Compendiu de informații despre politica de finanțare prin

granturi a Uniunii Europene

Stimați studenți,
Materialul acesta reprezintă o selecție de informații referitoare la o parte dintre instrumentele de
finanțare nerambursabilă, denumite și „fonduri europene, oferite de Uniunea Europeană statelor
membre.
Materialul vă va ajuta să vă formați o imagine de bază despre cee ace reprezintă aceste instrumente
și cum pot fi folosite.
Acest material nu este exhaustiv, pentru mai multe detalii puteti consulta referințele prezentate la
finalul materialului.

1
Cuprins
1. Ce este politica de coeziune? ................................................................................................................ 6
1.1 Temei juridic ....................................................................................................................................... 6
1.2 Context ................................................................................................................................................ 6
1.3 Obiective ............................................................................................................................................. 7
2. Principiile utilizării fondurilor structurale ............................................................................................ 8
2.1 Politica de coeziune a UE în perioada 2021-2027 .............................................................................. 8
2.2 Cadrul Financiar Multianual ............................................................................................................... 9
2.3 Împărțirea cadrului financiar multianual............................................................................................. 9
3.Fondurile europene .................................................................................................................................. 11
3.1 Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)............................................................................ 11
3.1.1 Temei juridic .............................................................................................................................. 11
3.1.2 Obiective .................................................................................................................................... 11
3.1.3 Concentrare tematică.................................................................................................................. 12
3.1.4 Bugetul și normele financiare .................................................................................................... 12
3.1.5 Fondul european de dezvoltare regională în perioada 2021-2027 ............................................. 12
3.2 Fondul de coeziune (FC) ................................................................................................................... 13
3.2.1 Temei juridic .............................................................................................................................. 13
3.2.2 Obiective .................................................................................................................................... 13
3.2.3 Țări eligibile ............................................................................................................................... 14
3.2.4 Bugetul și normele financiare .................................................................................................... 14
3.2.5 Fondul de coeziune în perioada 2021-2027 ............................................................................... 14
3.3 Fondul Social European + (FSE+) .................................................................................................... 15
3.3.1Temei juridic ............................................................................................................................... 16
3.3.2 Obiective .................................................................................................................................... 16
4. Realizări .................................................................................................................................................. 17
4.1 Perioadele de programare anterioare................................................................................................. 17
4.2 Perioada de programare 2014-2020 ................................................................................................. 18
4.2.1 Cinci fonduri structurale reglementate de norme comune ......................................................... 18
4.2.2 Fondul social european și inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” ....................................... 18
4.2.3 COVID-19 și invadarea Ucrainei .............................................................................................. 18
4.3 Perioada de programare 2021-2027 ................................................................................................. 19

2
 4.3.1 Regulamentul privind dispozițiile comune 2021-2027 ............................................................. 19
4.3.2 FSE+ .......................................................................................................................................... 19
4.3.3. Instrumente pentru integrarea pe piața muncii complementare FSE+ ...................................... 21
5. Fondul de solidaritate (FSUE) ................................................................................................................ 22
5.1 Temei juridic ..................................................................................................................................... 22
5.2 Obiective ........................................................................................................................................... 22
5.3 Buget și realizări ............................................................................................................................... 22
5.4 Domeniu de aplicare și eligibilitate .................................................................................................. 22
5.5. Măsurile în vigoare .......................................................................................................................... 23
5.6. Depunerea cererii ............................................................................................................................. 23
5.7. Punerea în aplicare ........................................................................................................................... 23
5.8. Utilizarea subvenției ........................................................................................................................ 24
5.9 Raportul anual ................................................................................................................................... 24
5.10 Reforma din 2020 a FSUE .............................................................................................................. 24
6. Cooperarea teritorială europeană CTE .................................................................................................... 25
6.1 Temei juridic ..................................................................................................................................... 25
6.2 Dispoziții generale ............................................................................................................................ 25
6.3 Acoperire geografică ......................................................................................................................... 26
6.4 Concentrare tematică ........................................................................................................................ 26
6.5 Dispoziții specifice programelor de cooperare ................................................................................. 26
6.6 Cooperarea teritorială europeană în perioada 2021-2027 ................................................................. 27
7. Fondul pentru o tranziție justă (FTJ)....................................................................................................... 28
7.1 Temei juridic ..................................................................................................................................... 28
7.2 Context .............................................................................................................................................. 28
7.3 Obiective ........................................................................................................................................... 29
7.4 Bugetul și normele financiare ........................................................................................................... 29
8. Next Generation EU................................................................................................................................ 31
8.1 Piloni ................................................................................................................................................. 31
8.2 Alocările naționale ............................................................................................................................ 33
9. INTERREG Europe ................................................................................................................................ 35
9.1 Ce finanțează Interreg ....................................................................................................................... 35
9. 1.1 Co-finanțarea proiectelor .......................................................................................................... 35
9.2 Rezultatele Interreg Europe 2014-2020 ............................................................................................ 35

3
10. Nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) ..................................................... 36
10.1 Temei juridic ................................................................................................................................... 36
10.2 Obiective ......................................................................................................................................... 36
10.3 Structură .......................................................................................................................................... 36
10.4 Funcționare ..................................................................................................................................... 37
A. Definiție ......................................................................................................................................... 37
B. Praguri ............................................................................................................................................ 37
C. Modificări ....................................................................................................................................... 38
11. Regiunile ultraperiferice (RUP) ............................................................................................................ 39
11.1 Temei juridic ................................................................................................................................... 39
11.2 Context ............................................................................................................................................ 39
11.3 Obiective ......................................................................................................................................... 40
11.4 Strategia UE pentru regiunile ultraperiferice .................................................................................. 41
12. Investițiile Teritoriale Integrate ............................................................................................................ 42
12.1 Cine poate beneficia de finațare europeană .................................................................................... 42
12.2 Perioada de programare .................................................................................................................. 43
13.3 Acordul de Parteneriat .................................................................................................................... 43
12.4 Autoritatea de Management (AM) .................................................................................................. 44
12.5 Un Program Operațional ................................................................................................................. 44
12.5.1 Programele Operaționale din actuala perioadă ........................................................................ 44
13. Planul Național de Redresare și Reziliență ........................................................................................... 45
13.1 Pilonii principali ai PNNR .............................................................................................................. 46
13.2 Componente PNNR ........................................................................................................................ 47
14. Dicționar de termeni și concepte ......................................................................................................... 48
14.1 Axa prioritară .................................................................................................................................. 48
14.2 Apel de proiecte .............................................................................................................................. 48
14.3 Ghidul solicitantului........................................................................................................................ 48
14.4 Proiectul .......................................................................................................................................... 48
14.5 Fișa de proiect ................................................................................................................................. 49
14.6 Caietul de sarcini............................................................................................................................. 49
14.7 Cererea de finanțare ........................................................................................................................ 49
14.8 Eligibilitatea .................................................................................................................................... 49
14.9 Cofinanțarea .................................................................................................................................... 50

4
 14.10 Dezangajarea ................................................................................................................................. 50
14.11 Dezangajarea fondurilor europene ................................................................................................ 50
14.12 Cum se scrie un proiect (unde găsesc reguli și condiții orientative?) ........................................... 51
14.13 Grila de evaluare ........................................................................................................................... 51
Referințe...................................................................................................................................................... 52

5
 1. Ce este politica de coeziune?
Coeziunea economică, socială și teritorială
Uniunea Europeană își consolidează coeziunea economică, socială și teritorială cu scopul de a
promova o dezvoltare armonioasă pe întreg teritoriul său. UE vizează în special să reducă
disparitățile dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni. Printre regiunile avute în vedere,
o atenție deosebită se acordă zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială, precum și
regiunilor afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile
cele mai nordice, cu o densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare,
transfrontaliere și muntoase.Politica regională a UE este principala politică de investiții a UE.
Scopul său este de a sprijini crearea de locuri de muncă, competitivitatea întreprinderilor, creșterea
economică, dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, în toate regiunile și
orașele din Uniunea Europeană.
„Fondurile europene” desemnează instrumentele de finanțare nerambursabilă alocate Statelor
Membre ale Uniunii Europene (UE), pentru a reduce decalajele de dezvoltare economică și socială
dintre acestea.
Fondurile europene sunt gestionate în comun de Comisia Europeană și de fiecare stat membru în
parte.
Pentru România, Fondurile Europene Structurale și de Investiții (Fondurile ESI) sunt principala
sursă de finanțare a Programelor Operaționale care au ca principal obiectiv implementarea Politicii
de Coeziune economică și socială la nivel național.
Fondurile ESI cuprind:
• Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);
• Fondul Social European (FSE);
• Fondul de Coeziune (FC);
• Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);
• Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM).
Complementar, dezvoltarea agriculturii se finanțează și prin plățile directe suportate din Fondul
European pentru Garantare Agricolă (FEGA). Ajutoarele pentru categoriile de persoane
defavorizate sunt asigurate din Fondul European de Ajutor pentru cele mai Defavorizate Persoane
(FEAD
1.1 Temei juridic
Articolele 174-178 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
1.2 Context
Politica de coeziune este principala politică de investiții a Uniunii Europene. Este avantajoasă
pentru toate regiunile și orașele din UE și sprijină creșterea economică, crearea de locuri de muncă,
competitivitatea economică, dezvoltarea sustenabilă și protecția mediului.

6
Chiar de la început, s-au înregistrat disparități teritoriale și demografice severe în Comunitatea
Europeană (în prezent, Uniunea Europeană), acestea putând constitui obstacole în calea integrării
și dezvoltării Europei. Tratatul de la Roma (1957) a creat mecanisme de solidaritate sub forma a
două fonduri: Fondul social european (FSE) și Fondul european de orientare și garantare agricolă
(FEOGA, secțiunea Orientare). În 1975, au fost introduse aspecte regionale, odată cu crearea
Fondului european de dezvoltare regională (FEDR). În 1994, a fost creat și Fondul de coeziune.
Odată cu Actul Unic European din 1986, coeziunea economică și socială a devenit un domeniu de
competență al Comunității Europene. În 2008, Tratatul de la Lisabona a introdus o a treia
dimensiune a coeziunii în UE: coeziunea teritorială. Aceste trei aspecte ale coeziunii sunt sprijinite
prin politica de coeziune și fondurile structurale.
1.3 Obiective
Consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale se numără printre obiectivele
principale ale UE. Uniunea dedică o proporție semnificativă din activitățile și bugetul său reducerii
disparităților regionale, acordând o atenție deosebită zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția
industrială, precum și regiunilor afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent.
UE sprijină realizarea acestor obiective prin folosirea fondurilor structurale și de investiții
europene [FSE, FEDR, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
(FEADR), Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM)] și, din 2021, Fondul
pentru o tranziție justă (FTJ).
În 2014, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală a înlocuit secțiunea „Orientare” a
Fondului european de orientare și garantare agricolă. În cadrul politicii de coeziune a Uniunii,
FEADR sprijină dezvoltarea rurală și îmbunătățirea infrastructurii agricole.
Fondul social european [(denumit Fondul social european Plus (FSE+) din 2021] este principalul
instrument prin care Uniunea sprijină măsurile de prevenire și combatere a șomajului, de
dezvoltare a resurselor umane și de promovare a integrării sociale pe piața muncii. Acesta
finanțează inițiative care promovează un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, egalitatea de
șanse între femei și bărbați, dezvoltarea durabilă și coeziunea economică și socială.
Fondul european de dezvoltare regională contribuie la remedierea principalelor dezechilibre
regionale din UE. FEDR sprijină regiunile care înregistrează întârzieri în materie de dezvoltare,
precum și reconversia regiunilor industriale în declin.
Fondul de coeziune oferă contribuții financiare pentru proiectele de mediu și rețelele transeuropene
de infrastructuri de transport. Acest fond poate fi accesat doar de statele membre al căror venit
național brut pe cap de locuitor este mai mic decât 90 % din media la nivelul UE.
Fondul pentru o tranziție justă este un instrument esențial pentru sprijinirea teritoriilor celor mai
afectate de tranziția către neutralitatea climatică și evitarea unei adânciri a disparităților regionale.
În vederea realizării acestui obiectiv, FTJ sprijină investițiile în domenii precum conectivitatea
digitală, tehnologiile de energie curată, reducerea emisiilor, regenerarea siturilor industriale,
recalificarea lucrătorilor și asistența tehnică.

7
 2. Principiile utilizării fondurilor structurale
Pentru a garanta utilizarea eficientă a fondurilor structurale, se aplică următoarele principii:
 concentrarea fondurilor pe obiective și pe regiuni;
 parteneriatul dintre Comisie, statele membre și autoritățile regionale pentru planificarea,
punerea în aplicare și supravegherea intervențiilor;
 programarea intervențiilor;
 caracterul complementar al contribuțiilor UE și naționale.
Resursele financiare ale Uniunii dedicate coeziunii sunt alocate având în vedere două obiective
principale:
 investiții în creșterea economică și locuri de muncă – pentru consolidarea pieței muncii și
a economiilor regionale;
 cooperarea teritorială europeană – care sprijină coeziunea UE prin cooperarea la nivel
transfrontalier, transnațional și interregional.
Din 1988, politica de coeziune a UE a beneficiat de bugete considerabil mai mari și a devenit,
alături de politica agricolă comună, una dintre cele mai importante politici ale Uniunii, din punctul
de vedere al fondurilor alocate. Pentru perioada de programare 2014-2020, UE a alocat peste 350
miliarde EUR pentru politica de coeziune, adică 32,5 % din bugetul global al UE. Aceste fonduri
au fost folosite pentru diverse activități, printre care construcția de drumuri, protecția mediului,
investiții în întreprinderi inovatoare, crearea de locuri de muncă și formarea profesională. Aproape
200 miliarde EUR au fost alocate FEDR (inclusiv 10,2 miliarde EUR pentru cooperarea teritorială
europeană și 1,5 miliarde EUR sub formă de alocații speciale pentru regiunile ultraperiferice și
slab populate). Peste 83 miliarde EUR au fost alocate FSE și 63 miliarde EUR vor fi alocate
Fondului de coeziune.
2.1 Politica de coeziune a UE în perioada 2021-2027
În mai 2018, Comisia Europeană a venit cu o serie de propuneri de regulamente privind politica
de coeziune după 2020. Unul dintre principalele obiective ale acestei reforme este simplificarea
procedurilor și mărirea eficacității investițiilor UE. Cele 11 obiective tematice ale politicii de
coeziune pentru perioada 2014-2020 au fost înlocuite cu cinci obiective în materie de politică
pentru FEDR, FSE+, Fondul de coeziune și FEPAM:
 Europă mai inteligentă – o transformare economică inovatoare și inteligentă;
 Europă mai ecologică, cu emisii scăzute de carbon;
 Europă mai conectată – mobilitate și conectivitate TIC regională;
 Europă mai socială, prin implementarea Pilonului european al drepturilor sociale;
 Europă mai apropiată de cetățeni – dezvoltarea sustenabilă și integrată a zonelor urbane,
rurale și de coastă prin inițiative locale.
În perioada 2021-2027, finanțarea UE se va face prin cadrul financiar multianual (CFM) „clasic”
și un efort extraordinar de redresare, „Next Generation EU” (NGEU). Politica de coeziune va fi,
de asemenea, finanțată parțial prin CFM și, în cazul anumitor programe, prin NGEU.

