CROMATICA URBANĂ

-Analiză comparativă-

Proiect realizat de :

Burlacu Theodora-Paula

Ghiorghe Theodor-Ștefan

Matei Teodora-Georgiana

Vidrașco Marinela-Melisa
 Analiza cromatică comparativă
Scopul acestei lucrări este de a face o analiză compartivă între cromatica
urbană a unui oraș/țară colorată și a unui oraș/țară cu o arhitectură comunistă,
gri.

Introducere
Conform unor cercetări ştiinţifice, culorile influenţează starea fiziologică a
organismului, procesele psihice şi stările noastre afective.
Culoarea este o caracteristică fundamentală a stimulilor vizuali care
informează oamenii despre contextul urban. Aceasta rămâne un factor puternic
în citirea formelor, datorită contrastului de nuanțe .
Deoarece joacă un rol în cinetica vizuală, culoarea participă, prin urmare, la
memorarea spațiului. În plus, pe lângă rolurile funcționale, culoarea poate
promova valorile patrimoniale și colective.
Spre deosebire de alte atribute ale clădirii, cum ar fi forma, dimensiunea sau
locația, care sunt ușor de specificat, codurile de proiectare urbană definesc în
general atributele cromatice așteptate ale fațadelor clădirilor prin reglementări
indirecte având în vedere culorile, materialele.
Culoarea este folosită pentru a crea o ambianță dorită, pentru a ghida privirea
privitorului, pentru a crea un sentiment de profunzime și mișcare și chiar pentru
a influența modul în care oamenii interacționează cu un spațiu. Utilizarea culorii
în arhitectură nu se limitează la interiorul unei clădiri, dar joacă, de asemenea,
un rol crucial în modelarea exteriorului unei clădiri și modul în care aceasta se
raportează la împrejurimile acesteia.

De ce este importantă culoarea ?

Relația dintre culoare și mediul construit este complexă. Culoarea poate fi
asociată cu psihologia, simbolismul și chiar misticismul. Poate căpăta
semnificații diferite în funcție de contextul artistic, istoric sau cultural și poate fi
percepută diferit pe baza unor factori în continuă schimbare, cum ar fi
iluminarea și textura suprafeței. Joacă un rol crucial în modelarea atmosferei
generale și a atmosferei unui spațiu și poate crea răspunsuri emoționale dorite,
cum ar fi liniște, entuziasm sau căldură.
Ce rol are culoarea?

Efectele vizuale ale culorii asupra percepției spațiului pot fi izbitoare. Când
sunt aplicate pe diferite suprafețe într-un mediu neutru, culorile pot crea iluzia
de adâncime, mișcare și manipulare spațială.
De exemplu, o nuanță mai închisă pe tavan poate face ca o zonă să se simtă
mai joasă, în timp ce aplicarea culorii pe peretele central poate crea iluzia unei
zone „scurtate în spațiu”. Pe de altă parte, aplicarea culorii pe toți pereții poate
crea percepția unui spațiu mult mai lung.
În plus, vopsirea numai a pereților laterali poate crea o senzație de îngustare, în
timp ce vopsirea peretelui central și a tavanului în aceeași nuanță poate face ca o
cameră să pară extinsă. Utilizarea culorii împreună cu plasarea tonurilor mai
închise poate fi folosită și pentru a reduce înălțimea percepută a unui spațiu sau
pentru a atrage atenția asupra unei anumite zone. Utilizarea culorilor calde poate
crea un sentiment de intimitate și confort, în timp ce tonurile reci pot crea un
sentiment de spațiu și deschidere. Un sentiment de armonie și echilibru poate fi
obținut prin alegerea culorilor care se completează reciproc și lucrează
împreună... lista continuă.
Este important de reținut că culorile nu există fără lumină, iar modul în care
lumina interacționează cu un spațiu și cu suprafețele sale poate afecta foarte
mult modul în care sunt percepute culorile.

Efectele emoționale și psihologice ale culorii

Culoarea joacă un rol crucial în modelarea experienței utilizatorului și a
percepției unui spațiu, creând stări de spirit, influențând comportamentul
utilizatorului și evocând emoții și asocieri specifice care sunt strâns legate de
semnificațiile culturale și simbolice.

