422 Din 18 Iulie 2001

-
LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor

istorice*) - Republicare
Forma sintetică la data 09-Sep-2019. Acest act a fost creat utilizand tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi tehnologia Acte
Sintetice sunt mărci inregistrate ale Wolters Kluwer.
TITLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
(1) Prezenta lege reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice.
(2) În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri
situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi
universală.
(3) Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform
procedurii prevăzute în prezenta lege.
(4) Pot fi clasate ca monumente istorice bunurile imobile situate în afara graniţelor, proprietăţi
ale statului român, cu respectarea legislaţiei statului pe teritoriul căruia se află.
Art. 2
(1) Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate
prin lege.
(2) Activităţile şi măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public.
În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauză de
utilitate publică.
(3) În sensul prezentei legi, prin protejare se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific,
juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite să asigure identificarea, cercetarea,
inventarierea, clasarea, evidenţa, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea,
restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economică şi
culturală în viaţa colectivităţilor locale.
(4) Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege măsuri stimulative cu
caracter economic sau de altă natură.
(5) Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate publică instituite potrivit
legii.
Art. 3
Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile
situate suprateran, subteran şi subacvatic:
a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele
artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea,
precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent
delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere
arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori
muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate
delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere
arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau
tehnic;
c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt
mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic,
istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.
Art. 4
(1) Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului, al judeţelor,
oraşelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.
(2) Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în
administrare instituţiilor publice, pot fi concesionate, date în folosinţă gratuită instituţiilor de
utilitate publică sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau,
după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(la data 02-Feb-2006 Art. 4, alin. (2) din titlul I a se vedea referinte de aplicare din Ordonanta 21/2006 )
(la data 25-Sep-2007 Art. 4, alin. (2) din titlul I a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din
-
2007 )
(3) Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în
condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(4) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot
fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune ale statului român, prin
Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile
publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în
grupa B, ori al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub
sancţiunea nulităţii absolute a vânzării.
(5) Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenţionează să vândă
monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor
înştiinţarea privind intenţia de vânzare, însoţită de documentaţia stabilită prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor.
(6) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor transmit Ministerului
Culturii şi Cultelor înştiinţarea, documentaţia şi propunerea de răspuns, în termen de 5 zile
lucrătoare de la primirea acestora.
(7) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 25 de zile de
la data înregistrării înştiinţării, documentaţiei şi a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii şi
Cultelor sau, după caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor;
titularii dreptului de preemţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate
exercitării dreptului de preemţiune; valoarea de achiziţionare se negociază cu vânzătorul.
(8) În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Cultelor nu îşi exercită dreptul de preemţiune în termenul prevăzut la alin.
(7), acest drept se transferă autorităţilor publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
(9) Comunicările privind neexercitarea dreptului de preemţiune au termen de valabilitate pentru
întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situaţiile în care monumentul
istoric este vândut de mai multe ori.
(10) În condiţiile legii, în vederea protejării monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri
extreme, la strămutarea acestora.
(11) Monumentele istorice care se află pe teritoriul României şi care sunt proprietatea altor
state sunt protejate în condiţiile prezentei legi.
Art. 5
În actele de înstrăinare, concesionare, închiriere, dare în administrare sau dare în folosinţă
gratuită a monumentelor istorice se va menţiona regimul de monument istoric al imobilelor şi
obligaţia protejării acestora potrivit prezentei legi.
Art. 6
(1) Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin
mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor
drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut, obligaţiile decurgând din
prezenta lege revin autorităţii administraţiei publice locale din unitatea administrativă pe al cărei
teritoriu este situat monumentul istoric sau autorităţilor administraţiei publice centrale.
Art. 7
(1) Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin
prezenta lege.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate
care elaborează strategiile şi normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmăreşte
şi asigură aplicarea lor.
(la data 23-Sep-2016 Art. 7, alin. (2) din titlul I a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din
2016 )
(3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate
subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, după
caz, de activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(4) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi instituţiile din subordinea
acestora, precum şi autorităţile administraţiei publice locale cooperează cu proprietarii
-
monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu deţinătorii şi administratorii acestora,

precum şi cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale din domeniul protejării
monumentelor istorice şi îi sprijină în condiţiile legii.
TITLUL II: Protejarea monumentelor istorice
CAPITOLUL I: Monumentele istorice
Art. 8
(1) Monumentele istorice se clasează astfel:
a) în grupa A - monumentele istorice de valoare naţională şi universală;
b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
(2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor,
la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare
prevăzute de prezenta lege.
(3) Monumentele istorice clasate în grupele prevăzute la alin. (1) şi zonele de protecţie a
acestora, aflate în proprietate publică, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public naţional
sau local, după caz, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv
prin hotărâre a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu
avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
prevederi din Art. 2 din capitolul I (Norme Metodologice din 2008) la data 17-Jul-2008 pentru Art. 8
din titlul II, capitolul I
Art. 2
Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil, conform art. 8 din Legea
nr. 422/2001, republicată.
prevederi din capitolul III (Norme Metodologice din 2008) la data 17-Jul-2008 pentru Art. 8 din
titlul II, capitolul I
CAPITOLUL III: Criterii de clasare a bunurilor imobile
Art. 7
(1) Criteriul de clasare este un standard calitativ şi cantitativ pe baza căruia se evaluează semnificaţia şi importanţa
culturală a bunurilor imobile şi se determină categoria juridică şi grupa valorică a patrimoniului cultural naţional
imobil din care fac parte aceste bunuri, respectiv grupa A sau B de monumente istorice.
(2) Clasarea unui imobil se realizează în baza următoarelor criterii:
a) criteriul vechimii;
b) criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică;
c) criteriul referitor la frecvenţă (raritate şi unicitate);
d) criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică.
Art. 8
(1) Calificativele acordate unui imobil în baza criteriului vechimii sunt următoarele1):
a) imobil ridicat până în anul 1775 - excepţional;
b) imobil ridicat între anii 1775-1830 - foarte mare;
c) imobil ridicat între anii 1830-1870 - mare;
d) imobil ridicat între anii 1870-1920 - medie;
e) imobil ridicat între anii 1920-1960 - mică;
f) imobil ridicat după anul 1960 - nulă.
(2) Evaluarea în baza criteriului vechimii este ponderată de autenticitatea concepţiei, materialelor şi procedeelor de
construcţie şi a amplasamentului, invers proporţional cu vechimea imobilului.
(3) La acordarea calificativelor în baza criteriului vechimii se au în vedere şi:
a) vechimea iniţială a imobilului şi a intervenţiilor ulterioare;
b) vechimea elementelor componente ale imobilului;
c) vestigiile arheologice atestate, aparţinând unor imobile anterioare celui care face obiectul evaluării;
d) ponderea elementelor componente, provenite din intervenţiile ulterioare ridicării imobilului.
Art. 9
(1) Criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică are drept scop stabilirea valorii imobilului din
punct de vedere estetic, funcţional şi tehnic.
(2) Calificativele acordate în baza criteriului referitor la valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică sunt:
excepţional, foarte mare, mare, medie, mică.
(3) La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică se au în
vedere:
a) coerenţa planimetrică şi structurală, precum şi concepţia tehnică;
b) reprezentativitatea pentru o epocă istorică, un autor sau stil;
c) semnificaţia pentru o anumită arie istorico-geografică;
d) plastica arhitecturală a faţadelor şi a interioarelor;
e) componente artistice valoroase;
-
f) valoarea diferitelor părţi componente şi ponderea celor care conferă imobilului un anumit caracter;
g) relaţia cu contextul urban şi natural, apartenenţa la un ansamblu sau sit construit ori natural, păstrat parţial sau
total;
h) reprezentativitatea în cadrul unui program, unor politici urbane sau al unor tipologii.
Art. 10
(1) Criteriul referitor la frecvenţă (raritate şi unicitate) are drept scop stabilirea valorii imobilului din punctul de
vedere al frecvenţei şi rarităţii imobilului, componentelor acestuia sau a ansamblului.
(2) Calificativele acordate în baza criteriului referitor la frecvenţă sunt: excepţională, foarte mare,mare, medie, mică.
(3) La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la frecvenţă (raritate şi unicitate) se au în vedere:
a) unicitatea imobilului, componentelor sau ansamblului;
b) dacă reprezintă cap de serie pentru o zonă istorico-geografică, etnografică sau pentru un autor;
c) raritatea sau apartenenţa la o serie restrânsă pentru o zonă istorico-geografică, etnografică sau pentru o perioadă
istorică;
d) tipicitatea pentru o zonă istorico-geografică, etnografică, pentru un stil sau pentru o epocă;
e) frecvenţa obiectivelor valoroase într-un ansamblu istoric constituit.
Art. 11
(1) Criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică are drept scop stabilirea valorii imobilului din punctul de vedere
al simbolisticii pe care acesta o prezintă.
(2) La acordarea calificativelor în baza criteriului referitor la valoarea memorial-simbolică se au în vedere:
a) imobilele legate de anumite momente şi locuri istorice, culturale, politice sau sociale, precum şi cele
reprezentative pentru anumite personalităţi;
b) construcţiile anterioare dispărute, de importanţă istorică recunoscută, atestate prin orice surse, documentare sau
arheologice;
c) prezenţa în memoria comunităţii, la nivel european, naţional sau local;
d) dacă imobilul respectiv este legat de anumite tradiţii locale.
Art. 12
(1) În vederea clasării unui imobil în grupa A a monumentelor istorice este necesară:
a) acordarea cel puţin a unui calificativ excepţional, cu excepţia imobilelor incluse în Lista patrimoniului mondial şi a
celor din Lista indicativă de includere în Lista patrimoniului mondial;
b) acordarea cel puţin a calificativului mare la toate criteriile de clasare, cu excepţia criteriului referitor la valoarea
memorial-simbolică;
c) acordarea cel puţin a unui calificativ foarte mare, a unui calificativ mare şi a unui calificativ medie.
(2) În vederea clasării unui imobil în grupa B a monumentelor istorice este necesară acordarea a cel puţin 3
calificative medie, cu excepţia cazurilor în care, în funcţie de zona istorico-geografică, la criteriul vechime se acordă
calificativul mică.
Art. 9
(1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, delimitată pe baza
reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcţie de trama stradală, relief şi
caracteristicile monumentului istoric, după caz, prin care se asigură conservarea integrată şi
punerea în valoare a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural.
(2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează, simultan cu clasarea bunului imobil
ca monument istoric, în condiţiile legii.
(3) Autorităţile publice locale competente vor include în planurile urbanistice şi în regulamentele
aferente zonele de protecţie delimitate conform alin. (2).
(4) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de
construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii.
(5) În zonele de protecţie a monumentelor istorice care sunt lăcaşuri de cult este interzisă
desfăşurarea în aer liber, în perioada în care în cadrul acestora se desfăşoară serviciu religios, a
unor manifestări care, prin poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot impieta asupra
desfăşurării serviciului religios.
(6) Prin excepţie, se pot organiza manifestări de genul celor prevăzute la alin. (5), cu acordul
autorităţii religioase care administrează lăcaşul, în condiţii care să nu impieteze asupra
desfăşurării serviciului religios.
Art. 10
(1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor
de conservare.
(2) Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă
economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice şi a zonelor de
protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi poate fi iniţiată şi aplicată numai cu avizul
Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Aplicarea de servituţi care au drept consecinţă desfiinţarea, distrugerea parţială sau
degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisă.
-
Art. 11
(1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de
protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în
condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea
monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii.
CAPITOLUL II: Inventarierea şi clasarea monumentelor istorice
Art. 12
(1) Inventarierea monumentelor istorice reprezintă acţiunea de strângere a totalităţii
informaţiilor, documentelor, studiilor, cercetărilor şi a documentaţiilor cu privire la identificarea
imobilelor susceptibile de a dobândi calitatea de monument istoric, a imobilelor clasate ca
monumente istorice, a monumentelor istorice declasate, precum şi a celor distruse sau
dispărute.
prevederi din Art. 3 din capitolul I (Norme Metodologice din 2008) la data 17-Jul-2008 pentru Art.
12, alin. (1) din titlul II, capitolul II
Art. 3
(1) Inventarierea este un ansamblu de proceduri cu ajutorul cărora sunt identificate - prin cercetare şi analiză
ştiinţifică - acele bunuri imobile care datorită caracteristicilor lor sunt susceptibile de a fi clasate ca monumente
istorice.
(2) Inventarierea are un caracter sistematic, în analiza tuturor categoriilor de bunuri imobile inventariate fiind
folosită o metodă unică.
(3) Inventarierea monumentelor istorice constă în procedura de alcătuire a fişei analitice şi minimale a fiecărui
monument, în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi
modificările naturale survenite în decursul timpului, în condiţiile Legii nr. 422/2001, republicată, şi potrivit
prezentelor norme metodologice.
(2) Inventarul monumentelor istorice reprezintă o bază de date, actualizată permanent prin
operaţiunile necesare de corelare, în vederea asigurării unei informări permanente şi exacte în
legătură cu situaţia imobilelor monumente istorice.
(3) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil
conform art. 8.
prevederi din capitolul IV (Norme Metodologice din 2008) la data 25-Feb-2009 pentru Art. 12, alin.
(3) din titlul II, capitolul II
CAPITOLUL IV: Procedura de clasare a bunurilor imobile
Art. 13
Procedura de clasare se declanşează de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor,
astfel:
1. din oficiu, în următoarele situaţii:
a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c) pentru bunurile imobile descoperite întâmplător sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;
2. la cererea sau, după caz, la propunerea:
a) proprietarului bunului imobil;
b) primarului localităţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe
al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză;
c) Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naţionale de Arheologie sau a Comisiei Naţionale a
Muzeelor şi Colecţiilor;
d) asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice;
e) instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu.
Art. 14
(1) Dosarul de clasare cuprinde:
1. documentaţia tehnică:
a) fişa analitică de inventariere întocmită de serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, în a
cărui rază teritorială se află imobilul;
b) planuri de situaţie;
c) releveul actual al imobilului;
d) fotografii ale imobilului, ale împrejurimilor şi ale sitului, după caz;
e) date referitoare la folosinţa imobilului;
f) expertiza tehnică (depunerea la dosarul de clasare a expertizei tehnice este facultativă);
2. documentaţia istorică: studiul istorico-arhitectural întocmit de un specialist atestat de Ministerul Culturii şi
Cultelor în domeniul monumentelor istorice;
3. documentaţia privind situaţia juridică:
-
a) copii legalizate de pe actele care atestă dreptul de proprietate sau alte drepturi reale asupra imobilului ori acte
emise de autorităţile administraţiei publice locale competente teritorial certificând situaţia proprietăţii asupra
imobilului, conform evidenţelor compartimentelor de impozite şi taxe locale proprii sau aflate în subordinea acestora;
b) copii ale planului cadastral şi ale cărţii funciare;
4. acte administrative:
a) cerere, în cazurile prevăzute la art. 13 pct. 2;
b) referatul de specialitate al serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor;
c) avizul comisiei regionale a monumentelor istorice, cu precizarea propunerii de clasare în grupa A sau, după caz, în
grupa B a monumentelor istorice;
d) avizul Secţiunii de evidenţă a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(2) La cererea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice
fundamentează din punct de vedere ştiinţific clasarea monumentelor istorice.
(3) În cazul în care dosarul de clasare este incomplet, Direcţia monumente istorice şi arheologie din cadrul
Ministerului Culturii şi Cultelor solicită serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de
15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia.
(4) Serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor are obligaţia de a completa dosarul de clasare în
termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.
Art. 15
(1) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor au obligaţia de a comunica neîntârziat
declanşarea procedurii de clasare sau de declasare, după caz, proprietarului, titularului dreptului de administrare
sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil.
(2) De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanşării procedurii de clasare şi
până la publicarea ordinului de clasare sau până la comunicarea neclasării, după caz, dar nu mai mult de 12 luni,
bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
Art. 16
(1) În termen de 30 de zile de la primirea dosarului de clasare, Comisia Naţională de Arheologie şi/sau Comisia
Naţională a Monumentelor Istorice, în urma analizării dosarului, adoptă, după caz, hotărârea de clasare sau de
neclasare.
(2) Bunul imobil în privinţa căruia Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a adoptat hotărârea de clasare se
clasează prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Comunicarea de clasare sau de declasare, respectiv, după caz, răspunsul motivat privind neclasarea sau
nedeclasarea se comunică proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autorităţii administraţiei publice
locale de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de cel mult 30 de zile de
la data primirii lor de la Ministerul Culturii şi Cultelor sau de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea
I, după caz.
Art. 17
(1) Ordinul de clasare sau avizul negativ poate fi contestat de proprietarul bunului imobil în cauză la Ministerul
Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) Contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare.
(3) Comunicarea de clasare, de declasare sau răspunsul privind neclasarea sau nedeclasarea poate fi contestată/
contestat de proprietarul bunului imobil în cauză la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data
comunicării, iar contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare.
(4) La data rămânerii definitive a comunicării de declasare sau de la data comunicării răspunsului privind neclasarea,
regimul de monument istoric al bunului încetează, iar reluarea procedurii de clasare sau de declasare nu poate
interveni înainte de 3 ani, în absenţa descoperirii unor elemente noi care să o justifice.
(5) În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare sau a comunicării
declasării procedurii de clasare, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă
asupra bunului imobil în cauză se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
Art. 18
(1) Ordinul de clasare sau de declasare se publică prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor în Monitorul Oficial al
României, Partea I, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
(2) Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de către proprietar, fără taxă, în cartea
funciară, în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 19
(1) În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare,
serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor întocmesc şi comunică proprietarului obligaţia
privind folosinţa monumentului istoric, în care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de
întreţinere a bunului imobil în cauză şi care însoţeşte pe tot parcursul existenţei imobilului actele de proprietate, de
concesiune sau de închiriere a imobilului în cauză.
(2) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului şi se înscrie în
cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.
Art. 20
Calitatea de monument istoric este marcată în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn distinctiv amplasat
de reprezentanţii primăriilor, în condiţiile legii.
(4) Inventarierea şi clasarea se realizează potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege şi în

conformitate cu normele metodologice de inventariere şi clasare a monumentelor istorice,
aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Pentru realizarea inventarierii monumentelor istorice, autorităţile şi instituţiile publice
competente comunică serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, la
solicitarea acestora, date privind situaţia juridică a imobilelor.
-
Art. 13
(1) Procedura de clasare se declanşează de către direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul
cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, astfel:
1. din oficiu, în următoarele situaţii:
a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c) pentru bunurile imobile descoperite întâmplător sau în cadrul unor cercetări arheologice
sistematice;
2. la cererea sau, după caz, la propunerea:
a) proprietarului bunului imobil;
b) primarului localităţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză;
c) Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naţionale de Arheologie sau a
Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor;
d) asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor
istorice;
e) instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu.
(2) Dosarul de clasare sau de declasare este întocmit de serviciile deconcentrate ale Ministerului
Culturii şi Cultelor, de regulă, prin experţi autorizaţi sau specialişti atestaţi înscrişi în registrele
Ministerului Culturii şi Cultelor şi se înaintează compartimentului de specialitate din Ministerul
Culturii şi Cultelor, care îl analizează şi îl prezintă, după caz, Comisiei Naţionale de Arheologie
şi/sau Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice spre analiză şi propuneri. Secretarul Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice elaborează proiectul de ordin de clasare sau de declasare, pe
care îl înaintează ministrului culturii şi cultelor spre aprobare.
(3) Bunul imobil se clasează prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Comunicarea de clasare sau de declasare, respectiv, după caz, răspunsul motivat privind
neclasarea sau nedeclasarea, se comunică proprietarului şi titularilor altor drepturi reale,
precum şi autorităţii administraţiei publice locale de către serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii lor de la
Ministerul Culturii şi Cultelor sau de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I,
după caz.
Art. 14
(1) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor au obligaţia de a
comunica de îndată proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului
altui drept real asupra bunului imobil declanşarea procedurii de clasare sau de declasare.
(2) De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanşării
procedurii de clasare şi până la publicarea ordinului de clasare sau până la comunicarea
neclasării, după caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauză i se aplică regimul
juridic al monumentelor istorice.
Art. 15
(1) Comunicarea de clasare, de declasare sau răspunsul privind neclasarea sau nedeclasarea
pot fi contestate de proprietarul bunului imobil în cauză la Ministerul Culturii şi Cultelor în
termen de 30 de zile de la data comunicării; contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile
de la înregistrare.
(2) În cazul în care prin votul a două treimi din numărul membrilor Comisia Naţională a
Monumentelor Istorice susţine hotărârea iniţială de clasare sau de neclasare, ministrul culturii şi
cultelor este îndreptăţit să respingă contestaţia.
(3) În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa
instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
(4) În cazul în care ordinul de clasare a fost contestat în condiţiile legii, acesta rămâne definitiv
după epuizarea căilor de atac.
(5) În cazul în care ordinul de clasare nu este contestat în condiţiile legii, acesta rămâne
definitiv după 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autorităţilor administraţiei
publice locale.
-
(6) La data rămânerii definitive a comunicării de declasare sau de la data comunicării