8
 2.2 Cadrul Financiar Multianual
Sistemul bugetar al UE are o componentă de planificare denumită cadrul financiar multianual
(CFM), care determină cât de mult ar putea folosi UE în fiecare an, în total și pentru diferite
domenii de activitate. CFM-urile recente au acoperit, de obicei, o perioadă de 7 ani.
Astfel, perioada de programare reprezintă intervalul de timp pentru care este planificată și alocarea
fondurilor europene pentru statele membre UE. Actuala perioadă de programare este 2014-2020,
însă perioada de implementare a proiectelor și, implicit, perioada de absorbție a fondurilor
europene pentru România și celelalte State Membre se întinde până la sfârșitul anului 2023.
2.3 Împărțirea cadrului financiar multianual
Cadrul Financiar Multianual este împărțit pe 7 capitole de buget
1. Piața unică, inovare și sectorul digital
2. Coeziune, reziliență și valori
3. Resurse naturale și mediu
4. Migrație și gestionarea frontierelor
5. Securitate și apărare
6. Vecinătate și întreaga lume
7. Administrația publică europeană
Resursele destinate obiectivului „investiții pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică”
se vor ridica la un cuantum total de 322,3 miliarde EUR (la prețurile din 2018) și se vor aloca după
cum urmează:
 202,3 miliarde EUR pentru regiunile mai puțin dezvoltate;
 47,8 miliarde EUR pentru regiunile de tranziție;
 27,2 miliarde EUR pentru regiunile mai dezvoltate;
 42,6 miliarde EUR pentru statele membre, sprijinite din Fondul de coeziune (dintre care
10 miliarde vor fi utilizate pentru instrumentul Mecanismul pentru interconectarea
Europei);
 1 928 milioane EUR ca finanțare suplimentară pentru regiunile ultraperiferice;
 500 milioane EUR pentru investițiile interregionale pentru inovare.
Resursele din FEDR destinate obiectivului „cooperare teritorială europeană” (Interreg) se vor
ridica la un cuantum total de 8 050 milioane EUR și se vor distribui după cum urmează:
 5 812 milioane EUR pentru cooperarea transfrontalieră maritimă și terestră;
 1 466 milioane EUR pentru cooperarea transnațională;
 490 milioane EUR pentru cooperarea interregională;
 281 milioane EUR pentru cooperarea regiunilor ultraperiferice.
Noul Fond pentru o tranziție justă, care sprijină teritoriile cele mai afectate de tranziția către
neutralitatea climatică și care urmărește să prevină creșterea disparităților regionale va avea un
buget de 17,5 miliarde EUR. 7.5 miliarde EUR vor proveni din CFM, iar o sumă suplimentară de
10 miliarde EUR va proveni din NGEU.

9
Un alt nou instrument, ReactEU, a fost adoptat în decembrie 2020. Acesta va servi drept
completare pentru programele de coeziune din perioada 2014-2020 și va suplimenta alocările
pentru coeziune pentru perioada 2021-2027. ReactEU va sprijini cele mai importante sectoare
pentru o redresare solidă în urma crizei COVID-19. Alocarea pentru acesta (până în 2023) este de
47,5 miliarde EUR.
REACT-EU: 642 milioane EUR pentru a sprijini redresarea economică și tranziția digitală și verde
în Belgia, Cehia, Polonia și România.
Datorită celor 642 milioane EUR puse la dispoziție în cadrul Asistenței de redresare pentru
coeziune și teritoriile Europei (REACT-EU), regiunile din Belgia, Cehia, Polonia și România vor
fi acum în măsură să sprijine în continuare redresarea lor economică și tranziția lor digitală și
verde.
În România, 216 milioane EUR vor face posibilă dotarea spitalelor publice cu echipamente
medicale și de protecție specifice și îmbunătățirea condițiilor sanitare din școli pentru a proteja
mai bine elevii și profesorii de infectarea cu coronavirus.
În Belgia, regiunea Bruxelles primește resurse suplimentare în valoare de 6 milioane EUR pentru
a sprijini întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) din sectoarele cele mai afectate de pandemia
de coronavirus, precum industria ospitalității, sănătatea și construcțiile. Aceste fonduri vor sprijini,
de asemenea, digitalizarea teritoriului pentru a finanța, de exemplu, emiterea electronică a biletelor
în sectorul cultural și al turismului.
În Polonia, regiunea Łódzkie primește 26 milioane EUR pentru a sprijini IMM-urile, sectorul
sănătății și cel al energiei din surse regenerabile. În plus, programul „Polonia digitală” primește 81
milioane EUR pentru proiecte de dezvoltare a unor instrumente informatice inovatoare pentru
serviciile publice și pentru digitalizarea generală a administrației publice locale, care includ
îmbunătățirea securității cibernetice și formarea personalului administrativ în domeniul
competențelor digitale.
În Cehia, „Programul operațional regional integrat” primește un supliment de 313 milioane EUR
pentru a sprijini dezvoltarea și modernizarea rețelei de furnizori de servicii medicale, pompieri și
servicii medicale de urgență.
REACT-EU face parte din NextGenerationEUCăutați traducerile disponibile pentru linkul
precedentEN••• și oferă fonduri suplimentare în valoare de 50,6 miliarde EUR (în prețuri curente)
în cursul anilor 2021 și 2022, pentru programele cuprinse în politica de coeziune pentru perioada
2014-2020.

10
 3.Fondurile europene

3.1 Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) urmăreşte consolidarea coeziunii economice
şi sociale în UE, prin corectarea dezechilibrelor existente între regiunile acesteia. Fondul sprijină
investiţiile ce vizează următoarele domenii prioritare: dezvoltarea regională (în special prin
investiții în infrastructură), agenda digitală, creşterea competitivităţii IMM-urilor, eficienţa
energetică şi energia regenerabilă, cercetarea şi inovarea, dezvoltarea urbană durabilă. FEDR
sprijină și cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională în cadrul obiectivului de
cooperare teritorială europeană.
Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) este unul dintre principalele instrumente
financiare ale politicii de coeziune europene. Obiectivul fondului este de a contribui la reducerea
disparităților dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor europene și de a îmbunătăți standardele
de viață în regiunile cele mai defavorizate. O atenție deosebită este acordată regiunilor afectate de
handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, precum regiunile din extremitatea
nordică cu o densitate a populației extrem de scăzută și regiunile insulare, transfrontaliere și
muntoase.
3.1.1 Temei juridic
Articolele 174-178 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
3.1.2 Obiective
La articolul 176 din TFUE se prevede că FEDR este menit să contribuie la corectarea principalelor
dezechilibre regionale din Uniunea Europeană. Acest obiectiv se realizează prin acordarea de
ajutor:
 pentru dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor rămase în urmă;
 pentru reconversia regiunilor industriale aflate în declin.
FEDR are două obiective principale, și anume:
 investiții în creșterea economică și locuri de muncă - pentru consolidarea pieței muncii și
a economiilor regionale;
 cooperarea teritorială europeană, care vizează întărirea cooperării transfrontaliere,
transnaționale și interregionale în interiorul UE.
Resursele alocate pentru primul obiectiv au fost acordate unor regiuni care fac parte din trei
categorii diferite:
 regiunile mai dezvoltate, al căror PIB pe cap de locuitor depășește 90 % din media UE;
 regiunile de tranziție, al căror PIB pe cap de locuitor se încadrează între 75 % și 90 % din
media pe UE;
 regiunile mai puțin dezvoltate, al căror PIB pe cap de locuitor este mai mic de 75 % din
media UE.

11
FEDR sprijină, de asemenea, dezvoltarea urbană sustenabilă.
3.1.3 Concentrare tematică
Cheltuielile FEDR se concentrează pe prioritățile specificate în prezenta strategie, cum ar fi:
 cercetarea și inovarea;
 tehnologiile informației și comunicațiilor;
 întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri);
 promovarea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon.
Gradul de concentrare variază în funcție de categoria din care fac parte regiunile vizate. Regiunile
mai dezvoltate trebuie să aloce cel puțin 80 % din resursele ce provin din FEDR pentru cel puțin
două dintre aceste priorități și cel puțin 20 % pentru promovarea economiei cu emisii scăzute de
dioxid de carbon. Regiunile de tranziție trebuie să aloce cel puțin 60 % din resursele ce provin din
FEDR pentru cel puțin două dintre aceste priorități și cel puțin 15 % pentru promovarea economiei
cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Regiunile mai puțin dezvoltate trebuie să aloce cel puțin 50
% din resursele ce provin din FEDR pentru cel puțin două dintre aceste priorități și cel puțin 12 %
pentru promovarea economiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon.
3.1.4 Bugetul și normele financiare
În perioada de programare 2014-2020, UE a alocat peste 350 miliarde EUR pentru politica de
coeziune. Această sumă reprezenta 32,5 % din bugetul total al UE pentru acea perioadă.
Aproximativ 199 miliarde EUR au fost alocate FEDR. Această alocare includea 9,4 miliarde EUR
prevăzute pentru cooperarea teritorială europeană (CTE) și 1,5 miliarde EUR, sub formă de alocații
speciale, pentru regiunile ultraperiferice și cele cu o densitate redusă a populației.
Nivelul de cofinanțare necesar pentru proiectele finanțate din FEDR este adaptat în funcție de
nivelul de dezvoltare al regiunilor în cauză. În regiunile mai puțin dezvoltate (și regiunile
ultraperiferice), FEDR poate finanța până la 85 % din costurile proiectelor. În regiunile de tranziție,
FEDR poate finanța până la 60 % din costurile proiectelor, iar în regiunile mai dezvoltate, până la
50 %.
3.1.5 Fondul european de dezvoltare regională în perioada 2021-2027
În 2021, UE a intrat într-o nouă perioadă de programare multianuală. Normele privind FEDR
pentru perioada 2021-2027 sunt stabilite în
 un regulament privind FEDR și Fondul de coeziune;
 un regulament ce cuprinde dispoziții specifice pentru obiectivul aferent cooperării
teritoriale europene (Interreg).
Aceste propuneri mențin cele două obiective actuale ale FEDR: „Investiții pentru ocuparea forței
de muncă și creștere economică” și „Cooperare teritorială europeană”.
Este menținută, de asemenea, concentrarea tematică pentru cele două priorități principale: sprijin
pentru inovare, economia digitală și IMM-uri prin intermediul unei strategii de specializare
inteligentă (OP1) și o economie mai ecologică, cu emisii reduse de dioxid de carbon și circulară
(OP2). Noua politică de coeziune a introdus și o listă de activități care nu sunt sprijinite de FEDR.

12
Aceasta include dezafectarea sau construirea de centrale nucleare, infrastructura aeroportuară (cu
excepția regiunilor ultraperiferice) și unele operațiuni de gestionare a deșeurilor (de exemplu,
depozite de deșeuri).
În perioada de programare 2021-2027, FEDR va primi un buget de aproximativ 200,36 miliarde
EUR (inclusiv 8 miliarde EUR pentru cooperarea teritorială europeană și 1,93 miliarde EUR sub
formă de alocații speciale pentru regiunile ultraperiferice). Regiunile mai puțin dezvoltate vor
beneficia de niveluri de cofinanțare de până la 85 % din costurile proiectelor. Ratele de cofinanțare
pentru regiunile de tranziție și pentru regiunile mai dezvoltate vor fi de până la 60 % și, respectiv,
40 %.
După 2020, sprijinul pentru orașe va fi suplimentat. Cel puțin 8 % din resursele FEDR (la nivel
național) vor fi alocate dezvoltării urbane sustenabile și creării Inițiativei urbane europene.
3.2 Fondul de coeziune (FC)
Fondul de Coeziune (FC) finanțează proiecte de infrastructură de mediu, energie și transport, prin
creșterea eficienţei energetice, utilizarea surselor de energie regenerabilă, dezvoltarea transportului
feroviar, susţinerea intermodalităţii, consolidarea transportului public etc.
Fondul de coeziune a fost creat în 1994 și oferă finanțare pentru proiecte din domeniul mediului
și al rețelelor transeuropene în statele membre al căror venit național brut pe cap de locuitor este
mai mic de 90 % din media UE.
3.2.1 Temei juridic
Articolul 177 [în special alineatul (2)] din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE).

3.2.2 Obiective
Fondul de coeziune a fost instituit în vederea consolidării coeziunii economice, sociale și
teritoriale a Uniunii Europene, în scopul promovării dezvoltării durabile. Pentru perioadele de
programare 2014-2020 și 2021-2027 acesta asigură sprijin pentru:

 investiții în domeniul mediului, inclusiv în domenii legate de dezvoltarea durabilă și

energia sustenabilă care prezintă beneficii de mediu;
 rețelele transeuropene în domeniul infrastructurii de transport (TEN-T);
 asistență tehnică.

În cazul proiectelor care vizează îndeplinirea obiectivelor UE în materie de protecție a mediului,

Fondul de coeziune poate să intervină și în domenii legate de dezvoltarea durabilă, precum
eficiența energetică și energia din surse regenerabile, iar în ceea ce privește sectorul
transporturilor din afara rețelelor transeuropene, transportul feroviar, transportul pe căile
navigabile interioare, transportul maritim, sistemele de transport intermodal și interoperabilitatea
lor, gestionarea traficului rutier, maritim și aerian, transportul urban ecologic și transportul
public.

13
În perioada 2014-2020 Fondul de coeziune a sprijinit cu o sumă de 11,3 miliarde EUR proiecte
de infrastructură de transport cu valoare adăugată europeană din cadrul Mecanismului pentru
interconectarea Europei (MIE).

