Lenin Despre Pace Și Război (E-Reader Version)

Despre
pace s, i
război
Vladimir Ilici
Lenin
Cuprins
Cuprins 2
Cuvânt înainte 4
1 Atitudinea marxis, tilor fat, ă de răz-

boi 19
2 Războiul modern este generat de

imperialism 51
2 142
Vladimir Ilici Lenin Despre pace s, i război
3 T, ările socialiste sust, in în mod

consistent coexistent, a pas, nică 70
4 Pacea poate fi câs, tigată doar prin

luptă 94
5 Mis, carea de eliberare nat, ională

este un factor activ în lupta pen-
tru pace s, i pentru înfrângerea im-
perialismului 110
6 Doar societatea socialistă va scăpa

umanitatea de războaie 115
Adnotări 119
3 142
Cuvânt înainte
Cartea „Lenin despre pace s, i război” este o cu-

legere de citate din operele lui Lenin, întocmită
de editura chineză „Foreign Languages Press”
în 1960, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la
nas, terea lui Lenin. Pentru alcătuirea variantei în
limba română, au fost folosite traducerile acestor
citate ce se pot găsi în volumele de opere com-
plete ale lui Lenin. Pe lângă specificarea operei
în care se găses, te un pasaj s, i a datei în care a
4 142
fost scrisă aceasta – lucruri care se găsesc atât

în varianta originală în limba chineză, cât s, i în
traducerea acesteia în engleză –, am adăugat ad-
notările găsite în volumele de opere complete în
dreptul pasajelor citate.
Considerăm că această culegere este deosebit
de instructivă, întrucât analiza lui Lenin asupra
cauzelor războaielor în contextul imperialismu-
lui s, i a relat, iei dintre pace s, i război constituie
o dovadă a stăpânirii de către acesta a metodei
dialectice. Muncitorii din toată lumea pot găsi
în analiza lui Lenin o metodă s, tiint, ifică pentru a
descoperi cauzele s, i caracterul conflictelor care
se desfăs, oară acum sau se pot ivi în viitorul apro-
piat. Desigur, o asemenea descoperire implică,
pe lângă studiul concluziilor lui Lenin aplicate
la conflagrat, iile secolelor XIX-XX, s, i o studiere
a fiecărei situat, ii concrete. Fiecare război este
diferit, iar stabilirea caracterului său necesită o
analiză multilaterală a evenimentelor premergă-
5 142
toare unui război, a claselor implicate în acesta

s, i a intereselor urmărite de fiecare tabără.
Studiul preceptelor marxist-leniniste cu pri-
vire la imperialism, război s, i pace se impune cu
necesitate în special în vremurile noastre, când
amenint, area unui nou război mondial mijes, te
la orizont. Confuzia de idei cu privire la aceste
subiecte de mare important, ă este vădită nu nu-
mai în cadrul relatărilor presei s, i a guvernant, ilor,
dar s, i în rândul stângii, care păcătuies, te printr-o
abordare cu totul lipsită de perspectivă de clasă.
Lenin a combătut aproape toate aceste confu-
zii, care s-au ivit s, i în timpul Primului Război
Mondial. Le putem enumera aici pe cele mai
importante:
1. Not, iunea că trebuie să ne opunem oricărui

război, că orice război reprezintă numai
distrugere s, i nu poate duce la nimic bun.
Dimpotrivă, spune Lenin, căci orice răz-
6 142
boi este o continuare a politicii prin alte

mijloace (această idee a fost enunt, ată mai
întâi de Clausewitz). Există războaie s, i răz-
boaie. Unele pot fi războaie de jaf, de co-
tropire, iar altele pot fi războaie de apărare,
de eliberare nat, ională. De pildă, nimeni
nu poate tăgădui faptul că războaiele duse
de popoarele din colonii pentru a obt, ine
independent, ă politică au fost juste. Trece-
rea de la o format, iune socială la alta nu s-a
făcut fără violent, ă, fără împotrivirea cla-
selor exploatatoare, care au t, inut cu dint, ii
de puterea lor. Sclavii nu au scăpat de scla-
vie prin vreun vot sau decret. Iobagii nu
au primit pământ fără luptă. Clasa capi-
talistă nu a ajuns la putere fără o serie de
revolut, ii împotriva feudalismului. Rămâne
însă întrebarea: Cum putem stabili dacă un
război este just sau nu? La această între-
bare nu putem răspunde, precum ar vrea
7 142
liberalii, cu a arăta cu degetul spre cine

a declans, at războiul. Faptul că Imperiul
German s, i cel Austro-Ungar au declans, at
Primul Război Mondial nu neagă nicide-
cum intent, iile Angliei, Frant, ei s, i Rusiei de
a cotropi teritorii s, i de a pune mâna pe
coloniile Germaniei. Lenin expune esent, a
războiului cu claritate:
„Cum să găsim esent, a reală a războiului,
cum s-o definim? Războiul este o conti-
nuare a politicii. Trebuie studiată politica
dinainte de război, politică care duce s, i
a dus la război. Dacă ea a fost o politică
imperialistă, adică de apărare a interese-
lor capitalului financiar, de jefuire s, i asu-
prire a coloniilor s, i a altor t, ări, atunci răz-
boiul generat de ea este un război impe-
rialist. Dacă a fost o politică de eliberare
nat, ională, adică expresia unei mis, cări de
8 142
masă împotriva jugului imperialist, războ-

iul generat de ea este un război de eliberare
nat, ională. Filistinul nu înt, elege că războ-
iul este o continuare a politicii, s, i de aceea
el spune doar atât că „dus, manul ne atacă”,
„dus, manul ne-a cotropit t, ara”, fără să pri-
ceapă pentru ce se duce războiul, de către
care clase, spre atingerea cărui t, el politic”.
(din „Despre o caricatură de marxism s, i des-
pre economismul imperialist”)
As, adar, războaiele au un caracter de clasă,
ele sunt duse în interesul unor clase, iar
politica externă, cum ne învat, ă Lenin, nu
poate fi separată de politica internă. În-
treaga istorie a capitalismului ne arată că
clasa capitalistă, la fel ca nobilii s, i stăpâ-
nii de sclavi, face tot posibilul pentru a-
s, i ment, ine dominat, ia de clasă, lucru ce
presupune zdrobirea oricărei împotriviri.
9 142
Socialistul care se pronunt, ă împotriva tu-

turor războaielor, ne spune Lenin, înce-
tează a fi socialist (din „Programul militar
al revolut, iei proletare”), căci un război ci-
vil împotriva burgheziei este cât se poate
de just s, i poate duce la instaurarea puterii
muncitorilor. Asta nu înseamnă, desigur,
că socialis, tii văd în general războiul drept
un lucru just. Dimpotrivă, Lenin spune
că socialis, tii (din „Socialismul s, i războiul”)
întotdeauna au condamnat războaiele ca
fiind un lucru barbar s, i inuman, dar că
socialis, tii se deosebesc de pacifis, tii bur-
ghezi s, i de anarhis, ti prin faptul că studiază
fiecare război sub aspect istoric, legându-l
de lupta de clasă.
2. „Un nou război este incompatibil cu

societatea civilizată în care trăim, iar
atrocităt, ile celor două războaie mondiale
10 142
îndepărtează până s, i pe cei mai belicos, i

guvernant, i de ideea de a declans, a un răz-
boi”. Din moment ce orice război are
un caracter de clasă, cauzele care dau
nas, tere războaielor rămân atât timp cât
mai există societăt, i scindate în clase an-
tagoniste, precum este capitalismul astăzi.
În ciuda discut, iilor despre atrocităt, ile răz-
boaielor s, i a complimentelor adresate unor
institut, ii precum NATO sau ONU pentru
ment, inerea păcii, nu trebuie să ne scape
din vedere două fapte, anume că militari-
zarea a atins un record istoric, iar pacea
s, i prosperitatea din Europa se ment, in cu
costul a numeroase conflicte pe alte conti-
nente, în t, ări exploatate la sânge, conflicte
pe care marile puteri imperialiste – princi-
palele vinovate – ar vrea să le ignorăm.
„În Europa domnea pacea, dar ea se
11 142
ment, inea datorită faptului că dominat, ia

nat, iunilor europene asupra sutelor de mi-
lioane de locuitori din colonii era exerci-
tată numai prin războaie permanente, ne-
întrerupte, care nu încetau niciodată s, i pe
care noi, europenii, nu le considerăm răz-
boaie, fiindcă prea adeseori ele semănau
nu a războaie, ci a masacre nemaipomenit
de sălbatice, a exterminare a unor popoare
neînarmate.” (din „Războiul s, i revolut, ia”)
3. „Pacea nu numai că încheie războaie, dar

s, i previne declans, area altora”. Exact pre-
cum există războaie s, i războaie – fiecare
trebuind să fie analizat sub aspect istoric -,
acelas, i lucru se aplică s, i păcii. Pacea este
s, i ea o expresie a politicii s, i o continuare
logică a războiului. Chiar s, i atunci când
t, ările imperialiste init, iază negocieri pen-
tru încheierea războiului, ele nu pierd din
12 142
vedere propriile interese. Un război de jaf,

precum Primul Război Mondial, ce s-a în-
cheiat prin înfrângerea Puterilor Centrale,
a dus la o „pace de jaf; celor înfrânt, i li s-au
luat teritorii, colonii s, i au fost fort, at, i să
plătească sume mari de bani. Ordinea sta-
bilită în urma păcii a fost una temporară,
fragilă, căci t, ările înfrânte au căutat să îs, i
refacă fort, ele s, i să îs, i facă dreptate pe ca-
lea unui nou război. Pacea imperialistă a
generat un nou război imperialist pentru
reîmpărt, irea sferelor de influent, ă. Lenin
relevă acest aspect:
„Pentru pace în general este, bineînt, eles,
toată lumea, inclusiv Kitchener, Joffre,
Hindenburg s, i Nicolaie Sângerosul, căci
fiecare dintre ei dores, te să se termine răz-
boiul. De relevat este însă că fiecare dintre
ei pune condit, ii de pace imperialiste (adică
13 142
condit, ii de jaf, care implică asuprirea al-

tor popoare), condit, ii de pace în favoarea
„propriei” nat, iuni.” (din „Problema păcii”)
4. Cauzele războaielor trebuie căutate prin-

tre capriciile guvernant, ilor. Este de ajuns
ca pres, edintele unei t, ări să fie nebun ca
întreaga t, ară aflată în subordinea sa să por-
nească la război. Lenin arată esent, a siste-
mului economic imperialist s, i cum acesta,
prin excelent, ă, generează războaie, că răz-
boaiele urmăresc interesele unor clase, iar
liderii unor state sunt doar portavoci ale
unei clase. Adevăratele scopuri ale răz-
boaielor de jaf sunt acapararea de piet, e,
modificarea sferelor de influent, ă, o nouă
împărt, ire a bogăt, iilor globului.
5. „Este futil să ne împotrivim marilor pu-

teri imperialiste care dispun de arme so-
14 142
fisticate ce ar înăbus, i orice încercare de

insurect, ie”. Nu de put, ine ori, Goliathul
american responsabil pentru zeci de inva-
zii a avut de a face cu mai mult, i Davizi în
Coreea, Vietnam, dar s, i în Rusia, ce a fost
invadată în perioada 1918-1920 de SUA s, i
de alte 14 t, ări. Masele ce duc războiul (de
la cei ce produc armamentul la cei ce luptă
pe front) constituie factorul principal în
război. În Coreea, Vietnam s, i Rusia sovi-
etică, masele de muncitori s, i t, ărani, care
au simt, it că luptă pentru prima dată pen-
tru ei s, i nu pentru interesele mos, ierilor s, i
capitalis, tilor, au dat dovadă de o imensă
energie revolut, ionară. Lenin considera
că lupta Armatei Ros, ii s, i a poporului so-
vietic, chinuite de foamete cruntă, cu fa-
brici care nu mergeau din lipsă de mate-
rii prime s, i cărora le era impus embargo,
care a dus la înfrângerea armatelor a 14
15 142
t, ări, va „arăta popoarelor Orientului că,

oricât de slabe ar fi ele s, i oricât de invin-
cibilă li s-ar părea fort, a asupritorilor eu-
ropeni, care folosesc în luptă toate minu-
nile tehnicii s, i ale artei militare, un război
revolut, ionar dus de popoare asuprite dacă
va reus, i să trezească efectiv milioane de
oameni care muncesc s, i sunt exploatat, i
ascunde în sine asemenea posibilităt, i, ase-
menea minuni, încât eliberarea popoarelor
din Orient este acum pe deplin realizabilă”.
Nu trebuie să uităm că efectivul armatelor
e alcătuit din oameni venit, i din rândurile
muncitorilor s, i t, ăranilor, iar lupta plină
de abnegat, ie a sovieticilor a fost sust, inută
prin sabotajul muncitorilor din Europa,
ce refuzau să transporte arme, s, i prin ră-
scoalele ostas, ilor din armatele Angliei s, i
Frant, ei.
16 142
Sperăm că munca depusă pentru a redacta

varianta în limba română a acestei culegeri
va fi în folosul clasei muncitoare românes, ti
s, i în special comunis, tilor, ce constituie
avangarda clasei muncitoare. Preceptele
lui Lenin trebuie să le servească acestora
nu numai ca o metodă de cunoas, tere s, i
de dezvăluire a caracterului de clasă a
războiului, ci s, i ca o metodă de act, iune
revolut, ionară, de luare de măsuri concrete
în vederea prevenirii războaielor de jaf sau
a transformării acestora în războaie civile
împotriva clasei capitaliste s, i pentru soci-
alism.
17 142
Capitolul 1
Atitudinea marxis, tilor

fat, ă de război
18 142
Denunt, ând războaiele, comunis, tii

recunosc în acelas, i timp că războaiele
sunt inevitabile atâta timp cât clasele
încă există
Socialis, tii întotdeauna au condamnat războ-
aiele dintre popoare ca fiind un lucru barbar s, i
inuman. Atitudinea noastră fat, ă de război este
însă principial diferită de cea a pacifis, tilor bur-
ghezi (partizani s, i propovăduitori ai păcii) s, i de
cea a anarhis, tilor. De primii ne deosebim prin
faptul suntem cons, tient, i de legătura inevitabilă
care există între războaie s, i lupta de clasă din
interiorul t, ării, suntem cons, tient, i de imposibili-
tatea de a se pune capăt războaielor atâta timp
cât nu au fost desfiint, ate clasele s, i nu a fost in-
staurat socialismul, precum s, i prin faptul că răz-
boaiele civile, adică războaiele claselor asuprite
împotriva celor asupritoare, ale sclavilor împo-
19 142
triva stăpânilor de sclavi, ale t, ăranilor iobagi

împotriva mos, ierilor, ale muncitorilor salariat, i
împotriva burgheziei le considerăm pe deplin
legitime, progresiste s, i necesare. S, i de pacifis, ti s, i
de anarhis, ti, noi, marxis, tii, ne deosebim prin fap-
tul că socotim necesar ca fiecare război în parte
sa fie studiat sub aspect istoric (din punctul de
vedere al materialismului dialectic al lui Marx).
Din „Socialismul s, i Războiul”

(iulie-august 1915)
Războiul este continuarea politicii prin

alte mijloace
„Războiul este continuarea politicii prin alte
mijloace (s, i anume: prin mijloace violente)”.
Această vestită maximă apart, ine lui Clausewitz1 ,
unul dintre cei mai profunzi autori de scrieri mi-
litare. Marxis, tii au considerat întotdeauna, s, i pe
20 142
bună dreptate, această teză drept bază teoretică

a modului în care trebuie înt, eleasă semnificat, ia
oricărui război. Tocmai din acest punct de vedere
au privit întotdeauna Marx s, i Engels diferitele
războaie. Aplicat, i acest punct de vedere la războ-
iul actual. Vet, i vedea că de-a lungul deceniilor,
de aproape o jumătate de veac, guvernele s, i cla-
sele dominante din Anglia, s, i din Frant, a, s, i din
Germania, s, i din Italia, s, i din Austria, s, i din Ru-
sia au dus o politică de jefuire a coloniilor, de
asuprire a unor nat, iuni străine, de înăbus, ire a
mis, cării muncitores, ti. Tocmai această politică, s, i
numai această politică, este continuată de actua-
lul război. În special politica dusă de Austria s, i de
Rusia, atât în timp de pace cât s, i în timp de război,
e o politică de înrobire a nat, iunilor, s, i nu de eli-
berare a lor. Dimpotrivă, în China, Persia, India
s, i în alte t, ări dependente observăm, în ultimele
decenii, o politică de trezire la viat, ă nat, ională
a zeci s, i sute de milioane de oameni, de elibe-
21 142
rare a lor de sub jugul marilor puteri react, ionare.

