Diviziunea celulară

Înmulțirea este însușirea de bază a materiei vii prin care se asigură perpetuarea speciei.
Diviziunea celulară este procesul de înmulţire a celulelor, prin care se asigură:
* creşterea şi dezvoltarea organismelor;
* repararea ţesuturilor deteriorate;
*înlocuirea celulelor moarte;
* formarea celulelor reproducătoare.
Când celulele ajung la maturitate dau naștere la noi celule asemănătoare cu celula-mamă printr-
un proces numit diviziune.
În lumea vie există două tipuri de diviziune: diviziune directă și diviziunea indirectă.
1. Diviziunea directă(amitoza):
- întâlnită la bacterii, leucocite, celule tumorale, care se împart în două fără transformări
notabile la nivel structural;
- se realizează prin fragmentare - formează un perete despărţitor la mijlocul celulei sau
ștrangulare - se ștrangulează la mijloc dând naştere celor două celule fiice.
2. Diviziunea indirectă (cariochineza):
- este specifică celulelor cu structură complexă, se întâlnește la majoritatea celulelor
eucariote;
- acest tip de diviziune se desfăşoară în mai multe faze şi presupune transformări în structura
nucleului şi a restului celulei;
- se formează un fus de diviziune alcătuit din filamente dispuse între poli cu rol de a distribui
echilibrat cromozomii în celulele fiice;
- diviziunea nucleului(cariokineza) precede diviziunea citoplasmei(citokineza).
Ciclul celular:
- reprezintă perioada de timp de la formarea unei celule prin diviziune până în momentul
unei noi diviziuni a celulei;
- cuprinde: diviziunea propriu-zisă și interfaza;
- interfaza este etapa dintre două diviziuni celulare, care cuprinde trei perioade:
presintetică(G1), de sinteză(S) și postsintetică(G2); la sfârșitul ei se dublează cantitatea de
ADN şi începe dezorganizarea structurii nucleului.
- diviziunea indirectă poate fi de două feluri: mitotică (mitoza),prin care se formează celule
cu aceeaşi cantitate de ADN ca şi celulele mamă şi meiotică (meioza), prin care se
formează celulele reproducătoare care au jumătate din cantitatea de ADN a celulelor mamă.