UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI DE MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

GERARD JITĂREANU COSTICĂ AILINCĂI

  Prof. uni. !r. Conf. uni. !r.

LUCIAN RĂUS
Ş"f #u$r. uni. !r.

AGROTE%NICĂ

&'''
 

INTRODUCERE
Agrotehnica, după Gh. Ionescu Sişeşti, este ştiinţa factorilor de vegetaţie şi în
 primul rând a celor legaţi de sol, a modului de dirijare a acestora în vederea oţinerii unor
 producţii mari şi de calitate superioară sau ştiinţa despre sistemul sol!plantă.
"ornind de la faptul că Agrotehnica repre#intă ştiinţa despre sistemul sol!plantă,
înseamnă că numeroasele procese care au loc în cadrul acestui sistem vor fi influenţate prin
lucrările solului, acţiunea ericidelor, rotaţia culturilor şi prin aplicarea diferenţiată a
acestora în funcţie de condiţiile pedoclimatice.
Agrotehnuica oferă soluţii cu aplicaţii ştiinţifice precum şi metode practice pentru
e$ploatarea raţională a terenurilor araile, cunoştinţe utile tuturor specialiştilor în domeniu,
contriuind la o mai ună pregătire profesională a acestora.
"rin conţinutul său, agrotehnica se a#ea#ă pe noţiuni specifice disciplinelor de
 pedologie, microiologie, fi#ică, agrochimie, fi#iologie, maşini agricole, ecologie etc. şi în
acelaşi timp, serveşte ca fundament pentru discipline ca fitotehnia, viticultura,
legumicultura, management, economie agricolă etc.
%n cadrul ştiinţelor agronomice, agrotehnica  ocupă unul din principalele locuri
 privind sporirea fertilităţii solului şi creşterea producţiei agricole. "e a#a re#ultatelor
ştiinţifice şi practice, agrotehnica elaorea#ă metode strâns legate între ele, în cadrul unor
sisteme de agricultură, adică al unor comple$e unitare de măsuri care urmea#ă a fi aplicate
diferenţiat în funcţie de condiţiile naturale.
%n ţara noastră, agrotehnica a fost introdusă ca disciplină şi predată studenţilor
începând cu anul &'(), de către marele savant agronom Gh. Ionescu * Sişeşti.
+anualul de studiu se adresea#ă studenţilor %nvăţământului la istanţă de la
facultăţile de Agricultură -speciali#ările agricultură şi inginerie economică în agricultură
şi /orticultură.
0onţinutul manualului de Agrotehnică se referă la următoarele proleme1
! 2actorii de vegetaţie şi mijloace agrotehnice de mărire a utili#ării lor3
! 4ucrările solului3
! Semănatul şi lucrările de îngrijire a culturilor3
! 5uruienile şi comaterea lor3
! Asolamentele şi rotaţia culturilor3
! Agrotehnica diferenţiată pe #one pedoclimatice3
! Agrotehnica diferenţiată pe soluri sla productive -erodate, nisipoase, sărăturoase
şi pe terenuri îndiguite şi desecate.
 

CAPITOLUL (

)ACTORII DE VEGETAŢIE ŞI MIJLOACE DE MARIRE A

UTILI*ĂRII LOR 

(.( Lu+in, $, f,$-or !" ""-,/i"

4umina constituie factorul de vegetaţie prin care energia solară se integrea#ă în
 plantă su formă de energie potenţială sau energie acumulată în sustanţa organică. in
cantitatea totală de energie luminoasă se consideră că frun#a asoare apro$imativ 678,
iar restul de (78 este reflectată sau trece prin frun#ă.
4a rândul ei energia asorită nu este folosită în totalitate în procesul de fotosinte#ă
ci numai &!78 şi rar peste 78. Această cantitate de energie folosită efectiv în procesul de
fotosinte#ă poartă numele de coeficient de utilizare a energiei luminoase.
4umina se caracteri#ea#ă prin intensitate, calitate şi durata de iluminare.
In-"n0i-,-", #u+inii varia#ă  foarte mult. %n #ilele de iarnă este cuprinsă între &)))
şi ())) l$ pe când în #ilele de vară poate ajunge şi depăşi 9)))) l$. Intensitatea luminii
mai depinde şi de latitudine, altitudine, neulo#itate, pre#enţa în atmosferă a vaporilor de
apă, a prafului etc.
Intensitatea luminii influenţea#ă fotosinte#a, înfrăţirea, fructificarea, re#istenţa la
cădere, creşterea frun#elor şi a lăstarilor, favori#ea#ă acumularea glucidelor etc.
"entru ca plantele să înflorească şi să fructifice au nevoie de o intensitate de &&))
l$ la ma#ăre, (9)) l$ la fasole, &:))!(()) l$ la or# şi grâu, &9))!:))) l$ la porum etc.
C,#i-,-", #u+inii. %n procesul de fotosinte#ă şi de creştere al plantelor, importanţa
cea mai mare o au radiaţiile roşii şi galene. ;adiaţiile ultraviolete sunt vătămătoare
 plantelor şi provoacă moartea a numeroase microorganisme, iar cele infraroşii ajungând la
suprafaţa solului se transformă în căldură, influenţând direct viaţa plantelor.
2iecare din radiaţiile asorite de plante influenţea#ă cu preponderenţă sinte#a
anumitor sustanţe. Astfel, su acţiunea ra#elor roşii şi galene se sinteti#ea#ă în special
hidraţii de caron, iar su acţiunea ra#elor alastre se sinteti#ea#ă mai mult sustanţele
 proteice.
Dur,-, i#u+in1rii. urata de iluminare fiind diferită pe glo în funcţie de
latitudine, plantele s!au adaptat acestor condiţii. in această cau#ă fiecare plantă are nevoie
de anumite durate de iluminare în anumite fa#e din viaţa lor, numite <stadii de lumină= şi
de un anumit raport între durata de iluminare şi durata de întuneric numit <fotoperiodism=.
upă nevoia lor faţă de lumină se grupea#ă în1
a plante de #i lungă, care înfloresc şi fructifică în condiţii de #i lungă1 or#ul,
grâul, secara, ovă#ul, ma#ărea etc.3
  plante de #i scurtă, care înfloresc şi fructifică în condiţii de #i scurtă1 porumul,
soia, sorgul, ore#ul etc3
c plante neutre1 hrişca, fasolea, vinetele, etc. Aceste plante nu reacţionea#ă când
se lungeşte, sau când se scurtea#ă perioada de iluminare.
4a plantele de #i lungă dacă scurtăm artificial durata #ilei, cresc dar nu se de#voltă.
4a fel se întâmplă şi cu plantele de #i scurtă dacă lungim perioada de iluminare. acă se
lungeşte perioada de iluminare la plantele de #i lungă sau se scurtea#ă la plantele de #i
scurtă, plantele fructifică mai repede şi deci se scurtea#ă durata de vegetaţie.

(
 

0unoscând cerinţele plantelor faţă de lumină putem ca prin anumite mijloace

agrotehnice să mărim gradul de utili#are al ei.
intre aceste mijloace amintim în primul rând #onarea plantelor inclusiv a soiurilor
şi hiri#ilor în funcţie de variaţia aflu$ului de energie luminoasă de pe cuprinsul ţării. "e
terenurile înclinate, cu e$po#iţie sudică a pantei se va cultiva1 floarea soarelui, porumul,
soia, viţa de vie iar pe terenurile cu e$po#iţie nordică1 ovă#, grâu, trifoi, etc. >ste necesar
ca în timpul semănatului seminţele să fie distriuite uniform pe unitatea de suprafaţă şi în
cantitate corespun#ătoare pentru a asigura o densitate a plantelor, deoarece fiecare specie,
soi şi hirid are un anumit optimum în ceea ce priveşte densitatea.
"racticarea culturilor intercalate -e$. porum cu fasole, dovleci etc., a culturilor
succcesive, cultivarea plantelor furajere cu plantă protectoare, determină folosirea mai
raţională a aflu$ului de lumină.
0omaterea uruienilor, care prin umrire stânjenesc şi de multe ori împiedică
creşterea plantelor cultivate, şi aplicarea îngrăşămintelor, constituie măsuri agrotehnice de
cea mai mare importanţă.
"rintre alte măsuri mai amintim1 tăierile la pomi şi la viţa de vie, copilitul şi
cârnitul la unele plante, sporirea conţinutului de 0?( în jurul plantelor.

(.& T"+2"r,-ur, $, f,$-or !" ""-,/i"

>nergia radiantă solară ajunsă la suprafaţa pământului este transformată în energie
calorică, iar o parte este reflectată în atmosferă. Astfel, suprafaţa terestră se încăl#eşte,
devenind la rândul ei o sursă de energie. ? parte din această energie se propagă în straturile
adânci ale solului, o altă parte este folosită în diferite procese fi#ico!chimice, iar restul este
cedată atmosferei. Alături de radiaţia solară, se mai adaugă o sursă proprie de căldură şi
anume cea care re#ultă din desfăşurarea proceselor chimice şi iologice.
;egimul termic al solului depinde de căldura specifică şi conductiilitatea termică
ale părţilor lui componente şi ca urmare de proporţia de participare a acestora în masa
solului (tabelul 1). 
Tabelul 1
C1#!ur, 02"$ifi$1 3i $on!u$-i4i#i-,-", -"r+i$1 , 21r/i#or $o+2on"n-" ,#" 0o#u#ui
5O. B"r4"$"# 3i $o#. (67'8

0ăldura specifică 0onductiilitatea

"ărţile componente termică
cal.@cm sec. grad
gravimetrică volumetrică
cal.@g grad cal.@cm grad
 Bisip şi argilă ),&: ! ),( ),9' ! ),7: ),)))
Cură ),9: ),D) ),))()
Aer şi sol ),(9 ),)) ).)))7
Apă şi sol &,)) &,)) ),)&()

in datele pre#entate în taelul & re#ultă că solurile cu apă multă au

conductiilitatea termică mai mare decât solurile uscate şi afânate deoarece
conductiilitatea termică a aerului este foarte mică. e asemenea, re#ultă că solurile
minerale se încăl#esc mai repede decât cele organice, iar solurile umede sunt mai reci decât
cele uscate, întrucât căldura specifică a apei depăşeşte cu mult pe cea a aerului.
"rintre factorii care influenţea#ă temperatura solului amintim1 e$po#iţia terenului,
culoarea solului, te$tura solului, învelişul vegetal, stratul de #ăpadă, lucrările agrotehnice
etc.


 

0erinţele plantelor faţă de temperatură sunt diferite, plantele împărţindu!se din

acest punct de vedere în trei categorii1 microterme, care cresc şi se de#voltă la temperaturi
cuprinse între )!&7o0 , mezoterme, care cresc şi se de#voltă la temperaturi cuprinse între
&D!9)o0 şi megaterme, care cresc şi se de#voltă la temperaturi de peste 9) o0. +ajoritatea
 plantelor de cultură fac parte din grupa me#oterme.
"rima perioadă din ciclul evolutiv al plantelor, germinaţia şi răsărirea, este în
strânsă dependenţă de temperatura solului (tabelul 2). Cemperatura minimă la răsărire, în
funcţie de plantă, este mai mare cu &! o0 decât temperatura minimă de germinare.
0erinţele plantelor faţă de căldură, după răsărire, sunt diferite. Aşa de e$emplu,
înfrăţitul la cereale se produce în condiţii une la :!&( o0, alungirea paiului la &9!&Do0,
înflorirea la &6!&:o0 iar maturarea la peste &'o0.
Tabelul 2
T"+2"r,-uri#" +ini+"9 o2-i+" 3i +,:i+" !" "r+in,r" 2"n-ru !if"ri-" 2#,n-" 5;n oC8

"lanta Cemperatura
minimă optimă ma$imă
Grâu de toamnă &!( (7 )
Secară de toamnă &!( (7 )
?r# &!( (7 (:!)
?vă# &!( (7 )
+a#ăre &!( (7 )
4ucernă )!& () (:
Sparcetă &!( () 7
"orum :!&) 6!97 9D!9:
Soia :!&) (6 :!9)
2asole :!&) ( 9D
0artof 7!D (7 )
Sfeclă !9 (7 7
2loarea soarelui 7!D (7 7

"entru #onarea culturilor este necesar să se cunoască cerinţele faţă de căldură a

fiecărei plante. Aceste cerinţe se e$primă prin suma temperaturilor efectiv utile pentru
creşterea şi de#voltarea plantelor -soiuri sau hiri#i, cunoscută în literatura de specialitate
su denumirea de <constantă termică=.
0ăldura este necesară nu numai plantelor superioare ci şi microorganismelor din sol
care, la rândul lor, au nevoie pentru desfăşurarea proceselor vitale de o temperatură
minimă, optimă şi ma$imă.
"ornind de la cerinţele plantelor cultivate faţă de căldură şi de la regimul termic al
solului în funcţie de conţinutul în aer, apă, sustanţe nutritive, structură, te$tură, grad de
afânare etc. se pot staili căile agrotehnice care să mărească posiilitatea de utili#are a
căldurii din aer şi din sol de către plantele cultivate.
En prim mijloc îl constituie #onarea plantelor în funcţie de cerinţele faţă de
temperatură. Astfel, în #onele mai calde se cultivă ore#ul, umacul, sorgul, viţa de vie,
lucerna etc. în timp ce în #onele mai răcoroase se cultivă cartoful, trifoiul, inul pentru fuior,
etc.
4ucrările adânci ale solului înlesnind schimul de aer între sol şi atmosferă,
favori#ea#ă răcirea sau încăl#irea solului, în funcţie de temperatura aerului atmosferic.
"rin folosirea îngrăşămintelor organice, ca urmare a descompunerii acestora în sol
cât şi datorită faptului că acestea determină o afânare a solurilor compacte, se contriuie la
încăl#irea solurilor -prin descompunerea unei tone de gunoi de grajd se elierea#ă !9
milioane Filocalorii.
En alt mijloc constă în stailirea epocii optime de semănat astfel ca planta să
 parcurgă întreaga vegetaţie. "entru culturile de primăvară, de e$emplu, este deoseit de
9
 

important a e$ecuta semănatul când în sol se reali#ea#ă temperatura minimă de germinare.

e asemenea, prin practicarea culturilor succesive se utili#ea#ă mai ine resursele naturale
de căldură.
"entru protejarea cerealelor de toamnă în timpul iernii se vor lua toate măsurile în
vederea reţinerii #ăpe#ii pe semănături.
+ulcirea -acoperirea solului cu diferite materiale constituie alt mijloc de
influenţare asupra căldurii. Astfel, folosirea materialelor de culoare închisă -gunoi de grajd,
folii de polietilenă etc. se practică pe larg pentru încăl#irea solului cultivat cu legume sau
 plante tehnice valoroase. +ulciul de culoare deschisă reflectă radiaţiile solare şi deci apără
solul de supraîncăl#ire.
%n live#i, grădini de legume, podgorii etc., pentru evitarea rumelor şi a îngheţurilor
târ#ii de primăvară, se recurge la formarea norilor de fum în a doua jumătate a nopţilor
senine şi reci.
"entru solurile cu e$ces de umiditate, soluri reci datorită capacităţii calorice ridicate
a apei, încăl#irea se reali#ea#ă prin lucrările de drenare sau desecare, după ca#.

(.< A"ru# $, f,$-or !" ""-,/i"

%n aerul uscat şi curat, din straturile inferioare ale atmosferei, a#otul repre#intă
6:8, o$igenul (&8, argonul ),'78, 0? ( ),)8 iar alte ga#e ),)&8 -?. 5erecel şi col.,
&'6).
0ompo#iţia aerului din sol din punct de vedere calitativ este aceeaşi ca şi cea a
aerului atmosferic. ar din punct de vedere calitativ, proporţia diferitelor componente
ga#oase din aerul solului nu este aceeaşi ca cea din aerul atmosferic. Astfel, în aerul
solului, dio$idul de caron şi amoniacul se află în proporţie mai mare datorită
descompunerii materiei organice de către microorganisme, proporţia de o$igen este mai
mică, iar celelalte componente rămân practic în aceeaşi proporţie ca şi în aerul atmosferic.
?$igenul în sol în mod normal se găseşte în proporţie de &:!&'8 dar el poate să scadă la
&D8 iar în unele ca#uri su această limită. 0antitatea de 0? ( din sol este apro$imativ de
#ece ori mai mare decât în aerul atmosferic -),8, dar proporţia lui poate creşte mult mai
mult.
Aerul influenţea#ă procesele metaolice ale plantelor prin componentele sale şi în
 primul rând prin o$igen şi dio$idul de caron, apoi prin a#ot şi amoniac.
O:i"nu# este indispensail vieţii plantelor fiind folosit în procesul de respiraţie.
"ărţile aeriene ale plantelor sunt în general ine asigurate cu o$igen.
%n sol o$igenul are rol începând cu germinaţia seminţelor, apoi în respiraţia
radiculară şi a altor organe suterane, în o$idarea părţii aeriene a solului, fiind, de
asemenea, indispensail pentru diferite grupe de microorganisme din sol etc. ;ădăcinile
crescute în soluri aerate sunt mai lungi, mai deschise la culoare, pre#intă un număr mai
mare de peri radiculari favori#ându!se astfel o aprovi#ionare mai ună a plantelor cu
elemente nutritive şi cu apă. %n solurile cu o$igen puţin, rădăcinile sunt mai groase şi mai
scurte, mai închise la culoare şi cu un număr mai redus de peri radiculari.
?$igenul din sol este necesar şi pentru de#voltarea acteriilor aeroe nitrificatoare,
care o$idea#ă amoniacul şi îl transformă în nitraţi. Enele acterii, ca A#otoacter şi unele
specii de ;h#oium, fi$ea#ă a#otul lier din aer şi au nevoie de un mediu ogat în o$igen.
%n solurile sla aerate predomină descompunerea anaeroă, din care re#ultă 0/ 9, /(S,
aldehidă glicolică, aldehidă lactică şi alţi compuşi săraci în o$igen care sunt vătămători
 pentru plante.
Dio:i!u# !" $,r4on   este asorit de plante prin toate organele ver#i şi prin
rădăcini. Aerul atmosferic primeşte cantităţi mari de 0? ( care re#ultă prin descompunerea
materiei organice din sol, cantitate care este corelată cu intensitatea activităţii
microorganismelor. "e terenurile cultivate se elimină mai mult 0?(  deoarece la 0?(
7
 

degajat prin activarea microorganismelor se adaugă şi 0?(  re#ultat din respiraţia

rădăcinilor. 0antitatea de 0?( din sol nu treuie să depăşească &8, deoarece dăunea#ă
rădăcinilor, microorganismelor aeroe, iar materia organică se descompune defectuos.
A=o-u# fiind un ga# inert plantele superioare nu!l pot folosi direct ci îl iau din sol
su formă de săruri ale acidului a#otic sau săruri amoniacale.
A+oni,$u# în aerul solului se găseşte în cantităţi ceva mai mari decât în atmosferă,
ca urmare a descompunerii materiei organice proteice. Amoniacul este o$idat de către
 acteriile nitrificatoare şi transformat în nitriţi apoi în nitraţi sau a#otaţi, aceştia din urmă
constituind hrana de a#ă pentru plante.
%ntre sol şi atmosferă are loc un permanent schim de ga#e. "rimenirea aerului are
loc în permanenţă prin difu#iune -omogeni#area ga#elor în repaos."rimenirea în masă a
aerului are loc su influenţa factorilor fi#ici şi iologici.
intre factorii iologici cu rol în primenirea aerului din sol îl au animalele care
sapă galerii cum sunt1 cârtiţa, popândăii, râmele, larvele, insectele etc.
"rimenirea aerului din sol numai prin procese naturale nu este suficientă. in
această cau#ă treuie să se folosească mijloace agrotehnice de îmunătăţire a regimului de
aer din sol.
Coate lucrările solului prin care se afânea#ă stratul arail precum şi măsurile de
îmunătăţire a structurii solului contriuie la schimul de aer dintre sol şi atmosferă.
+ăsuri mai energice de primenire a aerului se impun pe solurile grele, care se
tasea#ă repede şi formea#ă crustă. "e terenurile cu e$ces de umiditate se e$ecută lucrări de
drenare şi de evacuare a apei3 pe terenurile umede, aplicarea corectă a sistemelor de lucrare
a solului, a îngrăşămintelor organice, evitarea tasării solului prin trecerea repetată cu
mijloacele agricole, sunt măsuri care contriuie la o ună aeraţie a solului.

(.> A2, $, f,$-or !" ""-,/i"

"e lângă factorii de vegetaţie pre#entaţi -lumină, căldură, aer apa apare, de
asemenea, ca un factor hotărâtor în de#voltarea sau limitarea vegetaţiei ieroase sau
lemnoase pe #one şi su#one de vegetaţie.
%n funcţie de pretenţiile faţă de apă plantele se împart în mai multe grupe şi anume1
 xerofite,  plante adaptate să crească în condiţii de secetă -e$. cactuşii, hidrofite ,  plante
capaile să vegete#e în condiţii de umiditate e$cesivă -e$. ore#ul şi mezofite , în care intră
 plantele cultivate cu e$cepţia ore#ului. in grupa plantelor me#ofite unele pot fi cultivate
în #one mai secetoase ca1 sorgul, meiul, iara de Sudan, etc., altele au o re#istenţă mijlocie
la secetă ca1 grâul, secara, or#ul, porumul, sfecla, etc., iar altele nu re#istă la secetă, cum
ar fi ore#ul, cartoful, legumele, etc.
"lantele au nevoie de apă în tot cursul perioadei de vegetaţie, începând de la
germinarea seminţelor şi până la maturitate. Astfel, pentru germinaţie, seminţele au nevoie
de cantităţi diferite de apă, în funcţie de specia cultivată (tabelul 3).
Tabelul 3
C,n-i-,-", !" ,21 ,40or4i-1 !" 0"+in/"9 n"$"0,r1 !"$#,n31rii "r+in,/i"i
5? !in r"u-,-", 0"+in/"i8

"lanta de cultură 8 "lanta de cultură 8

+ei (7,) ?vă# 9',:
0ânepă 9,) +ă#ăriche 67,9
"orum 99.) In &)),)
Grâu 97,9 +a#ăre &)D,:
?r# 9:,( Crifoi roşu &&6,7
4ucernă 7D, Sfeclă pentru #ahăr &(),

D
 

Secară 76,6 ! !

upă răsărire, nevoia de apă, atât din sol cât şi din aerul atmosferic creşte. Astfel,
în perioada de formare a frun#elor sau în fa#a de înflorire, limitele umidităţii optime sunt
cuprinse între 97!')8 din cantitatea ma$imă de apă accesiilă plantelor -?. 5erecel şi
col. &'6). Stratul de sol, în care este necesară o umiditate optimă, creşte treptat cu
adâncimea de pătrundere a rădăcinilor şi anume de la () cm în fa#a de (! frun#e, până la
7)!6) cm în fa#a de înfrăţire -cereale păioase şi formarea frun#elor -prăşitoare.
%n fa#ele de consum ma$im a apei din sol -formarea paiului, frun#a &)!&( cm,
înflorire, maturitate în lapte limitele umidităţii optime sunt mai apropiate de capacitatea
solului pentru apă accesiilă şi mai puternic diferenţiate de la o cultură la alta. upă fa#a
de maturare în lapte, cerinţele faţă de umiditate, la majoritatea culturilor scad treptat.
;e#ultă că în anumite fa#e în cursul perioadei de vegetaţie consumul de apă este cel
mai ridicat. 4ipsa apei în aceste fa#e denumite <critice= provoacă dereglări în metaolism
cu repercusiuni însemnate asupra cantităţii şi calităţii producţiei.
ar, cantitatea de apă asorită de către plante este cu mult mai mare decât cea
necesară proceselor de nutriţie, deoarece o mare parte se pierde prin transpiraţie. "entru
caracteri#area cantitativă a acestui proces se folosesc indicii1 coeficient de transpiraţie,
care este raportul dintre cantitatea de apă consumată de plantă şi greutatea sustanţei
uscate a acesteia, şi consum specific, e$presie a coeficientului de transpiraţie raportat la
unitatea de iomasă formată, e$primat prin numărul unităţilor de apă necesară producerii
unei cantităţi de sustanţă uscată -0. . 0hiriţă, &'69.
0antitatea de apă asorită de către plante depinde şi de accesiilitatea apei din sol,
care este în funcţie de formele de legătură ale acesteia în sol, de forţele care acţionea#ă
asupra ei.
4a stailirea măsurilor agrotehnice importanţă mai mare pre#intă următorii indici
hidrofi#ici1 capacitatea totală pentru apă, capacitatea de câmp şi coeficientul de ofilire.
Emiditatea solului corespun#ătoare coeficientului de ofilire, repre#intă limita inferioară a
conţinutului de apă accesiilă din sol. %n general, plantele de cultură asor apa din sol, cu
o forţă de &7 ma$im () atmosfere, iar su valorile coeficientului de ofilire este reţinută la
suprafaţa particulelor de sol cu o forţă de sucţiune mai mare.
Apa accesiilă plantelor este cuprinsă între valoarea coeficientului de ofilire şi a
capacităţii de câmp pentru apă -intervalul umidităţii active. 0ele mai favoraile condiţii de
viaţă pentru plante se crea#ă când umiditatea solului are valori cuprinse între 6)!:)8 din
capacitatea de câmp pentru apă.
%n ceea ce priveşte sursele apei din sol acestea sunt1 precipitaţiile atmosferice, apa
freatică, apa de irigaţie şi o cantitate mică re#ultă din condensarea vaporilor de apă din
 porii solului.
"rincipala sursă o constituie precipitaţiile care în ţara noastră însumea#ă, în medie,
D: mm anual.
Apa freatică aflată la !9 m, poate fi folosită de plante datorită ascensiunii acesteia
 prin capilare. %n funcţie de te$tură, apa poate urca prin capilare până la (!9 m într!un sol
argilos, până la &,7!,) m într!un sol lutos, până la &,)!&,7 m într!un sol luto!nisipos şi
 până la ),7!&,) m într!un sol nisipos.
Sursa principală de completare a cerinţelor plantelor, acolo unde apa provenită din
celelalte surse nu este suficientă, o constituie apa de irigaţie.
0ât priveşte consumul apei din sol se distinge un consum productiv, respectiv apa
asorită de către plantele de cultură şi un consum neproductiv, apa asorită de către
 uruieni.
"ierderile de apă se datoresc scurgerii acesteia la suprafaţa solului, infiltrării în
 profun#ime şi datorită evaporaţiei. "re#entăm în continuare principalele măsuri agrotehnice
utili#ate pentru îmunătăţirea regimului de umiditate al solului.
6
 

Aplicarea unui sistem raţional de lucrare a solului şi în primul rând arături de vară
şi de toamnă pe toate suprafeţele araile, contriuie la înmaga#inarea şi păstrarea unor
cantităţi mari de apă în sol. "e aceste arături se vor aplica în vară şi în primăvară lucrări
superficiale cu scopul de a împiedica pierderile de apă prin evaporare.
En oiectiv principal ce treuie urmărit prin lucrările solului, de a#ă şi de
întreţinere, îl constituie comaterea uruienilor care printre altele, consumă cantităţi mari
de apă în detrimentul plantelor cultivate.
Aplicarea corectă a îngrăşămintelor, pe lângă faptul că asigură hrana necesară
 plantelor, contriuie la economisirea apei, pe unitatea de produs, deoarece consumul
specific este mai redus.
+ulcirea solului, cu diferite materiale pentru a împiedica evaporarea apei, se
foloseşte în special în legumicultură sau culturile tehnice valoroase.
"rin lucrările de semănat se crea#ă plantelor posiilitatea utili#ării mai eficiente a
apei din sol, respectând epoca de semănat, adâncimea de încorporare a seminţelor, folosind
metoda de semănat cea mai corespun#ătoare etc. e asemenea, folosirea hiri#ilor şi
soiurilor timpurii, re#istenţi la secetă asigură economisirea apei.
+ăsura radicală prin care se intervine direct şi eficace în asigurarea plantelor cu
apă în cantităţi corespun#ătoare în special în #onele de stepă şi silvostepă, o constituie
irigaţia.
"e solurile cu e$ces de umiditate se vor lua măsuri de afânare a acesteia prin lucrări
agroameliorative, drenaje, desecări etc.

(.@ So#u# $, +"!iu 2"n-ru $r"3-"r", 3i !"=o#-,r", 2#,n-"#or

0ondiţia esenţială pentru oţinerea de recolte mari la unitatea de suprafaţă o
constituie f"r-i#i-,-", 0o#u#ui.
2ertilitatea solului, ca noţiune generală este însuşirea acestuia de a asigura plantele
cu apă şi sustanţe nutritive pe tot parcursul perioadei de vegetaţie.
>lementul de a#ă al fertilităţii îl constituie structura solului   deoarece ea
influenţea#ă nu numai condiţiile fi#ice, aeraţia şi regimul de hrană ci şi accesiilitatea
sustanţelor hrănitoare pentru plante, descompunerea materiei organice din sol şi toată
activitatea microiologică.
"rin structura solului -0.H. ?prea, &'D: se înţelege modul de grupare şi aşe#are la
un loc, în agregate, a elementelor granulometrice elementare. Aceste particule elementare
se leagă între ele prin coloi#i organici, organo!minerali, respectiv prin humus, argilă,
hidro$i#i de aluminiu -Al şi fer -2e ş.a.
intre tipurile de structură, structura glomerulară şi cea grăunţoasă asiugură cele
mai une condiţii de sol.
Structura solului influenţea#ă asupra poro#ităţii acestuia. Astfel, într!un sol cu
structură stailă se reali#ea#ă un raport favorail între poro#itate şi fa#a solidă şi anume de
&1&, iar în cadrul poro#ităţii se reali#ea#ă un raport favorail între porii capilari -6)8 şi
 porii necapilari -)8. Această poro#itate ideală -0.. 0hiriţă, &'69 asigură o capacitate
suficient de ridicată atât pentru apă cât şi pentru aer, o circulaţie ună a apei, un schim
activ de ga#e între sol şi atmosferă, o coe#iune moderată a solului.
En sol normal, cu un raport optim între poro#itatea capilară şi necapilară, se spune
că este elastic datorită aerului care pătrunde între agregate, precum şi a 0? (, re#ultat în
urma descompunerii materiei organice din sol.
Co"=iun",9 forţa de atracţie, care se manifestă între particulele de sol de aceeaşi
constituţie sau de constituţii diferite, creşte de la solurile cu structură glomerulară, poroase,
la solurile argiloase, nestructurate.
Solurile cu structură, având o coe#iune mică, se lucrea#ă uşor, fără consum mare de
energie, iar ra#da în urma plugului se revarsă şi se mărunţeşte uşor. e asemenea, solurile
:
 

cu structură de agregate staile se caracteri#ea#ă prin ade#iune -proprietatea solului umed

de a adera la piesele active ale uneltelor agricole redusă şi ca urmare opun o re#istenţă mai
slaă în timpul lucrului. Se aprecia#ă că la solurile structurate ade#iunea scade la circa 
faţă de cea a solurilor cu structură pulverulentă.
C,u="#" $,r" 2roo,$1 !"r,!,r", 0-ru$-uriii 0o#u#ui  pot fi grupate în1 cau#e
mecanice, fi#ico!chimice şi iochimice.
intre $,u="#" +"$,ni$" cele mai frecvente care distrug agregatele solului sunt1
frecarea cu piesele active ale maşinilor şi uneltelor agricole în timpul lucrărilor, deplasarea
repetată pe câmp a tractoarelor şi maşinilor agricole, acţiunea picăturilor de apă provenită
din precipitaţii -în special ploi torenţiale şi din irigaţii, lucrarea solului la umiditate
necorespun#ătoare, etc.
"rintre $,u="#" fi=i$o$i+i$" treuiesc amintite1 scăderea su o anumită limită a
cationilor a#ici coagulanţi, formarea humusului acid care favori#ea#ă dispersia şi migraţia
argilei.
ispersia argilei, şi ca urmare scăderea numărului de agregate staile, are loc şi în
situaţia când se practică o fertili#are e$cesivă cu îngrăşăminte potasice care conţin sodiu, a
sulfatului de amoniu etc., precum şi prin folosirea la irigat a apelor care conţin mult sodiu.
C,u="#" 4io$i+i$" sunt legate în special de cerinţele plantelor faţă de sustanţele
nutritive şi de procesele microiologice din sol. "e această cale structura solului se poate
deteriora când se efectuea#ă lucrări repetate, ca în ca#ul ogorului negru, deoarece se
reali#ea#ă o aerisire accentuată şi se intensifică descompunerea humusului de către
microorganismele aeroe. e asemenea, sunt plante de cultură care lasă în sol foarte puţine
resturi organice, cum ar fi inul pentru fuior, sfecla etc.
Mi#o,$" 2"n-ru +"n/in"r", 3i r"f,$"r", 0-ru$-urii 0o#u#ui.
Introducerea asolamentelor raţionale cu plante care pot păstra şi îmunătăţi
structura solului ce alternea#ă cu plante ce refac şi păstrea#ă mai sla structura. Aceste
aspecte depind de felul sistemului radicular al plantelor, de durata perioadei de vegetaţie,
de lucrările solului, de îngrăşămintele folosite etc.
En rol deoseit îl au gramineele şi leguminoasele perene, care determină
îmunătăţirea stailităţii hidrice a structurii solului cu 7!(78 -A. orneanu, &'6D. ;ol
important în refacerea structurii îl are şi îmogăţirea solului cu materie organică proaspătă
-nehumificată prin aplicarea îngrăşămintelor ver#i şi a gunoiului de grajd semifermentat.
"rin descompunerea materiei organice de către microorganisme, se formea#ă sustanţe
organice aglutinate de tipul poli#aharidelor, care staili#ea#ă agregatele e$istente şi
înlesnesc formarea de noi agregate.
%munătăţirea structurii solului se poate reali#a şi prin aplicarea amendamentelor de
calciu pe solurile acide, a gipsului şi fosfogipsului pe sărături. 0alciul contriuie la
coagularea coloi#ilor şi formarea agregatelor în care predomină microagregatele.
4ucrarea raţională a solului, acoperirea cât mai prelungită a acesteia printr!un covor
vegetal dens, printr!un strat de materiale organice sau alt strat protector, cu caracter de
<mulci=, constituie de asemenea mijloace pentru menţinerea şi refacerea structurii solului.
Structura solului poate fi refăcută şi pe cale artificială, folosind diferite sustanţe
sintetice numite criliumuri, dar întrucât acestea sunt costisitoare, deocamdată, procedeul nu
s!a e$tins în producţie.

'
 

CAPITOLUL &

LUCRĂRILE SOLULUI

&.( I+2or-,n/, #u$r1ri#or 0o#u#ui

%n toate sistemele de agricultură lucrările prin efectele lor asupra însuşirilor fi#ice,
chimice şi iologice ale solului au repre#entat una dintre cele mai importante verigi de
sporire a producţiei.
"rin lucrările solului treuie să se reali#e#e un strat afânat, în care plantele să
găsească condiţii optime creşterii şi de#voltării. %ntr!un sol afânat rădăcinile se de#voltă
mai mult şi pătrund mai uşor în sol, mai ales în primele fa#e de vegetaţie. %n acest scop
treuie ca prin lucrări să se reali#e#e un raport echilirat între fa#a solidă a solului şi
 poro#itate, raport care treuie să fie de &@&. 0el mai pronunţat efect asupra poro#ităţii îl are
arătura care poate determina creşterea volumului porilor stratului afânat cu ()!)8.
?dată cu creşterea poro#ităţii are loc şi modificarea densităţii aparente. +ajoritatea
 plantelor de cultură găsesc condiţii, favoraile pentru de#voltarea sistemului radicular dacă
densitatea aparentă este cuprinsă între &,)6!&,97 g@cm . -0. "intilie şi cola., &':7.
4ucrările solului efectuate la momentul optim influenţea#ă favorail starea
structurală a acestuia, în timp ce repetarea şi efectuarea la un conţinut de umiditate
necorespun#ător determină deteriorarea structurii.
"rin lucrările solului se crea#ă condiţii favoraile pentru acumularea şi reţinerea
unor cantităţi mari de apă în sol în regiunile secetoase, iar în #onele mai umede atât
acumularea cât şi drenarea în adâncime, astfel încât se evită e$cesul de umiditate în stratul
arail.
4ucrările solului influenţea#ă şi asupra însuşirilor chimice prin amplificarea
acţiunii factorilor ce contriuie la procesele de alterare minerală şi de descompunere a
materiei organice. %ntr!un sol afânat, procesul de nitrificare este mai intens. Bitrificarea
atrage după sine accentuarea unor procese chimice favoraile prin care fosforul, potasiul,
calciul şi alte elemente nutritive trec din forme greu soluile în forme accesiile plantelor.
%munătăţirea însuşirilor chimice ale solului este condiţionată în mare măsură şi de
activitatea microiologică din sol, care la rândul ei devine intensă într!un sol afânat şi ine
aerat. +icroorganismele din sol folosesc o$igenul pentru o$idarea sustanţelor organice,
din care îşi procură 0?( şi energia necesară.

&.& Pro$"0"#" -"no#oi$" $" 0" 2ro!u$ ;n 0o# ;n -i+2u# ":"$u-1rii

#u$r1ri#or
"rin lucrările solului -arat, desfundat, grăpat, tăvălugit etc. stratul arail este supus
unui şir de operaţiuni ce au ca efect modificarea înşuşirilor acestuia. %n funcţie de maşinile
agricole cu care se efectuea#ă lucrările, solul este supus următoarelor procese tehnologice1

&)
 

n-o,r$"r", 0,u r10-urn,r", 0o#u#ui care se reali#ea#ă cu ajutorul plugului şi se

e$ecută în mod oişnuit odată pe an. "rin răsturnarea stratului arail sunt încorporate în sol
miriştea, îngrăşămintele, amendamentele etc. şi este adus la suprafaţă stratul de sol din
adâncime, structurat, cu însuşiri superioare.
M1run/ir", 3i ,fn,r", 0o#u#ui se reali#ea#ă odată cu răsturnarea ra#dei. Stratul
arail poate fi afânat cu ajutorul pieselor de susolaj. +ărunţirea şi afânarea stratului
superficial al solului se poate reali#a cu grape, cultivatoare etc.
A+"0-"$,r", 0-r,-u#ui !" 0o#. "rin acest proces se urmăreşte crearea unui strat de
sol omogen, cu însuşiri fi#ice, chimice şi iologice asemănătoare. "rin amestecare se
distriuie uniform în sol îngrăşămintele, resturile organice, amendamentele.
T,0,r", 0o#u#ui se reali#ea#ă prin lucrarea cu tăvălugul, care măreşte poro#itatea
capilară în detrimentul celei necapilare favori#ând urcarea apei către suprafaţa solului în
#ona de germinare a seminţelor. Casarea se foloseşte mai frecvent în #onele secetoase.
Ni"#,r", se face cu scopul de a reduce pierderile de apă din sol prin evaporare, de
a uşura efectuarea lucrărilor de semănat, întreţinere şi recoltat, pentru distriuirea uniformă
a apei de irigaţie etc.
 Bivelarea se reali#ea#ă cu ajutorul nivelatoarelor, a grapelor, nete#itoarelor şi
uneori cu tăvălugul, ca# în care se reali#ea#ă şi o tasare a solului.
"rin lucrări speciale ale solului, în funcţie de cerinţele plantelor cultivate şi
condiţiile pedoclimatice, pot avea loc şi alte procese tehnologice cum ar fi1 crearea de
 ra#de pentru irigat sau pentru îndepărtarea e$cesului de apă, formarea de coame,
modelarea terenului în legumicultură etc.

&.< C#,0ifi$,r", #u$r1ri#or 0o#u#ui

4ucrările solului se pot clasifica după mai multe criterii1
Du21 un"#-"#" $u $,r" 0" ":"$u-ă1 lucrări cu plugul, cultivatorul, fre#a, grapa,
tăvălugul etc.
Du21 ,!n$i+", #, $,r" 0" ":"$u-1F  lucrări adânci ori superficiale.
Du21 "2o$, "f"$-u1riiF lucrări de vară, toamnă, iarnă şi primăvară.
Du21 2#,n-"#" 2"n-ru $,r" 0" ":"$u-1  1 lucrări pentru grâul de toamnă, porum,
cartof etc.

&. > Ar,-u#

Aratul este cea mai importantă lucrare a solului, fiind considerată lucrarea de a#ă.
%n condiţiile din ţara noastră în mod oişnuit, pe acelaşi teren arătura se e$ecută odată pe
an şi numai în anumite ca#uri de două ori.
"rin arat, un strat mai gros sau mai suţire de sol, numit ra#dă, se mărunţeşte, se
amestecă şi se afânea#ă. "rintre cele mai importante efecte ale arăturii amintim1 îngroparea
stratului de sol pulveri#at şi aducerea la suprafaţă a solului structurat3 încorporarea
resturilor de plante, a uruienilor şi îngrăşămintelor3 afânarea prin care se reali#ea#ă
aerarea şi încăl#irea solului în profun#ime3 înmaga#inarea unor cantităţi mari de apă în sol,
etc.
0a urmare a influenţelor po#itive ale arăturii asupra proprietăţilor fi#ice, chimice şi
 iologice în solurile arate creşte conţinutul de sustanţe chimice accesiile plantelor se
reduce conţinutul de sustanţe incomplet o$idate, sporesc numărul de microorganisme
folositoare etc.

&.>.( Mo!u# !" ":"$u-,r" , ,r1-urii

&&
 

%n vederea efectuării arăturii terenul treuie delimitat în parcele sau fâşii, a căror
lăţime treuie să fie un multiplu cu soţ al lăţimii de lucru a agregatului şi în acelaşi timp să
se reducă la minimum deplasările în gol la capete. 4ăţimea optimă a parcelei la care se
reali#ea#ă cea mai mică deplasare a agregatului în gol se poate calcula cu ajutorul
formulei1 4 J (- DA : R 
 
+
(

în care1 4 J lăţimea parcelei3 J lungimea parcelei3 A J lăţimea agregatului3 ; J

ra#a minimă de întoarcere a agregatului .
Arătura se poate e$ecuta în mai multe moduri şi anume1
Ar1-ur, ;n #1-uri.  Agregatul intră în lucru la marginea din dreapta parcelei
răsturnând ra#da spre dreapta, pe teren nelucrat, formându!se astfel o coamă, iar la capăt
agregatul se deplasea#ă în gol şi începe a doua cursă în sens inves pe cealaltă margine a
 parcelei, unde aruncă ra#da tot spre dreapta, pe teren nelucrat şi formea#ă a doua coamă.
Cractorul se deplasea#ă apoi tot în gol la capăt până la prima margine şi intră în lucru lângă
 prima ra#dă unde e$ecută ra#da a treia. 4ucrarea continuă astfel pe cele două părţi ale
 parcelei până se ajunge la mijloc unde în final va rămâne o rigolă. 4a arătura în lături, pe
suprafaţa parcelei se formea#ă trei denivelări1 două coame la marginile parcelei şi o rigolă
la mijlocul parcelei.
Ar1-ur, #, $or+,n1. Agregatul efectuea#ă prima ra#dă la mijlocul parcelei, în
aşa fel ca ra#da a doua re#ultată să cadă peste prima ra#dă. %n felul acesta se va forma la
mijloc o creastă. %n continuare, se va efectua ra#da a treia lângă ra#da întâi, a patra
lângă a doua şi aşa mai departe, până se ajunge la marginile laterale ale parcelei. %n acest
ca# pe marginile parcelei rămân deschise două rigole, deoarece pământul re#ultat de la
ultima ra#dă cade în interiorul parcelei. eci la arătura la cormană re#ultă tot trei
denivelări ca şi la arătura în lături dar, în acest ca# la mijlocul parcelei se formea#ă o
creastă iar pe margini rămân două rigole.
atorită denivelărilor care re#ultă, dacă s!ar lucra mai mult timp terenul numai prin
una din aceste metode, rigolele şi coamele s!ar mări prea mult, ceea ce ar duce, după câţiva
ani, la denivelarea terenului cultivat. Acest lucru se poate evita dacă într!un an arătura se
face <în lături=, iar în anul următor <la cormană=.
"entru a reduce numărul denivelărilor sola se va împărţi în mai multe parcele egale
ca lăţime şi se va alterna arătura la cormană cu arătura în lături. Se ară la cormană parcelele
cu număr fără soţ şi în lături parcelele care au un număr cu soţ. %n felul acesta prima ra#dă
re#ultată la arătura în lături va acoperi rigola rămasă deschisă la marginea parcelei arată la
cormană.
Ar1-ur, n"-"!1 0,u ;n-ro 0inur1 2,r-" . "entru reali#area acestei arături se
foloseşte plugul reversiil prevă#ut cu două trupiţe, una răstoarnă ra#da la dreapta şi alta
răstoarnă ra#da la stânga, schimul dintre cele două trupiţe făcându!se la capătul tarlalei.
%n felul acesta plugul va răsturna ra#dele numai într!o singură parte a parcelei, reali#ând o
arătură uniformă, fără şanţuri şi coame. 4ucrând în felul acesta agregatul nu are de parcurs
curse în gol iar în final va re#ulta un singur şanţ la marginea tarlalei.
Această metodă de e$ecutare a arăturii se foloseşte în special pe terenurile în pantă,
supuse ero#iunii, unde arătura se e$ecută de!a lungul curelor de nivel.