Războiul dus pe această bază istorică poate fi
s, i în prezent un război burghezo-progresist, de
eliberare nat, ională.
Ibid.
S-a mai spus că războiul este o continuare

a politicii. E un adevăr pe care noi l-am veri-
ficat în propriul nostru război. Fat, ă de războ-
iul imperialist care a fost o continuare a politi-
cii imperialis, tilor, a politicii claselor dominante,
adică a mos, ierimii s, i burgheziei, masele populare
au avut o atitudine ostilă s, i el a fost cel mai bun
mijloc de revolut, ionare a acestor mase. La noi, în
Rusia, el a înlesnit atât doborârea monarhiei cât
s, i desfiint, area proprietăt, ii funciare mos, ieres, ti
s, i răsturnarea burgheziei, care au fost obt, inute
extrem de us, or numai din cauză că războiul im-
perialist a fost o continuare în forme violente
22 142
s, i nerus, inate a politicii imperialiste. Războiul

nostru însă a fost o continuare a politicii noas-
tre comuniste, a politicii proletariatului. Până
în ziua de azi mai citim în presa mens, evicilor s, i
a eserilor s, i auzim de la nemembri de partid s, i
de la s, ovăielnici: „At, i promis pacea, dar at, i adus
războiul; at, i îns, elat masele muncitoare”. Noi însă
spunem că masele muncitoare, des, i n-au învăt, at
marxismul, totus, i, prin instinctul lor de clasă
de oameni asuprit, i, de oameni care decenii de-a
rândul au simt, it pe propria lor piele apăsarea
mos, ierului s, i a capitalistului, au înt, eles cât se
poate de bine deosebirea dintre războiul impe-
rialist s, i războiul civil. Pentru tot, i cei care au
simt, it pe propria lor piele deceniile de asuprire,
deosebirea dintre aceste două războaie este clară.
Războiul imperialist a fost o continuare a politi-
cii imperialiste, s, i de aceea el a dus la ridicarea
maselor împotriva stăpânitorilor lor, pe când răz-
boiul civil împotriva mos, ierilor s, i capitalis, tilor a
23 142
fost o continuare a politicii de răsturnare a aces-

tor mos, ieri s, i capitalis, ti, s, i de aceea cu fiecare
lună desfăs, urarea lui a întărit legătura dintre
masele muncitoare s, i proletariat, care conduce
acest război.
Din „A VIII-a Conferint, ă Generală a

P.C. (b) din Rusia, Raportul politic al
Comitetului Central” (2 decembrie 1919)
Cum să găsim esent, a reală a războiului, cum s-

o definim? Războiul este o continuare a politicii.
Trebuie studiată politica dinainte de război, poli-
tică care duce s, i a dus la război. Dacă ea a fost
o politică imperialistă, adică de apărare a intere-
selor capitalului financiar, de jefuire s, i asuprire
a coloniilor s, i a altor t, ări, atunci războiul gene-
rat de ea este un război imperialist. Dacă a fost
o politică de eliberare nat, ională, adică expresia
unei mis, cări de masă împotriva jugului nat, ional,
24 142
războiul generat de ea este un război de eliberare

nat, ională. Filistinul nu înt, elege că războiul este
o continuare a politicii, s, i de aceea el spune doar
atât că „dus, manul ne atacă”, „dus, manul ne-a co-
tropit t, ara”, fără să priceapă pentru ce se duce
războiul, de către care clase, spre atingerea cărui
t, el politic.
Din „Despre o caricatură de marxism s, i

despre «economismul imperialist»”
(august-octombrie 1916)
Lucrurile se prezintă în as, a fel că, pentru a

înt, elege războiul actual, trebuie mai înainte de
toate să aruncăm o privire generală asupra poli-
ticii duse de puterile europene în ansamblu. Nu
trebuie să luăm exemple izolate, cazuri izolate,
care întotdeauna pot fi lesne smulse din cone-
xiunea fenomenelor sociale s, i care n-au nici o
valoare, deoarece tot atât de lesne se poate pre-
25 142
zenta s, i un exemplu contrar. Dimpotrivă, trebuie

luată în considerare întreaga politică a întregului
sistem de state europene, privite în relat, iile lor
economice s, i politice reciproce, pentru a înt, elege
modul cum din acest sistem a decurs în mod im-
placabil s, i inevitabil războiul actual.
Din „Războiul s, i revolut, ia”

(14 mai 1917)
Nu fit, i adversari cu orice pret, ai tuturor

războaielor. Chestiunea principală este
caracterul de clasă al războiului
Din punctul de vedere al marxismului, adică al
socialismului s, tiint, ific contemporan, principala
problemă care se pune pentru socialis, ti atunci
când discută cum trebuie apreciat războiul s, i ce
atitudine trebuie adoptată fat, ă de el este aceasta:
în ce scop este dus acest război, ce clase l-au pre-
26 142
gătit s, i i-au determinat direct, ia. Noi, marxis, tii,

nu suntem adversari cu orice pret, ai oricărui răz-
boi. Noi spunem: scopul nostru este să făurim
orânduirea socială, care, punând capăt împărt, irii
omenirii în clase s, i lichidând orice exploatare a
omului de către om s, i a unei nat, iuni de către alte
nat, iuni, va face să dispară în mod inevitabil orice
posibilitate de război în general. Dar, în lupta pe
care o ducem pentru această orânduire socială
socialistă, ne vom lovi în mod inevitabil de ast-
fel de împrejurări când lupta de clasă din sânul
fiecărei nat, iuni se poate lovi de un război între
diferite nat, iuni, care a fost generat chiar de ea, de
această luptă de clasă, s, i de aceea nu putem nega
posibilitatea unor războaie revolut, ionare, adică
a unor războaie care, decurgând din lupta de
clasă, sunt purtate de către clasele revolut, ionare
s, i au o însemnătate revolut, ionară directă, nemij-
locită. Cu atât mai put, in putem nega acest lucru
cu cât în istoria revolut, iilor europene din ulti-
27 142
mul secol, în decurs de 125-135 de ani, alături

de războaie react, ionare care au constituit majo-
ritatea au avut loc s, i războaie revolut, ionare, ca,
de pildă, acela al maselor revolut, ionare franceze
împotriva Europei monarhice, înapoiate, feudale
s, i semifeudale, coalizată împotriva lor. S, i astăzi
nu există o metodă de îns, elare a maselor mai
răspândită în Europa occidentală, iar în ultimul
timp s, i la noi, în Rusia, decât aceea de a le in-
duce în eroare invocând exemplul războaielor
revolut, ionare. Există războaie s, i războaie. Tre-
buie să ne lămurim asupra condit, iilor istorice
care au dus la izbucnirea unui anumit război, să
vedem ce clase duc războiul s, i pentru ce.
Ibid.
Socialis, tii care se pronunt, ă împotriva orică-

rui război nu mai sunt socialis, ti. În primul rând,
socialis, tii n-au fost nicicând s, i nu pot fi împo-
28 142
triva războaielor revolut, ionare. Burghezia ma-

rilor puteri imperialiste a devenit react, ionară
pâna în măduva oaselor, iar războiul pe care îl
duce acum această burghezie îl considerăm un
război react, ionar, criminal, un război al stăpâ-
nilor de sclavi. Cum stau însă lucrurile cu un
război împotriva acestei burghezii? De pildă,
cu un război al popoarelor asuprite de această
burghezie s, i dependente de ea sau al popoare-
lor coloniale în vederea eliberării lor? În tezele
grupului „Die Internationale” citim : „în epoca
acestui imperialism des, ănt, at, posibilitatea ori-
căror războaie nat, ionale este exclusă”, ceea ce
constituie o afirmat, ie, evident, eronată. Istoria
secolului al XX-lea, acest secol al „imperialismu-
lui des, ănt, at”, abundă în războaie coloniale. Dar
ceea ce noi, europenii, asupritorii al tuturor po-
poarelor lumii, denumim, cu mârs, avul s, ovinism
european ce ne caracterizează, „războaie coloni-
ale” sunt adesea războaie nat, ionale sau răscoale
29 142
nat, ionale ale acestor popoare asuprite. Una din-

tre trăsăturile fundamentale ale imperialismului
este tocmai aceea că el accelerează dezvoltarea
capitalismului în t, ările cele mai înapoiate, lăr-
gind s, i ascut, ind astfel lupta împotriva asupririi
nat, ionale. Asta este fapt. S, i de aici rezultă în mod
inevitabil că imperialismul trebuie să genereze
în mod frecvent războaie nat, ionale.
(...)
În al doilea rând, războaiele civile sunt s, i ele
războaie. Cine admite lupta de clasă trebuie să
admită s, i războaiele civile, care, în orice socie-
tate împărt, ită în clase, reprezintă continuarea,
dezvoltarea s, i ascut, irea firească, în anumite îm-
prejurări inevitabilă, a luptei de clasă. Marile
revolut, ii confirmă, toate, acest lucru. A nega răz-
boaiele civile sau a le ignora înseamnă a aluneca
într-un oportunism extrem s, i a renega revolut, ia
socialistă. În al treilea rând, izbânda socialismu-
lui într-o singură t, ară nu exclude câtus, i de put, in
30 142
războaiele în general, ci, dimpotrivă, le presu-

pune. Dezvoltarea capitalismului se desfăs, oară
în mod extrem de inegal în diferitele t, ări. S, i
nici nu poate fi altfel în condit, iile product, iei
de mărfuri. De aici concluzia certă: socialis-
mul nu poate învinge în mod simultan în toate
t, ările. El va învinge la început într-o singură
t, ară sau în câteva t, ări, celelalte continuând să
rămână un timp oarecare burgheze sau prebur-
gheze. Această situat, ie trebuie să dea nas, tere nu
numai la frict, iuni, ci s, i la tendint, a directă a bur-
gheziei din celelalte t, ări de a zdrobi proletariatul
victorios al statului socialist. În asemenea caz,
în ce ne prives, te, războiul ar fi legitim s, i just. Ar
fi un război pentru socialism, pentru eliberarea
celorlalte popoare de sub jugul burgheziei.
Din „Programul militar al revolut, iei

proletare” (septembrie 1916)
31 142
Socialismul este împotriva violent, ei fat, ă de

nat, iuni. Acest lucru este incontestabil. Dar so-
cialismul este în genere împotriva violent, ei fat, ă
de oameni. Totus, i, în afară de anarhis, tii cres, tini
s, i de tolstoieni, nimeni n-a tras încă de aici con-
cluzia că socialismul este împotriva violent, ei
revolut, ionare. A vorbi deci despre violent, ă în
general, fără a analiza condit, iile care determină
deosebirea dintre violent, a revolut, ionara si cea
react, ionară înseamnă să fii un mic-burghez care
se dezice de revolut, ie sau înseamnă pur s, i simplu
că te îns, eli pe tine însut, i s, i pe alt, ii cu ajutorul
unui rat, ionament sofistic. Acelas, i lucru se poate
spune s, i despre violent, a fat, ă de nat, iuni. Orice
război constă în violent, ă fat, ă de nat, iuni, dar
aceasta nu-i împiedică pe socialis, ti să fie pentru
un război revolut, ionar. Problema fundamentală
care se pune în fat, a unui socialist (care nu e rene-
gat) este caracterul de clasă al războiului. Războ-
iul imperialist din 1914-1918 este un război între
32 142
două grupuri ale burgheziei imperialiste pentru

împărt, irea lumii, pentru împărt, irea prăzii, pen-
tru jefuirea s, i sugrumarea nat, iunilor mici s, i slabe.
As, a a fost apreciat războiul în Manifestul de la
Basel din 1912, s, i această apreciere a fost confir-
mată de fapte. Nu e socialist acela care părăses, te
acest punct de vedere asupra războiului. Când
un german sub domnia lui Wilhelm sau un fran-
cez sub guvernarea lui Clemenceau spune: „eu,
ca socialist, am dreptul s, i datoria să-mi apăr
patria” atunci când dus, manul îi calcă pămân-
tul, avem de-a face aici nu cu rat, ionamentul
unui socialist, al unui internat, ionalist, al
unui proletar revolut, ionar, ci cu rat, ionamentul
unui nat, ionalist mic-burghez. Căci în acest
rat, ionament dispare lupta revolut, ionară de clasă
a muncitorului împotriva capitalului, dispare
aprecierea războiului, în totalitatea lui, din
punctul de vedere al burgheziei mondiale s, i
din acela al proletariatului mondial, dispare
33 142
adică internat, ionalismul s, i nu rămâne decât un

nat, ionalism îngust s, i rigid. T, ării mele i s-a făcut
o nedreptate, restul nu mă interesează – iată la
ce se reduce acest rat, ionament, iată în ce constă
îngustimea lui mic-burghezo-nat, ionalistă. Este
acelas, i lucru ca s, i când cineva ar spune cu pri-
vire la diferite cazuri individuale de folosire a
violent, ei împotriva unei persoane : socialismul
este împotriva violent, ei, de aceea prefer să comit
o trădare decât să stau la închisoare.
Un socialist, un proletar revolut, ionar,
un internat, ionalist judecă altfel: caracterul
(react, ionar sau revolut, ionar) al unui război
nu depinde de faptul cine a atacat s, i în a cui
t, ări se află „dus, manul”, ci de faptul care clasă
duce războiul, ce politică este continuată prin
intermediul acestui război? Dacă este un răz-
boi imperialist, react, ionar, adică un război
între două grupuri mondiale ale burgheziei
imperialiste, agresive, tâlhăres, ti, react, ionare,
34 142
atunci burghezia din orice t, ară (chiar s, i dintr-o

t, ară mică) se transformă într-un părtas, la jaf,
iar sarcina mea, sarcina unui reprezentant al
proletariatului revolut, ionar, este de a pregăti
revolut, ia proletară mondială, ca unica salvare
de la grozăviile unui măcel mondial. Trebuie să
judec nu din punctul de vedere al t, ării mele (căci
as, a judecă numai un jalnic mic-burghez obtuz
s, i nat, ionalist, care nu înt, elege că nu e decât o
jucărie în mâinile burgheziei imperialiste), ci
din punctul de vedere al participării mele la
pregătirea, la propagarea s, i la grăbirea sosirii
revolut, iei proletare mondiale.
Din „Revolut, ia proletară s, i renegatul

Kautsky” (octombrie-noiembrie 1918)
A admite apărarea patriei înseamnă a admite

că războiul respectiv este legitim s, i drept. Din
al cui punct de vedere este el legitim s, i drept?
35 142
Numai din punctul de vedere al proletariatului

socialist s, i al luptei sale de eliberare; alt punct
de vedere nu recunoas, tem. Dacă clasa exploa-
tatorilor poartă un război menit să consolideze
dominat, ia ei ca clasă, atunci avem de-a face cu
un război criminal, s, i într-un asemenea război
„defensismul” este o mârs, ăvie s, i o trădare a soci-
alismului. Dacă proletariatul care a învins bur-
ghezia în propria lui t, ară poartă un război menit
să întărească s, i să dezvolte socialismul, atunci
este vorba de un război legitim s, i „sfânt”.
Din „Despre «stângismul» copilăros s, i

socialismul mic-burghez” (5 mai 1918)
Crimele războiului imperialist vor

accelera revolut, ionarea maselor
Tovarăs, i, pentru cine a urmărit dezvoltarea
societăt, ii europene era neîndoielnic de multă
36 142
vreme că capitalismul nu va putea să dispară pe

cale pas, nică, ci el duce de-a dreptul la insurect, ia
maselor largi împotriva jugului capitalului sau
duce la acelas, i rezultat pe calea mult mai grea,
mai chinuitoare s, i mai sângeroasă a războiului.
Încă cu mult, i ani înainte de război, socialis, tii din
toate t, ările au arătat s, i au declarat solemn, la
congresele lor, că un război între t, ările înaintate
nu numai că ar fi cea mai mare crimă, ci un ase-
menea război pentru împărt, irea coloniilor, pen-
tru împărt, irea prăzii între capitalis, ti, nu numai
că ar însemna o ruptură completă cu cuceririle
civilizat, iei s, i ale culturii moderne, dar ar putea
duce s, i va duce inevitabil la subminarea a înses, i
condit, iilor de existent, ă ale societăt, ii omenes, ti.
Pentru că este prima oară în istorie când cele
mai mari cuceriri ale tehnicii sunt folosite în ase-
menea proport, ii, în mod atât de distrugător s, i
cu atâta energie la exterminarea în masă a mili-
oane de viet, i omenes, ti. Asistând la o asemenea
37 142
punere în slujba războiului a tuturor mijloacelor

de product, ie, vedem cum se împlines, te cea mai
amară dintre previziuni s, i cum sălbăticirea, foa-
metea s, i completa distrugere a tuturor fort, elor
de product, ie cuprind un număr din ce în ce mai
mare de t, ări. De aceea îmi amintesc câtă dreptate
a avut unul dintre marii întemeietori ai socialis-
mului s, tiint, ific, Engels, atunci când, în 1887, cu
30 de ani înainte de revolut, ia rusă a scris că un
război european nu numai că va duce la aceea
că coroanele, după cum s-a exprimat el, se vor
rostogoli cu duzinele de pe capetele încoronate
s, i nu se va găsi nimeni să le ridice, dar că acest
război va duce la o nemaipomenită animalizare,
sălbăticire s, i înapoiere a întregii Europe, s, i în
acelas, i timp el va aduce cu sine ori dominat, ia
clasei muncitoare, ori crearea unor condit, ii care
să facă necesară această dominat, ie. Acest înte-
meietor al marxismului s-a exprimat de data asta
cu îndoită prudent, ă, fiindcă el îs, i dădea limpede
38 142
seama dacă istoria va urma aceasta cale, se va

ajunge la prăbus, irea capitalismului, la răspândi-
rea socialismului, că atunci nici nu se va putea
imagina o trecere mai grea s, i mai chinuitoare,
o mizerie mai crâncenă s, i o criză mai cumplită,
care să submineze toate fort, ele de product, ie.
Din „Raport asupra luptei împotriva

foametei, S, edint, a comună a C.E.C. din
Rusia, a Sovietului de deputat, i al
muncitorilor, t, ăranilor s, i ostas, ilor
din Moscova s, i a sindicatelor”
(4 iunie 1918)
Imperialismul a pus în joc soarta civilizat, iei

europene: dacă nu vor izbucni o serie de revolut, ii
victorioase, după actualul război vor urma în cu-
rând alte războaie; povestea cu „ultimul război”
este o poveste vană s, i dăunătoare, un „mit” mic-
burghez (după expresia justă a ziarului „Golos”
39 142
2
). Steagul proletar al războiului civil va strânge
în jurul său, dacă nu azi, atunci mâine, dacă nu în
cursul actualului război, atunci după el, în decur-
sul primului război ce-i va urma, nu numai sute
de mii de muncitori cons, tient, i, ci milioane de
semiproletari s, i mic-burghezi, care sunt prostit, i
astăzi de s, ovinism, dar pe care ororile războiului
nu numai că nu vor reus, i să-i intimideze s, i să-i
abrutizeze, ci îi vor lumina, îi vor învăt, a, îi vor
trezi, îi vor organiza, îi vor ot, eli s, i îi vor pregăti
pentru un război împotriva burgheziei atât din
„propria” lor t, ară, cât s, i din t, ările „străine".
Din „Situat, ia din Internat, ionala

