ro-
bot, adică doar să reacționeze la comenzile date de sti-
muli. Pentru a lua o decizie corectă – pentru a acționa –
omul trebuie să se desprindă în mod conștient de trecutul
emoțional. Pentru ca acțiunea să se întâmple, conținutul
emoțional al amintirilor trebuie să dispară. Atunci când
din stimul este îndepărtată componenta emoțională, re-
acția nu mai poate avea loc.
De exemplu, omul știe ce înseamnă cuvântul prost.
Dacă îl rostești personalizat, într-un anumit context,
spunându-i direct „ești prost“, reacția va fi una violentă.
La prima vedere, cuvântul poate părea lipsit de impor-
tanță, iar pentru cineva care privește din exterior, reacția
poate părea și ea exagerată.
Însă, pentru omul implicat în poveste, reacția este per-
fect justificată de istoria sa în legătură cu acest cuvânt.
Pentru el, cuvântul are greutate, este legat de experien-
țe neplăcute, de lipsă de încredere, de judecată, critică,
comparație și altele. Modul în care reacționează îți arată
280
 DETOX SUFLETESC

că în memoria omului cuvântul în cauză are o anumită

conotație, că este conectat la istoria sa emoțională. Dacă
reacția este exagerată, nu e din cauza cuvântului în sine,
ci despre ceea ce a fost atins prin rostirea sa. Rostind ace-
lași cuvânt cuiva de altă naționalitate, care nu îți înțelege
limba, acesta nu va avea nicio reacție. Pentru că nu există
o conexiune emoțională în memorie, nu există reacție.
Aude cuvântul, îl poate reproduce, dar reacția emoțională
este inexistentă.
În acest context, este evident că, atât timp cât omul
este condiționat de istoria sa emoțională, îi va fi imposi-
bil să acționeze, adică să ia decizii corecte care să îl avan-
tajeze. Pentru ca acțiunea să fie posibilă, omul trebuie să
fie liber de condiționări. Atunci când acestea dispar, de-
ciziile vor fi luate în mod automat corect, ca un răspuns
la ceea ce se întâmplă în prezent.

5.3 Trecut și viitor

Cea mai mare problemă care se ivește atunci când tre-
buie luată o decizie nu este decizia în sine, ci frica și pre-
ocuparea care o anticipă și o precedă. Atunci când omul
trebuie să ia o decizie, mai ales una așa-zis importantă,
nu se află în prezent, ci în trecut sau în viitor. Trecutul
este cel încărcat cu informație, iar viitorul este locul în
care informațiile vor fi transpuse după ce au fost modi-
ficate.
Adică, mintea ia informațiile din trecut, din memoria
281
TUKARAM

încărcată cu amintiri, le modifică, le adaptează și le pro-

iectează în viitor.
În funcție de manifestarea minții, preponderent po-
zitivă sau negativă, informațiile vor fi modelate și tran-
spuse în mod specific, raportat la extrema în care se află
mintea.
Mintea optimistă creează scenarii în care totul este
roz și problemele par să nu existe, iar dacă există, sunt
depășite cu foarte mare ușurință, în timp ce mintea ne-
gativă va transforma orice piedică într-o obiecție și un
motiv pentru a crea scenarii fataliste.
În limbaj popular, mintea optimistă este cea care „vi-
sează cai verzi pe pereți“, iar cea negativă este cea care
„stă cu drobul de sare deasupra capului“.
Astfel, decizia fie va fi grăbită, pentru a atinge mai
repede scopul, fie va fi amânată pentru a evita durerea.
Atât timp cât mintea se află la extreme, consecințele
vor fi neplăcute, pentru că omul acționează din motive
greșite. Fie vrea faimă pentru a demonstra lumii că poa-
te, fie evită să ia o decizie de frica de a fi judecat sau cri-
ticat și în ambele cazuri va avea de suferit. Atunci când
decizia este ancorată în prezent, independentă de istorie,
efectele ei sunt întotdeauna benefice.

5.4 Protecţie vs Maturizare

Se știe că, la un moment dat în evoluția omului, se
produce o ruptură între dezvoltarea fizică și cea psihi-
282
 DETOX SUFLETESC

că. Din motive de traumă, abuz sau prea multă protecție,

dezvoltarea psihică poate fi redusă sau stopată, temporar
sau definitiv, în timp ce, la nivel fizic, corpul continuă să
crească, devenind adult. Copilul, abuzat sau hiper-prote-
jat, va rămâne blocat (la nivel emoțional) fie în frica de a
nu repeta durerea, fie în dorința de a primi atenție.
Acest lucru este foarte ușor de constatat observând
comportamentul majorității adulților ale căror reacții
sunt ancorate în perioada copilăriei. Gelozie, posesivi-
tate, dorință de control, de atenție, de dominare, frică de
judecată, de critică, de părerea celorlalți etc., toate sunt
reacții care dovedesc că adultul încă este prins în poves-
tea sa. În același timp, reacțiile dovedesc un lucru și mai
important: că se află în zona de protecție.
Cât timp se află în zona de protecție, toate reacțiile se
încadrează în „luptă și fugi“, adică sunt motivate de frică.
Deciziile pe care le va lua vor veni din frică și vor avea
ca scop întreținerea și consolidarea siguranței sub toate
formele ei.
Maturizarea, pe de altă parte, înseamnă ca omul să
iasă din zona de protecție și să se expună. Prin expune-
re, experimentează, înțelege, crește și, în consecință, se
maturizează. Așadar, protecția și maturizarea nu se pot
întâmpla în același timp.
Dacă se află în zona de protecție, omul va lua decizii
care îl vor ajuta să se simtă în siguranță. Dacă, în schimb,
se expune și își asumă riscurile asociate creșterii, deciziile
vor fi luate în conformitate cu această tendință și, auto-
283
TUKARAM

mat, va avea loc maturizarea.

Maturizarea include protecția, pentru că un adult ma-
tur știe cum să aibă grijă de el însuși, însă protecția nu
include maturizarea. Un adult poate trăi toată viața sa
în zona de protecție fără să își asume vreodată să ia de-
cizii și să își asume riscuri pentru a se maturiza. Își poate
asuma riscuri pentru a-și asigura confortul și siguranța
din punct de vedere material, însă aceasta nu implică și
maturizarea sa psihică.
Când, din diverse motive, care, de obicei, sunt rezulta-
tul deciziilor luate pe baze greșite, va fi scos din așa-zisa
„zonă de confort“ cu care s-a obișnuit, imaturitatea sa
psihică va fi imediat vizibilă. Modul în care va reacționa
în fața evenimentelor neprevăzute, care îi scapă de sub
control, va arăta cât de matur este în realitate.
Așadar, a fi matur înseamnă a învăța să trăiești în si-
guranță în nesiguranță, adică să știi în mod direct că ni-
mic nu poate fi controlat, iar tot ceea ce poți face este
să iei lucrurile așa cum sunt în acest moment. Așa cum
spuneam mai devreme, și insist asupra acestui aspect din
motive întemeiate, acționând în și din „acum“, rezultatele
deciziilor vor fi întotdeauna benefice.

5.5 Luarea deciziei

5.5.1 Tehnic
Dacă vrei să construiești o casă, ai nevoie de un plan.
284
 DETOX SUFLETESC

În baza acestuia, faci demersurile necesare punerii în

practică a proiectului, de la achiziția materialelor, angaja-
rea unei echipe de profesioniști și până la produsul final
care va fi casa la cheie. Execuția este tehnică, iar dacă
urmezi pașii specifici, casa este realizată la timp și în pa-
rametrii prescriși.
De ce totuși apar probleme și complicații? Pentru că,
de la bun început, omul o ia personal. În acest mod, o
situație de natură pur tehnică este transformată într-una
de natură emoțională. În mod firesc, atunci când partea
tehnică și cea emoțională sunt amestecate, lucrurile de-
vin complicate.
Dacă privim viața omului ca pe o construcție, putem
observa că toate complicațiile și problemele care apar
sunt o consecință a incapacității acestuia de a discerne
între emoțional și tehnic.
Să luăm ca exemplu modul în care reacționează un
cuplu atunci când vine o factură mai mare decât era aș-
teptat. În condițiile în care există resurse, factura și plata
ei nu constituie o problemă, însă, atunci când banii nu
sunt suficienți, lucrurile se complică.
De ce?
Pentru că suma scrisă pe factură devine un stimul care
declanșează o furtună de natură emoțională, trezind în
fiecare dintre ei amintiri legate de partea financiară în
care sunt înmagazinate dorințe, frustrări etc. Astfel, de
obicei, se întâmplă ca, în loc să se concentreze pe găsirea
unei soluții tehnice pentru procurarea sumei necesare,
285
TUKARAM

vor începe să o ia personal, acuzându-se și contrazicân-

du-se reciproc. Nu este greu de imaginat care sunt urmă-
rile unei astfel de confruntări.
Dacă fiecare dintre cei doi parteneri ar fi matur, nu
s-ar putea întâmpla astfel de situații, în care emoționa-
lul subconștient să preia conducerea și să creeze daune.
Discuțiile s-ar desfășura într-o atmosferă relaxată și s-ar
rezuma la partea tehnică, adică la a căuta soluții concre-
te pentru rezolvarea situației. Imaginează-ți doar cât de
multă energie se economisește într-o astfel de situație
atunci când cei doi comunică fără certuri, fără acuze, fără
tensiuni, fără regrete și resentimente.
Așadar, cum iei o decizie tehnică?
În esență, este simplu. Apare o situație, faci o eva­luare
și restul este chestiune de organizare a resurselor și timp.
Dacă, în momentul apariției situației, constați că începi
să te agiți, să o iei personal și să o transformi într-o pro-
blemă, atunci este evident că trebuie să te întorci la rădă-
cini și să vezi ce a declanșat toate aceste reacții.
Fiecare eveniment în sine este o comoară care te poa-
te ajuta nesperat de mult în privința maturizării. Atunci
când apar astfel de contexte, singura „acțiune“ pe care o
poți face este să te observi cum reacționezi și să vezi care
este cauza. Nu mult după identificarea cauzei, vei consta-
ta că tendința de a te implica emoțional scade, ajungând
să poți rezolva astfel de situații într-un mod mult mai
blând și relaxat.