&.>.& Con!i/ii#" $,r" !"-"r+in1 $,#i-,-", ,r1-urii

"entru ca o arătură să re#ulte de ună calitate este necesar în primul rând ca

agregatul cu care se lucrea#ă să fie ine reglat şi piesele active ine ascuţite. e asemenea,
un rol important îl pre#intă şi forma cormanei. 0ormanele pot fi: elicoidale, cilindrice şi
culturale. 0ormanele elicoidale răstoarnă complet ra#da -cu cca &:) o şi din acest motiv
sunt recomandate la e$ecutarea arăturilor pe terenurile argiloase şi înţelenite. Spre
deoseire de acestea, cormanele cilindrice nu răstoarnă complet ra#da dar mărunţesc mai
 ine încât se recomandă a fi folosite pe solurile mai uşoare. 0ormanele culturale au forme
&(
 

intermediare şi reali#ea#ă atât efectul cormanelor elicoidale cât şi al celor cilindrice, dând
re#ultate une pe soluri cu te$tură mijlocie.
Asupra calităţii arăturii are importanţă covârşitoare umiditatea solului. Astfel,
solurile argiloase care au ade#iune şi coe#iune mare se lucrea#ă ine la un conţinut de
umiditate de 7)!D78 din capacitatea solului pentru apă. 4a aceste soluri, momentul optim
de lucru este de scurtă durată. acă solul se lucrea#ă la un conţinut prea mare de umiditate
re#ultă ra#de su formă de fâşii -curele, care se mărunţesc foarte greu, cu multă
cheltuială de energie şi timp. acă umiditatea solului este prea scă#ută re#ultă olovani a
căror mărunţire necesită de asemenea, lucrări repetate cu grapa cu discuri şi tăvălugul.
Solurile nisipoase cu ade#iunea şi coe#iunea reduse, se lucrea#ă ine atât în stare
uscată cât şi în stare umedă. 4imitele de lucru în ceea ce priveşte umiditatea, la aceste
soluri sunt cuprinse între )!:78 din capacitatea solului pentru apă. Solurile lutoase ocupă,
din acest punct de vedere, un loc intermediar.
"re#enţa grapei în agregatul de arat constituie o altă condiţie care determină
calitatea arăturii. Grapa are rolul de a mărunţi ulgării re#ultaţi prin arătură şi de a nivela
terenul lucrat.
0alitatea arăturii este influenţată şi de adâncimea la care se e$ecută în fiecare an pe
aceeaşi parcelă. acă arătura se e$ecută mai mulţi ani în şir pe aceeaşi parcelă, la aceeaşi
adâncime, se formea#ă hardpanul sau talpa plugului -stratul de sol tasat care se interpune
între stratul arail şi cel suarail, care împiedică pătrunderea rădăcinilor în straturile mai
 profunde şi este impermeail pentru apă şi aer. in această cau#ă adâncimea arăturii
treuie să difere de la un an la altul.
Cerenurile puternic îmuruienate, miriştile, porumiştile, terenurile pe care s!a
cultivat floarea!soarelui etc., înaintea e$ecutării arăturii se vor lucra cu grapa cu discuri, cu
scopul de a fragmenta resturile organice asigurându!se în felul acesta încorporarea lor în
sol prin arături,
0alitatea arăturii depinde şi de relief. 0ele mai une condiţii pentru oţinerea unor
arături de calitate le oferă terenurile plane.
Alegerea unei vite#e corespun#ătoare de înaintare a agregatului la arat,
condiţionea#ă de asemenea calitatea arăturii. upă St. imancea, &'DD vite#a agregatului
la arat pe solurile mijlocii şi grele poate fi până la 6 Fm@oră, cu media cuprinsă între 7,7!D
Fm@oră, iar pe solurile uşoare vite#a varia#ă între 7!7,7 Fm@oră. acă vite#a depăşeşte 6
Fm@oră se înrăutăţeşte calitatea încorporării resturilor vegetale şi se înregistrea#ă variaţii
mari în ceea ce priveşte adâncimea de lucru.

&.>.< A!n$i+", !" ":"$u-,r" clasifică arăturile în cinci grupe şi anume1 superficiale,
normale, adânci şi de desfundare.
Ar1-ur, 0u2"rfi$i,#19 se e$ecută la adâncimea de &9!&6 cm, în următoarele ca#uri1
la pregătirea terenului pentru culturi succesive, pentru cereale de toamnă după
 premergătoare tât#ii în situaţia când umiditatea solului nu permite e$ecutarea unor arături
normale3 când într!un an se e$ecută pe acelaşi teren două arături, una din ele va fi
superficială3 primăvara devreme pe terenurile care din diferite motive au rămas nearate din
toamnă3 în sistemul de lucrări pentru comaterea pirului, când se recomandă pentru început
o arătură superficială3 în #onele umede dacă arătura e$ecutată toamna s!a tasat până în
 primăvară datorită ploilor şi #ăpe#ilor3 uneori în ca#ul luării în cultură a pajiştilor naturale
şi artificiale -arătura de decojire sau pentru încorporarea îngrăşămintelor organice şi
amendamentelor.
Ar1-ur, nor+,#19  se e$ecută la adâncimea de &:!() cm, atât vara după
 premergătoare timpurii cât şi toamna după premergătoare târ#ii, pentru culturi care nu
necesită arături mai adânci -cereale păioase, leguminoase pentru oae.
Ar1-ur, ,!n$1 se e$ecută vara sau toamna la adâncimea de ((!) cm pentru
culturile care necesită afânarea mai profundă a solului cum ar fi1 cartoful, sfecla, porumul,
&
 

lucerna etc. "rintre avantajele arăturii adânci amintim1 favori#ea#ă acumularea unor
cantităţi mai mari de apă în sol, contriuie la distrugerea unor uruieni greu de comătut
-pir, pălămidă, costrei etc.,, se încorporea#ă în sol mai ine îngrăşămintele organice şi
amendamentele etc. Se recomandă ca pe aceeaşi solă arăturile adânci să alterne#e de la un
an la altul cu arăturile normale, fapt ce se poate reali#a numai în ca#ul unor rotaţii
raţionale.
Ar1-ur, fo,r-" ,!n$1 se e$ecută la adâncimea de &!9) cm, fiind necesară pe
solurile argiloase, compacte care necesită afânare profundă pentru a li se îmunătăţi
însuşirile fi#ice. "e astfel de terenuri arătura foarte adâncă se va e$ecuta la !7 ani.
Ar1-ur, !" !"0fun!,r", se e$ecută cu pluguri speciale la adâncimea de 9)!:) cm
în scopul înfiinţării pepinierelor, plantaţiilor de vii şi pomi, hameiştilor etc. eoarece prin
desfundare stratul cu humus se îngroapă la adâncime mare şi se scoate la suprafaţă sol din
ori#ontul 5 şi 0, nefertil, este necesar să se administre#e cantităţi mari de îngrăşăminte
organice şi chimice, iar pe solurile acide şi amendamente. Arătura de desfundare măreşte
 permeailitatea solului pentru apă şi aer, intensifică activitatea iologică şi degradarea
compuşilor incomplet o$idaţi, încorporea#ă uruienile şi dăunătorii, etc.

&.>.> E2o$, !" ":"$u-,r" , ,r1-urii

upă epoca e$ecutării arăturile pot fi1 de vară, de toamnă şi în anumite situaţii de
iarnă şi de primăvară.
Ar1-ur, !" ,r19 se e$ecută după recoltarea culturilor timpurii -ma#ăre, cartofi de
vară, cereale de toamnă etc.. Aceste arături se e$ecută atât pentru culturi de toamnă cât şi
 pentru cele de primăvară, în funcţie de rotaţia stailită în cadrul asolamentului. Arătura de
vară pre#intă multe avantaje printre care amintim1 contriuie la înmaga#inarea şi păstrarea
apei provenită din precipitaţii, favori#ea#ă creşterea conţinutului de nitraţi, contriuie la
comaterea uruienilor, dăunătorilor şi agenţilor fitopatogeni etc.
"entru ca arătura de vară, să fie de calitate este necesar să se e$ecute imediat după
recoltare în agregat cu grapa stelată, pentru mărunţirea ulgărilor, nivelarea şi aşe#area
solului.
%n ceea ce priveşte adâncimea de e$ecutare a arăturii aceasta depinde de umiditatea solului,
de plantele ce urmea#ă a fi cultivate şi de alţi factori. %n general pentru culturile succesive se
e$ecută arături superficiale, pentru culturi de toamnă arături normale, iar pentru culturi de
 primăvară arături normale sau adânci în funcţie de cerinţele acestora.
Ar1-ur, !" -o,+n19  se e$ecută după premergătoare târ#ii -porum, floarea soarelui,
cartof, sfeclă etc. pentru culturi de toamnă sau de primăvară.
"entru culturi de toamnă -cereale de toamnă se e$ecută, imediat după recoltarea plantei
 premergătoare, efectuându!se arături normale sau superficiale în funcţie de umiditatea solului, în
agregat cu grapa stelată.
"entru culturile de primăvară, adâncimea arăturii varia#ă între ()!) cm, în funcţie de
 planta ce urmea#ă a fi însămânţată, de starea solului, gradul de îmuruienare etc.
Arătura de toamnă pre#intă multe avantaje faţă de arătura de primăvară, printre care
amintim1 se acumulea#ă apa din precipitaţiile că#ute în se#onul rece, seminţele uruienilor şi
dăunătorii se încorporea#ă în profun#ime încât se distrug iar seminţele de uruieni scoase la
suprafaţă sunt distruse de gerurile din timpul iernii, în terenul arat toamna se acumulea#ă de (! ori
mai mulţi nitraţi decât în cel arat primăvara, arăturile de toamnă uşurea#ă e$ecutarea în une
condiţii a lucrărilor solului şi a semănatului în primăvară etc.
Ar1-ur, !" i,rn1  se e$ecută în situaţii e$treme, când condiţiile din toamnă sunt
nefavoraile -secetă sau precipitaţii e$cesive. Această arătură se poate e$ecuta în ferestrele iernii,
când solul nu este acoperit de #ăpadă şi când nu este îngheţat de loc sau numai la suprafaţă. in
 punct de vedere al calităţii această arătură este inferioară arăturii de toamnă, dar superioară arăturii
de primăvară.
Ar1-ur, !" 2ri+1,r19  este contraindicată pentru condiţiile din ţara noastră. %n
situaţia când totuşi nu s!au efectuat din anumite motive arăturile de toamnă, se va e$ecuta
&9
 

arătura de primăvară, cât mai timpuriu, în agregat cu grapa stelată şi la adâncimea de &D!&:
cm, pentru a reduce pierderile de apă din sol.

&.@ Lu$r,r", 0o#u#ui $u r,2,

Grăpatul reali#ea#ă nivelarea solului la suprafaţă, afânarea şi mărunţirea acestuia pe
adâncimea de !&( cm. "entru efectuarea acestei lucrări se folosesc diferite tipuri de grape1
cu discuri, cu colţi rigi#i sau reglaili, rotative simple ori stelate etc.
4ucrarea cu grapa se e$ecută îndeosei în următoarele situaţii1
! pentru mărunţirea arăturilor concomitent cu e$ecutarea lor, grapa stelată făcând
 parte oligatoriu din agregat3 la întreţinerea arăturilor de vară, când se folosesc grapele cu
colţi reglaili sau cu discuri, -uneori amele în agregat în funcţie de gradul îmuruienării
şi de grosimea crustei formată în urma ploilor3
! la îngrijirea culturilor de primăvară, -sapa rotativă sau grapa cu colţi reglaili
înainte sau după răsărire, pentru distrugerea crustei şi a uruieniulor în curs de răsărire3
! la îngrijirea pajiştilor, lucernierelor şi trifoiştilor, primăvara devreme sau după
cosit, cu grapele cu colţi reglaili, cu scopul de a strânge resturile organice şi de a afâna
solul favori#ându!se lăstărirea plantelor3 pentru regenerarea lucernierelor vechi se foloseşte
grapa cu discuri.
Grapa cu discuri poate fi folosită şi în următoarele situaţii1 pentru de#miriştire
atunci când nu se poate e$ecuta imediat arătura de vară după recoltarea plantelor timpurii,
la pregătirea terenului pentru culturi succesive, înaintea efectuării arăturii de toamnă dacă
 pe teren rămân multe resturi vegetale, pentru pregătirea solului în vederea însămânţării
cerealelor de toamnă după premergătoare care lasă terenul afânat -sfeclă, cartof sau când
umiditatea solului nu permite e$ecutarea arăturii.
Hite#a de lucru cu grapele varia#ă, în general, între 9!&) Fm@oră, în raport cu forţa
de tracţiune, felul grapei, umiditatea solului, adâncimea de lucru etc.

&. Lu$r,r", 0o#u#ui $u $u#-i,-oru#

0ultivatorul e$ecută lucrarea caracteri#ată prin efect intermediar între arat şi grăpat
deoarece reali#ea#ă1 tăierea uruienilor, mărunţirea şi afânarea solului fără răsturnarea
straturilor. 0ultivatoarele pot fi echipate cu organe active diferite în funcţie de scopul
urmărit prin lucrare.
0ultivatoarele se folosesc îndeosei în următoarele situaţii1
! la pregătirea solului arat în vederea însămânţării, când cultivatorul este echipat cu
 piese pentru cultivaţie totală3
! la pregătirea patului germinativ când pe lângă cultivator se mai ataşea#ă grapa
rotativă sau cu colţi rigi#i şi grapa elicoidală -agregatul purtând denumirea de cominator3
! la îngrijirea culturilor prăşitoare, efectuându!se după ca# prăşitul, muşuroitul,
concomitent şi cu fertili#area suplimentară3
! la deschiderea rigolelor în vederea irigării pe ra#de3
! pe solurile grele -e$. luvisol alic unde este necesar să se lucre#e solul mai
 profund -la ()!(( cm, fără întoarcerea ra#dei, când se foloseşte cultivatorul ci#el echipat
cu piese active puternice şi în formă de daltă.
Hite#a de lucru la cultivaţia totală este de D!: Fm@oră. 0ând se lucrea#ă la îngrijirea
culturilor, la prima praşilă vite#a de lucru este de 9!7 Fm@oră, iar la praşilele următoare de
D!: Fm@oră. 4a sfecla de #ahăr vite#a se reduce cu circa ()8.

&7
 

&.7 Lu$r,r", 0o#u#ui $u -11#uu#

Căvălugul se foloseşte atât pentru tasarea şi nivelarea solului cât şi pentru
mărunţirea ulgărilor. Casarea solului se poate reali#a până la 7!&) şi chiar &( cm în
funcţie de greutatea tăvălugilor. Acţiunea tăvălugilor asupra solului este determinată şi de
modul cum se pre#intă suprafaţa acestora. Astfel, tăvălugii nete#i e$ecută îndeosei tasarea
solului fără să sfărâme olovanii pe care!i împinge în sol, în timp ce tăvălugii inelari pe
lângă tasarea solului contriuie şi la mărunţirea ulgărilor şi la distrugerea crustei.
Căvălugul se foloseşte îndeosei în următoarele situaţii1
! la tasarea arăturii prea afânate în situaţia când treuie să se însămânţe#e imediat3
! la mărunţirea arăturilor olovănoase pentru a uşura lucrarea solului cu grapele cu
discuri, în vederea pregătirii unui pat germinativ corespun#ător cerealelor de
toamnă3
! înaintea însămânţării seminţelor mici -lucernă, trifoi, mac, muştar etc şi după
însămânţarea seminţelor mari dacă solul nu conţine umiditate corespun#ătoare3
! la îngrijirea cerealelor de toamnă în situaţia că au ieşit de#rădăcinate din iarnă
-<descălţate=3
! la plantele cultivate pentru îngrăşământ verde, lucrarea cu tăvălugul neted înaintea
e$ecutării arăturii, culcă plantele în direcţia deplasării plugului, uşurând încorporarea lor
su ra#dă.
Hite#a de deplasare a tăvălugului depinde de scopul urmărit, astfel1 când se
urmăreşte tasarea solului afânat cu tăvălugul inelar, vite#a de deplasare este de !9 Fm@oră,
iar când oiectivul îl constituie mai mult mărunţirea ulgărilor, vite#a de deplasare poate fi
de 7!6 Fm@oră.

&.H Pr"1-ir", 2,-u#ui "r+in,-i

Această lucrare treuie să reali#e#e crearea unui strat de sol ine mărunţit pe
adâncimea de semănat, aşe#at în profun#ime şi afânat la suprafaţă, ca să poată fi
încorporată sămânţa în contact intim cu solul, să germine#e într!un timp scurt şi uniform pe
tot lanul. "regătirea patului germinativ treuie efectuată în pre#iua sau chiar în #iua
semănatului, iar ultima lucrare de pregătire se va e$ecuta perpendicular pe direcţia
semănatului cu grapele cu discuri, cultivatoare sau e$tirpatoare, iar când se foloseşte
cominatorul se poate lucra în aceeaşi direcţie cu semănatul. 0oncomitent cu pregătirea
 patului germinativ se încorporea#ă în sol îngrăşăminte chimice cu a#ot, ericide şi
insecticide şi totodată se distrug uruienile răsărite sau în curs de răsărire. "rin afânarea
solului numai pe adâncimea de semănat se crea#ă condiţii ca maşina de semănat să
distriuie uniform seminţele în solul mai aşe#at cu suficientă umiditate. %n astfel de condiţii
seminţele rămân acoperite cu sol afânat, aerat şi încăl#it creându!se mediul favorail
declanşării încolţirii.
"regătirea corespun#ătoare a patului germinativ permite însămânţarea în une
condiţii, răsărirea uniformă a lanului şi creşterea viguroasă a plantelor înaintea uruienilor.
"e terenurile uşoare fără uruieni, cu arătură nivelată şi îngrijită corespun#ător,
 patul germinativ se poate pregăti numai prin lucrarea cu garpele cu colţi sau prin folosirea
cominatorului. "e arăturile sla îmuruienate, patul germinativ se reali#ea#ă cu grapa cu
discuri în agregat cu grapa cu colţi, când terenul este suficient de afânat şi #vântat şi cu
cultivatorul echipat cu cuţite în formă de laă de gâscă, în agregat cu grapa cu colţi, pe
solurile mai grele şi mai umede.

&D
 

"entru culturile cu seminţe mici -lucernă, trifoi, graminee perene, mac etc. când
solul este prea afânat, după pregătirea patului germinativ se lucrea#ă cu tăvălugul neted
înaintea semănatului spre a evita semănatul prea adânc. Căvălugul neted se foloseşte uneori
şi după semănat, când solul este uscat şi rămâne prea afânat în urma semănătorilor.
%n toate ca#urile, când se pregăteşte patul germinativ în condiţii de secetă e$cesivă,
mai ales primăvara se va urmări cu precădere păstrarea apei în sol. %n acest ca#, operaţiile
de mărunţire şi afânare a terenului vor fi mult reduse ca număr spre a nu favori#a
evaporarea apei şi uscarea solului, urmărindu!se ca printr!o singură sau cel mult două
treceri să se pregătească corespun#ător patul germinativ acordându!se atenţie reglajelor
utilajelor.

&. 6 Si0-"+"#" !" #u$r,r" , 0o#u#ui

"rin sistem de lucrare a solului se înţelege modul de aplicare în comple$ a mai
multor lucrări, cu indicarea numărului lor, succesiunea şi timpul când se e$ecută.
"rincipalele sisteme de lucrare a solului sunt1 sistemul de lucrări pentru culturile de
toamnă, pentru culturi de primăvară, pentru culturi succesive şi sisteme de lucrări minime.

Si0-"+" !" #u$r1ri 2"n-ru $u#-uri#" !" -o,+n1

0ulturile de toamnă -grâu, secară, or#, rapiţă de toamnă, pot fi semănate după
 premergătoare timpurii -ma#ăre, fasole, cartof timpuriu, in, etc. sau după plante care se
recoltea#ă târ#iu -porum, floarea soarelui, sfeclă, soia, etc..
%n primul ca# -după premergătoare timpurii imediat după recoltarea plantei
 premergătoare se e$ecută arătura de vară în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de ()!((
cm. "ână în toamnă arătura se va menţine curată de uruieni şi fără crustă prin lucrări cu
grapa cu discuri sau cultivatorul, în agregat cu grapa cu colţi reglaili. Eltima lucrare se va
face la adâncimea de însămânţare, perpendicular pe direcţia semănatului.
%n ca#ul în care datorită secetei e$cesive nu se poate e$ecuta arătura imediat după
recoltarea premergătoarelor se va face mai întâi de#miriştirea -lucrarea cu grapa cu discuri
:!&( cm, iar după (! săptămâni se va efectua arătura de vară.
%n al doilea ca# -după premergătoare târ#ii imediat după recoltarea acestora se
e$ecută arătura în agregat cu grapa stelată la adâncimea de &7!() cm. 0ondiţia esenţială
este ca prin arătură să nu re#ulte ulgări. 0ând culturile de toamnă urmea#ă după porum,
sorg sau floarea soarelui, înaintea arăturii terenul se va discui pentru a mărunţi resturile
vegetale şi a uşura încorporarea lor complet su ra#dă. upă arătură solul se lucrea#ă cu
grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colţi reglaili, ultima lucrare e$ecutându!se
 perpendicular pe direcţia de semănat.
%n toamnele e$trem de secetoase după premergătoare târ#ii, se renunţă la arătura
care ar rămâne ulgăroasă şi se lucrea#ă solul de mai multe ori cu grapele cu discuri, până
se reali#ea#ă un pat germinativ corespun#ător.
Si0-"+u# !" #u$r1ri 2"n-ru $u#-uri#" !" 2ri+1,r1.
0ulturile de primăvară la rândul lor pot fi semănate după plante care se recoltea#ă
devreme sau după cele care se recoltea#ă târ#iu.
upă premergătoare timpurii lucrările solului sunt în general aceleaşi ca şi pentru
culturile de toamnă care urmea#ă după plante ce se recoltea#ă în vară.
"entru culturile de primăvară ce urmea#ă după premergătoare târ#ii, după
recoltarea acestora se face arătura de toamnă, conform regulilor generale cunoscute. %n
#onele de stepă, pentru a menţine apa în sol, arătura de toamnă se grăpea#ă. Arătura de
toamnă se nivelea#ă şi se grăpea#ă indiferent de #onă, când terenul urmea#ă a fi cultivat cu
 plante care se însămânţea#ă primăvara timpuriu.
;eferitor la adâncimea arăturii aceasta varia#ă între ()!) cm în funcţie de planta
ce urmea#ă a fi cultivată, de condiţiile climatice ale anului -secetos sau ploios de grosimea
&6
 

stratului de humus, de gradul de lucrare a solului şi alţi factori, aşa de e$emplu, în funcţie
de cerinţele faţă de adâncimea arăturii, culturile de primăvară se clasifică în două grupe şi
anume1
a plante ce necesită afânarea solului la adâncimea de ()!(7 cm -e$. leguminoasele
 pentru oae3
  plante care necesită afânarea la adâncimea de (7!) cm -sfeclă, cartof, porum,
floarea!soarelui.
"rimăvara până la semănat, lucrările superficiale cu grapa cu colţi, grapa cu discuri
sau cominatorul, urmăresc păstrarea apei în sol, comaterea uruienilor, încorporarea
îngrăşămintelor, ericidelor şi insecticidelor în sol şi pregătirea unui pat germinativ
corespun#ător. %n mod oişnuit pentru plantele care se seamănă primăvara devreme
-ma#ăre, lucernă, trifoi, in, sfeclă etc. se e$ecută &!( lucrări, iar pentru cele care se
însămânţea#ă mai târ#iu -porum, soia, dovleci etc. sunt necesare (! lucrări. Alegerea
agregatului de lucru cât şi a numărului de lucrări se face în funcţie de modul cum se
 pre#intă arătura în primăvară -nivelată sau denivelată, afânată sau tasată, de gradul de
îmuruienare, de cerinţele plantelor de cultură privind adâncimea de încorporare a
seminţelor, de mersul vremii etc. 0a regulă generală, aşa cum s!a mai arătat, numărul
lucrărilor în primăvară treuie să fie cât mai redus pentru a împiedica pierderea apei din sol
şi tasarea acestuia cât şi pentru a reduce consumul de caruranţi şi lurifianţi. %n acest scop
se vor folosi agregate comple$e cu ajutorul cărora odată cu pregătirea patului germinativ să
se administre#e îngrăşămintele, ericidele, etc.
Si0-"+u# !" #u$r1ri 2"n-ru $u#-uri 0u$$"0i".
upă culturile care se recoltea#ă devreme, -orceag, rapiţă de toamnă, or# de
toamnă, cartof timpuriu etc. se poate însămânţa a doua cultură -porum pentru oae,
silo# sau masă verde, iară de Sudan, secară pentru nutreţ, soia, floarea!soarelui, sfeclă, in
 pentru fire, etc.. Aceste culturi succesive sau dule reuşesc cu siguranţă în #onele cu
 precipitaţii mai aundente în cursul verii sau în condiţii de irigare. ? altă condiţie pentru ca
aceste culturi să reuşească, este, ca lucrările de pregătire a solului şi semănatul să se facă în
timp cât mai scurt, pentru a nu se pierde apa din sol şi pentru a asigura timpul şi suma
temperaturilor necesare culturii a doua. %n acest scop imediat după recoltarea culturilor
timpurii solul se fertili#ea#ă şi apoi se face o lucrare superficială. "e solurile mai uşoare,
afânate şi curate de uruieni este suficientă lucrarea cu grapa cu discuri. %n celelalte situaţii
se va e$ecuta arătura superficială cu plugul în agregat cu grapa stelată după care se
însămânţea#ă.
Si0-"+u# !" #u$r1ri +ini+".
 "ornindu!se de la faptul că datorită numeroaselor lucrări ce se practică în actualele
tehnologii, solul se tasea#ă, se deteriorea#ă structura, scade conţinutul în humus, iar în
ca#ul terenurilor în pantă se accentuea#ă ero#iunea, s!a conturat ideea aplicării unui număr
mai redus de lucrări pe aceeaşi suprafaţă. "rimele cercetări în această direcţie s!au făcut la
începutul deceniului cinci al veacului nostru în statul ?hio din S.E.A., la cultura de
 porum. Acest sistem a fost numit <minimum tillage= şi s!a răspândit şi în alte state.
Acest sistem pre#intă o serie de avantaje atât din punct de vedere agrotehnic cât şi
economic şi anume1 se înmaga#inea#ă şi se conservă mai ine apa în sol, solul se tasea#ă în
mai mică măsură ca urmare a reducerii numărului de lucrări, structura se menţine mai
 ună, se conservă mai ine humusul în sol, iar în final se reduc cheltuielile de producţie şi
agricultura devine mai rentailă.
2olosirea acestui sistem este condiţionată de e$istenţa unor agregate de maşini
comple$e care să permită e$ecutarea cominată a mai multor operaţii, de folosirea unor
cantităţi mai mari de îngrăşăminte, insecto!fungicide, ericide, de cunoaştere a
 particularităţilor plantelor de cultură şi a condiţiilor pedoclimatice locale.

&:
 

%n funcţie de condiţiile pedoclimatice, de planta cultivată, de sistemul de fertili#are

şi comatere a uruienilor, s!au elaorat mai multe variante ale sistemului de lucrări
minime dintre care cele mai folosite sunt1
 Sistemul arat-semănat   se caracteri#ea#ă prin aceea că lucrările de arat şi semănat
se e$ecută într!o singură operaţie. Agregatul poate fi prevă#ut şi cu dispo#itiv de
administrat îngrăşăminte, ericide şi de tasat solul pe rândul semănat. %n perioada de
vegetaţie se efectuea#ă una sau două lucrări de cultivaţie, cu care oca#ie se face şi
fertili#area suplimentară cu a#ot. Acest sistem se foloseşte în #onele mai umede şi reci.
 Sistemul cultivat-semănat,  în cadrul căruia arătura se e$ecută separat, iar
 pregătirea patului germinativ, semănatul, aplicarea îngrăşămintelor, a insecticidelor şi a
ericidelor se efectuea#ă concomitent folosindu!se agregate comple$e.
 Sistemul de agricultură fără arătură, care este cunoscut şi su numele de <#ero
lucrări=. Acest sistem nu prevede nici o lucrare mecanică a solului, cu e$cepţia prelucrării
unor fâşii înguste de teren în care se introduc seminţele şi îngrăşămintele. eschiderile se
e$ecută de către ră#darele semănătorii sau cu ajutorul unor piese speciale ataşate la
 ră#darele semănătorii. +etoda se foloseşte la însămânţarea porumului după diferite
 premergătoare, inclusiv după cele care lasă terenul înţelenit -lucernă, trifoi, etc. 5uruienile
şi ţelina se distrug cu ericide, iar covorul vegetal rămas la suprafaţă constituie un mulci
care asigură protecţia solului împotriva ero#iunii, fapt pentru care această metodă poate fi
folosită cu succes pe terenurile în pantă.
0ercetări privind sistemul minim de lucrare a solului s!au efectuat şi se efectuea#ă
şi în ţara noastră. "ână în pre#ent s!au oţinut re#ultate promiţătoare în tehnologia culturii
 porumului, florii soarelui, soiei şi altor plante, prin efectuarea unei lucrări de toamnă, iar
în primăvară printr!o singură trecere a agregatului pe teren se reali#ea#ă concomitent
 pregătirea patului germinativ, aplicarea îngrăşămintelor, a ericidelor şi semănatul. -0.
"intilie şi col., &':7.

&'
 

CAPITOLUL <

SEMĂNATUL ŞI LUCRĂRILE DE NGRIJIRE A CULTURILOR

Semănatul repre#intă lucrarea prin care se încorporea#ă în sol seminţele, unde în
condiţii favoraile de umiditate, căldură şi aeresire încolţesc dând naştere unor plante noi.

<.( M"-o!" !" 0"+1n,-

  Acestea diferă în raport cu planta, modul de cultură, scopul culturii, condiţiile
naturale etc., putând fi clasificate în două grupe1 semănatul prin împrăştiere şi semănatul în
rânduri.
S"+1n,-u# 2rin ;+2r13-i"r", având unele neajunsuri faţă de semănatul în rânduri
se practică pe suprafeţe reduse. intre de#avantaje se impun amintite1 reparti#area
neuniformă a seminţelor, răsărirea eşalonată, îmuruienarea mai pronunţată, creşterea
cantităţii de sămânţă cu &7!()8 etc. Semănatul manual prin împrăştiere se mai utili#ea#ă
încă în ore#ării, la unele plante legumicole -spanac, ridiche de lună şi de vară, arpagic, etc.
la supraînsămânţarea pajiştilor naturale etc. Semănatul prin împrăştiere se poate e$ecuta şi
cu maşini echipate cu ră#dare speciale ori cu mijloace avio.
S"+1n,-u# ;n rn!uri  este metoda răspândită la toate plantele de cultură datorită
multiplelor avantaje pe care le pre#intă dintre care amintim1 reparti#area uniformă a
seminţelor în rânduri echidistante, asigurarea pentru fiecare plantă a unei suprafeţe de
nutriţie relativ egală, ceea ce asigură creşterea şi de#voltarea uniformă a plantelor, crearea
 posiilităţii de a mecani#a lucrările de îngrijire a plantelor prăşitoare etc.
%n funcţie de iologia plantelor, de scopul pentru care se cultivă etc., se practică
mai multe metode de semănat în rânduri.
S"+1n,-u# ;n rn!uri o4i3nui-" cu distanţa dintre rânduri de &(,7 cm, se
reali#ea#ă cu SE"!(&, SE"!(' sau SE"!9:, asigurându!se fiecărei plante o suprafaţă de
nutriţie su forma unui dreptunghi alungit. Această metodă se practică pe scară largă la
cerealele păioase, ma#ăre, orceag, in, cânepă pentru fuior, graminee şi leguminoase
 perene, furajere, etc.
S"+1n,-u# ;n rn!uri !"0" 0,u ,2ro2i,-"9  se e$ecută cu semănători speciale sau
semănători universale la care se ataşea#ă ră#dare suplimentare, în aşa fel încât distanţa
dintre rânduri să nu depăşească D!6 cm. "entru reali#area semănatului în rânduri dese este
asolut necesar ca terenul să fie uniform afânat la adâncimea de semănat, mărunţit şi
nivelat. "rin reducerea distanţei dintre rânduri, creşte distanţa dintre plante pe rând, astfel
că suprafaţa de nutriţie a unei plante se apropie de forma pătratică, creându!se astfel,
condiţii pentru utili#area deplină a tuturor factoriilor de vegetaţie. Această metodă se
foloseşte cu une re#ultate la toate culturile care în mod oişnuit se însămânţea#ă la &(,7
cm distanţă între rânduri.
S"+1n,-u# ;n rn!uri 0i+2#" !i0-,n/,-"  se foloseşte la plantele prăşitoare,
distanţa între rânduri fiind de (7!6) cm. %n acest scop se utili#ea#ă maşini de semănat
()
 

speciale -S"0!D, S"0!:, S"0!', S"0!&(, sau maşini de plantat cartof, răsaduri, etc.
Această metodă pre#intă avantaje multiple printre care se impune suliniată posiilitatea
efectuării mecani#ate a tuturor lucrărilor de îngrijire. "entru eliminarea lucrărilor de rărit se
 practică 0"+1n,-u# ;n $ui4uri  prin echiparea corespun#ătoare a semănătorilor cu
dispo#itive de repartiţie a seminţelor.
S"+1n,-u# ;n f3ii 0,u 4"n=i  se practică la culturile însămânţate în rânduri
oişnuite cât şi în rânduri distanţate. Aşa de e$emplu, loturile semincere de cereale
 păioase, din verigi superioare -superelită, elită se însămânţea#ă în en#i de &,7 m cu
distanţa între rânduri de &(,7 cm, iar între en#i se lasă o distanţă de (7!7 cm pentru
deplasarea muncitorilor care e$ecută lucrări de purificare iologică. 4a alte culturi -sfecla
de #ahăr, soia, fasole etc. distanţa dintre rânduri în cadrul en#ii este de 97 cm, iar între
rândurile pe unde circulă roţile tractorului se lasă D)!6) cm pentru a înlesni efectuarea
lucrărilor de îngrijire.
S"+1n,-u# ;n rio#"  se practică în #onele secetoase, pe soluri nisipoase sau pe
terenuri situate în pantă. %n acest ca# în faţa ră#darelor semănătorii se găsesc corpuri de
rariţă, care deschid rigolele. Sămânţa fiind încorporată mai adânc în sol, găseşte umiditatea
necesară încolţirii, iar plantele răsar şi se înrădăcinea#ă mai ine.
S"+1n,-u# ;n $o,+" se practică în soluri cu e$ces de umiditate, sămânţa fiind
aşe#ată în iloane confecţionate anterior cu rariţa sau concomitent cu însămânţarea. %n felul
acesta, atât sămânţa cât şi plantele tinere sunt ferite de influenţa umidităţii e$cesive.

<.& E2o$, !" 0"+1n,-

"rin epocă de semănat se înţelege intervalul de timp în care seminţele plantelor de
cultură pot fi încorporate în sol pentru a se asigura încolţirea şi răsărirea uniformă a
acestora în vederea oţinerii de plante viguroase.
>poca de semănat depinde de particularităţile iologice ale plantelor de cultură, a
soiurilor şi hiri#ilor, de temperatura solului şi aerului, scopul pentru care se cultuivă etc.
"entru culturile de toamnă care ocupă cca. &@ din suprafaţa arailă a ţării,
semănatul la epoca optimă asigură răsărirea plantelor la timp şi pregătirea plantelor pentru
a suporta intemperiile se#onului rece. acă se seamănă prea devreme plantele sunt e$puse
la atacul diferiţilor dăunători şi oli, iar semănatul prea târ#iu determină înfrăţire slaă şi
reducerea re#istenţei la iernare.
intre culturile de toamnă cel mai devreme se seamănă rapiţa -spre sfârşitul lunii
august, după care urmea#ă în ordine secara, or#ul şi or#oaica de toamnă, grâul de toamnă.
"rimăvara se seamănă majoritatea plantelor de cultură. %n funcţie de temperatura
minimă de germinare (tabelul 2), culturile de primăvară se însămânţea#ă în mai multe
epoci, după cum urmea#ă1
 Epoca I, (timpurie) când temperatura solului se menţine între &!o0 -lucernă, trifoi,
ma#ăre, cereale păioase de primăvară etc.3
 Epoca I (mai trzie),  la temperatura solului de !6 o0 -in, cânepă, linte, sfeclă,
cartof, floarea soarelui etc.3
 Epoca II-a, când temperatura solului s!a ridicat la :!&)o0 -soia, porum, fasole
etc.3
 Epoca a III-a , începe când temperatura solului a urcat la peste && o0 -ore#, umac,
 ostănoase, se plantea#ă tutunul etc..
Semănatul se mai poate e$ecuta şi în timpul verii pentru culturi succesive, avându!
se grijă să se efectue#e concomitent cu elierarea terenului de planta premergătoare.
ata începerii semănatului depinde şi de mersul vremii în anul respectiv, de
e$po#iţia terenului, te$tura solului şi alţi factori.

(&
 

Astfel, în #onele de şes solul se încăl#eşte mai devreme decât în #onele colinare,
solurile nisipoase se încăl#esc mai repede decât cele argiloase, pantele cu e$po#iţie sudică
se încăl#esc mai repede decât cele nordice etc.

<. < A!n$i+", !" 0"+1n,-

Adâncimea de semănat depinde de particularităţile plantelor, de starea de pregătire
a terenului, de te$tura şi umiditatea solului şi alţi factori. %n general se aprecia#ă că
seminţele plantelor treuie introduse în sol la o adâncime de circa &) ori mai mare decât
diametrul lor. Aşa de e$emplu, seminţele mici -trifoi, lucernă, in, mac etc. se seamănă la
adâncimea de (! cm, iar cele mai mari mai adânc -de e$. grâul la 7!6 cm, porumul la 6!:
cm etc..
"e solurile mai uşoare, în #onele mai aride se seamănă mai adânc -la limita
ma$imă iar pe solurile argiloase şi mai umede se însămânţea#ă mai superficial.
4a plantele dicotiledonate cu germinaţie hipogeică -ma#ăre, etc. se poate semăna
mai adânc decât la cele cu germinaţie epigeică -fasole, soia etc..
2aţă de adâncimea stailită pentru semănatul în perioada optimă, întâr#ierea
semănatului în toamnă impune însămânţarea mai adâncă, de altfel ca şi în ca#ul întâr#ierii
semănatului de primăvară pe solurile cu umiditate insuficientă.

<. > Lu$r1ri#" !" ;nriir" , $u#-uri#or

4ucrările de îngrijire se aplică diferenţiat, în funcţie de felul plantei -de toamnă sau
 primăvară de distanţa dintre rânduri, gradul îmuruienării terenului, gradul tasării sau
afânării solului, condiţiile climatice din cursul perioadei de vegetaţie etc.
Lu$r1ri#" !" ;nriir" #, $u#-uri#" !" -o,+n1.
e la semănatul culturilor de toamnă şi până la intrarea în iarnă pot apărea ca
necesare următoarele lucrări1 udarea de răsărire pentru #onele secetoase, comaterea
dăunătorilor -e$. Zabrus tenebrioides) în ca#ul apariţiei acestora şi eliminarea eventualului
e$ces de umiditate, provocat de ploile aundente.
%n timpul iernii, unde e$istă posiilităţi, se vor lua măsuri de reţinere a #ăpe#ii pe
semănături folosindu!se para#ăpe#i. e asemenea, se vor face controale periodice pentru a
se verifica starea vegetaţiei plantelor în scopul stailirii eventualelor măsuri ce treuiesc
întreprinse primăvara.
%n perioada de primăvară, dacă este ca#ul, se elimină surplusul de umiditate şi se
efectuea#ă fertili#area suplimentară, comaterea olilor, dăunătorilor şi a uruienilor,
 precum şi irigarea culturilor. e asemenea, la desprimăvărare pe parcelele cu plante
de#rădăcinate -<descălţate= se va lucra cu tăvălugul neted pentru a pune în contact cu solul
rădăcinile plantelor. "entru distrugerea uruienilor în curs de răsărire şi a crustei, în
tehnologia culturilor de toamnă s!au practicat mult timp lucrările cu grapa şi sapa rotativă.
0ercetări recent efectuate -0. "intilie şi cola. &':7 au constatat că aceste lucrări nu
numai că nu influenţea#ă po#itiv asupra producţiei, dar în multe ca#uri, determină re#ultate
negative.
Lu$r1ri#" !" ;nriir" 2"n-ru $u#-uri#" !" 2ri+1,r1   se diferenţia#ă pentru
culturi neprăşitoare şi respectiv prăşitoare.
"entru plantele neprăşitoare, care se seamănă în rânduri oişnuite, se pot efectua
după ca#, următoarele lucrări 1 tăvălugirea imediat după semănat dacă solul este uscat sau
când se seamănă seminţe mici,  grăpatul   pentru distrugerea crustei înainte de răsărirea
 plantelor, com!aterea !uruienilor, a !olilor şi dăunătorilor, "ngrăşarea suplimentară etc.
((
 

"entru culturile de prăşitoare, în funcţie de condiţiile climatice şi de cerinţele

 plantelor se pot e$ecuta1 grăpatul, completarea golurilor, răritul, muşuroitul, mulcitul etc.
Gr12,-u# se face numai la anumite culturi putându!se efectua atât înainte cât şi
după răsărirea plantelor cu scopul de a distruge crusta şi uruienile în curs de răsărire.
Co+2#"-,r", o#uri#or. Golurile pot să apară datorită semănatului defectuos, a
atacului dăunătorilor şi altor cau#e. Golurile treuiesc completate imediat după răsărirea
culturilor, folosindu!se sămânţa înmuiată.
Pr13i-u#9 urmăreşte în primul rând distrugerea uruienilor şi reali#area unui strat de
sol afânat la suprafaţa solului, care să contriuie la păstrarea apei în sol, aerisirea acestuia
etc. %n funcţie de gradul de îmuruienare, de însuşirile solului, de regimul precipitaţiilor şi
de felul plantei în cursul perioadei de vegetaţie se e$ecută (!7 praşile.
"rintre rândurile de plante prăşitul se e$ecută mecanic cu cultivatoare echipate cu
 piese active diferite în funcţie de planta de cultură şi scopul praşilei, iar pe rând prăşitul se
e$ecută manual. "rin aplicarea ericidelor pe rând praşilele manuale pot fi eliminate iar la
aplicarea pe întreaga suprafaţă se reduce şi numărul praşilelor mecanice.
R1ri-u# se e$ecută la culturile semănate prea des şi constă în smulgerea plantelor
 până la reali#area desimii optime. ;ăritul treuie efectuat în fa#a de (!9 frun#e, deoarece
orice întâr#iere influenţea#ă negativ creşterea plantelor şi în final producţiile scad. Se
aplică la sfecla pentru #ahăr, floarea soarelui, porum şi alte plante. %ntrucât este o lucrare
costisitoare şi anevoioasă semănatul treuie e$ecutat astfel încât să se evite răritul.
Mu3uroi-u# 0,u r1ri/,-u# se e$ecută cu cultivatoarele echipate cu corpuri de rariţă
iar pe suprafeţe mici se poate efectua manual cu sapa. +uşuroitul se recomandă să fie
aplicat numai la cartoful cultivat în #one umede cu scopul de a intensifica formarea
tuerculilor.
Mu#$ir", constă în acoperirea solului cu paie tocate, gunoi de grajd, tură, folii de
 polietilenă sau alte materiale în scopul îmunătăţirii regimului de apă, aer, căldură şi hrană
din sol. %n momentul de faţă se practică pe suprafeţe restrânse în legumicultură, în
căpşunării etc.
4a plantele prăşitoare, în funcţie de cerinţele acestora se mai pot e$ecuta şi alte
lucrări cum ar fi1 ciupitul, cârnitul, copilitul, poleni#area suplimentară, irigarea etc.

(
 

CAPITOLUL >

BURUIENILE ŞI COMBATEREA LOR 

>. ( G"n"r,#i-1/i
Se numesc uruieni speciile sălatice de plante adaptate să trăiască împreună cu
 plantele cultivate pe care le stânjenesc în creştere şi uneori le distrug sau le elimină din lan.
Su numele de uruieni în sens mai larg se înţeleg toate plantele străine dintr!o
cultură. e e$emplu plantele de secară dintr!o cultură de grâu sunt considerate uruieni.
Asemenea uruieni se numesc uruieni condiţionate.
%n fiecare #onă pedoclimatică, e$istă un anumit grad de îmuruienare, predomină o
anumită grupă iologică de uruieni, anumite specii. Aşa este ca#ul ciurlanului în 5ărăgan,
care s!a de#voltat în strânsă legătură cu condiţiile de climă, de sol şi cu tehnica aplicată în
agricultură.
5uruienile repre#intă calamitatea principală a agriculturii şi din această cau#ă este
necesar să se folosească întreg comple$ul de măsuri pentru comaterea lor. "entru ca
aceste măsuri să ducă la re#ultatele scontate este necesar să se dea o atenţie deoseită
cunoaşterii iologiei uruienilor.

>.& P,u4"#" ,!u0" !" 4urui"ni ,ri$u#-urii

"re#enţa uruienilor în culturi influenţea#ă preţul de cost al lucrărilor agricole, a
 produselor agro!alimentare şi te$tile şi în general veniturile agricultorilor. acă se iau din
timp măsurile tehnice necesare se pot reduce sustanţial unele cheltuieli şi pierderi.
5uruienile sunt mult mai ine adaptate la condiţiile de mediu şi mult mai re#istente
la condiţiile neprielnice decât plantele cultivate. Sistemul radicular al acestora este foarte
 ine de#voltat, adânc, cu mare putere de asorţie a elementelor nutritive şi apei. Aşa de
e$emplu rădăcinile de ovă# sălatic - Avena fatua ajung până la ( m adâncime şi lateral
sunt răspândite pe o ra#ă de )!9) cm. ;ădăcinile de pălămidă - Cirsium arvense în primul
an al vieţii ajung la adâncimea de ,7 m iar în al doilea an la 7,67 m şi în al treilea an până
la 6,( m.
%n cele ce urmea#ă se pre#intă paguele principale cau#ate de uruieni agriculturii.