Efectele vizuale ale culorii asupra percepției

Culoarea poate avea un impact semnificativ asupra percepției vizuale, creând
iluzia profunzimii, mișcării și texturii. Utilizarea culorilor calde, cum ar fi roșu,
portocaliu și galben, poate face un spațiu să se simtă mai mic și mai intim, în
timp ce culorile reci, cum ar fi albastru și verde, pot face un spațiu să pară mai
mare și mai expansiv.

Acest lucru se datorează faptului că culorile calde tind să avanseze sau să apară,
în timp ce culorile reci tind să se retragă sau să se miște înapoi.
Culoarea poate fi folosită și pentru a crea un sentiment de ierarhie, prin
utilizarea diferitelor culori pentru a atrage atenția asupra unor zone sau elemente
specifice, cum ar fi utilizarea unei culori strălucitoare pentru a evidenția un
punct focal sau utilizarea unei culori îndrăznețe pentru a crea un sentiment de
dramatism.

Analiza cromatică dintre Polonia și Cehia

Epoca comunistă din Polonia, care a început în 1944 și s-a încheiat patruzeci și
cinci de ani mai târziu, în 1989, este amintită ca o perioadă în care libertatea de
exprimare și cultură a fost restricționată, iar economia a fost grav afectată de
politicile economice sovietice.

Blocurile gri au stârnit și

stârnesc în continuare
dezbateri privind aspectul lor
estetic, funcționalitatea și
integrarea lor în mediul
urban. În unele cazuri,
acestea pot fi considerate
monumente arhitecturale sau
pot avea o valoare istorică și
culturală semnificativă.
În Polonia, există blocuri de locuințe care au fost construite în timpul regimului
comunist, în special în perioada anilor '50 și '60. Aceste blocuri sunt cunoscute
sub denumirea de "Plattenbau" sau "Wielka Płyta" și au un aspect caracteristic,
fiind de obicei construite din beton prefabricat.

În general, în perioada comunistă, clădirile, drapelurile și alte simboluri ale

regimului erau concepute pentru a transmite mesaje politice și ideologice
specifice. În multe cazuri, culorile utilizate în simbolurile comuniste erau roșu și
auriu. Arhitectură brutalistă: Stilul arhitectural brutalist a fost larg răspândit în
perioada comunistă din Polonia. Acest stil se caracteriza prin utilizarea masivă a
betonului aparent, cu forme geometrice brute și aspect robust.

Exemple notabile includ Palatul Culturii și Științei din Varșovia.

 Astfel, în perioada
comunistă, culorile
predominant utilizate în
arhitectura și designul urban
din Polonia și alte țări
socialiste din Europa de Est
erau mai puțin vibrante și
mai puțin expresive decât în
alte stiluri arhitecturale sau
în contextul urban
contemporan.

Aceste blocuri comuniste gri, în special cele din Varșovia și alte orașe mari din
Polonia, sunt adesea asociate cu perioada de dominație comunistă și cu
condițiile de trai specifice ale acelei epoci. Ele au fost parte a unei politici de
dezvoltare rapidă a locuințelor în timpul regimului comunist, care viza să
asigure un număr mare de locuințe pentru populație.

Mulți polonezi consideră aceste

blocuri ca simboluri ale trecutului
comunist și uneori există un sentiment
contradictoriu față de ele. Pe de o
parte, ele reprezintă o moștenire
arhitecturală și istorică importantă, iar
pe de altă parte, există uneori
asocierea lor cu condițiile precare de
locuit și cu regimul comunist în
general.

Astăzi, mulți oameni trăiesc în aceste blocuri, iar unii dintre ei le-au renovat și
modernizat pentru a le adapta la standardele și confortul actual. De asemenea,
există inițiative de regenerare urbană care vizează îmbunătățirea condițiilor de
locuit și a aspectului estetic al acestor blocuri dar sunt o parte integrantă a
peisajului urban și a istoriei țării, având un impact semnificativ asupra vieții
cotidiene a locuitorilor.

Blocurile gri pot fi întâlnite în diverse locații, de la zone rezidențiale până la

zone industriale sau de birouri. Ele pot varia în dimensiune, de la blocuri de
locuințe cu mai multe etaje până la clădiri mai înalte, precum zgârie-norii.

De ce este Cehia atat de colorata?

