Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C8Prot. Barelor Colectoare
C8Prot. Barelor Colectoare
8.1. INTRODUCERE
1 3 4 8 9 14
10
K
5 D
2 6 7 11 12 15
13
176
8.3. PROTECŢIILE PROPRII ALE BARELOR COLECTOARE
177
Zona de prot.
a liniei B
Zona de prot. Zona de prot. a
a liniei A liniei A B
A Zona de prot.
a liniei C
C
K2
K1
Zona de protecţie a barei
suprapusă peste prot. liniilor
adiacente
IA I’A
I’C IC
Linia A Linia C
IB I’B
K2
Linia B K1
Decl.
+
I ir
178
(de exemplu clasa D). Înfăşurările secundare ale TC se leagă în circuit diferenţial, iar
în derivaţie cu acesta se conectează releul de curent al protecţiei.
Raportul transformatorului de curent. Aşa cum s-a arătat mai sus, pentru
protecţia barei colectoare toate TC trebuie să aibă acelaşi raport de transformare.
Dacă rapoartele de transformare nu ar fi egale, atunci şi în regim normal de
funcţionare prin releul diferenţial ar circula un curent destul de mare care ar duce la
funcţionarea protecţiei.
Să presupunem că liniile A, B şi C au capetele terminale pe bara colectoare
(fig.8.4). Liniile A şi B au curenţii de sarcină de 100 şi 200 A respectiv. Prin urmare,
linia C furnizează 300 A sarcinii.
Protecţia barei colectoare arată acum după cum urmează. TC pentru toate trei
linii sunt puse în paralel (cu polaritatea marcată corect), şi această combinaţie
marcată corect este conectată la un releu maximal de curent instantaneu. Presupunem
că rapoartele TC (care sunt greşite) sunt [43]
100/5
IA=100A
Linia A 300/5
5A IC=300A
200/5 Linia C
IB=200A
Linia B
5A
10A 5A
5A R
10A 5A
IA IB IC 5A
5A R
5A 5A
179
(8.3)
În condiţii normale curentul care circulă prin releul maximal de curent trebuie
să fie zero. Noi nu dorim ca releul să funcţioneze, deoarece va rezulta o declanşare,
care nu este necesară, a tuturor întrerupătoarelor când bara colectoare nu este defectă.
Fig. 8.4 arată că curentul prin releu este de 5 A, rezultând o funcţionare a
releului care nu este necesară în regim normal de trecere a curentului. Prin urmare, în
protecţia barei colectoare, toate rapoartele TC trebuie să fie egale cu
(8.4)
Fig. 8.5 arată în mod clar că în cazul în care toate rapoartele TC sunt egale,
curentul prin releul maximal este zero.
300/5
IA=100A
Linia A 300/5
5/3A IC=300A
A
300/5 Linia C
IB=200A 5
Linia B
10/3A
5A 5A
5/3+10/3=5A 5A
zero R
5A 5A
(8.5)
181
unde: Ksig - este coeficientul de siguranţă (Ksig = 1,5)
Idez.max - curentul de dezechilibru maxim în cazul scurtcircuitelor exterioare
care se poate calcula cu formula
(8.6)
(8.7)
182
unde: ta.prot.rez – este cel mai mare timp de acţionare al protecţiilor de rezervă, tempori-
zate, ale elementelor racordate la bare;
t – treapta de timp (0,4…0,6 s).
În absenţa releelor 2 – 3, care asigură controlul integrităţii circuitelor secun-
dare, sub efectul curentului Idez.max, protecţia diferenţială ar lucra neselectiv, la defecte
exterioare.
Controlul barei de rezervă se face astfel: se apasă B 1, se aplică (+) la bobina
releului 7 care comandă prin contactul superior, anclanşarea întrerupătorului de cuplă
ICTv, iar prin contactul inferior normal închis întrerupe alimentarea bobinei releului
5RI. În cazul unui defect pe bara de rezervă, acţionează releele 1 şi comandă, prin 6
RI, declanşarea ICTv. Prin butonul B2 se deblochează autoreţinerea releului 4 [13].
Pentru protecţia diferenţială trebuie să se asigure un coeficient de sensibilitate
Ksens 1,5.
În cazul barelor colectoare duble cu două întrerupătoare pe circuit se prevăd
două protecţii diferenţiale complete separate, câte una pentru fiecare sistem de bare.
Protecţia diferenţială completă a barelor colectoare are avantajul că este o
protecţie rapidă. Dezavantajul constă în necesitatea instalării de TC pe toate
derivaţiile care pleacă de la bara colectoare, lucru care scumpeşte instalaţia de
protecţie, fapt ce face ca ea să fie utilizată în special la protecţia barelor colectoare de
110, 220 şi 400kV.
Pentru a se asigura o protecţie diferenţială completă mai sensibilă se pot folosi
pe lângă TSR şi bobine de frânare.
183
B
I1 I2 I3
184
Transformatoarele de curent TC1, TC2, TC3 de pe circuitele racordate la bare
alimentează în serie bobina releului care asigură protecţia circuitului respectiv (RP 1,
RP2, RP3) şi bobinajul primar al unui transformator sumator (TS1, TS2, TS3). Curenţii
secundari Is1, Is2, Is3 ai transformatoarelor sumatoare alimentează bobinajele primare
ale transformatoarelor intermediare TI1, TI2, TI3 şi apoi se însumează în bobinajul
primar al transformatorului intermediar TI4.
Bobinajele secundare ale transformatoarelor intermediare TI1, TI2, TI3
alimentează punţile redresoare P1, P2, P3 care debitează curenţii de frânare If1, If2, If3;
releul diferenţial RD compară suma curenţilor de frânare I f1 + If2 + If3 cu curentul de
lucru redresat de puntea P4, alimentată de transformatorul intermediar TI4, al cărui
bobinaj primar este instalat pe legătura în derivaţie cu circuitul diferenţial.
Transformatoarele sumatoare TS1, TS2, TS3 şi TI4, transformă sistemul trifazat
de curenţi în curenţi monofazaţi cu care sunt alimentate punţile redresoare din
circuitul de lucru P4 şi din circuitul de frânare P1, P2, P3.
Transformatoarele sumatoare pot fi conectate în două moduri (fig.8.9a şi 8.9b).
În cazul conectării ca în fig.8.9a, se obţine curentul [23]:
Im = IR + IS + IT,
aceasta fiind soluţia preferată. În cazul conectării ca în fig. 8.9b, se obţine curentul:
Im = IR + IT + Ih,
În aceste relaţii:
= 1; = 2 ; = 3 .
R S T R S T
iR im iR im
iS iT
iT
i0
a) b)
K2
s.2
Linie
radială
186
Varianta analizată are avantajul că asigură selectivitatea indiferent de numărul
secţiilor, fiind însă o protecţie scumpă, întrucât necesită un mare număr de relee de
impedanţă.
7 6 3 1
4
K2
K1
8 5 2
L1 T L2 L3 L4
188