>. &. ( Con$ur"n/, !in-r" 4urui"ni 3i 2#,n-"#" $u#-i,-" ;n $"", $" 2ri"3-" ,2,9 #u+in,
3i 0u40-,n/"#" r1ni-o,r"

 5uruienile consumă apă în cantitate mare. +.>. Koln -cit. de Gh. Ionescu!Sişeşti,
&'7: a găsit într!un lan cu cartofi îmuruienat &',D: 8 apă în sol, iar într!un lan vecin
curat de uruieni ((,9)8. iferenţa de (,:(8 repre#intă o pierdere de :9,D tone apă la
hectar pe stratul arail de () cm. Craian Săvulescu a arătat că uruienile e$trag în general
de  ori mai multă apă decât cerealele. ? plantă de muştar consumă de 9 ori mai multă apă
decât o plantă de ovă#. 5uruienile sunt socotite pe drept cuvânt ca fiind una din cau#ele

(9
 

 principale, care determină seceta solului chiar atunci când condiţiile meteorologice sunt
favoraile.
5uruienile consumă din sol importante cantităţi de sustanţe hrănitoare în
detrimentul plantelor agricole. Acest lucru reiese din compo#iţia chimică a uruienilor în
comparaţie cu a grâului (tabelul 5).
Tabelul 5
Co+2o=i/i, $i+i$1 , $-or, 02"$ii !" 4urui"ni 3i , ru#ui
0onţinutul
Specia
 B L (? "(?7
Alăstriţa -Centaurea !anus  (, (,) &,)
"ălămida -Cirsium arvense (,D (,) &,(
+edia la &: specii diferite de uruieni &,' ,7 ),7
Grâu de toamnă ),6 ),6 ),7

in anali#a acestor date re#ultă că în comparaţie cu uruienile grâul e$trage de

aproape  ori mai puţin a#ot, de 7 ori mai puţin potasiu şi aproape de ( ori mai puţin fosfor.
%n culturile invadate de uruieni, din cau#a lipsei de lumină plantele cultivate se
etiolea#ă, cresc în lungime, asimilea#ă puţin, nu!şi pot forma ţesuturi mecanice de
re#istenţă, se frâng uşor, iar procesul de fotosinte#ă este stânjenit.

>.&.& nr1u-1/ir", $,#i-1/ii 2ro!u0"#or ,ri$o#" $, r"=u#-,- ,# ;+4urui"n1rii

;ecoltele oţinute de pe lanurile îmuruienate conţin de oicei multe seminţe de

 uruieni, care treuie să fie îndepărtate prin condiţionare. Enele seminţe de uruieni cum
ar fi de e$emplu cele de odos - Avena fatua sau cele de cuscută - Cusuta s".) se înlătură
destul de greu din recolte.
Enele seminţe de uruieni sunt to$ice şi vătămătoare pentru om şi animale, ca de
e$emplu cele de neghină - A#rostema #it$a#o, #î#anie - %olium temulentum, măselariţă
- &!os!amus ni#er  ş.a. %n oaele cerealelor panificaile nu este admis un procent mai
mare de ),78 neghină. Seminţele de #î#anie sunt greu separaile din oaele de cereale.
>le conţin o ciupercă otrăvitoare, care în proporţie mare în făină poate otrăvi omul. Alte
 uruieni conţin narcotice ca de pildă piciorul cocoşului - Ranunulus aer  şi calcea
-Calt$a "alustris).
Seminţele de osiga secării - 'romus sealinus măcinate odată cu secara dau făinii
o culoare neagră şi o face neutili#ailă. acă în grâu se găsesc seminţe de punguliţă
-T$las"i arvense acestea dau făinii un gust amar. ?vă#ul sălatic sau odosul - Avena
 fatua) provoacă inflamaţia mucoasei esofagului la cai dacă este consumat în cantitate mai
mare odată cu ovă#ul.
%n ca#ul când animalele care dau lapte consumă în timpul păşunatului anumite
 uruieni ca1 usturoi sălatic - Allium rotundum),  pelin - Artemisia s".)  şi altele, laptele
capătă un gust rău şi devine inutili#ail. e asemenea şi fânul care conţine uruieni are o
valoare nutritivă inferioară.
Creuie menţionat şi faptul că unele seminţe de uruieni se agaţă de lana
animalelor depreciind calitatea lânei şi a pieilor.

>.&.< In-o:i$,/ii#" ,ni+,#"#or !,-ori-1 4urui"ni#or

  Sunt o serie de uruieni la care întreaga plantă este to$ică. %n general animalele le evită la
 păşunat. acă însă uruienile to$ice ajung în fân, animalele nu le mai pot evita şi se pot ivi ca#uri
de into$icări. 0ele mai frecvente uruieni to$ice sunt1 măselariţa - &!os!amus ni#er , mătrăguna
- Atro"a belladona), cucuta -Conium maulatum, cucuta de apă - Ciuta virosa), ciumăfaia sau
(7
 

laurul - Datura stramonium, turiţa -alium a"arine, scânteiuţa - Ana#allis arvensis)  laptele
câinelui - *u"$orbia !"arissias , stirigoaia -+eratrum album), rânduşa de toamnă - C$ol$ium
autumnale)  etc. %n regiunile mlăştinoase şi saline chiar şi unele graminee sunt to$ice, ca de
e$emplu mana de apă - l!eria auatia -i l!eria fluitans).  +ana de apă este consumată de
animale în lipsa altor ieruri şi produce into$icarea uneori mortală a acestora.

>.&.> Burui"ni#" $, +i#o$ !" r102n!ir" , in0"$-"#or !1un1-o,r" 3i , 4o#i#or 2#,n-"#or

,ri$o#"

  Enele uruieni ajută la răspândirea olilor şi dăunătorilor plantelor cultivate. e

 pildă, ridichea sălatică - Ra"$anus ra"$anistrum),  traista cioanului -Ca"sella bursa
 "astoris şi multe alte uruieni crucifere sunt plante ga#dă pentru hernia ver#ei. 4ooda
-C$eno"odium album are aceleaşi oli pe care le are şi sfecla pentru #ahăr. %n ceea ce
 priveşte dăunătorii, se poate arăta că volura - Convolvulus arvensis) serveşte ca plantă
ga#dă pentru uha semănăturilor, o insectă foarte primejdioasă pentru unele plante de
cultură. "irul - A#ro"iron re"ens) este o uruiană ga#dă atât pentru viermele sîrmă cât şi
 pentru rugina cerealelor. in această cau#ă lanurile îmuruienate sunt mai puternic atacate
de dăunători şi oli criptogamice decât lanurile curate.

>.&.@ Cr"3-"r", o#u+u#ui !" +un$1 3i , $"#-ui"#i#or !" !o-,r" $, ur+,r" ,

 ;+4urui"n1rii

atorită uruienilor, agricultorii sunt nevoiţi să folosească un volum mai mare de

muncă, să facă investiţii suplimentare pentru procurarea uneltelor, maşinilor, ericidelor
etc.
5uruienile îngreuia#ă sau împiedică e$ecutarea lucrărilor de pregătire a solului în
vederea semănatului, semănatul propriu!#is, lucrările de îngrijire a culturilor şi recoltatul,
micşorând în felul acesta randamentul muncii.
S!au făcut calcule în S.E.A. şi s!a ajuns la conclu#ia că lucrările solului repre#intă
circa &D8 din valoarea producţiei terenurilor araile şi că aproape 7)8 din aceste
cheltuieli se datorea#ă uruienilor.
%n ţara noastră -B. Marpe şi cola. &'6D pierderile cau#ate de uruieni varia#ă în
limite foarte mari în funcţie de1 specia cultivată, gradul de infestare cu uruieni, condiţiile
climatice -an secetos sau ploios, raportul dintre diferitele specii de uruieni, potenţialul de
fertilitate naturală a solului şi do#ele de îngrăşăminte aplicate.
%n taelul D sunt redate limitele pierderilor înregistrate la principalele plante de
câmp.
Tabelul  
Ni"#u# 2i"r!"ri#or !" 2ro!u$/i" $,u=,-" !" 4urui"ni #, !if"ri-" 2#,n-" !" $+2

4imitele pierderilor în parcelele neplivite sau neprăşite faţă de cele

"lantele
tratate cu ericide
Grâu de toamnă &)!6) 8
?r# &)!9) 8
"orum oae )!'7 8
2loarea!soarelui &7!77 8
Soia 9)!:9 8
2asole 7!:) 8
+a#ăre &7!6) 8
Crifoliene 9)!&)) 8
0artof 9(!6( 8
Sfeclă pentru #ahăr 7!'D 8
(D
 

In ulei ()!D: 8
0înepă sămânţă &)!7( 8

intre plantele pre#entate în taelul D cele mai concurate de uruieni ar fi în ordine

descrescândă1 trifolienele, sfecla pentru #ahăr, porumul, soia, fasolea, cartoful, inul,
ma#ărea, grâul, floarea soarelui, or#ul, cânepa.

>.< Sur0"#" !" ;+4urui"n,r"

Spre deoseire de plantele cultivate, care nu se pot menţine în lanuri decât
semănate şi îngrijite de om, uruienile se răspândesc spontan şi se menţin pe câmpuri mult
mai ine decât plantele cultivate. "rincipalele surse de îmuruienare sunt1

>.<.( R"="r, !" 0"+in/" !" 4urui"ni !in 0o#

Seminţele de uruieni din sol provin din seminţele scuturate în fiecare an la

suprafaţa solului, care nu au germinat şi au fost încorporate în masa solului odată cu
e$ecutarea lucrărilor.
upă cercetările lui Lott -cit. de Gh. Ionescu!Mişeşti, &'7: re#erva de seminţe de
 uruieni din sol varia#ă de la 79) milioane până la  miliarde de seminţe la hectar. in
acest număr mare de seminţe de uruieni germinea#ă numai N iar restul îşi pierd facultatea
germinativă.
 Bumărul seminţelor de uruieni nu este constant. +ulte seminţe sunt consumate de
insectele şi animalele din sol, unele germinea#ă şi sunt distruse prin lucrări, iar altele îşi
 pierd facultatea germinativă datorită condiţiilor de mediu. "e de altă parte în fiecare an se
scutură de pe uruieni seminţe în cantităţi foarte mari care îmogăţesc re#erva de seminţe
din sol.
%n ceea ce priveşte distriuţia seminţelor de uruieni pe profilul solului s!a constatat
că ea nu este uniformă. 0ele mai multe seminţe se găsesc în stratul )!() cm şi cu cât
înaintăm în profun#ime numărul seminţelor de uruieni scade din ce în ce mai mult, astfel
că la 7)!D) cm dispar aproape în totalitate.

>.<.& S1+n/, 2#,n-"#or $u#-i,-" ;n013i9 $n! "0-" ,+"0-"$,-1 $u 0"+in/" !" 4urui"ni

Această sursă nu este atât de puternică dacă pentru semănat se folosesc numai
seminţe condiţionate. Creuie avut în vedere ca locurile unde se condiţionea#ă seminţele
 plantelor cultivate să nu pre#inte focare de răspândire a seminţelor de uruieni. Coate
deşeurile care re#ultă în urma condiţionării seminţelor treuie arse sau îngropate.

>.<.< Lo$uri#" n"$u#-i,-"9 213uni#" 3i fn"/"#" n";nrii-"

"rin păşunat nu se pot comate uruienile pentru că animalele ocolesc pe cele
vătămătoare. 2oarte periculoase sunt ră#oarele de hotar îmuruienate, #ona căilor ferate şi
a şoselelor şi drumurilor, talu#urile canalelor, locurile unde au fost ariile, platformele de
gunoi etc. Creuie luate măsuri ca locurile menţionate să fie cât mai des cosite, astfel ca
 uruienile să nu poată fructifica şi să!şi răspândească seminţele.

>.<.> Gunoiu# !" r,!

S!a constatat că seminţele de uruieni care trec prin tuul digestiv al animalelor nu!
şi pierd în întregime facultatea germinativă.
"entru ca gunoiul de grajd să conţină cât mai puţine seminţe de uruieni este
necesar să se dea animalelor furaje care pe cât posiil să conţină cât mai puţine seminţe de
 uruieni.
(6
 

2acultatea germinativă a seminţelor de uruieni, care au trecut prin tuul digestiv al

animalelor, este influenţată de specia de animale. Aşa de e$emplu, în urma cercetărilor
făcute s!a constatat că seminţele de uruieni trecute prin tuul digestiv la porcine şi!au
 păstrat facultatea germinativă în proporţie de (9,)8, la ovine (,)8, la caaline &(,'8,
iar la ovine &),68. Mi!au păstrat facultatea germinativă şi seminţele de uruieni trecute
 prin tuul digestiv al păsărilor. %n guşa şi intestinele păsărilor de curte s!au găsit până la
D)) seminţe din &) specii. intre acestea au germinat seminţe de mohor - /etaria s".), de
costrei -/or#$um $ale"ense) de sulfină ală - 0elilotus albus etc.
0ând seminţele de uruieni stau în tuul digestiv până la (9 ore, s!a oservat la
unele chiar o creştere a facultăţii germinative. Seminţele de uruieni cu tegument gros şi
care în mod normal germinea#ă după un timp îndelungat, trecute prin tuul digestiv, îşi
suţia#ă tegumentul şi durata de germinaţie se scurtea#ă.
>$perienţa şi practica au arătat că, cu cât gunoiul de grajd este mai puţin fermentat
cu atât conţine un număr mai mare de seminţe de uruieni germinaile.
"entru distrugerea seminţelor de uruieni din gunoiul de grajd se oţin re#ultate
 une folosind metoda de fermentare a gunoiului la cald. "rin metoda de fermentare la cald
se ridică temperatura la D)!6) o0, temperatură la care seminţele de uruieni îşi pierd
facultatea germinativă în timp de câteva săptămâni. 0ând fermentarea se face la o
temperatură cuprinsă între 7)!D)o0, facultatea germinativă a seminţelor de uruieni se
reduce mult. acă temperatura în timpul fermentării este cuprinsă între )!7)o0 timp de (
luni vara, îşi pierd facultatea germinativă cea mai mare parte din seminţele de uruieni. 4a
o temperatură de )o0 numai o parte din seminţele de uruieni îşi pierd facultatea
germinativă, iar când temperatura de fermentare este de &) o0 toate seminţele de uruieni
îşi menţin facultatea germinativă.
%n condiţii de producţie nu se pot folosi în hrana animalelor furaje şi nici aşternuturi
curate de seminţe de uruieni3 prin urmare gunoiul de graj rămâne o sursă de îmuruienare,
iar dacă se folosesc metode raţionale de fermentare a acestuia, se poate reduce simţitor
numărul de seminţe de uruieni capaile să germine#e.

>.<.@ Mi3$,r", 0"+in/"#or !in-run #o$ ;n ,#-u# $,u=,-1 !" o+

2oarte multe seminţe de uruieni au fost aduse din Asia în >uropa în timpul
migraţiei popoarelor. Seminţele erau prinse de părul animalelor, roţile vehiculelor sau
răspândite prin oaele folosite de oameni sau animale.
0omerţul cu cereale contriuie de asemenea, la răspândirea seminţelor de uruieni.
%n ultimul timp au fost aduse din America în >uropa şi invers multe specii de uruieni.
%n pre#ent statele au luat o serie de măsuri de oprire a răspândirii seminţelor de
 uruieni, care pot fi aduse din alte ţări odată cu sămânţa plantelor de cultură.
5uruienile cele mai periculoase, au fost denumite uruieni de carantină. 5uruienile
supuse măsurilor de carantină pe teritoriul ţării noastre sunt1 Aro"tilor "iris is$. 0ei,
 Ambrosia artemisiaefolia %., Ambrosia "silosta$!a DC., Ambrosia trifida %., Cen$rus
tribuloides %., Cusuta s"., &eliant$us s"., roban$e s"., /olanum rostratum Dum.

  >.<. ),$-orii n,-ur,#i9 fi=i$i 0,u 4io#oi$i $,r" -r,n02or-1 0"+in/"#" !" 4urui"ni9 #,
!i0-,n/" fo,r-" +,ri

in grupa factorilor fi#ici amintim vântul care transportă în general seminţele de
 uruieni, uneori chiar plante întregi, apa râurilor şi fluviilor, apa canalelor de irigaţie.
Animalele sunt factori iologici care transportă seminţele de uruieni, agăţate de lana lor
sau chiar în tuul digestiv. "ăsările, de asemenea, contriuie la răspândirea seminţelor de
 uruieni, fie în tuul digestiv, fie agăţate de pene.

(:
 

>.> P,r-i$u#,ri-1/i#" 4io#oi$" ,#" 4urui"ni#or

"entru ca lupta împotriva uruienilor să de!a re#ultate corespun#ătoare este necesar
să se cunoască particularităţile lor iologice. %n cele ce urmea#ă se pre#intă principalele
 particularităţi iologice ale uruienilor.

>.>.( Mo!u# !" ;n+u#/ir"

Spre deoseire de plantele cultivate, uruienile au proprietatea de a se înmulţi

foarte puternic, atât pe cale se$uată, cât şi pe cale vegetativă. 0ele mai multe uruieni se
înmulţesc prin seminţe.
upă Gh. Ionescu!Siseşti, Anghel, Salsurg, Ejvarosi ş.a. -cit. B. Marpe, &'6D
numărul de seminţe de uruieni produs de o singură plantă poate fi1  Amarant$us
retrofleus 7)).)))*&.))).))), C$eno"odium album  6(.)))!&)).))),  *ri#eron
anadensis &)).)))!(9.))), alinso#a "arviflora  (.7))!)).))), /!simbrium s".,
D).)))!&.7)).))) etc. e asemenea, pentru aceeaşi specie e$istă variaţii foarte mari şi
acest fenomen se petrece foarte frecvent ca urmare a concurenţei dintre plante sau datorită
condiţiilor de climă şi sol. %n general însă, în comparaţie cu plantele de cultură, numărul de
seminţe produs de speciile de uruieni este de la #ece la câteva mii de ori mai mare.
+ulte plante sunt capaile să producă seminţe la numai câteva săptămâni de la
răsărire. Aşa de e$emplu o plantă de alinso#a "arviflora  are la şase săptămâni
apro$imativ 7)!&)) capitule care conţin fiecare ()!(7 seminţe mature -Ivan, cit. B. Marpe
şi cola. &'6D. ? comportare identică au Ca"sela bursa "astoris, /eneio vul#aris, 4rtia
urens, care sunt capaile să producă !9 generaţii pe an. %n privinţa maturării seminţelor
unele specii ale genurilor Taraaum, /on$us, 'ellis, Tussila#o au seminţe capaile să
germine#e înainte de scuturarea totală a petalelor. Alte specii ca aleo"sis tetra$it, /ta$is
annua, Cerint$e minor, /!m"$itum offiinale au multe seminţe scuturate în timp ce în
raceme e$istă ooci nedeschişi. Această maturare timpurie după înflorit şi coacere
eşalonată sunt pre#ente la majoritatea speciilor de uruieni cu e$cepţia câtorva specii1 din
familia 0rucifere la care maturarea se face mai grupat - /ina"is arvensis, Ra"$anus
ra"$anistrum, -.a.
%n afară de seminţe, foarte multe uruieni se pot înmulţi şi prin organe vegetative.
Enele uruieni se înmulţesc prin seminţe şi prin muguri de pe ri#omi, cum ar fi de
e$emplu1 pirul - A#ro"!ron re"ens), pirul gros -C!nodon dat!lon, costreiul -/or#$um
$ale"ense), etc.
5uruieni ca1 pălămida -Cirsium arvense),  susaiul -/on$us arvense, volura
(Convolvulus arvensis etc., se înmulţesc prin seminţe şi prin mugurii de pe rădăcină.
4a aceste uruieni capacitatea de reproducere prin formarea de noi muguri capaili
de a da tulpinii asimilatoare şi producătoare de seminţe este relativ mare. upă Sagar -cit.
 B. Marpe şi col., &'6D, o plantă de  A#ro"!ron re"ens poate produce anual 9))!:)) noi
muguri au$iliari, greutatea totală a ri#omilor ajungând la #eci de tone@ha.
Ejvarosi -&'6, citea#ă date după Lorsmo care a găsit pe hectar &DD milioane
muguri la /on$us arvensis, 7,( milioane la Cirsium arvense, ',& milioane la ol!#onum
am"$ibium, (D milioane la Tusila#o farfara,  6) milioane la /ta$is "alustris  şi (D)
milioane la A#ro"!ron re"ens.
Alte uruieni se înmulţesc pe lângă seminţe şi prin uli cum ar fi  Allium
rotundum, oa bulbosa ş.a. sau prin stoloni şi tulpini târâtoare ca1 le$oma $ederaea,
 otentila re"tans, Rubus aesius -.a.

>.>.& G"r+in,/i,
('
 

+ajoritatea seminţelor   de uruieni germinea#ă la adâncimea cuprinsă între ),7!7

cm. Sunt însă seminţe de uruieni care pot germina şi la adâncimi mai mari. Astfel,
seminţele de volură - Convolvulus arvensis)  şi cele de hrişcă urcătoare - ol!#onum
onvolvulus germinea#ă la o adâncime cuprinsă între :!&) cm, iar odosul - Avena fatua
 poate să germine#e chiar la () cm adâncime.
%n tabelul 6  sunt pre#entate re#ultatele cercetărilor întreprinse de Lorsmo -cit. de B.
Marpe şi col., &'6D privind procentul de plantule răsărite de la diferite adâncimi.
Tabelul 6 
Pro$"n-u# !" 2#,n-" r101ri-" !" #, !if"ri-" ,!n$i+i
"lantulele în 8 de la adâncimea de1
Specia cm
& (  9 7 D 6 : ' &) && &(
 A$ilea milefolium ((!7) (9 () ! ! ! ! ! ! ! ! !
 A#ro"!ron re"ens D!:) 99 () (( &) D &)
 A#rostema #it$a#o &)!:) DD '( :) 6: 6D ) ! ! ! ! !
 'romus sealinus 7: D9 :) : 9( ! 9 ( ! ( ( !
Centaurea !anus (: &( : &( D ( ! ! ! ! ! !
 *u"$orbia $elioso"ia 9!&9 9: 99 &: &D &( 9 ! ! ! ! !
 %e"idium am"estre DD!6) (D 9 ! ! ! ! ! ! ! ! !
4rtia dioia )!9) &D &: ! ! ! ! ! ! ! ! !

in datele pre#entate re#ultă că majoritatea seminţelor de uruieni germinea#ă la o

adâncime de &! cm.
"entru germinare, seminţele de uruieni au nevoie de o anumită umiditate,
temperatură, o$igen şi în unele ca#uri de lumină. Seminţele care se găsesc în stratul
superficial al solului, germinea#ă ine când umiditatea este de circa 9)8 din capacitatea
capilară iar pentru cele care se găsesc mai în profun#ime cantitatea de apă necesară
germinării este mai mică.
%n ceea ce priveşte temperatura minimă de germinare, aceasta este diferită în funcţie de
specie. Aşa de e$emplu, unele specii germinea#ă la &!7 o0 -T$la"si arvense, Ca"sella bursa
 "astoris etc., altele la 7!&) o0 - Amarant$us albus , C$eno"odium album  etc., iar altele la peste &)!
&(o0 -Cusuta e"ilinum, *$ino$loa rus#alii, Di#itaria san#uinalis, alinso#a "arviflora  etc..
in cau#ă că temperatura de germinare este diferită, apariţia în câmp a diferitelor specii este
eşalonată.
Cimpul când apar diferitele specii cât şi adâncimea la care germinea#ă constituie criterii de
 a#ă în alegerea celor mai eficace metode de comatere.
? particularitate iologică a seminţelor de uruieni, deoseit de importantă, este germinaţia
lor eşalonată în timp.
Gh. Ionescu Sişeşti şi Ir. Staicu -&'7:, citea#ă re#ultatele oţinute într!o e$perienţă făcută
de ".A. 0ostîrev, prin care se demonstrea#ă germinaţia eşalonată. Au fost puse la germinat 9))
seminţe de traista cioanului - Ca"sella bursa "astoris .
Acestea au germinat în timp, aşa cum se oservă din taelul :.
Tabelul 7
G"r+in,/i, "3,#on,-1 ;n -i+2 , 0"+in/"#or !" -r,i0-, $io4,nu#ui
upă câte #ile 6 &97 7& 7&' :69 &.):( &.&6
Seminţe germinate D 9 9 () (9 &) 6

Se oservă că după mai ine de  ani -&&6 de #ile au germinat la diferite intervale
de timp 67 seminţe din totalul de 9)). ;estul seminţelor şi!au păstrat capacitatea
germinativă şi dacă oservaţiile s!ar fi prelungit, ar mai fi germinat şi altele.

)
 

atorită germinării eşalonate a seminţelor de uruieni, lupta împotriva uruienilor

este îngreuiată şi ea treuie continuată cu perseverenţă ani de #ile până când se va reuşi să
se reducă cât mai mult re#erva de seminţe din sol.
%n unii ani pot să apară anumite specii de uruieni datorită condiţiilor climatice din
anii respectivi şi să nu răsară altele. Aşa de e$emplu în anii ume#i creşte în cereale în mod
masiv muştarul sălatic, în anii mijlociu de ploioşi cresc pălămida şi volura, iar în anii
secetoşi poate creşte masiv în stepă ciurlanul.

>.>.< Vi-,#i-,-", 3i #on"i-,-",

upă Gh. Ionescu Mişeşti şi Ir. Staicu -&'7: prin vitalitate se înţelege proprietatea
 pe care o au seminţele de uruieni de a re#ista la condiţiile de mediu fără să!şi piardă
 puterea de germinaţie, iar longevitatea este capacitatea seminţelor de uruieni de a!şi
 păstra puterea de germinaţie timp foarte îndelungat în condiţii de mediu determinate.
Seminţele de uruieni au vitalitatea mai mare când au memrane groase, greu
 permeaile.
Seminţele care au ca sustanţe de re#ervă grăsimi, cum sunt cele din familia
Emelifere, au o vitalitate mai mare. Seminţele de uruieni păstrate în condiţii de
laorator, la umiditate redusă şi la o temperatură constantă şi scă#ută, au o vitalitate mai
mare decât atunci când se găsesc în sol. Hitalitatea seminţelor se micşorea#ă când sunt
variaţii de temperatură în sol. Au o vitalitate mai mică seminţele de uruieni care nu au
ajuns la maturitate deplină.
Seminţele care se găsesc la adâncimi mai mari în sol, au o vitalitate mai mare, decât
acelea care sunt la suprafaţa solului, supuse variaţiilor de temperatură.
%n ceea ce priveşte longevitatea s!a constatat că multe seminţe de uruieni sunt
capaile să!şi menţină capacitatea germinativă un număr foarte mare de ani. Aşa de
e$emplu 5eal -cit. 5urnside, &'6) a îngropat la adâncimea de 97 cm seminţele a () specii
de uruieni. upă :) de ani şi!au păstrat capacitatea germinativă seminţele din speciile1
?enothera iennis, ;ume$ crispus şi Herascum lattaria.
%n funcţie de longevitatea seminţelor uruienile au fost clasificate în  grupe1
&. uruieni la care longevitatea seminţelor este până la  ani3
(. uruieni cu longevitatea cuprinsă între  şi &6 ani3
. uruieni cu longevitatea de &6!&)) ani.
Aceste două particularităţi iologice ale uruienilor vitalitatea şi longevitatea su
aspect agronomic sunt îngloate în termenul de viailitate -B. Marpe şi col., &'6D.

>.>.> A!,2-,4i#i-,-", 3i 2#,0-i$i-,-", 4urui"ni#or

Adaptailitatea uruienilor este proprietatea pe care o au acestea de a conveţui

intim cu anumite plante cultivate şi de a re#ista la factorii negativi de creştere şi de#voltare.
"lasticitatea este o altă proprietate a uruienilor de a creşte şi a se de#volta variat în raport
cu condiţiile de mediu.
Enele uruieni, apar în toate culturile, altele sunt adaptate să conveţuiască intim
numai cu anumite plante de cultură ca de e$emplu1 luiţul - Camelina al!ssum este
adaptată să crească de preferinţă în in, odosul sau ovă#ul sălatic, - Avena fatua în culturile
de ovă#, lintoiul -+iea lentis"erma creşte în culturile de linte, osiga secării - 'romus
 sealinus)  în lanurile de secară, costreiul ore#ului, - *$ino$loa or!8iola creşte în
ore#ării.
5uruienile au o mare plasticitate. Aşa de e$emplu, ştirul - Amarant$us retrofleus
 poate să crească pe un sol ătătorit şi uscat, pe marginea unui drum, creşte de numai câţiva
centimetri din cau#a factorilor negativi dar se de#voltă şi face seminţe.
&
 

Mtirul într!un sol îngrăşat poate creşte peste 6)!:) cm înălţime, se ramifică puternic
şi fructifică aundent. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu looda care, chiar dacă nu are o
înălţime mai mare de &,7 cm produce câteva seminţe. +ohorul - /etaria #laua când nu
are condiţii de creştere formea#ă de!aia o mică tulpină şi produce câteva seminţe, dar
când are spaţiu, hrană şi ume#eală, înfrăţeşte puternic şi produce un număr mare de
seminţe.

>.@ C#,0ifi$,r", 4urui"ni#or

%n afara criteriului strict sistematic, uruienile se pot clasifica1 după modul de
răspândire a seminţelor, după locul unde se de#voltă în proporţie mare, după preferinţele
faţă de hrană, după modul de înmulţire, perioada de înflorire şi modul de desfăşurare a
ciclului iologic şi clasificarea după modul de procurare a hranei.

>.@.( C#,0ifi$,r", 4urui"ni#or !u21 +o!u# !" r102n!ir" , 0"+in/"#or

Se deoseesc mai multe categorii1 autohore la care seminţele au dispo#itive proprii

de răspândire şi alohore la care seminţele se răspândesc cu ajutorul unor mijloace străine.
%n cea din urmă grupă în funcţie de mijloacele prin care se răspândesc distingem1 uruieni
anemohore la care seminţele se răspândesc prin vînt3 hidrohore, răspândirea se face prin
apă3  zoohore ,  răspândirea se face prin animale şi antropohore  când seminţele se
răspândesc cu ajutorul omului.
An"+oor". Sunt uruieni a căror seminţe au pe suprafaţa lor formaţiuni foarte
variate ca formă. +ajoritatea lor fac parte din compositele cu papus cum sunt1 susaiul
-/on$us s". alăstriţa -Centaurea !unus), usuiocul dracului -alinso#a "arviflora,
 pălămida -Cirsium arvense etc. 4a unele uruieni planta întreagă este purtată de vânt peste
câmpuri şi astfel se împrăştie seminţele. ? astfel de plantă este ciurlanul -/alsola 9ali ss".
rut$enia, îndeosei în 5ărăgan.
%i!roor". ;ăspândirea seminţelor se face prin apă la cele mai multe specii din
ore#ării. Seminţele acestor specii plutesc uşor.
*ooor".  %n această categorie sunt incluse toate speciile la care seminţele se
răspândesc cu ajutorul animalelor. 4a multe uruieni răspândirea se produce prin prinderea
seminţelor de lana animalelor -îndeosei a oilor întrucât seminţele sunt prevă#ute cu
spini care uşurea#ă prinderea. Aceste uruieni se numesc epizoohore. intre epi#oohorele
mai răspândite menţionăm1 holera - ant$ium s"inosum, scaietele - ant$ium strumarium
 rusturele - %a""a s"., turiţa -alium triornutum, mohorul -/etaria vertiilata etc.
4a alte plante, seminţele consumate de către animale, întrucât la trecerea lor prin
tuul digestiv o parte din acestea îşi păstrea#ă capacitatea germinativă, ajung din nou în
sol. Această categorie de uruieni poartă numele de endozoohore# %n afara seminţelor de
 uruieni consumate de erivore în timpul păşunatului amintim aici şi câteva specii de
 uruieni a căror seminţe sunt consumate de către păsări cum ar fi rugii - Rubus aesius,
mă#ărichea (+iea s".) etc.
An-ro2oor". Sunt uruienile ale căror seminţe sunt transportate de om odată cu
seminţele plantelor cultivate.

>.@.& C#,0ifi$,r", 4urui"ni#or !u21 #o$u# un!" $r"0$

upă locul unde cresc deoseim uruieni ruderale, din semănături -segetale, din
grădinile de legume şi din pajişti.

(
 

5uruieni ruderale sunt acelea care cresc pe marginea drumurilor, prin curţi, pe
lângă garduri etc. in această grupă amintim1 nala sălatică - 0alva ne#leta, cătuşele
- 'allota ni#ra, talpa gâştei - %eonurus ardiaa, ur#ica moartă - %amium "ur"ureum etc.
5uruieni din semănăturile de câmp - segetale. Sunt cele mai numeroase uruieni şi
le întâlnim în diferite culturi. Amintim din această grupă1 pirul - A#ro"!ron re"ens pirul
gros -C!nodon dat!lon, pălămida -Cirsium arvense, muştarul sălatic -/ina"is arvensis
ş.a.
5uruieni din   grădinile de legume1 măselariţa - &!os!amus ni#er , laurul sau
ciumăfaia - Datura stramonium etc.
5uruieni din  pa$işti 1 laptele câinelui (*u"$orbia s",, păpădia -Taraaum
offiinale, pelinul (Artemisia absint$ium) et.
>$emplele de uruieni care s!au dat în anumite grupe nu sunt caracteristice numai
grupei respective. Aşa de e$emplu, ştirul - Amarant$us retrofleus)  este o uruiană
ruderală, poate invada şi grădinile de legume şi culturile de câmp şi este foarte rar întâlnită
şi în păşuni.

>.@.< C#,0ifi$,r", 4urui"ni#or !u21 2r"f"rin/"#" f,/1 !" r,n1F   a#otofile, calcicole,
calcifuge halofile.
A=o-ofi#"9 sunt uruienile care preferă soluri ogate în a#ot. %n această categorie
intră1 ştirul - Amarant$us retrofleus, ur#ica -4rtia dioia, looda -C$eno"odium album
etc.
C,#$i$o#", sunt uruienile care preferă solurile ogate în calciu. in această grupă
fac parte1 rugii - Rubus aesius , sulfina - 0elilotus offiinalis), linariţa - %inaria vul#aris
etc.
C,#$ifu", uruieni care cresc şi se de#voltă ine pe soluri acide. in această grupă
amintim1 măcrişul mic - Rume aetosella), coada calului - *uisetum arvense etc.
%,#ofi#", sunt uruienile care preferă solurile saline şi alcaline. in această grupă
amintim1 %atua sali#na, /tatie #melini, /ali$ornia $erbaea etc.
"lantele cuprinse în primele  grupe sunt facultative, nu oligate, ele pot trece şi pe
soluri mai sărace în sustanţele nutritive pe care le preferă. "lantele din ultima grupă,
acelea care cresc pe terenurile saline sau alcaline sunt oligate.

>.@.> C#,0ifi$,r", 4urui"ni#or !u21 +o!u# !" ;n+u#/ir"9 2"rio,!, !" ;nf#orir" 3i
+o!u# !" !"0f13ur,r" , $i$#u#ui 4io#oi$

Această clasificare este cea mai importantă din punct de vedere agronomic
deoarece ne dă posiilitatea să cunoaştem particularităţile de înmulţire a uruienilor şi
durata vieţii lor, în vederea stailirii celor mai corespun#ătoare măsuri de comatere.
0lasificarea a fost întocmită de ;aunFiaer, adoptată şi completată ulterior de
numeroşi alţi autori. Această clasificare cuprinde D grupe principale de uruieni -B. Marpe
şi cola., &'6D.
Gru2, T"rofi-" 5T8. 0uprinde  uruieni anuale  ale căror organe vegetative apar şi
dispar în fiecare an. Se înmulţesc în e$clusivitate prin seminţe. %n acestă grupă e$istă şi
unele forme iologice cu răsărire din toamnă şi înflorire * maturare în primăvara sau vara
anului următor.
5uruienile terofite se împart în 9 sugrupe1
C& * uruieni anuale cu răsărire predominantă din toamnă şi maturare timpurie
 primăvara sau la începutul verii. in acestă sugrupă amintim1 Ca"sella bursa "astoris,
 %amium "ur"ureum, % # am"leiaule, /eneio vernalis9 /telaria media, +eronia s". etc.
C(  * uruieni anuale cu răsărire predominantă din toamnă şi maturare în vară.
intre speciile mai importante enumerăm1 A#rostema #it$a#o, A"era s"iaventi,  'romus


 

 sealinus,  Centaurea !anus, 0atriaria $amomilla, /!simbrium s".,  T$la"si  arvense,

etc. 
C  * uruieni anuale cu germinaţie timpurie de primăvară şi maturare în vară1
 Avena fatua, Cusuta e"ilinum, umaria s"., %olium temulentum, 0elam"!rum arvense,
 oli#onum onvolvulus, Ra"$anus ra"$anistrum, etc.
C9 * uruieni anuale cu germinaţia târ#ie de primăvară şi maturare târ#ie de vară
sau toamnă1  Amarant$us s"., C$eno"odium album, Cusuta am"estris, Datura
 stramonium, *$ino$loa rus#alli, *. or!8iola, &ibisus trionum, 0atriaria inodora,
roban$e ramosa, /etaria s"., /olanum ni#rum, /ta$is annua, ant$ium s"inosum etc.
Gru2, %"+i-"rofi-" 5%T89 cuprinde uruienile ianuale, care răsar primăvara mai
târ#iu. %n primul an vegetea#ă cu multă intensitate acumulând cantităţi însemnate de
sustanţe de re#ervă în rădăcini. Iernea#ă su formă de plantă şi în anul următor formea#ă
tulpini florifere, după care pier. Aceste uruieni le întâlnim în mod oişmuit în culturile de
mai lungă durată, în pajiştile naturale, vii, live#i, terenuri virane, unde lucrările agrotehnice
se e$ecută rar, sau lipsesc. intre repre#entanţii mai importanţi cităm1  Artium s".,
Centaurea solstitialis, Conium maulatum, Dauus arotta, &!os!amus ni#er,
no"ordon aant$ium, +erbasum "$lomoides et.
Gru2, Cri2-ofi-" 589 cuprinde uruieni multianuale ale căror organe vegetative
de înmulţire sunt situate în sol la diferite adâncimi. 0ând aceste organe se găsesc în soluri
uscate, plantele se încadrea#ă în sugrupa G"ofi-" 5G89  iar când se găsesc în soluri
sumerse sau turării, se încadrea#ă în sugrupa %i!rofi-" 5%8. 
%n funcţie de aspectul morfologic al organelor de înmulţire pe cale vegetativă,
geofitele se împart în patru sugrupe1
G& * uruieni multianuale   cu rizomi%  A#ro"!ron re"ens, Aristolo$ia lematitis,
C!nodon dat!lon, *uisetum arvense, /ambuus ebulus, /or#$um $ale"ense, 4rtia
dioia, A$ilea milefolium et.
G( *   uruieni multianuale cu tu!erculi% &eliant$us tuberosus, %at$!rus tuberosus,
/ta$!s "alustris et.
G  * uruieni multianuale  cu dra$oni%  Convolvulus arvensis, Cirsium arvense,
 *u"$orbia !"arisias, %e"idium draba, %inaria vul#aris, Rubus aesius, Rume
aetosella, /on$us arvensis et.
G9  * uruieni multianuale  cu !ul!i%   Allium rotundum, Col$ium autumnale,
a#ea "ratensis, oa bulbosa et.
in sugrupa uruienilor %i!rofi-" 5%8 K ,$,-i$" K  cităm următoarele specii mai
răspândite1 Calt$a laeta, Ciuta virosa, l!eria auatia, Ti"$a an#ustifolia et.
Gru2, %"+i$ri2-ofi-" 5%8  cuprinde uruieni perene cu tulpini incomplet
lignificate ale căror organe vegetative de înmulţire sunt situate în imediata apropiere a
nivelului solului şi ale căror surse de regenerare pot fi mugurii de la a#a tulpinilor aeriene
întinse la suprafaţa solului sau din partea superioară a rădăcinilor. +ugurii sunt protejaţi în
 perioada de iarnă de tulpinile uscate ale plantei mumă sau eventual de stratul de #ăpadă.
in această grupă fac parte genuri diferite, cu cerinţe ecologice foarte variate faţă de sol şi
umiditate.
%n funcţie de aspectul morfologic al sistemului radicular, de modul şi capacitatea de
regenerare pe cale vegetativă, uruienile au fost împărţite în cinci sugrupe astfel1
%(  * 5uruieni perene cu rădăcini fi!roase1 Calt$a "alustris, Des$am"sia
oes"itosa, &olus lanattus, ;ardus strita et.
%&  * 5uruieni perene cu tulpini repente (stolonifere)%  le$oma $ederaea,
 otentilla re"tans, Ranunulus re"ens, Trifolium re"ens et.
%<  * 5uruieni perene   cu rădăcini capa!ile de "nmulţireF  Ci$orium int$!bus,
Coronilla varia, Reseda lutea, Taraaum offiinale et.
%> * 5uruieni perene   cu rădăcini incapa!ile de "nmulţire:  Atro"a belladonna,
 *r!n#ium am"estre, ale#a offiinalis, /orsonera ana et.

9
 

%@  * 5uruieni perene  cu rădăcini dra$onanteF   Adonis vernalis, C$elidonium

ma<us, Ciuta virosa, lanta#o s". /alvia nemorosa et.
Gru2, C,+"fi-" 5C8. Sunt uruieni multianuale de climă rece, mai e$tinse în
#ona montană. ?rganele generative sunt situate deasupra solului la &)!) cm.
Supravieţuirea tulpinii se datorea#ă în ce mai mare parte acoperirii cu #ăpadă în timpul
iernii. intre repre#entanţii mai importanţi cităm1 enista tintoria, eum rivale, /edum
are, +eronia offiinalis et.
Gru2, ),n"rofi-" 5)8. %n această grupă sunt considerate ca uruieni plantele
multianuale cu tulpini înalte, lignificate, su formă de arori, -mega şi me#ofanerofite,
aruşti -nanofanerofite a căror organe generative -mugurii sunt protejate în timpul iernii
de către frun#ele sol#oase. "opulea#ă pajiştile naturale, terenurile degradate şi luncile
râurilor .
%nmulţirea lor se poate face prin segmentarea drajonilor sau prin seminţe. in
această grupă enumerăm1  'erberis vul#aris, Cornus san#uinea, Cor!lus avelanna,
Cratae#us mono#!na, %i#ustrum vul#are, runus s"inosa, Rosa anina, &!"o"$ae
r$amnoides et.

>.@.@ C#,0ifi$,r", 4urui"ni#or !u21 +o!u# !" 2ro$ur,r" , r,n"i

upă acest criteriu, uruienile se clasifică în specii nepara#ite, semipara#ite şi

 para#ite.
Burui"ni n"2,r,=i-"  * au capacitatea de a se hrăni independent, prin propriile
organe, concurând plantele cultivate pentru factorii de vegetaţie. in această grupă fac
 parte majoritatea speciilor de uruieni pre#entate în clasificările anterioare.
Burui"ni 0"+i2,r,=i-"  * au clorofilă, producându!şi hrana prin fotosinte#ă
 proprie, dar pot para#ita pe rădăcinile plantelor cultivate sau din flora spontană. Enele
specii pot trăi independent şi fructifică fără să para#ite#e, formându!şi rădăcini normale3 în
ca#ul în care întâlnesc rădăcinile unei plante ga#dă, capetele lor se fi$ea#ă de rădăcinile
acesteia, de unde asor sustanţele nutritive rute. Aceste uruieni îşi formea#ă pe
rădăcinile plantei para#itate organe de sugere su forma unor negi.
in această categorie fac parte ciormoiagul sau grâul prepeliţei - 0elam"!rum
arvense),  dinţura sau iara dintelui -dontites rubra, clocoticiul sau sunătoarea
(R$inant$us s".), 0elam"!rum barbatum ş.a.
Burui"ni -o-,# 2,r,=i-"  * sunt lipsite de clorofilă, hrănindu!se cu sustanţe
nutritive gata elaorate de către speciile pe care le para#itea#ă. upă organul pe care
 para#itea#ă se deoseesc uruieni total para#ite pe tulpină şi uruieni total para#ite pe
rădăcină.
a. ! uruieni total para#ite pe tulpină ! sunt repre#entate prin diferite specii de
cuscută3 din cele peste &)) de specii de cuscută identificate pe glo, în ţara noastră se
găsesc & -. /ălălău şi cola., &':). 0uscutele para#itea#ă un număr mare de plante
agricole, aruşti, arori, pomi, viţă de vie şi chiar uruieni.
%nmulţirea cuscutelor se face, în special, prin seminţe, iar în unele ca#uri se
înmulţesc prin fragmentarea tulpinilor. "e partea internă a tulpinii cuscutelor, la locul de
contact cu planta ga#dă, se formea#ă organe de sugere, numite haustori, cu ajutorul cărora
e$trag din planta ga#dă apa şi seva elaorată, până când aceasta este epui#ată şi moare.
"rincipalele specii de cuscută care para#itea#ă pe tulpină, întâlnite în ţara noastră
sunt1 Cusuta am"estris, Cusuta trifolii, Cusuta e"ilinum, Cusuta mono#!na -i
Cusuta euro"aea.
 . * uruieni total para#ite pe rădăcină ! sunt repre#entate prin diferite specii de
lupoaie -roban$e. "lantele de ?roanche posedă, în loc de rădăcini, haustori, cu
ajutorul cărora se fi$ea#ă pe rădăcinile plantei para#itate, se de#voltă şi fructifică.