286
 DETOX SUFLETESC

5.5.2 Emoţional
Chiar dacă folosesc verbul „a lua“ în legătură cu de-
cizia emoțională, realitatea este că nu poți decide să ai
emoții, stări sau senzații. Dacă există decizie, vorbim de
o acțiune și, automat, de ceva fabricat, sintetic. Dacă în
privința aspectelor tehnice poți lua decizii, în privința
stărilor, emoțiilor și trăirilor nu poți. Corect spus, acestea
se întâmplă, nu pot fi forțate și, deci, nu poate fi luată o
decizie. Așa cum nu poți decide în privința acțiunilor
automate ale corpului – digestie, bătăile inimii etc., așa
nu te poți decide în privința acestor manifestări.
Ele sunt ecoul subconștientului care se exprimă sub-
til, sub aceste forme, în plan fizic și se „întâmplă“ atunci
când sunt declanșate de stimuli interni sau externi.
Declanșarea lor este dictată de modul în care este
„scris“ subconștientul, adică de modul în care ai fost pro-
gramat. În funcție de acest lucru, ești atras sau nu de un
anumit tip de bărbat sau femeie, îți place sau nu îți pla-
ce un anumit fel de mâncare, haine și așa mai departe.
Atunci când programarea din subconștient este rescrisă,
automat, urmează și transformarea naturală a percepției
și, în consecință, stările, emoțiile și senzațiile, din mo-
ment ce sunt un ecou, vor suferi și ele modificări.
Tot programarea este cea din cauza căreia nu asculți
și nu folosești cel mai important instrument pe care îl ai
la dispoziție: instinctul. Locul său a fost luat de așteptări
și compromisuri, adică de dorințe nesatisfăcute și calcule.
287
TUKARAM

Prin programare, ai fost învățat să te străduiești să înde-

plinești așteptările altora și, la rândul tău, să aștepți ca
altcineva să aibă grijă de tine.
Drept urmare, pentru ca acest troc să aibă loc, ai în-
vățat să faci compromisuri pe măsura așteptărilor. Prin
acest proces, instinctul, care întotdeauna îți spune ce este
și ce nu este spre binele tău, a fost redus la tăcere, fiind
înlocuit cu logica trocului: îți dau, îmi dai. Astfel, rela-
țiile au devenit o afacere din care fiecare are câte ceva
de câștigat. Fiecare așteaptă ceva de la celălalt, iar atunci
când așteptările nu sunt îndeplinite, apare suferința, iar
compromisul iese la iveală.
Pentru ca instinctul să revină la „putere“, este necesar
ca programarea să dispară sau, cel puțin, influența ei să
fie diminuată. Acest lucru este posibil prin procesul de
Detox care te ajută să ajungi la rădăcini, să cureți toxi-
nele, să înveți să îți asculți natura și să ai încredere în ea.
Instinctul face parte din instrumentele cu care ai fost în-
zestrat pentru a te proteja de atacurile subtile ale minții
și de a alege ceea ce este corect și bine pentru tine. Așa
cum ai corpul pentru a te apăra de atacurile fizice, fie
prin fugă, fie prin luptă, așa ai instinctul care te ghidează
în legătură cu ceea ce nu poți vedea fizic.
Atunci când mintea devine mai puțin zgomotoasă, în
mod natural, instinctul revine la potențialul său. Dacă în-
veți să îl asculți și să îi urmezi indicațiile, vei constata că
viața ta devine și ea din ce în ce mai simplă. Partea fru-
moasă este că, în timp ce în deciziile tehnice e nevoie de
288
 DETOX SUFLETESC

calcule și timp, în privința instinctului, totul se întâmplă

instant. În interacțiunea cu mediul, în special în relațiile
cu oamenii din jurul tău, vei ști imediat cu cine vrei și cu
cine nu vrei să interacționezi, ce să faci și ce să nu faci, ce
să accepți și ce nu.
Dar, după cum spuneam mai sus, pentru ca acest fe-
nomen să se întâmple, este necesar ca mintea să își piar-
dă din influență. Cu cât acorzi mai puțină importanță
bâzâitului mental care este influențat de trecut, cu atât
vei auzi mai clar vocea instinctului care întotdeauna se
manifestă în prezent.
Atunci când îți asculți și îți urmezi instinctul, com-
promisurile și suferința vor începe pas cu pas să dispară,
iar tu vei deveni din ce în ce mai relaxat și încrezător.

5.6 Formarea noului „Eu“

Ca entitate, „Eul“ are trei etape de dezvoltare: împru-
mutat, personal și transcedere. Între aceste etape, avem
zone de tranziție, fiecare cu specificul ei. Să le luăm pe
rând și să vedem pe scurt ce înseamnă acest lucru.

5.6.1 „Eul“ împrumutat

Este identificarea cu ceea ce ai fost învățat să crezi
despre tine. Aceste informații au venit din exterior, au
devenit parte din programare, ți-au conturat personalita-
tea și au influență asupra ta (și vor continua să aibă) atât
289
TUKARAM

timp cât există identificarea cu ele. În program, aceasta

este perioada specifică etapelor de Zombism și Conști-
entizare.

5.6.2 Tranziţie 1 – Trecere prin tunel

Este perioada în care se face trecerea de la „eul“ de
împrumut la cel personal. De obicei, este o perioadă di-
ficilă în care mecanismele vechi devin vizibile în mani-
festare, dar încă nu s-au dizolvat. Este o luptă pe viață și
pe moarte între vechi și nou, între trecut și prezent, între
ignoranță și prezență. Caracteristica de bază, pe lângă
alte efecte secundare, este, în special, senzația de pierdere
a identității și tendința de victimizare. Această perioadă
este specifică etapelor de Identificare și Detașare.

5.6.3 „Eul“ personal

Apare ca o consecință firească a ieșirii din „matrix“,
din programarea colectivă. Înveți să fii „tu“, independent
de așteptări, compromisuri și reacții inconștiente, prove-
nite din trecut. Începi să îți formezi propria personalitate,
să devii ferm și selectiv în privința anturajului, dar, mai
ales, încetezi să îți mai faci rău.
Una dintre consecințele transformării este că cei din
jur vor începe să te catalogheze ca egoist, ceea ce este fi-
resc atunci când începi să te ocupi de tine și să nu îți mai
modelezi viața după părerile celor din jur. Această ma-
nifestare este specifică Deciziei și Acțiunii, atunci când
290
 DETOX SUFLETESC

individul își asumă responsabilitatea pentru ceea ce este

și acționează în conformitate cu propria individualitate.

5.6.4 Tranziţie 2 – Cine sunt „Eu“?

După ce „Eul“ personal este consolidat și dus la ex-
trem, alături de beneficii, apar plictiseala și oboseala.
Atunci când vezi limitele personalității, în mod firesc, vor
apărea întrebări ca: „De ce fac asta?“ și „Cine sunt eu?“
De aici apare necesitatea unei înțelegeri mai profunde și
se face tranziția către căutarea spirituală.
Dacă în primele etape omul încerca doar să își rezolve
problemele lumești, să scape de suferința produsă de re-
petiția inconștientă a tiparelor preluate, aici vorbim deja
despre dorința de a înțelege mai mult, de a trece dincolo
de aparențe. Drept urmare, apare nevoia de practică, de
urmare a unei anumite discipline, de a primi răspunsuri
la întrebări legate de manifestările nevăzute care sunt
specifice căutării de natură spirituală.

5.6.5 Transcederea „Eului“

Este punctul în care „eu“ se dizolvă ca urmare a în-
țelegerii și a acceptării. Individul și personalitatea sa ră-
mân, dar nu mai există identificare cu ele și cu acțiunile
lor. Cu alte cuvinte, omul devine stăpân pe viața sa, face
ceea ce este de făcut, de la plata facturilor și până la creș-
terea copiilor, dar nu mai există un „Eu“ care să se iden-
tifice cu aceste acțiuni.
291
TUKARAM

De primele trei etape ne ocupăm în cadrul Detoxului,

de următoarele două se ocupă omul atunci când începe
să înțeleagă că este mai mult decât ceea ce a fost învățat
să creadă despre el și despre lume.
De ce?
Pentru că abia după ce a apărut individul, cu o perso-
nalitate de sine stătătoare pe care o poate utiliza pentru
a-și crea propria lume, „eu“ poate fi depășit. Până atunci,
orice intenție de a avea o viață liniștită și/ sau de a urma
cu adevărat calea spirituală este sortită eșecului. În acest
context, dacă este atras de căutarea de sine, Detoxul este
instrumentul pregătitor care îi permite să își netezeas-
că drumul pentru aprofundarea înțelegerii. Atunci când
bazele au fost curățate, iar violența rămâne de domeniul
trecutului, omul poate aborda orice metodă consideră că
i se potrivește.