răspunsului privind neclasarea, regimul de monument istoric al bunului încetează, iar reluarea
procedurii de clasare sau de declasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenţa
descoperirii unor elemente noi care să o justifice.
(7) În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare
sau a comunicării declanşării procedurii de clasare, până la pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, asupra bunului imobil în cauză se aplică regimul
juridic al monumentelor istorice.
Art. 16
(1) Ordinul de clasare sau de declasare se publică, prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor, în
Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă.
(2) Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de către proprietar, fără
taxă, în Cartea funciară, în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(la data 16-Mar-2005 Art. 16, alin. (2) din titlul II, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Ordinul
2237/2004 )
(la data 23-May-2019 Art. 16, alin. (2) din titlul II, capitolul II abrogat de Art. VIII din Legea 105/2019 )
Art. 17
(la data 24-Jun-2003 Art. 17 din titlul II, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Metodologie din 2003 )
(1) În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
ordinului de clasare, direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, întocmesc şi comunică proprietarului actul prin care sunt
precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în
cauză, denumit Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, care însoţeşte actele de
proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauză.
(2) Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric se
aprobă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului
şi se înscrie în Cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării
ei.
Art. 18
(1) Monumentele istorice, zonele de protecţie şi zonele construite protejate, definite potrivit
legii, se evidenţiază în planurile de amenajare a teritoriului şi în planurile urbanistice ale
unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) În condiţiile legii şi în baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, în scopul protejării
valorilor de patrimoniu cultural ce au determinat instituirea zonei construite protejate,
autorităţile publice locale pot institui servituţi, pot interzice desfiinţarea sau modificarea
construcţiilor.
(3) Calitatea de monument istoric, precum şi cea de zonă construită protejată, de oraş istoric
sau de sat istoric se marchează printr-un însemn distinctiv amplasat de reprezentanţii
primăriilor pe monumentul istoric, la intrarea în zona construită protejată sau în oraşul istoric ori
satul istoric, după caz, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor. Costul însemnelor distinctive se suportă de către autorităţile
publice locale.
(la data 16-Mar-2005 Art. 18, alin. (3) din titlul II, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Norme
Metodologice din 2004 )
Art. 19
(1) În sensul prezentei legi, prin declasare se înţelege radierea din Lista monumentelor istorice
a unui bun imobil sau a unei părţi din acesta, prin menţionarea în listă a ordinului de declasare.
(2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor comunică proprietarului,
titularului dreptului de administrare sau titularului altui drept real asupra monumentului istoric
declasat, după caz, în maximum 5 zile de la publicarea ordinului de declasare, efectuarea
radierii.
(3) Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedură ca cea prevăzută pentru
clasare. Ea este declanşată din oficiu în oricare dintre situaţiile următoare:
-
a) descărcarea de sarcină arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei

Naţionale de Arheologie;
b) dispariţia monumentului istoric;
c) constatarea pierderii calităţii de monument istoric a imobilului.
(4) Erorile materiale din Lista monumentelor istorice pot fi îndreptate din oficiu sau în urma
solicitării oricărei persoane interesate.
prevederi din capitolul V (Norme Metodologice din 2008) la data 03-Dec-2009 pentru Art. 19 din
titlul II, capitolul II
CAPITOLUL V: Procedura de declasare a bunurilor imobile
Art. 21
(1) Declasarea este procedura de radiere din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a unei părţi din
acesta, prin menţionarea în listă a ordinului de declasare.
(2) Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedură prevăzută pentru clasare, fiind declanşată din
oficiu în oricare dintre situaţiile următoare:
a) descărcarea de sarcină arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de
Arheologie;
b) dispariţia monumentului istoric;
c) constatarea pierderii calităţii de monument istoric.
(3) Erorile materiale din Lista monumentelor istorice pot fi îndreptate din oficiu sau în urma solicitării oricărei
persoane interesate.
(4) Dosarul de declasare se întocmeşte de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi
se înaintează Direcţiei monumente istorice şi arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(5) Dosarul de declasare este întocmit potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), după caz.
(5)1 Pentru situaţia prevăzută la alin. (2) lit. b), dosarul de declasare cuprinde documentele prevăzute la art. 14
alin. (1), după caz, precum şi Nota de constatare, elaborată conform modelului din anexa nr. 5.
(6) Direcţia monumente istorice şi arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor analizează dosarul de
declasare, îl supune spre avizare Comisiei Naţionale de Arheologie şi/sau Comisiei Naţionale a Monumentelor
Istorice şi înaintează ministrului culturii şi cultelor propunerea de declasare.
(7) În cazul în care dosarul de declasare este incomplet, Direcţia monumente istorice şi arheologie din cadrul
Ministerului Culturii şi Cultelor solicită serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de
15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia.
(8) Serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor are obligaţia de a completa dosarul de declasare
în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.
(9) În privinţa procedurii de declasare sunt aplicabile prevederile art. 14 şi ale art. 17 alin. (1).
ANEXĂ nr. 5:
Notă de constatare pentru monumente dispărute
Se constată că obiectivul .............................., înregistrat în Lista monumentelor istorice - anexă la Ordinul

ministrului .................. - la poziţia nr. ........., cod ..................., din oraşul/satul ......................................,
comuna ... nu există în teren din motivul: ...................
Data dispariţiei Demolat cu aviz Demolat fără aviz Autodemolat Calamităţi Neidentificat
Detalierea motivului:
Data constatării:
Ştampila şi Direcţia pentru Cultură, Culte şi Primăria oraşului / Inspectoratul
semnătura: Patrimoniul Cultural Naţional a comunei ........................ Judeţean în
Judeţului ........................... Construcţii
.....................
Reprezentant, Reprezentant, Reprezentant,
Art. 20
Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevăzute
-
pentru clasare.
prevederi din capitolul VI (Norme Metodologice din 2008) la data 17-Jul-2008 pentru Art. 20 din
CAPITOLUL VI: Procedura de schimbare a grupei valorice de clasare
Art. 22
(1) Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevăzute pentru clasare.
(2) Dosarul de schimbare a grupei de clasare se întocmeşte de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului
Culturii şi Cultelor şi se înaintează Direcţiei monumente istorice şi arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi
Cultelor în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii sau, după caz, a propunerii prevăzute la art. 13 pct. 2.
(3) Dosarul de schimbare a grupei de clasare este întocmit potrivit prevederilor art. 14 alin. (1), după caz.
(4) Direcţia monumente istorice şi arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor analizează dosarul de
schimbare a grupei de clasare, îl supune spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz,
înaintează ministrului culturii şi cultelor propunerea de schimbare a grupei de clasare.
(5) În cazul în care dosarul de schimbare a grupei de clasare este incomplet, Direcţia monumente istorice şi
arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor solicită serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi
Cultelor, în termen de 15 zile de la primirea dosarului, completarea acestuia.
(6) Serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor are obligaţia de a completa dosarul de schimbare
a grupei de clasare în termen de 15 zile de la comunicarea solicitării de completare.
(7) În privinţa procedurii de schimbare a grupei de clasare sunt aplicabile prevederile art. 15 şi 18.
Art. 21
(1) Clasarea de urgenţă este procedura excepţională prin care un bun imobil aflat în pericol
iminent de distrugere sau de alterare fizică este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea
luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.
(2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor pot declanşa procedura
de clasare de urgenţă, din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
(3) Declanşarea procedurii de clasare de urgenţă se efectuează în maximum 3 zile de la
identificarea situaţiei imobilului sau înregistrarea solicitării privind situaţia imobilului, pe baza
notei de constatare elaborate de delegatul serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii
şi Cultelor, al muzeului judeţean, respectiv al muzeului municipiului Bucureşti, sau al
autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.
(4) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor comunică imediat în scris
proprietarului bunului imobil declanşarea procedurii de clasare de urgenţă a imobilului în Lista
monumentelor istorice. De la data comunicării declanşării procedurii de clasare de urgenţă până
la finalizarea procedurii, imobilului i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(5) Împotriva declanşării procedurii de clasare de urgenţă sau a ordinului de clasare de urgenţă,
proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
(6) Până la soluţionarea litigiului, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al
monumentelor istorice.
(7) La solicitarea serviciilor deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, proprietarii
imobilelor propuse pentru clasare din oficiu sau de urgenţă vor transmite acestora documentele
necesare completării dosarului de clasare.
prevederi din capitolul VII (Norme Metodologice din 2008) la data 25-Feb-2009 pentru Art. 21 din
CAPITOLUL VII: Procedura de clasare de urgenţă a bunurilor imobile
Art. 23
(1) Clasarea de urgenţă este procedura excepţională prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere
sau de alterare fizică este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru
salvarea sa.
(2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional pot declanşa
procedura de clasare de urgenţă din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
(3) Declanşarea procedurii de clasare de urgenţă se efectuează în maximum 3 zile de la identificarea situaţiei
imobilului sau de la înregistrarea solicitării privind situaţia imobilului, pe baza notei de constatare elaborate de
delegatul serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, al muzeului
judeţean, respectiv al Muzeului Municipiului Bucureşti, sau al autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.
(4) Solicitarea declanşării procedurii de clasare de urgenţă se adresează direcţiei de specialitate din cadrul
Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
(5) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional comunică imediat, în
-
scris, declanşarea procedurii de clasare de urgenţă a imobilului în Lista monumentelor istorice următoarelor
persoane/instituţii:
- proprietarilor şi titularilor altor drepturi reale asupra bunului imobil;
- primarului localităţii pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil;
- serviciului specializat din cadrul inspectoratului de poliţie competent teritorial;
- inspectoratului de stat în construcţii competent teritorial.
(6) De la data comunicării declanşării procedurii de clasare de urgenţă până la finalizarea procedurii, imobilului i se
aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(7) Împotriva declanşării procedurii de clasare de urgenţă sau a ordinului de clasare de urgenţă proprietarul se poate
adresa instanţei de contencios administrativ.
(8) Până la soluţionarea litigiului, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
(9) La solicitarea serviciilor deconcentrate ale Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, proprietarii
imobilelor propuse pentru clasare din oficiu sau de urgenţă vor transmite acestora documentele necesare completării
dosarului de clasare.
Art. 25
Dosarul de clasare va fi completat de către serviciul public deconcentrat din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi
Patrimoniului Naţional, în termen de 60 de zile de la declanşarea procedurii de clasare de urgenţă, şi va cuprinde
documentaţia prevăzută la art. 14. alin. (1), după caz.
prevederi din capitolul VII (Norme Metodologice din 2008) la data 25-Feb-2009 pentru Art. 21 din
ANEXA Nr. 2:
(A) FIŞA ANALITICĂ de inventariere a monumentelor şi ansamblurilor istorice

Abreviere FAI - M
1. IDENTIFICARE
1.1. Cod LMI
1.2. Categorie
1.3. Denumire oficială
2. LOCALIZARE ADMINISTRATIVĂ
2.1. Stat
2.2. Judeţ
2.3. Localitate
2.4. Cod poştal
2.5. Stradă, număr actuale
2.6. Localitate anterioară
2.7. Stradă, număr anterioare
2.8. Coordonate geografice
2.8.1. Referinţe geografice
2.8.2. Identificare cartografică
2.8.3. Sistem cartografic utilizat
2.8.4. Coordonate Y, X, Z
3. TIP DE PROPRIETATE
3.1. Stat
3.1.1. Proprietate publică a statului
3.1.2. Proprietate privată a statului
3.2. Mixt
3.3. Privat
4. DATARE
4.1. Epocă2)
4.1.1. Datare început
4.1.2. Datare sfârşit
4.2. Datare prin perioade
4.3. Datare prin intervale de date
4.4. Datare precisă
______
2
) Dicţionar de termeni, epoci.
5. ISTORIC. PERSOANE ŞI EVENIMENTE ASOCIATE ISTORIEI MONUMENTULUI
5.1. Istoric
5.2. Autor
5.3 Comanditar
-
5.4. Ctitor
5.5. Meşter
5.6. Pictor
6. DESCRIERE
6.1. Zona
6.2. Elemente de peisaj cultural şi natural
6.2.1. Peisaj cultural
6.2.2. Peisaj natural
6.3. Categoria de arhitectură
6.3.1. Funcţiunea actuală3)
6.3.2. Funcţiunea anterioară
6.4. Descriere obiectiv individual
6.4.1. Plan
6.4.2. Faţade
6.4.3. Formă acoperiş
6.4.4. Extinderi
6.4.5 Anexe
6.5. Structură
6.6. Materiale de construcţie
6.6.1. Materiale de construcţie acoperiş
6.7. Tehnici de construcţie
6.8. încadrare stilistică
6.9. Inscripţii
________
3
) Dicţionarele termeni, epoci.
7. CONSERVARE, RESTAURARE, AMENINŢĂRI
7. Starea generală de conservare*)
7.2. Lucrări anterioare de restaurare
7.3. Riscuri/ameninţări
7.3.1. Eroziune
7.3.2. Inundaţii
7.3.3. Alunecări de teren
7.3.4. Agricultură
__________
4
) Vocabular controlat.
8. DOCUMENTARE
8.1. Bibliografie
8.2. Dosare şi rapoarte, în arhive
8.3. Hărţi, planuri, desene
8.4. Fotografii
8.4.1. Fotografii satelitare
8.4.2. Fotografii aeriene
8.4.3. Fotografii alb-negru
8.4.4. Fotografii color
8.5. Atestare documentară
9. NIVEL CLASARE
9.1. Grupa valorică
-A
-B
9.2. Categoria după natura obiectivului
-I
- II
- IV
9.3. Criterii de evaluare globală
9.4. Data şi documentul protecţiei
9.5. Reglementări urbanistice
10. INVENTARIERE
10.1. Instituţia în cadrul căreia s-a redactat fişa
-
10.2. Autorul fişei şi calitatea acestuia

10.2.1. Nume
10.2.2. Prenume
10.2.3. Calitatea acestuia
10.2.4. Semnătura autografă a specialistului care a întocmit
fişa
10.2.5. Semnătura şi ştampila conducătorului instituţiei în
cadrul căreia s-a redactat fişa
10.3. Numărul procesului-verbal de validare în comisia
regională a monumentelor istorice
10.3.1. Numărul documentului de clasare
10.3.2. Data ordinului de clasare
10.4. Data redactării fişei
(B) FIŞA ANALITICĂ MINIMALĂ de inventariere a ansamblurilor, monumentelor şi siturilor istorice
Abreviere FMM
1. IDENTIFICARE
1.1. Cod LMI
2.1. Stat
2.2. Judeţ
2.3. Localitate
2.4. Cod poştal
2.5. Stradă
3.1. Stat
3.2. Mixt
3.3. Privat
4. DATARE
4.1. Epocă5)
________
5
5.1. Istoric
5.2. Autor
5.3. Ctitor
5.4. Meşter
5.5. Pictor
6. DOCUMENTARE
6.1. Fotografii
7. INVENTARIERE
7.2.1. Nume
7.2.2. Prenume
7.2.3. Calitatea autorului
ANEXA Nr. 3:
-
(A) FIŞA ANALITICĂ de inventariere a siturilor arheologice

Abreviere FAI - S
I. IDENTIFICARE
1.1. COD LMI
1.2. Categorie
1.4. Cod RAN
2. LOCALIZARE
2.1. Stat
2.2. Judeţ
2.3. Localitate
2.4. Descrierea localizării
2.4.1. Microrelief, elemente de peisaj natural
2.4.2. Adresa
2.4.3. Toponim/Sector urban
2.4.4. Cod poştal
2.4.5. Referinţe cadastrale
2.5.4. Punct
2.5.5. Reper
2.5.6. Toponim
3. DATARE
3.1. Epoca6)
3.2. Cultura
3.2.1. Faza culturală
3.3. Secol
3.4. Interval de date
________
6
4. UTILIZARE
4.1. Tipuri de exploatare a terenului (Agricultură, păşuni, pădure, locuire, exploatare
agricolă, minieră)
5. DESCRIERE
5.1. Descriere sit
5.2. Tip sit
5.3. Categorie sit
5.4. Stratigrafie generală
5.5. Materiale şi tehnici de construcţie
5.6.1. Materiale de construcţie
5.6.2. Tehnici de construcţie
5.7. Inscripţii
5.8. Patrimoniu mobil
6.1. Starea generală de conservare
6.3.1. Eroziune
6.3.2. Inundaţii
6.3.4. Agricultura
7. DOCUMENTARE
-
7.1. Bibliografie
7.2. Dosare şi rapoarte - arhive
7.3. Hărţi
7.4. Planuri
7.5. Desene
7.6. Fotografii
7.6.1. Foto satelitare
7.6.2. Foto aeriene
8. NIVEL CLASARE
8.1. Grupa valorică - A - B
9. INVENTARIERE
9.2.1. Nume
9.2.2. Prenume
9.2.4. Semnătura autografă a specialistului care a întocmit fişa
cadrul căreia s-a redactat fisa
(B) INSTRUCŢIUNI DE COMPLETARE a Fişei analitice de inventariere a siturilor arheologice FAI - S
FAI - S
1. Identificare
1.1. Cod LMI
1.2. Categorie
1.4. Cod RAN
2. Localizare
2.1. Stat
2.2. Judeţ
Se completează judeţul în care este localizat obiectivul (monumentul, situl arheologic etc.) - sigla alfabetică.
2.3. Localitate (oraş/sat etc.)
Se completează oraşul/satul în care este localizat obiectivul (monumentul, situl arheologic etc.).
Comuna
Se completează comuna sau unitatea administrativă superioară în care este localizat obiectivul (monumentul, situl
arheologic etc.).
2.4. Descrierea localizării
2.4.1. Microrelief, peisaj natural
2.4.2. Adresa
În cazul monumentelor (siturilor arheologice) situate în mediu urban se indică adresa exactă a obiectivului, respectiv
strada şi numărul poştal.
2.4.3. Toponim/Sector urban
2.4.4. Cod poştal
2.4.5. Referinţe cadastrale
2.4.6. Coordonate geografice
2.5.2. Sistem cartografic folosit
2.5.3. Coordonate X, Y, Z
2.5.4. Punct
Se completează punctul (toponimul) în care este localizat obiectivul (monumentul, situl arheologic etc.).
2.5.5. Reper
Se completează elemente de reper pentru localizarea obiectivului (de exemplu, situarea pe malul unei ape a unui sit
arheologic) sau în cazul monumentelor din mediul urban precizarea unor vecinătăţi (de exemplu, Sibiu, Piaţa Albert
Huet, spre pasajul către Piaţa Mică).
2.5.6. Toponim
3. Datare
3.1. Epoca
-