7
 

"rincipalele specii de lupoaie întâlnite în ;omânia sunt1 roban$e umana,

roban$e ramosa -i roban$e brassiae

>. M"-o!" !" $o+4,-"r" , 4urui"ni#or

"rin comaterea uruienilor se înţelege, după Loch K. -cit. Gh. Anghel şi col.
&'6( o reducere a gradului de îmuruienare până la nivelul la care acesta nu mai produce
 pague.
"entru comaterea uruienilor se utili#ea#ă în pre#ent o gamă largă de metode şi
mijloace. Aceste metode şi mijloace de luptă cu uruienile au fost grupate de diverşi autori
după cum urmea#ă1 metode preventive, metode agrotehnice, metode fi#ico!mecanice,
metode iologice şi metode chimice.
Alegerea şi folosirea acestor metode este în funcţie de gradul de îmuruienare a
culturilor, de raportul între planta de cultură şi speciile de uruieni, particularităţile
 iologice ale uruienilor, sursele de îmuruienare, modificarea îmuruienării iniţiale prin
utili#area diferitelor măsuri precum şi de eficienţa economică a metodei de comatere. ar,
este unanim recunoscut faptul că în lupta cu uruienile nu poate fi vora de folosirea
unilaterală a unei singure măsuri ci a unui comple$ de metode sau mijloace.

>..( M"-o!"#" 2r""n-i" 

Acestea se referă în general la sursele de îmuruienare a culturilor care au fost

 pre#entate în sucapitolul 9.. Se pot enumera următoarele metode preventive1 curăţarea
materialului de semănat, pregătirea raţională a gunoiului de grajd, evitarea transportului
seminţelor de uruieni prin intermediul maşinilor agricole, curăţarea apelor de irigat de
seminţe de uruieni, distrugerea diferitelor focare de infestare cu seminţe de uruieni
-întreţinerea corectă a marginilor de drumuri agricole, neagricole, a canalelor, a
suprafeţelor de teren din preajma stâlpilor de telegraf sau de transport a energiei electrice, a
#onei căilor ferate etc., precum şi organi#area serviciilor de carantină şi controlul
seminţelor.

>..& M"-o!"#" ,ro-"ni$"

 Se referă în special la1 îngrăşămintele chimice şi amendamente, lucrările solului,

tehnica de semănat, folosirea mulciului, lucrări de întreţinere -prăşit şi plivit, irigarea şi
desecarea precum şi cositul şi păşunatul raţional
Ro-,/i, $u#-uri#or. "rin folosirea asolamentelor raţionale se uşurea#ă mult lupta cu
 uruienile întrucât unele culturi înăuşă uruienile iar altele luptă mai greu cu uruienile.
e asemenea, în orice cultură -sau grup de culturi cu însuşiri asemănătoare se întâlnesc
anumite uruieni caracteristice care sunt adaptate la particularităţile iologice ale plantei
cultivate şi la tehnologia care!i este specifică.
%n cadrul asolamentului plantele fiind într!o continuă succesiune în timp şi în
spaţiu, se reali#ea#ă o reducere evidentă a numărului de uruieni. -Această prolemă va fi
anali#ată amănunţit la capitolul <Asolamente=.
nr131+in-"#" $i+i$" 3i ,+"n!,+"n-"#". Influenţa îngrăşămintelor asupra
gradului de îmuruienare este în general mult discutată în literatura de specialitate. Astfel,
după ;ademacher 5, -cit. Gh. Anghel şi col. &'6(, speciile de mă#ăriche (+iia s".) pot fi
 puternic stânjenite în culturile de cereale prin aplicarea unor do#e masive de îngrăşăminte
cu a#ot. Aceiaşi autori citea#ă cercetările efectuate de Lott în E.;.S.S. care a întâlnit atât
ca#uri când prin aplicarea îngrăşămintelor plantele de cultură s!au de#voltat puternic,
înăuşind uruienile cât şi ca#uri în care ma#ărea fertili#ată a fost mai puternic
îmuruienată decât cea nefertili#ată.
D
 

Enele îngrăşăminte chimice printre care cianamida de calciu şi cainitul au fost

folosite şi se mai folosesc încă pentru comaterea uruienilor. >le intră în categoria
îngrăşămintelor!ericide.
Aplicarea amendamentelor cu calcar pe solurile acide micşorea#ă gradul de
îmuruienare. %n acest ca# se împuţinea#ă în special uruienile calcifuge ca : *uisetum
arvense, ol!#onum onvolvulus, /"er#ula arvensis etc. "e de altă parte amendamentele
favori#ând de#voltarea plantelor cultivate, acestea luptă mai ine cu uruienile.
 B. Marpe şi col., -&'6D arată că pe solurile puternic acide şi neamendate, prin
aplicarea a#otatului de amoniu se reduce valoarea p/, ceea ce favori#ea#ă înmulţirea
 puternică a unor specii ca1 alis aetosella, Ra"$anus ra"$anistrum, /"er#ula arvensis
 -.a.
+ajoritatea cercetărilor arată că folosirea raţională a îngrăşămintelor chimice şi
amendamentelor influenţea#ă po#itiv puterea de concurenţă a plantelor cultivate şi ca
urmare se reali#ea#ă o reducere a gradului de îmuruienare.
Lu$r1ri#" 0o#u#ui. 4ucrările de a#ă ale solului, de întreţinere a arăturilor de vară
ca semiogor cât şi lucrările de pregătire a patului germinativ au un rol deoseit în
comaterea uruienilor. Astfel, prin efectuarea, în anumite condiţii a de#miriştirii în vară,
după recoltarea culturilor semănate des, se crea#ă posiilitatea germinării unui număr mare
de seminţe de uruieni, care vor fi distruse printr!o lucrare ulterioară. ar efectul cel mai
 pronunţat asupra comaterii uruienilor îl are aratul, operaţie prin care se asigură tăierea şi
încorporarea uruienilor în sol. e asemenea, seminţele de uruieni sunt introduse la
adâncimi mari unde unele îşi pierd viailitatea iar altele, din cau#a slaei capacităţi de
străatere a stratului de deasupra, pier între germinare şi răsărire.
in cercetările făcute de I. 4ungu -&'7 re#ultă că prin arătura cominată cu
lucrarea de discuire se pot comate cu destulă eficienţă uruienile care se înmulţesc prin
ri#omi - A#ro"!ron re"ens, C!nodon dat!lon, -.a.),  Arătura se va e$ecuta până la
adâncimea de unde se găseşte densitatea mare a ri#omilor, aceştia sunt scoşi în cea mai
mare parte la suprafaţă apoi sunt fragmentaţi prin două discuiri. upă lăstărirea în masă se
e$ecută o nouă arătură la ()!(( cm prin care se îngroapă su ra#dă fragmentele de ri#omi,
ajunse la epui#are.
%n comaterea uruienilor anuale care germinea#ă şi răsar primăvara timpuriu un
rol important îl are lucrarea cu grapa care se e$ecută imediat ce se poate intra cu agregatul
 pe teren. %n anumite situaţii grăpatul poate fi folosit şi înaintea răsăririi culturilor prăşitoare
 pentru distrugerea uruienilor apărute după semănat.
4ucrarea solului cu grapa cu discuri, cultivatorul sau cominatorul, după ca#, în
vederea pregătirii patului germinativ, are un rol deoseit în comaterea uruienilor.
T"ni$, !" 0"+1n,-. %nsămânţarea în mod raţional şi la timp a fiecărei culturi
creea#ă condiţii mai une pentru plante în sensul că acestea acoperă repede terenul putând
concura mai uşor cu uruienile.
ensitatea plantelor, sporită până la limitele ei optime, contriuie sustanţial la
comaterea uruienilor, acestea fiind stânjenite din cau#a umririi mai puternice a
terenului. impotrivă, semănatul prea rar, ca şi greşurile din lanuri, favori#ea#ă
îmuruienarea.
Pr13i-u# 3i 2#ii-u#9 sunt singurele metode agrotehnice a căror scop principal îl
constituie comaterea uruienilor. Bumărul praşilelor depinde de gradul de îmuruienare.
e regulă, la culturile de câmp, se e$ecută (!7 praşile. istrugerea uruienilor treuie să se
facă imediat după apariţia lor. Acest lucru este necesar pentru că uruienile mici sunt
comătute mult mai uşor şi pentru faptul că la începutul perioadei de vegetaţie culturile
sunt deoseit de sensiile faţă de concurenţa uruienilor.
"livitul se foloseşte la culturile semănate des, care nu pot fi prăşite. 2iind o lucrare
foarte costisitoare, care necesită un volum mare de muncă, se e$ecută astă#i doar în

6
 

răsadniţe, în procesul de ameliorare a plantelor şi de producere de sămânţă din verigile

superioare, precum şi la culturi de o mare valoare economică.
Iri,r", 3i !"0"$,r",. "e terenurile irigate e$istă tendinţa de creştere a gradului de
îmuruienare. %nmulţindu!se speciile de  *$ino$loa rus#alli, Cirsium arvense, -.a. in
această cau#ă pe astfel de terenuri lupta cu uruienile treuie foarte ine organi#ată.
upă Lott -cit. Gh. Anghel şi cola., &'6( irigarea de aprovi#ionare stimulea#ă
germinarea în masă a uruienilor anuale, acestea putând fi distruse apoi prin lucrări
superficiale. Cotodată, ea împiedică uscarea fragmentelor de rădăcini şi ri#omi ale
 uruienilor perene, re#ultate în urma arăturii. in această cau#ă irigarea de aprovi#ionare
se va aplica mai timpuriu pe terenurile unde predomină uruienile anuale şi ceva mai târ#iu
! după uscarea fragmentelor vegetative * pe suprafeţele puternic infestate cu uruieni
 perene.
%n ore#ării, prin aplicarea de lucrări raţionale şi reglarea corectă a nivelului apei de
irigat, se pot comate în mod eficace cele mai dăunătoare uruieni ca1 iara ăroasă
- *$ino$loa rus#alli),  costreiul ore#ului - *. or!8iola, stuful - $ra#mites umunis
etc. "e terenurile umede, cu drenaj natural sla, se de#voltă uruieni caracteristice ca1
 Ranunulus s"., Care s"., l!eria auatia, /ta$!s "alustris, et. "rin desecarea acestor
terenuri gradul de îmuruienare se reduce simţitor favori#ându!se de#voltarea normală a
 plantelor cultivate şi în acelaşi timp şi puterea de concurenţă a acestora cu uruienile.
Co0i-u# 3i 213un,-u# r,/ion,#. 0ositul fâneţelor la epoca optimă de de#voltare a
 plantelor furajere permite să se împiedice formarea şi răspândirea mai multor specii de
 uruieni. Sunt însă şi ca#uri când momentul cositului treuie stailit tinându!se seama de
creşterea uruienilor şi nu de cea a plantelor furajere. Aşa de e$emplu, Gh. Anghel şi col.,
-&'6(  citea#ă date din literatura de specialitate din care re#ultă că pentru comaterea
clocoticiului - Rinant$us s".) este necesar ca (! ani la rând fâneţele să fie cosite cu mult
înaintea epocii optime oişnuite.
e asemenea, păşunatul raţional, pe parcele, cominat cu distrugerea prin cosire a
vetrelor rămase neconsumate de către animale, contriuie la comaterea uruienilor.

>..< M"-o!"#" fi=i$o+"$,ni$" au la a#ă utili#area forţei mecanice sau termice.

"rin folosirea unor maşini şi utilaje speciale sau a uneltelor oişnuite se poate
distruge mecanic vegetaţia lemnoasă de pe pajişti sau din luncile râurilor. "rin această
metodă sunt distruse specii ca1  Rosa anina, runus s"inosa, Cratae#us s"., Amor"$a s".,
/ali, Alnus -.a.
S!a încercat comaterea uruienilor dintre rândurile plantelor prăşitoare, a vetrelor
de cuscută din culturile de leguminoase perene după cosiri, a uruienilor din plantaţiile de
 pomi, de pe canalele de irigaţie sau de desecare cu ajutorul unor maşini speciale prevă#ute
cu ar#ătoare a căror po#iţie poate fi reglată. 2lăcările sunt produse cu un amestec de propan
şi parafină. atorită temperaturii ridicate sucurile vegetale se încing, fier şi sparg pereţii
celulelor. Astfel circulaţia sustanţelor nutritive de la rădăcini spre frun#e se întrerupe şi
 planta piere -0attariga, cit. B. Marpe şi col, &'6D. in cau#a multor inconveniente,
 printre care şi acela că flăcările dăunea#ă şi plantelor de cultură, această metodă nu s!a
generali#at în practică.

>..> M"-o!"#" 4io#oi$"  se referă la folosirea organismelor vii pentru comaterea

 uruienilor, aceste metode fiind considerate ca foarte economice.
2olosirea acestor metode presupune însă studii temeinice asupra iologiei
organismului viu folosit în comatere, asupra menţinerii vitalităţii sale, asupra arealului
său de acţiune momentan şi de perspectivă cât şi a consecinţelor determinate. Acest lucru
este asolut necesar, deoarece lupta iologică odată declarată nu poate fi nici oprită la
dorinţă şi nici circumscrisă la o anumită arie.

:
 

%n lupta iologică se utili#ea#ă diferiţi agenţi patogeni ca virusuri, acterii, ciuperci

 precum şi insecte, peşti, melci, etc.
"ână în pre#ent cele mai une re#ultate s!au oţinut în comaterea uruienilor
acvatice. B. Marpe şi col. -&'6D citea#ă în acest sens cercetările întreprinse de Oeo şi
"ischer -&'6). Astfel, în canalele de irigaţie sau heleştee, în comaterea speciei
 0erio"$!llum s"iatum se folosesc diferiţi fungi şi virusuri. ouă specii de  usarium au
redus populaţia aceleaşi uruieni în estuarele Iugoslaviei cu 7)!&))8. 5uruiana
 otamo#eton foliosus atacată de alga epifită edo#onium, dispare din apa în curs de câteva
#ile.  %emna minor   elimină, de asemenea, toate algele în mediul în care se instalea#ă.
 Alisma #ermineum  este un concurent păguitor al plantelor sumerse din canalele de
irigare
%n comaterea uruienilor de altă un rol important îl au diferitele specii de peşti.
intre aceştia se evidenţia#ă în mod deoseit specia aproape <polifagă=
Cteno"$ar!u#odon idellus (ra"ul $ine8es).
;e#ultate promiţătoare s!au oţinut în comaterea uruienilor din culturile de
câmp. Aşa de e$emplu în S.E.A. şi 0anada se poate comate /eneio <aobea prin musca
seminţelor &!lem!ia seneialis şi fluturele T!ria <aobaeae, *u"$orbia !"arissias -i *.
=esula se pot distruge cu C$amaes"$eia s". ale căror larve perforea#ă rădăcinile
 uruienilor. ;ăspândirea lui Cirsium arvense  poate fi mult limitată prin e$pansiunea
coleopterului Altia alduorum, care consumă frun#ele şi prin înmulţirea dirijată a speciei
Ceutor$!n$us litura, ale cărei larve distrug la a#ă tulpinile de pălămidă.
%n literatura de specialitate e$istă de asemenea date din care re#ultă că în Australia
s!a reali#at practic distrugerea totată a cactusului - "untia s".)  prin intermediul
lepidopterului Catoblastis atorum, iar în vestul S.E.A. s!a limitat răspândirea speciei
 &!"erium "erforatum, cu ajutorul câtorva insecte folosite succesiv.
0u toate re#ultatele oţinute, metodele iologice de comatere a uruienilor nu au
fost generali#ate în practică, în special în cultura mare. "rintre cau#ele care determină acest
lucru e$istă şi teama justificată că înmulţind o insectă sau o ciupercă, care atacă anumite
specii de uruieni, să atace şi plantele cultivate după ce uruiana preferată a dispărut.

>..@ M"-o!"#" $i+i$" !" $o+4,-"r" , 4urui"ni#or9 2rin fo#o0ir", "r4i$i!"#or,

repre#intă o revoluţie în tehnologia de cultivare a plantelor.
"rincipalele avantaje ale folosirii ericidelor care au determinat de altfel şi
e$tinderea lor pe scară largă sunt1
! eficacitatea lor asupra uruienilor3
! în anii şi în #onele cu precipitaţii aundente, aplicarea ericidelor protejea#ă
culturile de concurenţa uruienilor, în perioadele critice, când nu se pot utili#a alte
mijloace de comatere3
! creea#ă premise favoraile pentru mecani#area completă a culturilor3
! se reduce numărul de treceri al tractoarelor şi utilajelor pe teren evitându!se
tasarea şi formarea ulgărilor3
! amplifică coeficientul de valorificare de către plantele cultivate a factorilor de
vegetaţie3
! eficienţă economică mare3
! degrevarea unei părţi a mâinii de lucru din activităţi mai puţin intensive şi
canali#area disponiilului re#ultat în alte direcţii mai productive şi altele.
"e considerentele pre#entate mai sus în ţara noastră producţia de ericide precum şi
suprafeţele pe care s!au aplicat acestea au crescut an de an.

>..@.( C#,0ifi$,r", "r4i$i!"#or

'
 

eoarece în ultimul timp sortimentul de ericide s!a lărgit foarte mult s!a resimţit
nevoia să se facă o clasificare a lor. B. Marpe şi col. -&'6D, &':& sistemati#ând clasificările
făcute de numeroşi cercetători arată că ericidele se pot clasifica după mai multe criterii şi
anume1
 Du21 02"$-ru# !" ,$/iun"F
a. ericide cu acţiune totală3 acestea distrug toate plantele de pe suprafaţa tratată şi
din această cau#ă ele se aplică pe locuri necultivate -căi ferate, marginea şoselelor, curţi,
etc.. Aceste ericide sunt cele pe a#ă de1 "araPuat, iPuat, Glphosat, etc.
 . ericide selective, care distrug numai unele plante şi din această cau#ă se aplică
în culturi agricole. >ricidele selective se împart în ericide antigramineice -toluidine,
caramaţi, tiocaramaţi etc. şi ericide active faţă de dicotiledonate -(,9  şi compuşii
înrudiţi, aminotria#ine etc..
Du21 "2o$, !" ,!+ini0-r,r"F
a. ericide care se aplică înainte de semănat -pre plant incorporated, cum sunt cele
 pe a#ă de1 5enefin, 5utilate, >"C0, +olinat, Crifluralin, Atra#in etc.
 . ericide care se aplică în perioada dintre semănat şi răsărire -pre!emergence. %n
această grupă intră ericidele pe a#ă de "rometrin, 4inuron, +onolinuron, Cerutrn etc.3
c. ericide care se aplică după răsărire -post!emergence cum sunt cele pe a#ă de
(,9 , +0"A, 5aran, icama, 5romo$nil, etc.
Du21 +o!u# !" ,$/iun"F
a. ericide de contact, care se aplică prin stropiri pe plantă şi acţionea#ă în principal
numai asupra locurilor atinse de ericid3 eficienţa lor este puţin influenţată de condiţiile
meteorologice, iar acţiunea asupra uruienilor este foarte rapidă3 cele mai frecvent folosite
sunt ericidele pe a#ă de1 inoseacetat, 5enta#on, 5romopheno$im, etc.
 . ericide sistemice care se asor în plante prin rădăcini sau prin frun#e, circulă
în sistemele conducătoare -sunt translocate şi acţionea#ă asupra diferitelor organe
vegetative3 eficienţa lor depinde foarte mult de condiţiile meteorologice şi acţiunea asupra
 uruienilor este mai lentă decât la ericidele de contact. %n funcţie de locul pe unde pătrund
în plantă se grupea#ă în1
! ericide care se asor prin frun#e -(,9 , +0"A, icama, 2lurenol, etc.3
! ericide care se asor prin frun#e şi prin rădăcini -Atra#in, "rometrn, 4inuron,
+onolinuron, Cerutrn, etc.3
! ericide care se asor în e$clusivitate prin rădăcini -Crifluralin, 5utlate,
0cloate, 5enefin, Bitralin, Sima#in, >"C0, etc3
! ericide care se asor prin hipocotil, coleoptil şi radicele -Alachlor, +etolachlor,
>thofumesate etc..
Du21 2ro$"0"#" +"-,4o#i$" pe care le lochea#ă pentru a cau#a moartea plantei1
a. ericide care inhiă respiraţia -ericide pe a#ă de B?0, inose, 5romo$inil,
etc.
 . ericide cu acţiune similară hormonilor vegetali -(,9  şi compuşii înrudiţi3
c. ericide care inhiă fotosinte#a şi producerea clorofilei -Atra#in, Sima#in,
Cerutrn, "rometrn, Ceracil, 5enta#ol etc.3
d. ericide care inhiă germinaţia -5enefin, Crifluralin, Bitralin, 5utlate, >"C0
etc.
Din 2un$- !" "!"r" fi=i$9 "r4i$i!"#" 0" 2o- 2r"="n-, $,F
a.  0o#u/ii9 amestecuri moleculare de sustanţe, în stare lichidă şi care nu pot fi
separate prin mijloace fi#ice -de pildă prin centrifugare. in această grupă fac parte
ericidele1 Amien, 5asagran, Gramo$one, ;eglone, etc.
 .  "+u#0ii9 amestecuri de lichide la nivel superior celui molecular şi care se pot
separa prin mijloace fi#ice, cum sunt de e$emplu ericidele1 >radicane, 4asso, >ptam,
Sutan, 5etanal, 5rominal, etc.

9)
 

c. 2u#4"ri +ui,4i#", care prin amestec cu apa dau suspensii -amestecuri solid!
lichid, la nivel supramolecular, cum sunt ericidele pe a#ă de Bitralin, ?r#alin,
iclorenil, +onuron, 4inuron, Atra#in, 0ana#in etc.
d. r,nu#"9 care se aplică direct, fără apă, ca de e$emplu ericidele1 Kalop G pe
 a#ă de "ropachlor, ?rdram G pe a#ă de +olinat etc.

>..@.& A40or4/i, "r4i$i!"#or 3i -r,n0#o$,r", #or ;n 2#,n-" .

 >ricidele ajung în plantă pe două căi principale1 prin toată suprafaţa lor aeriană şi
 prin organele suterane. "entru ericidele care se aplică postemergent ne interesea#ă
asorţia foliară, iar pentru cele care se aplică preemergent, asorţia radiculară.
;eţinerea şi asorţia ericidelor pe cale foliară este diferenţiată în funcţie de
mărimea suprafeţei foliare, de pre#enţa sau asenţa perilor sau a unui strat de ceară pe
frun#e precum şi de gradul de de#voltare a cuticulei. Aşa de e$emplu, uruienile cu frun#a
lată sunt în general mai sensiile la ericidele de contact şi sistemice, decât gramineele, iar
când frun#ele sunt prevă#ute cu perişori, ericidul nu vine în contact cu suprafaţa frun#ei,
ci numai cu vârful perişorilor, ceea ce face ca suprafaţa de asorţie să fie micşorată.
Stratul de ceară, care acoperă frun#ele la unele specii de plante micşorea#ă suprafaţa de
aderenţă a picăturilor de apă ce conţin ericid. 4a unele plante cuticula este de#voltată,
formată din sustanţe impermeaile la apă. %n astfel de situaţii se vor folosi ericide
soluile în solvenţi organici -e$emplu1 esterii (,9 . 4a alte plante, pereţii celulari sunt
formaţi din celulo#ă şi pectine -sustanţe amorfe şi puternic hidrofile, ca# în care se
 preferă ericidele soluile în apă -e$emplu, sarea +A, sarea de sodiu a (,9 .
En rol important în pătrunderea ericidelor în plante îl au stomatele dacă
tratamentul se face când acestea sunt deschise.
0unoaşterea factorilor care influenţea#ă reţinerea şi asorţia ericidelor pe cale
foliară, dă posiilitatea specialiştilor să aleagă ericidele cele mai adecvate şi momentul
cel mai potrivit de aplicare, asigurându!se în felul acesta succesul tratamentului. Asorţia
radiculară a ericidelor este mai rapidă -ureice, tria#ine sau mai lentă -aminotria#ol,
dalapon -B. Marpe şi col.&'6D. Asorţia poate fi pasivă -odată cu apa sau activă, planta
consumând energie pentru a asori to$icul -(,9 .
Enele ericide, aşa cum sunt de e$emplu tria#inele, sunt asorite prin rădăcini atât
de uruieni cât şi de plantele cultivate -porum, sorg. %n timp ce uruienile sunt into$icate
-distruse plantele de cultură amintite, descompun aceste ericide şi în acelaşi timp datorită
asorţiei unor cantităţi mari din aceste ericide fac să se reducă şi efectul lor remanent.
>fectul ericidelor aplicate în sol este influenţat evident de precipitaţiile că#ute.
Astfel, tria#inele de e$emplu, au un efect puternic numai când cad precipitaţii suficiente,
iar în ca#ul prometrinului, dacă precipitaţiile depăşesc o anumită cantitate, poate deveni
fitoto$ic şi pentru plantele de cultură.
e asemenea, efectul ericidului depinde de condiţiile de vegetaţie create pentru
de#voltarea plantelor. Astfel, plantele de cultură mai sla de#voltate sunt mai sensiile la
efectul to$ic al ericidelor.
>ricidele odată ajunse în plante, pătrund în sistemul circulator al acestora. %n mod
oişnuit ericidele asorite prin frun#e circulă -sunt translocate spre rădăcină odată cu
seva elaorată de acestea adică prin vasele lieriene -prin floem3 ericidele care se asor
 prin rădăcină -e$emplu tria#inele circulă odată cu apa încărcată cu ioni minerali spre
frun#e, prin vasele lemnoase -prin $ilem. Sunt însă şi unele ericide, ca1 aminotria#olul,
hidra#ida maleică etc., care circulă cu mare uşurinţă în plantă în amele sensuri.
0ât priveşte ericidele de contact, acestea au o translocare foarte limitată. Aşa de
e$emplu ericidele Gramo$one şi ;eglone, distrug în mod oişnuit ţesuturile ver#i numai
în locul unde intră în contact cu acestea.

9&
 

>..@.< Mo!u# !" ,$/iun" ,# "r4i$i!"#or ,0u2r, 2#,n-"#or

"entru stailirea ericidului, a do#ei, epocii precum şi a metodei de tratare este

necesar să cunoaştem mecanismele prin care ericidele provoacă oprirea creşterii sau chiar
moartea plantelor. %n acest scop se pre#intă în continuare efectele pe care principalele
categorii de ericide le produc asupra plantelor.
a. Er4i$i!"#" $u ,$/iun" or+on,#1. +odul de acţiune al acestor ericide este
asemănător fitohormonilor naturali şi în funcţie de do#a aplicată provoacă sau opresc
creşterea plantelor.
Aceste ericide provoacă apariţia de anomalii morfologice, de calusuri şi tumori
care rup scoarţa plantei de#echilirându!i alanţa hidrică şi oferind căi de acces para#iţilor.
Aceste modificări anatomice şi histologice la plantele sensiile se datoresc închiderii
vaselor lieriene împiedicându!se în felul acesta circulaţia sevei de la frun#e spre celelalte
organe ale plantei.
0a repre#entanţi tipici ai acestei grupe cităm derivaţii acidului feno$iacetic, (,9 ,
care în ţara noastră se produce su denumirea de iclorodon sodic -sarea de sodiu a
acidului (,9 , +A -sarea de amine a acidului (,9 , +0"A -cu mai multe denumiri
comerciale1 icote$, ;aphone, +etho$one, Agro$one etc., (,9,7 *C etc.
0u efecte similare ericidelor hormonale sunt şi derivaţii flurenolului
-morfactinele, derivaţi en#oici -cloramen, dicama aci#ii alifatici halogenaţi şi
 picloramul.
 . Er4i$i!" $,r" ini41 fo-o0in-"=, 5ur"i$"9 -ri,=in"9 !i,=in"9 "-$.8
Aceste ericide ajunse în corpul plantelor sensiile fi#iologic, provoacă un
de#echiliru al metaolismului producând perturări în procesul de fotosinte#ă. Se
cunoaşte că reducerea 0? ( în corpul plantei se reali#ea#ă de către atomii de hidrogen care
re#ultă în urma descompunerii apei de către lumina solară. escompunerea -fotoli#a apei
este reacţia cheie în procesul de fotosinte#ă şi acest proces este denumit <reacţia /ill=. ?ri,
aceste ericide împiedică o$idarea manganului ivalent la mangan trivalent, proces
indispensail fotoli#ei apei.
S!a oservat că tria#inele inhiă şi unele ţesuturi lipsite de clorofilă, indiferent de
 pre#enţa sau asenţa luminii. "rintre aceste efecte fitoto$ice cel mai ine cunoscut este
efectul asupra rădăcinii uruienilor.
>fectul ericidelor care inhiă fotosinte#a depinde de nivelul activităţii hormonale
a plantelor. "lantele mari producătoare de fitohormoni -porumul, sorgul sunt re#istente la
acţiunea acestora întrucât le inactivea#ă metaolic, în timp ce plantele care produc cantităţi
mici de fitohormoni sunt sensiile.
c. Er4i$i!" $,r" ini41 "r+in,/i, 5$,r4,+,/i9 ,$i#,ni#i!"9 f"no#i 0u40-i-ui/i9
-o#ui!in" "-$.8. in acest grup caramaţii şi acilanilidele au şi acţiune de inhiitori de
fotosinte#ă -B. Marpe şi col., &'6D. ar acţiunea predominantă a lor este însă inhiarea
germinaţiei şi a divi#iunii mitotice. eoarece ele lochea#ă divi#iunile au acţiune tipic
antagonistă faţă de ericidele din prima grupă, fapt pentru care orice fel de asociere cu
ericidele hormonale este contraindicată. Spectrul de acţiune pentru aceste ericide este în
special antigramineic.

>..@.> S"#"$-ii-,-", "r4i$i!"#or 3i $,u="#" $,r" o !"-"r+in1

Qinând cont de cau#ele care o determină, selectivitatea ericidelor a fost clasificată

în mai multe tipuri -Kurgler K., cit. de Gh. Anghel şi col. &'6(.
a.  S"#"$-ii-,-", $i+i$19 întâlnită în literatura de specialitate şi su numele de
0"#"$-ii-,-" 4io$i+i$1 3i 0"#"$-ii-,-" fi=io#oi$1.  Aceasta este tipul de selectivitate
adevărat deoarece diferenţierea efectului ericidelor se datoreşte unor procese fi#iologice şi
 iochimice specifice anumitor plante. Astfel, procesele cu care s!a tratat pot fi metaoli#ate
9(
 

de către plantele de cultură re#istente ! în sustanţe inactive sau de către unele uruieni ! în
sustanţe fitoto$ice. "entru primul ca#, e$emplu tipic îl repre#intă selectivitatea unor
ericide tria#inice faţă de porum. "orumul, spre deoseire de multe uruieni transformă
atra#inul într!o hidro$itria#ină, sustanţă care nu mai este fitoto$ică. "entru al doilea ca# se
menţionea#ă selectivitatea faţă de leguminoase a produselor feno$iutirice. Aceste produse
nu posedă proprietăţi ericide dar, odată ajunse în plante pot fi uşor degradate prin acţiunea
β *o$ida#elor în produse fitoto$ice cunoscute pentru fitoto$icitatea lor. >n#imele amintite
lipsind la culturile leguminoase, metaoli#area nu poate avea loc astfel că aceste culturi nu
sunt afectate. impotrivă uruienile conţin de regulă fermenţi necesari şi ca urmare sunt
distruse în urma tratamentului.
 .  S"#"$-ii-,-", fi=i$1  este cau#ată de po#iţia, forma şi mărimea suprafeţei
frun#elor plantei cultivate şi a uruienilor. Aşa de e$emplu în ca#ul tratării cerealelor
 păioase cu produse din grupa fenolilor sustituiţi -B?0, B52, acestea nu le reţin pe
frun#ele lor, din cau#a tensiunii superficiale ridicate a soluţiei, picăturile scurgându!se jos.
%n schim pe frun#ele late, adesea întinse su formă de ro#etă ale uruienilor
dicotiledonate, picăturile lichidului aplicat se adună, staţionea#ă pe lim şi produc
necro#area acestuia.
c. S"#"$-ii-,-", fi=i$o$i+i$1  este oarecum specifică tratamentelor făcute cu
unele fracţiuni petroliere la culturile din familia Emeliferae. Su aspect fi#ic efectul
diferit se datoreşte deoseirilor dintre morfologia frun#elor, iar su aspect chimic,
 pre#enţei la plantele umelifere a uleiurilor eterice care împiedică pătrunderea produsului
 petrolier în interiorul celulelor. %n schim la uruienile din alte familii, uleiurile eterice
lipsind, fracţiunea petrolieră pătrunde uşor în interiorul celulelor şi planta este distrusă.
d. S"#"$-ii-,-", ,n,-o+i$1 se datoreşte structurii anatomice mai favoraile -su
aspectul re#istenţei pe care o au suprafaţa frun#elor la unele plante de cultură faţă de cea a
frun#elor de uruieni. En e$emplu tipic îl pre#intă ma#ărea la care pre#enţa pe frun#e a
unui strat de ceară diminuea#ă sensiil pătrunderea ericidelor.
e.  S"#"$-ii-,-", #o$,#i=,-1 5!" 2o=i/i"89 care este cau#ată de po#iţia diferită a
rădăcinilor plantelor în raport cu stratul ce conţine ericid. Acest tip de selectivitate îl
întâlnim de e$emplu în ca#ul ericidului "rometrin aplicat la floarea!soarelui şi alte culturi.
2loarea!soarelui se însămânţea#ă normal la D!6 cm, iar ericidul se administrea#ă
concomitent cu semănatul pe suprafaţa solului. Selectivitatea se datoreşte în ca#ul acesta
stratului de pământ ce se înterpune între ericid şi seminţele plantei de cultură. 5uruienile
însă care răsar de la adâncime mică -în #ona de concentraţie ma$imă a ericidului asor
uşor produsul chimic şi pier. "entru reuşita tratamentului este necesar ca te$tura solului să
nu fie nisipoasă, iar după tratament să nu cadă precipitaţii aundente care ar determina
antrenarea ericidului până la seminţele plantei de cultură.
f. S"#"$-ii-,-", 2"rio!i$19 se referă la faptul că plantele de cultură sunt sensiile
la ericide în anumite fa#e ale de#voltării şi re#istente în altele. Aşa de e$emplu, la
cerealele păioase ericidele hormonale se pot aplica numai în intervalul dintre înfrăţirea
deplină şi mijlocul fa#ei de împăiere. e asemenea, ericidul "ramin se poate aplica la
sfeclă numai de la semănat până la răsărire şi apoi din nou, după ce primele două frun#e
tipice au mărimea unui o de ma#ăre.

>..@.@ Er4i$i!"#" ;n 0o# 5o#,-i#i=,r",9 #"i,r", 3i ,!0or4/i,8

a. Vo#,-i#i=,r", "r4i$i!"#or !in 0o#. Enele ericide, aşa cum sunt cele din grupa
toluidinelor, au proprietatea de a se volatili#a foarte uşor. Holatili#area lor are loc atât în
sol cât şi în afara solului. "rin volatili#area lor în sol aceste ericide acţionea#ă asupra
seminţelor de uruieni în special ca înhiitori ai germinaţiei. %n ca#ul când volatili#area
ericidelor are loc în afara solului -proces nedorit are loc o reducere a eficacităţii

9
 

tratamentului şi o creştere a poluării atmosferei. ?dată cu ploile care survin ulterior

ericide revin pe sol şi pot distruge culturile sensiile.
>fectul acestor ericide depinde de măsura în care se poate opri volatili#area lor în
afara solului. %n acest scop ericidele se încorporea#ă imediat în sol unde se fi$ea#ă pe
suprafaţa agregatelor argilo!humice.
?dată încorporate în sol ericidele volatile acţionea#ă mai mult sau mai puţin
intens, pe o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată de timp, în funcţie de o serie de
factori. Aşa de e$emplu, adâncimea de încorporare poate influenţa asupra remanenţei în sol
a acestor ericide. 0ând trifluralinul se încorporea#ă la o adâncime mai mare de 7 cm,
acesta persistă mai mult de D luni. B. Marpe şi col. -&'6D citea#ă date din literatura de
specialitate când uneori chiar o do#ă de (,( Fg@ha trifluralin a avut o remanenţă de peste (
ani, reducând recolta de ovă#.
>fectul ericidelor volatile este influenţat şi de gradul de tasare a solului. %n solurile
mai tasate, datorită creşterii masei de sol, precum şi datorită creşterii mai rapide a tensiunii
de vapori în spaţiile mici, volatili#area este mai slaă. "rin urmare, în astfel de situaţii
efectul ericidelor volatile este îmunătăţit dar cresc posiilităţile de remanenţă şi deci
riscul de fitoto$icitate asupra culturilor următoare.
%n solurile umede ericidele se fi$ea#ă mai sla şi ca atare se volatili#ea#ă mai
repede.
En alt factor care influenţea#ă volatili#area ericidelor îl constituie temperatura.
in această cau#ă, cu cât solul este mai cald şi mai umed cu atât ericidele treuie
încorporate în sol mai repede.
 .  L"i,r", "r4i$i!"#or. "rin levigarea ericidelor se reali#ea#ă o scădere a
re#iduurilor din sol, dar în acelaşi timp ele pot ajunge în apele freatice şi de suprafaţă
 poluându!le. in această cau#ă levigarea ericidelor constituie adesea un fenomen negativ.
Se citea#ă date din literatura de specialitate -B. Marpe şi col., &'6D când în urma
antrenării ericidului (,9  în apa freatică într!o regiune a S.E.A. apa potailă a căpătat un
gust neplăcut care s!a menţinut timp de 9!7 ani.
%n condiţii de irigare, levigarea este şi mai periculoasă deoarece pe lângă fauna şi
flora acvatică pot fi afectate şi diferite culturi sensiile.
4evigarea depinde însă, şi de soluilitatea ericidelor. +ajoritatea ericidelor au o
soluilitate foarte redusă fapt pentru care în mod oişnuit rămân concentrate în primii 7!&)
cm de la suprafaţă. Cotuşi în ca#ul acestor ericide, aşa cum sunt tria#inele, dacă se aplică
în do#e mari şi repetat în timp de mai mulţi ani, pot fi levigate până la adâncimea de )!6)
cm. %n acest ca# cantitatea de ericid antrenată în profun#ime este direct proporţională cu
conţinutul solului în humus.
4evigarea ericidelor poate avea efecte foarte nefavoraile asupra plantelor de
cultură în special la ericidele care posedă o selectivitate de po#iţie -e$emplu
 prometrinului aplicat la floarea soarelui.
c. A!0or4/i, "r4i$i!"#or.  Adsorţia ericidelor la suprafaţa particulelor de sol
constituie unul din factorii principali care determină do#a mai mare sau mai mică ce
treuie aplicată pe sol. Acest fenomen este în totalitate negativ deoarece se ştie că
distrugerea uruienilor nu depinde de cantitatea de ericid aplicată pe sol ci de ceea ce
rămâne lier în soluţia solului, după ce o parte se adsoare.
ar, ca şi cationii minerali, ericidele pot intra la un moment dat în reacţii de
schim, favori#ate de o multitudine de factori, putând provoca fenomene fitoto$ice chiar la
câţiva ani de la tratarea cu astfel de sustanţe.
Adsorţia ericidelor de către sol este caracteristică, într!o măsură mai mare sau
mai mică, pentru toate produsele cu caracter a#ic, intensitatea de adsorţie fiind
determinată de p/, temperatută, structură, umiditate, capacitate de schim cationic, natura
mineralogică şi gradul de saturare cu diferiţi cationi ai argilelor din sol precum şi de
conţinutul solului în humus.
99
 

Astfel, pe măsură ce creşte temperatura ca şi în ca#ul creşterii umidităţii, creşte şi

cantitatea de ericid care se soluili#ea#ă, împiedicându!se astfel adsorţia acestora.
Solurile fără structură, tasate, au capacităţi superioare de adsorţie. e asemenea,
capacitatea de schim cationic se corelea#ă foarte adesea cu capacitatea solului de a fi$a
ericidele.
ar, dintre toţi factorii amintiţi, humusul joacă rolul principal în adsorţia
ericidelor, în sensul că adsorţia este direct corelată cu conţinutul solului în humus. %n
acest ca#, orice măsură care duce la creşterea procentului de humus, măreşte fi$area
ericidelor pe sol şi le reduce eficacitatea. in această cau#ă, la stailirea do#elor de
ericid este asolut necesar să se ţină cont de procentul de humus în sol, tratamentele
făcându!se diferenţiat.

>..@. Inf#u"n/, "r4i$i!"#or ,0u2r, $,#i-1/ii r"$o#-"i

Influenţa ericidelor asupra recoltei precum şi modificările produse de acestea au

constituit şi constituie o preocupare pentru majoritatea cercetătorilor.
%n primul rând a fost pus în evidenţă faptul că ericidele care produc stimulări ale
 plantelor -ericide hormonale, aci#i alifatici halogenaţi, dicama, dia#ine ureice, tria#ine,
etc. influenţea#ă în mod po#itiv sinte#a proteinelor reducând în acelaşi timp cantităţile de
#aharuri şi alte sustanţe energetice.
0ât priveşte inhiitorii de germinaţie aceştia au un efect contrar comparativ cu
ericidele care produc stimulări ale plantelor.
%n taelul ' se pre#intă influenţa ericidului (,9  aplicat singur sau concomitent cu
administrarea de îngrăşăminte, asupra conţinutului de proteină din grâu -după
Gheorghiadir şi Seifulina, &'69, cit. de B. Marpe şi col., &'6D.
Tabelul >

Ef"$-u# "r4i$i!u#ui &9> D 3i ,# ;nr131rii ,0u2r, $on/inu-u#ui !" 2ro-"in1 !in ru

V,ri,n-, ? Pro-"in1
+artor &,6 * &,:
(,9  &,( * &,D
(,9  R uree &,' * &9,&
(,9  R acid oric &9, * &9,6
(,9  R clorură de potasiu &9,9
in aceste date se oservă că proteina înregistrea#ă creşteri însemnate în cadrul
îngrăşării concomitente cu a#ot, or şi iod. e asemenea s!a constatat că proteina vegetală
suferă profunde modificări calitative, repre#entate de schimarea raporturilor între
aminoaci#i, mărimea sticlo#ităţii oaelor precum şi ameliorarea calităţii de panificaţie.
>ricidele din grupa (,9  modifică şi conţinutul plantelor în vitamine din grupa 5
şi 0.
0ercetările din ţara noastră, printre care şi cele întreprinse de Aurica 0aramete
-&'67, relevă faptul că sustituienţii ureici reduc cantitatea de #aharuri din plante
stimulând în schim metaolismul a#otului inclusiv metaolismul proteic şi al aci#ilor
nucleici.
 B. Marpe şi col. -&'6D citea#ă conclu#iile la care au ajuns numeroşi cercetători
 privind efectul tria#inelor asupra calităţii plantelor. Astfel, s!a constatat că tria#inele
stimulea#ă asorţia radiculară a numeroase elemente, inhiă sinte#a #aharurilor şi în
acelaşi timp produc modificări importante în metaolismul a#otului. >ste stimulată

97
 

asorţia a#otului nitric, ceea ce duce la creşterea conţinutului plantelor în nitraţi, uneori
 peste limita to$ică pentru animale. Cria#inele nu stimulea#ă asorţia a#otului amoniacal.
upă Strian şi Hlăduţiu -&'6( -cit. B. Marpe şi col., &'6D, tria#inele stimulea#ă
sinte#a clorofilei în plantele re#istente şi o înhiă în cele sensiile.
 B. Marpe şi col. -&'6D citea#ă şi efectul altor ericide asupra calităţii recoltei.
Astfel, iclorenilul măreşte conţinutul fructelor în vitamina 0 şi le îmunătăţeşte gustul.
 Bitralinul măreşte conţinutul în fosfor al oaelor de fasole. Bitralinul şi trifluralinul
modifică şi conţinutul plantelor în #aharuri, carotenoi#i, vitamina 0.
+area majoritate a cercetărilor demonstrea#ă că prin folosirea judicioasă a
ericidelor, atât su aspectul do#ei cât şi în ceea ce priveşte cultura pentru care sunt
recomandate, se reali#ea#ă o creştere nu numai cantitativă, dar şi calitativă a producţiei.

>..@.7 M"-o!" !" ,2#i$,r" , "r4i$i!"#or

"e lângă cunoaşterea mecanismului de acţiune al fiecărui ericid, a selectivităţii lui

faţă de plantele cultivate, a spectrului de comatere al uruienilor, în tehnologia utili#ării
ericidelor metodele de aplicare a acestora au un rol deoseit de important. "rin alegerea
celei mai potrivite metode de aplicare se reali#ea#ă o eficacitate mare a ericidului asupra
 uruienilor şi în acelaşi timp se înlătură eventualele efecte negative asupra culturilor.
%n funcţie de mecanismul de acţiune al ericidelor se disting două metode
 principale de aplicare a ericidelor1
a aplicarea pe sol înainte de semănatul sau răsăritul culturilor3
  aplicarea în cursul perioadei de vegetaţie, adică după răsăritul culturii.
"rima metodă de aplicare -pe sol, are un caracter preventiv şi este specifică
ericidelor re#iduale, cum sunt cele pe a#ă de atra#in, metolaclor, sima#in, utlat,
 enefin, ccloat, trifluralin etc.
A doua metodă -aplicarea pe vegetaţie are un caracter curativ şi este specifică
ericidelor de contact, cu acţiune totală sau selectivă, precum şi ericidelor cu acţiune
hormonală, aminotria#olului, dinose!acetatului, picloramului, morfactinelor etc.
Enele ericide se pot administra prin amele metode, atât pe sol cât şi pe vegetaţie,
ca1 atra#inul, prometrinul, pra#onul, şi unii sustituienţi ureici -cloro$uron, diuron,
monolinuron etc.
%n cadrul fiecărei metode de aplicare e$istă o serie de variante determinate de1
 perioada din ciclul anual al culturii, lucrarea agrotehnică care precede sau succede
tratamentul, fa#ialitatea plantelor cultivate şi a uruienilor, cerinţele ericidului utili#at,
corelate îndeosei cu condiţiile pedoclimatice şi nivelul agrotehnicii practicate.
"entru situaţia când ericidele se aplică pe vegetaţie, pătrunderea acestora în plantă
 poate fi favori#ată, în funcţie de situaţie cu ajutorul unor sustanţe ajutătoare ca1 muianţi,
activanţi, sau ade#ivi.
intre muianţi amintim1 petrolul în concentraţie de ),(7!),7)8, polietilen
glicocolii, uleiurile minerale emulsionaile etc. Aceste sustanţe determină micşorarea
tensiunii superficiale favori#ând formarea unei pelicule continue pe suprafaţa frun#ei.
"rintre activanţi cităm1 sulfatul de amoniu, clorura de sodiu sau potasiu, ureea etc.,
sustanţe care modifică permeailitatea cuticulei şi amplifică sensiilitatea uruienilor.
"entru plantele ce au pe frun#e un strat ceros sau perişori, în vederea aderenţei mai
 une a soluţiei se folosesc anumite sustanţe ade#ive cum ar fi1 polimerii soluili în apă, a
unor uleiuri, diferite îngrăşăminte ş.a.
>ficacitatea unor ericide re#iduale este dependentă în cea mai mare măsură de
umiditatea solului. "recipitaţiile că#ute după tratament favori#ea#ă dispersarea ericidelor
9D
 

re#iduale până la adâncimea de germinare a seminţelor de uruieni. upă B. Marpe şi col.