292
 DETOX SUFLETESC

6. Acţiunea

Deși este numerotat ca fiind capitol, nu sunt multe de

spus despre acțiune. Acest „capitol“ este mai degrabă o
concluzie care încununează procesul descris până acum.
Dacă omul se eliberează din închisoarea condiționări-
lor și învață să trăiască pe propriile picioare, orice acțiune­
va face va fi benefică atât pentru el, cât și pentru cei din
jurul său. Eliberându-se de trecut, de educație socială, de
mentalul colectiv, de compromisuri și așteptări, poate lua
decizii spontane care sunt un răspuns la cerințele prezen-
tului. Atunci când se întâmplă așa, automat, acțiunile sale
vor fi corecte, iar rezultatele obținute vor reflecta acest
lucru.
Toate acestea se vor întâmpla fără ca el să facă vre-
un efort anume. Pur și simplu, viața sa este una natura-
293
TUKARAM

lă, simplă. Simplă nu înseamnă lipsită de confort, ci de

complicații. Din exterior, nu va părea nimic extraordinar,
însă pentru el diferența va fi uriașă. Atunci când violența
este transformată, prin intermediul înțelegerii, în compa-
siune, automat, nu își va mai putea face rău nici lui însuși,
nici celorlalți.
Chiar dacă și-ar dori acest lucru, nu se mai poate în-
tâmpla. Dacă, din întâmplare, va intra în contact cu vio-
lența, va face tot ce poate pentru a evita conflictul și pen-
tru a se proteja. Asta nu înseamnă că nu va putea riposta,
ba dimpotrivă, însă riposta va fi folosită doar pentru pro-
tecție și niciodată pentru a ataca și a face rău.
În consecință, toate acțiunile sale, emanate din înțele-
gere, vor fi orientate natural spre liniște și armonie.

294
 DETOX SUFLETESC

Dincolo de Detox

Dacă ar fi să sintetizez tot ce am scris la un singur

cuvânt, acesta ar fi: Acceptare.
Acceptare totală, fără discriminare, fără judecată și in-
terpretare a tot ceea ce este atât în interior, cât și în ex-
terior. Dacă în acest moment, în această clipă, ai accepta
ceea ce este exact așa cum este, nu ai mai avea nevoie
de nicio tehnică, de nicio metodă, de nicio îndrumare.
Pur și simplu, toate grijile, preocupările și tensiunile s-ar
evapora acum și ai ști ce ai de făcut cu tine și cu viața ta.
Din păcate, pentru că am fost învățați să trăim în
minte și să ne identificăm cu ea, acceptarea este foarte
dificilă. Un eveniment atât de simplu a devenit imposibil.
Astăzi, atunci când unei minți încărcate cu știință îi

295
TUKARAM

spui „Acceptă!“, imediat vor urma întrebările „De ce?“ și

„Cum?“. Chiar și dacă spune că acceptă, nu este acceptare
deplină, ci motivată de calcul, de așteptări sau neputință.
Fie acceptă pentru că nu mai poate face nimic și trebuie
să se conformeze, fie pentru că se așteaptă să obțină ceva
pe termen lung.
Dacă nu poți accepta inocent, fără așteptări sau luptă,
este pentru că știi prea multe și, în consecință, este ne-
cesară întâi dezvățarea. Atunci când dai deoparte toate
ideile despre lume și despre tine, vei constata că accep-
tarea este naturală. Atunci când știi că nu știi nimic, nu
mai ai așteptări, iar când nu mai ai așteptări, acceptarea
se întâmplă de la sine.
Așadar, această sumă de cuvinte are un singur scop:
acela de a te ajuta să o descoperi și să o lași să își facă loc
în viața de zi cu zi. Cu cât va fi mai prezentă, cu atât vei
fi mai liniștit.

296
Anexe
 ACȚIUNE

IUBIRE
ACCEPTARE

„EU“

TRANZIȚIE
DECIZIE PERSONAL
ÎNȚELEGERE

DETAȘARE

298
TRANSFORMARE
IDENTIFICARE TERAPII/METODE

FRICĂ
CURSURI/CĂRȚI ETC.
REZISTENȚĂ

CONFUZIE – AGITAȚIE
ÎNVÂRTIT ÎN CERC
CONȘTIENTIZARE
TUKARAM
ZOMBISM
 DETOX SUFLETESC

REZULTATE

ACȚIUNE
PASIVĂ/ACTIVĂ

DECIZIE RAȚIONALĂ

JUSTIFICARE RAȚIONALĂ
BUN/RĂU

DECIZIE INCONȘTIENTĂ

REACȚIE EMOȚIONALĂ
LUPTA/FUGĂ – ACCEPTARE

STARE
POZITIV/NEGATIV

STIMUL
INTERN/EXTERN

299
TUKARAM

REFRACȚIE / REFLEXIE

REFRACȚIE
STIMUL
(INTERN/EXTERN)

ACCEPTARE MINTE
MODIFICATĂ JUDECATĂ

REFLEXIE

STIMUL

RESPINGERE MINTE
JUDECATĂ

300
 DETOX SUFLETESC

EFECTE

ACȚIUNI

DECIZII

BUN RĂU

JUDECATA

DORINȚE

MEMORIE

EDUCAȚIE SCOLASTICĂ/
SOCIALĂ

EDUCAȚIE FAMILIE

SUBCONȘTIENT
– UTER
COLECTIV/FAMILIE
301
TUKARAM

REZULTATE

LUPTĂ/FUGĂ

VICTIMIZARE PASIVĂ/AGRESIVĂ

LIPSĂ DE ÎNCREDERE

SENTIMENT DE INSUFICIENȚĂ

TRĂDARE RESPINGERE
ABANDON
SUBTIL

NEDREPTATE UMILINȚĂ
ABANDON
FIZIC

302
 DETOX SUFLETESC

INCONȘTIENȚĂ PREZENȚĂ

CONSOLIDARE
CONVINGERI

SPONTANEITATE
REZULTATE

DIZOLVARE
REACȚIE MECANISME

ACCEPTARE RESPINGERE IDENTIFICARE

TIPARE
BUN RĂU MECANISME

JUDECATĂ
OBSERVARE

IDENTIFICARE
CU „EU“ MEMORIE

MEMORIE
STIMUL

STIMUL

303
TUKARAM

ANULARE FORȚE

CONFLICT
FRICĂ
TRECUT PREZENT VIITOR
AMÂNARE
DURERE
FRUSTRARE
CONFUZIE

DEJA VU / CERC

ACȚIUNI LINIARE
TEMPORAR
LUPTĂ/FUGĂ
CĂUTAREA
PLĂCERII

ACȚIUNE/REACȚIUNE – REZISTENȚA

ACȚIUNE

REACȚIUNE STIMUL LUPTĂ/FUGĂ

(egală și de
sens contrar)

304
 DETOX SUFLETESC

Testimoniale

Georgiana Bălan
Mă consider extrem de norocoasă să am ocazia să scriu
aceste rânduri la mai puțin de doi ani de la intrarea în pro-
gramul de Detox Sufletesc. Doar eu știu câtă rezistență am
opus la început. Prima întrebare din program este „Ce crezi
că știi?“, iar „eu“ știam foarte multe. Lucrând în domeniu și
având formare ca psihoterapeut, mă consideram cineva. În
realitate, suferința era enormă și ascunsă încă sub preș după
mai mult de un an de terapie.
Noi toți încercăm să ieșim din suferință, mai mult sau
mai puțin conștient, și căutăm orice metodă, orice cale, orice
tehnică ce ne garantează că vom obține liniște sau fericire. În
Detox Sufletesc, Paul vorbește despre limitele acestor meto-
de: în majoritatea cazurilor, schimbările sunt superficiale și
pe termen scurt, iar suferința, doar ocolită. În realitate, doar
stând față în față cu suferința, doar fiind dispus să treci prin
305
TUKARAM

iad, poți ajunge la ce este dedesubt, adică în rai: liniște, rela-

xare, iubire, recunoștință. De aceea, prima cerință în Detox
Sufletesc este să fii dispus să treci prin suferință, iar mesajul
final și experiența mea personală de la sfârșitul programului
este „acceptarea a tot ceea ce este exact așa cum este“. Nu în-
seamnă că emoțiile așa-zis negative sau experiențe de viață
dureroase nu au mai apărut sau nu vor mai apărea, însă,
atunci când nu am mai luptat sau nu am mai fugit de furie,
invidie, rușine, vinovăție, tristețe, frică, ci le-am acceptat pe
toate exact așa cum sunt și am intrat în mod conștient în
întunericul lor, mai profund decât ele, am descoperit ceea ce
căutam: liniștea. În teorie este ușor, însă, în practică, nu poți
face asta de la început. Este nevoie de timp, dar, pas cu pas,
Detoxul Sufletesc devine un mod de viață. Pentru mine, De-
tox Sufletesc este un pod care m-a trecut de la inconștiență la
conștiență.
Încă mă mai plimb de la un capăt la altul al lui, însă,
dacă ar fi să rezum experiența mea, ar suna așa: înainte de
Detox Sufletesc nu aveam o viață, acum am una.