3.2. Cultura
4. Utilizare
5. Descriere
5.1. Descriere sit
5.2. Tip sit
5.3. Categorie sit
Vocabular controlat obligatoriu pentru fişele analitice de inventariere
Abaţie, amfiteatru, apeduct, aşezare civilă, aşezare deschisă, aşezare fortificată, aşezare urbană, aşezare urbană
fortificată, aşezare rurală, ansamblu rupestru, barbacană, bazilică, bastion, biserică, biserică fortificată, dava,
donjon, canabae, castellum, castru, cetate, cetate de pământ, cetate de piatră, cetate ţărănească, chilii, castel,
capelă, catedrală, consistoriu, claustru criptă, cavou, curie, curte boierească, curte domnească, curia, curtină, conac,
closter, cimitir, cimitir de inhumaţie, cimitir biritual, locuire, locuire civilă, locuire în peşteră, locuire sezonieră, fort,
fortificaţii, fortificaţii de piatră, fortificaţii de pământ, locuire militară, fortificaţie de pământ cu palisadă, fortificaţie
Vauban, foişor, galerie de mină, han, limes, edificiu religios, edificiu public, incintă fortificată, templu, sanctuar,
mănăstire, geamie, episcopie, drum, terme, necropolă, necropolă plană, necropolă tumulară, mănăstire, mansio,
mausoleu, mină, moară, mormânt izolat, mormânt tumular, mormânt, pod, pivniţă, turn, turn/clopotniţă, turn-
locuinţă, tell, turn de apărare, val, val de pământ, val de piatră, valum, vicus, vilă, villa rustica, zid, zid de incintă,
zona sacră etc.
Art. 22
(1) Lista monumentelor istorice cuprinde monumentele istorice clasate în grupa A sau B şi se
întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice.
(2) Lista monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizează la fiecare 5 ani.
(3) Lista monumentelor istorice stă la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor
istorice, a planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urbanistice.
prevederi din Art. 1 din capitolul I (Norme Metodologice din 2008) la data 17-Jul-2008 pentru titlul
II, capitolul II
Art. 1
Clasarea şi inventarierea monumentelor istorice se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 422/2001 privind
protejarea monumentelor istorice, republicată, şi ale prezentelor norme metodologice emise de Ministerul Culturii şi
Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
prevederi din capitolul II (Norme Metodologice din 2008) la data 17-Jul-2008 pentru titlul II,
capitolul II
CAPITOLUL II: Procedura de realizare a fişei monumentului
Art. 4
(1) Fişa analitică de inventariere a unui monument istoric, prevăzută în anexa nr. 2, este realizată de către un
specialist atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit legii, din cadrul Serviciului de monumente istorice din
serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) În cazul în care în cadrul serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor nu este încadrat un
specialist atestat, fişa analitică de inventariere este realizată de către un expert sau specialist atestat de Ministerul
Culturii şi Cultelor, potrivit legii.
Art. 5
(1) Etapele pe care specialistul sau, după caz, expertul prevăzut la art. 4 trebuie să le urmeze în vederea realizării
fişei analitice de inventariere a unui monument istoric sunt următoarele:
a) cercetarea pe teren a monumentului istoric, urmărindu-se:
- verificarea denumirii oficiale, a denumirilor anterioare şi, după caz, a hramului bisericii sau a denumirii
ansamblului;
- verificarea adresei corecte;
- descrierea sumară a imobilului;
- stabilirea datei construirii, a istoricului şi a stării de conservare;
- schiţa planului de situaţie;
- fotografii ale imobilului;
b) obţinerea de informaţii de la autoritatea administraţiei publice locale în legătură cu:
- regimul juridic al proprietăţii, actual şi anterior;
- planul cadastral al imobilului;
- reglementările urbanistice în care se înscrie imobilul;
c) obţinerea de informaţii bibliografice şi de arhivă:
- stabilirea ctitorului, a finanţatorului sau a autorului, după caz;
- stabilirea lucrărilor anterioare de restaurare;
- cercetarea altor surse de documentare.
(2) Fişa analitică de inventariere a unui monument istoric se redactează astfel:
a) inserarea codului;
-
b) sinteza informaţiilor asupra fiecărui capitol şi câmp din fişă;

c) completarea câmpurilor fişei;
d) introducerea datelor conform instrucţiunilor cuprinse în anexa nr. 4.
(3) Fişa analitică de inventariere completată potrivit alin. (1) este transmisă, atât pe suport hârtie, cât şi magnetic,
Direcţiei monumente istorice şi arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, unde este înregistrată de către
inspectorul de zonă,
(4) Direcţia monumente istorice şi arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor transmite fişa analitică de
inventariere prevăzută la alin. (2) Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, în vederea verificării criteriilor de
clasare utilizate.
Art. 6
(1) Lista monumentelor istorice se întocmeşte de către specialiştii Direcţiei ştiinţifice din cadrul Institutului Naţional
al Monumentelor Istorice, potrivit art. 4 şi 5, cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, al
Comisiei Naţionale de Arheologie.
(2) Lista monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I, şi se actualizează conform legii.
(3) Lista monumentelor istorice cuprinsă în anexa nr. 1 stă la baza întocmirii cadastrului de specialitate al
monumentelor istorice, a planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urbanistice.
ANEXA Nr. 1: LISTA monumentelor istorice
(A) Structura Listei monumentelor istorice (LMI)

Lista monumentelor istorice este structurată pe judeţe, iar în cadrul acestora pe 4 categorii, în funcţie de natura lor:
- I Arheologie;
- II Arhitectură;
- III Monumente de for public;
- IV Monumente memoriale/funerare.
- Capitolele Listei monumentelor istorice:
1. Codul LMI;
2. Denumire oficială actuală;
3. Denumire oficială anterioară;
4. Localitatea - municipiu, sat, oraş;
5. Comuna, în cazul satelor;
6. Adresa;
7. Datare.
(B) Detalierea structurii
1. Codul LMI
Odată cu prima publicare a Listei monumentelor istorice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 422/2001,
republicată, în anul 2004 fiecare monument istoric primeşte un număr de cod propriu.
În componenţa numărului de cod intră:
- sigla alfabetică a judeţului în care se află;
- grupa valorică în care a fost încadrat: A, respectiv B;
- categoria căruia îi aparţine;
- numărul curent în cadrul fiecărei categorii.
2. Denumirea oficială actuală:
- numele oficial al monumentului istoric cu care acesta a fost clasat;
- pentru biserici este obligatorie menţionarea hramului.
3. Denumirea oficială anterioară:
- numai în cazuri deosebit de relevante sau când monumentul istoric a intrat cu o anume denumire în literatura de
specialitate.
4. Localitatea
Succesiunea monumentelor istorice în cadrul unui judeţ este:
- oraşul reşedinţă de judeţ;
- toate localităţile, în ordinea alfabetică a localităţilor (oraşe, sate).
5. Comuna
Pentru comunele de care aparţin satele există o rubrică specială, imediat după menţionarea satului.
6. Adresa
Succesiunea monumentelor istorice în cadrul unei localităţi:
- în localităţile în care există străzi care se individualizează prin nume, criteriul este succesiunea alfabetică: nume
propriu sau comun, numele de familie al unui personaj, precedat de prenumele său;
- toate monumentele de pe aceeaşi stradă apar în succesiunea numerelor poştale;
- în localităţile în care străzile nu poartă nume, identificarea monumentului se face prin numărul poştal; pentru
monumentele din extravilan se indică repere topografice şi de toponimie locală.
7. Datare:
- cea consemnată în fişa analitică de inventariere.
(C) Principii metodologice de întocmire a Listei monumentelor istorice
1. Validarea calităţii de monument a obiectivelor înscrise în Lista monumentelor istorice din 1991-1992
2. Introducerea tuturor monumentelor clasate în intervalul 1991-1992
3. Radierea obiectivelor declasate din Lista monumentelor istorice din 1991-1992
4. Reactualizarea Listei monumentelor istorice, conform legislaţiei în vigoare
ANEXA Nr. 2:
-
(A) FIŞA ANALITICĂ de inventariere a monumentelor şi ansamblurilor istorice

Abreviere FAI - M
1. IDENTIFICARE
1.1. Cod LMI
1.2. Categorie
2.1. Stat
2.2. Judeţ
2.3. Localitate
2.4. Cod poştal
2.5. Stradă, număr actuale
2.7. Stradă, număr anterioare
2.8.1. Referinţe geografice
3.1. Stat
3.2. Mixt
3.3. Privat
4. DATARE
4.1. Epocă2)
______
2
5.1. Istoric
5.2. Autor
5.3 Comanditar
5.4. Ctitor
5.5. Meşter
5.6. Pictor
6. DESCRIERE
6.1. Zona
6.2. Elemente de peisaj cultural şi natural
6.2.1. Peisaj cultural
6.2.2. Peisaj natural
6.3. Categoria de arhitectură
6.3.1. Funcţiunea actuală3)
6.3.2. Funcţiunea anterioară
6.4. Descriere obiectiv individual
6.4.1. Plan
6.4.2. Faţade
6.4.3. Formă acoperiş
6.4.4. Extinderi
6.4.5 Anexe
6.5. Structură
6.6. Materiale de construcţie
-
6.6.1. Materiale de construcţie acoperiş

6.7. Tehnici de construcţie
6.8. încadrare stilistică
6.9. Inscripţii
________
3
) Dicţionarele termeni, epoci.
7. Starea generală de conservare*)
7.3.1. Eroziune
7.3.2. Inundaţii
7.3.4. Agricultură
__________
4
) Vocabular controlat.
8. DOCUMENTARE
8.1. Bibliografie
8.2. Dosare şi rapoarte, în arhive
8.3. Hărţi, planuri, desene
8.4. Fotografii
8.4.1. Fotografii satelitare
8.4.2. Fotografii aeriene
9. NIVEL CLASARE
9.1. Grupa valorică
-A
-B
9.2. Categoria după natura obiectivului
-I
- II
- IV
9.4. Data şi documentul protecţiei
10. INVENTARIERE
10.2.1. Nume
10.2.2. Prenume
10.2.4. Semnătura autografă a specialistului care a întocmit
fişa
cadrul căreia s-a redactat fişa
(B) FIŞA ANALITICĂ MINIMALĂ de inventariere a ansamblurilor, monumentelor şi siturilor istorice
Abreviere FMM
1. IDENTIFICARE
1.1. Cod LMI
2.1. Stat
-
2.2. Judeţ
2.3. Localitate
2.4. Cod poştal
2.5. Stradă
3.1. Stat
3.2. Mixt
3.3. Privat
4. DATARE
4.1. Epocă5)
________
5
5.1. Istoric
5.2. Autor
5.3. Ctitor
5.4. Meşter
5.5. Pictor
6. DOCUMENTARE
6.1. Fotografii
7. INVENTARIERE
7.2.1. Nume
7.2.2. Prenume
7.2.3. Calitatea autorului
prevederi din capitolul II (Norme Metodologice din 2008) la data 17-Jul-2008 pentru titlul II,
capitolul II
ANEXA Nr. 4: INSTRUCŢIUNI de introducere a datelor în fişa analitică

de inventariere
1. IDENTIFICARE
1.1. Cod LMI - inserarea codului LMI
1.2. Categorie
Se specifică dacă este vorba de:
- monument;
- ansamblu;
- sit.
1.3. Denumirea oficială - text liber, memo, obligatoriu Text liber care permite identificarea edificiului prin numele său
actual.
2.1. Stat (alfanumeric, multivaloric, obligatoriu) România - RO; în cazul unor monumente aflate pe teritoriul a două
state se menţionează ambele state. Ruinele Podului lui Traian de lângă Drobeta-Turnu Severin se află atât pe malul
românesc, cât şi pe cel iugoslav (YU).
2.2. Judeţ
Se completează cu structura administrativă actuală a României: judeţ, sigla alfabetică a judeţului.
2.3. Oraşe
2.4. Sate
2.5. Comune
2.6. Numele străzii (alfanumeric, multivaloric)
-
Se completează cu numele străzii; dacă obiectivul corespunde mai multor străzi, se trec toate, prima adresă fiind cea
sub care este înregistrat în inventar, LMI. Dacă nu există număr, i se atribuie un număr artificial, recunoscut ca fiind
atribuit.
2.7. Adresa poştală (alfanumeric, multivaloric, obligatoriu) Se menţionează toate numerele poştale la care figurează
obiectivul.
2.8. Localizare anterioară (alfanumeric, multivaloric, facultativ) Provincie, regiune etc.
Se utilizează pentru indicarea diviziunilor geografice şi politice ale statului în timp.
2.8.1. Oraş
2.8.2. Comună/Cartier/Sector urban
2.8.3. Sat/Cătun
2.8.4. Adrese poştale anterioare - facultativ (alfanumeric, monovaloric, facultativ)
2.8.5. Nume anterioare ale străzii - facultativ
2.10. Referinţe geografice (alfanumeric, multivaloric, obligatoriu)
Se menţionează numărul de parcelă, numărul de tarla.
Se precizează suprafaţa lor şi unităţile de măsură (m2; ha; ari; pogon etc.)
Se precizează, în cazul în care există, nr. carte funciară, nr. registru ipotecă.
Se anexează o copie a planului cadastral la o scară convenabilă:
- 1:500-1:2000 pentru monument;
- 1:2000-1:5000 pentru ansamblu;
- 1:10000-1:25000 pentru sectoare urbane sau localităţi.
2.11. Identificare cartografică
3. tip proprietate (alfanumeric, multivaloric, facultativ)
Se poate preciza tipul de proprietate.
Tipul de proprietate poate fi, conform legislaţiei în vigoare, de stat, privat, mixt.
4. DATARE
Este o rubrică ce conţine informaţii primare şi furnizează date precise când ele sunt cunoscute sau indică datarea
aproximativă în caz de incertitudine.
4.1. Datare prin perioade mari istorice/secole
Epoci istorice
Cod Epoca
1 Preistorie
11 Paleolitic
111 Paleolitic inferior
112 Paleolitic mijlociu
113 Paleolitic superior
12 Mezolitic
13 Neolitic
131 Neolitic timpuriu
132 Neolitic mijlociu
133 Neolitic târziu
14 Eneolitic
141 Eneolitic timpuriu
142 Eneolitic mijlociu
143 Eneolitic târziu
15 Epoca bronzului
151 Epoca bronzului timpuriu
152 Epoca bronzului mijlociu
153 Epoca bronzului târziu
16 Hallstatt
161 Hallstatt timpuriu
162 Hallstatt mijlociu
163 Hallstatt târziu
2 Protoistorie
21 La Tene
211 La Tene timpuriu
212 La Tene mijlociu
213 La Tene târziu
3 Epoca antică
31 Epoca greacă
311 Epoca arhaică
312 Epoca clasică
313 Epoca elenistică
32 Epoca romană
321 Epoca romană timpurie
322 Epoca romană târzie
33 Epoca post-romană
34 Epoca romano-bizantină
-
41 Epoca bizantină
4 Epoca medievală
42 Epoca migraţiilor
43 Epoca medievală
431 Epoca medievală timpurie
432 Epoca medievală târzie
5 Epoca modernă
6. Epoca contemporană
Se menţionează "între".
5. EVENIMENTE, PERSOANE ŞI EVENIMENTE ASOCIATE ISTORIEI MONUMENTULUI
5.1. Istoric - un scurt istoric cu privire la fazele de dezvoltare a clădirii, faze de construcţie, evenimente importante
legate de monumentul istoric
- cele asociate la construcţia edificiului, de exemplu arhitecţi
5.2. Calitatea de autor
5.3. Ctitor/Comanditar
Organizaţii, proprietari, utilizatori - personalităţi istorice marcante a căror activitate este legată de obiectiv în cazul
în care este necesară menţionarea unor informaţii mult mai detaliate, se pot folosi fişiere biografice asociate.
De exemplu: ruinele podului lui Traian de la Drobeta-Turnu Severin, persoane asociate: împăratul Traian, arhitectul
Apollodor din Damasc. Rubrica precizează numele şi rolul profesional al arhitecţilor sau firmei de construcţii, al
sculptorului sau artistului, constructorului sau titularului de contract, inginerului sau patronului, asociaţilor, ctitorilor
sau sponsorilor.
6. DESCRIERE
6.1. Descriere zonă şi unitatea administrativ-teritorială Subiectul poate include cantitatea sau mărimea şi relaţia
urbanistică, descrie suprafaţa şi amplasamentul, aspecte privind proprietatea şi personalul (locuitorii), care formează
arealul (amplasamentul). Unele informaţii pot fi cuantificate, spre exemplu numărul obiectivelor studiate,
inventariate, construite într-o epocă etc. Se pot înregistra suprafaţa şi numărul de loturi dintr-un sit istoric. Pentru
cartiere se pot înregistra dimensiunile suprafeţei, populaţia totală, ca şi numărul locatarilor, numărul construcţiilor şi
obiectivelor studiate. Se pot nota şi relaţiile urbanistice care apar. Pentru oraşele istorice se vor face raportări la alte
oraşe istorice asemănătoare, pentru protecţia lor etc. Se vor menţiona relaţiile sector-oraş şi funcţia lor trecută şi
actuală în oraş.
6.2. Elemente de peisaj natural şi cultural
Descrierea zonei, a poziţionării geografice, dacă obiectivul sau ansamblul are elemente de peisaj cultural sau natural,
aşa cum este definit prin legislaţia în vigoare7).
Categoria funcţională (alfanumeric, dicţionar de termeni, multivaloric, obligatoriu)
Text liber care defineşte precis edificiul prin funcţiunea sa istoric caracteristică.
Categorii funcţionale (programe de arhitectură)
Dicţionar de termeni
- clădire administrativă (primărie, prefectură, guvern, minister ş.a.);
- clădire pentru corpul diplomatic (ambasadă, consulat ş.a.);
- clădire financiar-comerţ;
- clădire de cult;
- clădire pentru industrie;
- clădire pentru învăţământ;
- clădire de locuit (unifamilială, colectivă ş.a.);
- clădiri cu caracter militar (fortificaţii, cetăţi etc.);
- clădire pentru sănătate;
- clădire pentru sport;
- clădire pentru turism;
- clădire pentru transport (gară, autogara ş.a.);
- clădire cu destinaţie specială (poliţie, S.R.I., armată ş.a.);
- clădire cu alte funcţiuni;
- clădire cu funcţiuni mixte (se precizează care funcţiuni şi în ce proporţie);
- amenajare peisajeră-agrement (parc, grădină, scuar ş.a.);
- construcţie funerară (cavou, cruce ş.a.);
- construcţie de for public (artă monumentală, troiţe, cruci comemorative).
________
7
) Potrivit Legii nr. 451/2002, a) peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie, al
cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani; b) politica peisajului este o
expresie prin care autorităţile publice competente desemnează principii generale, strategii şi linii directoare care
permit adoptarea de măsuri specifice care au ca scop protecţia, managementul şi amenajarea peisajului; c) obiectiv
de calitate peisajeră desemnează formularea de către autorităţile publice competente, pentru un anumit peisaj, a
aspiraţiilor populaţiilor cu privire la caracteristicile peisajere ale cadrului lor de viaţă; d) protecţia peisajului cuprinde
acţiunile de conservare şi menţinere a aspectelor semnificative sau caracteristice ale unui peisaj, justificate prin
valoarea sa patrimonială derivată din configuraţia naturală şi/sau de intervenţia umană.
6.3. Descrierea obiectivului
- tip de plan, mod de acces, scări;
- descrierea faţadei principale, a faţadelor secundare;
- număr de niveluri/formă învelitoare;
- extinderi;
- anexe, aşezarea lor faţă de corpul principal etc.
6.4. Elemente de construcţie, materiale şi tehnici de construcţie (alfanumeric, multivaloric, opţional)
-
La această rubrică se vor menţiona date despre structura edificiului: elemente portante, elemente de acoperire,
planşee de b.a., lemn, sisteme de boţire, structuri subterane, scări, turnuri etc.).
Un control al vocabularului printr-un tezaur de cuvinte este de dorit.
6.5. Materiale de acoperiş
La această rubrică se specifică tipul de învelitoare (înclinată, orizontală) şi materialul.
7. CONSERVARE/RESTAURARE/AMENINŢARE
Este o rubrică primară. Se referă la practicile profesionale de salvare şi menţinere a stării bune de conservare a unui
sit, ansamblu, monument sau la starea unui obiectiv inventariat. Această categorie se referă la starea actuală de
conservare. Poate conţine câmpuri separate pentru lucrările de conservare anterioare şi lucrările necesare pentru
conservare în viitor. Un control al vocabularului prin tezaur de cuvinte este indicat.
7.1. Starea generală de conservare (alfanumeric, multivaloric, obligatoriu)
Se descrie starea actuală de conservare a obiectivului, în special a structurii.
Se vor trece următoarele niveluri de conservare standard, vocabular controlat:
a) stare foarte bună;
b) bună;
c) medie;
d) precolaps;
e) colaps.
8. DOCUMENTARE
Rubrica este împărţită în 5 subcategorii.
Prima rubrică se referă la bibliografia publicată, cealaltă la documentaţia nepublicată.
8.1. Bibliografie
Consemnează referirile din publicaţii. În cazul în care nu există sau nu se cunosc până în momentul introducerii
datelor referinţe, se consemnează că nu există. Fiecare publicaţie se scrie în ordine alfabetică, astfel:
- pentru documente scrise, autorul (autorii), titlul, editura, anul, locul, colecţia, pagina, ilustraţii, dimensiuni
(eventual);
- pentru arhive, depozitul, seria, titlul (fondul), cota, data, fila;
- pentru documente figurate, titlul, natura documentului, autorul, data, depozitul, cota.
8.2. Dosare şi rapoarte
Rapoartele şi dosarele de avizare, restaurare, clasare. Se poate specifica doar ultimul număr de dosar avizat de
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice sau ultimul raport de săpături arheologice.
8.3. Hărţi, planuri şi desene
Este o rubrică obligatorie. Se referă la hărţile ce localizează obiectivul în contexte mai largi, ca şi planurile şi
desenele care îl localizează în contextul său apropiat.
Pentru localităţi rurale şi obiective se vor utiliza planuri 1:200, 1:500,1000.
Se precizează dacă există releveu.
8.4. Fotografii
Este obligatoriu a se ataşa fişei fotografii sau copii ale fotografiilor.
Pentru sectoarele urbane, situri arheologice, ansambluri mari de arhitectură se vor ataşa fotografii aeriene.
8.5. Alte informaţii
Se menţionează surse arhivistice şi referiri ca: legi de înfiinţare, autorizaţie de construcţie, atestări documentare.
9. nivel clasare (alfanumeric, multivaloric, obligatoriu)
Este o informaţie primară, obligatorie, pentru obiectivele clasate. Nivelul de clasare nu se schimbă frecvent, dar
trebuie actualizat.
9.1. Grupe
Se specifică grupa în care este încadrat monumentul după grupa valorică în legislaţia în vigoare:
- grupa A - monument de valoare naţională, excepţională, reprezentativ pe plan universal;
- grupa B - monument de valoare locală.
9.2. Categorii după natura monumentului istoric
Se specifică din ce categorie face parte obiectivul după natura lui:
I.arheologie;
II.arhitectură;
III.monument de for public;
IV.monument memorial/funerar.
9.3. Criterii (evaluarea globală)
Se vor menţiona criteriile legale prin care s-a făcut clasarea. Se vor consemna pe scurt din documentele anexe care
sunt criteriile care stau la baza fundamentării clasării, selectării, reperării etc.
9.4. Tipul de protecţie (alfanumeric, multivaloric, obligatoriu) Cadrul legal sau periodic care determină protecţia:
lege specifică, ordin, regulament urban etc. Copiile de pe actele legislative sunt informaţii opţionale ce pot fi
înregistrate.
9.5. Data protecţiei
Data şi numărul clasării este o rubrică facultativă. Se poate nota şi data anunţării clasării.
10. INVENTARIERE
10.1. Instituţia, organizaţia, autorul textului
Se stabileşte cine face înregistrarea şi când. Trebuie identificate fie sursa pentru înregistrarea intrării, fie persoana
(persoanele) care a (au) strâns informaţiile. În plus, se poate stabili cine a verificat intrarea sau a revizuit-o şi care
poate da o semnătură oficială ori o aprobare.
10.2. Instituţia, organizaţia, autorul textului (alfanumeric, monovaloric, obligatoriu)
Permite identificarea provenienţei fiecărui text. Utilizarea atâtor subdiviziuni administrative câte sunt necesare.
10.3. Trimitere la documentaţia fotografică (alfanumeric, multivaloric, facultativ)
Se menţionează fotografiile de epocă din diverse arhive sau din publicaţii, care se ataşează în copii, menţionându-se
sursa.
10.4. Trimitere la documentaţia desenată Nume, prenume, calitatea autorului fişei (Facultativ)
-
10.5. Data redactării
CAPITOLUL III: Intervenţii asupra monumentelor istorice