În special, „Europa de Nord”, precum și „națiunile slave” tind să prefere

arhitectura colorată, iar Cehia aparține intersecției acestora.

În secolul al XIX-lea, picturile colorate de pe clădiri elegante din Cehia erau

populare și pictorii de top au făcut, de fapt, multe dintre ele (vezi, de exemplu,
sgrafitele lui Mikuláš Aleš în Pilsen). Este de menționat Casa Municipală pentru
că Adolf Hitler a enumerat-o printre clădirile care ar fi trebuit să fie dărâmate în
timpul planificatei germanizări a Pragai.

Reichstag-ul german este un exemplu de clădire gri pe care „germanii imperiali”

ar prefera-o. Se presupune că seamănă cu clădiri similare vechi, necolorate din
Grecia antică și Roma. Orașele italiene și alte orașe sunt pline de clădiri gri de
tot felul. Aceasta arată tensiunea evidentă cu arhitectura germană care dorea să
extindă structurile antice grecești și romane, toate care arată ca pietre gri.
Aceasta este o parte a psihicului imperial german. Clădirile nu ar trebui să arate
copilăresc, ar trebui să te oblige să le respecti, iar culorile gri plictisitoare fac
parte din asta. În zilele noastre, fațadele cu culori pastelate sunt instalate pe
clădirile cehe construite practic în orice epocă.

Ar trebui comparate aceste blocuri de beton colorate pastel cu forma originală

care era aproape de imaginea alăturată.

Aproximativ jumătate dintre cehi au locuit în apartamente în clădiri care erau

exact la fel de gri. Arhitectura comunistă este identificată în mare măsură ca o
soluție ieftină a problemei locuințelor care nu avea lux, nici gust real, iar lipsa
culorilor este considerată, în mod nesurprinzător, o parte a acesteia. Deci,
utilizarea generoasă a culorilor decurge cu siguranță din sentimentul larg
răspândit că „culorile sunt egale cu o bogăție suplimentară”. Dar această viziune
nu este neapărat permanentă. Există o școală puternică de arhitecți care
consideră aceste fațade colorate ca fiind un mod kitsch și există locuri în care
clădirile noi mult mai puțin colorate, cu avantaje estetice noi și mai profunde,
sunt promovate ca noul stil. Este greu de spus cine va câștiga peste 10 sau 20 de
ani de acum înainte.

Am menționat că peisajul urban colorat este normal în țările slave și in cele din
Est, iar Cehia are unele legături culturale cu acestea. Dar, după cum arată
exemplul portului din Copenhaga de mai sus, clădirile colorate sunt aproape o
normă și în țările „de nord” europene, cum ar fi Scandinavia sau Țările de Jos.
Aceste țări sunt pline de clădiri simple, „dreptunghiulare”, cu culori foarte
diverse și intense. Ce este mai exact „Europa de Nord colorată” aici? Cred că are
o suprapunere uriașă cu națiunile și regiunile care au avut o religie protestantă
dominantă. Cehia aparține, fără îndoială, și ea. John Hus a început reforma
timpurie la începutul secolului al XV-lea. Aproape un secol mai târziu,
majoritatea cehilor s-au orientat către protestanți mai convenționali, iar
recatolicizarea forțată s-a datorat presiunii externe austriece de după 1620.
Catolicii aveau, de asemenea, o mulțime de culori, dar de obicei se orientau
către spațiile interioare, sculpturile colorate și lucruri precum vitraliile păreau
mai colorate decât se aștepta. Pereții înșiși trebuiau de obicei să aibă o nuanță de
gri. Ca si catolic, ar trebui să te rogi Fecioarei Maria și acolo ar trebui să existe
culorile impresionante (interioarele bisericilor etc.). Dar protestanții ar trebui să-
și închine Dumnezeului lor peste tot (și Fecioara Maria și statuile nu ar trebui să
devină punctul central al închinării în general, spun protestanții) și de aceea
culorile pot fi răspândite peste tot.
 Încă un exemplu din trecut. Aceasta este o
stradă care nu mai există în Pilsen, Cehia. Da,
este atât de gri pentru că este doar o imagine
monocromatică. Dar nici realitatea nu a fost
mult mai colorată! Chiar și în anii 1980, multe
dintre străzile din Cehia arătau exact ca în
aprilie 1945, când unele străzi (cum ar fi
aceasta) au fost bombardate de forțele aeriene
ale Aliaților. A face străzile puțin curate și
frumoase în 41 de ani de comunism a fost o
sarcină puțin prea ambițioasă pentru regimul
comunist! Acum, este adevărat că multe străzi
arătau „comparabile” chiar și în Cehoslovacia
interbelică democratică și în timpul Imperiului
Austriac.