Irina Din
După realizarea unei meditații dinamice în care conști-
entizasem povara trecutului în viața mea și simțeam cum
ceva din mine parcă prindea aripi în fața eliberării de trecut,
Paul ne-a spus: „Acesta este cadoul lui Osho pentru voi“. Nu
știu ce s-a produs în mine la auzul acelor cuvinte, dar un val
de recunoștință imensă mi-a inundat întreaga ființă și mă
simțeam mută în fața iubirii lui Osho.
306
 DETOX SUFLETESC

Făcând astfel o paralelă, în viziunea mea, „Detoxul Su-

fletesc“ este cadoul inestimabil al lui Paul Avram oferit tutu-
ror acelor căutători de eliberare și evoluție a sufletului, dova-
da iubirii lui infinite pentru oameni. Despre Detox ca proces
nu pot fi spuse prea multe, pentru că el trebuie pur și simplu
experimentat pentru a-i simți măreția. Dacă încă poți spune
ceva despre acesta, este pentru că mintea îl analizează logic,
ca pe un instrument practic și util, și îl disociază de iubirea
din care a fost creat. Parcurgând procesul, constați că Detoxul
este iubire pură, iar cuvintele dispar de la sine, pentru sim-
plul fapt că iubirea nu poate fi povestită, ci doar trăită.

Olaru George Ștefan

Am început programul Detox Sufletesc la sfârșitul anului
2016 și îl folosesc chiar și în ziua de azi, deoarece programul
se adaptează pentru tine indiferent de gradul de înțelegere .
Paul a reușit să întrunească într-un program practica și
experiența lui de o viață, într-o manieră simplă și pe înțele-
sul oricărei minți. Am reușit, cu ajutorul lui, să rezolv foarte
multe probleme de natură interioară, unele știute, altele des-
coperite pe parcurs și mi-a redeschis ochii către viață.
Recomand cu căldură acest program tuturor persoanelor
care vor să aducă claritate în viața lor și să înțeleagă că se
poate ieși din acest cerc vicios al suferinței.

Elena Mazuch
Cum m-a ajutat pe mine Detoxul Sufletesc? Hmmm... aș
putea scrie pagini întregi...

307
TUKARAM

Înainte de Detox, tot ce știam era doar că sunt nefericită,­

nemulțumită și aveam o furie pe care o aruncam asupra tu-
turor fără ca măcar să fiu conștientă de comportamentul meu.
Totul era împotriva mea și eu, împotriva a tot ce trăiam!
Detoxul m-a ajutat să mă înțeleg pe mine, în primul rând,
să înțeleg de ce mă port cum mă port, am început să îmi pun
întrebări (...). Am descoperit multă frustrare, ură și revoltă
în mine, am găsit tot ceea ce credeam că eu nu sunt, voiam să
rezolv problemele prezente repede și eficient, dar mereu eșu-
am. În timpul programului de Detox am învățat să mă uit
adânc în suflet, să caut de unde vin toate, să caut rădăcinile,
să conștientizez și să accept că revolta, supărarea și ura pe
care le simțeam atât de intens proveneau încă din copilărie.
Am învățat să înțeleg și să accept, să iert și să nu mai judec,
să nu mai condamn și să nu mai fiu victima trecutului și a pre-
zentului. A fost un drum lung, o călătorie în trecut, cu multe
nopți nedormite și multă suferință, dar cu ajutorul Detoxului
am văzut totul cu alți ochi, iar cu fiecare etapă parcursă mă
simțeam mai ușoară, mai liberă! A fost o vreme când mă sim-
țeam „goală“ fără suferință, simțeam că nu mai am nimic, nu
mai am poveste, nu mai sunt martir. Golul s-a umplut încet,
încet cu acceptare, înțelegere și blândețe. Viața mea s-a schim-
bat, sunt conștientă de tot ceea ce fac și trăiesc, nu mă mai simt
un roboțel manipulat de părerile și opiniile celorlalți.
Detoxul a fost și este cel mai bun lucru pe care l-am făcut
vreodată pentru mine!
Mulțumesc, Paul!

308
 DETOX SUFLETESC

Iuliana Moisa
Mă numesc Iuliana și am ajuns în programul de „Detox
Sufletesc“ prin intermediul surorii mele (...), fix la o săptă-
mână după ce mi-am recunoscut cu voce tare că, deși am un
loc de muncă ok, care îmi place, aveam o căsnicie aparent îm-
plinită, aveam casă, bifasem totul de pe lista celor 10 lucruri
pe care trebuie să le ai că să fii fericit, eu nu eram fericită. Ba
mai mult, eram într-o stare mizerabilă, sufletește vorbind.
Pentru că ascultam cu mintea la început, tot ce spunea Paul
puneam în balanță cu viața mea și desigur nu eram de acord
cu el! (...) Cum să-mi admit mie că alergasem după cai verzi
pe pereți? (...).
Am început să îmi fac temele. Asta înseamnă că am înce-
put să scriu. Întrebările lui Paul sunt simple. Răspunsurile
mele nu au fost atât de simple. După ce am început să scriu,
am început să identific tot felul de mecanisme în baza cărora
mi-am clădit întreaga viață. Numai că nu erau ale mele.
Toate erau preluate de la părinți, educație și societate. De aici
a început manifestarea efectelor adverse asupra cărora Paul
ne avertizase: nu mai dormeam noaptea (...), simțeam o gră-
madă de tensiune în corp, dureri fizice provocate de tensiuni-
le acumulate. Am început să alerg în luna decembrie, eu care
nu agreez alergatul (...). Când reușeam să dorm noaptea,
aveam numai vise urâte, pline de tensiuni și agitație. Colac
peste pupăză, la toate astea avem și dureri de cap cu stări de
amețeală. Ușor, ușor, efectele adverse au început să dispară,
iar eu am început să fiu mai atentă cu mine. Am început să
mă văd așa cum sunt, am început să mă accept așa cum sunt.
309
TUKARAM

Am renunțat la lista celor 10 lucruri pe care trebuie să le ai

că să fii fericit. După ce efectele adverse au dispărut, au înce-
put să plece și oameni din viața mea. Au plecat oamenii prin
intermediul cărora mă pusesem în situații neplăcute pentru
mine, au plecat obiceiuri neplăcute, cum ar fi victimizarea
permanentă, autocritica, mâncatul haotic și fără rost, amâ-
narea lucrurilor care au efecte utile.
De când am început să fiu atentă cu mine au apărut și
beneficiile: am slăbit vreo 6-7 kg, am mai multă energie, nu
mai iau pastile pentru că nu mai am dureri. Rezultatul final
e că viața mea s-a simplificat, iar în proces am avut șansa de
a întâlni oameni minunați, toți adunați în jurul lui Paul.

Geanina Dragomir
La două luni după Detox Sufletesc, deja viața mea se
schimba sau perspectiva mea asupra vieții era alta. Paul nu
spune lucruri noi sau nemaipomenite, dar modul în care le-a
organizat, atmosfera, tonul, voioșia și blândețea cu care le
spune, răbdarea cu care îți dă linguriță după linguriță ca
unui bebe, te cuceresc, te fac să înțelegi simplitatea lucrurilor
și cât de mult ni s-au pervertit simțurile.
Am înțeles că nu există bine și rău, că eu nu sunt nici rea,
nici bună, ci sunt doar eu, că am dreptul și chiar datoria de
a mă proteja, de a spune NU și asta m-a eliberat. Fraza „Ce
cauți acolo dacă ți-e rău?“ îmi răsună în cap la fiecare situ-
ație neplăcută și mă scoate din belea. Încă mă mai împiedic,
încă mai stau în baltă și îmi plâng de milă, deh....obiceiurile
vechi mai rulează pe fundal. Încă mai uit sau nu înțeleg că eu
310
 DETOX SUFLETESC

port responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în viața mea,

dar îmi amintesc la timp că tot ce simt îmi aparține și, de cele
mai multe ori, are rădăcini adânci! Și e atât cât îți dai voie!
Mulțumesc, Paul, acum și mereu, ești minunat!

Gabriela Cucu
Am apelat la Paul într-un moment în care identitatea
mea era tot mai greu de definit...deși credeam că n-am trăit
degeaba 50 de ani. Aveam la activ câțiva ani de „dezvoltare
personală“....o etapă necesară, pe care aveam nevoie s-o expe-
rimentez ca să-i înțeleg limitele (în ceea ce mă privește). Am
intrat într-un program de „Dezvățare personală“, apoi în cel
de „Detox“. Prima lecție grea a fost acceptarea că sufletul nu
are vârstă și nici nevoie de abilități și performanțe. Așa că am
acceptat să-l curăț, să-l (re)cunosc, să-l ascult și să-i dau voie
să se exprime. Încet, încet și cu blândețe, am înțeles cum am de-
venit ceea ce eram. Cursurile au adus claritate, conștientizare,
disciplină...toate în legătură cu mine. Descopăr că apelez tot
mai rar la așteptări, judecarea celorlalți, nemulțumiri, compa-
rații. Mă felicit în fiecare zi pentru decizia de a-l accepta pe
Paul ca mentor.
Continui să mă regăsesc, să mă cunosc (fără ajutor extern),
să fac alegeri conștiente, să mă pun în acord cu mine. Am încre-
dere. Meditez. Cunosc rădăcinile prezentului. Înțeleg. Iubesc.
Mulțumesc, Paul! Cu recunoștință!