3.2.3 Țări eligibile

Fondul de coeziune este rezervat statelor membre al căror venit național brut (VNB) pe cap de
locuitor este mai mic de 90 % din media UE. În perioada de programare 2014-2020, Fondul de
coeziune pune la dispoziție fonduri pentru 15 state membre: Bulgara, Croația, Cipru, Cehia,
Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și
Slovenia.

3.2.4 Bugetul și normele financiare

Pentru perioada de programare 2014-2020, UE a alocat aproximativ 63,4 miliarde EUR Fondului
de coeziune (fără transferurile către Mecanismul pentru interconectarea Europei), iar nivelul de
cofinanțare a proiectelor din Fondul de coeziune poate atinge până la 85 % din costuri.

Alocările din Fondul de coeziune pentru perioada 2014-2020 pentru fiecare stat membru

Stat membru Buget (milioane EUR)

Bulgaria 2 278,3
Cehia 6 258,9
Estonia 1 073,3
Grecia 3 240,5
Croația 2 559,5
Cipru 288,9*
Letonia 1 349,4
Lituania 2 048,9
Ungaria 6 025,4
Malta 217,7
Polonia 23 207,9
Portugalia 2 861,7
România 6 934,9
Slovenia 895,3
Slovacia 4 168,2
Total 63 390
Inclusiv suma suplimentară de 19,4 milioane EUR alocate Ciprului provenind din revizuirea eligibilității pentru
Fondul de coeziune pentru perioada 2017-2020.

Sursa: Portalul de date deschise privind fondurile ESI al Comisiei Europene, aprilie 2017.

3.2.5 Fondul de coeziune în perioada 2021-2027

În 2021 UE a început o nouă perioadă de programare multianuală. Normele privind Fondul de
coeziune pentru perioada 2021-2027 sunt stabilite în noul regulament privind Fondul european de
dezvoltare regională și Fondul de coeziune. Acesta va continua să sprijine proiectele din cadrul

14
obiectivului „Investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”, în special pentru
proiectele de infrastructură de mediu și de transport, inclusiv rețelele transeuropene (TEN-T).

Noul regulament păstrează concentrarea tematică. Fondul de coeziune va sprijini două obiective
specifice ale noii politici de coeziune: o economie mai ecologică, cu emisii reduse de dioxid de
carbon și circulară (OP2); și o Europă mai conectată (OP3). Noua politică de coeziune a introdus
și o listă de activități care nu sunt sprijinite de Fondul de coeziune. Aceasta include dezafectarea
sau construirea de centrale nucleare, infrastructura aeroportuară (cu excepția regiunilor
ultraperiferice) și unele operațiuni de gestionare a deșeurilor (de exemplu, depozite de deșeuri). În
plus, Fondului de coeziune nu i se permite să sprijine investițiile în sectorul locuințelor, cu excepția
celor legate de promovarea eficienței energetice sau a utilizării energiei din surse regenerabile.

În perioada 2021-2027, Uniunea Europeană va aloca 42,6 miliarde EUR (la prețurile din 2018)
pentru Fondul de coeziune, din care contribuția la Mecanismul pentru interconectarea Europei se
va ridica la 10 miliarde EUR. Fondul de coeziune pentru perioada de după 2020 va finanța proiecte
în aceleași 15 state membre sprijinite și în perioada de programare 2014-2020. Rata de cofinanțare
poate ajunge până la 85 % din valoarea proiectelor.

Alocările din Fondul de coeziune pentru perioada 2021-2027 pentru fiecare stat membru

Stat membru Buget (milioane EUR)

Bulgaria 1 467
Cehia 7 389
Estonia 952
Grecia 3 508
Croația 1 372
Cipru 207
Letonia 1 204
Lituania 1 645
Ungaria 3 015
Malta 192
Polonia 10 750
Portugalia 3 946
România 4 094
Slovenia 834
Slovacia 1 868
Total 42 556*
* Inclusiv asistență tehnică (114 milioane EUR).

Sursa: Comisia Europeană, la prețurile din 2018.

3.3 Fondul Social European + (FSE+)

Fondul Social European este principalul instrument prin care Europa susține crearea de locuri de
muncă, ajută oamenii să obțină locuri de muncă mai bune și asigură oportunități profesionale mai

15
echitabile pentru toți cetățenii europeni. Fondul funcționează prin investiții în capitalul uman al
Europei – angajații, tinerii și toți cei aflați în căutarea unui loc de muncă (inclusiv grupuri
defavorizate) și sprijină consolidarea capacității instituționale.
Fondul Social European urmărește promovarea în cadrul Uniunii a facilităților de ocupare a forței
de muncă și a mobilității geografice și profesionale a lucrătorilor, precum și facilitarea adaptării la
transformările industriale și la evoluția sistemelor de producție, în special prin formare și
reconversie profesională.
Fondul social european (FSE) a fost înființat în temeiul Tratatului de la Roma în vederea
îmbunătățirii mobilității lucrătorilor și a oportunităților de angajare. Sarcinile sale și normele de
funcționare au fost ulterior revizuite, pentru a reflecta evoluțiile care au avut loc în situația
economică și de ocupare a forței de muncă a statelor membre, precum și evoluția priorităților
politice definite la nivelul UE.
3.3.1Temei juridic
Articolul 46 litera (d), articolul 149, articolul 153 alineatul (2) litera (a), articolul 164, articolul
175 alineatul (3) și articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
3.3.2 Obiective
Fondul social european Plus (FSE+) are scopul de a sprijini statele membre să facă față crizei
cauzate de pandemia de COVID-19, să atingă niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă și o
protecție socială echitabilă, precum și să dezvolte o forță de muncă rezilientă și calificată, pregătită
pentru tranziția către o economie verde și digitală. FSE+ este principalul instrument al UE dedicat
investițiilor în oameni.

16
 4. Realizări

4.1 Perioadele de programare anterioare

FSE a fost primul fond structural. În primii ani, până în 1970, acesta a rambursat statelor membre
50 % din costurile pentru formarea profesională și indemnizațiile de reinstalare acordate
lucrătorilor afectați de restructurarea economică. În total, peste două milioane de persoane au fost
sprijinite de-a lungul acestei perioade. În 1971, o decizie a Consiliului a majorat substanțial
resursele fondului, iar în 1983, o nouă reformă realizată în temeiul Deciziei 83/516/CEE a
Consiliului a reorientat fondul către combaterea șomajului în rândul tinerilor și ajutarea celor mai
defavorizate regiuni. Prin includerea în Tratatul de instituire a Comunității Europene a obiectivului
de coeziune economică și socială în cadrul Comunității, Actul unic european (1986) a pregătit
terenul pentru o reformă cuprinzătoare, ce urmărea, în principal, să introducă o abordare
coordonată în programarea și funcționarea fondurilor structurale. Tratatul de la Maastricht a extins
domeniul de intervenție al FSE, incluzând „[adaptarea] la transformările industriale și la evoluția
sistemelor de producție”. Pentru următoarea perioadă de programare (1994-1999), nivelul
fondurilor alocate pentru coeziunea economică și socială a fost dublat.
În contextul Agendei 2000, cadrul general al fondurilor structurale pentru perioada de programare
2000-2006 a fost simplificat. FSE, căruia îi era alocat un buget de 60 de miliarde EUR, a primit
dubla responsabilitate de a contribui atât la politica de coeziune, cât și la punerea în aplicare a
Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă (2.3.3). De asemenea, a cofinanțat inițiativa
comunitară EQUAL, care se axa pe sprijinirea proiectelor inovatoare transnaționale ce vizau
combaterea discriminării și a defavorizării de pe piața muncii.
În perioada de programare 2007-2013, au fost menținute doar trei fonduri structurale: FSE, Fondul
european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune. Împreună, acestea trebuiau să
îndeplinească obiectivele de convergență (cărora le-au fost alocate 81,5 % din resurse), de
competitivitate regională și de ocupare a forței de muncă (cărora le-au fost alocate 16 % din
resurse) și de cooperare teritorială (2,5 % din resurse).
Resursele din fondurile structurale sunt alocate statelor membre conform unei formule care ia în
calcul populația (și densitatea acesteia), prosperitatea regională, șomajul și nivelul de educație și
care este negociată de statele membre în același timp cu cadrul financiar multianual (CFM) aferent
unei anumite perioade. Una dintre principalele caracteristici ale fondurilor structurale este
principiul adiționalității, în virtutea căruia statele membre nu pot folosi fondurile structurale pentru
a înlocui cheltuielile interne pe care oricum le-ar fi programat.
În perioada 2007-2013, FSE, alături de celelalte instrumente financiare ale politicii de coeziune a
UE, a jucat un rol determinant în Planul european de acțiune pentru redresarea economică adoptat
de Consiliul European în decembrie 2008.

17
 4.2 Perioada de programare 2014-2020

4.2.1 Cinci fonduri structurale reglementate de norme comune

Cele cinci fonduri structurale și de investiții europene pentru perioada de programare 2014-2020,
și anume FEDR, FSE, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
(FEADR) și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime au fost reglementate de un set de
norme comune stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 din 17 decembrie 2013. În plus,
reglementări specifice fiecărui fond au definit domeniile de intervenție și alte aspecte specifice.
Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 din 17 decembrie 2013 a stabilit misiunile FSE, domeniul de
aplicare al sprijinului pe care îl acordă, dispoziții specifice și tipurile de cheltuieli eligibile pentru
asistență.
Având alocată suma de 74 de miliarde EUR (comparativ cu suma de 75 de miliarde EUR prevăzută
pentru perioada 2007-2013), FSE a cofinanțat programe operaționale naționale sau regionale care
s-au desfășurat pe durata de șapte ani a CFM 2014-2020 și au fost propuse de statele membre și
aprobate printr-o decizie a Comisiei.
S-a concentrat asupra următoarelor patru obiective tematice:
 promovarea locurilor de muncă sustenabile și de calitate și sprijinirea mobilității forței de
muncă;
 promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei și a discriminării;
 investiții în educație, formare și formare profesională pentru competențe și învățare pe tot
parcursul vieții;
 consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o
administrație publică eficientă.
Rolul FSE a fost consolidat pentru perioada 2014-2020 prin introducerea unei cote minime cu
caracter juridic obligatoriu, de 23,1 % din finanțarea totală destinată politicii de coeziune. În
fiecare an, fondul a ajutat în jur de 10 milioane de persoane să își găsească un loc de muncă sau să
își îmbunătățească competențele astfel încât să își poată găsi un loc de muncă în viitor.
4.2.2 Fondul social european și inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”
Regulamentul FSE include inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”, care a dispus de un buget
total de 8,8 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 (6,4 miliarde EUR, majorat cu 2,4 miliarde
EUR în 2016). Aceasta este finanțată din trei surse: alocările naționale din FSE, un buget specific
al UE și cofinanțarea națională pentru partea FSE. Inițiativa sprijină tinerii care nu sunt încadrați
profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare în regiunile în care rata
șomajului în rândul tinerilor depășește 25 %.
4.2.3 COVID-19 și invadarea Ucrainei
În aprilie 2020, Comisia a lansat două pachete de măsuri: Inițiativa pentru investiții ca reacție la
coronavirus și Inițiativa plus pentru investiții ca reacție la coronavirus în scopul mobilizării
fondurilor structurale ale UE pentru a răspunde la criză. Parlamentul și Consiliul au adoptat rapid
cele două propuneri. Nu s-au pus la dispoziție resurse financiare noi din partea UE, însă s-a permis

18
o flexibilitate maximă în ceea ce privește folosirea resurselor existente necheltuite acolo unde este
cel mai mult nevoie de ele. Statele membre pot transfera resurse financiare între fonduri, regiuni
și tematici și, în mod excepțional, pot beneficia de 100 % cofinanțare în perioada 2020-2021. Apoi,
în mai 2020, Comisia a prezentat propunerea privind REACT-EU (Asistența de redresare pentru
coeziune și teritoriile Europei), care va pune la dispoziție investiții suplimentare în valoare de 55
de miliarde EUR prin FEDR, FSE și Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate
persoane (FEAD). FSE a jucat un rol esențial în cadrul răspunsului imediat la criza provocată de
pandemia de COVID-19, prin mobilizarea a 1,4 miliarde EUR sub formă de sprijin direct, iar suma
totală a sprijinului va fi, probabil, mai mare. Aceasta a fost folosită pentru a sprijini serviciile
sociale, a menține locurile de muncă în sectoarele afectate, inclusiv prin scheme de șomaj tehnic,
a proteja grupurile vulnerabile și a finanța salariile personalului medical, echipamente informatice
și echipamente individuale de protecție.
Pachetul privind Acțiunea de coeziune pentru refugiații din Europa (CARE, aprilie 2022) și
pachetul CARE Plus (aprilie 2022) de modificare a normelor comune și a Regulamentului FEAD
adaugă o flexibilitate suplimentară politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020, ținând seama
de caracterul urgent al combaterii problemelor în materie de migrație generate de invazia militară
a Rusiei.
4.3 Perioada de programare 2021-2027

4.3.1 Regulamentul privind dispozițiile comune 2021-2027

La 29 mai 2018, Comisia a adoptat propunerea referitoare la Regulamentul privind dispozițiile
comune (RDC) pentru perioada 2021-2027. RDC a fost modificat printr-o propunere a Comisiei
la 14 ianuarie 2020 pentru a include Fondul pentru o tranziție justă, iar la 28 mai 2020, în urma
izbucnirii pandemiei de COVID-19, au fost propuse modificări suplimentare. RDC a fost adoptat
de Parlament în a doua lectură la 23 iunie 2021. Actul final a fost semnat la 24 iunie [Regulamentul
(UE) 2021/1060].
RDC stabilește normele financiare pentru opt fonduri gestionate în comun, și anume FSE+, FEDR,
Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă, Fondul european pentru afaceri maritime,
pescuit și acvacultură (FEAMPA), Fondul pentru azil și migrație, Fondul pentru securitate internă
și Instrumentul pentru managementul frontierelor și vize. De asemenea, stabilește dispozițiile
comune aplicabile primelor cinci fonduri menționate, inclusiv FSE+. RDC nu se aplică însă
componentei „Ocuparea forței de muncă și inovare socială” a FSE+, deoarece este sub gestiune
directă și indirectă.
4.3.2 FSE+
La 2 mai 2018, Comisia și-a prezentat propunerea privind CFM pentru perioada 2021-2027.
Propunerea a inclus un FSE+ reînnoit, cu un buget de 101 miliarde EUR. FSE+ urma să reunească
FSE, inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”, FEAD, Programul UE pentru ocuparea forței de
muncă și inovare socială (EaSI) și programul UE în domeniul sănătății. În contextul crizei
provocate de pandemia de COVID-19, Comisia a anunțat că în următorul CFM va fi introdus un
program separat în domeniul sănătății: programul „UE pentru sănătate”. La 28 mai 2020, ca parte