Dar centrele orașelor destul de mari și bogate trebuiau pur și simplu să fie mai
colorate (cu excepția comunismului). După comunismul gri, pendulul s-a
balansat în mod nesurprinzător în direcția opusă, iar cehii ar putea dori să
adauge culori suplimentare pentru a compensa cei 41 de ani fără culori.

Atractia destul de pastelata a Pragai este subtil si izbitor deodata. Epocile

conflictuale și stilurile arhitecturale se reunesc într-un colaj care sfidează
descrierea, creând ceva superb și prin excelență european. Străzile, piețele și
sinagogile cântă în nuanțe de înghețată de galben pal și roz; în timp ce peste
apele râului Vltava, grădinile în stil baroc înfloresc cu îndrăzneală – oferind
priveliști ale acoperișurilor de marmeladă, cupole ale bisericii cu mentă-
ciocolată și o sută de turle. Acest oraș aurit, cuibărit în burta vechii Boemii,
poate fi destul de ieftin de vizitat, în timp ce eliberează aerul unei evade de lux.
Se bucură de veri liniștite și de ierni zgomotoase, fiecare aducând o frumusețe
unică pavajului zdrobit. Format din mai multe cartiere distincte, cu propriul lor
caracter și farmec individual, lucrul care unifică cu adevărat Praga este spiritul
ei: rezistent, romantic și zgomotos.
Analiza cromatică între Mykonos, Grecia și Constanța
,România.
O analiză cromatică între orașul Mykonos din Grecia, și orașul Constanța din
România, evidențiază diferențe semnificative în utilizarea culorilor și atmosfera
generală a celor două locații.
Orasul Mykonos din Grecia si orasul Constanta din Romania au atat asemanari,
cat si diferente notabile.
Ambele orase sunt populare ca destinatii turistice. Mykonos este cunoscuta
pentru plajele sale frumoase, viata de noapte vibranta si arhitectura traditionala
cu case albe si acoperisuri albastre. Constanta atrage turisti cu plajele sale,
atmosfera de statiune de pe litoralul Marii Negre si atractii precum Cazinoul si
Muzeul de Arheologie.
Arhitectura din Mykonos este caracterizata de case albe cu acoperisuri albastre,
in timp ce Constanta are o diversitate arhitecturala mai mare, incluzand cladirile
vechi de tip mediteranean, arhitectura comunista si cladirile moderne.
Mykonos beneficiaza de un climat mediteranean cu veri calde si ierni blande, in
timp ce Constanta are un climat mai temperat cu veri calde si ierni mai reci pe
tarmul Marii Negre.
Constanta are o istorie bogata, inclusiv legaturi cu civilizatiile antice grecești și
romane, precum si moștenirea arhitecturală comunistă. Mykonos are o istorie
mai îndepărtată, care datează din perioada antică, și a devenit un centru al
culturii și artei în secolul XX.
De ce casele insulelor grecești sunt in culori albastre și albe?

Mulți oameni recunosc albastrul și albul drept culorile emblematice ale Greciei
fiind și culorile steagului. Sunt un punct de vânzare pentru majoritatea
pachetelor de vacanță în Grecia. Ele sunt, de asemenea, culorile strălucitoare ale
mării și cerului, sinonime cu frumoasa Mediterană.

Multe case de pe insule precum Mykonos, Paros și Naxos au fost inițial

construite din piatră. Aceasta a fost o decizie practică, deoarece în peisajul
insular stâncos din Marea Egee era puțin lemn.