Cristina Pop
Când l-am cunoscut pe Paul și programul său, mă învâr-

311
TUKARAM

team de ceva vreme căutând o soluție, o ieșire, nici eu nu știu

prea bine. Cum nimic nu e întâmplător, el a apărut exact
când trebuia, când eram pregătită să pot absorbi și înțelege
tot ce el și programul său aveau să-mi ofere. Dacă vreți o
soluție magică la problemele voastre, ați greșit locul. Dacă
vreți, în schimb, să înțelegeți mecanismele care v-au adus
unde sunteți azi și încet, încet, prin acceptare, să vă debara-
sați de ele, atunci puteți fi siguri că sunteți în locul ideal. Nu
va fi ușor, dar, cu fiecare zi care trece, vă veți simți tot mai
aproape de voi și de esența voastră. Rezultatele vor apărea în
moduri neașteptate și de o manieră naturală, căci acolo erau,
doar că ați uitat de ele. Odată ajuns în acest punct, e greu să
te mai întorci din drum, vrei doar să continui călătoria con-
vins fiind că ești pe drumul care întotdeauna duce ACASĂ.

Adina Șraer
Ce vei învăța ca urmare a parcurgerii acestui program/
lecturării acestei cărți? Nimic! Nimic nou. Nimic din ceea ce
nu știi deja. La ce te va fi ajutat acest program/carte? Aceas-
tă-i o altă întrebare, la care, neicușorule, îți voi răspunde
mai jos.
Păi, în primul rând, te va ajuta să îți amintești lucruri
simple, demult uitate sau ascunse cu bună-știință. Primul
este acela că TU ești personajul principal al vieții tale, TU
șutezi, TU dai cu capul, TU ești arbitrul și, deopotrivă, an-
trenor. TU ești responsabil pentru cine/ce intră, rămâne sau
iese din regatul sufletului TĂU. Tu ești cel care a uitat să tră-
iască în prezent, ai uitat că viața-i doar o călătorie, că ai
312
 DETOX SUFLETESC

venit aici ca să fii fericit, să creezi, să evoluezi și să te întorci

la Sursă, atunci când procesul se va fi încheiat. Îți vei aminti
că suntem toți UNUL, că nu ești nici mai deștept, nici mai
frumos, nici mai erou decât alții. TU ești TU și ești singurul
pe care te poți baza mereu, dacă te auzi.
Cum îți va fi pe parcursul acestui program/lecturării aces-
tei cărți? Greu. Foarte Greu. La început. Cum te-ai putea
aștepta să fie altfel? Trăiești în pielea ta de ceva ani buni și
vei afla că nu te-ai ascultat niciodată, că i-ai lăsat pe alții să
îți spună cine ești, ce vrei, ce trebuie să simți. Sigur, o să spui
că ce scriu eu aici e un bullshit. Am spus-o și eu, am crezut-o
și eu o perioadă, dar mi-a trecut.
Ce ai putea avea de pierdut parcurgând acest program/
lecturând această carte? Nimic altceva decât niște greutăți
sufletești care te apasă și care nu îți mai folosesc demult, dar
ai uitat să le pui jos. Dă-ți o șansă pentru a scăpa de ele. Dă-
ți o șansă și observă Soarele în fiecare dimineață, dă-ți o șan-
să și simte-ți respirația. Nu e ceva ce Universul îți datorează,
ci e ceva ce EL îți dăruiește, dar TU ai uitat.
Da, despre aceasta este acest program/carte: despre adu-
ceri aminte, despre iertare, despre înțelegere, despre iubire,
despre mulțumire, despre recunoștință, despre prietenie și
despre fericire.

Ana-Maria Suică
Lumea mea era un haos total înainte de a-l găsi pe Paul și
nu știam cum să pun ordine, însă Paul m-a făcut să văd care
sunt cauzele și m-a făcut să înțeleg cum am ajuns aici; de ase-
313
TUKARAM

menea, am aflat ce schimbări trebuie să fac de acum înainte

pentru a mă bucura mai mult de viața mea.
Acum starea mea de spirit s-a schimbat simțitor, am mai
multă răbdare cu mine și cu alții, am învățat să prețuiesc mai
mult ce am și am căpătat o înțelegere superioară asupra mo-
dului cum funcționează lumea, energia, Universul. Fiecare
sesiune o așteptam cu nerăbdare, curiozitate și bucurie. A fost
o experiență cu adevărat transformatoare pentru mine.
Mulțumesc din suflet, Paul, pentru generozitatea ta de a
împărtăși cu noi învățăturile tale spre a ne ușura poverile pe
care le cărăm cu noi fără să realizăm că o facem!

Mihaela Beleaua
Am trecut prin toate etapele Detoxului. L-am terminat,
apoi...am intrat în viața-mi. Am scris, m-am oprit, am
plâns, nu am scris, am intrat în multe dintre poveștile minții
și le-am transformat. Am intrat în aceeași viață, dar care nu
mai suspina a moarte, a compromis, a stins. Am transformat
femeia tristă, încăpățânată, cu o căsnicie pe care o duceam
ca un Sisif în spate de 21 de ani, într-o femeie caldă, ce-și
exprimă liber sentimentele. Ce era doar teorie despre iubire,
undeva, adânc îngropat în mine, am scos la lumină și am
practicat. Practic în fiecare zi, ca un fel de meditație conti-
nuă. Cum sapă țăranul câmpul, așa eu conștientizez că scriu,
cânt, dansez cu bucurie. Proiect nou jazz, carte pentru copii,
o relație care mă împlinește, dar, mai ales, zâmbetul din ochii
mei când privesc în ai altora, siguranța de sine și detașarea,
acestea sunt, dacă pot spune...comorile neprețuite ale prezen-
314
 DETOX SUFLETESC

tului în care respir.

E un cadou pe care mi l-am făcut cu muncă, determinare,
iertare, curaj și răbdare. Și tu, cel care citești, meriți acest
proces. Vei simți cum bucuria prin care sufletul se exprimă se
întoarce Acasă. Era acolo, dar doborâtă. Acum are haine noi,
de sărbătoare și e vie.

Cristina Udrea
Este programul cu care am simțit că rezonez și am fost
sigură că doar așa ajung la mine...orice alte tehnici am încer-
cat, oricâte cărți am citit, nimic nu mă ajuta, nimic nu era de
durată, totul era efemer, totul se prăbușea rapid ca un castel
de nisip.
Am început să-mi pun întrebări și mi-am dat seama, la
un moment dat, că nu am cum să dezvolt nimic atât timp
cât eu nu știu cine sunt, nu mă iubesc, nu aveam baza. Pur
și simplu, eram un EU plin de programe implementate de
părinți, școală, societate etc. Eu nu eram nicăieri și, atunci,
normal că era imposibil să dezvolt ceva constructiv, pe... ni-
mic. A fost necesar să dărâm tot, să caut în adâncul sufletului
meu și să aflu acolo cine sunt și ce am de făcut, dar cum?
Am început să caut...și pentru că asta am căutat, asta am
găsit. Ha, dar cine ar fi crezut că am să trec prin flăcările
iadului (pavat cu intenții bune, de altfel)? (...). Am răscolit
aproape toți bolovanii și am scris foarte mult, lucruri de care
credeam că nu mai știu și că le-am depășit demult, dar nu,
abia acum ieșeau, una câte una și nu ușor, ci cu mult plâns,
urlet, dramă e puțin spus, tragedie în toată splendoarea. Ide-
315
TUKARAM

ea este că erau absolut normale reacțiile, acesta era semnul și,

totodată, convingerea că eram pe drumul cel bun și important
este că am reușit. La un moment dat, am început, în timp
ce scriam, să primesc răspunsuri, clarificări, conștientizări,
revelații sau cum vreți să le spuneți și, în acel moment, totul
se liniștea, se umplea de înțelegere și, odată cu ea, accepta-
rea. Este minunat să primești răspunsul... se face o liniște
în suflet, o pace interioară pe care o simți prin toți porii ca
o binecuvântare. Toată suferința se duce ca și când nu a fost
vreodată, totul este limpede și simți să te lași purtat de val,
să iei totul așa cum vine, fără să judeci și să mergi înainte
pentru că de aici știi sigur că totul este în mâinile tale, tu ești
autorul vieții tale de acum.
Pentru mine acest program este magic, este minunea de
care aveam nevoie, este programul care, cu adevărat, m-a dus
la mine (...). Acum pot să spun că am reușit, că totul în jurul
meu se schimbă odată cu mine, că învăț să trăiesc din nou,
așa cum poate nu am făcut-o niciodată și în fiecare clipă îmi
creez conștient viața.
Mulțumesc omului Paul Avram pentru răbdarea și su-
portul pe care mi le-a acordat pe parcursul dezvățării mele și
pentru că a făcut posibilă revenirea mea «acasă», acolo unde
îmi era dor să ajung, dar nu știam cum.