19
a CFM revizuit pentru perioada 2021-2027 și a pachetului de redresare, Comisia a prezentat un
regulament modificat privind Regulamentul FSE+, care nu includea programul privind sănătatea
în domeniul său de aplicare. Parlamentul și-a finalizat poziția în primă lectură la 4 aprilie 2019, și
și-a adoptat poziția în a doua lectură la 8 iunie 2021. Actul final a fost semnat la 24 iunie
[Regulamentul (UE) 2021/1057]. Bugetul total alocat FSE+ este de aproape 99,3 miliarde EUR.
Obiectivele specifice ale FSE+ includ:
 sprijinirea domeniilor de politică legate de ocuparea forței de muncă și mobilitatea
lucrătorilor, educația și incluziunea socială, și anume contribuind la eradicarea sărăciei,
ceea ce la rândul său contribuie la punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor
sociale;
 sprijinirea tranziției digitale și a celei verzi, a creării de locuri de muncă prin competențe
pentru o specializare inteligentă și îmbunătățiri ale sistemelor de educație și formare;
 sprijinirea unor măsuri temporare în situații excepționale sau neobișnuite (de exemplu
finanțarea schemelor de șomaj tehnic fără să fie necesară combinarea acestora cu măsuri
active sau asigurarea accesului la asistență medicală, inclusiv pentru persoanele care nu
sunt direct vulnerabile pe plan socioeconomic).
Printre dispozițiile FSE+ se numără următoarele:
 toate statele membre trebuie să răspundă problemei șomajului în rândul tinerilor în
programele lor de cheltuieli; în statele membre în care numărul tinerilor care nu sunt
încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare este peste
media UE, 12,5 % din fond se vor cheltui pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor;
 cel puțin 25 % din buget trebuie să fie cheltuiți pentru promovarea incluziunii sociale,
inclusiv pentru integrarea resortisanților țărilor terțe;
 cel puțin 3 % din buget trebuie să fie cheltuiți pentru ajutorul alimentar și asistența
materială de bază destinată celor mai defavorizate persoane;
 toate statele membre trebuie să aloce o proporție adecvată din resursele lor aferente FSE+
implementării Garanției europene pentru copii prin acțiuni specifice de combatere a
sărăciei în rândul copiilor; statele membre în care nivelul de sărăcie în rândul copiilor este
peste media UE trebuie să folosească cel puțin 5 % din resursele lor aferente FSE+ pentru
a răspunde acestei probleme;
 trebuie să se aloce o finanțare adecvată pentru consolidarea capacităților partenerilor sociali
și ale societății civile în statele membre și ar trebui să se aloce cel puțin 0,25 % din fond
atunci când recomandările specifice fiecărei țări cer acest lucru;
 un articol privind respectarea drepturilor fundamentale, pentru a evidenția că toate
operațiunile ar trebui să fie selectate și puse în aplicare în conformitate cu Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.
Pentru a beneficia de finanțare în cadrul politicii de coeziune, fiecare stat membru trebuie să
pregătească un acord de parteneriat. Acesta este un document de strategie pentru programarea
investițiilor care stabilește planurile autorităților naționale privind modul de utilizare a FEDR, a
FSE+, a Fondului de coeziune, a Fondului pentru o tranziție justă și a FEAMPA. El include

20
alocarea financiară anuală orientativă pentru fiecare program. Până în acest moment (12
septembrie 2022), Comisia a adoptat acorduri de parteneriat din partea a 20 de state membre pentru
perioada de programare 2021-2027.
4.3.3. Instrumente pentru integrarea pe piața muncii complementare FSE+
Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat ca un instrument al politicii de
competitivitate, nu de coeziune, pentru CFM 2007-2013, cu scopul de a veni în sprijinul
lucrătorilor disponibilizați ca urmare a unor schimbări structurale majore în comerțul mondial
provocate de globalizare. În timp ce FSE+ sprijină programe care au drept scop realizarea
obiectivelor structurale pe termen lung legate de menținerea sau reintegrarea lucrătorilor pe piața
muncii, FEG răspunde unor urgențe specifice, cum ar fi concedierile colective cauzate de
globalizare, intervenția fiind limitată în timp.
În contextul crizei economice și financiare, Regulamentul FEG [Regulamentul (CE) nr.
1927/2006] a fost modificat temporar la sfârșitul anului 2011 pentru a răspunde necesităților
apărute în urma concedierilor generate de criză, oferind rate de cofinanțare de 50 % până la 65 %.
Această modificare a fost preluată în Regulamentul FEG pentru perioada 2014-2020
[Regulamentul (UE) nr. 1309/2013] și FEG a acoperit concedierile rezultate în urma crizelor
financiare și economice mondiale, pe lângă cele cauzate de globalizare. Pentru perioada 2014-
2020 a fost extins și domeniul de aplicare, pentru a include noi categorii de beneficiari, cum ar fi
persoanele care desfășoară activități independente, lucrătorii temporari și lucrătorii cu contracte
pe perioadă determinată. În perspectiva unui eventual Brexit dur, Regulamentul FEG a fost
modificat în 2019 pentru a ajuta lucrătorii și persoanele care desfășoară activități independente din
restul UE-27 care și-ar fi pierdut locul de muncă dacă Regatul Unit s-ar fi retras fără un acord
[Regulamentul (UE) 2019/1796].
La 30 mai 2018, Comisia a propus un nou FEG revizuit pentru perioada de după 2020, căruia i-a
fost alocată o sumă maximă anuală de 200 de milioane EUR (la prețurile din 2018) peste plafoanele
CFM 2021-2027. Propunerea extinde domeniul de aplicare la lucrătorii care își pierd locul de
muncă din cauza restructurărilor determinate de tranziția la o economie cu emisii reduse de dioxid
de carbon, automatizare sau digitalizare și reduce pragul de activare a FEG de la 500 la 250 de
concedieri.
La 27 mai 2020, în cadrul Planului de redresare pentru Europa, Comisia a propus majorarea sumei
maxime anuale la 386 de milioane EUR. La 27 ianuarie 2021, Comisia PE pentru ocuparea forței
de muncă și afaceri sociale a aprobat un text asupra căruia se ajunsese la un acord timpuriu în a
doua lectură în cadrul negocierilor interinstituționale și a solicitat în special ca pragul pentru
lucrătorii disponibilizați să fie redus de la 250 la 200. Parlamentul a aprobat textul în a doua lectură
la 27 aprilie, iar actul final a fost semnat la 28 aprilie [Regulamentul (UE) 2021/691]. FEG are un
buget anual de 210 milioane EUR pentru perioada 2021-2027.

21
 5. Fondul de solidaritate (FSUE)

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) îi permite UE să susțină financiar un stat

membru, o țară care a demarat negocieri de aderare sau o regiune în caz de catastrofă naturală
majoră.
5.1 Temei juridic
Articolul 175 al treilea paragraf și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (TFUE), Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002
de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene și Regulamentul (UE) nr. 661/2014 al
Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de modificare a Regulamentului (CE)
nr. 2012/2002 al Consiliului de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene.
5.2 Obiective
Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) îi permite Uniunii, ca instituție, să ofere un
sprijin real unui stat membru sau unei țări care a inițiat negocieri de aderare în eforturile sale de a
face față pagubelor provocate de o catastrofă naturală majoră sau de o urgență de sănătate publică
de importanță majoră. FSUE vine în completarea cheltuielilor publice angajate pentru operațiuni
de urgență de statele membre în cauză și poate mobiliza până la 500 de milioane EUR (la prețurile
din 2011) anual din fonduri ce nu provin de la bugetul UE, la care se adaugă alocările financiare
necheltuite din exercițiul financiar anterior.
5.3 Buget și realizări
FSUE a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului cu scopul de a face față
consecințelor inundațiilor grave care au afectat Europa Centrală în vara lui 2002. De atunci fondul
a acordat ajutoare în valoare de peste 5 miliarde EUR pentru 24 de țări europene în urma a 80 de
catastrofe – printre care se numără inundații, incendii de pădure, cutremure, furtuni, secetă etc.
5.4 Domeniu de aplicare și eligibilitate
FSUE intervine în principal pentru a acorda sprijin în cazul unor catastrofe naturale majore sau
regionale sau al unei urgențe de sănătate publică de importanță majoră cu repercusiuni grave asupra
condițiilor de viață, a sănătății umane, a mediului natural sau a economiei uneia sau mai multor
regiuni aparținând unui stat membru sau unei țări candidate la aderare. O catastrofă naturală este
considerată ca fiind „majoră” dacă produce pagube directe (în statul membru sau țara în curs de
aderare) de peste 3 miliarde EUR (la prețurile din 2011) sau reprezentând mai mult de 0,6 % din
venitul național brut (VNB) al statului beneficiar. O „catastrofă naturală regională” este definită
drept o catastrofă naturală survenită într-o regiune NUTS 2 (3.1.6) ce provoacă daune directe de
peste 1,5% din produsul intern brut (PIB) al regiunii. În cazul regiunilor ultraperiferice prevăzute
la articolul 349 din TFUE, acest prag este stabilit la 1 % din PIB-ul regional. În cele din urmă, o
„urgență de sănătate publică de importanță majoră” înseamnă orice pericol care amenință viața sau
care amenință în mod grav sănătatea, care este de origine biologică și care necesită acțiuni decisive
pentru limitarea răspândirii, ceea ce conduce la măsuri de răspuns în situații de urgență cu costuri
estimate la peste 1,5 miliarde EUR (la prețurile din 2011) sau la peste 0,3 % din venitul național
brut al statului beneficiar.

22
 5.5. Măsurile în vigoare
Ajutorul acordat de FSUE ia forma unei subvenții care completează fondurile publice alocate de
statul membru beneficiar și este destinat să finanțeze măsuri esențiale de urgență și de redresare
care vizează pagube ce nu sunt, în principiu, asigurabile. Măsurile urgente eligibile pentru
finanțare sunt următoarele:
 repunerea imediată în funcțiune a infrastructurilor și instalațiilor din domeniul energiei, al
apei potabile, al apelor reziduale, al telecomunicațiilor, al transporturilor, al sănătății și al
învățământului;
 punerea în aplicare a unor măsuri provizorii de cazare și finanțarea serviciilor de salvare
destinate nevoilor populației afectate;
 consolidarea imediată a infrastructurilor de prevenire și protecția patrimoniului cultural;
 curățarea zonelor afectate de catastrofă, inclusiv a zonelor naturale;
 acordarea de asistență rapidă, inclusiv medicală, populației afectate de o urgență de
sănătate publică de importanță majoră și protecția populației împotriva riscului de a fi
afectată.
5.6. Depunerea cererii
Statul afectat de catastrofă trebuie să prezinte Comisiei o cerere de intervenție a fondului în cel
mult 12 săptămâni de la producerea primelor pagube ale catastrofei. Cererea prezintă o estimare a
cuantumului total al pagubelor directe provocate de catastrofa naturală și a impactului său asupra
populației, a economiei și a mediului, precum și a costului măsurilor necesare și indică toate
celelalte surse de finanțare, fiind însoțită de o scurtă descriere a punerii în aplicare a legislației UE
privind prevenirea și gestionarea riscurilor de catastrofe legată de natura catastrofei naturale.
5.7. Punerea în aplicare
Procedura de atribuire a subvenției, care este urmată de o procedură bugetară (prin care
Parlamentul și Consiliul își dau aprobarea), poate dura mai multe luni. După ce sunt puse la
dispoziție fondurile, Comisia încheie un acord cu statul beneficiar, după care acordă subvenția.
Reforma din 2014 a introdus pentru statele membre posibilitatea de a solicita plăți în avans,
acordate de Comisie în funcție de disponibilitatea fondurilor. Reforma din 2020 a majorat
cuantumul maxim al plăților în avans până la 25% din suma totală anticipată, reprezentând
contribuția financiară din partea FSUE, limita fiind stabilită la 100 de milioane EUR.
Statul beneficiar este responsabil pentru utilizarea fondurilor și auditarea acestora (cu toate acestea,
Comisia poate efectua controale la fața locului asupra operațiunilor finanțate din resurse furnizate
de FSUE). Măsurile de urgență pot fi finanțate retroactiv, putând fi finanțate operațiuni desfășurate
începând din prima zi a catastrofei.
Nu este posibilă finanțarea dublă a acțiunilor și este de responsabilitatea statului beneficiar să se
asigure că costurile acoperite de FSUE nu sunt acoperite de alte instrumente de finanțare ale UE
(îndeosebi instrumente ce țin de politica de coeziune, de politica agricolă sau de politica în
domeniul pescuitului).

23
 5.8. Utilizarea subvenției
Subvenția trebuie folosită în termen de 18 luni începând de la data la care a fost plătită. Statul
beneficiar este obligat să ramburseze eventualele sume necheltuite. La șase luni de la expirarea
acestui termen de 18 luni, statul beneficiar prezintă Comisiei un raport de execuție. Documentul
prezintă în detaliu cheltuielile efectuate care sunt eligibile pentru finanțare din FSUE, indicând
orice altă sursă de finanțare primită, inclusiv plățile în temeiul unor asigurări și despăgubirile
obținute de la terți. De asemenea, acest document trebuie să prezinte măsurile preventive luate sau
propuse, menționând inclusiv dacă au fost utilizate fondurile structurale și de investiții europene
în acest scop; documentul menționează experiența dobândită în urma catastrofei sau a situației de
urgență, precum și stadiul punerii în aplicare a legislației relevante a UE privind prevenirea și
gestionarea riscurilor de catastrofe; sunt menționate, de asemenea, orice alte informații relevante
privind măsurile de prevenire și de atenuare luate.
5.9 Raportul anual
Comisia Europeană prezintă un raport anual privind activitățile FSUE. Cel mai recent raport anual
se referă la exercițiile 2017 și 2018 și arată că, în 2017, Comisia a primit 10 noi cereri de contribuții
financiare – mai precis din partea Franței, Greciei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei și
Spaniei. În plus, Italia și-a revizuit și actualizat cererea depusă inițial în 2016 pentru seria de
cutremure majore din anul respectiv. S-a considerat că cele două cereri primite din partea Spaniei
nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate, prin urmare acestea au fost respinse. În 2018, Bulgaria,
Cipru, Italia și România au depus patru cereri de asistență din partea FSUE, numai cererea din
partea Ciprului fiind respinsă.
5.10 Reforma din 2020 a FSUE
Ca răspuns la criza provocată de pandemia de COVID-19, domeniul de aplicare al FSUE a fost
extins în 2020 pentru a acoperi urgențele de sănătate publică de importanță majoră: Regulamentul
de modificare (UE) 2020/461 al Parlamentului European și al Consiliului a intrat în vigoare la 30
martie 2020 și a introdus urgențele de sănătate publică de importanță majoră ca motiv de
mobilizare a Fondului de solidaritate al UE. Plafonul plăților în avans a fost, de asemenea, majorat,
iar cerințele pentru raportul de execuție au fost actualizate.