Socialistă s, i sarcinile ei”, publicată
în Sot, ial-Demokrat nr. 33
(1 noiembrie 1914)
Nu vor cădea în zadar milioane de victime în

război s, i din cauza războiului. Milioanele care
40 142
flămânzesc, milioanele care îs, i jertfesc viat, a în

trans, ee nu sunt numai oameni care suferă, ci
s, i oameni care acumulează fort, e, cugetă asu-
pra adevăratelor cauze ale războiului, îs, i călesc
voint, a s, i ajung la o tot mai clară înt, elegere
revolut, ionară a lucrurilor. Nemult, umiri cres-
cânde în rândurile maselor, frământări cres-
cânde, greve, demonstrat, ii, proteste împotriva
războiului, toate acestea se produc în toate t, ările
lumii. S, i aceasta constituie o chezăs, ie că după
războiul european va urma revolut, ia proletară
împotriva capitalismului.
Din „Cuvântare rostită la mitingul

internat, ional de la Berna”
(8 februarie 1916)
Războiul european a adus un mare folos so-

cialismului internat, ional, în sensul că a dezvă-
luit întreaga putreziciune, ticălos, ie s, i mârs, ăvie a
41 142
oportunismului, dând astfel un puternic imbold

curăt, irii mis, cării muncitores, ti de gunoiul care
s-a adunat în deceniile de dezvoltare pas, nică.
Din „Scrisoare către Kollontai”

(16 decembrie 1914)
Victoria sau înfrângerea în război sunt

determinate în ultimă instant, ă de voint, a
maselor
În orice război victoria este determinată, în
ultimă instant, ă, de starea de spirit a maselor
care-s, i varsă sângele pe câmpul de luptă. Con-
vingerea că războiul pe care-l duc este un război
just, cons, tiint, a că jertfirea viet, ii lor este necesară
pentru binele frat, ilor lor ridică moralul ostas, ilor
s, i le dă putere să suporte greutăt, i fără seamăn.
Generalii t, aris, ti spun că ostas, ii nos, tri ros, ii su-
portă greutăt, i pe care armata regimului t, arist
42 142
nu le-ar fi suportat niciodată. Aceasta se explică

prin faptul că fiecare muncitor s, i fiecare t, ăran
chemat sub arme s, tie pentru ce luptă s, i în mod
cons, tient îs, i varsă sângele, în numele triumfului
dreptăt, ii s, i socialismului.
Faptul că masele sunt cons, tiente de t, elurile s, i
de cauzele războiului are o imensă important, ă
s, i asigură victoria.
Din „Cuvântare rostită la Conferint, a

Lărgită a Muncitorilor s, i Ostas, ilor
Ros, ii din Raionul Rogojski-Simonovski”
(13 mai 1920)
A mâna poporul împotriva unei armate regu-

late, înzestrate cu o tehnică superioară, este o
crimă, s, i asta am spus-o noi ca socialis, ti. Iar răz-
boiul ne-a învăt, at multe, ne-a arătat nu numai că
oamenii au avut de suferit, dar s, i că victoria este
de partea aceluia care posedă cea mai înaltă teh-
43 142
nică, cea mai bună organizare s, i disciplină s, i cele

mai perfect, ionate mas, ini ; asta ne-a învăt, at răz-
boiul s, i e foarte bine că ne-a învăt, at. Trebuie să
înt, elegem odată că fără masini s, i fără disciplină
nu se poate trăi în societatea modernă. Ori ît, i
însus, es, ti cea mai înaltă tehnică, ori vei fi strivit.
Din „Cuvânt de încheiere la raportul cu

privire la ratificarea tratatului de pace”
(15 martie 1918)
Avem aici, fără nicio îndoială o dovadă prac-

tică a faptului că fort, ele unite ale muncitori-
lor s, i t, ăranilor care s-au eliberat de sub jugul
capitalis, tilor pot face adevărate minuni. Avem
aici dovada practică a faptului că un război
revolut, ionar, atunci când antrenează efectiv ma-
sele muncitoare asuprite s, i le trezes, te interesul,
când le face să-s, i dea seamă că luptă împotriva
exploatatorilor, un asemenea război revolut, ionar
44 142
declans, ează în ele energia s, i generează capaci-

tatea de a săvârs, i minuni. Cred că ceea ce a
făcut Armata Ros, ie, lupta ei, istoria victoriei ei
vor avea pentru toate popoarele din Orient o în-
semnătate urias, ă, universală. Această luptă s, i
această victorie vor arăta popoarelor Orientului
că, oricât de slabe ar fi ele s, i oricât de invincibilă
li s-ar părea fort, a asupritorilor europeni, care fo-
losesc în luptă toate minunile tehnicii s, i ale artei
militare, un război revolut, ionar dus de popoare
asuprite dacă va reus, i să trezească efectiv mili-
oane de oameni care muncesc s, i sunt exploatat, i
ascunde în sine asemenea posibilităt, i, asemenea
minuni, încât eliberarea popoarelor din Orient
este acum pe deplin realizabilă în practică nu
numai din punctul de vedere al perspectivelor
revolut, iei internat, ionale, ci din punctul de ve-
dere al experient, ei militare nemijlocite pe care
Republica sovietică a dobândit-o în Asia, în Si-
beria, în condit, ii când a fost invadată de trupele
45 142
tuturor marilor puteri imperialiste.
Din „Raport prezentat la cel de-al

doilea congres general din Rusia al
organizat, iilor comuniste ale popoarelor
din Orient” (22 noiembrie 1919)
În război învinge acela care are mai multe re-

zerve, mai multe izvoare de fort, ă, mai multă pu-
tere de rezistent, ă în adâncurile maselor popu-
lare. Toate acestea noi le avem într-o măsură
mai mare decât albii, decât „atotputernicul” im-
perialism anglo-francez, acest colos cu picioare
de lut. S, i le avem într-o măsură mai mare, căci
le putem sorbi s, i mult timp încă le vom sorbi tot
mai adânc din mediul muncitoresc s, i al t, ărănimii
muncitoare, din mijlocul claselor care au fost
asuprite de capitalism s, i care constituie pretutin-
deni majoritatea covârs, itoare a populat, iei. Noi
le putem sorbi din acest rezervor urias, , căci el
46 142
ne furnizează pe cei mai sinceri conducători ai

muncitorilor s, i t, ăranilor în opera de constru-
ire a socialismului, conducători dintre cei mai
călit, i de vicisitudinile viet, ii s, i mai apropiat, i de
clasa muncitoare s, i de t, ărănime. Nici unul dintre
dus, manii nos, tri, nici burghezia rusă nici burghe-
zia mondială, nu are nimic care să semene măcar
pe departe cu acest rezervor; se clatină tot mai
mult terenul sub picioarele lor, iar muncitorii s, i
t, ăranii care până acum au fost de partea lor îi
părăsesc în număr din ce în ce mai mare. Iată de
ce, în ultimă analiză, victoria Puterii sovietice în
lumea întreagă este asigurată s, i inevitabilă.
Din „Bilant, ul săptămânii partidului la

Moscova s, i sarcinile noastre”
(21 octombrie 1919)
Acum doi ani, când războiul imperialist era

încă în toi, în ochii tuturor partizanilor burghe-
47 142
ziei din Rusia, în ochii maselor populare s, i poate

chiar ai majorităt, ii muncitorilor din celelalte t, ări,
insurect, ia proletariatului rus s, i cucerirea de că-
tre el a puterii de stat păreau a fi o încercare
îndrăzneat, ă, dar fără sort, i de izbândă. Pe vremea
aceea imperialismul mondial părea să reprezinte
o fort, ă atât de urias, ă, invincibilă, încât faptul că
muncitorii dintr-o t, ară înapoiată încercau să se
ridice împotriva lui nu putea fi considerat decât
ca o nebunie. Acum însă, privind în urmă, la ca-
lea străbătută în ultimii doi ani, vedem că până
s, i adversarii nos, tri încep să recunoască din ce
în ce mai mult că noi am avut dreptate. Vedem
că imperialismul, care părea un colos invinci-
bil, s-a dovedit a fi în văzul tuturor un colos cu
picioare de lut, iar aces, ti doi ani de luptă prin
care am trecut marchează tot mai limpede nu
numai victoria proletariatului rus, ci s, i pe aceea
a proletariatului internat, ional.
(...)
48 142
Noi s, tim foarte bine că toate fort, ele militare

pe care a trebuit să le înfruntăm au fost dirijate
dintr-o anumită sursă. S, tim că întregul material
de război, întregul armament le-a fost furnizat
de imperialis, ti; s, tim de asemenea că o parte din
flota lor internat, ională de război imperialis, tii au
pus-o la dispozit, ia dus, manilor nos, tri, iar acum
ajută pe toate căile s, i pregătesc fort, e atât în sudul
Rusiei cât s, i la Arhanghelsk. Dar s, tim tot atât de
bine că toate aceste fort, e, în aparent, ă grandioase
s, i invincibile, ale imperialismului internat, ional
nu sunt fort, e pe care el poate conta s, i nu sunt de
temut pentru noi, că sunt putrede pe dinăuntru
s, i contribuie tot mai mult la întărirea noastră s, i
că această întărire ne va da posibilitatea să repur-
tăm victoria pe frontul extern s, i să consolidăm
această victorie
Din „Cuvântare rostită la s, edint, a

comună a C.E.C. al Sovietelor din
49 142
Rusia, a Sovietului de deputat, i ai

muncitorilor s, i ostasilor ros, ii din
Moscova, a Consiliului Central al
Sindicatelor din Rusia s, i a comitetelor
de întreprindere, consacrată celei de-a
doua aniversări a Revolut, iei din
Octombrie” (7 noiembrie 1919)
50 142
Capitolul 2
Războiul modern este

generat de imperialism
Războiul este un produs inevitabil al

capitalismului
Războiul actual a fost generat de imperialism.
Capitalismul a atins acest stadiu, cel mai înalt
stadiu al său: Fort, ele de product, ie ale societăt, ii
51 142
s, i proport, iile capitalului au depăs, it cadrul îngust

al diferitelor state nat, ionale. De aici tendint, a
marilor puteri de a înrobi alte nat, iuni, de a aca-
para colonii ca surse de materii prime s, i piet, e
pentru exportul de capital. Întreaga lume se
contopes, te într-un singur organism economic,
întreaga lume este împărt, ită între câteva mari pu-
teri. Condit, iile obiective ale socialismului sunt
întru totul maturizate, iar războiul actual este un
război al capitalis, tilor pentru privilegii s, i mono-
poluri, care să întârzie prăbus, irea capitalismului.
Din „Proiectul de rezolut, ie al

social-democrat, ilor de stânga pentru
prima conferint, ă socialistă
internat, ională3 ”
(înainte de 20 august 1915)
Acest război a fost provocat în mod inevitabil

de dezvoltarea unui capitalism de proport, ii gi-
52 142
gantice, în special de dezvoltarea capitalismului

bancar, care a avut ca rezultat că vreo patru bănci
din Berlin s, i cinci sau s, ase din Londra îs, i exercită
dominat, ia asupra întregii lumi, acaparează toate
mijloacele, îs, i sprijină politica lor financiară pe
întreaga fort, ă armată s, i, în sfârs, it, s-au angajat
într-o încăierare nemaipomenit de crâncenă din
cauză că nu mai aveau unde merge nestânjenite
mai departe pe calea cotropirilor. Sau unul, sau
celălalt trebuie să renunt, e la posesiunea coloni-
ilor sale. Asemenea probleme, în lumea asta a
capitalis, tilor, nu se rezolvă prin bună înt, elegere.
Ele pot fi rezolvate numai printr-un război.
Din „Războiul s, i revolut, ia”

(14 mai 1917)
În ce constă programul nostru? În cucerirea

socialismului. În momentul actual al războiu-
lui mondial nu există altă ies, ire din acest răz-
53 142
boi decât victoria socialismului. Dar mult, i nu

înt, eleg acest lucru. Acum majoritatea omenirii
este împotriva acestui măcel sângeros, dar ea
nu poate înt, elege legătura lui directă cu orân-
duirea capitalistă. Grozăviile actualului război
sunt evidente până s, i pentru burghezie, dar nu
este ea aceea care să lege sfârs, itul războiului de
sfârs, itul orânduirii capitaliste. Or, aceasta este
ideea principală prin care bols, evicii s, i socialis, tii
revolut, ionari din toate celelalte t, ări s-au deose-
bit întotdeauna de cei care vor aducă pacea pe
pământ păstrând nes, tirbită orânduirea capita-
listă.
(...)
Ce scopuri urmăresc beligerant, ii în războiul
actual? Dacă ar fi să dăm crezare diplomat, ilor
din toate t, ările, Frant, a s, i Anglia duc război în
scopul apărării popoarelor mici împotriva bar-
barilor, a hunilor germani; la rândul ei, Germa-
nia duce război împotriva barbarilor cazaci, care
54 142
amenint, ă poporul civilizat al Germaniei, precum

s, i în scopul apărării patriei împotriva dus, manilor
care o atacă. Noi însă s, tim că acest război a fost
pregătit din timp, el s-a copt pe îndelete s, i a fost
inevitabil. El a fost tot atât de inevitabil pe cât
de inevitabil este azi un război între America
s, i Japonia. În ce constă deci această inevitabi-
litate? În faptul că capitalismul a concentrat
bogăt, iile pământului în mâinile câtorva state s, i
a împărt, it până la ultimul petic întregul glob; o
nouă împărt, ire, o nouă îmbogăt, ire nu mai e posi-
bilă decât în dauna altora, un stat nu se mai poate
îmbogăt, i decât în dauna altui stat. O decizie în
aceasta problemă poate fi obt, inută numai prin
fort, ă, s, i de aceea războiul între tâlharii mondiali
a devenit inevitabilă.
În fruntea beligerant, ilor din actualul război
au stat până acum două firme principale, Anglia
s, i Germania. Anglia era cea mai puternică t, ară
colonială. Cu toate că populat, ia Angliei propriu-
55 142
zise nu trece de 40.000.000, populat, ia coloniilor

sale depăs, es, te 400.000.000. De multă vreme s, i
în virtutea dreptului celui mai tare a cotropit ea
colonii străine, a cotropit numeroase teritorii s, i
le-a exploatat în folosul ei. Dar în ultimii 50 de
ani ea a rămas din punct de vedere economic în
urma Germaniei. Industria germană a întrecut
industria engleză. Puternicul capitalism de stat al
Germaniei s-a unit cu birocratismul, s, i Germania
a bătut toate recordurile. Între aces, ti doi gigant, i,
problema întâietăt, ii nu putea fi decisă altfel decât
prin fort, ă.
Din „Discurs t, inut la s, edint, a Muzeului

Politehnic” (23 august 1918)
Marxis, tii n-au uitat niciodată că violent, a va

fi în mod inevitabil însot, itorul prăbus, irii capi-
talismului pe toată linia s, i al nas, terii societăt, ii
socialiste. S, i această violent, ă va cuprinde o în-
56 142
treagă perioadă de istorie mondială, o întreagă

eră de războaie de tot felul: de războaie imperia-
liste, de războaie civile înăuntrul t, ărilor, de îm-
pletire a unora cu celelalte, de războaie nat, ionale,
de războaie de eliberare a nat, ionalităt, ilor stri-
vite de imperialis, ti, de războaie ale diferitelor
combinat, ii de state imperialiste, care în epoca
urias, elor trusturi s, i sindicate capitaliste de stat
s, i militare intră inevitabil într-o aliant, ă sau alta.
Aceasta este o epocă de urias, e prăbus, iri, o epocă
de colosale deznodăminte militare violente, de
crize; ea a început, se vede clar s, i e abia la înce-
put.
Din „Raport cu privire la revizuirea

programului s, i la schimbarea denumirii
partidului” (8 martie 1918)
57 142
Pacea imperialistă este continuarea

politicii imperialiste de război
Războiul este continuarea prin mijloace vio-
lente a politicii pe care clasele dominante ale
puterilor beligerante au dus-o multă vreme îna-
inte de război. Pacea este continuarea aceleias, i
politici, cu înregistrarea schimbărilor interve-
nite în raportul de fort, e dintre adversari în urma
act, iunilor militare. Războiul ca atare nu schimbă
direct, ia în care a evoluat politica înainte de
război, el nu face decât să grăbească această
evolut, ie.
Din „Despre «programul de pace»”

(publicat în Sot, ial-Demokrat, nr. 52,
25 martie 1916)
De aceea, în realitatea capitalistă, şi nu în sear-

băda fantezie filistină a popilor englezi sau a „ma-
rxistului“ german Kautsky, alianţele „interimpe-
58 142
rialiste“ sau „ultraimperialiste“ – indiferent dacă

s-ar încheia sub forma unei coaliţii imperialiste
împotriva alteia sau sub forma unei coaliţii ge-
nerale a tuturor puterilor imperialiste – sînt ine-
vitabile doar „răgazuri“ între războaie. Alianţele
paşnice pregătesc războaiele şi, la rândul lor se
nasc din războaie, condiţionîndu-se reciproc şi
generând alternarea formelor de luptă paşnică
şi nepaşnică pe una şi aceeaşi bază – baza legă-
turilor şi a relaţiilor imperialiste ale economiei
mondiale şi ale politicii mondiale. Iar preaînţe-
leptul Kautsky, pentru a linişti pe muncitori şi a-i
împăca cu social-soviniştii, care au trecut de par-
tea burgheziei, rupe una de alta verigile acestui
lanţ unic, rupe alianţa paşnică (şi ultraimperia-
listă, ba chiar ultra-ultraimperialistă) de astăzi a
tuturor puterilor în vederea „pacificării“ Chinei
(amintiţi-vă de înăbuşirea răscoalei boxerilor4 )
de conflictul nepaşnic de mâine, care pregăteşte
pentru poimâine o nouă coaliţie „paşnică“ gene-
59 142
rală pentru împărţirea, să zicem, a Turciei etc.

etc. În locul conexiunii vii dintre perioadele de
pace imperialistă şi perioadele de războaie impe-
rialiste, Kautsky oferă muncitorilor o abstracţie
moartă pentru a-i împăca cu liderii lor morţi.
Din „Imperialismul, stadiul cel mai