Diana Susman
Simplu, dar nu ușor de urmat, Detoxul Sufletesc m-a
zgâlțâit din temelii. Încet-încet, poverile mele sufletești au
căzut una câte una. Pe parcursul programului am râs și am
316
 DETOX SUFLETESC

plâns, am plâns și am râs. La un moment dat, am început

să simt și să văd lucrurile altfel. Nefirescul a devenit firesc,
iar imposibilul, posibil. Realizând exercițiile recomandate în
Detox, am ajuns să înțeleg ce se întâmplă cu mine, să iubesc
oamenii așa cum sunt și, de multe ori, să trăiesc într-o secun-
dă cât n-am trăit într-o viață.
„Detoxifierea“ mi-a echilibrat „acordul fin“ al sufletului
și mi-a deschis calea spre o lume interioară fabuloasă, uni-
că și nelimitată. Că urmare, am învățat să trăiesc AICI și
ACUM.

Adriana Claudia Botindean

Despre Detox ce să-ți spun, ce cuvinte să adun?! Nu-i nici
pastilă, nici tehnică, nici curs, nici terapie, nici multe altele
pe care le făcusem înainte, cu speranța că o să îmi pot readuce
zâmbetul pe chip .
După ani de căutări, informații, cursuri, cărți, terapii și
alte surse motivaționale, Mama-Natură m-a readus la Paul
(de învățătura căruia fugisem ca să mă „dezvolt personal“),
de această dată, îngenunchiată de durere fizică și sufletească
mai ales.
De data asta am fost „coaptă“ și am început acest program
ca și cum ar fi fost ultima mea speranță. După o jumătate
de viață în care Lupta și Efortul au fost aliații mei, intra-
rea în Detox și întâlnirea zilnică cu mine, prin intermediul
e-mailurilor de la Paul, mi s-au părut „apă de ploaie“ . Zilele
și nopțile treceau, iar cărările pe care mă purta mintea mea
erau tot mai întortocheate și ciudate.
317
TUKARAM

Am început cu greu să mă împrietenesc cu scrisul, cu stările

mele de sus-jos, cu acele umbre și cotloane ale sufletului pe care
nu le cunoscusem, au curs șiroaie de lacrimi, am țipat, am râs,
am dansat, am lovit și spart obiecte, dar, mai presus de toate,
am spart tipare și măști ce mă țineau prizonieră în propria
viață, m-am eliberat!
Grupul de suflete minunate mă oglindea uneori, iar susți-
nerea aceea cu mega încredere „din culise“ a lui Paul, împre-
ună cu răspunsuri, mi-au dat curaj să merg mai departe. Au
început treptat să apară în viață mea coincidențe, sincroni-
cități sau situații noi, plăcute, fără nicio explicație logică –
doar o stare de wow, aha și yupiiiii! Relațiile mele de familie,
de la serviciu și amicale au prins culoare, dar, în special, cea
de cuplu, prin „simpla“ observare și înțelegere a stărilor mele.
La 6 luni de la începerea programului, pot să spun că
Sunt, Simt, Trăiesc și Mă Bucur de fiecare zi, oră, clipă și
mi-am recăpătat curiozitatea copilărească.
Transformarea continuă și fiecare zi îmi aduc ceva Nou,
iar Lupta și Efortul au fost înlocuite cu Liniștea și Iubirea,
iar Detox Sufletesc – un stil de viață trăit cu Bucurie.
Mulțumesc, Paul, pentru oportunitatea de a face parte din
această minunată familie de suflet, mulțumesc tuturor sufle-
telor minunate pe care le-am întâlnit aici!

Mădălina Vasile
Ca orice program, studiu, activitate, Detoxul se deprin-
de diferit, în funcție de individ. La mine a durat ceva mai
mult, astfel că, după cele 90 de zile în care am ținut pasul cu
318
 DETOX SUFLETESC

recomandările din materialele trimise de Paul, am descope-

rit că încă mai port ranchiună și resentimente, în principal
părinților.
Dar, conștiincioasă din fire, am luat-o de la capăt cu De-
toxul, fără așteptări de data aceasta. Și ghiciți ce?! La aproa-
pe un an de la finalizarea primului program Detox, am în-
țeles, pe deplin, cu sufletul, nu doar cu mintea, că părinții nu
au nicio vină pentru cum mă simt eu și nici șefii, iar străinii
nici atât. Ce fericire și relaxare după această conștientizare!
Vouă o să vă ia mai puțin, dar să aveți și un plan de re-
zervă – Detox de la capăt funcționează.

Ghenade Bobeică
Întotdeauna am simțit că ceea ce văd cu ochii fizici nu este
ceea ce este, ci doar o parte interpretată de mintea mea fără a
ține cont și de alți senzori.
Deși eram singur în concepțiile mele – și singur fiind –
eram convins că mai sunt și alții ca mine, am defilat zi de
zi pe străzile vieții căutând să fac tot ce știu și cred că îmi
folosește. Am intrat conștient în suferințe greu de imaginat și
perceput la prima vedere. Am testat tot ce am putut: Karate
Quan-Ki-Do, Elta Universitate, Astrologie Chinezească,
Astrologie Europeană, Astrologie Druidică, Astronomie ca
bază fizică a astrologiei, Afaceri, Antreprenoriat, Angajat
în slujba prietenilor, Căsătoria în două rânduri, Familia în
viziuni tradiționale, chiar m-am și „măritat“ (am luat nu-
mele soției)!
Toate acestea m-au dus la o autoeducație extrem de fină și,
319
TUKARAM

pas cu pas, am rezonat cu ceea ce sunt acum: Un observator a

ceea ce mi se întâmplă fără să intervin prea mult – detașat de
aparentul exterior, fără de patimă în faptă și fără război în
minte. Am început să găsesc drumul către Sufletul meu. Asta
datorită Detox Sufletesc cu aju­torul căruia am spulberat toate
teoriile învățate anterior. Am golit tot ce era în minte. Totul
a rămas afară. Am introdus înapoi foarte puțin – extrem de
puțin – doar ceea ce îmi ajută la ceva simplu. Simplitatea
asta se referă doar la drumul către Sufletul meu. Acum nu
există o bucurie mai mare pentru mine. Vreau să ofer zi de zi
celor din jur ceva. Ceva ce am. Și, ca să ofer, trebuie să am.
Atât de simplu este! Mulțumesc!

Simona Bănică
Pentru mine, întâlnirea cu Paul a fost o binecuvântare.
Am simțit întotdeauna că sunt altceva decât un roboțel care
execută și se mișcă împreună cu turma. Eu ieșeam mereu în
afara turmei. Dar nu știam de ce. În cele mai multe situații
din viață, simțeam că mă uit la un film, că nu particip la
viața mea, că nu sunt eu personajul principal. Asta pentru
că tot ce facem este străin de noi. Ni s-au lipit reguli, etiche-
te, învățături și câte și mai câte de-a lungul anilor. Ne-au
învățat toți cum trebuie să trăim, cum trebuie să ne compor-
tăm, ce e bine și ce e rău. I-am ascultat și am crezut că aceea
este viața noastră. Dar tot ce am făcut a fost să ne îngropăm
pe noi și să nu ne mai ascultăm.
Am încercat toate terapiile posibile și am citit tot ce se pu-
tea citi în domeniul dezvoltării personale. Totul a fost de-
320
 DETOX SUFLETESC

geaba. Detox Sufletesc a fost singura variantă pe care o mai

aveam la dispoziție. Eram pe ultima treaptă a suferinței,
depresiei, tristeții.
Acum știu că nu eram nimic din ce știam despre mine.
Acum știu să-mi întâmpin frica când apare și s-o întreb „De
unde vii? Cine te-a creat?“. Nu mai fug de ea. Pentru că
nu putem fugi nicăieri de noi. Dar asta doar Detox Sufletesc
m-a învățat. Cum să stau în fața ei și s-o accept. De aceea,
întâlnirea mea cu Paul a fost o binecuvântare.