Cu toate acestea, pietrele erau de obicei de culoare închisă. Aceasta a fost o

problemă în timpul verilor însorite grecești. Stâncile întunecate absorbeau
lumina soarelui care cădea asupra caselor, făcând interiorul insuportabil de cald.
 Astfel, locuitorii au început să picteze pietrele
în alb în încercarea de a-și răci interioarele.
Procesul a funcționat, iar casele de pe insule au
fost mai reci și mai confortabile. Mai mult,
culoarea albă a caselor protejează și mediul
înconjurător. Potrivit Laboratorului Național
Lawrence Berkeley din California, dacă
acoperișurile caselor ar fi vopsite în alb,
temperatura orașelor ar scădea semnificativ,
iar efectele dure ale schimbărilor climatice ar
fi amânate pentru o perioadă.

Cum a afectat holera designul caselor?

Apoi, în 1938, un decret național a accelerat răspândirea acestui nou design

estetic. La acea vreme, Grecia suferea de o epidemie de holeră în timpul
dictaturii lui Ioannis Metaxas. Pentru a reduce boala, el a ordonat cetățenilor să-
și văruiască casele. Acest lucru poate suna ciudat astăzi, dar pe atunci varul
caselor conținea calcar. Calcarul este un dezinfectant puternic ,astfel, cetățenii
greci și-au văruit casele pentru a le dezinfecta și a reduce răspândirea holerei.

De ce culoarea albastră a caselor din insulele grecești?

Pe vremuri, gospodinele foloseau un produs de

curățare numit „loulaki”, care avea o culoare
albastră distinctivă și venea sub formă de pudră.
Era disponibil pe scară largă și ieftin.
Amestecând acea pulbere în var , se face
culoarea albastră . Drept urmare, vopseaua
albastră a devenit ieftină și ușor de făcut, la fel
ca și văruirea în sine.
Dictatura militară a impus colorarea insulelor grecești.

Culorile frumoase ale caselor insulelor grecești au devenit obligatorii în timpul

dictaturii militare care a ocupat Grecia în 1967.

Regimul credea că albul și albastrul inspirau patriotismul și reflectau

naționalismul grec. În cele din urmă, în 1974 au adoptat o lege care impunea
vopsirea caselor de pe insulele grecești în albastru și alb.

Deși aceste reglementări au fost acum relaxate, culorile albastru și alb ale
insulelor grecești au devenit o atracție masivă pentru călători. Drept urmare,
mulți insulari aleg să le păstreze.

În mod surprinzător, designul consistent al caselor nu are nimic de-a face cu

semnificația din spatele culorilor drapelului grec.

În contrast, orașul Constanța din

România se distinge printr-o
cromatică urbană mai diversă și
eclectică, nu are un simbol
cromatic urban specific care să
fie unanim recunoscut sau
asociat orașului.

O influență semnificativă asupra cromaticii urbane din Constanța o reprezintă

stilul arhitectural comunist care a dominat în perioada regimului comunist în
România. Clădirile construite în această perioadă sunt adesea caracterizate prin
fațade monotone, culori neutre și sobre, cum ar fi griul și bejul.

În perioada comunistă, au fost ridicate numeroase blocuri de locuințe colective,

cu mai multe etaje, care se întind pe străzile orașului. Acestea au o arhitectură
uniformă, cu fațade simple și lipsite de ornamente, concentrându-se mai mult pe
funcționalitate și eficiență. Aceasta a dus la un aspect repetitiv și monoton în
peisajul urban.

Pe malul mării, predomină culorile și nuanțele deschise. Hotelurile și clădirile de

apartamente moderne au adesea fațade în nuanțe de alb, crem sau pastel, care se
potrivesc cu peisajul marin. Balustradele și geamurile din sticlă pot fi de
asemenea prezente, oferind un aspect contemporan și aerisit.
O altă cauză a monotoniei cromatice poate fi și lipsa inovației în abordarea
cromatică a clădirilor și a infrastructurii din Constanța. Uneori, autoritățile
locale și dezvoltatorii nu adoptă abordări creative sau inovatoare în utilizarea
culorilor în proiectele lor, preferând să se mențină pe traseul tradițional și
cunoscut.

Un studiu detaliat privind culorile din Constanța ar putea aduce înțelegere și

perspectivă asupra modului în care cromatica urbană poate influența orașul și
comunitatea în ansamblu, oferind, de asemenea, posibilitatea de a explora
potențialul de îmbunătățire a peisajului urban prin utilizarea culorilor într-un
mod eficient și estetic.

Orașul Constanța are o istorie bogată și un patrimoniu cultural distinct.