înalt al capitalismului5 ”
(ianuarie-iunie 1916)
Kautsky a ascuns caracterul de clasă al

războiului s, i al păcii s, i s-a alăturat
burgheziei
În problema caracterului s, i a semnificat, iei răz-
boiului contemporan, Kautsky s, ovăie din cale
afară, iar declarat, iile precise s, i formale ale Con-
greselor de la Basel s, i Chemnitz sunt ocolite me-
reu de acest conducător de partid cu prudent, a
cu care hot, ul ocoles, te locul ultimei sale spargeri.
60 142
În bros, ura despre „Statul nat, ional etc.”, scrisă în

februarie 1915, Kautsky a afirmat că, „în ultima
analiză”, războiul „este totus, i un război impe-
rialist” (p. 64). De data asta însă, el mai face o
mică rezervă: nu e pur imperialist, – dar cum e
atunci?
Din „Falimentul Internat, ionalei a II-a6 ”

(a doua jumătate a lunii mai - prima
jumătate a lunii iunie 1915)
Din partea unor economis, ti burghezi nu tre-

buie sa ne mire o asemenea naivitate; lor le s, i
convine să pară atât de naivi s, i să vorbească „se-
rios” despre pace în condit, iile imperialismului.
Dar ce a mai rămas din marxismul lui Kautsky,
când în 1914, 1915 s, i 1916 el adoptă acelas, i punct
de vedere burghezo-reformist s, i afirmă că „tot, i
sunt de acord” (imperialis, tii, pseudosocialis, tii
s, i social-pacifis, tii) în privint, a păcii? În loc să
61 142
analizeze s, i să dezvăluie profundele contradict, ii

ale imperialismului, el nu manifestă decât re-
formista „dorint, ă pioasă”, de a le ocoli, de a le
ignora.
Din „Imperialismul, stadiul cel mai

înalt al capitalismului”
(ianuarie-iunie 1916)
Kautsky „împacă” în mod neprincipial ideea

fundamentală a social-s, ovinismului – admite-
rea apărării patriei în războiul actual, făcând
de ochii lumii o concesie diplomatică celor de
stânga sub forma abt, inerii de la votarea credite-
lor, sub forma adoptării în vorbe a unei atitudini
opozit, ioniste etc. Kautsky, care în 1909 a scris
o carte întreagă despre apropierea unei epoci a
revolut, iilor s, i despre legătura dintre război s, i
revolut, ie, Kautsky, care în 1912 a semnat Mani-
festul de la Basel cu privire la folosirea în scopuri
62 142
revolut, ionare a războiului care se apropia, astăzi

nu s, tie cum să mai justifice s, i să prezinte în cu-
lori mai frumoase social-s, ovinismul s, i, la fel ca
Plehanov, se alătură burgheziei pentru a-s, i bate
joc de orice planuri de revolut, ie, de orice pas în
direct, ia unei lupte revolut, ionare făt, is, e.
Din „Socialismul s, i războiul

(Atitudinea P.M.S.D.R. fat, ă de război)7 ”
(iulie-august 1915)
Capitalul european speculează încheierea pă-

cii. Nu numai burghezia din Rusia, dar s, i cea
din Europa a început să înt, eleagă legătura din-
tre război s, i revolut, ie, a început să se teamă
de o mis, care într-adevăr populară s, i victori-
oasă împotriva t, arismului. Burghezia vrea să
ment, ină „ordinea socială” bazată pe exploa-
tare, s-o apere împotriva unor zguduiri exce-
sive, vrea să ment, ină monarhia din Rusia sub
63 142
forma unei monarhii constitut, ionale, sau pretins

constitut, ionale, s, i de aceea ea speculează încheie-
rea păcii în scopul apărării intereselor antiprole-
tare s, i antirevolut, ionare. Acest adevăr incontes-
tabil ne arată concret că până s, i o problemă atât
de „simplă” s, i de clară cum este problema războ-
iului s, i păcii nu poate fi pusă în mod just dacă se
pierde din vedere antagonismul de clasă din soci-
etatea contemporană, dacă se pierde din vedere
faptul că burghezia, în toate act, iunile ei, oricât
de democratice s, i umanitare ar părea ele, apără
în primul rând s, i mai mult decât orice interesele
clasei sale, interesele „păcii sociale”, adică inte-
resele reprimării s, i dezarmării tuturor claselor
asuprite. De aceea modul proletar de a pune pro-
blema păcii se deosebes, te s, i trebuie să se deose-
bească tot atât de inevitabil de modul burghezo-
democratic de a pune această problemă, as, a cum
se deosebes, te în problema comert, ului liber, a cle-
ricalismului etc. Proletariatul luptă s, i va lupta
64 142
întotdeauna cu fermitate împotriva războiului,

fără să uite însă niciun moment că disparit, ia răz-
boaielor este posibilă numai odată cu disparit, ia
definitivă a societăt, ii împărt, ite în clase.
Din „Capitalul european s, i

absolutismul” (publicat în Vperiod, nr.
13, 5 aprilie 1905)
Încheierea iminentă a păcii sau chiar discut, iile

tot mai frecvente ce se poartă între diferite ele-
mente burgheze în problema păcii a determinat
nu întâmplător, ci în mod inevitabil o delimi-
tare s, i mai vizibilă între cele două politici. Căci
pacea a fost s, i este concepută întotdeauna de
pacifis, tii burghezi s, i de acolit, ii sau papagalii lor
„socialis, ti” ca o stare principial deosebită în sen-
sul că pacifis, tii de ambele nuant, e n-au înt, eles
niciodată ideea: „războiul este continuarea poli-
ticii de pace, pacea este continuarea politicii de
65 142
război”. Că războiul imperialist din 1914-1917

este continuarea politicii imperialiste din peri-
oada 1898-1914, dacă nu chiar de mai înainte,
acest lucru n-au vrut s, i nu vor să-l vadă nici bu-
rghezii, nici social-s, ovinis, tii. Că, acum, dacă nu
vor fi răsturnate în mod revolut, ionar guvernele
burgheze, pacea nu poate fi decât o pace imperia-
listă, o continuare a războiului imperialist, acest
lucru nu-l văd nici pacifis, tii burghezi, nici cei
socialis, ti.
Din „Pacifism burghez s, i pacifism

socialist8 ” (1 ianuarie 1917)
Acest exemplu9 , mi se pare mie, merită o de-

osebită atent, ie, fiindcă ne arată în mod con-
cret ceea ce uită acum la fiecare pas publicis, tii
de la ziarele burgheze, încercând să profite de
prejudecăt, ile s, i ignorant, a filistină a maselor po-
pulare cu totul înapoiate, care nu înt, eleg că
66 142
există o indisolubilă legătură economică s, i isto-

rică între orice război s, i politica premergătoare
lui dusă de fiecare t, ară, de fiecare clasă care
det, inea o pozit, ie dominantă înainte de război
s, i care căuta să-s, i asigure realizarea scopurilor
ei prin aplicarea unor as, a-zise mijloace „pas, nice”.
Asa-zise, deoarece măsurile de represiune, care
sunt considerate necesare, de pildă, pentru exer-
citarea unei dominat, ii „pas, nice” asupra colonii-
lor, cu greu ar putea fi numite pas, nice.
În Europa domnea pacea, dar ea se ment, inea
datorită faptului că dominat, ia nat, iunilor euro-
pene asupra sutelor de milioane de locuitori din
colonii era exercitată numai prin războaie per-
manente, neîntrerupte, care nu încetau niciodată
s, i pe care noi, europenii, nu le considerăm răz-
boaie, fiindcă prea adeseori ele semănau nu a
războaie, ci a masacre nemaipomenit de sălba-
tice, a exterminare a unor popoare neînarmate.
67 142
Din „Războiul s, i revolut, ia10 ”

(14 mai 1917)
Pentru pace în general este, bineînt, eles, toată
lumea, inclusiv Kitchener, Joffre, Hindenburg s, i
Nicolaie Sângerosul, căci fiecare dintre ei dores, te
să se termine războiul. De relevat este însă că
fiecare dintre ei pune condit, ii de pace imperia-
liste (adică condit, ii de jaf, care implică asuprirea
altor popoare), condit, ii de pace în favoarea „pro-
priei” nat, iuni. Lozincile trebuie lansate pentru
ca prin propagandă s, i agitat, ie să se explice ma-
selor diferent, a ireductibilă dintre socialism s, i
capitalism (imperialism), s, i nu pentru a împăca
două clase dus, mane s, i două politici dus, mane cu
ajutorul unui cuvint, el care „unes, te” lucruri cu
totul diferite.
Din „Problema păcii”
(iulie-august 1915)
68 142
Capitolul 3
T, ările socialiste sust, in

în mod consistent
coexistent, a pas, nică
69 142
T, ările socialiste duc sistematic o politică

de pace
Guvernul muncitoresc s, i t, ărănesc, care a fost
creat de revolut, ia din 6-7 noiembrie (24-25 oc-
tombrie) s, i care se sprijină pe Sovietele de
deputat, i ai muncitorilor, soldat, ilor s, i t, ăranilor,
propune tuturor popoarelor beligerante s, i guver-
nelor lor să înceapă imediat tratativele în vederea
încheierii unei paci democratice drepte.
Guvernul consideră că pacea dreaptă sau de-
mocratică, dorită cu atâta ardoare în toate t, ările
beligerante11 de majoritatea covârs, itoare a mun-
citorimii s, i a claselor de oameni ai muncii, isto-
vite, chinuite s, i sleite de pe urma războiului, –
pacea pe care, după doborârea monarhiei t, ariste,
muncitorii s, i t, ăranii rus, i au cerut-o stăruitor s, i
cu toată hotărârea este o pace imediată, fără ane-
xiuni (adică fără cotropirea unor teritorii străine,
fără alipirea cu fort, a a altor nat, ionalităt, i) s, i fără
70 142
contribut, ii.
Guvernul Rusiei propune tuturor popoarelor
beligerante încheierea imediată tocmai a unei
asemenea păci, declarându-se gata să întreprindă
imediat, fără cea mai mică întârziere, toate de-
mersurile necesare până în momentul în care
toate condit, iile acestei păci vor fi fost definitiv
ratificate de către adunările împuternicite ale
reprezentant, ilor poporului din toate t, ările s, i ai
tuturor nat, iunilor.
(...)
Guvernul consideră drept cea mai mare crimă
împotriva omenirii continuarea acestui război,
purtat pentru împărt, irea între nat, iunile puter-
nice s, i bogate a nat, iunilor slabe cotropite de ele,
s, i declară solemn că este gata să semneze ime-
diat clauzele unei păci care să pună capăt acestui
război pe baza condit, iilor mai sus arătate, de-
opotrivă de drepte pentru toate nat, iunile, fără
except, ie.
71 142
Din „Al Doilea Congres General al

Sovietelor de Deputat, i ai Muncitorilor
s, i Soldat, ilor din Rusia, Raport asupra
păcii” (26 octombrie 1917)
Guvernul muncitoresc s, i t, ărănesc, care a fost

creat de revolut, ia din 24-25 octombrie s, i care
se sprijină pe Sovietele de deputat, i ai muncito-
rilor, soldat, ilor s, i t, ăranilor, trebuie să înceapă
imediat tratative de pace. Apelul nostru trebuie
să fie adresat atât guvernelor, cât s, i popoarelor.
Nu putem ignora guvernele, căci aceasta ar face
să se amâne posibilitatea de a încheia pace, iar
unui guvern popular nu-i este îngăduit să facă
un asemenea lucru; dar n-avem dreptul să nu ne
adresăm în acelas, i timp s, i popoarelor. Pretutin-
deni, guvernele s, i popoarele sunt în dezacord, s, i
de aceea trebuie să ajutăm popoarele să intervină
în problemele războiului s, i păcii. (...) Noi luptăm
împotriva minciunii guvernelor care în vorbă se
72 142
declară toate pentru pace s, i pentru dreptate, iar

în fapt duc războaie de cotropire s, i jaf.
Ibid.
Republica Sovietică Federativă Socialistă

Rusă dores, te să trăiască în pace cu toate po-
poarele s, i să-s, i concentreze toate eforturile
asupra construct, iei interne, asupra organiză-
rii product, iei, transporturilor s, i a conducerii
obs, tes, ti pe baze sovietice, ceea ce nu a putut
face până acum din cauza intervent, iei Antantei
s, i a blocadei de înfometare.
Guvernul muncitoresc-t, ărănesc a oferit pace
puterilor Antantei în repetate rânduri, s, i anume:
• la 5 august 1918 – în scrisoarea Comisari-

atului poporului pentru afacerile externe
către reprezentantul american, d-l Pool;
73 142
• la 24 octombrie 1918 – într-o scrisoare

adresată pres, edintelui Wilson;
• la 3 noiembrie 1918 – într-o propunere
adresată tuturor guvernelor Antantei prin
intermediul reprezentant, ilor t, ărilor neu-
tre;
• la 7 noiembrie 1918 – în numele celui de-al
VI-lea Congres general al Sovietelor din
Rusia 12 ;
• la 23 decembrie 1918 – în nota lui Litvi-
nov, la Stockholm, către tot, i reprezentant, ii
Antantei;
• apoi scrisorile din 12 s, i din 17 ianuarie,
nota de la 4 februarie 1919 către guvernele
Antantei;
• proiectul de tratat elaborat împreună cu
Bullit la 12 martie 1919;
74 142
• declarat, ia din 7 mai 1919, transmisă prin

Nansen.
Aprobând în întregime toate aceste repetate

demersuri ale Consiliului Comisarilor Poporului
s, i ale Comisariatului poporului pentru afacerile
externe, Congresul al VII-lea al Sovietelor con-
firmă încă o dată năzuint, a sa constantă spre pace
s, i propune din nou tuturor puterilor Antantei
– Angliei, Frant, ei, Statelor Unite ale Americii,
Italiei, Japoniei, tuturor împreună s, i fiecăreia în
parte – să înceapă imediat negocieri de pace s, i
însărcinează Comitetul Executiv Central al So-
vietelor din Rusia, Consiliul Comisarilor Popo-
rului s, i Comisariatul poporului pentru afacerile
externe să continue sistematic această politică de
pace (sau: să continue sistematic această politică
de pace, luând toate măsurile necesare pentru
a-i asigura succesul).
75 142
Din „A VIII-a Conferint, ă Generală a

P.C. (b) din Rusia, Proiect de
rezolut, ie cu privire la politica
internat, ională13 ”(2 decembrie 1919)
Fat, ă de Statele Unite s, i de Japonia urmă-

rim în primul rând t, elul politic de a respinge
nerus, inata, criminala, tâlhăreasca lor invazie în
Rusia, invazie care serves, te numai la îmbogăt, irea
capitalis, tilor. Amânduror acestor state le-am
propus în repetate rânduri s, i în mod solemn
pacea, dar ele nici nu ne-au răspuns s, i conti-
nuă războiul împotriva noastră, acordând ajutor
lui Denikin s, i lui Kolceak, jefuind Murmanskul
s, i Arhanghelskul, devastând s, i ruinând în spe-
cial Siberia de răsărit, unde t, ăranii rus, i opun o
rezistent, ă eroică tâlharilor capitalis, ti din Japonia
s, i din Statele Unite ale Americii de Nord.
Un alt t, el politic s, i economic al nostru fat, ă
de toate t, ările, inclusiv Statele Unite s, i Japonia,
76 142
se rezumă la următoarele: aliant, ă frăt, ească cu

muncitorii s, i oamenii muncii din toate t, ările, fără
except, ie.
Din „Răspuns la întrebările unui

ziarist american14 ” (20 iulie 1919)
Dar se poate concepe în genere ca o republică

socialistă să existe în condit, iile încercuirii capita-
liste? Acest lucru părea de neconceput atât sub
raport politic, cât s, i sub raport militar. Că el este
posibil atât sub raport politic, cât s, i sub raport
militar e un lucru dovedit, e un fapt cert. Dar sub
raport comercial? Dar sub raportul schimbului
economic? Dar legătura, ajutorul, chimbul de
servicii între Rusia agricolă înapoiată, ruinată s, i
grupul de state capitaliste bogate, înaintate din
punct de vedere industrial, sunt oare posibile?
Oare n-am fost amenint, at, i că vom fi înconjurat, i
cu un gard de sârmă ghimpată s, i că nu vor exista
77 142
astfel nici un fel de relat, ii economice cu noi?

„Dacă nu s-au speriat de război, le venim noi de
hac prin blocadă.”
Tovarăs, i, în aces, ti patru ani ne-a fost dat să
auzim atâtea amenint, ări, s, i încă amenint, ări atât
de teribile, încât nu ne mai sperie nici una. În
ceea ce prives, te blocada, experient, a a arătat că
nu se s, tie pentru cine este ea mai grea: pentru
cei ce sunt supus, i blocadei sau pentru cei ce o
declară.
Din „Al IX-lea Congres General al

Sovietelor din Rusia, Cu privire la
politica internă s, i externă a
republicii” (23 decembrie 1921)
2. „Planurile noastre în Asia?”

Aceleas, i ca s, i în Europa: conviet, uire
pas, nică cu popoarele, cu muncitorii s, i
t, ăranii tuturor nat, iunilor care se trezesc
78 142
la o viat, ă nouă, la o viat, ă fără exploatare,

fără mos, ieri, fără capitalis, ti, fără negus-
tori. Războiul imperialist din 1914-1918,
războiul capitalis, tilor din gruparea anglo-
franceza (s, i rusă) împotriva capitalis, tilor
din gruparea germano-austriacă pentru
împărt, irea lumii a trezit Asia s, i a făcut
să crească acolo, ca de altfel pretutin-
deni, năzuint, a spre libertate, spre muncă
pas, nică, spre împiedicarea izbucnirii unor
noi războaie.
3. „Bazele unei păci cu America?”