-&'D9, pentru condiţiile din ţara noastră, necesarul de apă pentru primele &)!() #ile după
tratament este de )!7) mm. %n această grupă intră în special tria#inele. >ficacitatea unor
ericide re#iduale ca1 utlatul, nitralinul, ccloatul, trifluralinul, nu este dependentă de
regimul de precipitaţii.
Spre deoseire de tratamentele ce se aplică pe sol, la tratamentele efectuate pe
 plante este necesar să nu avem precipitaţii nici înainte şi nici după aplicare. upă aplicare
nu treuie să plouă cel puţin D!&( ore, timp în care are loc asorţia şi translocarea aproape
completă a acestor ericide. ;oua că#ută după &)!&( ore de la tratament influenţea#ă
 po#itiv acţiunea ericidelor foliare.
>ficacitatea metodelor de aplicare a ericidelor este influenţată şi de alte elemente
climatice cum ar fi1 temperatura, lumina, umiditatea relativă a aerului etc.
Aşa de e$emplu, eficacitatea ma$imă a ericidelor hormonale sau de contact se
reali#ea#ă când procesele fi#iologice din plante se desfăşoară intens. in acestă cau#ă
aceste ericide se aplică atunci când temperatura aerului este de &7!() o0. acă ericidul
(,9  se administrea#ă la o temperatură în jur de &) o0 şi în condiţiile unei neulo#ităţi
accentuate, efectul este redus, iar timpul necesar pentru acţiune este mult mai lung.
"entru ericidele volatile sau cele care se descompun uşor în pre#enţa luminii şi
care se aplică pe sol -e$emplu1 toluidine, tiocaramaţi, caramaţi etc. este necesară
încorporarea şi omogeni#area intimă cu solul, într!un interval de cel mult &7!() minute
după administrare, operaţie ce se e$ecută cu ajutorul grapei cu discuri, cominatorului sau
fre#ei. %n vederea asigurării unei eficacităţi sporite a produselor volatile cât şi pentru
îmunătăţirea parametrilor de productivitate şi a economiei de caruranţi, este necesar ca
administrarea şi încorporarea acestor ericide să se reali#e#e într!un singur parcurs, prin
folosirea de agregate comple$e. %n astfel de condiţii administrarea şi încorporarea
ericidelor în sol se face simultan.

>..@.H S-,4i#ir", !o="i !" "r4i$i!

Stailirea corectă a do#ei are implicaţii atât asupra efectului ericid cât şi asupra
 plantei cultivate. ;e#ultate negative pot să apară atât în ca#ul micşorării do#elor când nu se
reali#ea#ă efectul scontat şi eficienţa comaterii chimice este pusă su semnul întreării,
cât şi în situaţia măririi do#elor, când este afectată planta cultivată sau chiar planta
 postmergătoare, atunci când se folosesc ericide cu remanenţă îndelungată.
Stailirea do#ei se face în funcţie de proprietăţile ericidului respectiv, metoda de
aplicare, gradul de îmuruienare -pe specii şi fa#e de vegetaţie, fa#a de vegetaţie a
 plantelor de cultură etc. "entru ericidele aplicate la sol se va ţine cont în mod deoseit de
conţinutul în humus şi argilă deoarece, aşa cum se cunoaşte, o parte din ericid este
imoili#ată în comple$ul adsortiv al solului.
e oicei, produsele ericide se comerciali#ea#ă su formă de concentrate în care
sustanţa activă participă într!un anumit procent, iar do#ele recomandate de regulă sunt
indicate în Fg, litri s.a.@ha. Specialistul treuie să calcule#e do#a de produs tehnic
-comercial.
0antitatea de produs tehnic care treuie administrată, în ca#ul când tratamentul se
face pe toată suprafaţa -integral, se calculea#ă cu ajutorul formulei1
 D. s.a. 3&))
t. J   , în care1
 s.a.
t J do#a de preparat tehnic în Fg ! l@ha3
.s.a. J do#a recomandată e$primată în sustanţă activă3
s.a. J conţinutul în sustanţă activă a ericidului în 8.

96
 

%n situaţia aplicării ericidelor în en#i sau fâşii pe rândurile de plante, cum este
ca#ul la unele culturi prăşitoare sau pe rândurile de pomi, viţă de vie, cantitatea de ericid
se va staili după formula1
 Dt3l 
t& J  în care1
 %
t&J o#a de produs tehnic în Fg * l@ha ce treuie administrată pe en#i sau fâşii3
t J o#a de produs tehnic în Fg ! l@ha, calculată pentru aplicare integrală3
l J 4ăţimea fâşiei sau en#ii tratate, în cm3
4 J istanţa între rândurile de plante, în cm.

>..@.6 Pr"2,r,r", ,+"0-"$u#ui 2"n-ru 0-ro2i-

0alitatea tratamentului cu ericide, depinde în mare măsură de modul de preparare

şi de aplicare a amestecului dintre er!icid   şi  apă#  ;espectarea normelor de lucru,
 preîntâmpină multe neajunsuri, ca de e$emplu, depunerea ericidului pe fundul
re#ervorului, formarea de cocoloaşe, înfundarea du#elor etc., cu toate consecinţele negative
ale acestora.
So#u/i, este amestecul cu apa al ericidelor soluile în ea. >ricidele soluile în
apă sunt formulate ca soluţie apoasă concentrată -e$emplu S+A a acidului (,9 , Icedin,
ş.a. sau su formă solidă ca de e$emplu BaCa ş.a.
Soluţia este clară, deşi uneori este colorată. Soluţiile se prepară mai uşor decât
celelalte amestecuri pentru ericidat. Astfel, ericidul în do#a necesară, se poate introduce
direct în re#ervorul maşinii de stropit. Având în vedere faptul că soluţia este un amestec
fi#ic omogen, în timpul tratamentului este necesar numai un minimum de agitare deoarece
constituienţii unui astfel de amestec nu se separă pe cale mecanică.
E+u#0i,  ca noţiune generală, este amestecul dintre două lichide fiecare
menţinându!şi identitatea. %n ca#ul ericidelor, prin emulsie înţelegem amestecul dintre apă
şi ericidele formulate su formă de concentrat emulsionail. Apa îndeplineşte rolul de
dispersant, iar ericidul este dispersat, şi nu di#olvat aşa cum este ca#ul la soluţie. acă nu
se agită, cele două lichide se separă. "entru a mări stailitatea amestecului pentru stropit,
se adaugă ericidul în procesul de faricaţie, sustanţe dispersante -detergenţi etc.. 0u
toate acestea, în timpul aplicării amestecul treuie agitat în permanenţă pentru a reali#a o
distriuţie uniformă în câmp.
;egulile principale, specifice, pentru pregătirea unui astfel de amestec sunt
următoarele1
! treuie avut în vedere faptul că multe ericide din această grupă sunt volatile.
"entru a evita pierderile de ericid, prepararea amestecului se face introducând direct
ericidul în re#ervorul echipamentului pentru stropit. %n ca#ul în care prepararea se face în
cisterne sau în instalaţii speciale, se cere ca acestea să fie prevă#ute cu capace pentru
închidere3
! este necesar ca turnarea ericidului, să fie direct în re#ervorul maşinii, fie în
cisterne sau instalaţii, să se facă uniform pe măsura umplerii cu apă3
! în timpul preparării amestecului şi al e$ecutării tratamentului, amestecul se agită
continuu.
Su02"n0i,  este amestecul format din particule solide, dispersate într!un lichid. %n
ca#ul nostru, amestecul este format din ericidele formulate ca pudră umectailă sau ca
 pastă dispersailă şi din apă. Apa are rolul de diluant şi ca urmare de transport. acă
amestecul "r4i$i!,21 rămâne în repaus, particulele solide se depun. e aceea, în timpul
aplicării treuie agitat continuu. Agitarea treuie supravegheată deoarece dacă este
e$cesivă, se formea#ă multă spumă care îngreuia#ă circulaţia amestecului prin sistemul de
stropit al maşinii.

9:
 

"entru a reali#a un amestec omogen, mai întâi se face o maia cu ericidul respectiv
astfel1 cantitatea de ericid calculată pentru o anumită suprafaţă sau pentru volumul unui
vas cu apă, se amestecă -se frământă treptat cu puţină apă până se oţine o pastă omogenă
-un terci care se lasă câteva ore la muiat. 0ând se consideră că pasta este omogenă, se
amestecă cu întreaga cantitate de apă pentru care s!a calculat ericidul respectiv. acă
ericidul, fără a face în prealail maiaua, se introduce direct în a#in sau cisternă, unde se
află întreaga cantitate de apă, el nu se dispersea#ă complet şi re#ultă un amestec cu
grun#uri -cocoloaşe.
A+"0-"$u# !" !ou1 "r4i$i!".  "entru a mări spectrul de comatere al uruienilor,
se practică tot mai mult amestecul de două -uneori trei ericide. Adesea se aplică
împreună un ericid formulat ca pudră umectailă -p şi altul în formă de concentrat
emulsionail, ca de e$emplu1 ;o!Beet R Hen#ar sau Creflan R Sencor etc. "entru a oţine
un amestec cât mai omogen se prepară mai întâi maiaua cu ericidul formulat ca pudră
umectailă, după modul preci#at mai sus. Se introduce în cisternă sau în tancul instalaţiei
de pregătit amestecul jumătate din cantitatea totală de apă şi peste ea se toarnă suspensia
-maiaua de ericid. Se amestecă pentru uniformi#are. %n continuare, se introduce ericidul
concentrat emulsionail. Se completea#ă cu restul de apă şi se agită continuu.
Se recomandă ca ericidul concentrat emulsionail în prealail să se rostogolească
de câteva ori în amalajul său original, pentru uniformi#are şi numai după aceea să se
scoată cantitatea necesară pentru reali#area amestecului respectiv.
Amestecul pentru ericidat de tipul soluţiilor sau emulsiilor este corespun#ător
calitativ, numai în #iua în care a fost preparat iar folosirea amestecului su formă de
suspensie se poate amâna cel mult o #i. e aceea prepararea amestecurilor pentru ericidat
treuie corelată cu randamentul de lucru al maşinilor şi cu mersul vremii.

>..@.(' Prin$i2ii 3i r"u#i $" 0-,u #, 4,=, "#,4or1rii 2ror,+u#ui !" ,2#i$,r" ,
"r4i$i!"#or
?dată cu apariţia ericidelor şi utili#area lor pe scară largă nu treuie să se
minimali#e#e rolul deoseit pe care îl au în comaterea uruienilor, metodele preventive,
agrotehnice ş.a. e aceea este necesar să se vorească despre comaterea integrată a
 uruienilor din cultură, în acest scop recurgându!se la toate măsurile.
%n vederea folosirii cu ma$imă eficienţă a ericidelor, este necesar să se elaore#e
un <program= de comatere chimică a uruienilor. Acest lucru este asolut necesar întrucât
se cunoaşte că nici un ericid aplicat singur nu re#olvă în mod satisfăcător prolema
comaterii uruienilor dintr!o cultură.
4a elaorarea programului de aplicare al ericidelor într!o unitate agricolă treuie
să se aiă în vedere următoarele principii şi reguli1
a Stailirea tipurilor de asolament şi a rotaţiei culturilor. Bimai după ce s!a stailit
ce plante se cultivă, rotaţia acestora, suprafeţele ce revin fiecărei plante, se pot include în
 program ericidele necesare. ?dată cu acestea este imperios necesară înfiinţarea unui
registru pentru ţinerea evidenţei aplicării ericidelor pe sole şi culturi.
  Identificarea prin cartare a uruienilor predominante pe fiecare solă. 0unoscând
 ponderea principalelor specii de uruieni se poate staili şi se pot alege acele ericide cu
ajutorul cărora se reali#ea#ă o comatere ma$imă a uruienilor.
c Stailirea do#elor optime pentru fiecare ericid în ca#ul când este aplicat singur
şi în ca#ul când este asociat cu alte ericide. "entru stailirea do#elor optime şi a
rapoartelor dintre ericide în ca#ul aplicării asociate, treuie să se cunoască ine
recomandările institutelor de cercetări şi ale staţiunilor e$perimentale.
d 4a alegerea ericidelor este necesar să se ţină seama şi de a#a tehnico!materială
de care dispune unitatea deoarece unele ericide se pot aplica atât cu aparatură terestră cât
şi cu mijloace avio în timp ce alte ericide -în special cele volatile se pot administra numai
cu maşini terestre.
9'
 

e upă stailirea sortimentului de ericide precum şi a do#elor de aplicare a

acestora, se va calcula necesarul -în Fg sau litri pentru fiecare ericid în parte şi se va
întocmi planul de aprovi#ionare în funcţie de epoca de aplicare a fiecărui ericid. %n afara
regulilor de a#ă enunţate mai sus, pentru reuşita tratamentului este necesară şi respectarea
unor cerinţe tehnice şi anume1 păstrarea şi conservarea ericidelor în une condiţii,
 pregătirea solului destinat aplicării ericidelor -mărunţirea şi nivelarea terenului,
respectarea vite#ei de lucru în tot timpul acţiunii de minerali#are a ericidelor precum şi
 jalonarea corectă a terenului. e asemenea, în #onele cu terenuri supuse fenomenelor de
ero#iune, pe solurile nisipoase, pe cele cu apă freatică la adâncime, pe terenurile irigate
unde se cultivă mari suprafeţe de cereale şi plante tehnice, aplicarea ericidelor treuie să
se facă cu multă atenţie pentru a reduce la ma$imum efectul poluării.

>..@.(( M10uri !" 2ro-"$/i, +un$ii $" 0" i+2un #, ":"$u-,r", -r,-,+"n-"#or $u
"r4i$i!"
%n etapa actuală evoluţia agriculturii nu poate fi concepută fără utili#area largă a
 produselor chimice. intre acestea ericidele joacă un rol deoseit în tehnologiile moderne
 practicate la majoritatea culturilor. ar, sustanţele folosite ca ericide sunt mai mult sau
mai puţin to$ice, pentru om şi animalele cu sânge cald. upă do#a letală !4 7) * -do#a la
care mor 7)8 din animalele de e$perienţă acestea se împart în patru categorii1
a. e$trem de to$ice, 47) su 7) mg@Fg corp, marcate cu etichetă roşie3
 . puternic to$ice 47) între 7) şi ()) mg@Fg corp, marcate cu etichetă verde3
c. ponderat to$ice cu 47)  între ()) şi &))) mg@Fg corp, marcate cu etichetă
alastră3
d. sla to$ice cu 47) peste &))) mg@Fg corp, marcate cu etichetă neagră.
+ajoritatea ericidelor se încadrea#ă în ultimele două categorii de to$icitate. %n
 prevenirea unor fenomene de poluare şi to$icitate este asolut necesar să se cunoască
modul în care sunt păstrate şi manipulate aceste produse, modul cum sunt pregătite
amestecate pentru stropit şi de asemenea, măsurile ce treuiesc respectate la aplicarea
tratamentelor.
Prin$i2ii "n"r,#" ce treuiesc respectate la aplicarea ericidelor.
0ei ce recomandă şi aplică produsele treuie să cunoască ine caracteristicile
fiecărui produs şi mai ales aspectul to$icologic. ?rice persoană care va lucra cu ericide
este necesar să fie instruită periodic cu regulile de protecţia mincii ce treuie respectate3 de
asemenea, să fie e$aminate medical la angajare şi periodic pe parcursul anului.
>ricidele se depo#itea#ă în maga#ii departe de clădiri, adăposturi de animale,
depo#ite de furaje sau alimente, surse de apă etc.
>lierarea ericidelor se face numai de către responsail în a#a unui act ce se
înregistrea#ă.
Cransportul se efectuea#ă astfel încât să se evite spargerea amalajelor,
contaminarea produselor alimentare şi contactul cu oamenii.
 Bu se fac tratamente decât cu muncitori instruiţi, prevă#uţi cu materialul de
 protecţie necesar.
%nainte de începerea unor lucrări de mare amploare în câmp cu produse care au un
grad mare de to$icitate se va anunţa populaţia, unitatea sanitară umană şi veterinară cele
mai apropiate.
4a depo#ite şi pe teren treuie să e$iste o trusă de prim ajutor, care să cuprindă tot
ce este necesar pentru înto$icaţii cu pesticide.
4a tratamentele cu ericide se vor folosi numai maşini omologate.
7)
 

>chipamentul de protecţie după utili#are se va denocivi#a.

D"2o=i-,-", 210-r,r", 3i !i0-ri4uir", "r4i$i!"#or.

epo#itele sunt prevă#ute cu cântar propriu care nu mai este folosit şi pentru alte
 produse, cu mărimi de do#e pentru lichide şi un pichet de incendiu.
+aga#iile treuie amplasate la distanţe mai mari de 7) m de locuinţe şi surse de
apă.
%n vederea asigurării unei păstrări corespun#ătoare a produselor lichide, acestea se
depo#itea#ă în încăperi cu temperaturi între )o şi (7o0.
 Bu este permisă păstrarea ericidelor împreună cu alimente, furaje, oiecte casnice
sau alte materiale şi în general păstrarea în poduri sau la etaj. >ste ine ca aceste depo#ite
să fie marcate cu semne distinctive, indicând pre#enţa de sustanţe to$ice.
%ncăl#irea cu soe a depo#itelor de ericide este inter#isă din cau#a riscurilor de
to$icitate şi incendii.
>ricidele se livrea#ă în amalaje închise şi nu se vor distriui în stare vărsată.
Scoaterea lichidelor din amalaje mari se va face numai cu pompa cu amorsare mecanică.
Amalajele care se returnea#ă la farică treuie spălate înainte cu o soluţie caldă de
8 sodă calcinată, urmată de o spălare cu detergent. 0elelalte amalaje se spală de trei ori
cu o cantitate de apă de 7!()8 din volumul containerului. 0ele de plastic se ard atunci
când este posiil. Amalajele de sticlă, după spălare se sparg, iar cele metalice se turtesc şi
se trimit la depo#itele de colectare a metalelor.
2iecare depo#it treuie să aiă o sursă de apă, săpun, şervet şi farmacie de prim
ajutor.
Gunoiul şi resturile ce re#ultă din curăţirea maga#iei se vor îngropa în locuri ferite,
evitând ca pesticidele să ajungă în apa freatică prin spălare.
 Bu au voie să pătrundă în depo#ite femeile gravide, copii şi persoanele cu afecţiuni
 pulmonare sau ale ficatului. istriuirea ericidelor de către persoanele particulare este
strict inter#isă.
Tr,n02or-u# "r4i$i!"#or, vehiculele treuie să fie în stare corespun#ătoare şi să fie
mai ales ine încheiate, ca să nu se piardă amalajele.
>ste inter#is transportul apei, alimentelor şi furajelor odată cu cel al ericidelor.
acă se oservă scurgeri de produse lichide sau solide se opresc toate lucrările de
încărcare sau descărcare, se identifică amalajul deteriorat şi se repară.
Pr"1-ir", ,+"0-"$u#ui 2"n-ru 0-ro2i- 5"r4i$i!,-8. %n lipsa unor staţii speciale de
 pregătire, se va amenaja în locuri speciale un spaţiu de pregătire a amestecului pentru
stropit departe de sursa de apă potailă, de ape curgătoare şi împrejmuite cu un şanţ de o
ca#ma adâncime.
5utoaiele, găleţile, măsurile de do#are, cântarele şi orice alte vase utili#ate la
 pregătirea amestecurilor nu treuie folosite în alte scopuri -adăpatul animalelor sau în u#
casnic.
"e locul unde se prepară amestecurile este inter#isă odihna, servirea mesei,
 păstrarea alimentelor sau îmrăcăminţii muncitorilor.
upă terminarea lucrărilor, locul de pregătire se curăţă prin ră#uirea cu sapa şi
 pământul cu resturi este îngropat. Amestecurile rămase neutili#ate se varsă în gropi şi se
astupă. Sustanţele nefolosite se returnea#ă la maga#ie.
A2#i$,r", -r,-,+"n-"#or.
>ste important de suliniat faptul că toate lucrările de protecţia plantelor cu
 pesticide treuie efectuate su conducerea unui specialist în protecţia plantelor, cu studii
medii sau superioare.
in punct de vedere al organi#ării protecţiei muncii, conform legislaţiei noastre,
răspunderea revine conducătorilor unităţii.

7&
 

"entru aplicarea tratamentelor chimice este important să se forme#e echipe

 permanente de lucru, compuse din muncitori pregătiţi special în acest scop şi care au un
anumit stagiu de muncă la lucrările de comatere. Aceştia în fiecare an treuie pregătiţi
 pre#entându!li!se noile ericide, modul de utili#are şi mai ales caracteristicile to$icologice
şi regulile de protecţia muncii. Instruirea specialiştilor şi a muncitorilor ce lucrea#ă cu
ericide este oligatorie deoarece ritmul de introducere a noilor produse şi volumul
tratamentelor cresc de la an la an.
4a lucrările de ericidare nu treuie admişi copii şi tineri su &: ani, femeile
gravide sau care alăptea#ă, sau persoanele care au afecţiuni ce nu le permit lucru cu
sustanţe chimice.
;espectarea regulilor de igienă personală are o importanţă deoseită pentru toţi cei
ce vin în contact cu ericidele. >ste inter#is să se mănânce în timpul lucrului, să se ea sau
să se fume#e. %n pau#ele pentru servirea mesei se re#ervă un loc îndepărtat, la circa &7) m
în partea dinspre vânt a locurilor unde se lucrea#ă, se depo#itea#ă sau se pregătesc soluţiile.
+asa se ia numai după de#răcarea echipamentului de protecţie si spălarea cu săpun a feţei
şi a mâinilor.
Enitatea agricolă care efectuea#ă lucrările de comatere este oligată să asigure
tuturor persoanelor ce lucrea#ă cu ericide mijloacele individuale de protecţia muncii.
0onducătorul locului de muncă este oligat să urmărească starea de sănătate a muncitorilor
şi la cea mai mică sesi#are din partea celor ce lucrea#ă cu ericide treuie să!i îndepărte#e
de la lucru cu ericide, să asigure primul ajutor şi să anunţe medicul.
Specialiştii în protecţia plantelor treuie să utili#e#e numai produse de calitate, în
amalaje care au indicaţii clare privind conţinutul şi natura ericidelor. %n ca#ul când e$istă
îndoieli sau nu se cunoaşte produsul e$act, treuie luate proe şi trimise la laoratorul de
controlul pesticidelor.
%nainte de începerea lucrărilor de comatere, populaţia din #ona adiacentă locurilor
de tratare este anunţată de momentul aplicării tratamentelor, locul şi sustanţele ce se
folosesc, pentru a se feri copiii, vitele şi stupii de aline, de a ajunge în #ona tratată. 4a
marginile tarlalelor este ine să se pună anunţuri privind efectuarea tratamentelor care se
ridică la !9 #ile după terminarea lor.
Tonele tratate treuie marcate cu indicatoare <Ceren otrăvit= şi <"ăşunatul inter#is=.
>fectuarea lucrărilor agrotehnice pe locurile tratate se pot face la  #ile după stropire sau
 prăfuire.
4a aplicarea produselor foarte to$ice este necesar ca pe lângă echipamentul
oişnuit de protecţie, să fie utili#ată masca de ga#e, ci#mele şi mănuşile. Semnali#atorii de
la lucrările aeriene vor purta oligatoriu haine de protecţie.
;espectarea întocmai a acestor norme, duce la o utili#are sigură a ericidelor, fără
riscuri pentru sănătatea oamenilor şi cu influenţe minime asupra mediului înconjurător.

>..@.(& Prin$i2,#"#" "r4i$i!" fo#o0i-" 2"n-ru $o+4,-"r", 4urui"ni#or !in $u#-uri#" !"
$+2

2olosirea corectă a ericidelor se a#ea#ă pe re#ultatele cercetărilor riguroase

efectuate în cadrul institutelor şi staţiunilor de cercetări agricole precum şi în cadrul
institutelor de învăţământ superior agronomic.
%n continuare se pre#intă în taelul &) ericidele cele mai fecvente utili#ate pentru
comaterea uruienilor din principalele culturi. >poca de administrare a acestora este
 preci#ată prin prescurtările  ppi   ! înainte de semănat, la pregătirea patului germinativ,
 preem ! între semănat şi răsărire şi postem * după răsărire, pe vegetaţie.
Tabelul 1?
Er4i$i!" fo#o0i-" 2"n-ru $o+4,-"r", 4urui"ni#or !in $u#-uri#" !" 1
0>;>A4> "UI?AS>
Do=, !" 2ro!u0 P"rio,!, Burui"ni#" $o+41-u-"
7(
 

Er4i$i!u# $o+"r$i,# ,2#i$1rii

9 #,
S+A -(,9  &,7 * (,7 postem icotiledonate
I0?C>V -+0"A (,) * 9,) postem icotiledonate
I0>IB SE">; -(,9Ricama &,) * &,7 postem icotiledonate
?4CISAB >VC;A -(,9Ricama ),:!&,) postem icotiledonate
SCA;AB> -fluro$ipir ),: * &,) postem icotiledonate
G4>AB -clorsulfuron &7 ! () postem icotiledonate
ASS>;C -ima#ametaen# (,) postem Apera spica venti, Avena fatua
"E+A SE">;
),: * &,) postem Apera spica venti, Avena fatua
-feno$apropetilRfenclora#ol etil
AHA>V -triallat 7,) * D,) ppi -preem Apera spica venti, Avena fatua
I44?VAB -diclofopmetil (,) * (,7 postem Avena fatua
SE22IV -en#olprop etil 7,) ! 6,) postem Avena fatua
ORE*
?;;A+ -molinat$ 6,) * :,) ppi +onocotiledonate
;>"A+?B -tiocaracil$ 7,) * D,) ppi +onocotiledonate
+onocotiledonate inclusiv
;?BSCA; -o$adia#on ,7 * 9,) postem
 4eersia or#oides
SACE;B -tioencar :,) * &),) postem +onocotiledonate
SE;0?"E; -propanil :,) * &),) postem +onocotiledonate
SCA+ -propanil &9,) postem +onocotiledonate
5ASAG;AB -enta#on ,) * 9,) postem icotiledonate
/>;5IC -phenothool 9,) postem icotiledonate
>ricidele Stam, Surcopur, 5asagran şi /erit se aplică după ce în prealail s!a eliminat apa din parcele.
Cratamentele se fac când uruienile sunt complet #vântate. upă (9!9: ore de la aplicarea ericidelor pe
vegetaţie se va introduce apă în parcele.
PORUMB
?B>TIB -atra#in 7,) * :,) ppi +ono şi icotiledonate anuale
"IC>TIB -atra#in 7,) * :,7 ppi +ono şi icotiledonate anuale
>;AI0AB> ->"C0 R antidot :,) * :,) ppi +ono şi icotiledonate anuale
IIT?0A5 -utilat$ 7,) * :,) ppi +ono şi icotiledonate anuale
4ASS? -alaclor :,) * &),) ppi +ono şi icotiledonate anuale
A0>BIC -acetaclor (,7 * D,) preem +ono şi icotiledonate anuale
EA4 -metolaclor (,) * (,7 ppi +ono şi icotiledonate anuale
";I+>VC;A -metolaclor R atra#in 9,) * D,) ppi +ono şi icotiledonate anuale
5ECITIB -utilat R atra#in D,) * &),) ppi +ono şi icotiledonate anuale
2;?BCI>; -dimetenamid &,7 * (,) preem +ono şi icotiledonate anuale
S+A -(,9  &,7 * (,) postem icotiledonate anuale şi perene
I0>IB -(,9  R dicama &,) postem icotiledonate anuale şi perene
?4CISAB >VC;A -(,9  R dicama &,) * &,7 postem icotiledonate anuale şi perene
+onocotiledonate inclusiv Sorghum
+ISC;A4 -nicosulfuron &,) * &,7 postem
halepense din ri#omi
+onocotiledonate inclusiv Sorghum
C>44 -primisulfuron 9) g postem
halepense din ri#omi
+onocotiledonate inclusiv Sorghum
CICES -rimsulfuron 9) * D) g postem
halepense din ri#omi
SOIA
C;I24E;>V -trifluralin ,7 * 7,) ppi +onocotiledonate anuale
+onocotiledonate şi unele
+>04?;AB -alaclor :,) * &),) ppi
dicotiledonate anuale
+onocotiledonate şi unele
EA4 -metolaclor 9,) * D,) ppi
dicotiledonate anuale
S>B0?; -metiru#in ),( * ), asociat ppi +ono şi icotiledonate anuale
icotiledonate şi unele
"IH?C -ima#etapir ),7 * ),67 postem
monocotiledonate
5ASAG;AB -enta#on ),7 * ,) postem icotiledonate
24>V -fomesafen &,) * &,7 postem icotiledonate
CA;GA SE">; -Pui#alofopetil (,) * ,) postem +onocotiledonate anuale şi perene
inclusiv Sorghum halepense din

7
 

ri#omi
+onocotiledonate anuale şi perene
GA4ABC SE">; -halo$ifop!;!metil &,) * &,7 postem inclusiv Sorghum halepense din
ri#omi
+onocotiledonate anuale şi perene
2ESI4A> SE">; -flua#ifop!p!util (,) * ,) postem inclusiv Sorghum halepense din
ri#omi
+onocotiledonate anuale şi perene
2?0ES E4C;A -ciclo$idim (,7 * ,) postem inclusiv Sorghum halepense din
ri#omi
RAPIŢĂ
5ECISAB -meta#aclor &,7!(,7  preemergent +onocotiledonate şi dicotiledonate
(,)!(,7  postemergent anuale
?+IBAC?; -glifosat (,)!,) esicant înainte de recoltare
04I?"/A; )) -clopiralid ),!),7 postemergent 5uruieni dicotiledonate din genurile
Cirsium, Amarant$us, /on$us,
/olanum, 0atriaria, ant$ium,
C$eno"odium, ol!#onum
4?BC;>4 )) -clopiralid ),!),7 postemergent Cirsium arvense
A;A+? 7) -tetralo$idin &,7 /or#$um $ale"ense din ri#omi
S>4>0C SE">; -cletodin ),: +onocotiledonate anuale şi costrei
din sămânţă
GA4ABC SE">; -halo$ifop!;!metil &,) "tr. costrei +onocotiledonate anuale şi costrei
"tr. celelalte din sămânţă
),7 monocotiled
onate anuale
4>?"A; 7 >0 -Pui#alofop!p!etil ),6 postemergent +onocotiledonate anuale şi costrei
din sămânţă
"ABC>;A 9) >0 -Pui#alofop!p! &,7  pentru +onocotiledonate anuale şi costrei
tefuril costrei din din sămânţă şi ri#omi
ri#omi
 postemergent

),67 monocotiled
onate anuale
şi costrei din
sămânţă
GA4>;A -0lorpiralid R picloram ),(7!), postemergent icotiledonate anuale şi perene în
înainte de fa#ă mică, e$cepţie allium,
alungirea Convolvulus şi cruciferele
tulpinii
)ASOLE
C;I24E;>V -trifluralin$ ,7 * 7,) ppi +onocotiledonate anuale
>;AI0AB> ->"C0$ D,) *:,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
>"CA+ ->"C0 D,) * :,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
4ASS? -alaclor D,) * ',) ppi +ono şi unele dicotiledonate
24>V -fomesafen &,) * &,7 postem icotiledonate anuale
icotiledonate şi unele
"IH?C -ima#etapr ),7 * ),67 postem
monocotiledonate
5ASAG;AB -enta#on (,) * 9,) postem icotiledonate
"entru comaterea speciei Sorghum halepense din ri#omi se folosesc aceleaşi ericide indicate pentru cultura
de soia.
MA*ĂRE
C;I2E;>V -Crifluralin$ (,7 ! ,7 ppi +onocotiledonate anuale
G>SAGA; -prometrin ,) * 7,) preem +ono şi dicotiledonate anuale
EA4 -metolaclor ,) * 7,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
icotiledonate şi unele
"IH?C -ima#etapr ),7 ! ),67 postem
monocotiledonate
I0?C>V -+0"A &,7 * (,) postem icotiledonate
+onocotiledonate anuale şi din
AGI4 -propaPui#afop ),: * &,) postem
ri#omi
79
 

5ASAG;AB -enta#on (,) * ,) icotiledonate

)LOAREA SOARELUI
C;I24E;>V -trifluralin$ ,7 * 7,) ppi +onocotiledonate anuale
>;AI0AB> ->"C0 R antidot$ 7,) * :,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
IIT?0A5 -utilat D,) * &),) ppi +ono şi unele dicotiledonate
G?A4 -o$fluorfen &,) preem +ono şi unele dicotiledonate
+>04?;AB -alaclor D,) * &),) ppi@preem +ono şi unele dicotiledonate
G>SAGA; -prometrin ,) * 9,) preem +ono şi dicotiledonate
;>4AO -acetaclor &,6 * (,( preem +ono şi dicotiledonate
SC?+" -pendimetalin 9,) ppi@peem +ono şi unele dicotiledonate
;A2C -o$adiargil &,) * (,7 postem icotiledonate anuale
ASS>;C -ima#ametaen# &,) * &,7 postem icotiledonate anuale
"entru comaterea speciei Sorghum halepense din ri#omi şi a altor monocotiledonate se folosesc aceleaşi
ericide indicate pentru cultura de soia.
IN PENTRU ULEI ŞI )IBRĂ
5A4AB -enfluralin$ 9,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
IIT?0A5 -utlate$ 9,) * D,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
EA4 -metolaclor ,) * 9,) ppi icotiledonate
I0?C>V -+0"A &,) * &,7 postem icotiledonate
5ASAG;AB -enta#on (,) * 9,) postem icotiledonate
5E0C;I4 + -romo$inil R +0"A ),67 * &,) postem icotiledonate
G4>AB -clorosulfuron &) * &7 g postem icotiledonate
AGI4 -propaPui#alofop &,) * &,7 postem +onocotiledonate anuale şi perene
+onocotiledonate inclusiv Avena
2E;?;> SE">; -feno$aprop * etil ),: * &,) postem
fatua
+onocotiledonate inclusiv Avena
 BA5E -seto$idim &,) * &,7 postem
fatua
S)ECLA PENTRU *A%ĂR 
?4CI0A;5 -cicloat$ D,) * :,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
IIT?0A5 -utilat$ D,) * :,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
>;AI0AB> ->"C0 R antidot D,) * :,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
EA4 -metolaclor ,) * 7,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
+>04?;AB -alaclor 9,) * D,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
A?4 -lenacil &,) * (,) asociat ppi icotiledonate anuale
H>BTA; -lenacil &,) * (,) asociat ppi icotiledonate anuale
5>CABA4 -fenmedifan R desmedifan 9,) * 7,) postem icotiledonate anuale
4?BC;>4 -clopiralid ), * ),7 postem 0irsium arvense, Sonchus arvensis
"entru comaterea speciei Sorghum halepense din ri#omi şi a altor monocotiledonate se folosesc aceleaşi
ericide indicate pentru cultura de soia.
CARTO)
G>SAGA; -prometrin (,) * :,) preem +ono şi dicotiledonate anuale
S>B0?; -metiru#in &,) * (,) preem +ono şi dicotiledonate anuale
A2A4?B -linuron (,) * :,) preem icotiledonate şi unele mono anuale
EA4 -metolaclor ,) * 7,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
A;>SIB -monolinuron (,) * :,) preem +ono şi dicotiledonate anuale
4ASS? -alaclor 9,) * :,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
54A>V -ciana#in ,) * 7,) ppi icotiledonate şi unele mono
IG;AB -terutin (,) * :,) preem +ono şi dicotiledonate anuale
"entru comaterea speciilor Agropron repens, Sorghum halepense şi a altor monocotiledonate se vor folosi
aceleaşi ericide administrate la sfecla pentru #ahăr.
TUTUN
5A4AB -enfluralin$ D,) * :,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
>H;IB?4 -napropamid (,7 * ,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
EA4 -metolaclor 7,) * D,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
+>04?;AB -alaclor 7,) * D,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
C;I24E;>V -trifluralin 9,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
IIT?0A5 -utilat$ 7,) * 6,) ppi +ono şi unele dicotiledonate anuale
>BI> -difenamide :,) * &(,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
TRI)OLIENE
>"CA+ ->"C0$ D,) * :,) ppi +ono şi unele dicotiledonate

77
 

icotiledonate şi unele
5A4AB -enfluralin$ 9,) * 7,) ppi
monocotiledonate anuale
5ECI;AB -utilat R alaclor D,) * :,) ppi +ono şi unele dicotiledonate
5ASAG;AB -enta#on (,) * 9,) postem icotiledonate
"IH?C -ima#etapr ),7 * ),67 postem icotiledonate şi unele mono
în perioada +ono şi dicotiledonate anuale şi
L>;5 -propi#amid 9,) * 7,)
de repaus  perene
în perioada
S>B0?; -metriu#in &,) * &,7 +ono şi dicotiledonate anuale
de repaus
2?0ES E4C;A -ciclo$idin ,) * 9,) postem +onocotiledonate anuale şi perene
AGI4 -propaPui#afop ),7 * &,) postem +onocotiledonate anuale şi perene

CAPITOLUL @

ASOLAMENTE

@.( Con0i!"r,/ii "n"r,#"

Asolamentul şi respectiv rotaţia repre#intă prima verigă din tehnologia unei plante
de cultură de care depinde în ună măsură producţia oţinută, ca urmare a efectelor
multiple pe care le are asupra însuşirilor solului, a comaterii uruienilor, olilor şi
dăunătorilor etc.
0oncepţiile despre necesitatea succesului culturilor au evoluat şi însoţit diferite
trepte de de#voltare a societăţii omeneşti.
Astfel, în comuna primitivă ca urmare a lucrărilor foarte superficiale cât şi din
cau#a îmuruienării e$cesive solul îşi pierde după un număr de ani fertilitatea. Aceasta îi
determină pe oameni să părăsească aceste terenuri şi să ia în cultură alte suprafeţe cu
fertilitate naturală ridicată.
?dată cu creşterea populaţiei şi cu de#voltarea uneltelor de producţie s!a impus cu
necesitate reluarea în cultură a terenurilor care au fost părăsite. Suprafaţa de teren luată în
cultură se împărţea în mai multe sole din care unele se cultivau :!&) ani în special cu
cereale, iar altele se lăsau o perioadă mai îndelungată de timp necultivate. Cerenul lăsat
nelucrat a fost numit  prloagă ,  fiind folosit ca păşune şi fâneaţă. Acest sistem de
agricultură a fost denumit pastoral mixt  şi el corespunde orânduirii sclavagiste şi feudale.
0a urmare a cerinţelor agroalimentare din ce în ce mai mari s!a redus perioada de
<odihnă= a solului ca pârloagă la &!( ani, acest mod de folosire a terenului căpătând
denumirea de sistem de agricultură cu ogor# Cerenul neocupat poartă numele de ogor sterp
şi era folosit adesea pentru păşunat. Eneori acest teren se ara din toamnă şi se menţinea
curat de uruieni în anul următor până la semănatul cerealelor de toamnă, constituind aşa
numitul sistem de agricultură cu ogor negru.
?dată cu de#voltarea industriei a apărut necesitatea aprovi#ionării cu materie primă
vegetală, cum ar fi cartof, sfeclă etc. e asemenea, încep să se e$tindă pe suprafeţe tot mai
mari, în special în >uropa şi America, culturile de porum şi floarea soarelui. %n astfel de
condiţii a apărut sistemul de agricultură cu ogor neocupat şi plante prăşitoare. Acest
sistem avea avantajul că permitea pregătirea solului în cele mai une condiţii pentru
cultura principală ! grâul de toamnă şi în acelaşi timp permitea alternarea culturilor în
7D
 

asolamente de (!9 ani. Acest sistem de agricultură a fost practicat şi de noi, cu deoseire în
Cransilvania.
Cotuşi, sistemul de agricultură cu ogor neocupat este un sistem e$tensiv neputând
să asigure creşterea continuă a recoltelor pe măsura nevoilor de hrană şi de materii prime
 pentru industrie.
0a urmare a de#voltării rapide a industriei care solicită materii prime în cantităţi
din ce în ce mai mari şi datorită de#voltării sectorului #ootehnic, în asolament, în locul
ogorului neocupat s!a introdus o plantă leguminoasă şi anume trifoiul. Astfel, a luat naştere
asolamentul1 & cereale de primăvară cu trifoi3 ( * trifoi3  * cereale de toamnă.
Acest sistem de agricultură s!a introdus la început în Anglia, apoi în 5elgia şi
?landa iar astă#i este răspândit în foarte multe ţări ale >uropei şi Americii.
+ai târ#iu, prin introducerea în asolament a culturilor industriale prăşitoare acest
asolament a fost modificat căpătând următoarea rotaţie1 & * cereale de primăvară cu trifoi3
( * trifoi3  * grâu de toamnă3 9 * prăşitoare. upă cum se oservă în acest asolament
cerealele păioase alternau odată cu trifoiul şi cu prăşitoarele. %n felul acesta s!au pus a#ele
agrotehnice ale asolamentului cu alternarea culturilor, denumită rotaţie# e asemenea, aşa
cum s!a oservat din asolamentul pre#entat, în vederea menţinerii fertilităţii solului
 plantele leguminoase alternau cu plantele prăşitoare mari consumatoare de sustanţe
hrănitoare. "racticarea sistemului de agricultură altern a dus la sporirea producţiei agricole
şi #ootehnice şi la creşterea fertilităţii solului.
"racticarea asolamentului altern în ţara noastră a fost posiilă în regiunile umede,
ca Cransilvania, cu următoarea succesiune a culturilor1 & * trifoi3 ( * cereale de toamnă, în
special grâu de toamnă3  * prăşitoare -cartof, sfeclă, porum3 9 * cereale de primăvară cu
trifoi. %n #onele mai secetoase trifoiul a fost înlocuit cu o leguminoasă anuală.
"e lângă avantajele din punct de vedere agrotehnic, acest sistem are şi de#avantajul
că proporţia principalelor plante de cultură, nu satisface cerinţele economice.
atorită ponderii mari pe care o are porumul şi grâul, în ţara noastră s!a de#voltat
foarte mult sistemul de agricultură cu prăşitoare şi cereale păioase.
 Boţiunea de asolament a căpătat în ultimul timp un sens mai larg şi ca atare
asolamentul nu repre#intă numai succesiunea culturilor în timp şi în spaţiu ci şi sistemul de
îngrăşare şi de lucrare ce se aplică fiecărei culturi.
Aşadar prin asolament se înţelege 0u$$"0iun", $u#-uri#or ;n -i+2 3i ;n 02,/iu
 ;n0o/i-1 !" un 0i0-"+ $or"02un=1-or !" #u$r,r" 3i f"r-i#i=,r" $,r" ,0iur1 $r"3-"r",
f"r-i#i-1/ii 0o#u#ui 3i 02orir", $,n-i-,-i1 3i $,#i-,-i1 , 2ro!u$/i"i.
;e#ultă clar din această definiţie că succesiunea culturilor nu este un scop în sine,
ci treuie să se facă în mod raţional după anumite principii, reguli ştiinţifice în aşa fel ca
fiecare plantă să găsească în sola unde este cultivată condiţii de vegetaţie optime, asigurând
o producţie mare şi cu eficienţă economică ma$imă posiilă, iar fertilitatea solului să
crească.
Asolamentul presupune în primul rând împărţirea teritoriului unităţii pe categorii de
folosinţă şi în cadrul fiecărei categorii de folosinţă, delimitarea solelor apro$imativ egale
ca mărime. %n al doilea rând reparti#area diferitelor plante pe tarlale sau sole şi în al treilea
rând rotaţia culturilor pe aceste suprafeţe în decursul anilor.
eci a0o#,+"n-u#  se referă la distriuirea culturilor în spaţiu, iar ro-,/i,  la
succesiunea lor în timp pe aceeaşi solă. Adeseori, aceste două noţiuni se confruntă şi se
întreuinţea#ă una în locul celeilalte.
;otaţia în care într!un număr egal de ani cu numărul de sole, pe fiecare solă se
succed toate culturile din cadrul asolamentului poartă numele de rotaţie ciclică#
%n condiţii de producţie se mai întâlneşte şi aşa numita rotaţie aciclică sau li!eră.
%n acest ca# culturile se amplasea#ă în fiecare an după criteriul premergătoarei celei mai
 potrivite, iar îngrăşămintele se administrea#ă la culturile cu cea mai mare importanţă
economică. Astfel de rotaţie pre#intă o serie de de#avantaje printre care amintim1 nu se
76
 

 poate staili o orientare în timp, în ceea ce priveşte alternanţa culturilor, nu se pot staili
sisteme de lucrare şi fertili#are raţionale, nu se poate elaora un program corespun#ător de
folosire a ericidelor şi insecto!fungicidelor ş.a.m.d.
%n anumite situaţii aceeaşi plantă se cultivă după ea însăşi, adică în monocultură#
Creuie să se facă deoseire între monocultură şi cultură repetată întrucât monocultura
 presupune cultivarea unei plante pe aceeaşi solă mai mulţi ani -peste 7!D ani, situaţie în
care totdeauna apar efecte negative ale acestei practici. efinirea acestei noţiuni este legată
de perioada de timp după care se înregistra#ă scăderi semnificative de recoltă, continuarea
acestui sistem de cultură nefiind justificat economic.
&ultura repetată  se referă la plantele care se cultivă pe aceeaşi solă (! ani
consecutiv, deoarece se autosuportă -e$emplu1 cultivarea porumului după porum timp de
(! ani.