24
 6. Cooperarea teritorială europeană CTE

Cooperarea teritorială europeană este obiectivul politicii de coeziune care urmărește soluționarea
problemelor transfrontaliere și dezvoltarea în comun a potențialului diverselor teritorii. Acțiunile
de cooperare sunt sprijinite din Fondul european de dezvoltare regională prin intermediul a trei
componente-cheie: cooperarea transfrontalieră, cooperarea transnațională și cooperarea
interregională.
6.1 Temei juridic
Articolul 178 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Regulamentul (UE) nr.
1299/2013 din 17 decembrie 2013.
6.2 Dispoziții generale
Cooperarea teritorială europeană (CTE) este o componentă a politicii de coeziune din 1990. Pentru
perioada de programare 2014-2020, pentru prima dată în istoria politicii de coeziune europene, a
fost adoptat un regulament specific care vizează acțiunile de cooperare teritorială europeană
sprijinite din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). Această practică a continuat în
perioada 2021-2027.
CTE este obiectivul politicii de coeziune care urmărește soluționarea problemelor transfrontaliere
care necesită soluții comune și dezvoltarea în comun a potențialului diverselor teritorii.
Cuantumul alocat CTE pentru exercițiul bugetar 2014-2020 este de 9,4 miliarde EUR. Aceste
resurse sunt împărțite astfel:
 74,05 % pentru cooperarea transfrontalieră. Aceste programe vizează să apropie regiunile
sau autoritățile locale care au frontiere comune (terestre sau maritime) pentru a dezvolta
zonele de frontieră, pentru a-și utiliza potențialul de dezvoltare neexploatat și pentru a
aborda împreună problemele comune existente. Printre problemele comune se numără:
accesul redus la tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC); infrastructură de transport
insuficientă; industrii locale în declin; un mediu de afaceri neadecvat; lipsa rețelelor de
administrații locale și regionale; niveluri reduse de cercetare și inovare și implementare a
TIC; poluarea mediului; prevenirea riscurilor; atitudini negative față de cetățenii țărilor
vecine etc.;
 20,36 % pentru cooperarea transnațională. Aceste programe vizează teritorii transnaționale
și au drept obiectiv consolidarea cooperării pe baza acțiunilor de promovare a dezvoltării
teritoriale integrate la nivelul entităților naționale, regionale și locale în zone geografice
europene vaste. De asemenea, programele vizează cooperarea transfrontalieră maritimă, în
cazul în care nu este deja acoperită de programele de cooperare transfrontaliere;
 5,59 % pentru cooperarea interregională. Scopul acestor programe este să crească
eficacitatea politicii de coeziune pe baza acțiunilor care promovează schimburi de
experiență între regiuni cu privire la aspecte precum elaborarea și implementarea
programelor, dezvoltarea urbană durabilă și analizarea tendințelor de dezvoltare pe
teritoriul Uniunii. Schimburile de experiență pot include promovarea cooperării reciproc

25
 avantajoase între grupuri inovatoare care desfășoară activități de cercetare intense și
schimburile între cercetători și institutele de cercetare.
6.3 Acoperire geografică
În principiu, toate frontierele interne și externe terestre ale UE, precum și frontierele maritime
(regiuni separate de maximum 150 km sau, în cazul regiunilor ultraperiferice, și de peste 150 km),
pot fi sprijinite prin intermediul componentei de cooperare transfrontalieră. Zonele acoperite de
cooperarea transnațională trebuie stabilite de Comisia Europeană, ținând seama de strategiile
macroregionale și maritime, cu posibilitatea ca statele membre să adauge teritorii limitrofe.
Cooperarea interregională vizează întregul teritoriu al Uniunii Europene. Regiunile ultraperiferice
pot beneficia de pe urma acțiunilor cooperării transfrontaliere și transnaționale în cadrul unui
singur program de cooperare.
Și țările terțe pot participa la programe de cooperare. În astfel de cazuri, Instrumentul european de
vecinătate (IEV) și Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA II) pot fi utilizate, de
asemenea, pentru a finanța acțiuni de cooperare.
6.4 Concentrare tematică
Pentru a asigura impactul maxim posibil al politicii de coeziune și pentru a contribui la realizarea
Strategiei Europa 2020, sprijinul din FEDR pentru programele CTE trebuie concentrat asupra unui
număr limitat de obiective tematice[1], care sunt legate direct de prioritățile strategiei în cauză. În
cadrul fiecărui obiectiv tematic, Regulamentul privind FEDR[2] stabilește o serie de priorități de
investiții în cadrul obiectivelor tematice. Acestea sunt completate de priorități suplimentare
adaptate la nevoile specifice ale acțiunilor CTE.
În perioada de programare 2014-2020 programele transfrontaliere și transnaționale trebuie să se
concentreze asupra a maximum patru obiective tematice, în timp ce, în cazul cooperării
interregionale, nu există astfel de limitări. Printre domeniile prioritare specifice programelor CTE
se numără:
Cooperarea transfrontalieră: promovarea de locuri de muncă durabile și de calitate și sprijinirea
mobilității profesionale prin integrarea piețelor de muncă transfrontaliere, promovarea incluziunii
sociale și integrarea comunităților la nivel transfrontalier, dezvoltarea și implementarea unor
programe comune ce vizează educația, formarea profesională și formarea etc.
Cooperarea transnațională: consolidarea capacităților instituționale ale autorităților publice și ale
părților interesate și a eficienței administrației publice prin dezvoltarea de strategii macroregionale
și maritime și coordonarea acestora;
Cooperarea interregională: consolidarea capacităților instituționale ale autorităților publice și ale
părților interesate și a eficienței administrației publice prin diseminarea bunelor practici și a
cunoștințelor de specialitate și promovarea schimburilor de experiență.
6.5 Dispoziții specifice programelor de cooperare
Având în vedere faptul că mai multe state membre s-au implicat în elaborarea și implementarea
programelor de cooperare, dispozițiile de reglementare care vizează CTE abordează o serie de
aspecte specifice, cum ar fi alocarea pasivelor în cazul corecțiilor financiare, procedurile în vederea
26
înființării unui secretariat comun de către autoritatea de management, proceduri speciale pentru
implicarea țărilor și teritoriilor terțe, cerințe privind rapoarte de implementare etc.
Statele membre care participă la un program de cooperare trebuie să desemneze o autoritate de
management unică, o autoritate de certificare unică și o autoritate de audit unică. De asemenea,
autoritatea de management și autoritatea de audit trebuie să aibă sediul în același stat membru.
Dispoziția potrivit căreia fiecare stat membru trebuie să adopte norme naționale privind
eligibilitatea cheltuielilor (care reglementează alte programe finanțate din FEDR) nu este adecvată
în cazul CTE. Ca urmare, a fost necesară stabilirea unei ierarhii clare a normelor privind
eligibilitatea cheltuielilor la nivel european.
Implicarea mai multor țări are drept rezultat costuri administrative mai ridicate. În consecință,
plafonul pentru cheltuielile destinate asistenței tehnice a fost stabilit la un nivel mai ridicat decât
în cazul altor tipuri de programe.
6.6 Cooperarea teritorială europeană în perioada 2021-2027
În 2021 UE a intrat într-o nouă perioadă de programare multianuală. Normele pentru CTE în
perioada 2021-2027 au fost stabilite într-un regulament privind dispoziții specifice pentru
obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg). În perioada 2021-2027, CTE va avea patru
elemente (componente):
 cooperarea transfrontalieră (Interreg A);
 cooperarea transnațională (Interreg B);
 cooperarea interregională (Interreg C);
 cooperarea regiunilor ultraperiferice (Interreg D);
De asemenea, propunerea de regulament stabilește două obiective specifice Interreg:
O mai bună gestionare a cooperării;
îmbunătățirea siguranței și securității în Europa.
În perioada de programare 2021-2027, aproximativ 8 miliarde EUR (la prețurile din 2018) vor fi
alocate CTE. Aceste resurse vor fi alocate după cum urmează:
72,2 % (respectiv, un total de 5 812 790 000 EUR) pentru cooperarea transfrontalieră terestră și
maritimă;
 18,2 % (și anume, un total de 1 466 000 000 EUR) pentru cooperarea transnațională;
 6,1 % (și anume, un total de 490 000 000 EUR) pentru cooperarea interregională;
 3,5 % (respectiv, un total de 281 210 000 EUR) pentru cooperarea regiunilor
ultraperiferice.

27
 7. Fondul pentru o tranziție justă (FTJ)

Fondul pentru o tranziție justă este un nou instrument financiar în cadrul politicii de coeziune, care
are scopul de a oferi sprijin teritoriilor care se confruntă cu provocări socioeconomice majore în
urma tranziției către neutralitatea climatică. Acest fond va facilita punerea în aplicare a Pactului
verde european, care are drept obiectiv ca Europa să devină neutră din punct de vedere climatic
până în 2050.
7.1 Temei juridic
Articolul 175 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului
pentru o tranziție justă (COM(2020)0022)
7.2 Context
Fondul pentru o tranziție justă este unul dintre instrumentele-cheie de care dispune Uniunea
Europeană pentru a sprijini regiunile în tranziția către neutralitatea climatică până în 2050.
În decembrie 2019, Comisia Europeană a adoptat o comunicare privind Pactul verde european,
care stabilește o foaie de parcurs pentru o nouă politică de creștere a UE. Ca parte a Pactului verde
european și cu scopul de a atinge obiectivul de neutralitate climatică într-o manieră eficace și
echitabilă, Comisia Europeană a propus crearea unui mecanism de tranziție justă, care să includă
un fond pentru o tranziție justă. Mecanismul pentru o tranziție justă urma să se concentreze asupra
regiunilor și sectoarelor celor mai afectate de tranziție din cauza dependenței lor de combustibilii
fosili, inclusiv cărbunele, turba și șisturile bituminoase, și asupra proceselor industriale cu emisii
foarte ridicate de gaze cu efect de seră.
Mecanismul se bazează pe trei piloni:
 Fondul pentru o tranziție justă,
 schemă specifică în cadrul programului InvestEU;
 facilitate de împrumut pentru sectorul public pusă la dispoziție de Banca Europeană de
Investiții în vederea mobilizării unor investiții suplimentare în regiunile vizate.
Fondul pentru o tranziție justă oferă, în principal, granturi. Schema specifică pentru tranziție din
cadrul InvestEU atrage investiții private. Activitățile Băncii Europene de Investiții ar trebui să
mobilizeze finanțare publică.
Sprijinul acordat prin Fondul pentru o tranziție justă se concentrează asupra diversificării
economice a teritoriilor celor mai afectate de tranziția climatică și asupra recalificării și a
incluziunii active a lucrătorilor și a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă din aceste
teritorii. Criteriile de eligibilitate pentru investițiile în cadrul celorlalți doi piloni ai Mecanismului
pentru o tranziție justă sunt mai ample, pentru a sprijini și activități legate de tranziția energetică.

28
 7.3 Obiective
Fondul pentru o tranziție justă este un instrument esențial pentru sprijinirea teritoriilor celor mai
afectate de tranziția către neutralitatea climatică și evitarea unei adânciri a disparităților regionale.
Principalele obiective al acestuia sunt de a atenua impactul tranziției prin finanțarea diversificării
și modernizării economiei locale și prin reducerea consecințelor negative asupra ocupării forței de
muncă. În vederea realizării acestui obiectiv, Fondul pentru o tranziție justă sprijină investițiile în
domenii precum conectivitatea digitală, tehnologiile de energie curată, reducerea emisiilor,
regenerarea siturilor industriale, recalificarea lucrătorilor și asistența tehnică.
Fondul pentru o tranziție justă este implementat în temeiul normelor de gestiune partajată, care
presupune o cooperare strânsă cu autoritățile naționale, regionale și locale. Pentru a avea acces la
sprijinul acordat prin Fondul pentru o tranziție justă, statele membre trebuie să prezinte planuri
teritoriale de tranziție justă. Aceste planuri prezintă domeniile specifice de intervenție, pe baza
impactului economic și social al tranziției. Aceste planuri trebuie să țină seama în special de
pierderile de locuri de muncă preconizate și de transformarea proceselor de producție ale
instalațiilor industriale cu cele mai mari emisii de gaze cu efect de seră.
7.4 Bugetul și normele financiare
Fondul pentru o tranziție justă oferă sprijin tuturor statelor membre. Criteriile de alocare au la bază
emisiile industriale în regiunile cu o intensitate ridicată a carbonului, ocuparea forței de muncă în
sectorul industrial și în extracția cărbunelui și a lignitului, producția de turbă și de șisturi
bituminoase, precum și nivelul de dezvoltare economică. Statele membre care încă nu și-au asumat
angajamentul de a pune în aplicare obiectivul de atingere a neutralității climatice până în 2050 vor
primi doar 50 % din alocarea prevăzută. Nivelul de cofinanțare UE a proiectelor este stabilit în
funcție de categoria regiunii în care se vor desfășura proiectele. Pentru regiunile mai puțin
dezvoltate, el este stabilit la maximum 85 %, pentru regiunile de tranziție la 70 % și pentru
regiunile mai dezvoltate la 50 %.
Fondul pentru o tranziție justă dispune de un buget total de 17,5 miliarde EUR pentru perioada
2021-2027. 7,5 miliarde EUR vor fi finanțate în temeiul cadrului financiar multianual și o sumă
suplimentară de 10 miliarde EUR va fi finanțată în cadrul NextGenerationEU.
Statele membre pot completa alocarea din Fondul pentru o tranziție justă cu resursele alocate în
cadrul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului social european Plus.
Prin documentele-cadru agreate cu UE pentru perioada de programare 2021 – 2027 au fost stabilite
priorități clare în ceea ce privește investițiile finanțate din fondurile europene (detaliate mai sus),
din care putem enumera:
 Dezvoltarea IMM-urilor și creșterea competitivității mediului de afaceri;
 Investiții în agricultură și dezvoltare rurală;
 Investiții în acvacultură, în creșterea productivității IMM-urilor care își desfășoară
activitatea în acest domeniu, în infrastructura specifică;

29
 Investiţii în infrastructură (transporturi, rețele de apă potabilă și canalizare, managementul
deșeurilor, sănătate, educație, turism, patrimoniu cultural, eficienţă energetică şi energie
regenerabilă);
 Investiții în cercetare, dezvoltare şi inovare în domenii prioritare pentru România, precum
şi din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor;
 Investiții în capitalul uman, prin activităţi de formare sau reconversie profesională, servicii
sociale, înființarea de locuri de muncă, promovarea incluziunii sociale și combaterea
sărăciei și a discriminării;
 Cooperarea teritorială între regiunile UE în domeniul cercetării, mediului, transporturilor,
educației, energiei, sănătății, securității și formării;
 Consolidarea și dezvoltarea administrației publice centrale și locale prin realizarea de
investiții specifice;
 Consolidarea capacității administrative a beneficiarilor în vederea pregătirii și
implementării proiectelor finanțate din FESI.