Capitalis, tii americani să ne lase în pace.
Noi nu ne vom atinge de ei. Suntem gata
să le plătim în aur mas, inile, uneltele etc.
necesare în transporturi s, i în product, ie. S, i
nu numai în aur, ci s, i cu materii prime.
Din „Răspuns la întrebările lui Karl

79 142
Wigand, corespondentul din Berlin al

Agent, iei Americane de Informat, ii
«Universal Service»15 ”
(18 februarie 1920)
Atât timp cât o nat, ionalitate nu urzes, te împo-

triva noastra intrigi care să facă din ea o unealtă
în mâinile imperialismului s, i s-o ducă la inro-
birea de către acesta, atâta timp cât nu creează
o punte ca să ne sugrume, noi nu ne vom for-
maliza. Nu vom uita ca suntem revolut, ionari.
Există fapte care dovedesc în mod incontesta-
bil, indiscutabil că, într-o Rusie care a învins pe
mens, evici s, i pe ocialis, tii-revolut, ionari, cea mai
mică nat, ionalitate, cu totul neînarmată, oricât
de slabă ar fi ea, poate s, i trebuie să stea absolut
linis, tită s, i să fie sigură că nu avem fat, ă de ea
decât intent, ii pas, nice, că propaganda noastră cu
privire la caracterul criminal al vechii politici
practicate de vechile guverne nu slăbes, te s, i că
80 142
dorint, a noastră de a ment, ine cu orice pret, , cu

pret, ul unor mari jertfe s, i concesii, pacea cu toate
nat, ionalităt, ile care au făcut parte din vechiul
Imperiu rus s, i n-au dorit să rămână cu noi este
fermă. Noi am dovedit-o, s, i o vom dovedi s, i de
acum înainte, oricât s-ar vărsa blestemele pu-
hoi asupra noastra din toate părt, ile. Credem că
am dovedit de minune acest lucru s, i vom spune
în fat, a adunării reprezentant, ilor muncitorilor s, i
t, ăranilor din întreaga Rusie, în fat, a masei de mi-
lioane de muncitori s, i t, ărani din Rusia, că vom
apăra din răsputeri pacea s, i de aici înainte, că
nu vom ezita să facem mari concesii s, i sacrificii
pentru a o salvgarda.
Există însă o limită peste care nu se poate
trece. Nu vom permite nimănui să-s, i bată joc de
tratatele de pace, nu vom tolera nici un fel de
încercare de a tulbura munca noastră pas, nică.
Nu vom îngădui în niciun caz acest lucru s, i ne
vom ridica ca un singur om spre a ne apăra fiint, a.
81 142

Să interzicem încheierea păcii de orice fel

cu imperialis, tii este o perspectivă
nesănătoasă
Poate că autorii sunt de părere că interesele
revolut, iei internat, ionale interzic orice fel de pace
cu imperialis, tii? Părerea aceasta au exprimat-o
unii adversari ai păcii la o consfătuire din Pe-
trograd, dar n-a fost sust, inută decât de o infimă
minoritate a celor ce se pronunt, a împotriva păcii
separate16 . E limpede că această părere duce la
negarea utilităt, ii tratativelor la Brest-Litovsk s, i
la negarea păcii chiar s, i cu condit, ia restituirii Po-
loniei, Letoniei s, i Kurlandei. Cât de gres, ite sunt
aceste păreri (respinse de majoritatea adversari-
82 142
lor petersburghezi ai păcii, de pildă) se vede de la

o pos, tă. Din punctul de vedere al celor care emit
asemenea păreri, o republică socialistă înconju-
rată de puteri imperialiste n-ar putea să încheie
nici un fel de tratate economice, n-ar putea sa
existe decât dacă s-ar instala în lună.
Poate că autorii sunt de părere că interesele
revolut, iei internat, ionale cer ca ea să fie stimu-
lată s, i că numai războiul ar putea fi un aseme-
nea stimulent, s, i nicidecum pacea, care ar pu-
tea crea maselor impresia unui fel de „legiti-
mări” a imperialismului? O asemenea „teorie”
ar fi în totală contradict, ie cu marxismul, care
întotdeauna a negat „stimularea” revolut, iilor,
acestea dezvoltându-se pe măsură ce se ascut
s, i se coc contradict, iile de clasă care dau nas, tere
revolut, iilor.
Din „Un lucru straniu s, i monstruos”

(publicat în Pravda, numerele 37 s, i 38,
83 142
28 februarie s, i 1 martie 1918)
Pacea de la Brest n-a adus altceva Germaniei

decât câteva milioane de puduri de cereale, în
schimb a făcut ca ea să se molipseasca de des-
compunerea bols, evică. Iar noi am câs, tigat timp,
în cursul căruia a început să se formeze Armata
Ros, ie. Chiar s, i marile calamităt, i care s-au abă-
tut asupra Ucrainei s-au dovedit a fi remedia-
bile, des, i cu pret, ul unor mari s, i grele sacrificii.
Evenimentul pe care contau adversarii nos, tri –
prăbus, irea rapidă a Puterii sovietice în Rusia –
nu s-a produs. Intervalul de timp, răgazul pe care
ni 1-a acordat istoria, 1-am folosit tocmai pentru
a ne întări în as, a fel, ca să nu putem fi învins, i
prin fort, a armată. Am câs, tigat în ce prives, te rit-
mul, am câs, tigat put, in timp, numai că am cedat,
în schimb, foarte mult spat, iu. Pe cât îmi amin-
tesc, au fost atunci unii care au conchis filozofic
că pentru a câs, tiga timp trebuie sa cedezi spat, iu.
84 142
S, i tocmai potrivit acestei teorii a filozofilor des-

pre timp s, i spat, iu am procedat noi atunci din
punct de vedere practic s, i politic: am cedat mult
spat, iu, dar am câs, tigat timp atât cât să ne putem
întări. După aceea însă, când tot, i imperialis, tii
au vrut să pornească un mare război împotriva
noastră, s-au convins că as, a ceva este imposi-
bil, deoarece pentru un război mare ei n-aveau
nici mijloacele s, i nici fort, ele necesare. Noi n-am
sacrificat atunci interesele fundamentale; le-am
sacrificat pe cele secundare s, i le-am salvat pe
cele fundamentale.
Aici se ridică, printre altele, problema oport-
unismului. Oportunismul constă în sacrificarea
intereselor fundamentale pentru a obt, ine unele
avantaje part, iale, temporare. Acesta este miezul
problemei, dacă e să luăm definit, ia teoretică a
oportunismului. Aici mult, i s-au lăsat derutat, i.
Încheind pacea de la Brest, noi am sacrificat inte-
resele Rusiei, as, a cum sunt ele înt, elese din punct
85 142
de vedere patriotic, dar din punctul de vedere al

socialismului ele erau de ordin secundar. Noi am
făcut sacrificii imense, s, i totus, i aceste sacrificii
erau de important, ă secundară.
Din „Adunarea Activului Organizat, iei

Moscova a P.C.(b) din Rusia, Raport cu
privire la concesiuni”
(6 decembrie 1920)
Experient, a de la Brest este remarcabilă prin

faptul că atunci am s, tiut să folosim, pentru
prima oară, pe scară urias, ă s, i în condit, iile unor
greutăt, i extraordinar de mari, contradict, iile din-
tre imperialis, ti, astfel ca până la urmă socialis-
mul să aibă de câs, tigat. În perioada păcii de la
Brest existau două grupuri de rechini imperialis, ti
extrem de puternice: cel austro-german s, i cel
anglo-franco-american. Ele erau angajate într-o
luptă crâncenă, care trebuia să hotărască soarta
86 142
lumii pentru perioada ce avea să urmeze. Dacă

am putut să rezistăm, des, i reprezentam o fort, ă
egală cu zero sub raport militar, întrucât nu
aveam nimic s, i ne mis, cam mereu pe o linie des-
cendentă, cufundându-ne în abisul dezastrului
economic –, această minune s-a întâmplat numai
pentru că am folosit cum trebuie contradict, iile
dintre imperialismul german s, i cel american. Am
făcut o concesie imensă imperialismului german
s, i, făcând această concesie unuia dintre imperia-
lisme, ne-am pus dintr-o dată la adăpost împo-
triva unui atac din partea ambelor imperialisme.
Ibid.
Acum numai nis, te pros, ti ar putea să nu

vadă că bine am procedat noi nu numai atunci
când am răsturnat burghezia (s, i pe lacheii ei,
mens, evicii s, i eserii), ci s, i atunci când am înche-
iat pacea de la Brest, după ce apelul deschis la
87 142
încheierea unei păci generale, sprijinit prin publi-

carea s, i anularea tratatelor secrete, a fost respins
de burghezia puterilor Înt, elegerii (Antantei). În
primul rând, dacă n-am fi încheiat pacea de la
Brest, puterea ar fi încăput imediat în mâinile
burgheziei ruse s, i în felul acesta am fi pricinuit
un rău imens revolut, iei socialiste mondiale. În
al doilea rând, cu pret, ul unor sacrificii de or-
din nat, ional, noi am reus, it să păstrăm pe plan
internat, ional o influent, ă revolut, ionară atât de
eficientă, încât acum vedem că exemplul nostru
este urmat de Bulgaria, că Austria s, i Germania
sunt în fierbere, că ambele tabere imperialiste
sunt slăbite, în timp ce noi ne-am întărit s, i am
început să creăm o adevărată armată proletară.
Din „Revolut, ia proletară s, i renegatul

Kautsky” (9 octombrie 1918)
88 142
Capitalis, tii vor căuta pretexte pentru

război s, i trebuie să fim pregătit, i pentru
orice eventualitate
Am spus la o adunare – despre care „Pravda” a
publicat o relatare cât se poate de nefericită – că
în momentul de fat, ă noi am trecut de la război la
pace, dar că noi n-am uitat că o să vină din nou
războiul17 . Atâta timp cât capitalismul continuă
să existe alături de socialism, ele nu pot trăi în
pace: până la urmă o să învingă ori unul, ori
celălalt; o s i se cânte prohodul ori Republicii
sovietice, ori capitalismului mondial. Este vorba
doar de o amânare a războiului. Capitalis, tii vor
căuta pretexte pentru un război.
Din „Adunarea Activului Organizat, iei

Moscova a P.C.(b) din Rusia, Raport cu
privire la concesiuni”
(6 decembrie 1920)
89 142
De aceea situat, ia noastră internat, ională este

mai trainică decât oricând. Dar trebuie să urmă-
rim cu foarte mare atent, ie criza internat, ională
s, i să fim gata să facem fat, ă oricărei surprize. (...)
Cunoscând faptul că adversarul nostru – care
nu s, tie ce vrea să facă s, i ce va face mâine – este
într-o situat, ie extrem de grea, trebuie să fim ferm
convins, i că, în ciuda propunerii de pace, războiul
este posibil. Nu se poate prevedea cum se vor
comporta ei în viitor. (...)
Că se fac pregătiri de război este un fapt în
afara de orice îndoială. Multe state vecine cu Ru-
sia s, i, poate, multe state care nu sunt vecine cu ea
se înarmează. Iată de ce, mai mult decât oricând,
trebuie să manevrăm în politica noastră externă,
sa urmăm cu fermitate linia pe care am adoptat-o
s, i să fim pregătit, i pentru orice eventualitate. Răz-
boiul pentru pace l-am dus cu o energie deosebit
de mare. Acest război dă rezultate excelente. Pe
această arenă de luptă noi am obt, inut rezultate
90 142
foarte bune, în orice caz nu mai put, in bune decât

pe tărâmul de activitate al Armatei Ros, ii, pe câm-
pul de luptă. Încheierea păcii cu noi nu depinde
însă de voint, a statelor mici, chiar dacă ele doresc
pacea. Ele sunt până peste cap înglodate în dato-
rii fat, ă de statele care fac parte din Antantă, iar
în sânul acesteia există disensiuni foarte grave
s, i mari rivalităt, i. Trebuie deci să ret, inem că, pri-
vită pe plan istoric-mondial, după războiul civil
s, i după războiul Antantei, pacea este, desigur,
posibilă.
Dar pas, ii nos, tri spre pace trebuie să fie însot, it, i
de o întărire a întregii noastre capacităt, i de luptă,
s, i în niciun caz nu trebuie să dezarmăm armata.
Armata noastra constituie o garant, ie reală că
puterile imperialiste nu vor întreprinde nici cele
mai mici tentative, nici cele mai mici încercări de
a ne ataca, deoarece, chiar dacă ar putea să con-
teze pe unele succese efemere la început, în cele
din urmă însă ele vor fi înfrânte de Rusia Sovie-
91 142
tică. Trebuie să s, tim acest lucru; aceasta trebuie

să constituie baza agitat, iei s, i propagandei noas-
tre, s, i este necesar să ne pregătim în acest sens
pentru a rezolva sarcina care, dată fiind starea de
oboseală crescândă, impune îmbinarea ambelor
aspecte ale activităt, ii noastre.
Din „Congresul al IX-lea al P.C. (b)

din Rusia, Raportul Comitetului
Central” (29 martie 1920)
Pentru noi important este să constatăm că

există un echilibru instabil s, i că trebuie să fo-
losim acest răgaz, luând în considerare elemen-
tele caracteristice ale situat, iei actuale, adaptând
tactica noastră la particularităt, ile acestei situat, ii,
fără a uita nicio clipă că se poate ivi din nou, pe
neas, teptate, necesitatea unei lupte armate. Or-
ganizarea Armatei Ros, ii, întărirea ei continuă să
fie, s, i pe mai departe, sarcina noastră.
92 142
Din „Congresul al III-lea al

Internat, ionalei Comuniste, Raport
asupra tacticii P.C. din Rusia”
(5 iulie 1921)
93 142
Capitolul 4
Pacea poate fi câs, tigată

doar prin luptă
Oricine crede că burghezia ne-ar servi

pacea pe tavă este o persoană foarte
naivă
Noi am pornit o luptă hotărâtă împotriva răz-
boiului provocat de conflictul dintre tâlhari pen-
94 142
tru împărt, irea prăzii. Până acum toate partidele

au vorbit despre această luptă, dar mai departe
de vorbe s, i de făt, ărnicie nu au mers. Acum lupta
pentru pace a început. Este o luptă grea. Cine
s, i-a închipuit că pacea poate fi obt, inută us, or, că
ajunge să pomenim de pace, s, i burghezia ne-o va
servi pe tavă, acela este un om foarte naiv. Cei
care au atribuit bols, evicilor această părere au
mint, it. Capitalis, tii s-au încăierat într-o luptă pe
viat, ă s, i pe moarte pentru împărt, irea prăzii. Este
clar: a nimici războiul înseamnă a învinge capi-
talul, s, i în acest sens a pornit Puterea sovietică
lupta.
Din „Cuvântare rostită la Primul

Congres General al Flotei Militare18 ”
(22 noiembrie 2917)
95 142
Obstacolele în calea păcii sunt de partea

imperialismului
4. „Ce obstacole stau în calea unei asemenea
păci?”
Din partea noastră, nici unul. Din partea
capitalis, tilor americani (ca s, i a oricăror
altora), imperialismul.
Din „Răspuns la întrebările lui Karl

Wigand, corespondentul din Berlin al
Agent, iei Americane de Informat, ii
«Universal Service»”
(18 februarie 1920)
Trebuie să avem în vedere că fraze, discut, ii

s, i asigurări pacifiste, uneori chiar jurăminte îm-
potriva războiului s, i pentru apărarea păcii19 , ne
este dat să auzim extrem de des în întreaga lume,
în timp ce hotărârea de a lua măsuri reale, fie
96 142
s, i din cele mai simple, pentru asigurarea păcii o

observăm extrem de rar în majoritatea statelor
s, i mai ales în statele moderne civilizate. Or, noi
am dori să auzim, atât în această problemă cât s, i
în altele asemănătoare, cât mai put, ine declarat, ii
cu caracter general, cât mai put, ine promisiuni
solemne s, i formule pompoase s, i cât mai multe
hotărâri s, i măsuri dintre cele mai simple s, i mai
clare, care să ducă într-adevăr la pace, dacă nu
la înlăturarea completă a pericolului de război.
Din „Interviu acordat lui M. Farbman,
corespondent al ziarelor «Observer» s, i
«Manchester Guardian»20 ”
Când învingi inamicul el vrea să ajunget, i

la o întelegere
Noi luptăm împotriva capitalului
internat, ional, care, văzând republica noas-
tră, a spus: „Ăs, tia-s nis, te tâlhari, nis, te crocodili”
97 142
(aceste cuvinte mi-au fost relatate textual de o

pictorit, ă engleză, care a auzit această expresie
de la un om politic dintre cei mai influent, i)21 . S, i,
din moment ce sunt nis, te crocodili, nu pot, i decât
să-i dispret, uies, ti. Aceasta era părerea capitalului
internat, ional. Era părerea dus, manului de clasă,
s, i din punctul lui de vedere el avea dreptate. Dar
justet, ea unor asemenea concluzii trebuie verifi-
cată prin practică. Dacă tu, capital internat, ional,
care es, ti o fort, ă puternică, cu caracter mondial,
dacă tu, care ai în mâna ta întreaga tehnică, spui
că ăs, tia-s nis, te „crocodili”, atunci încearcă s, i
trage în ei! Dar când a încercat, s-a văzut că el a
fost acela care a avut mai mult de pătimit. Acum
capitalul, care este nevoit să t, ină seama de viat, a
politică s, i economică reală, spune: „Trebuie să
facem comert, ”. Asta înseamnă că am obt, inut o
mare victorie.
Din „Congresul al X-lea al P.C. (b) din

98 142
Rusia, Raport cu privire la înlocuirea

predării obligatorii a surplusurilor de
produse agricole printr-un impozit în
natură” (15 martie 1921)
S, i des, i capitalul internat, ional slăbes, te pe zi ce

trece, în timp ce situat, ia noastră internat, ională
s-a îmbunătăt, it considerabil în ultima vreme,
totus, i, apreciind lucid lucrurile sub toate aspec-
tele, trebuie să spunem că capitalul internat, ional
este încă, fără îndoială, mai puternic decât noi. El
nu mai poate purta război făt, is, împotriva noas-
tră, pentru că nu mai dispune de fort, ele necesare
în acest scop. Chiar în ultimele zile au apărut în
presa burgheză europeană declarat, ii făcute de
aces, ti domni în sensul că „în Rusia nu e greu să te
împotmoles, ti s, i că ar fi poate mai bine să facem
pace cu ea”. As, a se întâmplă întotdeauna: după
ce a mâncat bătaie, adversarul începe sa fie mai
conciliant. Nu o dată le-am declarat noi domni-
99 142
lor imperialis, ti europeni că suntem dispus, i să

facem pace, dar ei voiau să subjuge Rusia. Acum
însă s, i-au dat seama că dorint, elor lor nu le e dat
să se împlinească.
Din „Cuvântare rostită la Prima