@.& Prin$i2ii $" 0-,u #, 4,=, or,ni=1rii !" ,0o#,+"n-" r,/ion,#" ;n

uni-1/i#" ,ri$o#"
Alcătuirea raţională a unui asolament treuie să aiă la a#ă principii care să ia în
consideraţie factorii naturali, aspectele economico!organi#atorice şi cerinţele agroiologice
ale plantelor.

@.&.(. ),$-orii n,-ur,#i

4a introducerea asolamentului în unităţi este asolut necesar să se ţină seama de

condiţiile naturale, concrete pentru fiecare #onă.
 Beglijarea condiţiilor naturale, cum sunt solul şi clima, are influenţă negativă nu
numai asupra însuşirilor de fertilitate ale solului dar în mod deoseit asupra eficienţei
economice. Cipul de sol şi respectiv aprovi#ionarea acestuia în elemente fertili#ante,
relieful, e$po#iţia, nivelul apei freatice, clima prin elementele ei -temperatura, presiunea şi
umiditatea aerului, vântul, neulo#itatea, precipitaţiile, constituie condiţii oligatorii care
treuie să stea la a#a alegerii plantelor ce urmea#ă a fi cultivate într!o anumită #onă şi
chiar unitate agricolă.
%n momentul de faţă nu numai alegerea speciilor de plante pre#intă importanţă.
 Bumărul mare de soiuri şi hiri#i de plante cu perioade diferite de vegetaţie, cu grade
diferite de re#istenţă la oli şi dăunători, secetă, etc., oligă să fie luate de fiecare dată în
consideraţie atunci când se staileşte sortimentul de plante pentru o anumită #onă naturală.

@.&.&. Prin$i2ii "$ono+i$oor,ni=,-ori$"

Asolamentul treuie să cuprindă în primul rând acele culturi şi într!o astfel de

 proporţie, încât să asigure îndeplinirea oiectivelor propuse.
%n cadrul fiecărei asociaţii agricole treie să se ia în consideraţie şi necesităţile
 proprii ale unităţii atât din punct de vedere cantitativ, cât şi în ceea ce priveşte sortimentul
 produselor necesare pentru memrii asociaţi.
Alegerea plantelor de cultură, stailirea ramurilor de producţie principale şi
secundare depind, în mare măsură, de factorii social!economici locali. %n acest sens, dacă
 raţele de muncă sunt asigurate, va creşte ponderea culturilor intensive, care necesită un
volum mare de muncă manuală, chiar în ca#ul unei mecani#ări şi chimi#ări înaintate.
7:
 

Astfel de culturi care necesită un număr mare de raţe de muncă sunt1 sfecla pentru #ahăr,
tutunul, legumele, plantele medicinale etc. %n ca#ul că raţele de muncă nu pot fi asigurate,
o pondere mai mare în structura culturilor o vor avea culturile mecani#ate -cerealele
 păioase, soia, inul pentru ulei etc..
%n cadrul unei #one mari de producţie se va avea în vedere ca plantele care dau
 producţii mari la hectar sau a căror produse nu se pot păstra în cantităţi mari în unităţile
agricole -sfecla pentru #ahăr, legumele etc, să fie amplasate în apropierea căilor de
comunicaţie şi pe cât posiil în apropierea faricilor prelucrătoare sau a centrelor de
desfacere. "e suprafeţele situate la distanţe mari de căi une de comunicaţie se vor amplasa
culturi a căror produse se pot păstra o perioadă mai lungă de timp în unitate -cereale,
leguminoase pentru oae etc..
4a stailirea structurii culturilor se va avea în vedere că atât cheltuielile de
 producţie cât şi veniturile să fie eşalonate cât mai raţional în timpul anului, în aşa fel, încât
să se poată acorda avansuri ăneşti ţăranilor asociaţi în fiecare lună.
En alt principiu organi#atoric care treuie avut în vedere la întocmirea
asolamentelor îl constituie forma şi mărimea solelor.
Sola este veriga de a#ă în organi#area teritoriului, în e$ecutarea lucrărilor agricole
 precum şi în organi#area procesului de producţie. "entru îndeplinirea în cele mai une
condiţii a celor  funcţii, solele treuie să întrunească următoarele condiţii1 fiecare solă să
cuprindă terenuri cât mai omogene ca favorailitate pentru culturi şi potenţial de producţie,
 pentru a permite aplicarea unor tehnologii unitare pe întreaga suprafaţă3 solele din cadrul
unui asolament să fie pe cât posiil egale ca suprafaţă sau cu aateri care să nu depăşească
!78 faţă de sola medie3 forma şi dimensiunile laturilor solelor treuie să permită folosirea
cu randament a tractoarelor şi agregatelor la e$ecutarea lucrărilor agricole, să permită
mutarea mecani#ată a aripilor de udare pe terenurile irigate şi aplicarea măsurilor şi
lucrărilor pentru prevenirea şi comaterea ero#iunii solului pe terenurile cu pantă mai mare
de !78.
Sola poate fi formată din una sau mai multe parcele de lucru. e regulă parcela de
lucru este delimitată de drumuri, canale, căi ferate, râuri, limite de categorii de folosinţă şi
alte limite oligatorii e$istente în teritoriu.

@.&.< C"rin/" ,ro4io#oi$"

?dată cu de#voltarea ştiinţei s!a fundamentat şi necesitatea alternării diferitelor

culturii în cadrul asolamentelor. Aceată necesitate este determinată de mai mulţi factori
 printre care amintim1 factori de ordin chimic în ce priveşte nutriţia plantelor cu elemente
minerale3 influenţa diferită a culturilor agricole asupra stării fi#ice a solului3 cau#e
 iologice ce se referă la relaţiile variate dintre plantele de cultură şi celelalte organisme
vegetale şi animale ş.a. factori.
"lantele agricole se diferenţia#ă prin consumul specific de apă şi su!stanţe
nutritive. 0onsumul de apă al plantelor fiind diferit este necesar ca după o plantă cu un
consum mai mare de apă în condiţii de neirigare să urme#e o alta cu consum mai mic.
Astfel nu se recomandă ca floarea soarelui să urme#e după sfeclă, amele plante fiind mari
consumatoare de apă. e asemenea, grâul de toamnă nu treuuie amplasat după lucernă în
#onele secetoase, întrucât lucerna consumă cantităţi mari de apă şi lasă solul uscat pe
adâncime mare.
Aceeaşi situaţie se întâmplă şi cu sustanţele nutritive din sol. Sunt culturi ca de
e$emplu floarea soarelui, sfecla, umacul care e$trag cantităţi mari de sustanţe nutritive
secătuind solul în timp ce altele, ca de e$emplu leguminoasele, îmogăţesc solul cu a#ot.
%n acest ca# după leguminoase se vor amplasa plante cu un consum ridicat de a#ot, cum
sunt cerealele. "lantele care consumă mult potasiu ca sfecla, cartoful, floarea soarelui, se

7'
 

vor alterna cu altele ce au un consum mai redus în acest element, cum sunt majoritatea
cerealelor păioase.
Enele plante cum sunt1 secara, ovă#ul, lupinul, hrişca, pot folosi fosforul din
compuşii greu soluili, în timp ce grâul, ovă#ul, fasolea, ş.a. folosesc pentru nutriţie
sustanţe uşor soluile.
Aprovi#ionarea cu apă şi sustanţe nutritive a plantelor de cultură se reali#ea#ă de
la diferite adâncimi în funcţie de stratul de sol e$plorat de către sistemul radicular. Aşa de
e$emplu, lucerna e$trage apa şi elementele nutritive de la o adâncime foarte mare, de până
la &) m, în timp ce leguminoasele anuale şi cerealele păioase e$trag apa şi sustanţele
nutritive pe o adâncime de &!&,7 m.
Creuie preci#at şi faptul că sunt plante care lasă puţine resturi vegetale în sol, cum
ar fi de e$emplu sfecla şi inul. Altele cum sunt cerealele şi leguminoasele lasă în sol
cantităţi mai mari de materie organică, asigurând regenerarea humusului consumat.
+odul de cultivare a diferitelor plante influenţea#ă asupra "nsuşirilor fizice  ale
solului. Astfel, prăşitoarele -porum, sfeclă, floarea soarelui, cartof ş.a.  datorită lucrărilor
repetate de moili#area solului ce le primesc în perioada de vegetaţie contriuie la
 pulveri#area solului, respectiv degradarea structurii acestuia, în timp ce leguminoasele şi
cerealele păioase contriuie la îmunătăţirea însuşirilor fi#ice ale solului şi în special la
refacerea în parte a structurii. "entru menţinerea însuşirilor fi#ice ale solului la parametri
corespun#ători, se impune cu necesitate alternarea celor două grupe de plante. "e terenurile
cu însuşiri fi#ice deteriorate -terenuri irigate, soluri pod#olice etc. un rol important în
refacerea acestora îl au leguminoasele şi gramineele perene.
 Becesitatea alternanţei culturilor apare datorită condiţiilor diferite pe care acestea le
creea#ă pentru dezvoltarea !uruienilor .  Enele culturi, prin densitate, felul de#voltării,
timpul când se însămânţea#ă, lucrările care le necesită în timpul vegetaţie etc. luptă ine cu
 uruienile, pe când altele pot fi uşor invadate de uruieni.
Astfel, plantele prăşitoare datorită lucrărilor de îngrijire ce le primesc în cursul
 perioadei de vegetaţie contriuie în mare măsură la comaterea uruienilor. intre
culturile de toamnă, secara luptă mai ine cu uruienile decât or#ul şi grâul de toamnă. %n
acelaşi timp cerealele de toamnă luptă mai ine cu uruienile decât cele de primăvară iar
dintre cerealele de primăvară, ovă#ul şi or#ul luptă mai ine cu uruienile decât grâul de
 primăvară şi meiul.
0ultivarea unei plante mai mulţi ani pe aceeaşi solă duce la înmulţirea e$agerată a
unor uruieni specifice. Astfel, în cultura repetată de cereale păioase se înmulţesc puternic
 uruieni specifice ca: ol!#onum onvolvulus, /!simbrium so"$!a, +eronia s"., iar în
cultura repetată de porum, mai ales când se folosesc ericide tria#inice, se răspândesc
numeroase specii din grupa gramineelor1 /or#$um $ale"ense, Di#itaria san#uinalis,
/etaria s"., anium a"ilare et.
Asolamentul dă posiilitatea să se comată şi uruienile para#ite cum ar fi lupoaia
-roban$e s".) care para#itea#ă pe rădăcinile de floarea soarelui, tutun şi alte culturi.
%ntrucât seminţele de lupoaie îşi pierd viailitatea în timp de 6!: ani, culturile respective nu
vor reveni pe aceeaşi solă decât după acest interval.
Alternanţa culturilor nu este diminuată ca urmare a e$tinderii utili#ării ericidelor.
Acest lucru se datoreşte faptului că fiecare ericid are un anumit spectru de acţiune şi ca
urmare comate numai anumite specii de uruieni dintr!o cultură. "rin alternarea culturilor
se reali#ea#ă şi o alternare a folosirii ericidelor astfel că uruienile re#istente la un ericid
 pot fi distruse prin folosirea altuia.
Asolamentele contriuie la com!aterea !olilor şi dăunătorilor#
0a şi în ca#ul uruienilor, folosirea insectofungicidelor pentru comaterea unor
 oli şi dăunători nu e$clude practicarea alternanţei culturilor. Sunt oli şi dăunători
împotriva cărora treuiesc folosite atât metode chimice de comatere cât şi metode
agrotehnice şi dintre care un rol deoseit îl are asolamentul. Acest lucru este necesar atât
D)
 

 pentru o comatere mai eficientă cât şi pentru reducerea poluării provocată prin folosirea
unor cantităţi mari de insectofungicide, cantităţi determinate uneori şi de adaptarea
anumitor agenţi fitopatogeni la tratamentele efectuate.
0ultura repetată sau succesiunea a două culturi atacate de aceeaşi para#iţi crea#ă
condiţii optime de de#voltare şi înmulţire a acestora. Aşa de e$emplu, asolamentul are un
rol deoseit de important în comaterea manei - lasmo"ara $elianti la cultura de floarea
soarelui. %n acest ca# cultura de floarea soarelui va reveni pe aceeaşi solă după D!6 ani,
timp în care re#erva de agenţi patogeni din sol se epui#ea#ă. e asemenea, în monocultura
de grâu se pune în evidenţă un atac mai puternic de  usarium s"., Ceros"orella
$er"otri$oides -i *r!si"$a #raminis comparativ cu grâul cultivat în asolament.
 Berespectarea asolamentului duce la creşterea atacului de oli şi la sfecla pentru
#ahăr, aşa cum este ca#ul cu cercosporio#a - Ceros"ora betiola.
Alternanţa culturilor în asolament treuie făcută astfel încât să nu se cultive una
după alta, plante atacate de aceeaşi dăunători.
Astfel, nemato#ii care produc importante pague culturilor de sfeclă pentru #ahăr,
ovă#, cartof şi unor culturi din familia 0rucifere,-var#ă, muştar, ridichi, rapiţă, precum şi
 puricii de pământ care atacă sfecla, inul, cânepa, nu pot fi comătuţi în mod eficient decât
 prin asolament.
Grâul de toamnă cultivat an de an pe aceeaşi solă poate fi puternic atacat de
gândacul gheos - Zabrus tenebrioides iar porumul de răţişoară (Tan!meus dilatiollis).
in cele pre#entate re#ultă că folosirea pe scară largă a îngrăşămintelor, ericidelor
şi insectofungicidelor nu diminuea#ă cu nimic rolul asolamentului ci dimpotrivă
importanţa folosirii unor succesiuni raţionale a culturilor agricole rămâne actuală.
in cerinţele agroiologice pre#entate re#ultă şi regulile ce treuie să stea la a#a
succesiunii culturilor în asolament.
intre acestea mai importante sunt1
! alternarea plantelor care au consum mare de apă, cu plante cu consum mai redus3
! alternarea plantelor mari consumatoare de a#ot cu plantele leguminoase3
! alternarea plantelor cu înrădăcinare superficială cu plante cu înrădăcinare mai
 profundă, a celor cu rădăcini fasciculate care împân#esc ine solul cu cele care au rădăcini
 pivotante3
! alternarea culturilor care prin desimea lor şi lucrările specifice de întreţinere
stârpesc uruienile, cu plante care sunt sensiile la îmuruienare3
! evitarea succesiunii culturilor atacate de aceleaşi oli şi dăunători3
! alternarea culturilor în aşa fel, ca între data recoltării uneia şi semănatul celeilalte,
să rămână timp suficient pentru aplicarea îngrăşămintelor, e$ecutarea lucrărilor de a#ă şi
de pregătire pentru semănat, ş.a.
?rientativ, la stailirea rotaţiilor pot fi luate în considerare clasificările făcute în
taelul && cu privire la valoarea ca premergătoare pentru diferite culturi.

D&
 

D
 

@.< P"rio,!, 0,u $i$#u# !" ro-,/i" ,# ,0o#,+"n-u#ui

  S$"+, 3i -i2u# !" ,0o#,+"n-
Aşa cum s!a arătat în prima parte a acestui capitol, o particularitate esenţială a
asolamentului este caracterul său ciclic, adică faptul că după un număr de ani egal cu
numărul de sole, pe fiecare solă se succed toate culturile din cadrul asolamentului. Această
ordine se reali#ea#ă în situaţia când structura culturilor nu se schimă în timp. %n ca#ul
când apar modificări în acest sens e$istă posiilităţi de re#olvare fără a proceda la o
reorgani#are radicală a asolamentului. %n acest scop este necesar ca plantele de cultură să
se grupe#e pe a#a cerinţelor agroiologice asemănătoare şi cu tehnologii cât mai
apropiate. Astfel e$istă posiilitatea ca într!o solă o cultură să fie înlocuită cu alta din
aceeaşi grupă agroiologică. "entru uşurarea planificării şi organi#ării lucrărilor este de
 preferat ca fiecare solă să fie ocupată de o singură plantă de cultură. atorită însă structurii
culturilor şi a ponderii lor în planul de cultură, acest lucru nu este posiil. in această
cau#ă în cadrul asolamentelor vor fi şi sole a căror suprafaţă va treui ocupată cu (!
culturi. Aceste sole poartă numele de sole mi$te. >ste necesar ca plantele care ocupă aceste
sole să aiă cerinţe agroiologice comune.
"rincipalele grupe de plante sunt1
&. C"r",#"#" !" -o,+n1F grâu, or#, secară3
(. C"r",#" !" 2ri+1,r1F or#, secară, ovă#, grâu, mei, hrişcă.
. Pr13i-o,r"F porum, sfeclă, floarea soarelui, cartof, umac, sorg etc.
9. L"u+ino,0" ,nu,#"1 ma#ăre, soia, fasole, mă#ăriche pentru oae şi su formă
de orceag, iar pe suprafeţe mici linte, năut, o şi lupin.
7. L"u+ino,0" 2"r"n"1 lucernă, trifoi, sparcetă etc.
D. P#,n-" fur,"r" ,nu,#"1 iară de Sudan, orceaguri, porumul pt. masă verde,
sorg furajer etc.
0ulturile în cadrul unui asolament se pre#intă în mod oişnuit în ordinea
succesiunii lor cum ar fi de e$emplu1
ma#ăre R fasole R mă#ăriche pentru sămânţă
grâu de toamnă
 porum pentru oae
or# de primăvară
 porum pentru oae
%n e$emplu pre#entat se oservă că pe prima solă s!au amplasat  culturi, deci este
vora de o solă mi$tă. ar, în acelaşi timp se constată că aceste culturi fac parte din
aceeaşi grupă agroiologică.
%n situaţia când pentru fiecare solă se indică cultura sau culturile ce o vor ocupa se
voreşte de tip de asolament -ca în e$emplu precedent. Atunci când se specifică pentru
fiecare solă doar grupa de plante se voreşte de schemă de asolament.
Cipul de asolament e$emplificat anterior corespunde schemei următoare1
&. leguminoase pentru oae
(. cereale de toamnă
. prăşitoare
9. cereale de primăvară
7. prăşitoare
Având în vedere că fiecărei grupe agroiologice îi corespunde mai multe culturi
este evident că fiecărei scheme de asolament îi corespund mai multe tipuri.

D9
 

Schema de asolament are avantajul că permite mai uşor unităţilor agricole să

introducă în asolament schimări în structura culturilor cerute de nevoile proprii, fără a
schima rotaţia stailită iniţial.

@.> C#,0ifi$,r", ,0o#,+"n-"#or

0lasificarea asolamentelor se face după culturile pe care le cuprind şi locul de
amplasare şi după numărul de sole.

@.>.( C#,0ifi$,r", ,0o#,+"n-"#or !u21 $u#-uri#" $,r" #" $u2rin! 3i #o$u# #or !"
,+2#,0,r"
upă acest criteriu asolamentele pot fi1 agricole sau de câmp, furajere, speciale şi
mi$te.
A0o#,+"n-"#" ,ri$o#" 0,u !" $+29 cuprind cea mai mare suprafaţă ocupată cu
 principalele culturi agricole, care în ordinea importanţei lor economice sunt1 $"r",#" -grâu,
 porum, secară, or#, or#oaică, ovă#, etc., #"u+ino,0" -ma#ăre, fasole, soia etc., 2#,n-"
-"ni$" -sfecla pentru #ahăr, floarea soarelui, cartof etc. ş.a.
%n funcţie de condiţiile pedoclimatice şi economico!organi#atorice din unităţile
agricole, asolamentele de câmp pot cuprinde diferite proporţii din culturile pre#entate mai
sus.
A0o#,+"n-"#" fur,"r", se introduc în unităţi în vederea oţinerii de furaje variate
şi de ună calitate, în ca#ul când acestea nu se pot produce în celelalte asolamente.
Asolamentele furajere se plasea#ă în primul rând pe suprafeţe ocupate de păşuni şi
fâneţe şi, în continuare pe suprafeţele araile în raport cu profilul unităţii.
%n mod oişnuit asolamentele furajere se amplasea#ă pe formele cele mai joase ale
reliefului, în depresiuni, luncile râurilor, văi şi alte terenuri cu apă freatică aproape de
suprafaţă.
Enele asolamente furajere cuprind plante care produc cantităţi mari de furaje
suculente, voluminoase, cum ar fi1 porum pentru masă verde şi silo#, orceag pentru masă
verde, lucernă, gulii furajere etc. "entru uşurinţa transportului aceste asolamente se
amplasea#ă mai aproape de fermele de creştere a animalelor şi în acest ca# poartă numele
de asolamente de fermă sau de lngă fermă# 
Alte asolamente furajere cuprind plante de cultură pentru producere de fân, furaje
concentrate -oae, plante de cultură pentru păşunat, care sunt amplasate în vecinătatea
 pajiştilor naturale. Aceste culturi nu necesită un volum mare de transport şi se pot amplasa
mai departe de fermele de creştere a animalelor, purtând numele de asolamente de păşune
şi fneaţă#
A0o#,+"n-"#" 02"$i,#" se organi#ea#ă în afara asolamentelor de câmp sau furajere,
în unităţile în care o anumită cultură sau mai multe culturi au o pondere importantă datorită
unor condiţii specifice. "rintre acestea cele mai importante sunt1 asolamente pentru
ore#ării, asolamente legumicole, asolamente pentru plante medicinale, asolamente de
 pepinieră ş.a. e asemenea, pot fi considerate ca speciale şi asolamentele care se introduc
în unităţi cu un anumit scop şi anume pentru protecţia antiero#ională, pentru folosirea
raţională a spaţiului lier dintre pomi în live#i etc.
A0o#,+"n-"#" +i:-"9  se reali#ea#ă prin asocierea culturilor de câmp cu cele
furajere şi chiar din alte tipuri de asolamente. Astfel se poate organi#a un asolament
agricol!furajer sau furajer!agricol, după ponderea pe care o au unele sau altele din culturile
agricole.
En asolament mi$t ce poate fi întâlnit în majoritatea unităţilor care au şi sector
#ootehnic este asolamentul cu solă săritoare sau stingheră# %n acest ca# una dintre sole
este ocupată cu lucernă sau trifoi, aceste culturi fiind dependente de cantitatea de
D7
 

 precipitaţii ce cad în #onă, iar uneori cu un amestec de leguminoase şi graminee perene.

Această solă este scoasă în afara rotaţiei timp de (!7 ani, în funcţie de cultura ce o ocupă.
%n această perioadă de timp, rotaţia culturilor anuale amplasate pe celelalte sole se produce
ca în oricare asolament agricol. upă (!7 ani, când cultura furajeră perenă care ocupă sola
stingheră s!a rărit această solă se desţeleneşte, în locul culturii furajere respective se
amplasea#ă o cultură valoroasă, cum ar fi porumul sau grâul în funcţie de #onă, şi o altă
solă în cadrul asolamentului se însămânţea#ă cu o cultură perenă şi se scoate în afara
rotaţiei.
Acest asolament în afara faptului că asigură furajele necesare sectorului #ootehnic,
contriuie şi la refacerea proprietăţilor fi#ice ale solului.

@.>.& C#,0ifi$,r", ,0o#,+"n-"#or !u21 nu+1ru# !" 0o#"

%n cadrul unui asolament numărul de sole depinde de mai mulţi factori1 structura
culturilor, condiţiile de climă şi sol, numărul de ani după care o plantă poate reveni pe
aceeaşi solă, de gradul de mecani#are a lucrărilor pentru fiecare cultură etc. %n funcţie de
aceşti factori asolamentele pot fi cu două, trei, patru sau mai multe sole. %n situaţia când
numărul de culturi este mai mare şi urmărim să evităm împestriţarea e$agerată a solelor,
numărul solelor va fi mai mare, iar la număr mai redus de culturi pot fi introduse
asolamente cu un număr mic de sole.
%ntrucât asolamentele prea lungi -:!&) sole sunt mai greu de elaorat şi de aplicat
este de preferat a le evita şi înlocui prin două asolamente mai scurte, mai uşor de aplicat şi
la nevoie de modificat.

@.@ M"-o!i$, "#,4or1rii ,0o#,+"n-"#or

>laorarea asolamentelor în unităţile agricole se face concomitent cu lucrările de
organi#are a teritoriului. 4ucrările se concreti#ea#ă în1 <Schiţa de organi#are a teritoriului
şi asolamentelor <care va avea următorul conţinut1
! stailirea modului de folosinţă a terenului şi a măsurilor şi lucrărilor necesare
 pentru reali#area suprafeţei agricole şi araile planificate3
! stailirea numărului şi mărimii asolamentelor şi delimitarea teritorială a acestora3
! delimitarea solelor şi a parcelelor de lucru în cadrul fiecărui asolament3
! stailirea structurii şi rotaţiei culturilor pe asolamente3
! stailirea lucrărilor antiero#ionale şi agropedoameliorative pe terenurile araile.
>lementele organi#ării teritoriului şi asolamentelor sunt strâns legate între ele şi se
condiţionea#ă reciproc.
%n continuare se pre#intă etapele principale de lucru în vederea introducerii
asolamentelor raţionale în unităţile agricole.
,8 S-,4i#ir", +o!u#ui !" fo#o0in/1 , -"r"nu#ui 3i , +10uri#or 3i #u$r1ri#or
n"$"0,r" 2"n-ru r",#i=,r", 0u2r,f"/"i ,ri$o#" 3i ,r,4i#" 2#,nifi$,-".
"e a#a documentaţiei cadastrale actuali#ată pe deţinători şi categorii de folosinţă
se staileşte modul de folosinţă actual al unităţii respective.
"entru reali#area suprafeţei agricole şi în mod deoseit a celei araile planificate
 pentru fiecare an agricol, se va anali#a parcelă cu parcelă în scopul stailirii surselor de
creştere a suprafeţei agricole şi araile precum şi a măsurilor şi lucrărilor necesare la
amenajare şi transformare a acestor surse. %n funcţie de comple$itatea acestor lucrări se va
face o eşalonare pe ani a e$ecuţiei lucrărilor avându!se în vedere că aceste lucrări se
e$ecută cu mijloacele proprii ale unităţilor.
48 S-,4i#ir", nu+1ru#ui 3i +1ri+ii ,0o#,+"n-"#or 3i !"#i+i-,r", -"ri-ori,#1 ,
,$"0-or,.
4a stailirea numărului şi mărimii asolamentelor se va ţine seama de următoarele1
DD
 

! structura culturilor stailită de unitate3

! gruparea cea mai economică a culturilor3
! condiţiile de favorailitate a terenurilor pentru culturi3 condiţiile de relief şi
dispersare a terenurilor3
! sistemul de cultură irigat!neirigat, antiero#ional.
$ 8 S-,4i#ir", nu+1ru#ui !" 0o#" 3i , +1ri+ii ,$"0-or,.
  D"#i+i-,r", 0o#"#or 3i , 2,r$"#"#or !" #u$ru ;n $,!ru# fi"$1rui ,0o#,+"n-.
upă stailirea numărului şi felului asolamentelor se trece la elaorarea fiecărui
asolament în parte.
%n vederea stailirii numărului de sole şi a mărimii acestora este necesar să se
grupe#e culturile care au cerinţe agroiologice asemănătoare. upă gruparea plantelor pe
grupe de cultură se calculea#ă valoarea procentuală a fiecărei grupe. "e a#a procentului de
 participare al fiecărei grupe la suprafaţa totală destinată asolamentului se staileşte
numărul de sole şi respectiv mărimea acestora. 4a stailirea numărului de sole este necesar
să avem în vedere faptul că pentru asolamentele de câmp se recomandă ca durata de rotaţie
să fie de !D ani.
!8 S-,4i#ir", 0-ru$-urii 3i ro-,/i"i $u#-uri#or 2" ,0o#,+"n-".
upă ce s!a stailit mărimea solelor şi numărul acestora în cadrul asolamentelor se
trece la proiectarea schemelor şi a tipurilor de asolamente.
%n cadrul fiecărui asolament se staileşte rotaţia culturilor tinându!se seama de
cerinţele diferitelor plante faţă de lucrările agrotehnice, necesitatea de a se asigura une
 premergătoare pentru culturile din rotaţie care să ducă la eliminarea posiilităţilor de
înmulţire a olilor şi dăunătorilor precum şi efectelor negative de remanenţă a
tratamentelor chimice.
Se întocmeşte în continuare un plan de rotaţie a culturilor în timp şi în spaţiu cel
 puţin pentru un ciclu de rotaţie.
0oncomitent cu elaorarea asolamentului se proiectea#ă şi sistemele de lucrare,
fertili#are şi de comatere a uruienilor.
"8 P#,nu# !" -r,n=i/i" ,# ,0o#,+"n-"#or.
upă ce asolamentul a fost elaorat urmea#ă materiali#area lui pe teren. ar,
aplicarea efectivă a asolamentului stailit pe terenul unităţii agricole respective nu se poate
face imediat, ci în decursul unei anumite perioade de timp. Acest lucru se datoreşte mai
multor cau#e dintre care amintim câteva. Astfel, pe unele din solele delimitate la
elaorarea asolamentului nou s!au cultivat anterior plante care nu corespund ca
 premergătoare pentru culturile care ar urma în succesiune conform noii rotaţii. %n unele
sole se pot ivi ca#uri ca fertilitatea solului sau starea lui culturală să nu fie cea mai potrivită
 pentru cultura planificată conform rotaţiei. e asemenea, se pot ivi ca#uri ca solul de pe
cuprinsul unei sole să fie eterogen su raportul fertilităţii şi a stării culturale ca urmare a
reorgani#ării solelor. Se poate apoi întâmpla ca în unele sole, solul să nu se poată fertili#a
şi lucra din timp corespun#ător cerinţelor plantelor ce ar urma în rotaţie etc.
Aspectele pre#entate impun ca pe noile sole trasate să nu fie imediat introduse
culturile conform asolamentului proiectat, deoarece acest lucru se poate răsfrânge negativ
asupra producţiei. in această cau#ă odată cu delimitarea noilor sole pe teren se staileşte
şi perioada de tran#iţie -de trecere, de adaptare.
"erioada de tran#iţie nu treuie să dure#e prea mulţi ani, dar în timpul ei treuie să
se reali#e#e producţii corespun#ătoare, ceea ce impune acordarea unor une premergătoare
culturilor agricole, folosirea îngrăşămintelor la nivelul cerinţelor, folosirea unei agrotehnici
raţionale, în aşa fel încât treptat să se ajungă la forma definitivă a asolamentelor, fără ca
 producţia să sufere. %n mod oişnuit, în funcţie de rotaţie, perioada de tran#iţie durea#ă &!
ani.

D6
 

%n timpul perioadei de tran#iţie, rotaţia culturilor pe noile sole se staileşte pe a#a

unui plan special întocmit, numit  plan de tranziţie -ultimul an de tran#iţie corespunde
 primului an de rotaţie a noului asolament.
"entru întocmirea planului de tran#iţie este necesar să se cunoască mai multe
elemente, printre care cele mai importante sunt1 delimitarea precisă a solelor noului
asolament, plantele premergătoare din ultimii (! ani în cadrul fiecărei sole delimitate,
gradul de îmuruienare şi de infestare a culturilor cu oli şi dăunători, îngrăşămintele şi
ericidele întreuinţate şi lucrările aplicate solului.

@. R"i0-ru# i0-ori"i 0o#"#or

%n orice fermă agricolă este asolut necesar ca toate intervenţiile şi respectiv
măsurile agrotehnice ce se folosesc pe fiecare solă şi pentru fiecare cultură să fie
înregistrate şi urmărite cum se reflectă asupra culturilor din asolament. %n acest scop la
nivelul fiecărei ferme treuie să se ţină un registru de eviden @ a cmpului sau registru de
istorie a solelor , registru care este completat #ilnic de şeful de fermă.
;egistrul treuie să cuprindă două părţi1
"rima parte,  partea generală,  cuprinde elemente care se referă la1 modul de
folosinţă al terenului, relief, e$po#iţie, vegetaţie naturală, tipul şi categoria de sol,
adâncimea şi calitatea apei freatice, însuşirile fi#ice şi chimice ale solului, structura
culturilor şi plasarea lor în asolamentul proiectat şi introdus etc.
"artea a doua, istoricul solelor   cuprinde tot ceea ce s!a intreprins în unitate pe
fiecare solă şi cultură separat, în vederea îmunătăţirii fertilităţii solului şi sporirii
 producţiei, ce re#ultate s!au oţinut, pentru ca pe a#a acestora să se poată staili ce măsuri
mai sunt necesare de întreprins în viitor.
%n acest scop pentru fiecare solă şi cultură -în ca#ul solelor mi$te se lasă un număr
de pagini cel puţin egal cu numărul de ani necesar pentru un ciclu complet de rotaţie. "e
 pagina unde se vor înscrie datele pentru fiecare solă şi respectiv cultură se trece mai întâi
schiţa solei, eventual cu parcelele componente, cu dimensiunea laturilor.
"e fiecare pagină destinată unei anumite culturi, se vor deschide atâtea rurici
-coloane câte măsuri agrotehnice se intenţionea#ă să se întreprindă într!un an agricol. %n
mod oişnuit se înscriu următoarele date1 planta premergătoare, lucrările de a#ă ale
solului şi de pregătire a patului germinativ, semănatul, îngrăşămintele organice, chimice şi
amendamente folosite, lucrările de întreţinere -manuale şi mecanice, grad de îmuruienare
şi ericidele folosite, apariţia de oli, dăunători şi insectofungicidele utili#ate, oservaţii
 privind condiţiile climatice şi de vegetaţie iar în final se menţionea#ă producţia oţinută.
Qinându!se această evidenţă strictă, se va putea aprecia corect eficienţa măsurilor
agrotehnice întreprinse.

D:
 

CAPITOLUL 

AGROTE%NICA DI)ERENŢIATĂ
"e teritoriul ţării noastre se distinge o mare diversitate de tipuri climatice, o gamă
variată de soluri şi asociaţii vegetale. iferenţieri se întâlnesc şi în cadrul aceleaşi #one şi
uneori chiar pe teritoriul aceleiaşi unităţi agricole, în funcţie de relief, e$po#iţie, adâncimea
apei freatice şi alţi factori. e aici re#ultă că în scopul asigurării de condiţii optime pentru
creşterea şi de#voltarea plantelor de cultură este necesar ca şi măsurile agrofitotehnice să
se aplice diferenţiat.
Se pre#intă în continuare agrotehnica diferenţiată recomandată pentru principalele
#one pedoclimatice din ţara noastră -#ona de stepă, #ona de silvostepă şi #ona forestieră
cât şi pe solurile sla productive.

.( Aro-"ni$, ;n =on"#" !" 0-"21 3i 0i#o0-"21

Tona de stepă se întâlneşte în ţara noastră în "odişul orogean, în cea mai mare
 parte a 0âmpiei ;omâne şi 0âmpiei de Hest. %n această #onă climatul este temperat!
continental caracteri#at prin temperaturi medii anuale cuprinse între &)!&& o0 şi 9))!77)
mm precipitaţii anual. %n 0âmpia vestică clima este în general mai dulce, iernile lânde iar
verile mai puţin călduroase.
Tona de silvostepă repre#intă o #onă de trecere de la stepă la #ona forestieră.
Silvostepa ocupă suprafeţe importante în 0âmpia +oldovei, în 0âmpia Cransilvaniei şi
"odişul 5ârladului. e asemenea, mai apare o #onă de silvostepă în 0âmpia unării, în
0âmpia de Hest, amele su forma unor fâşii ce despart stepa de #ona de pădure. Se mai
disting #one de silvostepă în sud!vestul ?lteniei, în regiunea deluroasă din nordul
orogei cât şi în partea de sud a acesteia. 0lima #onei de silvostepă repre#intă o tran#iţie
de la clima secetoasă a #onei de stepă la clima suumedă a #onei forestiere. "recipitaţiile
sunt cuprinse între 7))!D)) mm anual, cu limita ma$imă în silvostepa din 5anat, iar
temperatura medie anuală este cuprinsă între '!&& o0.
So#uri#" caracteristice stepei sunt cerno#iomurile, iar pentru #ona mai aridă solurile
 ălane -run deschis sau castanii de stepă. Tonei de silvostepă îi sunt caracteristice
cerno#iomurile camice.
%n stepă şi silvostepă se mai întâlnesc lăcovişti, psamosoluri, soluri saline, soluri
aluvionare, nisipoase etc.
%n stepa şi silvostepa din 0âmpia de vest pân#a de apă freatică se află, în general, la
mică adâncime, contriuind la aprovi#ionarea stratului e$ploarat, de către rădăcinile
 plantelor cu importante cantităţi de apă ridicată prin capilaritate.
P#,n-"#" $u#-i,-". Stepa din ţara noastră este o #onă cerealieră în care se cultivă cu
 preponderenţă grâul de toamnă şi porumul. "roducţii mari se oţin şi la culturile de or# de
toamnă, floarea soarelui, ma#ăre, soia, in pentru ulei ş.a. Cot aici se recomandă e$tinderea
culturilor re#istente la secetă cum ar fi sorgul şi iara de Sudan. %n 4unca unării se
cultivă cu succes ore#ul şi umacul. intre culturile de nutreţ în acestă #onă se
recomandă lucerna şi ghi#deiul.
"lantele de cultură amintite se comportă mai ine în stepa din 0âmpia de vest
re#ultate une oţinânduse şi la alte plante de cultură cum ar fi sfecla pentru #ahăr, cânepa
rapiţa etc.

D'
 

%n #ona de stepă, pe terenurile amenajate pentru irigat după recoltarea or#ului,

grâului şi a altor culturi care elierea#ă terenul în vară, reuşesc foarte ine culturile în
mirişte -succesive cum ar fi1 porum pt. masă verde, porum silo#, şi chiar porum pentru
 oae, iara de Sudan ş.a.
0ea mai favorailă #onă pentru cultura plantelor de la noi din ţară este #ona de
silvostepă. %n structura culturilor ponderea cea mai mare o deţine porumul şi grâul care
ocupă cca. 6)8 din suprafaţă. Spre deoseire de stepă, în silvostepă sunt condiţii
favoraile şi pentru cerealele de primăvară.
%n #ona de stepă şi silvostepă cele mai răspândite asolamente sunt asolamentele
cerealiere, cu predominarea porumului şi grâului de toamnă.
"rolema care treuie re#olvată în aceste #one este să se asigure grâului şi
 porumului plantele premergătoare cele mai potrivite şi să se evite cultivarea porumului
şi grâului de toamnă în monocultură.
%n #ona de silvostepă se folosesc cu succes şi asolamente cu solă săritoare ocupată
cu lucernă. e asemenea, în această #onă pomii fructiferi, viţa de vie cât şi legumele
găsesc condiţii optime pentru creştere şi de#voltare. 4egumele protejate şi irigate, mai ales
în #onele preorăşeneşti şi în a#inele speciali#ate din luncile râurilor, contriuie la
aprovi#ionarea regiunilor învecinate şi îndepărtate.
)o#o0ir", ;nr131+in-"#or. "e solurile run deschise de stepă necesitatea de
îngrăşăminte este, în general, moderată. Halorificarea îngrăşămintelor este condiţionată
însă de regimul de precipitaţii. Aşa de e$emplu, eficacitatea îngrăşămintelor cu a#ot este
mult diminuată sau chiar anulată în anii cu precipitaţii scă#ute. %ngrăşămintele cu fosfor,
fiind încorporate în sol cu arătura de vară sau toamnă, sunt mai ine valorificate, deoarece
 eneficia#ă de un regim de umiditate mai favorail.
0erno#iomurile care predomină în această #onă pre#intă însuşiri fi#ice, chimice şi
 iologice une, având un conţinut normal de humus şi sustanţe nutritive.
eşi fertili#area acestor soluri este în general ridicată, cerno#iomurile reacţionea#ă
favorail la aplicarea gunoiului de grajd şi a îngrăşămintelor cu a#ot. %n aceste soluri
cantitatea de fosfor accesiilă plantelor este, în general, scă#ută, din cau#a reacţiei neutre
sau sla alcaline a solului, cât şi pre#enţei 0a0?  la suprafaţă. >ficacitatea îngrăşămintelor
cu fosfor creşte dacă acestea sunt administrate împreună cu îngrăşămintele cu a#ot şi dacă
regimul precipitaţiilor este favorail.
0ât priveşte îngrăşămintele cu potasiu, nu sunt folosite de către plante în mod
eficient, deoarece aceste soluri sunt formate pe loess şi conţin minerale ogate în acest
element.
%n silvostepă, pe cerno#iomurile camice argilice, îngrăşămintele sunt ine
valorificate de majoritatea plantelor de cultură şi în mod deoseit de cele însămânţate
toamna.
%n silvostepa din vestul ţării, mai ales în 5anat, lăcoviştile ocupă o suprafaţă relativ
mare. %ntrucât aceste au o fertilitate naturală ridicată, efectul îngrăşămintelor la principalele
culturi este mai puţin pronunţat.
Lu$r1ri#" 0o#u#ui.  Solurile din #onele de stepă şi silvostepă, cu e$cepţia
lăcoviştilor şi a celor formate pe marne şi argile, pre#intă, în general, însuşiri fi#ice care
 permit efectuarea lucrărilor în une condiţiuni. %n aceste #one însă insuficienţa apei este
unul din factorii principali care limitea#ă producţia la multe culturi.
in această cau#ă prin lucrările solului se urmăreşte să se înmaga#ine#e cantităţi
cât mai mari de apă în ori#onturile active ale solului şi să se împiedice pe cât posiil
 pierderea acesteia prin evaporaţie directă la suprafaţa solului. 0u alte cuvinte solul treuie
să fie mereu deschis pentru a înmaga#ina apa în adâncime şi în acelaşi timp închis, cu
capilaritatea închisă la suprafaţă, pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie.

6)
 

"entru reali#area acestor oiective arăturile de vară treuie să se e$ecute imediat

după recoltarea culturilor, de preferat în flu$ continuu, adică concomitent cu recoltarea.
Aceste arături treuie ine grăpate şi să se menţină în permanenţă suprafaţa solului ine
afânată, prin lucrări efectuate cu grape cu discuri sau cultivatorul în agregat cu grapa sau
numai cu grapa, în funcţie de situaţie.
Arăturile de toamnă se e$ecută de oicei adânc -(7!) cm contriuind la
înmaga#inarea unor importante cantităţi de apă din precipitaţiile că#ute toamna şi din apa
 provenită din topirea #ăpe#ilor. Spre deoseire de #onele unde iarna cad cantităţi suficiente
de #ăpadă, aceste arături se grăpea#ă însă din toamnă.
%n aceste #one treuie luate toate măsurile pentru a evita efectuarea arăturilor de
 primăvară, a căror neajunsuri se manifestă cu pregnanţă asupra producţiilor oţinute la
majoritatea plantelor de cultură. e asemenea, în primăvară, lucrările de pregătire a solului
în vederea semănatului treuie să se e$ecute la adâncimi mici pentru a reduce la ma$imum
 pierderea apei din sol prin evaporare.
"e lăcovişti, lucrările solului treuie e$ecutate mai energic, arăturile în general se
e$ecută mai adânc pentru a îmunătăţi regimul aerohidric al solului. >poca optimă de lucru
este mai restrânsă decât pe alte soluri. e asemenea, cerno#iomurile levigate formate pe
marnă sau argilă, formea#ă uşor hardpan şi din această cau#ă atât adâncimea cât şi direcţia
de e$ecutare a arăturilor treuie alternată de la un an la altul.
A#-" +10uri ,ro-"ni$". %n aceste #one semănatul se face mai timpuriu iar
seminţele se vor încorpora în sol mai adânc pentru a folosi umiditatea din stratul )!&) cm.
upă semănat, în primăverile secetoase, mai ales pentru culturile de cereale de primăvară,
ma#ăre ş.a. culturi, apare necesară lucrarea cu tăvălugul, în vederea punerii seminţelor în
contact intim cu solul.
Atenţie deoseită treuie acordată desimii de semănat, numărul de plante la
unitatea de suprafaţă reglându!se în funcţie de condiţiile de climă din anul respectiv şi în
funcţie de fertili#area solului.
"entru împiedicarea pierderii apei din sol, în cursul perioadei de vegetaţie la
culturile de prăşitoare, solul treuie păstrat curat de uruieni, nivelat, fără crustă şi mărunţit
la suprafaţă.
%n aceste #one seceta poate fi comătută radical prin irigaţii.