30
 8. Next Generation EU
Prin NextGenerationEU, se va investi în tehnologii ecologice, în vehicule și mijloace de transport
public mai verzi și vom face clădirile și spațiile noastre publice mai eficiente din punct de vedere
energetic.
Cea mai mare parte a măsurilor de redresare propuse vor fi implementate cu ajutorul noului
instrument temporar de redresare „Next Generation EU”, cu o capacitate financiară de 750 de
miliarde de euro.
8.1 Piloni
Acesta are la bază trei piloni:

 instrumente de sprijinire a eforturilor depuse de statele membre pentru a se redresa, pentru

a remedia consecințele crizei și pentru a ieși mai puternice din această încercare;
 măsuri de stimulare a investițiilor private și de sprijinire a întreprinderilor aflate în
dificultate;
 consolidarea principalelor programe ale UE pentru a valorifica învățămintele desprinse din
criză, pentru a spori soliditatea și reziliența pieței unice și pentru a accelera dubla tranziție
verde și digitală.

Sumele alocate fiecărui pilon sunt exprimate în miliarde de euro, iar repartizarea este realizată astfel:
Pilonul 1: Sprijinirea statelor membre în vederea redresării

Next Generation EU/ Suma TOTALĂ (inclusiv posibila

finanțare de la bugetul UE)

Mecanismul de redresare și 560 / 560

reziliență

din care Granturi 310 / 310

din care Împrumuturi 250 / 250

REACT-EU 50 / 55

Dezvoltare rurală 15 / 90

Fondul pentru o tranziție 30 / 40

justă

31
Total Granturi: 405
Împrumuturi: 250

Pilonul 2: Relansarea economiei și sprijinirea investițiilor private

Next Generation EU / Suma TOTALĂ (inclusiv

posibila finanțare de la bugetul UE)

Instrumentul de sprijin pentru 26 / 31

solvabilitate

InvestEU 15,3 / 16,6

Mecanismul de investiții strategice 15 / 15

Total (în funcție de nevoi) 56,3

provizionare pentru garanții

Pilonul 3: Lecții invățate în urma crizei

Next Generation EU / Suma TOTALĂ

(inclusiv posibila finanțare de la bugetul UE)

Programul în domeniul sănătății 7,7 / 9,4

rescEU 2 / 3,1

Orizont Europa 13,5 / 94,4

Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru 10,5 / 86

dezvoltare și cooperare internațională

Ajutor umanitar 5 / 14,8

32
 Total pilonul 3 (în funcție de nevoi) 38,7 din care 10,5 provizionare pentru garanții
Granturi

Granturi 500, din care 66,8 provizionare pentru garanții

Împrumuturi 250

TOTAL NextGeneration EU 750

Instrumentul „Next Generation EU” va fi compus din granturi, inclusiv provizioane pentru garanții, și
împrumuturi. Tabelele de mai jos descriu componenta de grant pe țară pentru Mecanismul de redresare și
reziliență precum și pentru Fondul pentru o tranziție justă, așa cum sunt finanțate în cadrul instrumentului „Next
Generation EU”.
Conform propunerii Comisiei Europene, România va beneficia de aproximativ 33 miliarde de euro. Mai multe
detalii despre Next Generation EU aici.

8.2 Alocările naționale

Mecanismul de redresare și reziliență Fondul pentru o tranziție justă
(toate sumele sunt exprimate în milioane (toate sumele sunt exprimate în
de euro, la prețurile din 2018) milioane de euro, la prețurile din 2018)
Belgia 4,821 285
Bulgaria 6,131 2,020
Cehia 4,678 2,56
Danemarca 1,723 139
Germania 21,545 3,864
Estonia 1,004 552
Irlanda 1,209 132
Grecia 17,874 1,294
Spania 61,618 1,355
Franța 32,167 1,606
Croația 6,125 290
Italia 63,380 1,606
Cipru 1,082 158
Letonia 2,170 299

33
Lituania 2,766 426
Luxemburg 101 14
Ungaria 6,136 407
Malta 226 36
Țările de 5,197 972
Jos
Austria 2,950 212
Polonia 26,808 6
Portugalia 12,905 349
România 13,505 3,337
Slovenia 1,693 403
Slovacia 6,14 716
Finlanda 2,196 726
Suedia 3,849 243
TOTAL 310 30
Sursa: Comisia Europeană

34
 9. INTERREG Europe

Programul INTERREG EUROPE urmărește îmbunătățirea punerii în aplicare a politicilor și

programelor de dezvoltare regională, în principal a celor care urmăresc investițiile pentru creștere
economică și a locurilor de muncă și, după caz, a celor de cooperare teritorială europeană, prin
promovarea schimbului de experiență și a învățării de noi politici de către actorii de interes
regional.
9.1 Ce finanțează Interreg
Programul are un buget de 359 de milioane de euro, finanțat din Fondul European de Dezvoltare
Regională (FEDR), pentru perioada 2014-2020, din care:
322.4 milioane de euro pentru proiecte de cooperare interregională implementate de partenerii din
UE. Partenerii din Norvegia și Elveția vor fi co-finanțați din fonduri naționale de țările respective,
15.3 milioane de euro pentru platforme de învățare de politici publice,
21,3 milioane de euro pentru asistența tehnică a programului - configurare, implementare,
monitorizare etc.
9. 1.1 Co-finanțarea proiectelor
85% din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) pentru instituțiile publice și
organismele de drept public din cele 28 de state membre ale UE,75% pentru organismele private
non-profit din cele 28 de state membre UE,
50% finanțare norvegiană pentru organismele publice de drept public și organismele private non-
profit din Norvegia,
finanțare elvețiană: partenerii din Elveția sunt invitați să contacteze punctul național elvețian de
contact Interreg pentru informații privind oportunitățile de finanțare din Elveția.
Beneficiarii eligibili sunt:
 autorități publice - naționale, regionale sau locale,
 organisme de drept public,
 organisme private non-profit: agenții, institute de cercetare, organizații specializate în
politici publice etc.
9.2 Rezultatele Interreg Europe 2014-2020
Programul este activ în 30 de țări: cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, Elveția și
Norvegia.
Autoritatea de Management a programului este Franța, prin Regiunea Nord-Pas de Calais, iar
Secretariatul Tehnic Comun are sediul în Lille. Autoritatea Națională, din partea României, este
Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice, prin Direcția Programe de Cooperare
Teritorială Europeană.

35
 10. Nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică
(NUTS)
Uniunea Europeană a instituit un nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică, denumit
NUTS, pentru a facilita colectarea, dezvoltarea și publicarea unor statistici regionale armonizate
în UE. Acest sistem ierarhic este folosit și pentru realizarea de analize socioeconomice în cadrul
regiunilor, ca și pentru încadrarea intervențiilor în contextul politicii de coeziune a UE.

10.1 Temei juridic

Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003,
care a fost modificat în mai multe rânduri (în 2005, 2008, 2013 și 2017), în special la aderarea
unor noi state membre la UE. Cea mai recentă modificare, care a avut loc în 2017, a adus schimbări
mai profunde prin: (1) stabilirea unei recunoașteri juridice a tipologiilor teritoriilor în scopul
statisticilor europene; (2) stabilirea definițiilor de bază și a criteriilor statistice pentru diversele
tipologii ale teritoriilor; (3) asigurarea aplicării și folosirii transparente și armonizate a tipologiilor
teritoriilor la nivelul UE și în statele membre; și (4) clarificarea delegării de competențe către
Comisie.

Anexele au fost și ele adaptate de mai multe ori prin regulamente ale Comisiei; ultima actualizare
a fost adoptată în august 2019 și, ca de obicei, abordează schimbările din diviziunile administrative
teritoriale ale mai multor state membre. Aceasta a fost aplicabilă în ceea ce privește transmiterea
de date către Comisie (Eurostat) de la 1 ianuarie 2021.

10.2 Obiective
Statisticile regionale reprezintă piatra de temelie a sistemului statistic european și stau la baza
definiției indicatorilor regionali. Natura lor a fost stabilită la începutul anilor ’70, pe baza
negocierilor dintre organismele naționale de statistică ale statelor membre și Eurostat, biroul
statistic al Uniunii Europene.

Utilizatorii statisticilor au exprimat o nevoie tot mai mare de armonizare la nivelul Uniunii pentru
a putea dispune de date comparabile pentru ansamblul UE. Pentru a facilita colectarea,
transmiterea și publicarea unor statistici regionale armonizate, UE a creat nomenclatorul NUTS.

Cadrul juridic unic creat de Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 garantează stabilitatea în timp a
statisticilor regionale.

10.3 Structură
Nomenclatorul NUTS realizează o împărțire a teritoriului economic al statelor membre, care
cuprinde și teritoriul extraregional al acestora. Acesta este alcătuit din părțile teritoriului economic
care nu pot fi considerate ca făcând parte dintr-o anumită regiune: spațiul aerian, apele teritoriale
și platoul continental, enclavele teritoriale (ambasade, consulate și baze militare), precum și
zăcămintele situate în apele internaționale și exploatate de unități din teritoriul respectiv.

Pentru ca statisticile regionale să fie comparabile, zonele geografice trebuie să aibă o dimensiune
comparabilă din punctul de vedere al populației. De asemenea, este necesar să se precizeze și
situația politică, administrativă și instituțională a acestora. Dacă este cazul, unitățile

36
neadministrative trebuie să reflecte, de asemenea, condițiile economice, sociale, istorice, culturale,
geografice sau de mediu.

Clasificarea NUTS este ierarhică în măsura în care ea subdivizează fiecare stat membru în trei
niveluri: NUTS 1, NUTS 2 și NUTS 3. Al doilea și al treilea nivel sunt subdiviziuni ale primului
și respectiv ale celui de al doilea nivel. Un stat membru poate hotărî să extindă nivelurile ierarhice
de detaliere, subdivizând nivelul NUTS 3.

10.4 Funcționare
A. Definiție
Definiția unităților teritoriale se bazează pe unitățile administrative existente în statele membre. O
unitate administrativă desemnează o zonă geografică pentru care o autoritate administrativă este
abilitată să ia decizii administrative sau strategice, în conformitate cu cadrul juridic și instituțional
al statului membru în cauză.

Unele dintre unitățile administrative existente folosite în scopul nomenclatorului ierarhic NUTS
sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1059/2003, cum ar fi:

1. NUTS 1: „Gewesten/Régions” în Belgia, „Länder” în Germania, „Continente”, „Região

dos Açores” și „Região da Madeira” în Portugalia.
2. NUTS 2: „Provincies/Provinces” în Belgia, „Comunidades y ciudades autónomas” în
Spania, „Régions” în Franța, „Länder” în Austria.
3. NUTS 3: „Amtskommuner” în Danemarca, „départements” în Franța, „län” în Suedia,
„megyék” în Ungaria, „kraje” în Republica Cehă, „oblasti” în Bulgaria.

Un sistem de unități administrative locale (UAL) completează nomenclatorul NUTS. UAL sunt
elementele constitutive ale NUTS și cuprind municipalitățile și comunele Uniunii Europene: în
fiecare stat membru, UAL împart nivelul NUTS 3 într-unul sau în două niveluri suplimentare de
unități teritoriale. În plus, așa-numitele grile statistice completează clasificarea NUTS și sunt
utilizate pentru a calcula tipologiile teritoriilor pe baza populației. Comisia (Eurostat) trebuie să
întrețină și să publice în secțiunea dedicată a site-ului său tipologiile Uniunii compuse din unități
teritoriale la nivelul NUTS și UAL și la nivelul celulelor de grilă.

B. Praguri
Nivelul NUTS căruia îi aparține o unitate administrativă este determinat pe baza unor praguri
demografice:

Nivel Minim Maxim

NUTS 1 3 milioane 7 milioane
NUTS 2 800 000 3 milioane
NUTS 3 150 000 800 000
În cazul în care nu există o unitate administrativă suficient de mare într-un stat membru, nivelul
este constituit asociind un număr adecvat de unități administrative mai mici și învecinate. Unitățile
astfel asociate sunt denumite „unități neadministrative”.

37
 C. Modificări
Modificările aduse nomenclatorului NUTS pot fi adoptate în a doua jumătate al anului
calendaristic, la intervale de cel puțin trei ani. Cu toate acestea, în cazul în care survine o
reorganizare substanțială a structurii administrative relevante a unui stat membru, modificările pot
fi adoptate la intervale mai scurte. Statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la orice
modificare apărută în legătură cu unitățile administrative sau la alte modificări care ar putea avea
vreun efect asupra clasificării NUTS (de exemplu, în cazul schimbării elementelor constitutive ar
putea afecta limitele nivelului NUTS 3).

Modificările aduse unităților administrative mici vor modifica nomenclatorul NUTS dacă
presupun un transfer demografic de peste 1 % în cazul unităților teritoriale NUTS 3 în cauză.

În ceea ce privește unitățile neadministrative ale unui stat membru, poate fi adusă o modificare a
nomenclatorului NUTS dacă aceasta reduce abaterea standard cu privire la importanța demografică
pentru ansamblul unităților teritoriale ale UE.

38
 11. Regiunile ultraperiferice (RUP)
Uniunea Europeană sprijină dezvoltarea regiunilor sale celor mai îndepărtate, cunoscute sub
denumirea de „regiuni ultraperiferice”: Guadelupa, Guyana Franceză, Réunion, Martinica,
Mayotte și Saint-Martin (Franța), Azore și Madeira (Portugalia) și Insulele Canare (Spania). Acest
sprijin are drept obiectiv compensarea constrângerilor legate de poziția geografică îndepărtată a
acestor regiuni.