Consfătuire pe T, ară în Problemele
Muncii de Partid la Sate22 ”
(18 noiembrie 1919)
Situat, ia internat, ională a R.S.F.S.R. se caracte-

rizează în momentul de fat, ă printr-un oarecare
echilibru, care, des, i extrem de instabil, a creat
totus, i o conjunctură specifică în politica mondi-
ală.
Acest specific constă în următoarele: pe de
o parte, burghezia internat, ională, pătrunsă de
ură învers, unată s, i de dus, mănie împotriva Rusiei
Sovietice, este gata sa se năpustească în orice
clipă asupra ei pentru a o sugruma. Pe de altă
100 142
parte, toate încercările de intervent, ie militară,

care au costat această burghezie sute de milioane
de franci, s-au soldat printr-un es, ec total, des, i
în vremea aceea Puterea sovietică era mai slabă
decât astăzi, iar mos, ierii s, i capitalis, tii rus, i aveau
armate întregi pe teritoriul R.S.F.S.R. Opozit, ia
împotriva războiului cu Rusia Sovietică s-a ac-
centuat în mod deosebit în toate t, ările capita-
liste, alimentând mis, carea revolut, ionară a pro-
letariatului s, i cuprinzând mase foarte largi ale
democrat, iei mic-burgheze. Conflictul de inte-
rese dintre diferitele t, ări imperialiste s-a accen-
tuat s, i se accentuează pe zi ce trece. Mis, carea
revolut, ionară cres, te cu o vigoare remarcabilă
în rândul popoarelor asuprite din Orient, care
numără sute de milioane de oameni. Dato-
rită tuturor acestor împrejurări, imperialismul
internat, ional, des, i mult mai puternic decât Ru-
sia Sovietică, s-a dovedit incapabil s-o sugrume,
fiind nevoit pentru moment s-o recunoască sau
101 142
s-o recunoască pe jumătate s, i să init, ieze acorduri

comerciale cu ea.
A rezultat un echilibru, e drept, cât se poate
de s, ubred, cât se poate de instabil, dar totus, i un
echilibru, care permite republicii socialiste să
existe, desigur nu multă vreme, în încercuirea
capitalistă.
Din „Congresul al III-lea al

Internat, ionalei Comuniste23 , Tezele
raportului asupra tacticii P.C. din
Rusia” (13 iunie 1921)
Lupta pentru pace trebuie să fie legată de

lupta revolut, ionară
S, i tot mai clar, mai precis s, i mai inevitabil le
apare milioanelor s, i milioanelor de oameni care
cugetă la cauzele războiului de ieri s, i ale celui
ce se apropie mâine, înspăimântătorul adevăr că
102 142
nu pot, i scăpa de războiul imperialist s, i de pacea

imperialistă care îl generează în mod inevitabil
(dacă s-ar mai folosi la noi vechea ortografie, as,
scrie de două ori cuvântul „mir”24 , în ambele lui
sensuri), nu pot, i scăpa din acest infern decât prin
lupta bols, evică s, i prin revolut, ie bols, evică.
Burghezia s, i pacifis, tii, generalii s, i mic-
burghezii, capitalis, tii s, i filistinii, tot, i cres, tinii
credincios, i s, i tot, i cavalerii Internat, ionalei a II-a
s, i a II½, în furia lor, pot să tot acopere de bles-
teme această revolut, ie. Nici un fel de valuri de
ură, de calomnii s, i de minciuni nu vor reus, i să
umbrească faptul istoric de important, ă mondi-
ală că pentru prima dată după sute s, i mii de ani
sclavii au răspuns la războiul dintre stăpânii de
sclavi proclamând făt, is, lozinca: să transformăm
acest război, pe care stăpânii de sclavi îl duc pen-
tru împărt, irea prăzii, într-un război al sclavilor
de toate neamurile împotriva stăpânilor de sclavi
de toate neamurile.
103 142
Pentru prima oară după sute s, i mii de ani,

această lozincă s-a transformat dintr-o as, teptare
vagă s, i fără sperant, e într-un program politic
clar s, i precis, într-o luptă activă a milioanelor
de asuprit, i sub conducerea proletariatului, s-a
transformat în prima victorie a proletariatului,
în prima victorie a luptei pentru desfiint, area răz-
boaielor, pentru unirea muncitorilor din toate
t, ările împotriva aliant, ei burgheziei diferitelor
nat, iuni, împotriva burgheziei care se împacă s, i
se războies, te pe socoteala sclavilor capitalului, a
muncitorilor salariat, i, a t, ăranilor, pe socoteala
oamenilor muncii.
Din „Cu prilejul celei de-a Patra

Aniversări a Revolut, iei din Octombrie”
(14 octombrie 1921)
Muncitorii din lumea întreagă, indiferent de

t, ara în care trăiesc, ne salută, ne simpatizează s, i
104 142
ne aplaudă pentru faptul că am rupt verigile de

fier ale legăturilor imperialiste, ale murdarelor
tratate imperialiste, ale cătus, elor imperialiste, –
pentru faptul că ne-am cucerit libertatea, făcând
în acest scop sacrificii dintre cele mai grele, –
pentru faptul că noi, ca republică socialistă, des, i
sfâs, iată s, i jefuită de imperialis, ti, am rămas în
afara războiului imperialist s, i am înălt, at în fat, a
întregii lumi steagul păcii, steagul socialismului.
Din „Scrisoare către muncitorii

americani” (20 august 1918)
S-a văzut că, des, i n-am primit din partea ma-

selor muncitoare din lumea întreagă sprijinul
rapid s, i direct pe care contam, pe care-l puse-
sem la baza întregii noastre politici, am primit
un altfel de sprijin, nici direct s, i nici rapid, dar
l-am primit într-o masura atât de mare, încât
tocmai acest sprijin, tocmai simpatia manifes-
105 142
tată fat, ă de noi de către masele muncitoare – de

către masele de muncitori s, i de către masele de
t, ărani, de agricultori – din întreaga lume, chiar
din statele cele mai ostile nouă, acest sprijin s, i
această simpatie au constituit ultima s, i cea mai
hotărâtoare sursă, cauza hotărâtoare care a dus
toate invaziile îndreptate împotriva noastră la
un es, ec, care a consolidat aliant, a dintre oamenii
muncii din toate t, ările proclamată de noi, iar în
cadrul republicii noastre a făcut ca ea să s, i fie
înfăptuită s, i să-s, i exercite influent, a asupra tutu-
ror t, ărilor. Oricât de s, ubred este acest reazem
atâta timp cât în celelalte t, ări există capitalismul
(lucru pe care trebuie, desigur, să-l vedem clar s, i
să-l recunoas, tem deschis), oricât de s, ubred este,
trebuie sa spunem că putem conta pe el încă de
pe acum. Aceasta simpatie s, i acest sprijin au
avut drept rezultat că o invazie ca aceea care s-a
abătut asupra noastră timp de trei ani s, i care
ne-a pricinuit distrugeri s, i suferint, e, că o aseme-
106 142
nea invazie este, nu zic imposibilă – aici trebuie

să fim foarte precaut, i s, i foarte circumspect, i –,
dar totus, i le este, în mare măsură, îngreunată
dus, manilor nos, tri. As, a se s, i explică, în ultimă
instant, ă, situat, ia ciudată, inexplicabilă la prima
vedere, pe care o constatăm astăzi.

Dacă socialismul nu va învinge, pacea între

statele capitaliste nu va fi decât un armistit, iu,
un răgaz, o perioadă de pregătire pentru un nou
măcel al popoarelor. Pace s, i pâine – acestea sunt
principalele revendicări ale muncitorilor s, i ale
celor exploatat, i. Războiul a făcut ca aceste reven-
dicări sa devină cât se poate de acute. Războiul
a adus foametea în t, ările cele mai civilizate, cele
107 142
mai dezvoltate sub raport cultural. Dar, pe de

altă parte, războiul, ca urias, proces istoric, a ac-
celerat într-un ritm nemaipomenit dezvoltarea
socială. Sub influent, a războiului, capitalismul,
care se transformase în imperialism, adică în ca-
pitalism monopolist, a devenit capitalism mono-
polist de stat. Noi am atins acum această treaptă
de dezvoltare a economiei mondiale, s, i ea repre-
zintă nemijlocit pragul socialismului.
De aceea, revolut, ia socialistă, care a izbucnit
în Rusia reprezintă numai începutul revolut, iei
socialiste mondiale. Pace s, i pâine, răsturnarea
burgheziei, mijloace revolut, ionare pentru vin-
decarea rănilor pricinuite de război, victoria de-
plină socialismului – iată t, elurile luptei.
Din „Pentru pâine s, i pace25 ”

(14 decembrie 1917)
108 142
Capitolul 5
Mis, carea de eliberare

nat, ională este un
factor activ în lupta
pentru pace s, i pentru
înfrângerea
imperialismului
109 142
Noi s, tim că masele populare din Orient se vor

ridica aici ca participant, i de sine stătători, ca
făuritori ai unei viet, i noi, căci sutele de mili-
oane de oameni care alcătuiesc această populat, ie
apart, in nat, iunilor dependente, lipsite de egali-
tate în drepturi, care până acum au fost un obiect
al politicii internat, ionale a imperialismului, iar
pentru cultura s, i civilizat, ia capitalistă au exis-
tat doar ca material de îngrăs, ământ. S, i când se
vorbes, te de împărt, irea mandatelor asupra coloni-
ilor, s, tim foarte bine că aceasta este o împărt, ire
de mandate pentru jaf, pentru jecmăneală, că
aceasta înseamnă a acorda unei infime părt, i din
populat, ia globului dreptul de a exploata majo-
ritatea populat, iei lui. Această majoritate care
până acum a stat cu totul în afara progresului
istoric, deoarece nu putea să reprezinte o fort, ă
revolut, ionară de sine stătătoare – la începutul
secolului al XX-lea a încetat să joace un ase-
menea rol pasiv. S, tim că după 1905 au urmat
110 142
revolut, ii în Turcia, în Persia, în China, că în In-

dia s-a dezvoltat o mis, care revolut, ionară. Războ-
iul imperialist a stimulat s, i el cres, terea mis, cării
revolut, ionare, căci în lupta dintre imperialis, tii
Europei au trebuit să fie atrase întregi regimente
din rândurile popoarelor coloniale. Războiul
imperialist a trezit s, i Orientul, atrăgând popoa-
rele lui pe făgas, ul politicii internat, ionale. An-
glia s, i Frant, a au înarmat popoarele coloniale
s, i le-au ajutat să-s, i însus, ească mânuirea teh-
nicii militare s, i a mas, inilor perfect, ionate. De
aceste cunos, tint, e ele se vor folosi acum împo-
triva domnilor imperialis, ti. După perioada de
des, teptare a Orientului urmează în revolut, ia con-
temporană perioada participării tuturor popoa-
relor Orientului la făurirea destinelor întregii
lumi, spre a nu mai fi doar obiect de îmbogăt, ire.
Popoarele din Orient se trezesc pentru a act, iona
efectiv, astfel încât fiecare popor să participe la
făurirea destinelor întregii omeniri.
111 142
Iată de ce cred că în istoria dezvoltării

revolut, iei mondiale, care, judecând după felul
cum a început, va continua timp de mult, i ani s, i
va necesita multe eforturi, vouă vă revine un rol
important în dezvoltarea mis, cării revolut, ionare,
în desfăs, urarea luptei revolut, ionare, s, i această
luptă a voastră va trebui să se contopească
cu lupta noastră împotriva imperialismului
internat, ional. Participarea voastră la revolut, ia
internat, ională vă va pune în fat, a unei sarcini
complexe s, i grele, a cărei îndeplinire va servi
drept temelie pentru succesul general, căci aici
pentru prima oară majoritatea populat, iei globu-
lui începe să desfăs, oare act, iuni de sine stătătoare
s, i devine un factor activ în lupta pentru dobo-
rârea imperialismului internat, ional.
Din „Raport prezentat la cel de-al

Doilea Congres General din Rusia al
Organizat, iilor Comuniste ale Popoarelor
112 142
din Orient26 ” (22 noiembrie 1919)
În cazul epuizării „marilor” puteri în războ-

iul actual, ca s, i în cazul victoriei revolut, iei în
Rusia, războaiele nat, ionale, chiar victorioase,
sunt pe deplin posibile. Amestecul puterilor im-
perialiste nu este realizabil în practică în toate
condit, iile; asta pe de o parte. Pe de altă parte,
la un rat, ionament superficial ca acesta: războ-
iul purtat de un stat mic împotriva unui gigant
este un război fără sort, i de izbândă, trebuie să
răspundem că s, i un război fără sort, i de izbândă
tot război este; apoi, anumite fenomene care se
petrec în interiorul „gigant, ilor”, de pildă izbuc-
nirea unei revolut, ii, pot face ca un război „fără
sort, i de izbândă” să se transforme într-un război
cu mult, i „sort, i de izbândă”.
Din „Bros, ura lui Junius27 ” (iulie 1916)
113 142
Deznodământul luptei depinde, în ultimă ana-

liză, de faptul că Rusia, India, China etc. for-
mează imensa majoritate a populat, iei globului
pământesc. S, i în ultimii ani tocmai această ma-
joritate a populat, iei este antrenată, neobis, nuit
de repede, în lupta pentru eliberarea ei; astfel
că în acest sens nu poate să existe nici umbră
de îndoială asupra deznodământului luptei ce se
duce pe plan mondial. În acest sens, victoria de-
finitivă a socialismului este absolut s, i pe deplin
asigurată.
Din „Mai bine mai put, in, dar mai bine”

(2 martie 1923)
114 142
Capitolul 6
Doar societatea
socialistă va scăpa
umanitatea de
războaie
Războiul imperialist, războiul dintre cele mai

mari s, i mai bogate firme bancare – „Anglia” s, i
115 142
„Germania” –, război dus pentru dominat, ia lumii,

pentru împărt, irea prăzii, pentru jefuirea popoa-
relor mici s, i slabe, acest război îngrozitor, crimi-
nal, a ruinat toate t, ările, a stors de puteri toate
popoarele s, i a pus omenirea în fat, a unei dileme:
ori să sacrifice întreaga civilizat, ie s, i să piară, ori
să scuture de pe umerii săi, pe calea revolut, iei, ju-
gul capitalului, să doboare dominat, ia burgheziei,
să cucerească socialismul s, i o pace trainică.
Din „Pentru pâine s, i pace”

(14 decembrie 1917)
„Programul de pace” al social-democrat, iei tre-

buie să arate, în sfârs, it, cât se poate de clar că
puterile imperialiste s, i burghezia imperialistă
nu pot înfăptui o pace democratică. Ea trebuie
căutată s, i cucerită, dar nu printr-o întoarcere la
ceea ce a fost în trecut, nu în utopia react, ionară
a unui capitalism neimperialist sau a unei uniuni
116 142
de nat, iuni egale în drepturi în cadrul capitalis-

mului, ci în viitor, în revolut, ia socialistă a prole-
tariatului. În statele imperialiste avansate, nicio
revendicare democratică fundamentală nu poate
fi cât de cât larg s, i trainic înfăptuită altfel decât
prin bătălii revolut, ionare sub steagul socialismu-
lui.
S, i cine făgăduies, te popoarelor o pace „demo-
cratică” fără a propaga în acelas, i timp revolut, ia
socialistă s, i chiar negând necesitatea de a lupta
pentru ea, de a lupta pentru ea chiar acum, în
timpul războiului, acela îns, eală proletariatul.
Din „Despre «Programul de pace»”

(publicat la 25 martie 1916 în ziarul
„Sot, ial-Demokrat” nr. 52)
Răspunsul proletariatului la război trebuie să

fie propagarea, pregătirea s, i înfăptuirea unor
act, iuni revolut, ionare de masă în scopul doborârii
117 142
dominat, iei burgheziei, al cuceririi puterii politice

s, i înfăptuirii orânduirii socialiste, singura care
va salva omenirea de războaie; hotărârea de a
înfăptui această orânduire cres, te în cons, tiint, a
muncitorilor din toate t, ările cu nemaipomenită
repeziciune.
Din „Sarcinile Zimmerwaldienilor de

Stânga din Partidul Social-Democrat
Elvet, ian28 ” (sfârs, it de octombrie -
început de noiembrie 1916)
118 142
Adnotări
1
Este vorba de opinia lui K. Clausewitz, expusă în lu-
crarea sa „Von Kriege” (vezi K. Clausewitz „Despre război”,
vol I, ed. a V-a rusă, 1941, p. 43).
2
„Golos” – cotidian mens, evic; a apărut la Paris din
septembrie 1914 până în ianuarie 1915. L. Trot, ki a avut un
rol conducator în cadrul redact, iei ziarului. Primele cinci
numere au apărut sub denumirea „Nas Golos”. Ziarul s-a
situat pe o pozit, ie centristă. În primele zile ale războiu-
lui mondial imperialist, „Golos” a publicat articolele lui L.
Martov împotriva social-s, ovinis, tilor. Aprecierea pozitivă
făcută de V. I. Lenin asupra activităt, ii ziarului se referă la
această perioadă. După cotitura lui Martov spre dreapta,
ziarul i-a sust, inut tot mai mult pe social-s, onivis, ti, prefe-
rând „unitatea cu social-s, ovinis, tii în locul apropierii de cei
care au o atitudine intransigentă fat, ă de social-s, ovinism”
(vezi Lenin – Opere complete, vol. 26, Bucures, ti, Editura
politică, 1964, ed. a doua, p. 116). Din ianuarie 1915, în
locul ziarului „Golos” a apărut ziarul „Nas, e Slovo”.
3
Acest document a fost scris cu prilejul pregătirii pri-
mei Conferint, e Socialiste Internat, ionale, convocată din
init, iativa socialis, tilor italieni s, i elvet, ieni. Pregătirile pen-
tru convocarea conferint, ei au început în vara anului 1915.
119 142
Munca de organizare a Conferint, ei a fost condusă de R.