.& Aro-"ni$, ;n =on, for"0-i"r1

Tona forestieră în ordinea creşterii altitudinii reliefului cuprinde trei su#one1 a *
stejarului,  * fagului, c * coniferelor. intre acestea primele două pre#intă importanţă
 pentru agricultură.
Su#ona stejarului, numită şi su#ona forestieră cu veri calde se învecinea#ă
 pretutindeni cu #ona de silvostepă. Se întinde în centrul 0âmpiei unării, la vest de #ona
de silvostepă, continuându!se apoi su forma unor fâşii spre vestul ţării. %n 5anat se
găseşte mai ales în judeţul Cimiş, pe câmpia înaltă şi în regiunea colinară, continându!se
spre nord su forma unei fâşii. %n Cransilvania înconjoară #ona de silvostepă ca un inel, în
+oldova se închide între "rut şi Siret su formă de fâşii, iar în orogea este răspândită
su formă de insule.
%n această su#onă cad anual D))!D7) mm precipitaţii, iar temperatura medie
anuală este cuprinsă între '!&),7 o0.
Su#ona fagului, numită şi su#ona forestieră cu veri reci se întinde în #ona
dealurilor şi câmpiilor sumontane.
"recipitaţiile atmosferice depăşesc D7) mm ajungând până la &))) mm, iar
temperatura medie anuală varia#ă între :!',7o0.
So#uri#". %n su#ona forestieră cu veri calde tipul caracteristic de sol este solul
 run!roşcat de pădure, cu e$cepţia #onei corespun#ătoare din +oldova şi Cransilvania
6&
 

unde se întâlnesc soluri rune şi cenuşii de pădure. Se mai întâlnesc soluri run!roşcate
 pod#olite, lăcovişti, vertisoluri, rend#ine, pseudorend#ine, soluri aluvionare etc.
%n su#ona forestieră cu veri reci tipurile caracteristice de sol sunt pod#olurile
argiloiluviale, solurile pseudogleice şi solurile run pod#olite. Se mai întâlnesc rend#ine,
soluri aluviale, lăcovişti, soluri turoase.
P#,n-"#" $u#-i,-".  Su#ona forestieră cu veri calde, în general, este favorailă
majorităţii plantelor de cultură, grâul şi porumul ocupând D)!D78 din suprafaţa
asolamentelor. Grâul are însă calităţile de panificaţie mai slae decât cel oţinut în stepă şi
silvostepă, iar porumul dă producţii mai mici. 0u re#ultate une se cultivă şi secara, or#ul,
ovă#ul, sfecla pentru #ahăr, floarea soarelui, ma#ărea, fasolea, lintea, etc. %n #onele
corespun#ătoare din +oldova şi Cransilvania se oţin producţii ridicate şi la cartof. intre
culturile de nutreţ reuşesc ine orceagul, porumul pentru silo#, sfecla furajeră, trifoiul,
lucerna, etc.
%n această su#onă pomicultura şi viticultura găsesc cele mai prielnice condiţii.
%n su#ona forestieră cu veri reci, condiţii une de creştere şi de#voltare întâlnesc
un număr mai restrâns de plante şi anume1 secara, ovă#ul, or#oaica de primăvară, sfecla
 pentru #ahăr şi nutreţ, inul pentru fuior, cartoful.
"lantele termofile1 porumul, fasolea, cânepa, soia şi altele găsesc condiţii mai
 puţin favoraile, aceste culturi întâlnindu!se pe suprafeţe mai mari în #ona de contact cu
solurile rune şi run!roşcate de pădure.
intre plantele de nutreţ întâlnim pepenele furajer, var#a şi gulia furajeră,
 orceagul de toamnă şi primăvară, porumul de nutreţ. %n această su#onă sunt condiţii
favoraile pentru de#voltarea #ootehniei.
)o#o0ir", ;nr131+in-"#or 3i ,+"n!,+"n-"#or. %n #ona forestieră folosirea
îngrăşămintelor şi amendamentelor capătă o mare importanţă faţă de celelalte #one,
deoarece solurile au o fertilitate mai scă#ută. intre solurile din această #onă, solurile
 run!roşcate sunt cele mai fertile. atorită însă gradului de levigare mai accentuat
fertilitatea este ceva mai scă#ută decât a cerno#iomurilor camice fapt pentru care efectul
îngrăşămintelor este mai pronunţat. Mi fertilitatea solurilor cenuşii şi rune!argilice este
 ună, dar necesitatea îngrăşămintelor pe aceste soluri în comparaţie cu cerno#iomurile
camice este mult mai mare.
"roducţiile cele mai mari se oţin prin aplicarea îngrăşămintelor de a#ot şi fosfor
împreună, în raport de &,7!&1 (!&. 4a culturile cu perioadă de vegetaţie mai lungă este utilă
fracţionarea îngrăşămintelor cu a#ot.
Gunoiul de grajd este valorificat de majoritatea plantelor cultivate recomandându!
se do#e medii de ()!) t@ha.
Solurile pod#olice sunt acide, sărace în humus, levigate şi cu un conţinut scă#ut în
calciu, a#ot şi fosfor. e asemenea, au un conţinut redus în microelemente.
Aceste soluri reacţionea#ă puternic la îngrăşămintele minerale cu a#ot, întrucât
regimul a#otului este foarte deficitar.
eşi conţinutul în fosfor al solului este mic, îngrăşămintele cu fosfor administrate
singure sunt, în general, sla valorificate. >ficacitatea acestora creşte considerail când
sunt administrate împreună cu cele cu a#ot pe fond amendat.
"e solurile pod#olice, îngrăşămintele organice au mare eficacitate, contriuind atât
la îmogăţirea solului în sustanţe nutritive cât şi la ameliorarea stratului arail.
"entru corectarea reacţiei acide, pe lângă îngrăşăminte este necesar să se aplice şi
amendamente. upă 0ernescu şi col., -&'69 aplicarea amendamentelor este o măsură
economică pe solurile cu p/ su 7,: şi grad de saturaţie în a#e de 678.
%n ţara noastră s!au făcut numeroase cercetări privind stailirea celor mai
corespun#ătoare do#e de îngrăşăminte şi amendamente.
Aşa de e$emplu pe un pod#ol e$ogleic de la Alota!Argeş, în medie pe &7 ani, fără
îngrăşăminte s!a oţinut la porum o producţie de (.)6) Fg@ha. 0u &)) Fg@ha B s.a.
6(
 

 producţia a crescut la .(9) Fg@ha, iar în situaţia când pe lângă a#ot s!a mai administrat şi
&)) Fg@ha "(?7, producţia a sporit faţă de martorul neângrăşat cu peste (,7 ori, oţinându!
se 7.()) Fg@ha. "rin administrarea a &)) Fg@ha L (? pe lângă îngrăşămintele cu a#ot şi
fosfor, producţia a crescut de cca.  ori, atingând D))) Fg@ha -H. +ihăilă, &':9.
Gh. 0ernescu şi col. -&'69 arată că la grâu producţia sporeşte simţitor în urma
aplicării amendamentelor. Astfel, la 4ivada, cu 7 t@ha 0a0?   s!a reali#at un spor de
 producţie de &.)9) Fg@ha, iar cu &) t@ha, &.(') Fg@ha. 4a Alota Argeş sporurile de
 producţie au fost cuprinse între 7)!&.)&) Fg@ha, în funcţie de do#a aplicată, iar la ?radea,
sporuri economice de producţie s!au înregistrat la do#ele de : şi &) t@ha 0a0?  -9() şi
respectiv 9&) Fg@ha.
4a porum s!au pus în evidenţă sporuri, datorită folosirii amendamentelor,
superioare celor înregistrate la grâu. Astfel, cu 9 t@ha 0a0? sporurile au fost cuprinse între
9()!:&) Fg@ha, iar cu &) t@ha, între 79)!&.9') Fg@ha.
0ât priveşte repetarea în timp a calcari#ării, această prolemă treuie privită atât
 prin prisma îmunătăţirii proprietăţilor fi#ico!chimice ale solului cât şi su aspectul
eficienţei economice. Autorii citaţi mai sus recomandă să se facă recalcari#area cu do#e
moderate, de 9!D t@ha de 0a0?, la intervale de '!&) ani.
%ngrăşămintele minerale şi organice precum şi amendamentele cu calciu aplicate în
cantităţi diferite îşi sporesc efectul când se cultivă în asolament şi leguminoase perene -e$.
trifoi.
"e solurile pod#olice argilo!iluviale se pot folosi cu succes şi îngrăşămintele ver#i,
efectul lor fiind apropiat de cel al gunoiului de grajd.
Lu$r1ri#" 0o#u#ui. Solurile run!roşcate pe măsura pod#olirii şi pseudoglei#ării
 pre#intă proprietăţi fi#ice şi fi#ico mecanice din ce în ce mai puţin favoraile, care se
reflectă în regimul de apă şi aer al solului. 0u toate că climatul este mai umed, asigurarea
culturilor cu apă constituie uneori o prolemă şi în #ona solurilor run!roşcate. %ntrucât
aceste soluri sunt mai puţin permeaile, în special cele pod#olite, şi deoarece relieful
 pre#intă denivelări, apa din precipitaţii pătrunde numai în stratul superior al solului, uneori
stagnea#ă la suprafaţă fiind supusă pierderii prin evaporaţie. in această cau#ă, lucrările
solului treuie făcute în aşa fel încât să permită atât pătrunderea apei în sol cât şi
micşorarea pierderilor prin evaporare.
Solurile cenuşii, cu toate că au proprietăţi fi#ice inferioare cerno#iomurilor levigate,
asigură o mai ună aprovi#ionare a plantelor cu apă deoarece sunt situate în #one mai
umede. "e aceste soluri o atenţie deoseită treuie acordată adâncimii la care treuie să se
efectue#e arăturile, pentru a nu scoate la suprafaţă material mai puţin fertil din stratul
suarail. "entru moili#area stratului arail se va folosi un susolier sau se vor face
arături fără întoarcerea ra#delor.
Solurile rune deşi nu au proprietăţi fi#ice şi fi#ico!mecanice din cele mai une,
fiind situate în #one umede, asigură o ună aprovi#ionare cu apă a plantelor. "e aceste
soluri se poate reali#a îmunătăţirea regimului aerohidric e$clusiv prin măsuri agrotehnice
 prin afânare adâncă sau scarificări, lucrări ce se e$ecută periodic, la un interval de timp
mai mare sau mai mic în funcţie de condiţiile concrete precum şi de eficienţa acestora.
Solurile pod#olice argilo!iluviale pre#intă proprietăţi fi#ice şi fi#ico!mecanice mai
nefavoravile decât solurile precedente. Afânarea acestor soluri se face prin lucrări
mecanice şi arături cu sau fără întoarcerea ra#dei.
Afânarea solurilor argilo!iluviale treuie făcută, cu discernământ deoarece,
efectuată fără a ţine cont de anumite principii poate duce la re#ultate contrarii scopului
urmărit, apărând fenomenul ăltirii apei.
Afânarea adâncă prin desfundare totală cu întoarcerea ra#dei se poate efectua pe
solurile pod#olice de luncă, cu ori#onturi mai grele la suprafaţă, aşe#ate pe straturi mai
uşoare, care conţin nisip şi pietriş. "rin spargerea cu plugul de desfundat a hardpanului

6
 

argilos de su ori#ontul arail se asigură trecerea apei în straturile inferioare, evitându!se în
felul acesta fenomenul ăltirii.
%n ca#ul solurilor argilo!iluviale grele, aşe#ate pe podişuri, platouri şi terase,
deoarece în suarail se acumulea#ă compuşi nocivi pentru plante -e$. o$i#i de fier şi
mangan, o$i#i de aluminiu etc. nu se recomandă afânarea adâncă prin desfundarea totală
cu întoarcerea ra#dei. %n acest ca# se vor e$ecuta lucrările de susolaj, folosind pluguri de
desfundare fără cormană.
Aşadar, lucrările de afânare treuie e$ecutate astfel încât să asigure înmaga#inarea
apei în sol, fără a crea e$ces de umiditate şi fără a aduce la suprafaţă materiale nedorite.
;e#ultate une pe astfel de soluri se oţin şi prin afânarea profundă, în en#i, a
solului, metodă răspândită pe suprafeţe mari în S.E.A., ;.2.G., 0anada etc.
A#-" +10uri. ;espectarea epocii de semănat are mare importanţă. 0alendaristic,
semănatul culturilor de toamnă se face mai devreme, iar primăvara mai târ#iu, comparativ
cu #onele de stepă şi silvostepă. Creuie avut în vedere că semănatul sau plantatul
 primăvara prea timpuriu, este tot atât de păguitor ca şi cel e$ecutat prea târ#iu, mai ales
 pentru plantele care au nevoie mai mare de căldură.
Semănatul culturilor de toamnă în special pe solurile lutoase şi luto!argiloase se va
efectua mai adânc pentru ca plantele tinere să nu fie e$pul#ate din sol, prin de#rădăcinare
-<descălţare=.
%n su#ona forestieră din Cransilvania şi cea din nordul ţării se vor cultiva hiri#i de
 porum timpurii.
0alamitatea cea mai mare din această #onă o constituie ero#iunea solului şi mai
 puţin seceta. Beajunsuri frecvente sunt produse de gerurile târ#ii de primăvară.
0a şi în celelalte #one treuie comătute energic uruienile. Sistemul de comatere
al uruienilor treuie să se adapte#e condiţiilor edafo!climatice specifice care, în unele
su#one creea#ă e$ces de umiditate prelungit, până în mai!iunie, o stare de îmuruienare
 ogată şi caracteristică precum şi dificultăţi frecvente în e$ecutarea la timp a lucrărilor de
îngrijire a culturilor.
4a stailirea do#elor de ericide aplicate la sol se va avea în vedere conţinutul mai
redus în humus şi argilă şi soluili#area acestora mai accentuată datorită regimului de
 precipitaţii.
%mpotriva gerurilor se poate lupta prin cultivarea de soiuri re#istente, semănate la
epoca optimă, prin aplicarea îngrăşămintelor organice etc.
"entru comaterea ero#iunii solului se va aplica întreaga gamă de măsuri
agrotehnice specifice pentru terenurile situate în pantă.

.< Aro-"ni$, 2" -"r"nuri#or ,r,4i#" 0i-u,-" ;n 2,n-1

>ro#iunea este fenomenul prin care solul îşi pierde parţial sau total ori#ontul A, sau
sunt distruse toate ori#onturile până la roca mamă, ca urmare a desprinderii particulelor
materiale de sol sau rocă şi apoi transportarea lor de la locul de origine su influenţa apei
sau vântului.
>$istenţa unei mari suprafeţe de teren situat în pantă, regimul precipitaţiilor,
 precum şi practicarea neraţională a păşunatului, au favori#at manifestarea fenomenului de
ero#iune pe suprafeţe mari. Astfel, apro$imativ (@ din suprafaţa ţării şi peste 78 din
suprafaţe arailă se află situată pe pante, solul fiind în diferite grade de ero#iune.
0ele mai favoraile condiţii pentru manifestarea fenomenului de ero#iune se
întâlnesc în regiunile de munte şi regiunile deluroase. ar în timp ce în regiunile de munte
vegetaţia lemnoasă şi ierasă protejea#ă solul împotriva ero#iunii, în regiunile deluroase
acest fenomen afectea#ă suprafeţe foarte mari, întâlnindu!se atât ero#iunea de suprafaţă cât
şi ero#iunea de adâncime.
%n regiunile deluroase se pot distinge două #one -B. umitrescu, A. "opa, &'6'1
69
 

! #ona sucarpatică, cu morfologie, în general, asemănătoare munţilor, în care cele

mai afectate de ero#iune sunt #onele situate între Argeş şi Crotuş, între +otru şi ?lt3
! #ona platformei deluroase care cuprinde podişurile Momeşan, Getic, +oldovenesc
şi orogean.
intre factorii care influenţea#ă ero#iunea solului amintim1 relieful, condiţiile
climatice, solul, vegetaţia şi omul.
;elieful este acela care influenţea#ă mişcarea apei pe versanţi, apa fiind factorul
activ al desprinderii, dispersării şi transportului particulelor de sol. %n cadrul fiecărui a#in
hidrografic, ero#iunea solului varia#ă în funcţie de caracteristicile versanţilor, -formă,
înclinare, lungime, e$po#iţie, suprafaţă fiind mai redusă sau mai puternică.
"recipitaţiile, su raportul cantităţii, repartiţiei şi intensităţii, joacă un mare rol în
reducerea sau amplificarea procesului de ero#iune. "icăturile de ploaie, prin acţiunea
mecanică de i#ire a solului, în prima fa#ă dispersea#ă particulele de pământ, iar în fa#a a
doua favori#ea#ă transportul lor. 0ele mai mari cantităţi de sol erodat se înregistrea#ă la
acele ploi la care cade o cantitate mare de apă într!o perioadă scurtă de timp.
Solul joacă un rol deoseit în procesul de erodare, re#istenţa acestuia fiind
determinată de permeailitatea, acoperirea terenului, starea în care se găseşte suprafaţa
solului, conţinutul său în umiditate, compo#iţia chimică şi roca mamă.
Solurile lutoase şi luto!nisipoase, structurate, sunt cele mai re#istente la ero#iune.
Atât solurile nisipoase cu permeailitate mare şi coe#iune mică, cât şi cele argiloase cu o
mică capacitate de infiltraţie a apei, se erodea#ă mai uşor. Solurile suţiri formate pe roci
tari sau soluri formate pe calcar ca şi cele nestructurate sunt cel mai mult afectate de
fenomenul de ero#iune.
Hegetaţia condiţionea#ă în mare măsură procesul de ero#iune. acă covorul vegetal
este ine încheiat, cu o densitate mare, acoperind solul în proporţie de &))8, cum este
ca#ul cu ierurile de pe pajiştile încheiate, ero#iunea este practic egală cu #ero.
? re#istenţă mare asupra fenomenului de ero#iune o asigură structura solului,
deoarece aceasta măreşte permeailitatea şi ca urmare capacitatea de infiltraţie, în timp ce
solurile cu structură deteriorată sunt foarte puţin re#istente la ero#iune întrucât reţin puţină
apă pe care o pierd uşor prin evaporare, iar crusta care se formea#ă favori#ea#ă scurgerea
apei pe versanţi. in această cau#ă solurile ogate în humus şi calciu, care au rol important
în formarea structurii sunt mai re#istente la fenomenul de ero#iune decât solurile al căror
comple$ asortiv este saturat cu sodiu.
Accelerarea procesului de ero#iune poate fi determinată şi de activitatea omului.
Astfel, prin defrişări neraţionale, parcelarea pe linia de cea mai mare pantă, desţelenirea
 pajiştilor naturale, păşunatul neraţional şi agrotehnica necorespun#ătoare pot deteriora într!
un timp relativ scurt, imense suprafeţe de teren, care sunt scoase din circuitul agricol.
>ro#iunea provoacă pague foarte mari agriculturii şi silviculturii precum şi altor
sectoare din economie.
>ro#iunea influenţea#ă negativ structura şi te$tura. Stailitatea hidrică a structurii
se înrăutăţeşte ca urmare a îndepărtării ori#ontului cu humus de către apă. e asemenea, ca
urmare a scurgerii apei la suprafaţa solului se modifică şi te$tura acestuia, în sensul că
 particulele fine de sol sunt transportate mai uşor decât cele grosiere. atorită acestui
fenomen, solurile erodate îşi măresc proporţia de schelet.
istrugerea structurii şi modificarea te$turii, paralel cu pierderea unor cantităţi
mari de sol, duc la înrăutăţirea regimului de apă din sol. Acest lucru se datoreşte apariţiei la
suprafaţă a ori#onturilor mai tasate şi mai puţin structurate care determină o reducere
treptată a infiltraţiei, fapt pentru care apa din precipitaţii se scurge la suprafaţă. in această
cau#ă nu are loc alimentarea pân#ei de apă freatică, i#voarele seacă, regiunea devine aridă.
>ro#iunea afectea#ă în primul rând ori#ontul A ducând la scăderea conţinutului de
humus şi a#ot din sol3 conţinutul de fosfor se modifică mai puţin în timp ce conţinutul de

67
 

 potasiu rămâne aproape neschimat. 0onţinutul în elemente nutritive scade odată cu

intensificarea procesului de ero#iune.
%n solurile erodate fiind foarte puţină materie organică, activitatea
microorganismelor este mult redusă.
+odificarea proprietăţilor fi#ice, chimice şi iologice pe terenurile în pantă are ca
 prim efect scăderea fertilităţii solului şi în cosecinţă reducerea pronunţată a producţiilor la
unitatea de suprafaţă, dacă nu se iau măsuri speciale. Aşa de e$emplu, pe solurile cu
ero#iune puternică, producţia agricolă scade faţă de producţia normală cu )!7)8, iar pe
soluri cu ero#iune foarte puternică şi e$cesivă, producţiile scad cu până la :)8, uneori şi
mai mult. -+. +oţoc, &'67.
;efacerea fertilităţii terenurilor erodate şi aducerea acestora în circuitul agricol
impune luarea unor măsuri eficace pentru organi#area pe scară largă a acţiunilor de
stăvilire a ero#iunii solului, acţiuni la care treuie să participe toţi lucrătorii din agricultură.
Or,ni=,r", ,n-i"ro=ion,#1 , -"ri-oriu#ui. "entru folosirea raţională a fondului
funciar este necesar să se aplice un comple$ de măsuri organi#atorice, tehnice şi
economice pe a#ine hidrografice. %n cadrul lucrărilor de organi#area teritoriului treuie să
se stailească categoriile de folosinţă în funcţie de pretailitatea terenului, pentru vegetaţia
forestieră sau agricolă -araile, pajişti, plantaţii pomicole etc. ţinând cont de necesitatea
 protecţiei antiero#ionale. %n aceste studii şi proiecte se prevăd şi lucrări de îmunătăţiri
funciare, nivelarea terenului, defrişări şi desţeleniri, amplasarea reţelei de drenuri, lucrări
speciale de terasare, en#i înierate, culturi în fâşii etc. 4a parcelarea terenului se va ţine
seama de relief, e$po#iţia pantelor, iar mărimea şi forma parcelelor treuie să permită
mecani#area lucrărilor agricole şi aplicarea măsurilor antiero#ionale.
Sor-i+"n-u# !" 2#,n-" 3i ru2,r", #or ;n ,0o#,+"n-".
Enul din mijloacele sigure de stăvilire a procesului de ero#iune pe terenurile în
 pantă este alegerea celor mai potrivite culturi şi gruparea lor în asolamente raţionale.
"rimul criteriu de alegere a culturilor pentru terenurile în pantă este considerat
gradul de protecţie pe care îl pot reali#a plantele cultivate împotriva ero#iunii.
A. "opa -&'66 în urma cercetărilor efectuate la S.0.0.0.>.S. "erieni, judeţul
Haslui, a determinat următoarele pierderi medii anuale de sol1
! ieruri perene în anul II de vegetaţie ),7!&,( t@ha
! grâu de toamnă 9,) * &),) t@ha
! ma#ăre 6,) * &9,) t@ha
! porum pentru oae (,7 * 6(,7 t@ha
%n funcţie de protecţia antiero#ională oferită solului, culturile au fost împărţite în
următoarele grupe -+. +oţoc şi col. &'671
(. Cu#-uri fo,r-" 4un" 2ro-"$-o,r"  care asigură un grad de acoperire a solului de
 peste 678, ca de pildă, gramineele şi leguminoasele perene începând cu al doilea an de
folosinţă.
&. Cu#-uri 4un" 2ro-"$-o,r" , care asigură un grad de acoperire a solului între 67!
7)8, cum ar fi cerealele păioase, plantele furajere anuale etc.
<. Cu#-uri +i#o$iu 2ro-"$-o,r"9 care asigură un grad de acoperire a solului de 7)!
(78, ca leguminoasele anuale.
>. Cu#-uri 0#,4 2ro-"$-o,r"9 care asigură un grad de acoperire a solului su (78 ,
din care fac parte prăşitoarele -porumul, floarea soarelui, sfecla, cartoful etc..
Qinându!se cont de această grupare se vor alege culturile cele mai potrivite pentru
terenurile în pantă avându!se în vedere tipul de sol, panta terenului şi cerinţele economice
din fiecare unitate agricolă.
%n condiţiile ţării noastre, re#ultatele e$perimentale au arătat că se pot cultiva pe
terenurile în pantă, fără măsuri diferenţiate de comatere a ero#iunii, prăşitoarele până la
 panta de D8, leguminoasele anuale până la panta de &)!&98, cerealele păioase până la
 panta de &7!&:8, iar leguminoasele şi gramineele perene la orice pantă, dacă se asigură o
6D
 

vegetaţie încheiată. %n astfel de situaţii sunt oligatorii însă lucrările pe curele de nivel şi
celelalte măsuri de comatere a ero#iunii solului recomandate pentru anumite limite de
 pantă.
4a alegerea culturilor ce vor fi amplasate pe terenurile în pantă treuie să ţinem
seama şi de posiilitatea efectuării lucrărilor mecani#at. %n acest sens, culturile neprăşitoare
necesită cele mai puţine lucrări şi deci treuie să aiă ponderea cea mai mare. 0ât priveşte
culturile de prăşitoare acestea vor fi cultivate cu prudenţă, aplicându!se în acelaşi timp
măsuri agrotehnice speciale.
? importanţă deoseită la alegerea culturilor pe terenurile în pantă o pre#intă şi
criteriul organi#atoric economic. >l constă în una organi#are şi eşalonare a lucrărilor din
unitate precum şi îndeplinirea sarcinilor i#vorâte din planul economic ce ni l!am propus.
4a alegerea plantelor ce se vor cultiva pe terenurile în pantă, treuie luat în
considerare şi criteriul tehnic, adică aplicarea tuturor mijloacelor, măsurilor şi metodelor
 puse la îndemână de ştiinţă.
Introducerea asolamentelor raţionale pe terenurile în pantă joacă un rol hotărâtor în
ceea ce priveşte menţinerea şi îmunătăţirea proprietăţilor fi#ice ale solului, îmogăţirea
acestuia în sustanţe nutritive, prevenirea atacului de oli şi de dăunători şi în mod special
 prevenirea ero#iunii solului.
4a introducerea asolamentelor pe terenurile în pantă să avem în vedere că până la
 panta de &)8 prăşitoarele pot avea aceeaşi pondere ca şi culturile dese, iar pe terenurile cu
 panta până la &78, ponderea culturilor treuie să se schime în favoarea acelora care
asigură o protecţie mai ună. "e terenurile în pantă de oicei asolamentele cuprind (!7
sole, deci rotaţii scurte.
Se pre#intă în continuare câteva e$emple de rotaţii cu diferite proporţii de culturi
 prăşitoare -B. umitrescu, A. "opa, &'6'.
 'solament de  ani 
I 4eguminoase anuale R plante furajere R plante tehnice
II 0ereale păioase
III "răşitoare
 'solament de  ani 
I 4eguminoase anuale R plante furajere anuale
II 0ereale păioase
III "răşitoare
IH "răşitoare R plante tehnice
 'solament de * ani 
I 4eguminoase anuale R plante furajere anuale
II 0ereale păioase
III "răşitoare
IH "răşitoare R plante tehnice
H Ieruri perene
%n #one cu pante mai mari de &7!()8 şi cu precipitaţii mai aundente se vor
introduce asolamente de protecţia solului. Acestea, spre deoseire de asolamentele de
câmp cuprind D!' sole, din care majoritatea sunt ocupate de ieruri perene, iar (! sole cu
 plante de nutreţ anuale, leguminoase, cereale păioase şi chiar porum pentru oae. "e
 pantele mari se vor e$clude plantele prăşitoare din asolamentele de protecţie şi în locul lor
se vor cultiva plante te$tile, cereale păioase etc.
)o#o0ir", ;nr131+in-"#or. "e terenurile în pantă, comparativ cu terenurile plane
solul nu mai este omogen. Astfel, în partea superioară a versantului solul este mai suţire şi
mai puţin fertil, iar în partea inferioară solul este mai greu şi mai fertil. Solul format la
 piciorul pantei este un sol coluvial. ;elieful influenţea#ă fertilitatea solului şi în raport cu
e$po#iţia versanţilor. %n #onele cu precipitaţii mai aundente solurile mai fertile se găsesc
 pe versanţii sudici, iar în #onele secetoase cele mai fertile se găsesc pe versanţii nordici.
66
 

>ste necesar să se preci#e#e că toate terenurile în pantă sunt în deficit de materie

organică faţă de terenurile plane. upă +. +oţoc, -&'67 solurile cu ero#iune moderată au
un conţinut de humus cu )!8 mai mic decât solurile neerodate, solurile cu ero#iune
 puternică au un conţinut în humus cu !DD8 mai mic şi solurile cu ero#iune foarte
 puternică au un conţinut în humus cu DD!&))8 mai mic decât solurile neerodate.
0a urmare a fertilităţii diferenţiate a terenurilor în pantă este necesar ca
îngrăşămintele să se aplice întotdeauna în cantităţi mai mari în partea superioară a
versantului, deoarece apa de scurgere transportă elementele nutritive spre piciorul pantei.
"e terenurile în pantă, sporirea producţiei la toate culturile se poate reali#a prin
folosirea pe scară largă a îngrăşămintelor.
Se pre#intă în continuare câteva conclu#ii la care s!a ajuns în urma cercetărilor
efectuate la principalele culturi -sinte#ă efectuată de B. umitrescu şi A. "opa, &'6'.
4a cultura ru#ui !" -o,+n1 se asigură cele mai mari sporuri de producţie cu ())
Fg@ha a#otat de amoniu şi ))!9)) Fg@ha superfosfat pentru #onele mai umede şi &)) Fg@ha
a#otat de amoniu şi ()) Fg@ha superfosfat, pentru #onele mai secetoase.
%ngrăşămintele organice singure, în cantitate de () t@ha gunoi de grajd, sunt mai
eficiente numai în #one umede şi cu soluri puternic pod#olite. Aplicarea cominată a
îngrăşămintelor organice şi minerale, în cantitate de () t@ha gunoi, &)) Fg a#otat de amoniu
şi ()) Fg@ha superfosfat, poate determina sporuri de producţie de &)!&(8 faţă de
îngrăşămintele administrate singure.
4a & Fg sustanţă activă se poate oţine sporuri de ,7!&6,& Fg oae.
4a cultura 2oru+4u#ui 2"n-ru 4o,4" , aplicarea îngrăşămintelor minerale în do#e
moderate, în #ona solurilor de pădure în diferite grade de ero#iune şi de pod#olire,
determină sporuri de (,9!6,9 Fg oae la & Fg sustanţă activă1 îngrăşămintele organice
singure dau sporuri de &&,9!&,' Fg@tonă iar îngrăşămintele minerale şi organice cominate
dau sporuri de (:!96 Fg@tonă.
"e cerno#iomurile de tip nordic, îngrăşămintele minerale singure -B D9"9: determină
sporuri de ,:!&,& Fg oae@&Fg s.a.3 îngrăşămintele organice singure până la (D,6 Fg@tona
de gunoi şi îngrăşămintele minerale şi organice cominate -() t@ha gunoi R B D9"9: sporuri
de &9,6 * (:,6 Fg@tona de gunoi R D,6 * 6,7 Fg@Fg sustanţă activă.
in cele pre#entate re#ultă că prin aplicarea de îngrăşăminte la plantele cultivate pe
terenurile în pantă se oţin sporuri apreciaile de producţie, producţiile apropiindu!se mult
de cele oţinute pe terenurile plane. >ste necesar însă ca îngrăşămintele pe terenurile în
 pantă să se administre#e diferenţiat, în funcţie de sol, de condiţiile climatice şi de planta
cultivată.
Lu$r1ri#" 0o#u#ui. ;olul principal al lucrărilor solului constă în a înmaga#ina o cât
mai mare cantitate de apă din precipitaţii şi în acelaşi timp de a reduce la ma$im scurgerile
de apă şi sol. "rin lucrări se urmăreşte să se cree#e la suprafaţa solului un microrelief, care
să fie capail să stăvilească şi să divi#e#e scurgerile superficiale de apă. "entru ca lucrările
solului să!şi atingă scopul treuie să se e$ecute diferenţiat, în funcţie de condiţiile
 pedoclimatice corespun#ătoare fiecărei #one.
0a regulă generală, lucrările de a#ă, de pregătire pentru semănat, semănatul
 precum şi lucrările de îngrijire a culturilor pe terenurile în pantă treuie să se e$ecute pe
direcţia curelor de nivel. acă aceste lucrări se e$ecută pe direcţia deal!vale, se formea#ă
în urma ploilor mici canale care contriuie la concentrarea scurgerii şi favori#ea#ă
ero#iunea solului. intre lucrările solului cel mai mult poate influenţa scurgerea şi
ero#iunea, arătura. "rin efectuarea arăturii pe direcţia generală a curelor de nivel,
scurgerea medie anuală se reduce cu D)!6)8, iar pierderile de sol se reduc de (!' ori, faţă
de arătura efectuată pe direcţia deal!vale -+. +oţoc, &'67.
0ercetările efectuate la S.0.0.0.>.S. "erieni scot în evidenţă că numai prin
e$ecutarea arăturii pe direcţia curelor de nivel, pierderile de sol se reduc de (! ori faţă de
arătura e$ecutată din deal în vale -. Bistor şi col., &'6' - tab. 12.
6:
 

Tabelul 12
Inf#u"n/, !ir"$/i"i !" ,r,- ,0u2r, "ro=iunii

P,n-, -"r"nu#ui Ar,- 2" $ur4, !" ni"# Ar,- !in !",# ;n ,#"
8 5M-8 -, -, ? f,/1 !" +,r-or
'!&) &&,9 (, (:,
&9!&7 &6,( 97,6 (D7,D
&:!() (, 77,( (&,'

4a e$ecutarea arărurilor pe terenurile în pantă nu se admit aateri mai mari de (!8

faţă de direcţia curelor de nivel, deoarece denivelările rămase în urma plugului ar favori#a
concentrarea scurgerilor şi ca urmare s!ar declanşa mai puternic ero#iunea. e menţionat
că pe măsură ce panta terenului creşte, eficienţa antiero#ională a arăturii pe direcţia
curelor de nivel scade.
"entru efectuarea arăturilor pe cura de nivel cea mai indicată unealtă este plugul
reversiil. 0u plugul reversiil ra#da se poate răsturna numai într!un singur sens. e
oicei, când se ară cu acest fel de plug, ra#da se răstoarnă în amonte. ;ăsturnarea ei în
aval -+. +oţoc, &'67 provoacă deplasarea unei cantităţi de sol de 7 ori mai mare decât în
ca#ul când răsturnarea se face în amonte. "e pantele cu înclinaţii mai mari, începând de la
&78, răsturnarea ra#dei în amonte nu mai este preferată, o parte din pământul întors
răsturnându!se în ra#dă.
"rin răsturnarea ra#dei în aval arătura pre#intă o uniformitate mai mare şi lucrările
ulterioare, care se fac în vederea pregătirii patului germinativ, sunt de calitate mai ună.
acă ţinem seama însă că unul din scopurile principale ale arăturii este de a atenua
scurgerile, atunci treuie practicată varianta cu răsturnarea ra#dei în amonte.
"e versanţii afectaţi de un grad mai înaintat de ero#iune se recomandă arătura
adâncă cu plugul fără cormană. Astfel de arături au ca principal scop mărirea capacităţii de
infiltrare a apei şi implicit, diminuarea scurgerilor şi a spălării solului. e asemenea,
resturile vegetale ale culturilor premergătoare rămânând la suprafaţa solului, constituie un
 un strat protector 0a de#avantaje ale arăturii cu plugul fără cormană amintim în primul
rând efectul mai sla asupra comaterii uruienilor şi în al doilea rând nu se pot încorpora
îngrăşămintele organice şi chimice la adâncimi mai mari. Se recomandă pe soluri mai
uşoare şi în #one mai secetoase.
"e solurile îmuruienate re#ultate mai une se oţin când arătura se e$ecută cu
 plugul cu susolier. "e lângă faptul că se comat mai ine uruienile comparativ cu plugul
fără cormană, se poate regla adâncimea de întoarcere a ra#dei, fără a se scoate la suprafaţă
suori#onturile mai puţin fertile.
"entru sporirea capacităţii de reţinere a scurgerilor de suprafaţă pe terenurile în
 pantă se mai folosesc unele procedee de lucrare a solului, care modifică microrelieful
suprafeţei, cu scopul de a dispersa şi încetini scurgerile. Astfel, arătura se poate e$ecuta cu
 plugul cu cormană prelungitoare. %n acest ca# la plugul oişnuit cu trei ră#dare se adaugă
la cormana ră#darului al doilea încă o cormană prelungitoare. %n momentul când se
e$ecută arătura pe direcţia curelor de nivel se creea#ă, cu ajutorul acestei cormane
 prelungitoare un ilon de pământ, mai înalt cu &7!() cm decât restul arăturii. Aceste
 iloane constituie ostacole în calea scurgerii apelor. ?pus acestei metode se poate e$ecuta
aşa numita arătură în rigole care se reali#ea#ă prin scoaterea unei cormane de la plug.
Astfel se crea#ă rigole paralele care joacă acelaşi rol în dispersarea şuvoaielor, acumulării
apei şi comaterii ero#iunii.
Anihilarea în ună parte a scurgerilor pe pantă se poate reali#a şi prin e$ecutarea
arăturii în en#i. %n acest ca# unele tractoare ară pe direcţia curelor de nivel la adâncimea
de () cm, iar altele care vin după primele, e$ecută arătura la ) cm. Astfel se va reali#a pe

6'
 

versanţi o succesiune de valuri de pământ, datorită gradului diferit de afânare a solului prin
variaţia adâncimii arăturii şi în acelaşi timp pe fundul ra#dei se vor crea en#i cu
adâncimi diferite.
"e terenurile în pantă, în special pe cele amenajate antiero#ional, lucrările
superficiale în vederea pregătirii patului germinativ -e$. lucrarea cu grapa cu discuri,
cominatorul etc. nu se pot efectua decât pe direcţia curelor de nivel.
? importanţă deoseită pe terenurile în pantă o pre#intă direcţia de semănat, mai
ales pentru culturile de prăşitoare.
0ând semănatul se face din deal în vale, urmele roţilor de tractor ca şi cele ale
roţilor de tasare de la semănătoare devin tot atâtea posiilităţi de concentrare a scurgerii şi
de declanşare a ero#iunii. ;e#ultatele cercetărilor de la S.0.0.0.>.S. "erieni pledea#ă
 pentru semănatul culturilor prăşitoare numai pe direcţia curelor de nivel -. Bistor şi col.
&'6' -tab. 13.
Tabelul 13
Inf#u"n/, !ir"$/i"i !" 0"+1n,- ,0u2r, !"n0i-1/ii9 2ro!u$/i"i 3i "ro=iunii #, 2oru+4

P#,n-" !i0-ru0" Pro!u$/i, So# "ro!,-

Dir"$/i, !" 0"+1n,- ?
-o-,# ? -, ?
"e cura de nivel .7:) &),( &)),) 9:,( &)),)
in deal în vale &9.&() 9), D,) &69,7 D(,)

in anali#a datelor din taelul & re#ultă că prin efectuarea semănatului la porum
din deal în vale, numărul plantelor distruse prin desrădăcinare şi colmatare creşte de !9 ori
faţă de semănatul pe direcţia generală a curelor de nivel.
Mi în ca#ul grâului şi ma#ării dacă s!au semănat din deal în vale, cantitatea de sol
erodat a crescut cu &,D respectiv (,) ori, în comparaţie cu varianta semănată pe cura de
nivel -C. Beamţu şi col., &':9.
Coate lucrările de întreţinere oligatoriu treuiesc efectuate pe direcţia curelor de
nivel. "răşitul plan, care se e$ecută în mod curent, nu contriuie în mare măsură la
diminuarea scurgerilor. >ste necesar ca pe rândurile de porum, să se cree#e ostacole care
să frâne#e viiturile şi să atenue#e spălarea solului. %n acest scop se recomandă una sau două
lucrări de răriţat între rânduri.
"e terenurile în pantă, de perspectivă sunt unele variante ale sistemului minim de
lucrare a solului prin care pe lângă reducerea sustanţială a fenomenului de ero#iune şi
acumulare a unor cantităţi mai mari de apă în sol, reali#ea#ă şi o reducere pronunţată a
consumului de caruranţi.
Si0-"+" !" $u#-ur1 2" -"r"nuri#" ;n 2,n-1.
"entru ca lupta contra ero#iunii să fie mai eficientă sunt necesare încă o serie de
măsuri care să întregească efectul po#itiv al metodelor ce s!au descris anterior. Aceste
măsuri se referă la amplasarea şi modul de însămânţare a culturilor pe terenurile în pantă.
"rincipalele sisteme de cultură pe terenurile în pantă sunt1 sistemul de cultură în fâşii,
sistemul de cultură cu en#i tampon şi sistemul de cultură cu agroterase.
Si0-"+u# !" $u#-ur1 ;n f3ii.  Acest sistem impune crearea pe direcţia generală a
curelor de nivel a unor fâşii, lăţimea acestora stailindu!se în funcţie de mărimea pantei.
4ăţimea fâşiilor se recomandă să fie, pe cât posiil, egală pe toată lungimea lor.
Qinând seama de gradul de protecţie pe care!l oferă solul la diferitele culturi, aşa
cum s!a arătat anterior, este necesar să se comine efectul antiero#ional al unora cu efectul
negativ al altora. Aşadar se vor alterna începând de la cumpăna apelor până la piciorul
 pantei, fâşii cultivate cu cereale păioase şi leguminoase cu plante prăşitoare. %n felul acesta
şuvoaiele de apă care încep să se forme#e pe fâşiile cultivate cu plante prăşitoare sunt
interceptate, dispersate şi filtrate, în fâşiile cu plante dese.

:)
 

4a amplasarea fâşiilor treuie să se aiă în vedere şi comportarea diferitelor culturi

faţă de gradul de fertilitate a terenului, ţinând seama că acesta este strâns legat de gradul de
ero#iune.
"entru plantele mai pretenţioase se aleg la început fâşiile, unde terenul este mai
 puţin erodat, urmând ca în anii următori, în funcţie de rotaţie, acesta să se amplase#e şi pe
celalte fâşii.
Sistemul de cultură în fâşii se practică în mod oişnuit în #one cu precipitaţii mai
 puţine şi în special pe versanţii cu lungime mare.
%n urma cercetărilor efectuate la staţiunile e$perimentale agricole Curda, "erieni şi
"odu!Iloaiei, s!a stailit ca lăţimea fâşiilor, în raport cu înclinarea terenului dă fie după
cum urmea#ă1
! la pante de 9!&)8 lăţimea fâşiilor J &7) * D) m
! la pante de &)!&78 lăţimea fâşiilor J D)!) m
! la pante de &7!()8 lăţimea fâşiilor J )!() m.
4a S.0.0.0.>.S. "erieni!Haslui s!a cercetat influenţa alternării culturilor asupra
 pierderilor de sol -B. umitrescu, A. "opa, &'6'. S!a constatat că cele mai mari pierderi
de sol pe toate categoriile de pantă, s!au înregistrat în ca#ul când versantul a fost cultivat în
întregime cu porum. "e acelaşi versant cultivat numai cu grâu s!au redus pierderile de sol
de peste 6 ori, iar pe pantele mari şi în ca#ul fâşiilor mai înguste, alternarea culturilor de
 prăşitoare cu cereale păioase a dus la reducerea importantă a cantităţilor de sol spălat.
Si0-"+u# !" $u#-ur1 $u 4"n=i -,+2on. %n #onele mai umede unde ero#iunea poate căpăta
forme mai accentuate se foloseşte sistemul de cultură cu en#i tampon. Aceasta presupune crearea
 pe direcţia generală a curelor de nivel a unor en#i înierate, care mărginesc fâşiile sau marginile
solelor. 5en#ile înierate sau en#ile tampon, constituite de regulă din amestecuri de ieruri
 perene, au rolul de a reţine şi filtra suspensiile solide din apa care se scurge pe versanţi. +aterialul
erodat se depune în partea din amonte a en#ii, formându!se în timp un talu# de agroterasă.
4a acest sistem de cultură este necesar în primul rând să se stailească distanţa dintre en#i
şi lăţimea lor, pentru ca efectul antiero#ional să fie cât mai mare.
2âşiile dintre en#ile tampon se însămânţea#ă cu diferite culturi sau de cele mai multe ori
cu o singură cultură. %n astfel de ca#uri en#ile tampon treuie să fie capaile să asoară e$cesul
de apă care se scurge pe fâşiile cultivate şi să reţină materialul solid.
+. +oţoc -&'67, recomandă în partea din amonte a versantului lăţimea en#ilor de 9!D m,
în partea din mijloc D!: m, iar în treimea din aval :!&) m.
5en#ile înierate se pot menţine până când se răresc ierurile, apoi se desţelenesc şi se
înfiinţea#ă altele, amplasate în amonte sau în avalul vechiului traseu. "e terenurile cu pante mai
mari de ()8 en#ile nu se mai desţelenesc, urmând ca treptat să se transforme în talu#e de
agroterase.
4ăţimea fâşiei, respectiv distanţa dintre en#i treuie să fie aleasă în aşa fel încât să nu
 permită pierderea unor cantităţi prea mari de sol peste limita admisiilă.
"entru stailirea lăţimii optime la fâşiile cultivate treuie să se ţină seama ca distanţa dintre
 en#ile înierate să fie egală sau mai mică decât distanţa critică de ero#iune -distanţa de la care
 procesele de ero#iune încep să fie vi#iile.
istanţele dintre en#i la noi în ţară s!au stailit în urma calculelor făcute şi a oservaţiilor
de pe teren în funcţie de mărimea pantei -B. umitrescu, A. "opa &'6' (tab. 1B.