Toma Marian
„Detox Sufletesc“ ... ce naiba mai este și asta?!
Așa am reacționat când l-am auzit prima dată pe Paul
povestindu-mi despre programul pe care urma să-l demareze
în viitorul foarte apropiat.
Despre detoxifierea fizică mai auzisem și chiar practica-
sem câteva metode simple și de scurtă durată la vremea aceea,
dar să detoxifiez sufletul chiar că nu-mi închipuiam cum aș
putea să o fac sau dacă este nevoie să o fac...
Astfel, curiozitatea m-a împins pe un drum pe care am
aflat, văzut şi simțit lucruri noi...
Înainte de toamna anului 2016, aveam o viață „norma-
lă“, cum ar spune majoritatea... casă, mașină, serviciu buni-
cel, familie completă etc.
Chiar dacă relațiile cu toată lumea enumerată mai sus nu
erau foarte bune permanent, consideram că „media anuală“
era acceptabilă și mă complăceam în acea situație (trăiam
în acea zonă de confort la care se referă foarte multă lume în
321
TUKARAM

ultimii ani).
La un moment dat, nu cu mult timp înaintea intrării în
acest program, anumite conjuncturi m-au făcut să mă întreb
dacă nu cumva mai există și altceva pe lângă ce știam şi tră-
iam deja...
Pe parcursul acestui program, încet, încet, pas cu pas, au
început să vină și răspunsuri care m-au făcut să înțeleg că
acea viață „normală“ trăită până atunci nu a fost a mea sau,
ca să fiu puțin mai indulgent, nu în proporție de 100%. De
fapt, viața mea urma niște șabloane, cele după care au trăit și
părinții mei și părinții părinților mei s.a.m.d.
Multă lume ar spune: „Şi ce este nou în treaba asta, toată
lumea trăiește așa?!“.
Eu le-aș răspunde „DA, aveți dreptate!“, dar când începi
să te uiți mai atent la tine și la interiorul tău, începi să te
întrebi dacă drumul pe care mergi este drumul tău (atenție,
nu am spus dacă este unul bun sau rău, ci doar dacă este al
tău sau nu), dacă fericirea „trăită“ până atunci este fericire cu
adevărat, dacă..., mai departe trebuie să afli singur.
Dacă ai în mână această carte, însemnă, poate, că a sosit
momentul tău. Citește-o, și apoi, dacă devii mai curios, așa
cum am devenit și eu, urmează programul de Detox şi, cu
siguranță, viața ta nu va mai fi la fel!

322
 DETOX SUFLETESC

Q&A

Când îmi văd corpul, care nu îmi place cum arată, mă

simt foarte rău. Ce să fac pentru a ieși din lupta asta?
Cât timp mintea compară, oscilațiile între „sunt“ și
„nu sunt“ bine, frumoasă etc., sunt firești. Dacă îți judeci
corpul și te simți rușinată de el, este pentru că „știi“ cum
ar trebui să arate acesta.
În consecință, apare o tensiune între ceea ce a fost
sau îți imaginezi că ar trebui să fie și ceea ce este astăzi.
Această tensiune este cea care nu îi permite corpului să
se relaxeze și să își revină la o formă sănătoasă. Cât timp
există judecată, comparație, critică, este imposibil pentru
corp să se relaxeze. Tensiunea născută din acțiunile men-
tale negative este cea care îl menține în stare de alertă și,
în consecință, nu va renunța la kilogramele în plus.
Vezi care este sursa tensiunii, încetează să mai lupți cu
tine, iar corpul va reveni, în timp, la normal.
323
TUKARAM

Cum e cu chestiile lumești ce țin de corp: mâncat, consu-

mat alcool sau fumat marihuana, sex doar o dată cu o persoa-
nă? Că mintea are multe păreri contradictorii.
Mintea știe multe și are întotdeauna păreri. Corpul are
nevoi, nu dorințe. Dacă naturalul a fost reprimat, normal
că au rămas frustrări emoționale, dorințe nesatisfăcute și
mintea le vrea satisfăcute prin intermediul corpului. Poți
fie să observi dorințele și să le găsești rădăcina, fie să le
pui în practică până la refuz, ca să ajungi la extremă și să
te saturi de ele. Când sunt înţelese rădăcinile dorinţelor,
acestea se dizolvă de la sine.

Azi s-a declanșat jihadul în mine când a venit fostul soț

să îl ia pe fiul meu la el... Pffff, ce este încă în interior!! Toc-
mai am stat cu mine, nemișcată, voind să accept, să îmbrăți-
șez, să mulțumesc, dar tensiunea nu a dispărut.
A vrea să accepți presupune și implică efort. Adică
există rezistență, nu îți place ce se întâmplă, dar te stră-
duiești să accepți cu forța. În loc să cauți să te forțezi
să accepți ceva ce se întâmplă în exteriorul tău, e mai
simplu sa accepţi că nu accepți. Pur și simplu, acceptă că
nu îți place. Pune atenția pe tine, ca să vezi de unde vin
reacțiile și care este sursa nemulțumirii.

După ce m-am mutat cu prietenul meu la el acasă, am aș-

teptat să fie viața frumoasă și fericită pe care el mi-o tot pro-
mitea. Dar a fost total diferit față de ce zicea. Ideea e că înainte
îl doream enorm, dar acum totul s-a stins. Cu toate că el vine
324
 DETOX SUFLETESC

la mine acum, eu nu mai am aceeași dorință. De ce?

Tocmai asta e cauza răcirii. Ai avut așteptarea că el să
fie Făt-Frumos care să te salveze de la suferință. Faptul
că ai crezut este doar efectul acestor așteptări. Sexul era
parte din așteptare. Se întâmplă ca monedă de schimb:
tu mă vei face fericită, eu fac sex cu tine. Când nu s-a
întâmplat ce așteptai, a dispărut și sexul.

Am observat ceva foarte straniu la mine: când vine wee-

kend-ul și ar trebui (teoretic, știu) să mă relaxez, eu mă rup
cu munca prin casă. Și, când spun muncă, vorbesc de la 8.00
la 22.00. Oare de ce mintea nu mă lasă să mă și relaxez?
Tind să cred că am probleme psihice.
Ce poți face este să nu mai opui rezistență la ce iese.
Îți cauți de lucru pentru a te evita, pentru a te ascunde de
ceea se întâmplă în interiorul tău. Obsesiv-compulsivul
așa se manifestă: încerca să facă ordine în afară, crezând
că asta îi aduce liniște interioară. Nu ai nicio problema
psihică, e doar frica de realitatea care există în tine. So-
luţia este să fii onestă cu tine, cu ceea ce se petrece în
mintea ta, să încetezi să te mai judeci pentru trecut şi să
accepţi ce este.

Tu zici: să observi fără a judeca ce se petrece prin tine

(deci nu cu tine) și să le lași să plece așa cum au venit. Non
acțiune? Încă nu știu ce înseamnă detașare și indiferență.
Pentru că eu acum văd ca și cum aş fi indiferentă (așa crede
mintea). Îmi poți explica pe scurt?
325
TUKARAM

Tot ce este depozitat în tine, nu îți aparține. Au fost

plantate din exterior. A observa înseamnă să vezi cum ai
tendința să spui „eu“ tot timpul, la fiecare experiență.
Detașarea și indiferența sunt două lucruri total diferi-
te. Detașarea înseamnă să fii implicat 100% fără să iei ni-
mic personal. Indiferența – lui „eu“ nu îi pasă, deci există
cineva care o ia personal.
Așadar, să fii detașată înseamnă să lași să iasă și să
treacă prin tine, în timp ce te uiți la cum ai tendința să
o iei personal. Inclusiv această tendința este observată.
Din moment ce observi ceva, înseamnă că tu nu ești acel
ceva, nu-i așa? Dacă vezi o masă, nu ești masa. Dacă vezi
corpul, nu ești corpul. Dacă vezi ce simți și gândești, nu
ești ele.

Este normal să rămân fără prieteni?

Nu e nimic ciudat în asta. Când se schimbă vibrația,
se schimbă totul, inclusiv anturajul. E o fază de tranziție,
care va dura în funcție de cât te agăți de trecut. Dacă
înțelegi că e firesc și o accepți ca atare, vor apărea noi
„prieteni“.

Simt că am pierdut direcția, că nu știu cine sunt și ce

vreau, că nu mă mai cunosc, mă simt foarte obosită și dezo-
rientată.
Este normal ca în această perioadă de transformare să
simți că pierzi direcția. Sentimentul de pierdere al iden-
tității îți arată că gunoaiele pe care le credeai ale tale, nu
326
 DETOX SUFLETESC

sunt ale tale de fapt. Doar credeai în ele, pentru că așa ți

s-a spus. Acum vezi că, de fapt, lumea ta nu este așa cum
credeai. Vechiul se dizolvă, iar noul nu a apărut încă, de
aici confuzia. Oboseala apare ca urmare a efortului pe
care mintea îl face pentru a găsi siguranţa. Se agaţă de
trecut, luptă cu noul şi vrea să se reîntoarcă la ce ştie.
Când începi să înţelegi că nu există siguranţă, apare şi
relaxarea.

Am văzut că totul pleacă de la abandon și sentimentul de

insuficienţă. Acum, ce fac cu ele?
Întrebarea „Ce e de făcut?“ arată că mintea este pe
efort, că vrea să scape de suferință. Deocamdată ai înțeles
teoretic de unde vin. Ce urmează este să observi stările
asociate și să stai cu ele.
Nu e nimic de „făcut“ în afară de a lăsa stările să iasă,
fără să le judeci, și să îți arate cum au fost create. Sufe-
rința nu dispare cu forța, prin a „face“, ci prin acceptare
completă, totală, a ceea ce a fost și este.

Teoretic, înțeleg ce spui, dar nu pot aplica în practică și

de aceea nu pot lua nicio decizie. Stau și mă întreb, oare cât
voi mai rezista?!? O să ajung să iau pastile ca să-mi tratez
depresia. Cum să fac?
Nu este vorba că nu poți aplica, ci că îți este frică de
rezultate. Ce ai aplicat până acum te-a adus în punctul în
care să observi că se produc efecte. Asta înseamnă că nu
ești gata să treci mai departe. Îţi este frică să nu se repete
327
TUKARAM

istoria şi, în consecinţă, îţi este frică să iei decizii. De ace-

ea rezişti eroic. Suferința este o obișnuință, e greu să te
desprinzi de ea, pentru că nu știi ce va urma.
Stai în situația asta până când va fi suficient de du-
reroasă, și atunci vei face ce este de făcut. Fie viaţa te va
obliga să iei deciziile, fie va veni momentul când pur și
simplu vei spune „nu mai pot“ și atunci te vei mișca.