Grimm, care se situa pe pozit, ia centriste. La 11 iulie
1915, R. Grimm a convocat la Berna o consfătuire pre-
liminară (Vorkonferenz), la care, în afară de el însus, i, care
a participat în calitate de reprezentant al redact, iei ziarului
„Berner Tagwacht”, au asistat reprezentant, i ai Partidului
Socialist Italian, ai social-democrat, iei din Regatul Polo-
niei s, i Lituania, ai Comitetului de organizare s, i ai C.C. al
P.M.S.D.R. La această consfătuire a reies, it că, erijându-se
în internat, ionalist, R. Grimm urmărea să asigure o majori-
tate centristă s, i să dea conferint, ei o orientare centristă.
Consfătuirea preliminară n-a rezolvat nici măcar pro-
blema reprezentării la conferint, ă, limitându-se să adopte
hotărârea de a se t, ine o a doua consfătuire, care urma să
fie convocată la 7 august. După put, in timp, R. Grimm a
amânat consfătuirea pentru data de 20 august. În cele din
urma, ea n-a mai fost convocată.
Lenin a prevăzut că majoritatea la conferint, a va fi
det, inută de kautskis, ti s, i de internat, ionalis, ti inconsecvent, i
care vor să întoarcă lucrurile în as, a fel... încât în momentul
de fat, ă să fie lansat numai... un program de epuizare, un
program de renunt, are la luptă, un program de îndepărtare
a muncitorilor de revolut, ie, un program de linis, tire a mun-
120 142
citorilor cu frazeologie de stânga (Opere, vol. 36, Bucures, ti,

Editura Politică, 1958, p. 329). El considera însă că este
necesar ca partidul bols, evic să participe la conferint, ă s, i a
trasat sarcina de a-i uni dinainte pe socialis, tii de stânga din
diferite t, ări pentru ca ei sa prezinte la conferint, ă un proiect
de rezolut, ie (sau de declarat, ie) comun, în care să-s, i expună
clar, precis s, i complet principiile. „După părerea noastră,
cei de stânga trebuie sa vină cu o declarat, ie ideologică
comună care (I) să condamne neapărat pe social-s, ovinis, ti
s, i pe oportunis, ti; (2) să prezinte un program de act, iuni
revolut, ionare (nu are prea mare important, ă dacă spui:
război civil sau act, iuni revolut, ionare de masă); (3) să se
declare împotriva lozincii «apărării patriei»” etc. (Opere,
vol. 35, Bucures, ti, E.S.P.L.P. 1958, p. 168-169).
Lenin a desfăs, urat o vastă muncă de pregatire a
conferint, ei, a purtat o bogată corespondent, ă cu socialis, tii
de stânga în problema elaborării unei declarat, ii comune,
le-a explicat pozit, ia partidului bols, evic. În iulie el a scris
proiectul de rezolut, ie al socialis, tilor de stânga pentru
Conferint, a Socialistă Internat, ională care urma să fie pu-
blicat s, i 1-a trimis socialis, tilor de stânga din diferite t, ări,
cu rugămintea de a face observat, ii s, i de a elabora pro-
iecte. Ulterior, în urma corespondent, ei s, i consfătuirilor
121 142
cu socialis, tii de stânga, a fost elaborat un alt proiect de

rezolut, ie al socialis, tilor de stânga pe care aces, tia 1-au pre-
zentat la Conferint, a de la Zimmerwald (5-8 septembrie
1915).
4
Răscoala boxerilor (mai exact: răscoala I-he-tuan) -
răscoală populară antiimperialistă care a avut loc în China
între anii 1899 şi 1901 şi care s-a desfăşurat sub conducerea
asociaţiei „I-he-ciuan“ („Societatea pumnilor dreptăţii şi
armoniei“), denumită ulterior „I-he-tuan“. Răscoala a fost
înăbuşită cu cruzime de un corp expediţionar represiv unit
al puterilor imperialiste, comandat de generalul german
Waldersee. La înăbuşirea răscoalei au luat parte imperia-
liştii germani, japonezi, englezi, americani şi ruşi. În 1901,
China a fost nevoită să semneze aşa-numitul „protocol
final“, prin care ea a fost transformată într-o semicolonie
a imperialismului străin.
5
Cartea „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capita-
lismului“ a fost scrisă în ianuarie-iunie 1916, la Zürich. Fe-
nomenele noi apărute în dezvoltarea capitalismului au fost
constatate de Lenin cu mult înainte de începutul primului
război mondial. Într-o serie de lucrări scrise între anii 1895
şi 1913 Lenin a scos la iveală şi a analizat diferite trăsă-
turi caracteristice epocii imperialismului: concentrarea
122 142
producţiei şi creşterea monopolurilor, exportul de capital,

lupta pentru cucerirea de noi pieţe şi sfere de influenţă,
internaţionalizarea relaţiilor economice, parazitismul şi
putrefacţia capitalismului, creşterea contradicţiilor dintre
muncă şi capital şi ascuţirea luptei de clasă, crearea premi-
selor materiale pentru trecerea la socialism. Lenin urmărea
cu atenţie şi studia lucrările noi consacrate capitalismului.
O mărturie în acest sens este recenzia sa la cartea lui J.
A. Hobson „Evoluţia capitalismului contemporan“ (vezi
Opere complete, vol. 4, Bucureşti, Editura politică, 1964,
p. 146-149). În august 1904, Lenin a început să traducă
lucrarea lui Hobson „Imperialismul“ (vezi Opere, vol. 37,
Bucureşti, Editura politică, 1958, p. 315). Manuscrisul aces-
tei traduceri nu a fost găsit pînă în prezent. La începutul
lunii ianuarie 1916, Lenin a acceptat propunerea de a scrie
o carte despre imperialism pentru editura legală „Parus“,
înfiinţată în decembrie 1915 la Petrograd. Pe la mijlocul
anului 1917, cartea a apărut sub titlul „Imperialismul, cea
mai nouă etapă a capitalismului (Expunere populară)“, cu
o prefaţă de Lenin, datată 26 aprilie 1917.
6
Articolul „Falimentul Internat, ionalei a II-a” a fost pu-
blicat în nr. 1-2 al revistei „Kommunist”, care a apărut în
septembrie 1915.
123 142
Revista Kommunist a fost fondată de Lenin s, i editată

de redact, ia ziarului „Sot, ial-Demokrat”, împreuna cu G.
L. Peatakov s, i E. B. Bos, , care o finant, au. Din redact, ia
revistei a făcut parte s, i N. I. Buharin. Ea nu a apărut
decât într-un singur număr (dublu). În afară de articolul
„Falimentul Internat, ionalei a II-a”, în aceastà revistă au
fost publicate alte doua articole ale lui Lenin: „Glasul unui
socialist francez cinstit” s, i „Imperialismul s, i socialismul
în Italia”.
Planul editării revistei a fost elaborat de Lenin
încă din primăvara anului 1915. Sub conducerea sa, a
avut loc o consfătuire de organizare a redact, iei revis-
tei. Lenin intent, iona să facă din „Kommunist” un or-
gan al social-democrat, ilor de stânga. Curând însă s-au
ivit divergent, e serioase între redact, ia ziarului „Sot, ial-
Demokrat” s, i Buharin-Peatakov s, i Bos, , divergence care
s-au ascut, it după aparit, ia nr. 1-2 al revistei. Grupul lui
Buharin-Peatakov s, i Bos, s-a situat pe pozit, ii nejuste într-o
serie de probleme principiale ale programului s, i tacticii
partidului, cum ar fi: dreptul nat, iunilor la autodetermi-
nare, rolul revendicărilor democratice s, i al programului-
minimum în general etc., încercând să folosească revista
în scopurile lor fract, ioniste. În cadrul redact, iei, Lenin a
124 142
dus lupta împotriva grupului Buharin-Peatakov s, i Bos, ,

demascând concept, iile lor antibols, evice s, i act, iunile lor
fract, ioniste s, i criticând cu asprime atitudinea împăciuito-
ristă a lui Zinoviev s, i Sleapnikov fat, ă de acest grup.
T, inând seama de comportarea antipartinică a acestui
grup, redact, ia ziarului „Sot, ial-Demokrat” a declarat, potri-
vit propunerii lui Lenin, că consideră imposibilă editarea
în continuare a revistei „Kommunist”. Luând cunos, tint, ă
de divergent, ele de păreri din sânul redact, iei „Kommunist”,
Biroul C.C. din Rusia s-a declarat întru totul solidar cu
redact, ia O.C. „Sot, ial-Demokrat”, exprimându-s, i dezide-
ratul ca „toate publicat, iile C.C. să fie redactate având o
orientare consecventă în deplin acord cu linia C.C., adop-
tată la începutul războiului.” Din octombrie 1916 redact, ia
ziarului „Sot, ial-Demokrat” a început să editeze „Sbornik
«Sot, ial-Demokrata»”.
7
Brosura Socialismul s, i războiul (Atitudinea P.M.S.D.R.
fat, ă de război a fost concepută de V. I. Lenin cu prilejul
pregătirii primei Conferint, e Socialiste Internat, ionale. La
elaborarea bros, urii a participat G. E. Zinoviev, dar în li-
nii mari bros, ura a fost scrisă de V. I. Lenin, care a făcut
s, i redactarea întregii bros, uri. Lenin a denumit lucrarea
Socialismul s, i războiul" comentarii la rezolut, iile partidu-
125 142
lui nostru, adică o explicare populară a lor. Considerând

drept o sarcină deosebit de importantă folosirea primei
Conferint, e socialiste internat, ionale convocată la Zimme-
rwald în scopul unirii elementelor de stânga ale social-
democratiei internat, ionale pe pozit, ii revolut, ionare, Lenin
a depus toate eforturile ca bros, ura să fie publicată în mo-
mentul convocării conferint, ei. Lucrarea „Socialismul s, i
războiul” a apărut în ajunul Conferint, ei de la Zimmerwald
sub forma unei mici bros, uri în limbile rusă s, i germană s, i
a fost difuzată participant, ilor la conferint, ă. La sfârs, itul
bros, urii au fost publicate sub formă de anexă: manifes-
tul C.C. al P.M.S.D.R. „Războiul s, i social-democrat, ia din
Rusia", articolul lui V. I. Lenin „Conferint, a sect, iilor din stră-
inătate ale P.M.S.D.R." împreună cu rezolut, iile conferint, ei
tipărite în Sotial-Demokrat", s, i rezolut, ia despre problema
nat, ională adoptată la Consfătuirea de la Poronino a C.C.
al P.M.S.D.R. din octombrie 1913 cu unii activis, ti de partid.
După Conferint, a de la Zimmerwald, bros, ura a fost editată
în Franta în limba franceza. Ea a apărut integral în limba
norvegiană în ziarul social-democrat, ilor de stânga norve-
gieni. Tot atunci V. I. Lenin a făcut repetate încercări de
a publica această bros, ură în America, în limba engleză.
Dar acest lucru n-a putut fi realizat. V. I. Lenin acorda o
126 142
mare însemnătate răspândirii cât mai largi a lucrării „So-

cialismul s, i războiul". După revolut, ia din februarie 1917
din Rusia, el a cerut insistent să se reediteze la Petrograd -
de pildă sub titlul „Din istoria ultimilor ani ai t, arismului,
ziarul Sotial-Demokrat", bros, ura „Socialismul s, i războiul",
revista Kommunist s, i Culegerea „Sot, ial-Demokrat". Lucra-
rea „Socialismul s, i războiul” (Atitudinea P.M.S.D.R. fat, ă
de război) a apărut în bros, ură la Petrograd în 1918, editată
de Sovietul din Petrograd al deputat, ilor muncitorilor s, i
soldat, ilor ros, ii. Ea a cunoscut o largă răspândire. Bros, ura
a cunoscut diverse edit, ii în numeroase limbi.
8
V. I. Lenin a scris articolul „Pacifism burghez s, i paci-
fism socialist” cu intent, ia de a-l publica în ziarul „Novâi
Mir”, care era editat la New York de emigrant, ii socialis, ti
rus, i. Articolul n-a apărut însă în acest ziar. Primele două
capitole ale articolului au fost publicate cu modificări în
ultimul număr, nr. 58, al ziarului „Sot, ial-Demokrat” din 31
ianuarie 1917, sub titlul „O cotitură în politica mondială”
(vezi Lenin - Opere complete, vol. 30, Bucures, ti, Editura
politică, 1964, ed. a doua, p. 339-348).
9
Aici Lenin se referă la revolut, ia s, i războiul poporului
francez de la sfârs, itul secolului al XVIII-lea.
10
Prelegerea „Războiul s, i revolutia” a fost t, inută de Le-
127 142
nin în sala de festivităt, i a Corpului de cadet, i din marină,

situată pe Vasilevski Ostrov, în Petrograd. Prelegerea a
fost cu plată, iar banii strâns, i au fost vărsat, i în „fondul
de fier al Pravdei”, care fusese creat în 1914 pentru con-
solidarea presei bols, evice ilegale. La prelegere au asistat
peste 2.000 de persoane. Bols, evicul A. A. Antonov, fost
comisar la ot, elăria Obuhov, îs, i amintes, te, în legătură cu
această prelegere, următoarele: „Asistent, a era cât se poate
de eterogenă. Cu toate că în raioane se trimisese un număr
cu totul limitat de bilete, care, după cât îmi amintesc, fuse-
seră distribuite numai membrilor de partid, numărul celor
ce doreau să vină la această prelegere depăs, ea cu mult
posibilităt, ile. Printre cei ce au asistat la această prelegere
au fost un număr destul de mare de intelectuali, student, i,
soldat, i s, i ofit, eri. Prelegerea a fost audiată în picioare, întru-
cât nu erau scaune. O masă compactă de oameni stătea în
picioare; tribuna pentru conferent, iar era situată în cealaltă
parte a sălii, pe latura opusă us, ii de ies, ire. Lângă tribună
se aflau N. K. Krupskaia, M. I. Ulianova, iar pe treptele
tribunei stătea N. I. Podvoiski. Prelegerea a durat mai
mult de două ore. Aparit, ia lui V. I. Lenin la tribună a fost
întâmpinată cu un ropot de aplauze. Încordarea cu care
a fost urmărită prelegerea era de-a dreptu extraordinară”
128 142
(Informările comisarilor Comitetului militar revolut, ionar

din Petrograd", Moscova, 1957, p. 208). Vreme îndelungată,
textul prelegerii „Războiul s, i revolut, ia” a fost considerat
pierdut. După mult, i ani, textul ei, scris de o mână necu-
noscută, a fost descoperit s, i predat Mariei I. Ulianova, la
Institutul Lenin s, i la 23 aprilie 1929 a fost publicat în ziarul
Pravda”.
11
Este vorba de t, ările participante la războiul imperialist
mondial (1914-1918): pe de o parte, blocul t, ărilor Antantei
(Frant, a, Marea Britanie, Rusia, Italia s, i S.U.A., care li s-a
alăturat), precum s, i Belgia, Serbia, România, Japonia s, i
China, iar pe de altă parte – as, a-zisa Cvadrupla aliant, ă –
Germania, Austro-Ungaria, Turcia s, i Bulgaria.
12
Al VI-lea Congres general extraordinar al Sovietelor
de deputat, i ai muncitorilor, t, ăranilor, cazacilor s, i ostas, ilor
Armatei Ros, ii a avut loc la Moscova între 6 s, i 9 noiem-
brie 1918. La congres au participat 1296 de delegat, i (963
cu vot deliberativ s, i 333 cu vot consultativ), dintre care
1260 comunis, ti. Pe ordinea de zi a congresului au figurat
următoarele probleme: aniversarea Revolut, iei din Octom-
brie, situat, ia internat, ională, situat, ia militară, construirea
Puterii sovietice la centru, comitetele sărăcimii s, i Sovi-
etele locale. V. I. Lenin a fost ales pres, edinte de onoare
129 142
al congresului. După cuvântarea rostită de Lenin în le-

gătură cu aniversarea revolut, iei, în prima sa s, edint, ă, din
6 noiembrie, congresul a adresat un mesaj de salut mun-
citorilor, t, ăranilor s, i soldat, ilor care luptă pentru pace s, i
socialism s, i conducătorilor lor din toate t, ările s, i a trimis
un salut fierbinte Armatei Ros, ii, care apără cu eroism cuce-
ririle revolut, iei socialiste. Congresul a adresat guvernelor
aflate în război împotriva Rusiei Sovietice propunerea de
a începe tratative de pace.
În s, edint, a a doua a congresului, din 8 noiembrie, Lenin
a rostit o cuvântare cu privire la situat, ia internat, ională.
Congresul a aprobat în unanimitate rezolut, ia scrisă de
Lenin s, i adoptată la 22 octombrie 1918 în s, edint, a comună
a Comitetului Executiv Central al Sovietelor din Rusia, a
Sovietului din Moscova, a comitetelor de întreprindere s, i
a sindicatelor. În aceeas, i zi, congresul a adoptat o hotărâre
cu privire la legalitatea revolut, ionară, întocmită pe baza
tezelor lui Lenin (vezi Lenin - Opere complete, vol. 37,
Bucures, ti, Editura politică, 1965, ed. a doua, p. 129-131,
132-133). În ultima s, edint, ă, din 9 noiembrie, congresul
a examinat problemele referitoare la situat, ia militară s, i
construct, ia sovietică. Delegat, ii la congres au primit cu
multă însuflet, ire s, tirea că în Germania a izbucnit revolut, ia
130 142
s, i s, i-au exprimat solidaritatea cu muncitorii, soldat, ii s, i

marinarii germani răsculat, i.
Congresul a ales un nou C.E.C., format din 207 mem-
bri 39 de membri supleant, i. Congresul Sovietelor a făcut
bilant, ul principalelor rezultate ale primului an de existent, ă
a Puterii sovietice s, i a trasat programul de activitate al
guvernului sovietic în perioada următoare.
13
Proiectul de rezolut, ie cu privire la politica
internat, ională a fost întocmit de Lenin în s, edint, a din 2
decembrie 1919 a celei de-a VIII-a Conferint, e generale
a P.C. (b) din Rusia. Cu mici modificări, proiectul a fost
adoptat de conferint, ă, iar apoi, prezentat de Lenin la 5
decembrie în raportul său la cel de-al VII-lea Congres ge-
neral al Sovietelor din Rusia (vezi Lenin - Opere complete,
vol. 39, Bucures, ti, Editura politică, 1966, ed. a doua, p.
420), a fost adoptat în unanimitate ca propunere de pace
adresată t, ărilor Antantei. Rezolut, ia congresului a fost
publicată de ziare la 6 decembrie 1919.
Propunerea de pace a congresului a fost trimisă
reprezentant, ilor puterilor Antantei la 10 decembrie 1919.
Guvernele Angliei, Frant, ei, S.U.A. s, i Italiei au refuzat să
examineze această propunere.
14
Articolul constituie răspunsul lui Lenin la următoa-
131 142
rele cinci întrebări ce i-au fost puse de Agent, ia „United