Art. 23
(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului
emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:
a) toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare,
amenajări peisagistice şi de punere în valoare, care modifică substanţa sau aspectul
monumentelor istorice;
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier
fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;
d) schimbări ale funcţiunii sau destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;
e) strămutarea monumentelor istorice;
f) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în
zonele de protecţie a monumentelor istorice.
(3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la
intervenţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza şi în conformitate cu avizul
Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului
Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(4) Autorizaţiile prevăzute la alin. (3), emise fără avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fără
respectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept.
(5) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnică a
construcţiei. În situaţia în care aceasta nu există, Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric
ţine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii.
Art. 24
(1) Intervenţiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care
se află în zone de protecţie a monumentelor istorice sau în zone construite protejate se
autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale
în vigoare.
(2) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de
schimbare a funcţiunii sau a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de
sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate a imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul
propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Cultelor, cu personal atestat, în condiţiile legii.
(2) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât
cele de schimbare a funcţiunii sau a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente,
indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu
specialişti şi experţi atestaţi şi sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului
Culturii şi Patrimoniului Naţional, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în condiţiile legii.
(la data 13-May-2010 Art. 24, alin. (2) din titlul II, capitolul III modificat de Art. II, punctul 1. din Ordonanta
urgenta 43/2010 )
(3) În condiţiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele
de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea
în legalitate, să aplice sancţiuni şi, după caz, să dispună revenirea la situaţia iniţială şi să
sesizeze organele de cercetare penală.
(4) Elaborarea expertizelor tehnice, a proiectelor de consolidare, restaurare, verificarea tehnică a
proiectelor şi dirigentarea lucrărilor se efectuează numai de experţi şi/sau specialişti atestaţi de
către Ministerul Culturii şi Cultelor, cu respectarea exigenţelor specifice domeniului
monumentelor istorice şi a cerinţelor privind calitatea lucrărilor în construcţii.
(5) Protejarea şi conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice
rămase decopertate se fac, în condiţiile legii, de către investitori, sub coordonarea
-
responsabilului ştiinţific al şantierului şi a instituţiei organizatoare.

TITLUL III: Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în
protejarea monumentelor istorice
CAPITOLUL I: Instituţii
Art. 25
(1) Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează şi asigură aplicarea strategiei naţionale şi urmăreşte
respectarea prevederilor legale şi a normelor şi metodologiilor din domeniul protejării
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor asigură îndeplinirea angajamentelor statului asumate prin
convenţiile internaţionale referitoare la protecţia monumentelor istorice, la care România este
parte.
(3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintă statul în relaţia cu proprietarii de monumente
istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora.
(4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii şi
Cultelor organizează compartimente de specialitate în aparatul propriu, precum şi instituţii
subordonate, având drept atribuţii activităţile de cercetare, inventariere, avizare, inspecţie şi
control, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice.
Art. 26
(1) în vederea protejării monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct
sau prin serviciile sale publice deconcentrate ori prin alte instituţii publice subordonate,
următoarele atribuţii:
1. organizează sistemul naţional de cercetare, inventariere, clasare a monumentelor istorice, de
elaborare a reglementărilor din domeniu, de inspecţie şi control al monumentelor istorice;
2. avizează reglementările, normele şi metodologiile cu aplicabilitate pentru domeniul
monumentelor istorice, în cazul în care acestea sunt elaborate de alte autorităţi decât Ministerul
Culturii şi Cultelor;
3. conferă, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, regimul de monument istoric;
4. publică Lista monumentelor istorice, întocmită de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice,
în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi o actualizează, potrivit legii, la fiecare 5 ani;
5. face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului de stat a sumelor necesare în
vederea finanţării cheltuielilor pentru protejarea monumentelor istorice;
6. emite avizele necesare în vederea eliberării autorizaţiilor de construire pentru lucrările şi
intervenţiile asupra monumentelor istorice;
7. emite avizul privind regulamentele de construcţie din zonele de protecţie a monumentelor
istorice şi în zonele construite protejate;
7. emite avizul privind documentaţiile de urbanism din zonele de protecţie a
monumentelor istorice şi din zonele construite protejate;
(la data 01-Feb-2016 Art. 26, alin. (1), punctul 7. din titlul III, capitolul I modificat de Art. 1, punctul 1. din
Ordonanta 10/2016 )
8. emite avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor de
protecţie a monumentelor istorice sau a zonelor construite protejate, ale secţiunilor de
specialitate din planurile de amenajare a teritoriului şi planurilor urbanistice, precum şi pentru
proiectele de restaurare a monumentelor istorice;
9. emite avizul pentru Planul de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea "Zone construite
protejate", precum şi pentru secţiunile de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului
care au ca obiect monumente istorice sau zone construite protejate;
10. emite avizele pentru secţiunile de specialitate din planurile urbanistice generale ale unităţilor
administrativ-teritoriale, planurile urbanistice zonale, precum şi din planurile urbanistice de
detaliu, care au ca obiect monumente istorice sau zone construite protejate;
11. emite avizele pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a
monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu există regulamente de
construcţie avizate conform pct. 7;
11. emite avizele pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a
monumentelor istorice şi în zonele construite protejate;
(la data 10-Dec-2016 Art. 26, alin. (1), punctul 11. din titlul III, capitolul I modificat de Art. 1, punctul 1. din Legea
-
248/2016 )
12. iniţiază, atunci când este necesar, sau solicită consiliilor judeţene sau Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, după caz, exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor
istorice, în vederea salvării acestora de la distrugere şi degradare;
13. coordonează, prin diriginţi de specialitate ai Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice,
atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor, lucrările de conservare, consolidare şi restaurare a
monumentelor istorice, atunci când intervenţiile sunt finanţate total sau parţial din fondurile
alocate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
14. asigură inspecţia şi controlul propriu la monumentele istorice privind starea lor de
conservare şi respectarea avizelor de specialitate emise, precum şi controlul propriu al
şantierelor având drept obiect monumentele istorice, indiferent de regimul de proprietate şi de
grupa monumentului istoric, de natura operaţiunilor şi de sursa lor de finanţare;
15. constată contravenţii şi aplică sancţiuni prin împuterniciţii săi şi ia măsurile corespunzătoare
de sesizare a organelor de cercetare penală, în cazul infracţiunilor;
16. instituie, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Registrul
specialiştilor, Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici, precum şi Registrul operatorilor
economici din domeniul protejării monumentelor istorice;
16. instituie, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,
Registrul specialiştilor, Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici;
(la data 13-May-2010 Art. 26, alin. (1), punctul 16. din titlul III, capitolul I modificat de Art. II, punctul 2. din
Ordonanta urgenta 43/2010 )
17. emite atestate pentru specialiştii şi experţii în domeniul protejării monumentelor istorice, în
conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
prevederi din Actul (Norme Metodologice din 2010) la data 09-Sep-2010 pentru Art. 26, alin. (1),
punctul 17. din titlul III, capitolul I
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
Intervenţiile asupra monumentelor istorice, aşa cum sunt definite în Legea nr. 422/2001 privind protejarea
monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare, indiferent de regimul lor juridic, vor fi efectuate
numai de specialişti, experţi şi verificatori tehnici atestaţi, înscrişi în registrele speciale, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.
Art. 2
(1) Atestarea specialiştilor, experţilor şi verificatorilor tehnici se face de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
prin Institutul Naţional al Patrimoniului, denumit în continuare Institutul.
(2) Atestarea persoanelor fizice are drept scop asigurarea condiţiilor necesare pentru cercetarea şi inventarierea
monumentelor istorice, expertizarea, proiectarea, verificarea şi execuţia lucrărilor, în conformitate cu actele
normative în vigoare.
Art. 3
(1) În cadrul Institutului funcţionează Comisia de atestare în domeniul monumentelor istorice, denumită în
continuare Comisia, cu atribuţii în atestarea persoanelor fizice care realizează activităţi de cercetare şi inventariere
a monumentelor istorice, proiectare, expertizare, verificare de proiecte, execuţie a lucrărilor, dirigentare a lucrărilor
în domeniul protejării monumentelor istorice.
(2) Comisia este numită prin decizie a directorului general al Institutului şi este formată din minimum 7 experţi
atestaţi în domeniul protejării monumentelor istorice, care pot fi propuşi de Ministerul Culturii şi Patrimoniului
Naţional şi de structurile profesionale din domeniu, la solicitarea institutului.
(3) Nu poate participa în calitate de membru al Comisiei, în cadrul şedinţelor de atestare, persoana care se află în
una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
a) este soţ, rudă sau afin până la gradul al II-lea inclusiv cu unul dintre solicitanţii persoane fizice;
b) are un interes patrimonial sau nepatrimonial în legătură cu unul dintre solicitanţi, care ar putea influenţa
îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin în calitate de membru.
(4) Dacă unul dintre membrii Comisiei constată că se află în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la alin.
(3), acesta are obligaţia de a se retrage din cadrul şedinţei pe durata soluţionării cererii în cauză.
(5) Pentru activitatea prestată în cadrul Comisiei de către specialiştii din afara Institutului, se pot încheia convenţii
civile sau contracte individuale de muncă cu timp parţial, după caz, conform legii.
(6) Institutul asigură secretariatul Comisiei, resursele financiare, materiale şi de personal necesare desfăşurării
activităţii de atestare.
Art. 4
(1) La data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice se instituie următoarele registre speciale:
a) Registrul specialiştilor în domeniul protejării monumentelor istorice, denumit în continuare Registrul specialiştilor,
conform anexei nr. 1;
b) Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici în domeniul protejării monumentelor istorice, denumit în continuare
Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici, conform anexei nr. 2.
-
(2) Institutul realizează şi pune în valoare, în interes public, registrele prevăzute la alin. (1).
Art. 5
(1) Înscrierea persoanelor fizice în Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici şi în Registrul specialiştilor se face de
către Institut, în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice.
(2) Lista persoanelor înscrise în Registrul specialiştilor şi în Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici va fi
actualizată permanent şi va fi făcută publică pe site-ul Institutului şi pe cel al Ministerului Culturii şi Patrimoniului
Naţional.
(3) Persoanele înscrise în Registrul specialiştilor şi în Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici au dreptul de a
desfăşura activităţile din domeniile şi pentru calităţile pentru care au fost atestate.
(4) Desfăşurarea activităţilor din domeniul protejării monumentelor istorice de către alte persoane decât cele înscrise
în Registrul specialiştilor şi în Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici sau cu încălcarea dispoziţiilor prezentelor
norme metodologice este interzisă.
Art. 6
(1) Atestarea specialiştilor, experţilor şi verificatorilor tehnici se face pe baza evaluării competenţelor în domeniul
protejării monumentelor istorice.
(2) Competenţele prevăzute la alin. (1) sunt stabilite luându-se în considerare:
a) studiile în pregătirea profesională de bază, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, după caz;
b) vechimea în specialitate, atestată prin forme de specializare-perfecţionare sau prin durata şi calitatea activităţilor
prestate în domeniul monumentelor istorice;
c) experienţa dobândită prin participarea nemijlocită la activităţi din domeniul protejării monumentelor istorice sub
îndrumarea şi semnătura unor specialişti sau experţi atestaţi.
CAPITOLUL II: Calităţile, specializările şi domeniile de atestare. Condiţii