11.1 Temei juridic

Articolele 349 și 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

11.2 Context
O parte din teritoriul unora dintre statele membre se află în zone ale globului care sunt îndepărtate
de Europa. Aceste regiuni, cunoscute sub denumirea de regiuni ultraperiferice (RUP), se confruntă
cu o serie de dificultăți legate de caracteristicile lor geografice, în special: îndepărtarea,
insularitatea, dimensiunile reduse, topografia dificilă și climatul. Ele sunt dependente din punct de
vedere economic de un număr mic de produse (adesea produse agricole sau resurse naturale).
Aceste caracteristici reprezintă constrângeri pentru viitorul lor potențial de dezvoltare.

În prezent, există nouă regiuni ultraperiferice:

 cinci departamente franceze de peste mări – Martinica, Mayotte, Guadelupa, Guyana

Franceză și Réunion;
 o comunitate franceză de peste mări – Saint-Martin;
 două regiuni autonome portugheze – Madeira și Azore;
 o comunitate autonomă spaniolă – Insulele Canare.

Ar trebui subliniat că regiunile ultraperiferice nu sunt totuna cu țările și teritoriile de peste mări
(TTPM) ale UE. Există 13 TTPM care au legături constituționale cu Danemarca, Franța și Țările
de Jos. TTPM nu aparțin pieței unice și trebuie să respecte obligațiile impuse țărilor terțe în ceea
ce privește comerțul, în special regulile de origine, standardele de sănătate și de sănătate a plantelor
și măsurile de salvgardare. În temeiul articolului 355 din TFUE, la inițiativa statului membru
interesat, Consiliul European are dreptul de a modifica statutul unei anumite țări sau al unui anumit
teritoriu de peste mări francez(e), danez(e) sau olandez(e) (mai exact, RUP sau TTPM), fără a fi
necesară modificarea TFUE. De exemplu, până la sfârșitul anului 2011, Saint Barthélemy a fost o
regiune ultraperiferică a UE, dar în 2012 a devenit TTPM. Viceversa, în 2014, Mayotte, care avea
statutul de TTPM, a devenit RUP prin Decizia Consiliului Uniunii Europene.

Tabel: date referitoare la regiunile ultraperiferice

Distanța față de Suprafață (km2) Populație PIB pe cap de

capitala națională locuitor exprimat
(km) ca procent din
media UE
(UE=100) (*)
UE-27 - 4 225 127 447 319 916 100

39
Franța - 638 475 67 320 216 106
Portugalia - 92 227 10 374 822 79
Spania - 505 983 47 332 614 91
Azore 1 548 2 322 242 796 90
Insulele 1 850 (media pentru 7 447 2 236 992 73
Canare toate insulele)
Guadelupa 7 578 1 685 412 682 68
Guyana 7 841 83 751 288 086 48
Franceză
Madeira 1 041 802 254 254 76
Martinica 7 641 1 108 359 821 70
Réunion 9 921 2 504 856 858 67
Saint-Martin 6 700 86 (53 pentru 35 334 -
(* *) partea franceză)
Mayotte 8 444 367 278 926 32
(*) Date pentru 2019, sursa: Eurostat
(**) Date pentru 2017, surse: Institut national de la statistique et des études économiques,
Franța (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) și „Ministère des Outre-
Mer” (ministerul țărilor și teritoriilor franceze de peste mări); nu există date recente
privind PIB-ul.
Sursa: Eurostat 2020

11.3 Obiective
Deși le separă o distanță mare de continentul european, regiunile ultraperiferice fac parte integrantă
din Uniunea Europeană, iar acquis-ul UE este pe deplin aplicabil pe teritoriul lor. Totuși, din cauza
poziției lor geografice speciale și a dificultăților pe care le implică acest lucru, politicile UE au
trebuit să se adapteze la situația lor specială.

Măsurile relevante privesc, în special, domenii precum politica vamală și cea comercială, politica
fiscală, zonele libere, politica agricolă și cea din domeniul pescuitului și condițiile de furnizare a
materiilor prime și a bunurilor de primă necesitate. De asemenea, normele privind ajutorul de stat
și condițiile de acces la fondurile structurale și la programele orizontale ale Uniunii pot fi adaptate
la nevoile acestor regiuni [de exemplu, alocările speciale din Fondul european de dezvoltare
regională (FEDR) destinate RUP].

Pe lângă alocările speciale din FEDR, RUP beneficiază, în domeniul agriculturii, și de programele
POSEI (Programe de opțiuni specifice depărtării și insularității), finanțate din Fondul european de
garantare agricolă (FEGA). Aceste programe se axează pe două principale tipuri de măsuri:

 modalități de aprovizionare specifice, care vizează diminuarea costurilor suplimentare legate

de aprovizionarea cu produse de bază pentru consumul uman, pentru prelucrare sau pentru
utilizare ca factori de producție agricolă;
 măsuri de sprijinire a producției agricole locale.

40
Pentru perioada de programare 2014-2020, UE alocă regiunilor ultraperiferice circa 13 miliarde
EUR din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) după cum urmează:

Tabel: Fonduri alocate RUP din fondurile ESI 2014-2020

Fonduri alocate RUP din fondurile ESI (miliarde

EUR)
FEDR
[inclusiv alocările speciale destinate RUP și Cooperarea teritorială europeană 5
(Interreg)]
Fondul social european (FSE) 1,9
[inclusiv inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” (YEI)]
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) 1,5
Programele POSEI
(finanțate din FEGA) 4,6
Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) 0,3
Total 13,3
Sursa: Comisia Europeană, Al patrulea forum al regiunilor ultraperiferice, 30-31 martie 2017

Uniunea Europeană va continua să sprijine regiunile ultraperiferice. În perioada 2021-2027,

va aloca regiunilor ultraperiferice finanțări suplimentare în valoare de 1 928 de milioane EUR în
cadrul FEDR. Cooperarea teritorială europeană va avea și un nou obiectiv (componentă) denumit
„cooperarea regiunilor ultraperiferice” (Interreg D). El va înlesni integrarea RUP-urilor și
dezvoltarea lor armonioasă în regiunea lor. Bugetul pentru această componentă este de
281 de milioane EUR. În plus, atunci când rata obișnuită de cofinanțare pentru programele Interreg
este de 80 %, rata de cofinanțare pentru regiunile ultraperiferice se stabilește la maximum 85 %.

11.4 Strategia UE pentru regiunile ultraperiferice

În octombrie 2017, Comisia a publicat o comunicare intitulată „Un parteneriat strategic consolidat
și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE” [COM(2017)0623]. Această strategie propune o
nouă abordare pentru a răspunde mai bine nevoilor specifice ale fiecăreia dintre cele nouă regiuni
ultraperiferice ale UE. Strategia le va ajuta să creeze noi oportunități pentru locuitorii lor, să
stimuleze competitivitatea și inovarea în sectoare precum agricultura, pescuitul sau turismul și va
îmbunătăți cooperarea cu țările învecinate.

Strategia se axează pe patru piloni:

 un nou model de guvernanță întemeiat pe un parteneriat puternic;

 valorificarea atuurilor RUP;
 favorizarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă; precum și
 intensificarea cooperării.

41
 12. Investițiile Teritoriale Integrate

Investițiile Teritoriale Integrate (ITI) reprezintă un instrument financiar nou pentru perioada de
programare 2014-2020, introdus de către Comisia Europeană (CE) pentru a stimula dezvoltarea
teritorială integrată.
12.1 Cine poate beneficia de finațare europeană
În ceea ce privește fondurile alocate politicii de coeziune, cei care solicită finanțare pot fi entităţi
cu personalitate juridică (persoane juridice) înregistrate în România: societăți comerciale
(întreprinderi mici și mijlocii, întreprinderi mari, microîntreprinderi), ONG-urile, companii
naționale, autorități publice locale și asociații ale acestora, instituții de învățământ, institute de
cercetare, instituții publice.
Fondurile europene alocate pentru agricultură pot fi obținute de către fermierii care își fiscalizează
activitatea prin diferite entități juridice, precum PFA-uri, cooperative (cooperative agricole și
societăți cooperative agricole), grupuri de producători, constituite în baza legislației naționale în
vigoare care deservesc interesele membrilor.
Pentru partea de infrastructură locală (inclusiv irigații) beneficiarii pot fi organizații/ federații ale
utilizatorilor de apă, constituite din proprietari/utilizatori de terenuri agricole. Pentru finanțarea de
afaceri non-agricole în mediul rural (pentru diversificarea surselor de venit), pot contracta fonduri
europene fermierii sau membrii unei gospodarii agricole din mediul rural (care își diversifică
activitatea prin înființarea unei activități non-agricole pentru prima dată), micro-întreprinderi și
întreprinderile mici din spațiul rural (care își propun activități non-agricole, pe care nu le-au mai
efectuat până la data aplicării sprijinului), micro-întreprinderi și întreprinderi mici noi (înființate
în anul depunerii Cererii de finanțare sau cu o vechime de maxim 3 ani fiscali, care nu au desfășurat
activități până în momentul depunerii proiectului - start-up-uri).
În cadrul proiectelor finanțate prin Programului Operațional Ajutorarea Persoanelor
Dezavantajate, beneficiarii finali sunt persoanele defavorizate (de exemplu: familii în sărăcie
severă, familii cu copii care beneficiază de Legea nr. 277/2010 pentru susținerea familiei,
persoane/familii fără adăpost, persoane/familii aflate temporar în situații critice de viață, copiii
înscrişi în învăţământul de stat, primar şi gimnazial, care îndeplinesc criteriile de venit stabilite în
Programul Național de Rechizite Școlare, copii preșcolari înscriși în învățământul de stat, care sunt
eligibili pentru Legea nr. 248/2015, cele mai dezavantajate cupluri mamă-nou-născut, cu risc de
sărăcie și excluziune socială, etc.).
Dacă doriți să beneficiați de finanțare din fonduri europene, o primă condiție este să vă asigurați
că ideea proiectului se încadrează în domeniile de eligibilitate ale fondurilor, respectiv Programul
Operațional / Axa Prioritară / Apelul de proiecte, precum și asupra faptului că entitatea ce va fi
propusă ca beneficiar îndeplinește condițiile de eligibilitate impuse prin Ghidul Solicitantului
aferent.

42
După consultarea Ghidului Solicitantului, este necesar să elaborați cererea de finanțare și să o
depuneți în cadrul apelului deschis din cadrul Programului Operațional în care se încadrează
respectivul proiect, până la data limită.
Obținerea finanțării depinde în cea mai mare măsură de corectitudinea completării cererii de
finanțare, de calitatea proiectului, precum și de respectarea tuturor condițiilor specifice
Programului Operațional din care se solicită finanțare
Etapele de la depunerea cererii de finanțare și până la semnarea contractului/deciziei de finanțare.
Pe scurt, etapele parcurse de la depunerea cererii de finanțare și până la semnarea
contractului/deciziei de finanțare sunt următoarele:
• Evaluarea cererii de finanțare și a anexelor aferente de către ofițerii de evaluare din
cadrul AM/OI;
• Eventuale solicitări de clarificări către solicitanți pentru revizuire/completare cerere
de finanțare;
• Transmiterea răspunsului la solicitarea de clarificări către AM/OI de către
solicitant;
• Notificarea solicitantului cu privire la aprobarea proiectului spre finanțare;
• Elaborarea contractului/deciziei de finanțare la nivelul AM și transmiterea către
solicitant în vederea semnării de către reprezentantul legal;
• Semnarea contractului/deciziei de finanțare de către reprezentantul legal al AM.
12.2 Perioada de programare
Cadrul financiar Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
Politica de coeziune reprezintă principala politică de investiții a Uniunii Europene. La nivel
european se aprobă un pachet legislativ privind politica de coeziune, implicit bugetul destinat
fondurilor europene ce vor fi distribuite între statele membre.
Fondurile europene sunt gestionate în prezent de fiecare stat membru în parte, prin intermediul
unor acorduri de parteneriat elaborate de statul membru și aprobate de Comisia Europeană.
Finanțarea din partea UE trebuie să se concentreze pe domenii în care se poate realiza cea mai
mare valoare adăugată la nivelul UE, iar alocările la nivel de Stat Membru sunt negociate cu
Comisia Europeană.
13.3 Acordul de Parteneriat
Este documentul strategic național, negociat de fiecare stat membru UE cu Comisia Europeană,
care stabileşte obiectivele tematice de dezvoltare şi alocarea indicativă a fondurilor europene în
perioada de programare 2021 – 2027.

43
 12.4 Autoritatea de Management (AM)
Autoritatea de Management este structura responsabilă de gestionarea și implementarea unuia sau
mai multor programe operaționale și răspunde pentru utilizarea eficientă, efectivă și transparentă
a fondurilor. Responsabilitățile Autorității de Management în sistemul de management și control
al fondurilor europene sunt detaliate în cadrul HG nr. 398/ 2015.
În relația cu beneficiarii proiectelor, Autoritatea de Management reprezintă partea contractuală
semnatară a contractului de finanțare ce are ca obiect implementarea unui proiect. Fiecare Program
Operațional are desemnată o autoritate de management.
În general, Autoritatea de Management are următoarele responsabilități: lansează apelurile de
proiecte, evaluează cererile de finanțare, semnează contractele de finanțare și modificările
acestora, aprobă rapoartele de progres și cererile de plată/ rambursare, efectuează plăți către
beneficiari, monitorizează implementarea proiectelor, asigură prevenirea, constatarea și
sancționarea neregulilor."
12.5 Un Program Operațional
Un program operațional este documentul strategic multianual (pe 7 ani) prezentat de un stat
membru și adoptat de Comisia Europeană, care definește o strategie de dezvoltare corespunzătoare
obiectivelor tematice și priorităților de investiții din cadrul Politicii de Coeziune a UE, asumate
prin Acordul de Parteneriat 2021-2027, și care se finanțează din FEDR, FC, FSE și FEPAM.
12.5.1 Programele Operaționale din actuala perioadă
Programul Operațional Asistență Tehnică
Programul Operațional Asistență Tehnică
Programul Operațional Incluziune și Demnitate Socială
Programul Operațional Transport
Programul Operațional Dezvoltare Durabilă
Programul Operațional Educație și Ocupare
Programul Operațional Sănătate
PO Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare
Programul Tranziție Justă

44
 13. Planul Național de Redresare și Reziliență

Uniunea Europeană a decis să înființeze un instrument financiar temporar – #NextGenerationEU,

în valoare de 750 de miliarde euro, separat de bugetul pe termen lung al UE, Cadrul Financiar
Multianual (CFM), pentru perioada 2021 -2027. Scopul principal al acestuia este să ofere sprijin
statelor membre pentru a face față provocărilor generate de Criza Covid19 și consecințele sale
economice.
Planul Național de Redresare și Reziliență al României (PNRR) reprezintă documentul strategic
care fundamentează prioritățile de reformă și domeniile de investiții pentru aplicarea
Mecanismului de redresare și reziliență.
Mecanism de redresare și reziliență (MRR) este pilonul principal al #NextGenerationEU și are
alocat un buget total de 672,5 miliarde euro.