Tabelul 1B
Di0-,n/"#" !in-r" 4"n=i ;n fun$/i" !" 2,n-1

P,n-, -"r"nu#ui 5?8 Di0-,n/, !in-r" 4"n=i 5+8

:!&( (7)!&7)
&(!&D &7)!:)
"este &D su :)

:&
 

%n ca#ul solurilor re#istente la ero#iune sau a unui procent mare de culturi une
 protectoare se va utili#a limita ma$imă, iar în ca#ul solurilor sla re#istente la ero#iune sau
a unor proporţii mari de culturi sla protectoare se va utili#a limita minimă.
 Bumeroşi autori aprecia#ă că se pot oţine re#ultate mai une prin cominarea
sistemului de cultură cu en#i tampon cu sistemul de cultură în fâşii, deoarece fiecare
dintre aceste sisteme pre#intă unele avantaje şi de#avantaje.
Sistemul cominat <culturi în fâşii cu en#i înierate= pre#intă următoarele
avantaje1
! alternarea culturilor şi en#ilor înierate sporesc protecţia solului şi frânea#ă
mai mult scurgerile, reţinerea apei şi a solului făcându!se atât în fâşii cât şi în
 en#ile înierate3
! fâşiile sunt mai ine delimitate fiind mărginite de en#ile tampon. Această
delimitare se poate păstra câţiva ani, fapt care uşurea#ă amplasarea culturilor pe
treren3
! lăţimea fâşiilor se poate mări peste limita indicată, ceea ce uşurea#ă e$ploatarea
maşinilor şi concentrea#ă culturile pe sole cu suprafeţe mai mari, reducând
astfel cheltuielile la hectar. Acest sistem se poate aplica cu re#ultate destul de
 une şi pe pante mai mari de ()8.
Si0-"+u# !" $u#-ur1 $u ,ro-"r,0" . Cerasarea versanţilor este una din măsurile
eficiente de luptă cu ero#iunea. Cerenurile interesate la acţiunea de terasare sunt cele care
depăşesc panta de &D!&:8, pentru că până la această pantă, cu actuala sistemă de maşini,
se pot e$ecuta în condiţii une lucrări mecani#ate de pregătire a solului, de semănat şi de
îngrijire a culturilor.
"entru terenurile araile este indicat să se aplice metoda de creare a teraselor în
timp, care nu necesită de la început un volum mare de terasament.
"entru reali#area de agroterase terenul se cultivă pe direcţia generală a curelor de
nivel în fâşii de lăţimi diferite, în funcţie de mărimea pantei, fâşii care alternea#ă cu en#i
înierate permanent, cu lăţimea de (!9 m. 2âşiile cultivate se lucrea#ă în timp cu plugul
reversiil, ra#dele întorcându!se înspre aval. Astfel, en#ile înierate ce reţin solul în
urma efectuării arăturilor şi a ploilor torenţiale, devin talu#e, iar fâşiile cultivate
 platformele agroteraselor.
Acest sistem dă re#ultate une în #onele mai umede pentru că ierurile perene care
formea#ă en#ile găsesc condiţii corespun#ătoare de creştere şi de#voltare.
%n vederea e$ploatării raţionale a agroteraselor este oligatoriu ca lăţimea lor să fie
un multiplu al lăţimii de lucru a semănătorilor.
4a staţiunea "erieni ! Haslui, A. "opa şi col. -&'66 arată că prin e$ecutarea a nouă
arături cu plugul reversiil cu răsturnarea ra#dei în aval şi prin deplasarea solului în
timpul ploilor torenţiale panta platformelor agroteraselor s!a redus cu (7!9)8, iar a
talu#urilor a crescut cu ,8!9:,&8. e asemenea, pierderile de sol au fost su limita
admisiilă, fiind de (! ori mai mici comparativ cu terenul neamenajat.
"roducţiile plantelor cultivate pe agroterase la Staţiunea "erieni, au fost superioare
celor oţinute pe terenul neamenajat. Cotodată, de pe talu#uri s!au oţinut producţii
ridicate de fân, care au ajuns până la (D,7 P@ha.

.> Aro-"ni$, 2" -"r"nuri#" ni0i2o,0"

 Bisipurile sunt soluri caracteri#ate printr!un conţinut de peste '78 particule
grosiere, un conţinut de mâl şi argilă su 78 şi de humus de circa ),78.
Solurile nisipoase sunt soluri cu un conţinut de nisip de cel puţin :78, de mâl şi
argilă până la &78, iar procentul de humus depăşeşte în general &8.

:(
 

 Bisipurile şi solurile nisipoase ocupă în ţara noastră o suprafaţă de circa 79).)))

ha, cele mai mari suprafeţe fiind răspândite în #ona de stepă şi silvostepă, pe câmpii joase,
în lunci, în elta unării şi pe litoralul +ării Begre. Apro$imativ două treimi din suprafaţa
totală de nisipuri şi soluri nisipoase sunt locali#ate în 0âmpia ;omână, din care, cca.
(7).))) ha se găsesc în vestul 0âmpiei ;omâne -nisipurile din sudul ?lteniei. 0irca
&)).))) ha sunt răspândite în partea nord!estică a 0âmpiei ;omâne, în 5ărăganul sudic de
 pe partea dreaptă a râului Ialomiţa, în 5ărăganul central, în dreapta râului 5u#ău şi în
0âmpia Siretului inferior, în stânga râului 5ârlad şi a Siretului, în aval de confluenţa cu
5ârladul, până la /anu 0onachi.
Suprafeţe importante se mai întâlnesc în delta fluvială şi maritimă a unării. Se
întâlnesc de asemenea, nisipuri şi soluri nisipoase în partea din nord!vestul ţării -Halea lui
+ihai!0arei şi suprafeţe mai restrânse în 0âmpia 5anatului -la Ceremia +are şi în
depresiunea 5ârsei.
 Bisipurile din ţara noastră sunt foarte heterogene. "articulele de nisip sunt cuprinse
între 6)!&))8, particule care influenţea#ă în mod deoseit proprietăţile fi#ice, hidrofi#ice
şi chimice ale acestor soluri. Astfel, solurile nisipoase au densitatea aparentă mare, fiind
cuprinsă între &,7)!&,:) g@cm. atorită poro#ităţii totale ridicate este favori#ată activitatea
microorganismelor aeroe şi ca atare o accentuată descompunere aeroă a materiei
organice.
Cerenurile nisipoase au capacitatea de reţinere a apei mică. 0oeficienţii de
higroscopicitate şi de ofilire au valori relativ mici, fiind cuprinse între ),7!&8 şi respectiv
),67!(,(78. "e astfel de soluri şi evaporarea apei este mai intensă.
atorită te$turii grosiere, permeailitatea pentru apă a solurilor nisipoase este mare.
0a urmare a acestui fapt şi al celorlalte însuşiri, capacitatea de câmp pentru apă este, în
general mică, fiind cuprinsă între D!&)8 pe adâncimea de & m.
 Bisipurile şi solurile nisipoase pre#intă o coe#iune şi ade#iune mică. Aceste valori
cresc foarte puţin odată cu sporirea conţinutului de umiditate. atorită acestui fapt astfel de
soluri opun o re#istenţă mică la efectuarea lucrărilor, acestea putându!se e$ecuta
corespun#ător indiferent de conţinutul de umiditate.
 Bisipurile şi solurile nisipoase sunt sărace în elemente chimice nutritive, ca urmare
a reţinerii reduse a acestor elemente datorită particulelor grosiere care determină o
suprafaţă e$terioară mică.
"e astfel de soluri descompunerea materiei organice se produce mai repede, datorită
aundenţei o$igenului şi lipsei mineralelor argilice care pot fi$a aci#ii humici.
0a urmare a conţinutului redus de apă şi sustanţe nutritive şi activitatea
microiologică este mult stânjenită. in această cau#ă nisipurile şi solurile nisipoase sunt,
în general, sla productive, necesitând măsuri speciale pentru crearea de condiţii favoraile
în vederea valorificării acestora în aşa fel încât să se oţină producţii satisfăcătoare la
 principalele plante de cultură.
Sor-i+"n-u# !" 2#,n-" 3i ru2,r", #or ;n ,0o#,+"n-".
"e solurile nisipoase sortimentul de plante ce urmea#ă a fi cultivat este determinat
de faptul dacă astfel de soluri sunt neirigate sau irigate.
"e nisipurile şi solurile nisipoase, în condiţii de neirigare pot fi cultivate1 secara,
grâul, porumul, sorgul hirid pentru oae, fasolea, fasoliţa, tutunul, cartoful, floarea
soarelui, ricinul, lupinul, ostănoasele şi orceagul -4. "op şi col. &'66.
Secara este indicată a se cultiva pe nisipurile semimoile şi moile, ca urmare a
 pretenţiilor mai scă#ute şi a posiilităţilor pe care le oferă de a asigura producţii
satisfăcătoare. e asemenea, secara îndeplineşte un rol foarte important de fi$are a
nisipurilor.
Grâul şi porumul pot fi cultivate pe nisipurile fi$ate, cu un procent mai mare de
argilă şi humus.

:
 

Sorgul hirid pentru oae poate fi cultivat pe toate terenurile nisipoase din sudul
ţării, dând producţii în general mai mari decât porumul.
2asolea, soiuri timpurii de păstăi, reuşesc pe nisipuri cu fertilitate naturală mai
 ună.
2asoliţa -+i#na sinensis este o plantă specifică terenurilor aride şi calde. Se cultivă
 pentru oae sau ca îngrăşământ verde.
2loarea soarelui se poate cultiva numai pe terenurile nisipoase fi$ate şi cu fertilitate
 ună.
;icinul este indicat a se cultiva pe nisipuri şi soluri nisipoase mai fertile, din incinta
aşe#ărilor omeneşti şi a fermelor #ootehnice, deoarece nu este distrus de nici o specie de
animale.
0artoful, poate fi cultivat numai pe nisipurile din nord!vestul ţării şi mai ales în
#ona de nisipuri din epresiunea 5raşov.
Cutunul poate fi cultivat pe toate terenurile nisipoase, fiind foarte re#istent la
secetă, puţin pretenţios la condiţiile de fertilitate şi foarte receptiv la condiţiile de căldură şi
lumino#itate.
4upinul este recomandat pentru îngrăşământ verde, dând re#ultate une în condiţii
de neirigare numai în cultură principală.
"epenele verde poate fi cultivat pe toate solurile nisipoase dacă i se asigură o
fertilitate organică sau organo!minerală la cui sau chimică pe toată suprafaţa.
5orceagul de toamnă -secara R mă#ărichea de toamnă se poate cultiva pe toate
nisipurile inclusiv pe cele semifi$ate şi #urătoare.
"e nisipurile şi solurile nisipoase irigate, sortimentul de plante ce poate fi cultivat
se îmogăţeşte sustanţial deoarece fiecare plantă în parte găseşte condiţii mult
îmunătăţite pentru creştere şi de#voltare. e asemenea, în condiţii de irigare cunosc o
mare e$tindere, culturile succesive în mirişte, ca urmare a elierării devreme a terenului, a
verilor calde şi toamnelor lungi.
0ât priveşte asolamentele pe nisipuri şi soluri nisipoase treuie să asigure condiţii
favoraile de mediu pentru fiecare plantă şi în plus să împiedice de#voltarea procesului de
ero#iune eoliană.
"rin introducerea de asolamente raţionale putem împiedica spulerarea nisipului
 prin următoarele căi1
! solele să fie de formă dreptunghiulară, orientate cu latura lungă perpendicular
 pe direcţia vântului dominant3
! alternarea plantelor în cadrul asolamentelor astfel încât în perioadele de
spulerare intensă a nisipului, terenul să fie acoperit cât mai ine cu vegetaţie3
! pre#enţa culturilor succesive care asigură acoperirea terenului în a doua
 jumătate a verii3
! folosirea culturilor ascunse în condiţii de irigare, care după recoltarea plantelor
 protectoare asigură acoperirea solului3
! pre#enţa culturilor intermediare de toamnă -secară, orceag de toamnă, rapiţă,
mă#ăriche de toamnă etc, care reali#ea#ă acoperirea terenului în perioada
toamnă!primăvară3
! utili#area culturilor în fâşii, alternând plante une protectoare cu mai puţin une
 protectoare.
Se pre#intă în continuare câteva din asolamentele indicate pe nisipuri şi soluri
nisipoase -4. "op şi col., &'66.
%n condiţii de cultură neirigată1
&secară R grâu, ( porum R sorg sau & secară R grâu3 ( cartofi timpurii urmaţi
de o cultură succesivă pentru furaj sau & secară R grâu3 ( floarea soarelui R porum R
secară masă verde cultură intermediară de toamnă3  tutun R pepeni ver#i.
%n condiţii de irigare1
:9
 

&grâu R îngrăşământ verde3 ( porum sau & grâu R porum silo# în mirişte3 (
 porum3  tutun R pepeni3 9 porum3 7 porum sau & cartofi timpurii de primăvară
urmaţi de porum oae3 ( porum3  porum sau & lucernă 9 ani3 ( porum3 
 porum3 9 porum sau cartofi sau & orceag de toamnă R porum oae sau silo#3 (
 porum3  porum sau & soia sau arahide3 ( grâu cu plantă în mirişte3  cartofi timpurii
urmaţi de tutun3 9 floarea soarelui3 7 porum3 D sfeclă pentru #ahăr3 sau & porum
urmat de cultură intermediară de toamnă3 ( soia.
)o#o0ir", ;nr131+in-"#or. 0a urmare a a aprovi#ionării slae a nisipurilor în
elemente nutritive, folosirea îngrăşămintelor pe astfel de terenuri capătă o importanţă
deoseită. 0onţinutul scă#ut în elemente nutritive este determinat de natura mineralogică a
nisipului, de conţinutul scă#ut în materie organică, de intensitatea procesului de
minerali#are a humusului şi de levigarea elementelor chimice nutritive de către apa din
 precipitaţii şi de irigaţii.
Sinteti#ând principalele însuşiri chimice ale nisipurilor şi solurilor nisipoase din
ţara noastră, A. orneanu, -&'6D, arată că aceste soluri au conţinutul în a#ot total cuprins
între ),(!),:8, în fosfor ),)!),&7 8, iar în potasiu schimail (!&7 mg@&)) g sol.
Aplicarea îngrăşămintelor modifică direct şi indirect conţinutul solurilor în
elemente chimice nutritive, precum şi regimul apei din sol şi posiilităţile de folosire a
acestora. Acţiunea indirectă a îngrăşămintelor este determinată de cantitatea mai mare de
mirişte şi rădăcini şi de adâncimea sporită de pătrundere a acestora în sol.
0a importanţă, pe primul loc, dintre îngrăşămintele chimice se situea#ă cele cu
a#ot, care aplicate singure aduc sporuri mari de recoltă. %ngrăşămintele cu fosfor, aduc
sporuri de recoltă numai când se folosesc alături de cele cu a#ot iar cele cu potasiu numai
uneori şi numai atunci când se administrea#ă împreună cu cele de a#ot şi fosfor.
"e nisipuri şi soluri nisipoase apare necesitatea aplicării diferenţiate a
îngrăşămintelor în funcţie de forma de relief şi respectiv fertilitatea acestor soluri -e$.
vârfurile de dună cu o fertilitate mai scă#ută.
%n acelaşi timp treuie avut în vedere că pe astfel de soluri un proces care pune
 proleme este acidifierea, care se înregistrea#ă odată cu folosirea îngrăşămintelor chimice
cu a#ot şi în mod deoseit când acestea se utili#ea#ă unilateral. in această cau#ă este
asolut necesar ca pe lângă îngrăşămintele cu a#ot să se administre#e şi do#e mici de
îngrăşăminte cu fosfor.
%ngrăşămintele chimice cu a#ot grăesc parcurgerea fa#elor de vegetaţie a plantelor
 pe nisipuri, reducând într!o oarecare măsură paguele produse de secetă în #onele aride.
%n e$perienţele efectuate în condiţii de neirigare, atât pe nisipurile din stânga Wiului,
cât şi pe nisipurile din nord!vestul ţării şi din 0âmpia 5ărăganului, s!a înregistrat un efect
 prelungit al îngrăşămintelor chimice cu a#ot în al doilea an de la aplicare -4. "op şi col.
&'66. Acesta se datoreşte faptului că în perioada rece şi umedă din timpul iernii are loc o
levigare a nitraţilor, iar în perioada caldă şi uscată nitraţii sunt antrenaţi de curenţii
ascendenţi de apă şi depo#itaţi în straturile de la suprafaţa solului.
%n condiţii de irigare, în ca#ul folosirii unor do#e mari de îngrăşăminte chimice cu
a#ot, levigarea nitraţilor are loc cu intensitate mare.
"e nisipuri şi soluri nisipoase o importanţă deoseită o pre#intă microelementele, în
special în condiţii de irigare şi de folosire a unor do#e mari de îngrăşăminte cu a#ot, fosfor
şi potasiu. 0arenţa apare în special în ca#ul magne#iului, #incului şi orului, situaţii în care
se vor face tratamente foliare sau la sol cu îngrăşăminte ce conţin astfel de microelemente.
? importanţă deoseită pe solurile uşoare o pre#intă îngrăşămintele organice ca
urmare a influenţei lor favoraile asupra proprietăţilor fi#ice, chimice şi iologice ale
acestora.
intre îngrăşămintele organice, gunoiul de grajd ocupă primul loc ca importanţă
întrucât su influenţa acestuia, în general, toate plantele cultivate pe nisipuri înregistrea#ă
sporuri de recoltă.
:7
 

>ficacitatea gunoiului de grajd depinde foarte mult de adâncimea la care este

încorporat în sol. %ncorporat la )!() cm eficacitatea lui este redusă deoarece în urma
spulerării nisipului, gunoiul rămâne la suprafaţă şi se descompune aero. e asemenea,
sistemul radicular al plantelor se de#voltă în stratul superficial, iar minerali#area materiei
organice se face cu întreruperi datorită perioadelor de uscăciune.
%ncorporat adânc, gunoiul are rol deoseit în reţinerea elementelor nutritive supuse
levigării, iar plantele îşi de#voltă sistemul radicular mai profund, în stratul în care a fost
încorporat gunoiul.
A. orneanu -&'6D citea#ă o metodă de încorporare adâncă a gunoiului, cu unele
modificări, preconi#ată de S. >gers#egi. Astfel la primul tratament se încorporea#ă în sol
 printr!o arătură de desfundare la D)!6) cm o cantitate de )!7) t@ha gunoi de grajd. upă
9!7 ani aceeaşi do#ă de gunoi de grajd se încorporea#ă la 9)!7) cm, iar după alţi 9!7 ani, o
do#ă asemănătoare se încorporea#ă la (7!) cm.
eoarece în condiţii de producţie această metodă este greu de reali#at, rămâne ca o
necesitate pentru practica actuală pe nisipuri, ca gunoiul de grajd să se încorpore#e în sol
cu arătura cea mai adâncă ce poate fi reali#ată cu dotarea e$istentă.
%n ceea ce priveşte do#ele de gunoi de grajd I. I. "opescu -cit. 4. "op şi col., &'66
arată că acestea nu pot asigura, pe parcursul perioadei de vegetaţie, o nutriţie în pas cu
cerinţele plantelor chiar şi atunci când se aplică în do#e mari, întrucât punerea în liertate a
elementelor nutritive are loc în timp, pe măsura desfăşurării procesului de minerali#are.
in această cau#ă, precum şi din nevoia de a spori suprafeţele fertili#ate organic este
necesară folosirea unor do#e moderate -()!) t@ha şi asociate cu îngrăşăminte chimice.
atorită cantităţilor relativ mici de gunoi de grajd, pe nisipuri şi soluri nisipoase se
folosesc şi alte materiale organice.
2oarte eficace sunt composturile. Aşa de e$emplu, compostul de gunoi de grajd
cu argilă, în do#ă de &7 t@ha încorporat la 77 cm, a sporit producţia de porum şi
secară cu D! '&8 -4. "op, &'66.
Cura pe nisipuri se aplică în do#ă de &)!&7 t@ha.
"e nisipuri şi soluri nisipoase o sursă importantă de fertili#are o repre#intă
îngrăşămintele ver#i -lupinul, fasoliţa, ma#ărea furajeră etc.. %n vederea sporirii eficacităţii
îngrăşămintelor ver#i folosirea lor se va face asociat cu îngrăşămintele chimice. 4. "op şi
col. -&''6, arată că prin folosirea lupinului ca îngrăşământ verde împreună cu B D9"(,
 producţia de secară a crescut cu &8.
)o#o0ir", ,+"n!,+"n-"#or. Bisipurile şi solurile nisipoase pot avea reacţie acidă,
 a#ică sau neutră.
;eacţia acidă a nisipurilor, aşa cum s!a arătat, se accentuea#ă în situaţia folosirii
a#otatului de amoniu în special la do#e mari şi în regim irigat. 4a acelaşi grad de aciditate,
 plantele cultivate suferă mai mult pe nisipuri decât pe alte soluri, datorită conţinutului
ridicat de particule grosiere şi a cantităţii reduse de humus.
"rin folosirea însă a unor cantităţi prea mari de amendamente calcaroase şi dacă
valoarea p/!ului depăşeşte D,( se provoacă o minerali#are intensă a humusului şi are loc
 locarea unor microelemente. in această cau#ă se recomandă ca administrarea
amendamentelor să se facă în do#e mai mici. Amendamentele se vor administra la intervale
de 9!7 ani, în do#e de (! t@ha, în funcţie de p/.
Eneori corectarea reacţiei solurilor nisipoase se poate face printr!o fertili#are
raţională, organo!minerală.
Lu$r1ri#" 0o#u#ui. "e terenurile nisipoase pe lângă crearea de condiţii favoraile
 pentru creşterea şi de#voltarea plantelor, prin lucrările solului treuie să urmărim şi
 prevenirea procesului de ero#iune eoliană.
;eali#area acestor oiective treuie să aiă loc în condiţiile specifice pe care le
oferă nisipurile şi anume1

:D
 

! lucrările solului se e$ecută cu un efort mai mic de tracţiune ca urmare a

valorilor scă#ute pe care le pre#intă ade#iunea şi coe#iunea.
! datorită capacităţii mici de reţinere a apei şi a conţinutului scă#ut de material fin
coloidal, lucrările solului se pot e$ecuta corespun#ător atât în condiţii de secetă
cât şi de precipitaţii ogate3
! ca urmare a ade#iunii şi coe#iunii mici tractoarele patinea#ă ceea ce
influenţea#ă negativ asupra randamentului de lucru3
! u#ura mare a tuturor pieselor active ale maşinilor agricole ca urmare a alcătuirii
nisipurilor şi solurilor nisipoase din particule grosiere şi predominării cuarţului
în constituţia lor.
0ercetările efectuate în ţara noastră -4. "op, &'66 conduc la conclu#ia că
 proprietăţile nisipurilor şi solurilor nisipoase, pot suplini în mare parte lipsa arăturii şi deci
că se pot reali#a producţii şi fără a se face apel la arătură, dar nivelul acestor producţii este
mai scă#ut decât pe terenul arat.
0ercetările e$perimentale au demonstrat însă superioritatea arăturilor cu întoarcerea
 ra#dei în special pe terenurile nisipoase puternic îmuruienate, cu care oca#ie se
încorporea#ă în sol miriştea şi resturile organice.
%n ceea ce priveşte epoca de e$ecutare se recomandă ca pentru semănăturile de
toamnă arătura să se efectue#e cu (!9 săptămâni înainte de semănat, iar pentru
semănăturile de primăvară, toamna târ#iu sau primăvara devreme.
"e nisipuri se recomandă alternarea arăturilor adânci cu cele superficiale.
>fectuarea de arături adânci se recomandă numai la fertili#area cu îngrăşăminte organice şi
 pe terenurile puternic îmuruienate, în special cu uruieni perene.
Arăturile se vor e$ecuta perpendicular pe direcţia vântului dominant. Grăpatul
arăturilor se va efectua numai atunci când este ca#ul înainte de semănat, deoarece prin
nivelare se favori#ea#ă ero#iunea eoliană.
%n situaţia când lucrarea cu tăvălugul apare strict necesară se va folosi tăvălugul
care lasă terenul denivelat.
"entru pregătirea patului germinativ se foloseşte grapa cu discuri. 0ultivatorul nu
este indicat deoarece nu taie ine uruienile, ca urmare a re#istenţei mici opuse de nisip la
acţiunea de înaintare a pieselor active.
A#-" +10uri ,ro-"ni$". Semănatul se va face perpendicular pe direcţia vântului
dominant şi se va efectua mai devreme decât pe celelalte terenuri. e asemenea,
adâncimea de însămânţare va fi mai mare pe terenurile unde nisipul este luat de vânt şi mai
mică în #onele unde are loc o depunere a nisipului transportat de vânt.
"e terenurile nisipoase, ca urmare a capacităţii tampon reduse, do#ele de ericide şi
insecticide care se administea#ă la sol vor fi mai mici.
2olosirea raţională a irigaţiei, însoţită de măsuri agrofitotehnice corespun#ătoare,
determină reali#area pe nisipuri de sporuri de producţie la toate culturile.
Alte măsuri speciale se referă la fi$area nisipurilor nivelarea acestora şi
îmogăţirea lor în material fin.
2i$area nisipurilor se poate reali#a prin perdele forestiere, prin semănatul culturilor
în culise, folosirea de paranisipuri -garduri de nuiele, trestie, coceni de porum, tulpini de
floarea soarelui etc. sau prin utili#area de sustanţe chimice care leagă particulele de nisip
între ele.
 Bivelarea şi modelarea terenului. +odelarea se referă la reducerea diferenţelor de
nivel între dune şi interdune prin decopertarea şi translocarea nisipului din părţile
superioare ale dunelor în interdune. Bivelarea se referă la modelarea suprafeţelor dunelor
şi interdunelor la diferenţe de nivel foarte mici, su 7 m, şi pante cu înclinaţii mai mici de
),(8. Aceste lucrări sunt necesare pentru efectuarea mecani#ată a tuturor lucrărilor şi
 pentru efectuarea irigării prin aspersiune în condiţii optime.

:6
 

%mogăţirea nisipului în material fin este un alt mijloc de folosire intensivă a

acestor soluri. "entru aceasta se foloseşte în funcţie de condiţiile de #onă, mâlul de pe
fundul ălţilor, argilă sau pământ argilos, entonită etc.

.@ Aro-"ni$, 2" 0o#uri#" 0,#in" 3i ,#$,#in"

Solurile saline şi alcaline, în procesul de producţie agricolă mai poartă numele de
sărături sau soluri sărăturoase. %n ţara noastră ocupă o suprafaţă de circa (7).))) ha, cele
mai mari suprafeţe întâlnindu!se în 0âmpia din vestul ţării, în 0âmpia ;omână, în 4unca
unării şi luncile unor râuri interioare -?lt, Wiu, Siret etc. în epresiunea Wijia!5ahlui, în
"odişul +oldovei, în #ona litoralului +ării Begre şi su formă de insule în 0âmpia
Cransilvaniei.
Solurile sărăturoase au proprietăţi fi#ice, chimice şi iologice nefavoraile pentru
creşterea şi de#voltarea plantelor, fapt pentru care, în vederea luării lor în cultură, sunt
necesare măsuri agrotehnice diferenţiate. Aceste soluri sunt în general compacte, cu o
coe#iune mare şi o permeailitate foarte redusă pentru apă şi aer. atorită capacităţii de
hidratare foarte mare a BaR volumul solului prin înhiare cu apă creşte mult, iar dacă solul
se usucă volumul lui scade proporţional şi se formea#ă crăpături mari.
Solurile saline şi alcaline conţin cantităţi mari de săruri uşor soluile, cum sunt1
 Ba0l, Ba(S?9, +g0l(3 Ba(0?, Ba/0?3 +gS?9, +g-/0?(3 0a0l(, 0a0?, 0a-0?/(
etc. 0ele mai dăunătoare dintre aceste săruri sunt1 Ba (0?, Ba0l, Ba(S?9, +g0l(, +gS?9,
care nu pot fi suportate decât de un număr restrâns de plante adaptate.
Activitatea microorganismelor pe sărături este mult stânjenită datorită influenţei
negative e$ercitate de sărurile din soluţia solului asupra însuşirilor fi#ice şi chimice ale
 protoplasmei microorganismelor.
Coate aceste însuşiri fac ca solurile saline şi alcaline să fie sla productive până la
neproductive.
Sor-i+"n-u# !" 2#,n-" 3i ru2,r", #or ;n ,0o#,+"n-". "e sărături se pot cultiva
 plante care re#istă la concentraţii mari de săruri şi la secetă, precum şi plante cu o perioadă
scurtă de vegetaţie care se de#voltă în perioada când solul conţine mai multă umiditate. %n
general, plantele nu se pot de#volta în solurile saline a căror soluţie are o presiune osmotică
ce depăşeşte &)!&( atmosfere.
>fectul negativ al sărurilor asupra plantelor depinde însă nu numai de concentraţia
soluţiei, ci şi de natura sărurilor. Astfel, ionii de clor sunt mai to$ici pentru plante decât cei
de sulf, ionii de magne#iu mai to$ici decât cei de calciu sau sodiu, iar cei de or au efect
nociv în special asupra pomilor fructiferi.
Coleranţa plantelor la săruri este în funcţie de fa#a de vegetaţie, climă, concentraţia
sărurilor, raportul între diferiţi ioni, te$tura solului, regimul hidric al solului etc.
+ai sensiile la concentraţia mare de săruri sunt plantele în primele fa#e de
vegetaţie.
Enele plante ca1 ovă#ul, ma#ărea, fasolea, floarea soarelui etc. sunt foarte sensiile
la pre#enţa sărurilor în sol. Altele ca1 ore#ul, sfecla pentru #ahăr, etc. sunt re#istente, iar
altele ca1 sorgul, secara, etc. ocupă un loc intermediar. "orumul este foarte sensiil la
condiţiile vitrige de pe sărături. Bu creşte decât în sărături ameliorate şi ine îngrăşate cu
gunoi de grajd.
"e sărăturile din vestul ţării plantele care reuşesc mai ine sunt cele semănate
toamna1 rapiţa, secara, grâul, or#ul şi orceagurile. 0u umiditatea din toamnă şi cea din
 primăvară aceste plante cresc şi ajung la maturitate.
%n general, recoltele oţinute pe sărături sunt calitativ inferioare celor oţinute pe
soluri normale. Aşa de e$emplu, rădăcinile sfeclei de #ahăr conţin mai puţin #ahăr şi se
rafinea#ă mai greu, la cereale creşte raportul între paie şi oae, plantele furajere conţin o
cantitate mai mare de săruri de care organismul animal nu are nevoie.
::
 

%ntrucât în perioada ameliorării solurilor sărăturoase sortimentul de plante şi rotaţia

culturilor se modifică, scheme de asolamente se vor putea staili aia în etapa a doua a
ameliorării.
)o#o0ir", ,+"n!,+"n-"#or 3i ;nr131+in-"#or. "e solurile saline şi alcaline
treuie să se acorde o atenţie deoseită amendamentelor, fără de care îngrăşămintele nu pot
avea efectul scontat. Atât amendamentele cât şi îngrăşămintele urmăresc sporirea
 productivităţii solurilor sărăturate.
"entru ameliorarea solurilor saline şi alcaline, cu e$cepţia solodiilor şi solurilor
solodi#ate, se folosesc amendamente ghips -0aS? 9 R ( / (?. %n urma reacţiilor de schim
re#ultă Ba(S?9, o sare cu reacţie alcalină mai redusă decât Ba (0?, şi totodată foarte
soluilă, putând fi eliminată uşor cu apa de spălare,
%ntrucât gipsul este folosit în cantităţi mari în industrie, amendamentul cel mai
utili#at în pre#ent este fosfogipsul, deşeu de la faricile de îngrăşăminte cu fosfor şi acid
sulfuric, cu următoarea compo#iţie chimică1 67!:)8 0aS?9R(/(?3 7!:8 "(?7. Se
administrea#ă în do#ă de &)!() t@ha, după efectuarea arăturii cu care se încorporea#ă
gunoiul de grajd. 2osfogipsul se împrăştie la suprafaţă şi se introduce în sol prin discuire.
2osfogipsul contriuie la desalini#area solului şi în acelaşi timp se îmunătăţeşte
 permeailitatea acestuia pentru apă şi ca urmare se măreşte capacitatea de înmaga#inare a
apei accesiile plantelor.
Alături de amendamente, îngrăşămintele organice au un rol important în
îmunătăţirea proprietăţilor fi#ice şi iologice. intre îngrăşămintele organice importanţă
deoseită pre#intă gunoiul de grajd şi îngrăşămintele ver#i.
Gunoiul de grajd contriuie la creşterea conţinutului de materie organică, la
ameliorarea structurii, la îmunătăţirea poro#ităţii, reducerea alcalinităţii şi stimularea
activităţii microiologice. 0?( care se degajă în timpul descompunerii gunoiului, împreună
cu apa formea#ă acid caronic, care reduce alcalinitatea solurilor sărăturate, favori#ând în
acelaşi timp anumite procese de transformare chimică a materiei minerale.
Gunoiul de grajd se administrea#ă în do#e mari, 9)!7) t@ha, care se încorporea#ă în
sol cu arătura de a#ă.
0a îngrăşăminte ver#i se pot cultiva1 sulfina, floarea soarelui şi sorgul. 2ertili#area
cu îngrăşăminte ver#i se asocia#ă cu îngrăşăminte chimice.
intre îngrăşămintele chimice se recomandă în primul rând cele cu a#ot şi dintre
acestea sulfatul de amoniu. Acest îngrăşământ este fi#iologic acid, astfel că radicalul S? 9
rămas în sol în urma folosirii a#otului amoniacal, formea#ă cu sărurile din sol sulfaţi, care
sunt soluili şi pot fi spălaţi de către apa din precipitaţii.
%n condiţii de neirigare şi pe soluri unde s!au aplicat amendamente se recomandă
())!)) Fg@ha sulfat de amoniu, iar în condiţii de irigare do#a treuie să fie mai mare,
ajungând până la 7)) Fg@ha. A#otatul de amoniu are o reacţie fi#iologic neutră încât poate
fi folosit atât pe soluri saline cât şi alcaline.
%ngrăşămintele cu fosfor şi potasiu administrate singure nu aduc sporuri de
 producţie pe solurile sărăturoase. %n ca#ul folosirii fosfogipsului ca amendament nu mai
este necesară fertili#area cu îngrăşăminte cu fosfor.
Lu$r1ri#" 0o#u#ui. Aşa cum s!a arătat, însuşirile solurilor sărăturoase sunt
nefavoraile, ceea ce face ca în condiţii de uscăciune aceste soluri să fie compacte iar în
stare umedă se năclăiesc. in această cau#ă este foarte greu de prins momentul optim
 pentru efectuarea lucrărilor. Aceste soluri se pot ara, fără a scoate ulgări, la un conţinut de
&D!&68 umiditate din greutatea solului uscat.
"e solurile sărăturoase rolul arăturii este acela de a contriui la evacuarea e$cesului
de apă de la suprafaţa solului, îmunătăţirii însuşirilor hidrofi#ice prin afânare şi a creării
unui pat germinativ corespun#ător pentru însămânţare. "entru eliminarea e$cesului de
umiditate de la suprafaţă se recomandă, printre alte măsuri, e$ecutarea arăturilor în spinări,
repetat, în mai mulţi ani. "rin afânarea treptată în profun#ime, se reali#ea#ă o aerisire a
:'
 

stratului arail şi totodată se declanşea#ă şi se intensifică procesele iologice, se crea#ă o

 permeailitate mai ună pentru apă, care va determina o spălare în adâncime a unor
cantităţi mai mari de săruri etc. "entru efectuarea lucrărilor de afânare, plugurile treuie să
fie prevă#ute cu susoliere pentru a împiedica aducerea la suprafaţă a sărurilor nocive din
 profun#ime sau a stratului de sol sărac în sustanţe nutritive.
"e soloneţurile cu coloane de adâncime mică şi mijlocie, adâncimea stratului arat se
va face progresiv, anual cu câţiva cm. Arăturile pe soloneţurile sulfatoclorurice este
necesar să asigure pe cât posiil rămânerea pe loc a ori#ontului eluvial, şi afânarea
ori#ontului compact cu coloane. e asemenea, pe solurile sărăturate arătura cu plugul fără
cormană s!a dovedit superioară arăturilor cu întoarcerea stratului arail -0.H. ?prea şi col.,
&'6&.
%n ceea ce priveşte lucrările de pregătire a patului germinativ, pe solurile sărăturate
ameliorate, ele sunt, în general, aceleaşi ca şi pe solurile #onale.
A#-" +10uri.  "e sărături este necesar să se întreprindă o serie de lucrări de
îmunătăţiri funciare printre care1 nivelarea şi amenajarea terenurilor pentru efectuarea
lucrărilor ameliorative, spălarea sărurilor, irigaţia şi cultura ore#ului.
%n urma efectuării lucrărilor de drenaj se intensifică scurgerea apelor freatice şi a
soluţiilor saline spre drenuri, asigurându!se astfel colectarea şi evacuarea apelor freatice şi
a soluţiilor de sol minerali#ate.
"rin nivelare se moili#ea#ă solul, se mărunţesc ulgării, se omogeni#ea#ă
fertilitatea învelişului de sol şi se îmunătăţesc condiţiile pentru infiltrarea unifiormă a apei
 pe profilul solului.
"rin lucrările de spălare se urmăreşte reglementarea regimului salin al solurilor.
? măsură eficientă este ameliorarea solurilor saline şi alcaline prin cultura ore#ului.
4a semănat, pe sărături, se foloseşte o cantitate de sămânţă cu cca. ()8 mai mare,
comparativ cu cea utili#ată pe solurile normale. e asemenea, adâncimea de semănat este
mai mică datorită predispo#iţiei sărăturilor la compactarea şi formarea de crustă.
4ucrările de îngrijire, care contriuie la afânarea solului, pre#intă o importanţă
sporită faţă de alte soluri, dat fiind tendinţa de tasare şi de formare a crustei.

. Aro-"ni$, 2" -"r"nuri#" ;n!iui-" 3i !"0"$,-"

%n ţara noastră terenurile inundaile şi mlăştinoase, cu e$ces de apă permanent sau
 periodic, care necesită lucrări de îndiguire şi desecare, însumea#ă o suprafaţă de circa
(.:)).))) ha. Aceste terenuri sunt situate în 4unca şi elta unării precum şi pe luncile
râurilor interioare, în special pe cele din vestul ţării.
4ucrările de îndiguire şi desecare s!au e$ecutat pe suprafeţe destul de mari în anii
trecuţi şi ele continuă, în special în elta unării.
So#uri#" din aceste #one sunt foarte diferite din cau#a condiţiilor particulare în care
s!au format şi anume1 e$ces de umiditate, datorită scurgerilor de apă de pe terenurile
înconjurătoare, a inundaţiilor frecvente, a apelor freatice aproape de suprafaţă şi din cau#a
depunerilor frecvente de material purtat de apele de inundare.
Solurile diferă mult din punct de vedere te$tural. %n general predomină solurile cu
un conţinut ridicat de argilă. 0onţinutul în materie organică este mare ca urmare a
condiţiilor favoraile de creştere a vegetaţiei naturale. Apa freatică fiind aproape de
suprafaţă nu permite descompunerea decât parţial, a matetriei organice acumulate.
>$cesul de umiditate din aceste soluri are efecte nefavoraile asupra proceselor
microiologice din sol. "rocesele de amonificare şi nitrificare sunt stânjenite dacă nu se fac
lucrări de desecare. Apa în e$ces şi insuficienţa aerului stânjenesc creşterea plantelor
cultivate dar înlesnesc înmulţirea unor specii de uruieni şi ciuperci para#ite care produc
 oli ale plantelor agricole. Holumul solului se modifică mult în timpul iernii datorită

')
 

îngheţului şi de#gheţului şi culturile de toamnă suferă în urma fenomenului de

de#rădăcinare -<descălţare=.
atorită insuficienţei o$igenului în solurile cu e$ces de umiditate are loc procesul
de glei#are3 fosfaţii de fier şi aluminiu care se formea#ă sunt inaccesiili plantelor, iar
nitraţii sunt descompuşi până la a#ot elementar.
"e solurile inundaile şi mlăştinoase nu se pot aplica tehnologii moderne dacă nu se
iau măsuri de îndiguire şi desecare.
Sor-i+"n-u# !" 2#,n-".  "e terenurile îndiguite, după îndepărtarea e$cesului de
umiditate se cultivă diferite plante în funcţie de condiţiile de sol şi climă. Astfel, terenurile
mai joase, cu apa freatică mai la suprafaţă şi umiditate mai mare în sol până vara târ#iu se
folosesc ca păşuni şi fâneţe.
"e terenurile mai ridicate se cultivă floarea soarelui, soia, grâu şi ovă#, iar pe cele
nisipoase culturi timpurii şi semitimpurii. "e terenurile cu permeailitate redusă se cultivă
ore#ul.
"e terenurile foste sumerse din 4unca unării, cele mai mari producţii se oţin la
 porum, în special în situaţia când se cultivă în rotaţie cu soia. Se recomandă, în ca#ul
 porumului, să se cultive hiri#i târ#ii pe terenurile unde semănatul se poate face timpuriu
şi hiri#ii semitimpurii pe suprafeţele care se #vântă mai încet şi deci semănatul se e$ecută
mai târ#iu.
)o#o0ir", ;nr131+in-"#or. "e aceste terenuri îngrăşămintele organice au un rol
important în îmunătăţirea proprietăţilor fi#ice, chimice şi iologice. Se administrea#ă
gunoi de grajd în do#ă de ()!9) t@ha. "e solurile nisipoase se pot folosi cu succes
îngrăşămintele ver#i.
Solurile din incintele îndiguite şi desecate sunt în general ine aprovi#ionate în
materie organică, dar aceasta nu este descompusă şi contriuie în mai mică măsură la
de#voltarea plantelor. eoarece minerali#area sustanţelor organice se produce într!un ritm
mai lent decât asorţia elementelor nutritive de către plante, se simte nevoia aplicării pe
aceste soluri a îngrăşămintelor a#otate şi fosfatice uşor soluile, iar cele potasice se
administrea#ă la culturile care consumă cantităţi mari din acest element.
%n situaţia în care solurile îndiguite şi desecate au p/!ul acid sau alcalin se vor
aplica, odată cu primele lucrări şi amendamentele necesare în do#e determinate de reacţia
solului şi în funcţie de planta care urmea#ă a se cultiva.
intre microelemente pre#intă importanţă în special cuprul şi orul.
Lu$r1ri#" 0o#u#ui. upă îndepărtarea e$cesului de umiditate prima lucrarea care se
e$ecută este defrişarea tufişurilor şi a peticelor de pădure care invadea#ă unele părţi ale
#onelor cu e$ces de umiditate. efrişarea se face manual sau mecanic şi constă în
scoaterea rădăcinilor groase, inclusiv nivelarea gropilor ce se face cu această oca#ie.
"e terenurile desecate se va e$ecuta în timpul verii sau toamnei o arătură adâncă la
(:!) cm. ?dată cu arătura sunt scoşi la suprafaţă ri#omii şi rădăcinile. Acestea treuie
adunate prin grăpări şi apoi arse. %n primăvară, terenul se lucrea#ă de mai multe ori cu
grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglaili.
%n primul an este indicat să se cultive o plantă prăşitoare, iar dintre acestea mai
 potrivite sunt porumul şi floarea soarelui.
Arăturile adânci, lucrările repetate cu grapa cu discuri şi cu grapa cu colţi reglaili,
 precum şi cultivarea unei plante prăşitoare, contriuie în mare măsură la stârpirea
 uruienilor şi la îmunătăţirea regimului de aer din sol, necesar activităţii iologice, cu
efecte po#itive asupra descompunerii materiei organice şi o$idării compuşilor chimici.
"e terenurile îndiguite şi desecate lucrările solului, în general, sunt numeroase, mai
greu de e$ecutat creând eforturi cu ()!7)8 mai mari.
"e solurile grele, impermeaile, cu ăltiri de apă, lucrările de afânare au o deoseită
importanţă. "rin aceste lucrări se contriuie la eliminarea parţială a e$cesului de umiditate,

'&
 

a ăltirilor în crovuri, dar în acelaşi timp se îmunătăţeşte poro#itatea şi aeraţia solului,

mărindu!se capacitatea de reţinere a apei.
A#-" +10uri. ? măsură importantă o constituie nivelarea terenului. "rin această
lucrare se urmăreşte umplerea unor microdepresiuni, rigole, crovuri, în vederea reali#ării
unei pante continue pe direcţia generală a terenului.
"e terenurile îndiguite şi desecate semănatul se face, în general, mai târ#iu decât pe
celelalte terenuri, datorită menţinerii adesea primăvara a unui conţinut mai ridicat de apă în
sol, precum şi datorită pericolului mai mare pe care!l pre#intă aici rumele şi îngheţurile
târ#ii de primăvară.
0a urmare a condiţiilor favoraile de aprovi#ionare cu apă se recomandă ca
densitatea plantelor să fie mai mare.
? atenţie deoseită se va acorda comaterii uruienilor şi menţinerii afânate a
stratului superficial al solului.
"entru evitarea fenomenului de salini#are secundară se va folosi drenajul, utili#area
de norme mai mici de udare în ca#ul culturilor irigate, practicarea de culturi succesive care
să folosească în tot cursul perioadei de vegetaţie apa din sol, precum şi plantarea de perdele
forestiere, care contriuie la micşorarea evaporaţiei şi în acelaşi timp măresc consumul de
apă din pân#a freatică.

R"f"r,-"

&. %munătăţirea regimului factorilor de vegetaţie prin măsuri agrotehnice.

(. Sisteme de lucrări ale solului pentru diferite culturi de câmp -se stailesc de către
cadrul didactic după premergătoare timpurii şi târ#ii.
. 0omaterea integrată a uruienilor din culturile de1 -se stailesc de către cadrul
didactic.
9. ;olul asolamentului în creşterea fertilităţii solului şi sporirii producţiei la
 principalele culturii de câmp.
7. +ăsuri agrotehnice pentru reducerea procesului de ero#iune a solului şi sporire a
 producţiei la culturile amplasate pe terenuri araile situate în pantă.

Bi4#ior,fi"
(. Oni0i" T.9 Ji-1r",nu G.9 &''' K <Agrotehnica=, >ditura <Ion Ionescu de la 5rad=, Iaşi.
&. Bu!oi G.9 P"n"0$u A9 (6 K <Agrotehnica=, >d. 0eres, 5ucureşti.
<. Oni0i" T., A:in-" M.9 (6H7 * <Cehnologia 0ultivării plantelor=, partea I!a. <Agrotehnica=,
multiplicat I. A. Iaşi.
>. Oni0i" T.9 Ji-1r",nu G.9 (66( K “Agrotehnica=, 4ucrări practice.

'(