de atestare
Art. 7
Calităţile pentru care se acordă atestarea sunt:
a) specialist;
b) expert;
c) expert tehnic.
Art. 8
(1) Specializările pentru care se acordă atestarea sunt:
a) elaborare de studii, cercetări şi inventariere monumente istorice - A;
b) verificare/verificare tehnică - B;
c) şef de proiect complex, doar pentru arhitecţi - C;
d) şef de proiect de specialitate: restaurare arhitectură, structuri istorice, inginerie instalaţii, componente artistice
şi/sau urbanism istoric, după caz - D;
e) executare lucrări, în funcţie de domeniu - E;
f) dirigentare lucrări, în funcţie de domeniu - F;
g) urmărirea comportării în timp şi monitorizarea monumentelor istorice, în funcţie de domeniu - G.
(2) În cazul atestării pentru calitatea de expert, specializarea prevăzută la alin. (1) lit. a) poate cuprinde şi expertize
asupra monumentelor istorice, în domeniile restaurare arhitectură, consolidare/restaurare structuri istorice, inginerie
instalaţii, componente artistice, după caz.
(3) Specializarea prevăzută la alin. (1) lit. c) se acordă doar pentru calitatea de expert.
(4) Atestarea în calitatea de expert se acordă corespunzător specializării profesionale. Se pot accepta şi specializări
în domenii conexe, precum: chimie, biochimie, biologie, fizică, geologie, în funcţie de dovedirea cunoaşterii acestora
sau în funcţie de titlurile ştiinţifice de specialitate dobândite, după caz.
Art. 9
Domeniile în care se acordă atestările, notate după corespondentul lor în registrele publice, sunt:
a) restaurare arhitectură - 1;
b) urbanism istoric - 2;
c) studii, cercetări şi inventariere monumente istorice - 3;
d) consolidare/restaurare, structuri istorice - 4;
e) inginerie instalaţii - 5;
f) conservare/restaurare pictură murală - 6;
g) conservare/restaurare pictură pe lemn - 7;
h) restaurare lemn, lemn policrom, după caz - 8;
i) conservare/restaurare decoraţii piatră, stucatură şi/sau ceramică, după caz - 9;
j) conservare/restaurare metal - 10;
k) conservare/restaurare vitralii şi sticlă - 13.
Art. 10
Atestarea specialiştilor, experţilor şi a experţilor tehnici, în raport cu responsabilităţile acestora în cadrul
intervenţiilor asupra monumentelor istorice, se face pentru domeniile prevăzute la art. 9.
Art. 11
(1) Atestarea în calitatea de specialist în domeniile prevăzute la art. 9 lit. a)- e) a persoanelor fizice se face pe baza
îndeplinirii următoarelor condiţii generale:
a) studii - absolvent de studii universitare, cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în domeniul de atestare şi maşter
în specialitate pentru absolvenţii facultăţilor de profil cu durata de 3 ani de studii. Este luată în considerare şi
absolvirea cursurilor de specializare postuniversitare in domeniul de atestare sau a celorlalte forme de pregătire de
specialitate agreate;
b) vechime în specialitate - 5 ani de activitate efectivă în domeniul protejării monumentelor istorice. Este considerată
activitate şi absolvirea cursurilor de specializare postuniversitare sau a celorlalte forme de pregătire de specialitate
-
agreate;
c) experienţă - participarea ca întocmitor a minimum 5 lucrări de investigare, cercetare ori inventariere de
monumente istorice aprobate, însuşite sau avizate, după caz, ori a 5 proiecte din domeniul monumentelor istorice,
avizate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, ori participarea la executarea, dirigentarea a minimum 5
lucrări de conservare, consolidare, restaurare, reabilitare a unor monumente istorice sau 3 lucrări de conservare,
restaurare componente artistice la monumente istorice, încheiate prin procese-verbale de terminare a lucrărilor cu
calificativul "bine", "foarte bine" sau "excepţional".
(2) Condiţiile speciale pe baza cărora se acordă atestarea în calitatea de specialist a persoanelor fizice, în funcţie de
specializări, sunt după cum urmează:
a) pentru şef de proiect de specialitate în domeniul restaurare arhitectură sau urbanism istoric este necesară
obţinerea dreptului de semnătură din partea Ordinului Arhitecţilor din România sau dovada înscrierii în Registrul
urbaniştilor din România, după caz;
b) pentru dirigentare lucrări în domeniile restaurare, consolidare structuri istorice şi inginerie instalaţii este
obligatorie obţinerea în prealabil a autorizaţiei eliberate de Inspectoratul de Stat în Construcţii.
(3) Pentru domeniile de restaurare/conservare componente artistice, prevăzute la art. 9 lit. f)- k), atestarea în
calitatea de specialist a persoanelor fizice se face pe baza îndeplinirii următoarelor condiţiilor generale:
a) studii - absolvent de studii universitare, cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în domeniul de atestare şi maşter
în specialitate pentru absolvenţii facultăţilor de profil cu durata de 3 ani de studii;
b) vechime în specialitate - pentru specialist, 5 ani de activitate efectivă în domeniul protejării monumentelor
istorice. Este considerată activitate şi absolvirea cursurilor de specializare postuniversitare sau a celorlalte forme de
pregătire de specialitate agreate;
c) experienţă - pentru calitatea de specialist, participarea ca întocmitor a minimum 3 lucrări de investigare,
cercetare ori inventariere de monumente istorice, însuşite sau avizate, după caz, ori a 3 proiecte din domeniul
monumentelor istorice, avizate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, ori participarea la executarea,
dirigentarea a minimum 3 lucrări de conservare, restaurare de componente artistice la monumente istorice,
încheiate prin procese-verbale de terminare a lucrărilor cu calificativul "bine", "foarte bine" sau "excepţional".
Art. 12
(1) Atestarea în calitatea de expert sau expert tehnic a persoanelor fizice, după caz, se face pe baza îndeplinirii, în
mod cumulativ, a următoarelor condiţii generale:
a) studii superioare de lungă durată;
b) vechime în specialitate - minimum 10 ani de activitate efectivă în domeniul protejării monumentelor istorice;
c) experienţă - minimum 7 lucrări de protejare a monumentelor istorice, de complexitate deosebită, realizate, după
caz, ca autor, elaborator, conducător de colectiv sau şef de proiect în domeniul de specializare.
(2) Sunt considerate de complexitate deosebită acele lucrări, proiecte sau studii care presupun coordonarea între
specialităţi diferite, soluţii tehnice şi/sau conceptuale deosebite.
(3) Obţinerea şi menţinerea calităţii de expert tehnic în domeniile restaurare, consolidare structuri istorice şi
inginerie instalaţii sunt condiţionate de deţinerea atestatului eliberat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Turismului.
Art. 13
(1) Atestarea în specializarea de verificator sau verificator tehnic se face pe baza îndeplinirii următoarelor condiţii
generale:
a) studii: superioare de lungă durată;
b) vechime în specialitate: minimum 3 ani în domeniu ca specialist atestat;
c) experienţă: minimum 5 studii sau proiecte avizate.
(2) Obţinerea şi menţinerea specializării de verificator tehnic proiecte în domeniile restaurare, consolidare structuri
istorice şi inginerie instalaţii sunt condiţionate de deţinerea atestatului eliberat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Turismului.
CAPITOLUL III: Procedura de atestare
Art. 14
(1) În vederea atestării, persoanele interesate vor depune la Institut, direct sau prin poştă, cu confirmare de primire,
un dosar care va cuprinde:
a) cerere-tip, conform anexei nr. 3;
b) copie de pe actul de identitate;
c) 3 poze actuale de dimensiunea 5 x 4 cm, în format digital;
d) certificat de cazier judiciar;
e) curriculum vitae;
f) copie de pe carnetul de muncă sau de pe orice alte documente care dovedesc vechimea în domeniu, vizate pentru
conformitate cu originalul de solicitant;
g) două scrisori de recomandare din partea unor specialişti sau experţi cu care solicitantul a colaborat;
h) declaraţie pe propria răspundere privind neimplicarea în activităţi care au adus atingere sau care au condus la
distrugerea de monumente istorice;
i) memoriul de activitate, în concordanţă cu documentele ataşate, privind experienţa în domeniul protejării
monumentelor istorice, portofoliul de lucrări, detaliate în funcţie de calitatea, specializările şi domeniile pentru care
se solicită atestarea, incluzând lista lucrărilor efectuate în domeniul monumentelor istorice; pentru fiecare caz se
specifică calitatea şi responsabilităţile deţinute, cu obligativitatea prezentării unui documentar fotografic sau extras-
album de lucrări, a cărţilor publicate şi a unei mape cu principalele articole publicate;
j) copii legalizate ale diplomelor de studii, titlurile ştiinţifice dobândite, certificate probând participarea şi absolvirea
unor forme de pregătire profesională sau alte acte de echivalare a diplomelor, eliberate de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, în domeniul de atestare;
k) copii ale certificatelor privind dreptul de semnătură şi înscrierea în Registrul arhitecţilor din România sau în
-
Registrul urbaniştilor din România ori copii ale atestatelor valabile la data depunerii solicitării, eliberate de Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Turismului sau de Inspectoratul de Stat în Construcţii, după caz, pentru calitatea de expert
tehnic, precum şi pentru specializarea de verificator tehnic şi pentru specializarea dirigentare lucrări în domeniile
restaurare arhitectură, restaurare, consolidare structuri istorice şi inginerie instalaţii, vizate pentru conformitate cu
originalul de solicitant;
l) copii ale avizelor eliberate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional sau de serviciile publice deconcentrate,
pentru proiecte ori lucrări la care a colaborat în domeniul pentru care se solicită atestarea sau, după caz, procesele-
verbale de recepţie pentru lucrările executate, vizate pentru conformitate cu originalul de solicitant.
(2) Evidenţa dosarelor de atestare primite la Institut se ţine într-un registru special.
(3) Dosarele de atestare se pot restitui solicitanţilor respinşi, la cerere.
(4) În cazul în care compartimentul de specialitate din cadrul Institutului, care asigură secretariatul Comisiei,
constată că dosarul este întocmit incorect sau este incomplet, acesta va solicita, în scris, în termen de 5 zile
lucrătoare de la data depunerii cererii, completarea dosarului.
(5) Termenul de depunere a documentelor solicitate potrivit alin. (4) este de 10 zile lucrătoare de la data
comunicării.
(6) Nedepunerea documentelor solicitate în termenul prevăzut la alin. (5) va conduce la respingerea solicitării de
atestare.
(7) În cazul în care este necesară verificarea legalităţii documentelor depuse în vederea atestării, Institutul va
contacta autorităţile competente din statul membru al Uniunii Europene (UE) sau al Spaţiului Economic European
(SEE) în cauză, prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne (IMI), în conformitate cu prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi
libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.
Art. 15
(1) Comisia are următoarele atribuţii principale:
a) analizează dosarele prezentate şi dispune, prin hotărâre, admiterea solicitării de atestare şi emiterea certificatului
de atestare pentru specialişti, experţi şi experţi tehnici, respectiv respingerea dosarului ca nefiind în concordanţă cu
normele de atestare;
b) analizează dosarele unităţilor de învăţământ, ale entităţilor publice ori private care organizează forme de pregătire
profesională agreate pentru atestarea în domeniul monumentelor istorice, lista cursurilor postliceale,
postuniversitare, a cursurilor, atelierelor şi şantierelor de specializare, precum şi exigenţele şi competenţele pentru
care acestea sunt considerate relevante şi propune înscrierea acestor forme de pregătire profesională pe lista
entităţilor agreate;
c) reanalizează atestatele emise persoanelor dovedite ulterior că au adus prejudicii sau au condus la distrugerea de
monumente istorice;
d) reanalizează atestatele emise, la intervale de 5 ani, pe baza activităţii profesionale depuse în intervalul respectiv;
persoanele atestate trebuie să facă dovada activităţii continue în domeniul protejării monumentelor istorice, prin
activitate practică şi/sau ştiinţifică, inclusiv participare anuală la conferinţe, seminare, cursuri de perfecţionare în
domeniul monumentelor istorice.
(2) Comisia nu va putea solicita completări suplimentare cu privire la experienţa şi calificarea profesională, în afara
documentelor aflate la dosar, cu excepţia cazului în care candidatul le poate prezenta la momentul examinării sau
poate oferi Comisiei clarificări verbale concludente.
(3) Comisia organizează sesiuni de atestare lunar şi anunţă data şi ora de desfăşurare a acestora prin afişare la
sediul Institutului şi/sau pe pagina de internet a acestuia.
(4) Comisia se poate reuni şi în afara sesiunilor lunare, în scopul analizării situaţiilor de suspendare sau de retragere
a documentelor de atestare, precum şi în alte cazuri.
(5) Membrii Comisiei care deţin calitatea de experţi în domeniile pentru care s-a solicitat atestarea participă
nemijlocit la examinarea candidaţilor, punctul de vedere al celorlalţi membri ai Comisiei urmând a fi exprimat doar
asupra regularităţii desfăşurării procedurii de atestare.
(6) Punctul de vedere al fiecăruia dintre membrii Comisiei se consemnează în procesele-verbale de şedinţă, care se
contrasemnează de secretarul Comisiei şi se ţin într-un registru special.
Art. 16
(1) În urma verificării dosarului, Comisia hotărăşte acordarea atestării, respectiv respingerea solicitării de atestare,
în termen de 30 de zile de la depunerea dosarului complet.
(2) În baza hotărârilor Comisiei, directorul general al Institutului emite dispoziţiile de acordare a certificatelor de
atestare respective, dispoziţiile de respingere a atestării, după caz.
(3) Dispoziţia de respingere a atestării, emisă pe baza hotărârii Comisiei, poate fi contestată în termen de 5 zile de la
data comunicării.
(4) Contestaţiile cu privire la soluţionarea cererilor de atestare se analizează de către o Comisie de soluţionare a
contestaţiilor, constituită în acest scop prin dispoziţie a directorului general al Institutului, în termen de 15 zile
lucrătoare de la data depunerii lor. Hotărârile Comisiei de soluţionare a contestaţiilor sunt aprobate prin dispoziţie a
directorului general al Institutului.
(5) Persoanele nemulţumite de modul de soluţionare a contestaţiilor se pot adresa instanţelor de judecată, în
condiţiile legii contenciosului administrativ.
(6) Acordarea certificatului de atestare are ca efect înscrierea titularului în Registrul specialiştilor sau în Registrul
experţilor şi verificatorilor tehnici.
Art. 17
(1) Înscrierea în Registrul specialiştilor sau în Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici a persoanelor atestate cu
drept de liberă practică în unul dintre statele membre ale UE se poate face ca urmare a solicitării, însoţită de copii
ale documentelor de atestare sau echivalente acestora, corespunzătoare pentru calităţile, specializările şi domeniile
de atestare prevăzute la art. 7-9, emise de autorităţile/instituţiile competente, în conformitate cu prevederile legale
în vigoare în materie în statul respectiv.
(2) În cazul în care este necesară verificarea legalităţii documentelor depuse în vederea înregistrării, Institutul va
contacta autorităţile competente din statul membru UE sau SEE în cauză, prin intermediul IMI, în conformitate cu
-
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
68/2010.
Art. 18
(1) Secretariatul Comisiei are următoarele atribuţii principale:
a) întocmeşte listele cuprinzând solicitările primite;
b) verifică realitatea şi conformitatea documentelor din dosarele de atestare;
c) solicită în scris completarea dosarelor incomplete sau întocmite incorect;
d) comunică în scris dispoziţiile de acordare a certificatelor de atestare, respectiv dispoziţiile de respingere a
atestării, în termen de 30 de zile de la sesiunea de atestare;
e) comunică, la solicitarea Comisiei, data, ora de desfăşurare a sesiunilor de atestare şi lista persoanelor programate
pentru atestare, prin afişare la sediul Institutului şi pe pagina de internet a acestuia, cu 14 zile înainte de
desfăşurarea sesiunii de atestare;
f) solicită de la secretariatele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, ale secţiilor sale de specialitate, ale
comisiilor zonale ale monumentelor istorice datele privind situaţiile de respingere a documentaţiilor prezentate de
persoanele fizice atestate şi asigură evidenţa acestora în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de prezentele
norme metodologice;
g) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa.
(2) Secretariatul Comisiei stabileşte şi publică semestrial pe site-ul Institutului şi al Ministerului Culturii şi
Patrimoniului Naţional lista unităţilor de învăţământ, a entităţilor publice ori private care organizează forme de
pregătire profesională agreate pentru atestarea în domeniul monumentelor istorice şi lista cursurilor postliceale,
postuniversitare, considerate relevante.
(3) Înscrierea acestor forme de pregătire profesională pe lista entităţilor agreate se face prin decizie a directorului
general al Institutului, la propunerea Comisiei, în baza prezentării de către cei interesaţi a dosarului cuprinzând:
a) denumirea şi statutul juridic al formei de pregătire;
b) regulamentul de funcţionare (admitere, promovare, absolvire etc.);
c) programa şi planul de învăţământ sau pregătire practică;
d) lista cadrelor didactice ori a instructorilor, după caz, însoţită de CV-urile acestora.
Art. 19
(1) În termen de 30 de zile de la data emiterii dispoziţiei privind acordarea atestării, Institutul va elibera certificatul
de atestare pentru specialişti, experţi şi experţi tehnici, conform modelelor prevăzute în anexele nr. 4-6.
(2) În baza certificatului de atestare, titularii acestora îşi confecţionează, pe propria răspundere, ştampila/ştampilele
individuală/individuale, ce se va/vor aplica pe proiectele, documentaţiile sau documentele pe care le elaborează, le
coordonează sau le verifică, după caz, cu indicarea corespondentului numeric al domeniului, precum şi cel al
specializării pentru care au fost atestaţi.
(3) Ştampila are dimensiune rotundă cu diametrul de 50 mm.
(4) Experţii şi specialiştii atestaţi pentru specializarea dirigentare lucrări, precum şi verificatorii tehnici sunt obligaţi
să îşi confecţioneze o ştampilă separată ce va fi folosită în momentul în care îşi exercită atribuţiile.
(5) Certificatele de atestare şi ştampilele sunt netransmisibile.
Art. 20
(1) Degradarea, distrugerea sau pierderea documentelor de atestare prevăzute la art. 19. alin. (5) se declară, în
scris, la secretariatul Comisiei, în termen de 48 de ore de la constatare şi totodată va fi publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea a III-a, de către persoana în cauză.
(2) După publicarea anunţului prevăzut la alin. (1), Comisia eliberează un duplicat al certificatului de atestare sau
aprobă, după caz, confecţionarea unei noi ştampile, pe baza unei cereri scrise, însoţită de copia anunţului publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
CAPITOLUL IV: Atribuţii şi răspunderi
Art. 21
Atribuţiile şi răspunderile comune ale experţilor, experţilor tehnici, verificatorilor/verificatorilor tehnici şi ale
specialiştilor:
a) au obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei comune şi speciale în materie de intervenţii asupra monumentelor
istorice;
b) au obligaţia respectării avizelor de specialitate obţinute pentru lucrările pe care le efectuează, în litera şi spiritul
conservării şi restaurării ştiinţifice consacrate prin Carta de la Veneţia;
c) au obligaţia de a pune la dispoziţie organismelor de control abilitate, la cererea acestora, spre consultare, datele şi
documentaţiile solicitate;
d) sunt obligaţi să înştiinţeze Comisia şi compartimentul de specialitate din Ministerul Culturii şi Patrimoniului
Naţional sau serviciile publice deconcentrate ale acestuia despre orice situaţii de degradare sau de încălcare a
prevederilor legale privind monumentele istorice;
e) pentru modificarea soluţiilor conceptuale sau de mare complexitate tehnică din proiectul avizat iniţial, experţii,
verificatorii tehnici şi specialiştii au obligaţia de a obţine avizul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Art. 22
Atribuţiile şi răspunderile specifice specialiştilor:
1. Specialiştii realizează studii, cercetări, documentaţii tehnice, prin participarea ca membri în colectivele de
inventariere, proiectare şi execuţie, precum şi prin activităţi de urmărire a executării de lucrări în domeniul
2. Specialiştii atestaţi pentru elaborare de studii, cercetări şi inventariere a monumentelor istorice au următoarele
obligaţii:
a) să cunoască criteriile de atribuire sau de pierdere a regimului juridic de monument istoric;
b) să cunoască metodologia de întocmire a fişelor de monument şi a obligaţiei de folosinţă a monumentelor istorice;
c) să întocmească documentele primare ce stau la baza fişelor de monument, măsurători, relevee sumare, fotografii,
-
cercetare de arhivă, bibliografie, alte cercetări specifice, după caz, precum şi a rapoartelor de inspecţie;
d) să cunoască legislaţia naţională în vigoare din domeniu, precum şi convenţiile internaţionale privind protejarea şi
conservarea monumentelor istorice la care România este parte;
e) să întocmească şi să ţină la zi registrul de evidenţă a studiilor şi cercetărilor întocmite;
f) să respecte prevederile legii dreptului de autor.
3. Specialiştii atestaţi ca şefi de proiect complex sau de specialitate în domeniul monumentelor istorice au
următoarele obligaţii:
a) să elaboreze proiecte şi/sau, după caz, să coordoneze toate specialităţile care concură la realizarea proiectului;
b) să fundamenteze riguros, din punct de vedere ştiinţific şi tehnic, soluţiile adoptate, în acord cu cerinţele stipulate
în legislaţia naţională şi cu recomandările din actele internaţionale din domeniul monumentelor istorice;
c) să respecte concluziile conceptuale ale expertizelor, precum şi prevederile referatelor de verificare tehnică;
d) să prezinte Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, la cererea acestuia, datele ştiinţifice şi tehnice necesare
pentru susţinerea proiectelor elaborate;
e) să respecte avizele Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional prin introducerea prevederilor acestora în
lucrările elaborate;
f) să prezinte spre reavizare eventualele modificări şi completări majore faţă de soluţiile avizate anterior, în cazul
apariţiei unor situaţii noi pe şantierele de restaurare;
g) să urmărească, să verifice şi să aprobe pe şantier modul de punere în operă a documentaţiilor pe care le-au
întocmit;
h) să dispună, fără încălcarea avizului Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, adaptările soluţiilor tehnice în
conformitate cu situaţia reală din şantier, prin acte scrise;
i) să participe, în mod obligatoriu, la analizarea ofertelor de execuţie a lucrărilor propriu-zise, la stabilirea ofertei
câştigătoare, precum şi la recepţionarea acestora;
j) să semneze şi să ştampileze toate documentaţiile elaborate;
k) să participe la redactarea caietului de sarcini, în vederea atribuirii lucrărilor de execuţie a obiectivelor monumente
istorice la care au elaborat documentaţia tehnică şi economică în calitate de şef de proiect sau şef de proiect
complex;
l) să ţină la zi registrul de evidenţă a lucrărilor elaborate.
4. Specialiştii atestaţi în domeniul executare lucrări au următoarele obligaţii:
a) să conducă lucrări de intervenţii la monumentele istorice, numai în baza documentaţiilor de execuţie avizate de
Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, cu respectarea prevederilor cuprinse în autorizaţia de construire şi în
avizele legale;
b) să coordoneze activitatea de ataşamentare a lucrărilor executate şi să îşi însuşească conţinutul caietelor de
ataşamente;
c) să asigure conducerea punctelor de lucru din subordine cu personal calificat şi specializat în domeniu;
d) să cunoască cu exactitate conţinutul documentaţiilor de execuţie pentru toate punctele de lucru din subordine;
e) să asigure informarea operativă a şefului de proiect şi a dirigintelui lucrării, ori de câte ori este cazul, despre
evoluţia lucrărilor şi, în special, despre necesitatea de adaptare a soluţiilor din documentaţie cu situaţia reală din
teren;
f) să cunoască principiile generale de restaurare şi de conservare stipulate în legislaţia naţională şi în recomandările
din actele internaţionale din domeniul monumentelor istorice;
g) să nu permită abaterea de la prevederile documentaţiei avizate sau de la dispoziţiile de şantier;
h) să cunoască tehnicile şi materialele tradiţionale de execuţie, specifice domeniului de activitate;
i) să se preocupe permanent de perfecţionarea angajaţilor în meseriile tradiţionale ce acoperă domeniul;
j) să oprească executarea lucrărilor în cazul în care s-au produs defecte grave de calitate, abateri de la prevederile
proiectului de execuţie ori au fost descoperite urme de interes arheologic, arhitectural sau artistic, să asigure
punerea în siguranţă a descoperirii şi să permită reluarea lucrărilor numai după decizia şefului de proiect, a Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice sau a comisiei zonale a monumentelor istorice;
k) să răspundă, conform atribuţiilor ce le revin, de realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor specifice
lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare şi punere în valoare a monumentului istoric;
l) să întocmească şi să ţină la zi registrele de evidenţă a lucrărilor pe care le coordonează tehnic şi de care răspund;
să ţină la zi jurnalul de restaurare şi întreaga documentaţie necesară tipului de proiect;
m) să urmărească şi să respecte normele de protecţia muncii.
5. Diriginţii de lucrări:
a) dirigintele de şantier este reprezentantul angajatorului pentru lucrările de execuţie, prin care acesta îşi exercită
controlul asupra corectitudinii tehnice şi economice a lucrărilor contractate;
b) dirigintele de şantier are toate atribuţiile şi răspunderile pe care i le acordă angajatorul în conformitate cu
prevederile juridice şi tehnice privind activitatea generală în construcţii, la care se adaugă cele specifice domeniului
monumentelor istorice, după cum urmează:
1.cunoaşterea temeinică, din punct de vedere tehnic şi ştiinţific, a documentaţiilor avizate ce se execută;
2.supravegherea şi controlul corectitudinii intervenţiilor de orice natură pe perioada executării lucrărilor, în acord cu
specificul lucrărilor de conservare-restaurare;
3.aducerea la cunoştinţa angajatorului a necesităţii asigurării protejării monumentului în caz de întrerupere
temporară sau pe o perioadă nedeterminată, după caz, a lucrărilor de restaurare aflate în curs de execuţie;
4.urmărirea aplicării cu stricteţe a înscrisurilor din registrul de comunicări de şantier, inspecţie şi control şi din
registrul de dispoziţii de şantier;
5.asigurarea în permanenţă a celei mai bune conlucrări între beneficiar şi finanţator, pe de o parte, şi specialişti -
cercetători, proiectanţi şi executanţi, pe de altă parte;
6.verificarea în permanenţă a calităţii materialelor puse în operă, în acord cu prevederile proiectului avizat;
7.verificarea temeinică a înscrisurilor şi a schiţelor din caietele de ataşamente ale şantierului, cu poziţionarea exactă
a fiecărei intervenţii, având în vedere importanţa acestor caiete în cadrul jurnalului de restaurare;
8.semnalarea promptă a oricăror descoperiri de urme de interes istoric, artistic sau arhitectural şi solicitarea
angajatorului de a lua măsurile de protejare provizorie a acestora până la înregistrarea lor şi decizia privind
-
continuarea lucrărilor;
9.participarea şi urmărirea întocmirii jurnalului de restaurare - cartea construcţiei şi predarea acesteia deţinătorului
monumentului la recepţia lucrărilor.
Art. 23
Atribuţiile şi răspunderile specifice experţilor şi experţilor tehnici:
a) experţii atestaţi conform prezentelor norme metodologice sunt singurii îndreptăţiţi să elaboreze expertize, dar
numai pentru specializarea în care au fost atestaţi, respectiv: arhitectură, structură, urbanism, restaurare
componente artistice, studii, cercetări;
b) experţii răspund de asigurarea cerinţelor impuse de doctrinele ori principiile conservării şi restaurării
monumentelor istorice, precum şi de normele de restaurare stipulate în convenţiile internaţionale din domeniul
monumentelor istorice la care România este parte, atât prin stabilirea domeniilor în care este necesară abordarea
studiilor şi a cercetărilor preliminare, cât şi prin conceptele de restaurare, de la conservare şi consolidare până la
punerea în valoare;
c) experţii în specialitatea arhitectură coordonează toate specialităţile ce concură la elaborarea expertizelor, la
întocmirea studiului de fezabilitate şi a proiectelor de execuţie;
d) experţii vor certifica în fazele următoare de proiectare că s-au respectat soluţiile de principiu conţinute în
concluziile expertizei, precum şi avizele eliberate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, iar pe parcursul
executării lucrărilor şi la recepţia acestora, punerea în operă a proiectului;
e) experţii vor stabili specialităţile pentru care sunt necesare investigaţii şi verificări pentru extinderea expertizei
şi/sau fazele următoare de cercetare şi proiectare;
f) experţii vor semna şi vor ştampila toate piesele scrise şi desenate aie expertizelor pe care le întocmesc;
g) experţii pot elabora studii, cercetări şi proiecte, dar nu pot verifica şi aviza propriile documentaţii elaborate;
h) experţii vor ţine la zi registrul de evidenţă a expertizelor întocmite şi a acordurilor cu privire la documentaţiile
elaborate de specialiştii întocmitori;
i) răspunderile experţilor care au primit atestatul şi îşi exercită atribuţiile în exigenţele pentru verificarea proiectelor,
şef de proiect de specialitate, executare lucrări, dirigentare lucrări sunt aceleaşi cu cele ale specialiştilor.
Art. 24
Atribuţiile şi răspunderile specifice verificatorilor şi verificatorilor tehnici:
a) să verifice, conform specializărilor pentru care au fost atestaţi, conţinutul şi calitatea documentaţiilor pentru care
se solicită verificarea;
b) să verifice documentaţiile tehnice de execuţie privind intervenţiile la monumentele istorice;
c) să nu exercite atribuţiile de verificator asupra propriilor proiecte;
d) să urmărească în fazele de proiectare prezentate respectarea prevederilor expertizelor avizate, precum şi a
conţinutului avizelor Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional acordate la faze anterioare de proiectare;
e) să atenţioneze proiectantul cu privire la modificările ce pot decurge din alte cerinţe şi/sau reglementări tehnice în
vigoare şi să stabilească modul de soluţionare;
f) să semneze şi să ştampileze piesele scrise şi desenate care au făcut obiectul verificării şi să întocmească referatul
de verificare în conformitate cu exigenţele legale;
g) să întocmească şi să ţină la zi registrul de evidenţă a documentaţiilor verificate.
CAPITOLUL V: Sancţiuni
Art. 25
(1) Nerespectarea atribuţiilor şi răspunderilor ce revin specialiştilor, experţilor şi verificatorilor tehnici, conform
prevederilor prezentelor norme metodologice, în funcţie de gravitatea faptei comise, se sancţionează astfel:
a) avertisment;
b) suspendarea certificatului de atestare pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani sau pe perioada neîndeplinirii condiţiilor
în care s-a acordat atestarea, după caz;
c) retragerea certificatului de atestare.
(2) Aplicarea sancţiunilor se face gradual sau direct, în funcţie de gravitatea faptei.
Art. 26
(1) Aplicarea sancţiunilor se face la sesizarea specialiştilor direcţiilor pentru cultură şi patrimoniu naţional judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, a împuterniciţilor Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, a
compartimentului de specialitate din minister, a diriginţilor şi a personalului de specialitate din cadrul Institutului ori
a membrilor Comisiei sau a asociaţiilor profesionale din domeniu.
(2) Raportul de constatare/Sesizarea întocmit/întocmită de persoanele prevăzute la alin. (1) va fi supus/supusă
analizei Comisiei, care, în termen de 30 de zile de la data sesizării, va propune, după caz, prin hotărâre motivată
clasarea sesizării, stabilirea sancţiunii şi durata acesteia.
(3) Aplicarea sancţiunilor stabilite prin hotărârea Comisiei se face prin dispoziţie a directorului general al Institutului,
avându-se în vedere şi raportul prevăzut la alin. (2).
(4) Dispoziţia directorului general al Institutului se comunică de secretariatul Comisiei, prin scrisoare cu confirmare
de primire, în termen de 5 zile de la data emiterii.
Art. 27
Pe perioada în care s-a luat măsura suspendării sau a retragerii certificatului de atestare, persoana fizică în cauză nu
mai poate realiza activităţi în domeniul protejării, conservării şi restaurării monumentelor istorice, iar menţiunile
privind sancţiunile se înscriu la rubricile corespunzătoare din registrele publice, postate pe site-ul Institutului.
Art. 28
Avertismentul sau suspendarea documentelor de atestare îşi încetează efectele la data îndeplinirii condiţiilor care au
condus la luarea măsurii de sancţionare, constatate de secretariatul Comisiei.
Art. 29
Retragerea certificatului de atestare se face în următoarele cazuri:
a) când, prin activitatea sa, persoana fizică atestată produce degradări sau distrugeri ale monumentului istoric, ca
-
urmare a nerespectării documentaţiilor şi avizelor;