Integrarea culorilor tradiționale și regionale în arhitectură și în peisajul urban
poate ajuta la crearea unei identități vizuale mai puternice și la accentuarea
caracterului local.

Se pot utiliza culorile specifice arhitecturii mediteraneene sau balcanice, precum

albastru, alb, ocru sau verde pastelat. Introducerea elementelor artistice în
peisajul urban poate aduce diversitate și expresie creativă.

Se pot realiza de asemenea picturi murale, instalații artistice sau proiecte de artă
interactivă care să aducă culoare și vitalitate în spațiile publice.

Desi exista asemanari si influente culturale reciproce, Mykonos si Constanta

sunt doua orase distincte, cu caracteristici si atractii unice, fiecare avand
farmecul sau specific.

Mykonos se caracterizează prin casele albe și acoperișurile albastre, oferind un

peisaj pitoresc și un sentiment mediteranean distinctiv. În timp ce Constanța
prezintă o paletă de culori mai diversă și influențe arhitecturale variate, oferind
un aspect mai eclectic. Ambele orașe au o estetică unică și plină de farmec,
fiecare cu propria lor cromatică specifică.

În concluzie, analiza cromatică a orașelor poate oferi o perspectivă interesantă

asupra caracteristicilor lor distinctive și poate contribui la crearea unei identități
vizuale puternice. Prin utilizarea culorilor potrivite, un oraș poate crea o
atmosferă unică, poate stimula turismul și poate promova o imagine pozitivă în
rândul vizitatorilor săi.
Bibliografie
https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fculture.pl%2Fen%2Farticle%2F9-architectural-icons-of-
communist-poland%3Ffbclid%3DIwAR0L1_8zH6SlDv2-
iyrugkmHKDhraGN_vGuJ18s411U_s1xorX9bgOemEJw&h=AT2yM-gu4xH2w_yp-
brjavjgkR6Gl65i1LMpbzmRS9GOXSZQNwmrThaTQRO4a0lmvs7kIRwnZwROrlX3-
nTjxJuhmi8YeYMULfkX7muQVWPqWoPdObUNAEJS58rnIoPH6Gnjyg

https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.greyscape.com%2Fcan-politics-ever-be-separated-
from-architecture-poland%2F%3Ffbclid%3DIwAR2SCtqlz2jkRJCO01cK-LgQS-
CFoN8ICWcYieT8C2QpaDtCIVRHCjFJMac&h=AT2yM-gu4xH2w_yp-
brjavjgkR6Gl65i1LMpbzmRS9GOXSZQNwmrThaTQRO4a0lmvs7kIRwnZwROrlX3-
nTjxJuhmi8YeYMULfkX7muQVWPqWoPdObUNAEJS58rnIoPH6Gnjyg

https://orbi.uliege.be/bitstream/2268/93764/1/NGUYEN-et-al.pdf

https://greekreporter.com/2023/01/19/why-greek-island-houses-blue-white/

https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.quora.com%2FWhy-are-buildings-in-Czechia-so-
colourful%3Ffbclid%3DIwAR1MobjPKZKHSk4avAurCsyQhhR0QB0mK1CfO_2_mD3ntYd6R-
YZ10rj5eQ&h=AT2yM-gu4xH2w_yp-
brjavjgkR6Gl65i1LMpbzmRS9GOXSZQNwmrThaTQRO4a0lmvs7kIRwnZwROrlX3-
nTjxJuhmi8YeYMULfkX7muQVWPqWoPdObUNAEJS58rnIoPH6Gnjyg

https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fviaggiomagazine.com%2Fcolour-and-culture-in-prague-
czech-republic%2F%3Ffbclid%3DIwAR2TIxfHkuFSQKTl6hlLw-DoiTRYStIsL6sq7S3CgYeTw8-
c6waCSZRqGZ4&h=AT2yM-gu4xH2w_yp-
brjavjgkR6Gl65i1LMpbzmRS9GOXSZQNwmrThaTQRO4a0lmvs7kIRwnZwROrlX3-
nTjxJuhmi8YeYMULfkX7muQVWPqWoPdObUNAEJS58rnIoPH6Gnjyg

https://www.e-antropolog.ro/2012/06/constanta-istorie-si-arhitectura-2/