Press”:
1. Dacă Republica Sovietică Rusă a adus schimbări,
mici sau mari, programului guvernamental init, ial
în domeniul politicii interne s, i externe s, i în do-
meniul economic, când au fost aduse s, i care sunt
ele?
2. Care este tactica Republicii Sovietice Ruse fat, ă de
Afganistan, fat, ă de India s, i de celelalte t, ări musul-
mane din afara hotarelor Rusiei?
3. Ce scopuri politice s, i economice urmărit, i fat, ă de
Statele Unite s, i de Japonia?
4. În ce condit, ii at, i fi dispus, i să încheiat, i pace cu
Kolceak, Denikin s, i Mannerheim?
5. Ce at, i mai avea de adus la cunos, tint, a opiniei pu-
blice din America?
Răspunsurile lui Lenin au fost trimise la Budapesta
pentru presa americană.
În octombrie 1919 a apărut în revista socialistă de
stânga „The Liberator” articolul „A Statement and a Chal-
lenge” („O declarat, ie s, i o chemare”). Într-o notă la acest ar-
132 142
ticol, redact, ia revistei ment, iona că Agent, ia „United Press”

a trimis ziarelor răspunsul lui Lenin, dar fără răspunsul la
întrebarea a cincea, pe care l-a calificat drept „propagandă
pur bols, evică”.
15
După victoria repurtată de Armata Ros, ie asupra lui
Kolceak s, i Denikin, presa americană, oglindind starea de
spirit care domnea în cercurile de afaceri pe care le re-
prezenta, s-a adresat în două rânduri lui V. I. Lenin cu
rugămintea de a-i acorda interviuri. La 18 februarie 1920,
Lenin a răspuns la întrebările corespondentului din Berlin
al agent, iei americane de informat, ii „Universal Service”,
Karl Wigand. Textul răspunsului lui Lenin a fost comu-
nicat la Berlin printr-o radiogramă, iar de acolo, la 21
februarie 1920, a fost transmis la New York; răspunsul
lui Lenin a apărut în aceeas, i seara în „New York Evening
Journal” sub titlul „T, elurile bols, evicilor – pace s, i mai mult
comert, , spune Lenin”. Răspunsurile lui V. I. Lenin au fost
reproduse s, i în presa comunistă s, i socialistă din Germania.
16
Este vorba de votarea în problema păcii cu Germania,
care a avut loc la consfătuirea din 21 ianuarie (3 februa-
rie) 1918 a C.C. al partidului cu reprezentant, ii diferitelor
curente din cadrul partidului. La această consfătuire împo-
triva admisibilităt, ii în general a păcii între statul socialist
133 142
s, i statele imperialiste au votat doi „comunis, ti de stânga”

Osinski (Obolenski) s, i Stukov. Majoritatea „comunis, tilor
de stânga” s-au situat însă în timpul votării pe o pozit, ie am-
biguă: admit, ând posibilitatea încheierii unei păci între sta-
tul socialist si statele imperialiste, votând în acelas, i timp
împotriva semnării imediate a păcii cu Germania (vezi
„Procese-verbale ale Comitetului Central al P.M.S.D.(b) din
Rusia. August 1917 - februarie 1918”, 1958, p. 190-191).
17
Vezi Lenin - Opere complete, vol. 42, Bucures, ti, Edi-
tura politică, 1966, ed. a doua, p. 44
18
Primul Congres General al Flotei Militare din Rusia
a avut loc la Petrograd între 18 s, i 25 noiembrie (1 s, i 8
decembrie) 1917. Pe ordinea de zi a congresului au figu-
rat următoarele probleme: momentul actual s, i problema
puterii; activitatea Comitetului executiv central al flotei
militare; reformele în departamentul maritim s, i altele. V. I.
Lenin a rostit la congres o cuvântare cu privire la momen-
tul actual. Congresul a condamnat activitatea Comitetului
executiv central al flotei militare, care s, i-a trădat alegătorii,
s, i a salutat act, iunile Comitetului militar-revolut, ionar al
flotei maritime, care a dizolvat Comitetul executiv central
al flotei militare; a aprobat schema de organizare a con-
ducerii departamentului maritim; a ales 20 de persoane
134 142
în Comitetul Executiv Central al Sovietului de deputat, i ai

muncitorilor, soldat, ilor s, i t, ăranilor din Rusia. Congresul a
adresat un salut Consiliului Comisarilor Poporului s, i un
apel către întreaga Rusie.
19
E vorba de pacea de la Versailles.
20
„Observer” – săptămânal englez de orientare conser-
vatoare; apare la Londra începând din 1791. „Manchester
Guardian” – ziar burghezo-liberal, unul dintre cele mai răs-
pândite s, i influente ziare burgheze din Anglia. A început
să apară în 1821 ca ziar săptămânal (din 1857 apare zilnic).
În primii ani de după Revolut, ia Socialistă din Octombrie
a publicat informat, ii mai mult sau mai put, in obiective
asupra situat, iei din Rusia.
21
Această expresie i-a fost redată lui V. I. Lenin de
sculptorit, a engleză Claire Sheridan, care a vizitat în 1920
Rusia Sovietică, s, i ea apart, ine, pe cât se pare, lui Winston
Churchill.
22
Prima Consfătuire pe T, ară în Problemele Muncii de
Partid la Sate a avut loc între 16 s, i 19 noiembrie 1919, la
Moscova. Cu except, ia regiunilor Orenburg, Ural s, i Don
s, i a guberniilor Orel, Voronej, Astrahan s, i Arhanghelsk,
au participat la această consfătuire delegat, i reprezentând
toate comitetele guberniale, numeroase comitete judet, ene
135 142
s, i unele comitete de plasă ale partidului. Consfătuirea a

fost convocată în vederea unui schimb de experient, ă în
munca de partid la sate s, i a elaborării unor măsuri practice
pentru intensificarea ei. Pe ordinea de zi a consfătuirii au
figurat următoarele probleme: rapoartele organizat, iilor
locale, raportul în problema organizatorică, munca în rân-
durile t, ărancelor s, i ale tineretului t, ărănesc, munca cultu-
rală la sate, ziarul t, ărănesc s, i cartea la sate, săptămâna
partidului la sate etc.
Consfătuirea s-a declarat de acord cu teza, formulată
de sect, ia pentru munca la t, ară de pe lângă C.C. al P.C. (b)
din Rusia, că trebuie create cadre de partid pentru munca
în rândurile t, ăranilor; ea a adoptat totodată, cu mici mo-
dificări, un proiect de instruct, iuni pentru munca la t, ară.
Consfătuirea a subliniat necesitatea de a atrage pe femei
în toate domeniile construct, iei de stat, de a atrage ma-
sele largi ale tineretului t, ărănesc în Uniunea Tineretului
Comunist din Rusia, s, i a adoptat o hotărâre cu privire la
organizarea săptămânii partidului la sate, aprobând tot-
odată practica convocării unor conferint, e ale oamenilor
muncii fără partid.
În prima zi a lucrărilor ei, consfătuirea a adoptat o
mot, iune prin care-l ruga pe Lenin să participe la aceste
136 142
lucrări. Lenin a luat cuvantul la consfătuire în ziua de

18 noiembrie. La începutul cuvântării sale, el a felicitat
pe delegat, i cu prilejul eliberării oras, ului Kursk de către
trupele Armatei Ros, ii.
23
Congresul al III-lea al Internat, ionalei Comuniste a
avut loc la Moscova între 22 iunie s, i 12 iulie 1921. La
lucrările congresului au participat 605 delegat, i (291 cu
vot deliberativ s, i 314 cu vot consultativ), reprezentând
103 organizat, ii din 52 de t, ări, printre care: 48 partide
comuniste, 8 partide socialiste, 28 uniuni de tineret, 4
organizat, ii sindicaliste, 2 partide comuniste de opozit, ie
(Partidul Muncitoresc Comunist din Germania s, i Partidul
Comunist Muncitoresc din Spania) s, i alte 13 organizat, ii.
Partidul Comunist (bols, evic) din Rusia a fost reprezentat
la congres printr-o delegat, ie formată din 72 de membri, în
frunte cu V. I. Lenin.
Congresul a discutat problemele privind criza econo-
mică mondială s, i sarcinile noi ale Internat, ionalei Comu-
niste, raportul de activitate al C.E.I.C. etc.
Toate lucrările pregătitoare în vederea congresului s, i
înses, i lucrările congresului s-au desfăs, urat sub conducerea
lui V. I. Lenin.
24
În limba rusă, „mir” înseamnă s, i „lume”, s, i „pace”. În
137 142
vechea ortografie rusă, el se scria în mod diferit, după cum

era luat într-o accept, ie sau alta.
25
Articolul „Pentru pâine s, i pace” a fost scris de V. I.
Lenin în ziua de 14 (27) decembrie 1917, la rugămintea lui
Hoglund, social-democrat de stânga suedez, care venise în
acea vreme la Petrograd din însărcinarea Partidului Social-
Democrat de stânga din Suedia. Articolul a fost publicat
pentru prima oară în limba germană, în mai 1918, în ziarul
„Jugend-Internationale”, organ al Uniunii internat, ionale a
organizat, iilor socialiste de tineret, care a aderat la stânga
zimmerwaldiană (a apărut la Zürich din septembrie 1915
până în mai 1918).
În noiembrie 1919, începutul articolului a fost repro-
dus în facsimil într-o publicat, ie specială „Det röda Rys-
sland. 1917 7/11 1919” („Revolut, ia rusă. 1917 7/11 1919”),
publicat, ie scoasă de editura socialistă de stânga „Fram”
din Stockholm cu prilejul celei de-a doua aniversări a
Revolut, iei Socialiste din Octornbrie din Rusia.
În arhiva centrală de partid a Institutului de Marxism-
Leninism de pe lângă C.C. al P.C.U.S. nu există manuscrisul
articolului.
26
Al II-lea Congres General din Rusia al Organizat, iilor
Comuniste ale Popoarelor din Orient, convocat de Biroul
138 142
Central al Organizat, iilor Comuniste ale Popoarelor din

Orient, care funct, iona pe lângă C.C. al P.C. (b) din Rusia,
a avut loc la Moscova între 22 noiembrie s, i 3 decembrie
1919. În ajunul deschiderii congresului, la 21 noiembrie,
s-a t, inut sub pres, edint, ia lui Lenin o consfătuire prelimi-
nară a membrilor C.C. al partidului cu un grup de delegat, i
la congres. La acest congres au participat 71 de delegat, i
cu vot deliberativ s, i 11 cu vot consultativ. În prima zi a
congresului, V. I. Lenin a prezentat un raport cu privire
la momentul actual. Rezolut, ia adoptată la raportul lui
Lenin a fost transmisă prezidiului „în vederea concreti-
zării elaborării principalelor teze care trebuie să stea la
baza muncii în Orient”. Congresul a ascultat raportul de
activitate al Biroului Central al organizat, iilor comuniste
ale popoarelor din Orient, rapoartele organizat, iilor locale,
raportul Colegiului Militar Musulman Central s, i al Co-
misariatului Musulman Central de pe lângă Comisariatul
Poporului pentru problemele nat, ionalităt, ilor, raportul cu
privire la problema tătaro-bas, kiră s, i rapoartele prezentate
de diferite comisii: cu privire la problemele construct, iei
de stat s, i de partid, despre munca în rândurile femeilor
din Orient, în rândurile tineretului s, i altele. Congresul a
trasat sarcinile în domeniul muncii de partid s, i sovietice
139 142
în Orient s, i a ales un nou Birou Central al Organizat, iilor

Comuniste ale Popoarelor din Orient.
27
Articolul „Bros, ura lui Junius” a fost publicat în „Sbor-
nik «Sot, ial-Demokrata»” nr. 1 din octombrie 1916.
„Sbornik «Sot, ial-Demokrata»”, înfiint, at de Lenin, a
fost editat de redact, ia ziarului „Sot, ial-Demokrat”. În to-
tal au apărut două numere: nr. 1 în octombrie s, i nr. 2
în decembrie 1916. În aceste numere au fost publicate
lucrările lui V. I. Lenin: „Revolutia socialista s, i dreptul
nat, iunilor la autodeterminare. Teze”, „Bros, ura lui Junius”,
„Bilant, ul discut, iilor despre autodeterminare”, „Despre lo-
zinca «dezarmării»”, „Imperialismul s, i scindarea socialis-
mului”, „Internat, ionala Tineretului”, „Sfort, ări de a scoate
basma curată oportunismul”, „Fract, iunea Ciheidze s, i rolul
ei”. A fost pregătit materialul pentru nr. 3 al culegerii în
care urma să apară articolul lui V. I. Lenin „Despre o cari-
catură de marxism s, i despre «economismul imperialist»”,
dar din cauza lipsei de fonduri acest număr al culegerii
n-a mai putut fi tipărit.
28
În perioada războiului imperialist mondial, condu-
când activitatea partidului bols, evic, V. I. Lenin, care locuia
în Elvet, ia, a fost membru al Partidului Social-Democrat
Elvetian s, i a luat parte la activitatea acestuia. El a acor-
140 142
dat o deosebită atent, ie activităt, ii social-democrat, ilor de

stânga elvet, ieni, sfătuindu-i s, i participând la consfătuirile
lor. Social-democratul F. Bruibacher, medic din Zürich,
care în acea vreme se întâlnea adeseori cu Vladimir Ilici,
scrie: „Lenin urmărea cu mare atent, ie starea de spirit a
muncitorilor din organizat, iile din Zürich. Când se dezbă-
tea o problema importantă, el lua parte negres, it la adunare.
As, a, de pildă, Lenin a participat la adunarea muncitorilor
din industria lemnului în care s-a dezbătut problema Zilei
Tineretului; la adunările Uniunii Muncitores, ti din Zürich
consacrate problemei războiului; la adunarea tineretului
din Göttingen, în care Platten a vorbit despre refuzul de a
presta serviciul militar s, i despre propaganda revolut, ionară
în armata; la adunarea grupului membrilor Unterstrasse,
la care subsemnatul a vorbit în problema războiului. El
manifesta fat, ă de tovarăs, ii elvet, ieni nemărginită răbdare
care-l caracteriza.” (Maurice Pianzola. „Lenin în Elvet, ia”,
Moscova, 1958, p. 96).
Tezele „Sarcinile Zimmerwaldienilor de Stânga din
Partidul Social-Democrat Elvet, ian” au fost scrise de Lenin
în limbile rusă s, i germană, s, i traduse in limba franceza.
Tezele au fost expediate sect, iunilor bols, evice din Elvet, ia,
Social-Democrat, ilor de Stânga Elvet, ieni s, i au fost dezbă-
141 142
tute în adunările acestora.
142 142

Lenin Despre Pace Și Război (E-Reader Version)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lenin Despre Pace Și Război (E-Reader Version)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despre

1 Atitudinea marxis, tilor fat, ă de răz-

2 Războiul modern este generat de

3 T, ările socialiste sust, in în mod

4 Pacea poate fi câs, tigată doar prin

5 Mis, carea de eliberare nat, ională

6 Doar societatea socialistă va scăpa

Cartea „Lenin despre pace s, i război” este o cu-

fost scrisă aceasta – lucruri care se găsesc atât

toare unui război, a claselor implicate în acesta

1. Not, iunea că trebuie să ne opunem oricărui

boi este o continuare a politicii prin alte

liberalii, cu a arăta cu degetul spre cine

masă împotriva jugului imperialist, războ-

Socialistul care se pronunt, ă împotriva tu-

2. „Un nou război este incompatibil cu

îndepărtează până s, i pe cei mai belicos, i

ment, inea datorită faptului că dominat, ia

3. „Pacea nu numai că încheie războaie, dar

vedere propriile interese. Un război de jaf,

condit, ii de jaf, care implică asuprirea al-

4. Cauzele războaielor trebuie căutate prin-

5. „Este futil să ne împotrivim marilor pu-

fisticate ce ar înăbus, i orice încercare de

t, ări, va „arăta popoarelor Orientului că,

Sperăm că munca depusă pentru a redacta

Atitudinea marxis, tilor

Denunt, ând războaiele, comunis, tii

triva stăpânilor de sclavi, ale t, ăranilor iobagi

Din „Socialismul s, i Războiul”

Războiul este continuarea politicii prin

bună dreptate, această teză drept bază teoretică

rare a lor de sub jugul marilor puteri react, ionare.

S-a mai spus că războiul este o continuare

s, i nerus, inate a politicii imperialiste. Războiul

fost o continuare a politicii de răsturnare a aces-

Din „A VIII-a Conferint, ă Generală a

Cum să găsim esent, a reală a războiului, cum s-

războiul generat de ea este un război de eliberare

Din „Despre o caricatură de marxism s, i

Lucrurile se prezintă în as, a fel că, pentru a

zenta s, i un exemplu contrar. Dimpotrivă, trebuie

Din „Războiul s, i revolut, ia”

Nu fit, i adversari cu orice pret, ai tuturor

gătit s, i i-au determinat direct, ia. Noi, marxis, tii,

mul secol, în decurs de 125-135 de ani, alături

Socialis, tii care se pronunt, ă împotriva orică-

triva războaielor revolut, ionare. Burghezia ma-

nat, ionale ale acestor popoare asuprite. Una din-

războaiele în general, ci, dimpotrivă, le presu-

Din „Programul militar al revolut, iei

Socialismul este împotriva violent, ei fat, ă de

două grupuri ale burgheziei imperialiste pentru

adică internat, ionalismul s, i nu rămâne decât un

atunci burghezia din orice t, ară (chiar s, i dintr-o

Din „Revolut, ia proletară s, i renegatul

A admite apărarea patriei înseamnă a admite

Numai din punctul de vedere al proletariatului

Din „Despre «stângismul» copilăros s, i

Crimele războiului imperialist vor

vreme că capitalismul nu va putea să dispară pe

punere în slujba războiului a tuturor mijloacelor

seama dacă istoria va urma aceasta cale, se va