b) când persoana fizică atestată a fost condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru infracţiuni legate
de exercitarea profesiei;
c) când persoana atestată are cel puţin 3 stadii, expertize, proiecte respinse la avizare;
d) când se constată, ulterior atestării, că nu au fost îndeplinite condiţiile legale de atestare sau se dovedeşte că
persoana atestată a adus atingere ori a condus la distrugerea sau deteriorarea monumentelor istorice ori a părţilor
componente ale acestora, iar aceste aspecte nu au fost aduse la cunoştinţa Comisiei la data atestării.
Art. 30
Documentele de atestare suspendate sau retrase se predau de către deţinători Institutului, în termen de 15 zile de la
înştiinţare.
Art. 31
În cazul în care faptele care au condus la suspendarea sau la retragerea certificatului de atestare întrunesc
elementele constitutive ale unei infracţiuni, Comisia propune directorului general al Institutului sesizarea autorităţilor
publice competente.
Art. 32
(1) Suspendarea sau, după caz, retragerea documentelor de atestare produce efect de la data comunicării deciziei.
(2) Pentru situaţiile prevăzute la art. 29 lit. d) titularul certificatului de atestare retras nu mai are dreptul să solicite
eliberarea unui nou atestat.
(3) Titularul unui atestat retras pentru situaţiile prevăzute la art. 29 lit. c) nu mai are dreptul să solicite eliberarea
unui nou atestat timp de 3 ani de la data retragerii.
(4) Suspendarea sau retragerea atestatului este menţionată în Registrul specialiştilor sau, după caz, în Registrul
experţilor şi verificatorilor tehnici.
Art. 33
(1) Deciziile de suspendare sau de retragere a atestatului pot fi contestate în termen de 5 zile de la data comunicării.
(2) Contestaţiile se depun la Institut şi se soluţionează, în termen de 15 zile lucrătoare, de către o comisie de
soluţionare a contestaţiilor, constituită în acest scop prin decizie a directorului general al Institutului.
(3) Persoanele nemulţumite se pot adresa instanţelor de judecată competente, în condiţiile legii.
(4) Pe perioada rezolvării contestaţiilor prevăzute la alin. (2), drepturile pe care le acordă documentele de atestare
sunt suspendate.
CAPITOLUL VI: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 34
Diriginţii de şantier, responsabilii cu urmărirea executării lucrărilor sau urmărirea comportării în timp a lucrărilor şi
responsabilii privind controlul tehnic de calitate, autorizaţi de Inspectoratul de Stat în Construcţii, pot lucra în
domeniul monumentelor istorice cu condiţia obţinerii atestatului, conform prevederilor prezentelor norme
metodologice.
Art. 35
Experţii tehnici, verificatorii tehnici şi responsabilii tehnici cu execuţia, atestaţi de Ministerul Dezvoltării Regionale şi
Turismului, pot lucra în domeniul monumentelor istorice cu condiţia obţinerii atestatului, conform prevederilor
prezentelor norme metodologice.
Art. 36
Titularii certificatelor de atestare pot solicita actualizarea sau îndreptarea unor erori materiale din documentele de
atestare, caz în care Institutul va emite noi certificate de atestare.
Art. 37
Nu pot fi atestate persoanele cărora li s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o
funcţie sau de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea unei infracţiuni.
Art. 38
Prevederile prezentelor norme metodologice se completează cu dispoziţiile-cadru ale Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.
Art. 39
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, secretariatul Comisiei va notifica
solicitanţilor cu dosare de atestare nesoluţionate asupra documentelor necesare completării dosarelor de atestare,
potrivit modificărilor aduse normelor metodologice, precum şi asupra obligativităţii de depunere a acestora în termen
de 10 zile lucrătoare de la data comunicării. în caz contrar se consideră că solicitantul a renunţat la cererea de
atestare.
ANEXA Nr. 1: REGISTRUL specialiştilor în domeniul protejării

monumentelor istorice
Nr. Nr. şi data Numele şi Datele de

Domeniul/Specializarea Profesia Observaţii
crt. emiterii prenumele contact
0 1 2 3 4 5 6
ANEXA Nr. 2: REGISTRUL experţilor şi verificatorilor tehnici în domeniul

protejării monumentelor istorice
-
Nr. Nr. şi data Numele şi Datele de

Domeniul/Specializarea Profesia Observaţii
crt. emiterii prenumele contact
0 1 2 3 4 5 6
ANEXA Nr. 3:
Domnule Director general,

Subsemnatul/Subsemnata, ........................................................................., născut/născută la data
de ................................... în1)........................................................,
ţara ....................................................,domiciliat/domiciliată în 2) ........................................,
ţara ....................................................., cetăţean al3) .............................................................,
legitimat/legitimată cu B.I./C.I/paşaport seria ......................... nr. ......................., CNP
|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|, eliberat/eliberată de ..........................................................,de
profesie ........................................., solicit atestarea profesională în domeniul protejării monumentelor istorice din
România pentru următoarele calităţi, specializări şi domenii:
- calitatea ...............................;
- specializările .............................;
- domeniile .......................
- Anexat depun documentele prevăzute în Normele metodologice privind atestarea specialiştilor, experţilor şi
verificatorilor tehnici în domeniul protejării monumentelor istorice, aprobate prin Ordinul ministrului culturii şi
patrimoniului naţional nr. 2.495/2010.
Declar că am luat cunoştinţă de atribuţiile, obligaţiile şi răspunderile persoanei fizice atestate, pe care înţeleg să le
respect întocmai, conform prevederilor legale.
Declar că, în cazul atestării, sunt de acord cu prelucrarea/înregistrarea datelor cu caracter personal spre a fi înscrise
în Registrul specialiştilor/Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici gestionate de Institutul Naţional al Patrimoniului
şi mă angajez ca, în cazul în care intervin modificări ale datelor de contact, să le transmit de îndată, în vederea
actualizării acestora.
Localitatea ..........................................
Data ....................................................
Numele şi prenumele solicitantului
Semnătura ....................................
Sau prin reprezentant legal:
Numele şi prenumele
Semnătura şi ştampila ...................
Telefon/fax, e-mail .........................
Domnului Director general al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice
___
1
) Locul naşterii.
2
) Adresa de domiciliu şi/sau de reşedinţă.
3
) Ţara membră/nemembră a Uniunii Europene.
ANEXA Nr. 4:
[POZA - a se vedea actul de reglementare]
ANEXA Nr. 5:
ANEXA Nr. 6:
18. reglementează pentru domeniul monumentelor istorice funcţionarea operatorilor economici

care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetări, proiectarea şi executarea de lucrări la
monumente istorice, în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor;
(la data 13-May-2010 Art. 26, alin. (1), punctul 18. din titlul III, capitolul I abrogat de Art. II, punctul 3. din
19. avizează reglementările, normele şi metodologiile elaborate de autorităţile şi instituţiile
publice abilitate, privind:
a) organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie, formare, specializare şi
perfecţionare a specialiştilor din domeniul protejării monumentelor istorice;
-
b) prevenirea şi stingerea incendiilor la monumente istorice;

c) măsurile de protecţie specială a monumentelor istorice în caz de conflict armat, de protecţie
împotriva actelor de terorism sau în situaţii de urgenţă;
d) stabilirea planurilor şi măsurilor de prevenire a distrugerilor cauzate de calamităţi sau
dezastre naturale la monumente istorice;
e) înlăturarea sau diminuarea factorilor poluanţi la monumente istorice şi în zonele de protecţie
a acestora;
f) elaborarea cadastrului monumentelor istorice;
20. avizează folosirea materialelor, tehnicilor şi tehnologiilor noi pentru restaurarea
21. susţine, în condiţiile legii, programe şi proiecte de revitalizare şi punere în valoare a
monumentelor istorice, hotărăşte strategii şi cofinanţează programe şi publicaţii pentru
animarea culturală şi stimularea interesului public faţă de monumentele istorice;
22. instituie şi controlează amplasarea însemnului distinctiv care atestă regimul de monument
istoric al unui bun imobil, în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat;
23. colaborează cu organizaţiile neguvernamentale, în condiţiile legii, la realizarea de programe
şi proiecte de protejare a monumentelor istorice;
24. asigură funcţionarea, logistica, secretariatul şi sediul Comisiei Naţionale a Monumentelor
Istorice şi, prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru
comisiile regionale ale monumentelor istorice;
25. colaborează cu organismele internaţionale interesate şi participă, în cooperare cu acestea, la
finanţarea programelor de protejare a monumentelor istorice, inclusiv a celor înscrise în Lista
Patrimoniului Mondial;
26. exercită, în numele statului, dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice clasate în
grupa A;
27. iniţiază, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, a Comisiei
Naţionale de Arheologie, proiecte de hotărâre a Guvernului privind acordarea statutului de oraş
istoric sau sat istoric;
28. finanţează editarea şi publicarea Revistei monumentelor istorice şi a Buletinului
(2) În situaţii de urgenţă, stări potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, situaţii care privesc
siguranţa naţională sau în alte situaţii excepţionale, Ministerul Culturii şi Cultelor poate emite
avize de urgenţă pentru intervenţii asupra monumentelor istorice, fără consultarea Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice sau, după caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, cu
condiţia ca intervenţiile să fie reversibile.
(3) Pentru eliberarea avizelor prevăzute la alin. (1) pct. 6-10 nu se percep taxe sau tarife.
(4) Pentru eliberarea atestatelor, avizelor şi autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) pct. 11, 17 şi 18
se percep taxe şi tarife, care se fac venit la Ministerul Culturii şi Cultelor sau la serviciile publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi se gestionează în regim extrabugetar, în
condiţiile legii, exclusiv pentru acţiuni, proiecte şi programe în domeniul monumentelor istorice.
(la data 16-Aug-2018 Art. 26, alin. (4) din titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Ordinul
2515/2018 )
(5) Nivelul taxelor şi tarifelor care se percep potrivit alin. (3) se stabileşte prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor.
Art. 27
(1) Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional se reorganizează în Institutul
Naţional al Monumentelor Istorice ca instituţie publică în subordinea Ministerului Culturii şi
Cultelor, finanţat de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.
(2) Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin
hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de
la data intrării în vigoare a prezentei legi, fără a afecta exerciţiul financiar curent.
(3) Principalele atribuţii ale Institutului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
a) actualizarea inventarului monumentelor istorice;
b) actualizarea periodică a Listei monumentelor istorice;
c) elaborarea normelor şi metodologiilor specifice pentru domeniul monumentelor istorice, care
-
se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;

d) elaborarea dosarelor pentru monumentele istorice propuse a fi incluse în Lista Patrimoniului
Mondial;
e) gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate inventarierii, elaborării normelor şi
metodologiilor pentru monumente istorice, investigaţiilor, proiectelor-pilot, expertizelor tehnice,
cercetărilor şi studiilor specifice;
f) administrarea inventarului şi fondului documentar al monumentelor istorice - care cuprinde:
arhiva, fototeca, fondul cartografic şi biblioteca monumentelor istorice - care sunt proprietatea
publică a statului român;
g) coordonarea activităţii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi a
oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară privind realizarea inventarului şi a cadastrului de
specialitate al monumentelor istorice, care au obligaţia includerii monumentelor istorice în
planurile cadastrale şi în hărţile topografice;
h) editarea Revistei monumentelor istorice şi a Buletinului monumentelor istorice, precum şi a
altor publicaţii de specialitate, pe orice tip de suport;
i) colaborarea cu Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice pentru completarea inventarului,
editarea unor publicaţii de specialitate şi pentru punerea în valoare a monumentelor istorice;
j) elaborarea şi actualizarea Listei monumentelor istorice distruse sau dispărute;
k) gestionarea Registrului specialiştilor, Registrului experţilor şi verificatorilor tehnici, precum şi
a procedurilor şi mecanismelor de atestare şi înscriere în acestea în conformitate cu metodologia
aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
l) constituirea şi actualizarea Registrului zonelor construite protejate.
(4) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice organizează şi realizează şi alte activităţi
aducătoare de venituri, specifice atribuţiilor sale, conform prevederilor legale, inclusiv prin
încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, venituri pe care le
gestionează în regim extrabugetar.
(5) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice preia în administrare la data înfiinţării sale
întreaga documentaţie a instituţiilor care au funcţionat anterior în domeniul monumentelor
istorice: Comisia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor
Istorice şi de Artă, Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Economică şi a Patrimoniului
Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul de
Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional.
(6) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice dezvoltă inventarul şi fondul documentar al
monumentelor istorice, inclusiv prin achiziţii.
(7) Instituţiile publice cu atribuţii în domeniu colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu Institutul Naţional al Monumentelor Istorice pentru
actualizarea inventarului şi fondului documentar al monumentelor istorice şi transmit acestora,
la cerere, copii de pe documentele, studiile, cercetările şi publicaţiile privind monumentele
istorice de care dispun.
(la data 12-Dec-2009 Art. 27 din titlul III, capitolul I abrogat de Art. 68, litera H. din capitolul IX din Legea
329/2009 )
Art. 28
(1) Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizează în Oficiul Naţional al
Monumentelor Istorice, ca instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului
Culturii şi Cultelor, finanţat din venituri extrabugetare şi din alocaţii de la bugetul de stat.
(2) Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la
data intrării în vigoare a prezentei legi, fără a afecta exerciţiul financiar în curs.
(3) Principalele atribuţii ale Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice sunt:
a) gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate cercetării, expertizării şi executării
lucrărilor de consolidare-restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice finanţate de la
bugetul de stat prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor şi încredinţate prin transfer Oficiului
Naţional al Monumentelor Istorice;
b) fundamentarea, în conformitate cu normele privind creditarea, elaborate de Ministerul Culturii
şi Cultelor şi aprobate prin hotărâre a Guvernului, a necesarului de credite; propunerea
-
priorităţilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea

obţinerii de credite fără dobândă, cu dobândă redusă sau cu dobânda pieţei, pentru efectuarea
de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute;
(la data 10-Jun-2003 Art. 28, alin. (3), litera B. din titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Norme
c) gestionarea, prin acordarea de credite în conformitate cu prevederile lit. b), în regim
extrabugetar, a sumelor provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, precum şi din
alte surse cu aceeaşi destinaţie, obţinute în condiţiile legii; sumele încasate din rambursări de
credite şi plăţi din dobânzi se utilizează în sistem revolving, cu acelaşi scop;
d) administrarea, în numele Ministerului Culturii şi Cultelor, a monumentelor istorice intrate cu
orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituţii publice;
propunerea eficientizării acestora prin promovarea de proiecte şi programe de revitalizare,
realizarea de parteneriate sau prin concesionare, dare în folosinţă gratuită ori închiriere, în
condiţiile legii;
e) predarea documentaţiilor pentru monumentele istorice la care au fost efectuate lucrări şi
recepţii finale Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, pentru actualizarea inventarului
monumentelor istorice şi arhivare;
f) punerea la dispoziţie Institutului Naţional al Monumentelor Istorice a documentelor şi
informaţiilor deţinute, necesare actualizării inventarului monumentelor istorice;
g) elaborarea reglementărilor, normelor şi metodologiilor specifice domeniului protejării
monumentelor istorice privind conţinutul-cadru al documentaţiilor, tarifarea acestora,
executarea lucrărilor, organizarea achiziţiilor publice, contractarea şi decontarea lucrărilor;
h) editarea pe orice tip de suport şi comercializarea materialelor privind protejarea şi punerea în
valoare a monumentelor istorice;
i) organizarea şi realizarea altor activităţi specifice atribuţiilor sale, aducătoare de venituri,
conform prevederilor legale, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice
de specialitate, pe care le gestionează în regim extrabugetar;
j) gestionarea Registrului operatorilor economici din domeniul protejării monumentelor istorice,
precum şi a procedurilor şi mecanismelor de atestare şi înscriere în acesta, în conformitate cu
metodologia aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(la data 23-Nov-2007 Art. 28, alin. (3), litera J. din titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Norma
din 2007 )
(la data 13-May-2010 Art. 28, alin. (3), litera J. din titlul III, capitolul I abrogat de Art. II, punctul 4. din Ordonanta
urgenta 43/2010 )
(4) Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data înfiinţării sale întreaga bază materială
de execuţie, bunuri mobile şi imobile, care au aparţinut instituţiilor cu activitate în domeniu -
Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor
Istorice, Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului Cultural, respectiv Oficiul
Naţional pentru Protejarea Patrimoniului.
Art. 29
În vederea realizării măsurilor de protejare a monumentelor istorice, în termen de 60 de zile de
la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Cultelor, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se înfiinţează şi se
stabilesc atribuţiile Serviciului monumentelor istorice, încadrat cu personal specializat în
domeniu.
CAPITOLUL II: Organisme de specialitate
(la data 15-Apr-2013 titlul III, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 2173/2013 )
Art. 30
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se reorganizează Comisia Naţională a
Monumentelor Istorice, organism ştiinţific de specialitate, fără personalitate juridică, cu rol
consultativ în domeniul protejării monumentelor istorice, care funcţionează pe lângă Ministerul
Culturii şi Cultelor.
(1) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice se reorganizează ca organism ştiinţific
de specialitate în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil, fără personalitate
juridică, care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii.
(la data 01-Feb-2016 Art. 30, alin. (1) din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 2. din Ordonanta
-
10/2016 )
(2) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice propune strategiile şi avizarea metodologiilor,
normativelor şi măsurilor tehnico-ştiinţifice din domeniul protejării monumentelor istorice.
(3) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este formată din 21 de membri, personalităţi,
specialişti şi experţi atestaţi în domeniul protejării monumentelor istorice.
(3) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este formată din 21 de membri,
personalităţi, specialişti şi experţi atestaţi în domeniul protejării monumentelor
istorice, numiţi prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional pentru un
mandat de 2 ani.
(la data 15-Feb-2011 Art. 30, alin. (3) din titlul III, capitolul II modificat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta
urgenta 12/2011 )
(4) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este compusă din 21 de membri, este condusă
de un preşedinte şi 4 vicepreşedinţi şi funcţionează în baza propriului regulament de organizare
şi funcţionare.
(5) Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt numiţi de ministrul culturii şi
cultelor la propunerea:
a) Academiei Române - 2 membri;
b) Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - un membru;
c) Ministerului Educaţiei şi Cercetării - 2 membri;
d) organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice -
un membru;
e) Ministerului Culturii şi Cultelor - 15 membri, dintre care 8 propuşi de comisiile regionale ale
(6) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se elaborează
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi se
aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(7) Comisia Naţională a Monumentelor istorice poate alege ca membri de onoare ai săi
specialişti din ţară sau din străinătate, personalităţi ştiinţifice de recunoaştere internaţională din
domeniul cercetării şi protejării monumentelor istorice; aceştia sunt propuşi de preşedinte şi
sunt validaţi cu votul majorităţii simple a comisiei.
(8) Ministerul Culturii şi Cultelor asigură mijloacele materiale şi financiare necesare pentru
funcţionarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
Art. 31
(1) Independenţa membrilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice în adoptarea
propunerilor comisiei este garantată prin prezenta lege.
(2) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice îşi desfăşoară activitatea prin lucrări în plen, în
cadrul Biroului comisiei şi pe secţiuni de specialitate.
(3) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice se constituie din 4 secţiuni pe domenii, conduse
fiecare de un preşedinte ales din rândul membrilor acestora pentru un mandat de 5 ani;
preşedinţii de secţiuni devin vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(3) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice se constituie din 4 secţiuni pe domenii,
conduse fiecare de un preşedinte ales din rândul membrilor acestora pentru un
mandat de 2 ani; preşedinţii de secţiuni devin vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice.
urgenta 12/2011 )
(4) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este numit prin ordin al ministrului
culturii şi cultelor.
(4) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este numit prin ordin al
ministrului culturii şi patrimoniului naţional pentru un mandat de 2 ani.
urgenta 12/2011 )
(5) Preşedintele împreună cu vicepreşedinţii şi secretarul formează Biroul Comisiei Naţionale a
(6) Deciziile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, ale secţiunilor şi ale Biroului Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice se iau de regulă cu majoritatea simplă a voturilor, cu
-
excepţia cazurilor prevăzute în prezenta lege.

Art. 32
(1) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice conduce activitatea acesteia şi o
reprezintă pe plan naţional şi internaţional; preşedintele şi vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice fac parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Monumentelor
Istorice.
(2) Funcţia de secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este îndeplinită de şeful
compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Funcţiile de secretari
ai secţiunilor de specialitate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt îndeplinite de
specialişti din cadrul compartimentului se specialitate al Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 33
(1) Comisia Naţională a Monumentelor Istorice are următoarele atribuţii:
a) propune aprobarea strategiei naţionale privind protejarea monumentelor istorice, elaborată
de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice;
b) formulează priorităţile privind lucrările şi măsurile necesare pentru asigurarea protejării
monumentelor istorice, indiferent de situaţia lor juridică şi de sursa de finanţare;
c) propune aprobarea, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, a metodologiilor, normelor,
normativelor şi reglementărilor din domeniul protejării monumentelor istorice, elaborate de
Ministerul Culturii şi Cultelor sau de instituţiile specializate din subordinea acestuia;
d) propune clasarea, declasarea, neclasarea sau nedeclasarea şi schimbarea grupei de clasare a
e) propune criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul protejării
monumentelor istorice, precum şi criteriile de reglementare a activităţii operatorilor economici
cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice;
e) propune criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul protejării
(la data 13-May-2010 Art. 33, alin. (1), litera E. din titlul III, capitolul II modificat de Art. II, punctul 5. din
f) propune avizarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea "Zone construite
protejate";
g) propune avizarea pentru secţiunile de specialitate din planurile privind amenajarea teritoriului
care au ca obiect monumentele istorice sau zone construite protejate;
h) propune avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor
de protecţie a monumentelor istorice clasate în grupa A sau a zonelor construite protejate care
cuprind monumente istorice clasate în grupa A, ale secţiunilor de specialitate din planurile de
amenajare a teritoriului şi planurile urbanistice, precum şi pentru proiectele de restaurare a
monumentelor istorice clasate în grupa A;
i) propune avizul pentru studiile de fundamentare şi secţiunile de specialitate din planurile
urbanistice generale ale unităţilor administrativ-teritoriale şi din planurile urbanistice zonale,
precum şi pentru planurile urbanistice de detaliu, care au ca obiect monumente istorice clasate
în grupa A sau zone construite protejate care cuprind monumente istorice clasate în grupa A;
i) propune avizul pentru planurile urbanistice generale ale unităţilor administrativ-
teritoriale, planurile urbanistice zonale, precum şi pentru planurile urbanistice de
detaliu, care au ca obiect monumente istorice clasate în grupa A sau zone construite
protejate care cuprind monumente istorice clasate în grupa A;
(la data 01-Feb-2016 Art. 33, alin. (1), litera I. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 3. din
Ordonanta 10/2016 )
j) propune avizul pentru documentaţiile privind intervenţiile asupra monumentelor istorice sau
inscripţionarea monumentelor istorice, având la bază texte avizate de organisme sau instituţii
ştiinţifice de specialitate;
k) propune avizul pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a
monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu există regulamente de
construcţie avizate conform art. 26 alin. (1) pct. 7;
k) propune avizul pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a
monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu există
documentaţii de urbanism avizate conform art. 26 alin. (1) pct. 7;
-
(la data 01-Feb-2016 Art. 33, alin. (1), litera K. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 3. din
Ordonanta 10/2016 )
1
k ) propune avizul pentru documentaţiile privind soluţiile de intervenţie asupra
componentelor artistice ale monumentelor istorice grupa A şi B;
(la data 01-Feb-2016 Art. 33, alin. (1), litera K. din titlul III, capitolul II completat de Art. 1, punctul 4. din
Ordonanta 10/2016 )
l) propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural
mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO;
m) propune avizarea folosirii unor materiale, tehnici şi tehnologii noi pentru restaurarea
monumentelor istorice, în baza documentaţiilor de specialitate;
n) propune programe de pregătire a specialiştilor, precum şi planuri-cadru de învăţământ, de
formare şi specializare în domeniul protejării monumentelor istorice.
(11) Ministrul culturii poate emite ordinul de declasare a unui monument istoric sau
decide neclasarea numai în cazul în care Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a
propus declasarea, respectiv neclasarea.
(12) Ministrul culturii poate emite avizele prevăzute de alin. (1) lit. h)-l) doar în forma
propusă de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice.
(12) Avizele necesare pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. h)-k1) se pot emite
doar cu includerea propunerii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, respectiv a
comisiilor zonale ale monumentelor istorice.
(la data 10-Dec-2016 Art. 33, alin. (1^2) din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 2. din Legea
248/2016 )
3
(1 ) Ministrul culturii poate solicita motivat Comisiei Naţionale a Monumentelor
Istorice reexaminarea propunerilor formulate de aceasta în cazurile prevăzute la alin.
(11) şi alin. (12).
(la data 01-Feb-2016 Art. 33, alin. (1) din titlul III, capitolul II completat de Art. 1, punctul 5. din Ordonanta
10/2016 )
3
(1 ) Ministerul Culturii şi serviciile sale deconcentrate pot solicita motivat Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice sau, după caz, comisiilor zonale reexaminarea
propunerilor formulate de acestea în cazurile prevăzute la alin. (11) şi (12).
(la data 10-Dec-2016 Art. 33, alin. (1^3) din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 2. din Legea
248/2016 )
(2) Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, menţionate la alin. (1) lit. d), g), j) şi
k), pot fi delegate comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(2) Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, menţionate la alin. (1) lit.
d), g), j) şi k), pot fi delegate comisiilor zonale ale monumentelor istorice, în condiţiile
stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a
(la data 10-Dec-2016 Art. 33, alin. (2) din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 3. din Legea
248/2016 )
(3) Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi ai comisiilor zonale ale
monumentelor istorice primesc o indemnizaţie lunară, pentru lunile în care comisiile se
întrunesc, reprezentând 20% din indemnizaţia lunară a unui secretar de stat, la care se adaugă
decontarea cheltuielilor de participare la lucrările comisiilor.
(3) Pentru activitatea prestată membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi
ai comisiilor zonale primesc o indemnizaţie lunară stabilită prin ordin al ministrului
culturii şi patrimoniului naţional, la care se adaugă decontarea cheltuielilor de
participare la lucrările Comisiei. Indemnizaţia lunară se acordă pentru activitatea
prestată în lunile în care comisiile se întrunesc şi nu poate depăşi 10% din
indemnizaţia lunară a unui secretar de stat.
urgenta 12/2011 )
(3) Pentru activitatea prestată, membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi
ai comisiilor zonale primesc o indemnizaţie de şedinţă, indiferent de numărul
şedinţelor organizate într-o lună, stabilită prin ordin al ministrului culturii, la care se
-
adaugă decontarea cheltuielilor efectuate de membru în vederea participării la lucrări,

respectând condiţia ca suma indemnizaţiilor primite lunar de un membru pentru o
comisie să nu depăşească 10% din indemnizaţia lunară a unui secretar de stat.
Decontarea cheltuielilor efectuate în vederea participării la şedinţele convocate de
Ministerul Culturii, respectiv de serviciile deconcentrate ale acestuia, se face şi în
cazul în care şedinţele nu se desfăşoară.
248/2016 )
Art. 34
(1) Comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizează în comisii zonale ale
monumentelor istorice pe lângă serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi
Cultelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca organisme
ştiinţifice de specialitate descentralizate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, fără
personalitate juridică, cu rol consultativ în domeniul protejării monumentelor istorice.
(1) Comisii zonale ale monumentelor istorice funcţionează pe lângă serviciile publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii ca organisme ştiinţifice de specialitate în
domeniul protejării patrimoniului cultural imobil, din teritoriu, ale Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice, fără personalitate juridică.
10/2016 )
(2) Numărul, teritoriul de competenţă, organizarea şi funcţionarea comisiilor zonale ale
monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(3) Comisiile zonale ale monumentelor istorice au câte 9 membri, iar preşedinţii acestora sunt
membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(3) Comisiile zonale ale monumentelor istorice au câte 11 membri, iar preşedinţii
acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
10/2016 )
(4) Componenţa comisiilor zonale ale monumentelor istorice se aprobă prin ordin al ministrului
culturii şi cultelor la propunerea compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii şi
Cultelor. În cadrul acestora vor fi incluşi arhitecţii şefi ai judeţelor, respectiv arhitectul şef al
municipiului Bucureşti.
(4) Componenţa comisiilor zonale a monumentelor istorice se aprobă prin ordin al
ministrului culturii la propunerea compartimentului de specialitate din Ministerul
Culturii. În cadrul acestora vor fi incluşi arhitecţii şefi ai judeţelor, respectiv arhitectul
şef al municipiului Bucureşti. Din componenţa comisiilor zonale vor face parte cel
puţin un arhitect, un arheolog, un istoric de arta şi un inginer constructor.
10/2016 )
(4) Componenţa comisiilor zonale a monumentelor istorice se aprobă prin ordin al
ministrului culturii, la propunerea compartimentului de specialitate din Ministerul
Culturii. În cadrul acestora vor fi incluşi arhitecţii şefi ai judeţelor, respectiv arhitectul
şef al municipiului Bucureşti. Din componenţa comisiilor zonale vor face parte cel
puţin un arhitect, un arheolog şi un inginer constructor.
248/2016 )
(5) Comisiile zonale ale monumentelor istorice au următoarele atribuţii:
a) fundamentează şi propun elementele specifice strategiei regionale privind protejarea
b) formulează priorităţile pentru protejarea monumentelor istorice în plan regional, în vederea
evaluării şi asigurării fondurilor necesare;
c) analizează şi propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice clasarea sau declasarea
monumentelor istorice din regiunile lor de competenţă în grupa A sau B, după caz;
d) propun avizul privind documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului pentru instituirea,
delimitarea şi reglementarea construirii zonelor de protecţie a monumentelor istorice clasate în
grupa B sau a zonelor construite protejate cu monumente istorice clasate în grupa B;
-
e) propun avizarea studiilor de fundamentare din planurile de amenajare a teritoriului, planurile

urbanistice generale, planurile urbanistice zonale ale localităţilor care cuprind monumente
istorice clasate în grupa B;
e) propun avizarea planurilor urbanistice generale, planurilor urbanistice zonale şi de
detaliu referitoare la monumente istorice, zonele de protecţie ale acestora sau zone
construite protejate care nu cuprind monumente istorice clasate în grupa A;
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5), litera E. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din
Ordonanta 10/2016 )
f) propun avizarea planurilor urbanistice de detaliu şi a proiectelor de execuţie în zonele de
protecţie a monumentelor istorice din grupa A şi în zonele protejate cu monumente istorice
clasate în grupa A, pentru care există reglementări avizate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
f) propun avizarea planurilor urbanistice de detaliu şi a proiectelor de execuţie în
zonele de protecţie a monumentelor istorice din grupa A şi în zonele protejate cu
monumente istorice clasate în grupa A, pentru care există reglementări în vigoare
avizate conform art. 26 alin. (1) pct. 7;
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5), litera F. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din
Ordonanta 10/2016 )
g) propun avizul privind documentaţiile tehnice care cuprind lucrări de cercetare, investigaţii,
expertize tehnice, proiecte tehnice şi detalii de execuţie pentru monumentele istorice clasate în
grupa B;
g) propun avizul pentru documentaţiile tehnice care cuprind lucrări de cercetare,
investigaţii, expertize tehnice, proiecte tehnice şi detalii de execuţie pentru
monumentele istorice clasate în grupa B, care nu presupune intervenţia pe
componentele artistice, pentru documentaţiile privind zonele de protecţie a
monumentelor istorice şi zonele construite protejate;
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5), litera G. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din
Ordonanta 10/2016 )
g) propun avizul pentru documentaţiile tehnice care cuprind lucrări de cercetare,
investigaţii, expertize tehnice, proiecte tehnice şi detalii de execuţie pentru
monumentele istorice clasate în grupa B, care nu presupun intervenţia pe
componentele artistice, pentru documentaţiile privind zonele de protecţie a
monumentelor istorice şi zonele construite protejate;
(la data 10-Dec-2016 Art. 34, alin. (5), litera G. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 5. din Legea
248/2016 )
h) propun avizul privind documentaţiile pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii curente la
monumentele istorice clasate în grupa A, care nu aduc modificări de arhitectură ori ale
componentelor artistice, în condiţiile în care lucrările se execută cu materiale şi tehnici de lucru
specifice epocii de edificare a monumentului istoric;
h) propun avizul pentru documentaţiile pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii
curente la monumentele istorice clasate în grupa A, care nu aduc modificări de
arhitectură în condiţiile în care lucrările se execută cu materiale şi tehnici de lucru
specifice epocii de edificare a monumentului istoric care nu presupun intervenţia pe
componentele artistice.
(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5), litera H. din titlul III, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din
Ordonanta 10/2016 )
i) îndeplinesc alte atribuţii date în competenţă, potrivit dispoziţiilor prevăzute în Regulamentul
de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
(6) Serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii poate emite avizul prevăzut la alin.
(5) lit. e)-h) doar în forma propusă de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice sau,
după caz, de Comisia zonală a monumentelor istorice.
(6) Avizele necesare pentru situaţiile prevăzute la alin. (5) lit. e)-h) se pot emite doar
incluzând propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau, după caz, a
comisiei zonale a monumentelor istorice.
248/2016 )
(7) Serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii poate solicita motivat Comisiei
zonale a monumentelor istorice reexaminarea propunerilor de aviz formulate de
-
aceasta în cazurile prevăzute de alin. (5) lit. e)-h).