În total, România ar primi 14,248 miliarde sub formă de grant și aproximativ 14,935 miliarde sub
formă de împrumuri pentru un total de 29,2 miliarde euro.
Regula stabilită prin propunerea de Regulament (aflată încă în negociere la nivel european) este
ca 70% din granturi să fie angajate până la finalul anului 2022, termenul limită pentru accesarea
diferenței de 30% din granturi fiind 31 decembrie 2023. În plus, plățile pentru proiectele care vor
fi incluse în programele naționale de redresare și reziliență trebuie făcute până în decembrie 2026.

45
Pentru utilizarea instrumentului de finanțare MRR fiecare stat membru al UE trebuie să elaboreze
propriul Plan de Relansare și Reziliență (PNRR) prin care își stabilește domeniile prioritare de
investiții în scopul ieșirii din criză, relansării economice și creșterii capacității de reziliență.
România se află în această etapă.
Planul de Relansare și Reziliență pe care România îl elaborează acum se constituie într-un
Document Strategic ce stabilește prioritățile investiționale și reformele necesare pentru redresare
și creștere sustenabilă, corelate tranziției verzi și digitale avute în vedere de Comisia Europeană.
PNRR se referă la un pachet coerent de investiții publice și reforme propuse în baza
Recomandărilor Specifice de Țară 2019-2020 . Aceste reforme și proiecte de investiții publice
trebuie puse în aplicare până în 2026.
13.1 Pilonii principali ai PNNR
PNRR are la bază 6 piloni principali:
• Tranziția spre o economie verde;
• Transformarea digitală;
• Creșterea economică inteligentă, sustenabilă și incluzivă;
• Coeziunea socială și teritorială;
• Sănătate și reziliență instituțională;
• Copii, tineri, educație și competențe.

46
Obiectivul general al PNRR este dezvoltarea României prin realizarea unor programe și proiecte
esențiale, care să sprijine reziliența, nivelul de pregătire pentru situații de criză, capacitatea de
adaptare și potențialul de creștere, prin reforme majore și investiții cheie cu fonduri alocate pentru
România în cadrul mecanismului.
13.2 Componente PNNR
Componenta 1 - Managementul apei
Componenta 2 - Păduri și protecția biodiversității
Componenta 3 - Managementul deșeurilor
Componenta 4 - Transport sustenabil
Componenta 5 - Valul renovării
Componenta 6 - Energie
Componenta 7 - Transformare digitală
Componenta 8 - Reforma fiscală și reforma sistemului de pensii
Componenta 9 - Sprijin pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare, inovare
Componenta 10 - Fondul Local
Componenta 11 - Turism și cultură
Componenta 12 - Sănătate
Componenta 13 - Reforme sociale
Componenta 14 - Buna guvernanță
Componenta 15 - Educație

47
14. Dicționar de termeni și concepte

14.1 Axa prioritară

Axa prioritară este o componentă structurală a unui program operațional, care poate la rândul ei
conține una sau mai multe operațiuni/acțiuni, ce urmăresc atingerea unor obiective specifice
aferente programului operațional respectiv."
14.2 Apel de proiecte
Apelul este o linie de finanțare deschisă, în cadrul căreia pot fi depuse proiecte în vederea obținerii
finanțării europene, cu tipuri de beneficiari/beneficiari, alocare și durată clar identificate, și care
corespunde unei priorități de investiții stabilite la nivelul programului operațional. Din punct de
vedere al duratei, apelurile de propuneri de proiecte se clasifică în:
• Apeluri cu termen limită de depunere = invitație publică adresată de către AM unei
categorii clar definite de solicitanți în vederea transmiterii cererilor de finanțare în cadrul
uneia sau mai multor priorități de investiții din cadrul PO, până la un termen limită anunțat.
• Apeluri cu depunere continuă = invitație publică adresată de către AM unei
categorii clar definite de solicitanți în vederea transmiterii cererilor de finanțare în cadrul
uneia sau mai multor priorități de investiții din cadrul PO, prin depunere continuă, până la
epuizarea bugetului alocat.
14.3 Ghidul solicitantului
Prin ghid se înțelege un îndrumar care cuprinde informații generale și/sau specifice pentru
orientare cu privire la un domeniu specific. În ceea ce privește accesarea fondurilor europene au
fost întocmite, la nivel de programe operaționale, ghiduri ale solicitantului. Ghidul solicitantului
reprezintă un îndrumar al potențialilor beneficiari (solicitanți) și furnizează informaţii utile cu
privire la condițiile de eligibilitate a solicitanţilor și a cheltuielilor, modul de planificare a
proiectelor și solicitare a finanţării, evaluarea şi selecţia proiectelor și pașii aferenți contractării
proiectelor aprobate. Ulterior accesării finanțării europene, dar nu numai, pot fi consultate
ghidurile/manualul beneficiarului, elaborate tot la nivel de program operațional. Ghidul/manualul
beneficiarului reprezintă un îndrumar al solicitanților care devin beneficiari, după etapa de
contractare a proiectelor, vizând aspecte concrete privind implementarea tehnică și financiară a
proiectelor finanțate din respectivul program operațional."
14.4 Proiectul
Un proiect economic reprezintă un grup de activităţi, relaţionate pentru îndeplinirea unui scop,
menit să dea naştere unei noi realităţi economice. În accepţiunea Comisiei Europene, proiectul este
o succesiune logică de activităţi coordonate şi controlate, de natură diferită, realizată într-o manieră
organizată metodic şi progresiv, având constrângeri de timp, resurse şi cost, destinat obţinerii de
noi rezultate, necesare pentru îndeplinirea unor obiective clar definite. Proiectul poate fi definit
prin numai patru cuvinte: obiective, resurse, activităţi şi rezultate. Finanțarea unui proiect se poate
face atât din surse proprii, cât şi din surse externe, iar una dintre sursele externe poate fi finanțarea
nerambursabilă din fonduri europene. Proiectele cu finanţare nerambursabilă derulate prin

48
programele Uniunii Europene prezintă anumite caracteristici care le diferenţiază de alte proiecte.
Astfel, la nivelul Uniunii Europene, accesarea fondurilor comunitare se poate face doar pe baza
unui formular standardizat: cererea de finanţare. Etapele unui proiect în metodologia elaborată şi
dezvoltată de CE sunt:
• Programare;
• Identificare;
• Formulare;
• Implementare;
• Evaluare şi Audit.
Programul are un set de obiective generoase, se poate extinde mult mai mult în spaţiu şi timp şi
cuprinde mai multe proiecte (de exemplu, un program de modernizare a infrastructurii regionale
de transport va cuprinde proiecte derulate de autorităţi care vor viza extinderea/modernizarea unor
şosele de centură). Proiectele de investiții pentru creștere economică și locuri de muncă de peste
50 milioane euro și cele pentru transporturi de peste 75 milioane euro sunt proiecte majore,
conform Regulamentului UE 1303/ 2013. Acestea sunt trimise Comisiei Europene pentru aprobare
14.5 Fișa de proiect
La nivelul anumitor programe operaționale (spre exemplu POAT, POCA), pentru o utilizare fluidă
și mai eficientă a asistenței nerambursabile, s-a decis utilizarea unui instrument de planificare
anuală realizat pe baza fișelor de proiecte propuse de beneficiari și aprobate de AM.
Fișa de proiect este o propunere prealabilă a solicitantului, cu privire la nevoia de sprijin
identificată, depusă autorității de management în vederea aprobării spre finanțare. Fișa de proiect
este un document sintetic ce poate conține informații cu privire la obiectivele proiectului,
rezultatele aşteptate, justificarea clară a nevoii, bugetul estimat.
Ulterior aprobării, respectiva fișă de proiect se poate concretiza în rambursarea
a de finanțare care intră în procesul de evaluare. Fișa de proiect nu elimină necesitatea parcurgerii
procesului de elaborare și depunere a cererii de finanțare, ci este o etapă premergătoare acestuia
14.6 Caietul de sarcini
Caietul de sarcini reprezintă ansamblul cerinţelor minime necesare pentru elaborarea ofertelor
tehnice de către participanţii la procedura de achiziţie publică. El poate conţine şi cerinţe legate de
calitate, obligaţii ale părţilor, garanţii şi termene aplicabile pentru livrarea de bunuri, prestarea de
servicii sau executarea de lucrări.
14.7 Cererea de finanțare
Cererea de finanțare reprezintă aplicația de finanțare împreună cu documentele stabilite prin ghidul
solicitantului pe care un solicitant le depune în vederea obținerii finanțării în cadrul programelor
operaționale.
14.8 Eligibilitatea
Eligibilitatea se referă la setul de condiţii obligatorii care trebuie îndeplinite de către un solicitant/
potenţial beneficiar și de către un proiect depus de acesta pentru a fi selectat în vederea acordării

49
de fonduri europene, în funcție de condițiile specifice stabilite prin Ghidul Solicitantului aferent
fiecărui apel de proiecte. În acest sens, precizăm că principalele criterii de eligibilitate stabilite la
nivelul fiecărui PO și în baza cărora se evaluează cererile de finanțare vizează:
• Solicitant;
• Proiect;
14.9 Cofinanțarea
Cofinanțarea, în accepțiunea simplificată, reprezintă aportul beneficiarului la finanțarea unui
proiect, și poate fi publică – finanțată din bugetul de stat (pentru beneficiari instituții publice) sau
privată – finanțată din bugetul propriu (pentru beneficiarii privați – IMM, ONG etc.).
14.10 Dezangajarea
Având în vedere că fondurile structurale şi de coeziune funcţionează pe principiul rambursării,
beneficiarul trebuie întâi să realizeze cheltuieli (de exemplu plata facturilor către un contractor
pentru bunuri sau servicii achiziţionate sau pentru lucrări realizate), iar apoi să le solicite spre
decontare, pe bază de documente justificative, către AM sau OI, după caz. Solicitarea de decontare
se face prin transmiterea unei cereri de rambursare către AM / OI, însoţită de documente suport
(conform instrucțiunilor valabile și specifice pentru fiecare Program Operațional în parte), care
prezintă cheltuielile efectuate de beneficiar şi suma solicitată spre rambursare de acesta. În cazul
în care, spre exemplu, un beneficiar autoritate locală realizează cheltuieli eligibile în valoare de
100 lei, acesta va solicita rambursarea de către AM a sumei aferente ratei de finanţare stabilite prin
contractul de finanţare (ex. 98%), restul rămânând cheltuială definitivă a sa, alături de eventualele
cheltuieli neeligibile. Putem concluziona că rambursarea cheltuielilor eligibile efectuate de către
Beneficiar, în baza contractului/deciziei de finanțare încheiat cu AM, reprezintă plata efectuată de
AM, în baza unei Cereri de Rambursare și a documentelor justificative aferente acesteia, transmisă
de Beneficiar și autorizată de Autoritatea de Management.
Rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene se
derulează progresiv, pe parcursul implementării proiectului. Graficul rambursărilor este prevăzut
în contractul/ acordul de finanțare. La rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, se
vor lua în calcul doar cheltuielile angajate, plătite și care sunt susținute de documente justificative
cu valoare probatorie. Beneficiarii care nu dispun de resursele necesare pentru a achita facturile
primite de la furnizori pot solicita sumele de care au nevoie pentru plata acestora de la AM, prin
depunerea de cereri de plată.
14.11 Dezangajarea fondurilor europene
Dezangajarea reprezintă un principiu aplicat de Comisia Europeana in implementarea programelor
operaționale, prin care se urmărește urgentarea punerii în aplicare a programelor și monitorizarea
operațiunilor de finanțare a acestora. Dezangajarea reprezintă „pierderea” (imposibilitatea
utilizării) sumelor alocate anual în cadrul PO, care nu sunt acoperite de prefinanțare sau de o cerere
de plată a Statului Membru către Comisia Europeană, pe o perioadă definită. Astfel, în prezent, în
cazul în care Statul Membru nu solicită la plată Comisiei Europene sumele aferente cheltuielilor
efectuate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, timp de 3 ani de la angajamentul
bugetar, apare riscul de dezangajare. Efectul direct al dezangajării este pierderea fondurilor
europene neutilizate, conform angajamentelor bugetare aprobate.
50
 14.12 Cum se scrie un proiect (unde găsesc reguli și condiții orientative?)
În primul rând trebuie avut în vedere faptul că nu există un set de reguli de aur pentru scrierea unui
proiect. Există însă, o serie de reguli care se găsesc în legislația națională, preluată și aici, pe site-
ul MFE, site-urile MDRAP, site-urile MADR, respectiv în ghidul solicitantului aferent fiecărui
apel de proiecte. Solicitantul trebuie să identifice PO, axa prioritară și acțiunea în care se
încadrează nevoia pentru care se dorește finanțare. Ulterior acestei etape, pentru scrierea
proiectelor trebuie avute în vedere prevederile din:
• Regulamentele europene care stabilesc cadrul procedural al fondurilor europene;
• Legislația națională;
• Ghidul solicitantului - condiții specifice privind accesarea finanțării europene,
aferent PO vizat.
14.13 Grila de evaluare
Documentul din care solicitantul află care sunt elementele supuse evaluării care ghidează procesul
de evaluare și pe care ar trebui să insiste în scrierea cererii de finanțare

51
Referințe
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/93/coeziunea-economica-sociala-si-teritoriala
https://romania.representation.ec.europa.eu/news/react-eu-642-milioane-eur-pentru-sprijini-
redresarea-economica-si-tranzitia-digitala-si-verde-belgia-2022-02-25_ro
https://www.fonduri-structurale.ro/program-operational/23/planul-national-de-redresare-si-
rezilienta
https://next-generation-eu.europa.eu/index_en
https://mfe.gov.ro/pnrr/
https://monitorpnrr.eu/planul-national-de-redresare-si-rezilienta/
https://www.mdlpa.ro/pages/interregeurope

52