Cum faci să aplici cu bucurie și mulțumire și recunoștință

„Facă-se voia TA!“?
Nu există „cum“ aplici. Ceea ce ești transmiți, fără ni-
ciun efort. Dacă starea este de recunoștință, doar este și
atât. Nu e nimic de făcut, de schimbat, de arătat etc. Ori-
ce faci este impregnat cu starea asta, nu e ceva separat de
ceea de faci.
Dacă ai idei despre „viața cum îmi place mie“, este
aroganța că tu știi mai bine decât viața ce este bine pen-
tru tine. Atunci, „Facă-se voia Ta!“ nu poate să aibă loc,
pentru că e conflict între „eu“ și viață.
Dacă, în schimb, te „supui“ vieții și îi dai voie să îți
arate ce este bine pentru tine, asta e calea. Când e ușor, e
viața. Când suferi, e „eu“. E simplu.

De mai multe ori am crezut că am progresat, dar s-a în-

tâmplat să fac pași înapoi. Cum fac să nu mă mai întorc în
trecut?
Întâi, nu există progres. Mintea vrea să ajungă la ţintă,
la final, dar viaţa nu are final. Când crezi că ai ajuns un-
328
 DETOX SUFLETESC

deva, constaţi că, de fapt, trebuie să o iei de la capăt.

Apoi, trecutul are greutate, de aceea există „căderile“.
Mecanismele nu cedează doar pentru că le-ai văzut. Au
fost formate prin repetiție, iar acum, pentru ca acestea să
se dizolve, pe lângă atenție, e nevoie de timp. Dacă nu ai
răbdare și te forțezi să ai, este pentru că încă lupți cu ceea
ce este. Încă vrei să se întâmple lucrurile altfel de cum se
întâmplă. Dacă accepți ce este, exact așa cum este, apare
înțelegerea și, implicit, răbdarea.

Tot nu pot înțelege cum să iau totul așa cum este fără să
intervin. Ori sunt prea grea de cap, ori nu pot să accept fap-
tul că există posibilitatea să rămâi așa...inert. Nu știu cum
să-mi demonstrez că: uite, chiar a funcționat! Că, dacă aș
avea astfel de realizări, sigur viața mea ar fi una de vis.
Mintea va cere tot timpul demonstrații pentru a îna-
inta. Realizările vin după ce ai încredere, niciodată îna-
inte. Dacă aștepți ca întâi să apară semnele și apoi să faci
pași, vei sta pe loc.

Mintea suferă că vrea certitudine și de acolo vine frustra-

rea. Încerc să nu iau nicio decizie, pentru că știu că încă nu
vine de la mine. Ce pot să mai fac in direcția asta?
Mintea vrea multe, în special siguranță. De aceea se
agață de orice experiență și încearcă să o înțeleagă logic.
Înțelegerea logică este primul pas, este începutul care
te ajută să vezi ce este.
Totuși, nu mintea este problema, ci faptul că te iden-
329
TUKARAM

tifici cu ea. Încă încerci să „faci“ efort pentru a o obliga să

își schimbe comportamentul. Din nefericire, nu se poate.
Dacă încerci, se nasc complicații. Ori de câte ori te crezi
Zoe, cea care are capul plin de informații și poate să răs-
toarne munții, adu-ți aminte de fraza asta:
Totul se întâmplă prin mine, nu sunt eu.
Adică, experiențele din trecut, odată scoase la supra-
față, trebuie lăsate să plece. Ca să plece, este necesar ca
„tu“ să nu îți mai bagi nasul. Orice iese trebuie să plece.
Ești spectator, vezi, notezi, înțelegi și cam asta e tot ce
poți face.

Îmi dau seama că mi-au fost transmise o mulțime de con-

diționări, care nu îmi permit să mă relaxez și să mă manifest
așa cum doresc. Ce să fac cu trecutul? Cum să fac să le dizolv?
Uită de ideea „eu fac să le dizolv“. Asta e o abordare
specifică dezvoltării personale, care crede că totul se re-
zolvă cu voința. „Tu“ nu poți face nimic. Ai tot făcut până
acum și, după cum vezi, rezultatul nu este deloc plăcut.
Tot ce iese trebuie lăsat în pace să își facă treaba. Iese, îți
arată blocajul și durerea aferentă, înțelegi și pleacă. Cam
asta e tot ce poți face. Le vezi, înveți, le lași în pace. Orice
altceva încerci duce la alte probleme. Cu cât înveți să nu
mai „faci“ nimic în privința trecutului, cu atât devine mai
lejer.

Simt o durere foarte intensă ori de câte ori scriu despre

trecut. Practic mă copleșește, nu îi fac față. Cum să depășesc
330
 DETOX SUFLETESC

această durere?
Durerea vine din trecut, este un efect al „muncii“ de-
puse în inconștiență. Dacă astăzi iese, este pentru că i-a
sosit vremea să plece. A sta în durere = non-judecată.
Înseamnă să iei tot ce este, așa cum este, fără să judeci
nimic din ceea ce se întâmplă, interior sau exterior. Nu
înseamnă a te victimiza, a te plânge că te doare, a găsi
responsabili. Nu înseamnă a sta izolat, a nu mai munci
sau îndeplini sarcinile de zi cu zi, a te autoflagela cu al-
cool, fumat etc., a te condamna și învinovăți pentru că
simți durere. Dacă faci asta, intri din nou în jocul min-
ții, care găsește plăcere în durere. În final, înseamnă să o
vezi, să o lași să fie și să îți vezi de viață. La un moment
dat, pentru că nu o mai hrănești cu energia ta, durerea
se diminuează. Dacă persistă, este pentru că încă te con-
damni, învinovățești și regreți ceea ce ai făcut în somn.
La fel, pentru că vrei altceva decât ceea ce este în acest
moment.

Ce înseamnă gelozia? Care îi sunt rădăcinile?

Gelozia este corelată cu atașamentul și frica de aban-
don. Când mama pleacă de lângă copil, acesta se simte
abandonat. Când atenția mamei este orientată spre alt-
cineva, la fel. Copilul o vrea pe mama doar pentru el,
pentru că e vorba de supraviețuire. Dacă rămâne singur,
moare. De aceea, mai târziu, ca adult, se va agăța de per-
soanele cu care intră în relație sentimentală. Aici intră
în joc și condiționările de natură sexuală, unde sexul este
331
TUKARAM

folosit ca instrument de schimb. Dacă nu simți gelozie,

ori ai depășit momentul în mod conștient, ori abandonul
este atât de bine îngropat, încât îți este frică să te atașezi
ca să nu fii părăsit din nou.

N-ai găsit încă pastila minune prin care să accept pentru

totdeauna frica asta și să dispară?
Pastila este însăși acceptarea, dar, după cum vezi, e
greu de înghițit. Ai de mers pe un drum nou, asta e foarte
greu de acceptat. Dacă înțelegi că nu mai e loc de întors
înapoi, acceptarea se întâmplă, indiferent de cât de frică
îți este. E normal să îți fie frică de necunoscut. Trecutul,
obișnuitul, cunoscutul, te trag înapoi, iar viața te împinge
înainte. Între cele două este frica de necunoscut și de aici
conflictul. Ai de ales între a-ți urma frica și scenariile pe
care mintea le creează sau a avea încredere și a te lăsa îm-
pinsă înainte de viață, cu înțelegerea că tot ce se întâmplă
este în favoarea ta.

Am mintea plină de așteptări, pe toate planurile, mai ales

în privința atenției. Ce să fac în privința asta?
Toate așteptările de astăzi sunt cele care s-au născut
când erai copil. Atunci așteptai atenție de la ai tăi, astăzi
aștepți de la altcineva. Rădăcina este aceeași: aștepți să te
bage cineva în seamă, să îți valideze existența, indiferent
sub ce formă.
Orice așteptare vine din trecut și se duce spre viitor.
Aici, acum, nu există așteptări. Dacă înțelegi de ce aș-
332
 DETOX SUFLETESC

tepți, așteptarea și proiecțiile dispar. Așadar, vezi ce mai

aștepți încă de la ai tăi.
Când mă pun în faţa fricii, îmi tremură mâinile, mă ia
cu cald, cu rece și stomacul se face ghem. Este posibil ca aceasta
să fie somatizarea fricii?
Este nu numai posibil, dar exact aşa se întâmplă cu
energia blocată. Când se sparge un „balon“, corpul fizic
începe să elimine tensiunea prin diverse manifestări. Nu
înseamnă însă că s-a vindecat, e nevoie de puțin timp.
Aici intervine acceptarea reală: cu cât înțelegi că frica
(chiar dacă te sperie stările fizice şi gândurile) e doar o
senzație de suprafaţă, cu atât se resoarbe mai repede. Ac-
ceptă ce este cu blândețe și fermitate, indiferent de cum
arată, şi se rezolvă.

333