(la data 01-Feb-2016 Art. 34, alin. (5) din titlul III, capitolul II completat de Art. 1, punctul 8. din Ordonanta
10/2016 )
(7) Serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii poate solicita motivat Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice sau, după caz, comisiei zonale a monumentelor
istorice reexaminarea propunerilor de aviz formulate în cazurile prevăzute la alin. (5)
lit. e)-h).
248/2016 )
1
Art. 34
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (5), Ministerul
Culturii sau serviciile deconcentrate ale acestuia pot emite avize privind
documentaţiile tehnice fără consultarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice,
respectiv a comisiilor zonale ale monumentelor istorice, în afara cazurilor prevăzute la
art. 26 alin. (2) pentru tipuri de intervenţii asupra monumentelor istorice, a imobilelor
din zonele lor de protecţie sau din zonele protejate care afectează în mică măsură
substanţa istorică şi/sau sunt temporare, realizate cu respectarea anumitor condiţii,
atunci când respectivele tipuri de intervenţii şi condiţii sunt identificate prin ordin al
ministrului culturii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(la data 10-Dec-2016 Art. 34 din titlul III, capitolul II completat de Art. 1, punctul 7. din Legea 248/2016 )
Art. 35
(1) În cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor se constituie, prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, un colectiv de
control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice.
(2) Colectivul de control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are
următoarele atribuţii:
a) controlează, în condiţiile legii, documentele şi documentaţiile de orice fel privind conservarea,
restaurarea şi protejarea monumentelor istorice;
b) constată încălcarea prevederilor legale în domeniul conservării, restaurării şi protejării
monumentelor istorice şi propune luarea măsurilor legale ce se impun;
c) are acces, în condiţiile legii, la orice monument istoric, precum şi pe şantierele de cercetare
sau de conservare-restaurare a monumentelor istorice; în acest scop, organele abilitate ale
statului au obligaţia să sprijine personalul colectivului în exercitarea atribuţiilor;
d) face propuneri de sancţionare, în condiţiile legii, a abaterilor constatate.
(3) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (2), colectivul de control pentru activitatea de
protejare a monumentelor istorice are dreptul să solicite şi să primească informaţii şi
documente, în condiţiile legii, de la orice persoană fizică sau juridică, aceasta având obligaţia de
a da curs solicitării în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii cererii.
TITLUL IV: Responsabilităţile proprietarilor de monumente istorice şi ale
autorităţilor administraţiei publice locale
CAPITOLUL I: Obligaţiile şi drepturile proprietarilor de monumente istorice
Art. 36
(1) În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare
sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi:
a) să întreţină, să folosească şi să exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor
prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric, conform art. 17;
b) să asigure paza, integritatea şi protecţia monumentelor istorice, să ia măsuri pentru
prevenirea şi stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare,
restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii;
c) să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului ori al comunei
respective despre orice modificări sau degradări în starea fizică a monumentelor istorice
deţinute şi aflate în teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
d) să înştiinţeze de urgenţă, în scris, direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural
naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului sau al
-
comunei respective despre descoperirea întâmplătoare a oricăror construcţii, elemente de

construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut
anterior, asigurând păstrarea descoperirilor în condiţiile legii, până la sosirea delegatului
instituţiei de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile;
e) să asigure, în condiţiile legii, accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor
sau de direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, în vederea constatării stării
de conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de expertizare a
monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenţă;
f) în cazul în care solicită descărcarea imobilului de sarcină arheologică, să finanţeze săpătura,
cercetarea arheologică, elaborarea documentaţiei aferente, conservarea şi protejarea
eventualelor vestigii descoperite cu ocazia efectuării cercetării arheologice;
g) să obţină avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile prevăzute la art. 23;
h) să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum şi a oricăror
alte lucrări, conform prevederilor legale, numai de către persoane fizice sau juridice atestate în
acest sens şi să prevadă în contracte condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de
specialitate;
i) să respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate atunci
când execută ei înşişi lucrări de întreţinere curentă sau orice alte intervenţii, conform
prevederilor prezentei legi;
j) să permită, pe baza prevederilor contractuale, executarea intervenţiilor asupra monumentelor
istorice deţinute, în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate
în condiţiile prezentei legi;
k) să permită montarea şi să întreţină însemnul distinctiv care marchează calitatea de
monument istoric a imobilului;
l) să obţină avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, şi să asigure pe propria răspundere condiţii corespunzătoare
de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate în cazul în care, la solicitarea lor,
proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public;
m) să comunice direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv
a municipiului Bucureşti, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare
sau a altor drepturi reale, după caz, asupra monumentelor istorice.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. h), lucrările de construcţie ce fac obiectul
autorizării, la monumentele istorice de categorie B, cu excepţia lucrărilor la componentele
artistice, pot fi efectuate şi de persoane fizice sau juridice neatestate, cu condiţia respectării
avizelor de specialitate.
(3) În cazul în care, în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), proprietarii
monumentelor istorice constată producerea unor pagube, aceştia au dreptul la o justă
despăgubire, achitată în termen de 60 de zile de la constatare de către instituţiile care au
realizat cercetarea sau expertizarea.
(4) Cu privire la înstrăinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice
proprietarii acestora au următoarele obligaţii:
a) să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană,
respectiv a municipiului Bucureşti, despre intenţia de a înstrăina monumentul istoric, în vederea
exercitării dreptului de preemţiune al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale,
în condiţiile prezentei legi;
b) să notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric
pe care îl deţine, precum şi Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric;
c) să înştiinţeze în scris direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană,
respectiv a municipiului Bucureşti, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în
termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi să transmită acesteia o copie
de pe acte.
Art. 37
(1) Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice
sau juridice, Ministerul Culturii şi Cultelor, serviciile publice deconcentrate ale Ministerului
Culturii şi Cultelor şi autorităţile administraţiei publice locale, după caz, pot asigura, la cererea
-
proprietarilor, cu titlu gratuit, consultanţă de specialitate, în condiţiile legii.

(2) În cazul în care statul sau autorităţile publice locale acordă sprijin financiar, acesta constă în
acoperirea parţială sau totală a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi, după
caz, ale lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice.
Art. 38
(1) Contribuţia financiară a statului, constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Culturii
şi Cultelor cu destinaţia protejării monumentelor istorice, indiferent de deţinător, poate să
acopere total sau parţial costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice.
(2) Contribuţia financiară a consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, după caz,
poate să acopere integral sau parţial costul lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor
istorice care fac parte din grupa B, precum şi, individual sau prin cofinanţare, costul lucrărilor de
protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A, aflate pe teritoriul unităţii
administrativ-teritoriale respective.
(3) Contribuţia financiară a statului şi a autorităţilor administraţiei publice locale poate fi
asigurată prin cofinanţare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane
fizice sau juridice.
(4) Situaţiile în care statul, respectiv autorităţile administraţiei publice locale, contribuie la
acoperirea costurilor lucrărilor menţionate la alin. (1) - (3), proporţia contribuţiei statului,
procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât
statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Finanţelor
Publice, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(la data 18-Dec-2003 Art. 38, alin. (4) din titlul IV, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Norme
(5) În situaţiile şi în condiţiile prevăzute la alin. (4), la data alocării sprijinului financiar în
cuantumul contribuţiei statului sau a autorităţilor administraţiei publice locale asupra imobilului
monument istoric în cauză se constituie o garanţie imobiliară pentru o perioadă de 10 ani în
favoarea statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale.
(6) Garanţia imobiliară prevăzută la alin. (5) se recuperează în totalitate de la beneficiarul
contribuţiei statului sau, după caz, a autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu
dobânzile aferente, în situaţia în care bunul în cauză a fost înstrăinat de proprietar altei
persoane decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de împlinirea perioadei
de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare.
(7) Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
este scutită de taxă de timbru.
(8) La data împlinirii termenului de 10 ani garanţia imobiliară instituită asupra imobilului se
stinge de drept.
Art. 39
(1) Costul lucrărilor de proiectare, expertizare, conservare, reparare, consolidare, restaurare şi
punere în valoare a monumentelor istorice, indiferent de grupa în care sunt clasate, ori a altor
imobile din ansambluri sau situri istorice, aflate în proprietate publică ori privată, incluse în
programe de importanţă naţională sau internaţională, stabilite prin hotărâre a Guvernului iniţiată
la propunerea ministerelor implicate în realizarea acestora, poate fi acoperit integral ori parţial
de la bugetul de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale, prin bugetul ordonatorilor de
credite care participă la realizarea programelor.
(2) Pentru acoperirea costului lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu este obligatorie constituirea de
garanţii de către beneficiarii contribuţiei.
(3) Lucrările prevăzute la alin. (1) sunt lucrări de interes public naţional, pentru care nu se
datorează taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire.
Art. 40
Pentru stimularea protejării monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizează
pe cheltuială proprie, integral sau parţial, lucrări de întreţinere, reparare, conservare,
consolidare, restaurare, punere în valoare, precum şi programe şi proiecte culturale beneficiază,
în condiţiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor
aferente acestor lucrări cuvenite bugetelor locale.
-
Art. 41
(1) Proprietarii imobilelor monumente istorice, definite potrivit art. 3 lit. a) din prezenta lege,
sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clădiri, cu excepţia spaţiilor în care se desfăşoară
activităţi economice sau comerciale.
(la data 01-Jan-2016 Art. 41, alin. (1) din titlul IV, capitolul I abrogat de Art. 502, alin. (1), punctul 15. din titlul XI
din Codul Fiscal din 2015 )
(2) Pentru suprafaţa ocupată la sol de imobilele prevăzute la alin. (1) nu se plăteşte impozitul
pe teren.
(la data 01-Jan-2016 Art. 41, alin. (2) din titlul IV, capitolul I abrogat de Art. 502, alin. (1), punctul 15. din titlul XI
din Codul Fiscal din 2015 )
(3) Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor
cu regim de monument istoric, în funcţie de suprafaţa afectată şi de perioada punerii
monumentelor istorice la dispoziţie publicului pentru vizitare, precum şi instituţiilor specializate
pentru cercetare.
(la data 01-Jan-2018 Art. 41, alin. (3) din titlul IV, capitolul I abrogat de Art. IV din Legea 209/2017 )
Art. 42
(1) Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin
moştenire un bun imobil clasat ca monument istoric, utilizat ca locuinţă sau pentru activităţi
necomerciale, şi care se angajează în scris la direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural
naţional în al cărei teritoriu de competenţă se află bunul imobil în cauză să execute, în termen
de 12 luni, lucrările de restaurare şi consolidare stabilite prin documentaţie tehnică aprobată şi
avizată în condiţiile legii.
(2) În situaţii justificate şi cu avizul direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit o
singură dată cu încă 12 luni.
(3) În cazul neîndeplinirii în condiţiile şi în termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) a obligaţiilor
asumate de proprietar la dobândirea bunului, precum şi în cazul înstrăinării bunului înaintea
efectuării sau încheierii lucrărilor de consolidare sau restaurare, taxa de timbru se recuperează
prin direcţia generală a finanţelor publice, pe baza notei de constatare a direcţiei pentru cultură,
culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(4) Prevederile alin. (1) -(3) se aplică şi celor care dobândesc prin donaţie un bun imobil clasat
ca monument istoric.
(5) Înstrăinarea cu titlu gratuit sau oneros către stat sau către unităţile administrativ-teritoriale
a monumentelor istorice este scutită de plata taxelor de timbru.
Art. 43
Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de autorizare a intervenţiilor
executate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, asupra monumentelor istorice deţinute,
în cazul în care utilizează bunul imobil numai pentru activităţi necomerciale sau, în mod direct,
numai pentru locuit.
Art. 44
Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice beneficiază de reducerea
cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrările pe care le finanţează şi care sunt necesare
pentru păstrarea integrităţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice,
astfel cum sunt ele reglementate prin documentaţia de urbanism sau de amenajare a
teritoriului, aprobată pentru zona de protecţie respectivă, sau prin avizul direcţiei pentru cultură,
culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
CAPITOLUL II: Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Art. 45
(1) În vederea protejării monumentelor istorice şi a respectării prevederilor legale în acest
domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
a) cooperează cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilităţi în
domeniul protejării monumentelor istorice şi asigură punerea în aplicare şi respectarea deciziilor
acestora;
b) asigură protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în domeniul public sau privat al
municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu,
alocând resurse financiare în acest scop;
-
c) cooperează cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice;

d) se pot asocia între ele, precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrări
de protejare a monumentelor istorice şi pot înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de
interes local;
e) participă la finanţarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, prevăzând distinct
sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administrează;
f) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare
a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaborează,
actualizează şi aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism privind
monumentele istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice;
g) iau măsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradării
h) includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau, după caz, posturi ori
sarcini de serviciu precise în domeniul protejării monumentelor istorice;
i) elaborează planurile anuale de gestiune şi protecţie a monumentelor istorice de pe teritoriul
unităţii administrativ-teritoriale care sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial şi asigură
monitorizarea acestora prin personalul propriu.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să realizeze studiile de fundamentare,
delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal
de specialitate atestat.
Art. 46
(1) Pentru protejarea monumentelor istorice din unităţile administrativ-teritoriale de
competenţă consiliile locale au următoarele atribuţii:
a) colaborează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană,
respectiv a municipiului Bucureşti, furnizând acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul
protejării monumentelor istorice;
b) în vederea întocmirii sau modificării planurilor urbanistice generale sau a planurilor
urbanistice zonale ale localităţilor, asigură elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor
de protecţie a monumentelor istorice;
c) prevăd, în termen de 12 luni de la clasarea monumentelor istorice, fondurile bugetare
necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a
regulamentelor aferente;
d) elaborează regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi
pentru zonele construite protejate şi le aprobă numai pe baza şi în condiţiile avizului Ministerului
Culturii şi Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor,
după caz;
e) elaborează sau, după caz, aprobă programe ori măsuri administrative, bugetare sau fiscale
speciale de prevenire a degradării monumentelor istorice şi a zonelor protejate din municipiul,
oraşul sau comuna respectivă, cu respectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al
serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după caz;
f) la solicitarea direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv
a municipiului Bucureşti, împreună cu organele de poliţie, interzic circulaţia vehiculelor grele şi
transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor istorice;
g) colaborează cu compartimentele specializate ale altor autorităţi ale administraţiei publice
locale în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se află pe teritoriul
mai multor unităţi administrativ-teritoriale.
(2) La data emiterii autorizaţiilor de construcţie sau de desfiinţare, pentru lucrări ce urmează a
se executa la monumente istorice, în zonele de protecţie a acestora sau în zonele construite
protejate, autorităţile emitente ale autorizaţiilor transmit copii ale acestor documente serviciilor
publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 47
Primarul are următoarele atribuţii specifice:
a) verifică existenţa tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi
conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în
Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigură
-
menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrărilor asupra

monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la
eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare;
b) ia măsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referă la
intervenţii asupra monumentelor istorice;
c) dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de
vestigii arheologice, hotărăşte şi, după caz, organizează paza acestora şi anunţă în cel mai scurt
timp direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti;
d) asigură prin aportul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultură, culte şi
patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor
distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar;
e) asigură paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului
şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau
aflate în litigiu, semnalând de urgenţă direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural
naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii;
f) asigură efectuarea, împreună cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi
stingere a incendiilor la monumente istorice.
Art. 48
Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii:
a) cooperează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană,
respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele
istorice aflate în teritoriul lor de competenţă; facilitează comunicarea dintre direcţiile pentru
cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi
consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului, respectiv ale sectoarelor în
cazul municipiului Bucureşti;
b) iniţiază, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, procedura de expropriere pentru cauză de
utilitate publică în vederea protejării monumentelor istorice, în situaţiile şi cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege;
c) sprijină şi îndrumă activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor, care nu au
organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea
monumentelor istorice înscrise în Lista monumentelor istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul
administrativ al acestora;
d) eliberează autorizaţii de construire sau de desfiinţare pentru monumente istorice şi pentru
imobile aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice sau în zonele construite protejate,
numai pe baza şi în condiţiile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau ale serviciilor publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după caz.
(la data 14-Oct-2009 Art. 48, litera D. din titlul IV, capitolul II abrogat de Art. III din Legea 261/2009 )
TITLUL V: Finanţarea protejării monumentelor istorice
Art. 49
(1) Protejarea monumentelor istorice se finanţează de proprietarii sau deţinătorii acestora şi
poate fi cofinanţată din fonduri asigurate de la bugetul de stat, bugetele locale sau din alte
surse.
(2) Lucrările de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se efectuează la
monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt supuse regimului general de
atribuire a lucrărilor publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile
publice.
Art. 50
(1) Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să prevadă în bugetele proprii
fondurile necesare în vederea protejării monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau
privată a unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Autorităţile publice centrale prevăd în bugetele proprii fondurile aprobate prin bugetul de
stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publică sau privată a
statului, pe care le administrează.
(3) În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor se prevăd:
-
a) credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrărilor la monumentele istorice aflate în

administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice;
b) credite bugetare necesare în vederea finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a
monumentelor istorice aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-
teritoriale;
c) credite bugetare destinate finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor
istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
(4) Din veniturile realizate din vânzarea de bilete şi din taxe de închiriere a terenului, ca urmare
a organizării unor manifestări de genul spectacolelor, târgurilor sau parcurilor de distracţii, un
procent de 1% se virează către proprietarul sau titularul dreptului de administrare, după caz, al
monumentului istoric în a cărui zonă de protecţie se organizează manifestarea; sumele astfel
obţinute vor fi utilizate exclusiv pentru finanţarea lucrărilor de protejare a monumentului istoric
în cauză.
Art. 51
(la data 09-Dec-2002 Art. 51 din titlul V a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din 2002 )
(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se instituie timbrul
monumentelor istorice, care este gestionat, în condiţiile legii, de Ministerul Culturii şi Cultelor
prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice.
(2) Cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de percepere, încasare, virare,
utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia se stabilesc prin norme
metodologice elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Ministerul Finanţelor
Publice şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(la data 15-Feb-2008 Art. 51, alin. (2) din titlul V a se vedea referinte de aplicare din Norme Metodologice din
2007 )
(3) Timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru:
a) cărţile poştale ilustrate, plicurile, mărcile poştale, hărţile, pliantele, broşurile, revistele,
ghidurile turistice, cărţile, albumele, atlasele, enciclopediile, filmele artistice şi documentare,
casetele video, compact-discurile, diapozitivele, videoclipurile, cârdurile bancare şi cartelele
telefonice comercializate în România, reprezentând monumente istorice individualizate sau în
ansambluri, prin imagini fotografice sau reprezentări grafice de interior sau exterior;
b) biletele de intrare, inclusiv taxele de fotografiere sau de filmare, pentru monumentele istorice
puse la dispoziţie publicului, în totalitate ori în parte, aflate în proprietatea sau în folosinţa
persoanelor juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice;
c) biletele de intrare la manifestările culturale, sportive sau de agrement, târguri şi expoziţii
desfăşurate în spaţii situate în zona de protecţie a acestora sau în zonele construite protejate;
d) activităţile de cazinou, jocuri de noroc şi jocuri mecanice.
(la data 26-Jun-2009 Art. 51, alin. (3), litera D. din titlul V abrogat de Art. 32, litera E. din Ordonanta urgenta
77/2009 )
1
(3 ) Un procent de 3% din sumele colectate la bugetul de stat de la operatorii
economici care desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc va fi direcţionat
anual către Ministerul Culturii pentru finanţarea lucrărilor de restaurare, conservare şi
consolidare la monumentele istorice; suma va fi virată către Ministerul Culturii până la
data de 31 mai a anului în curs pentru anul precedent.
(la data 02-Jun-2016 Art. 51, alin. (3) din titlul V completat de Art. 1 din Legea 109/2016 )
(4) Timbrul monumentelor istorice se percepe de la operatorii economici, editori sau
producători, de la proprietari, titulari ai dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale
asupra imobilelor situate în zona de protecţie a monumentelor istorice în zonele construite
protejate sau de la beneficiarii veniturilor realizate, după caz.
(5) Se exceptează de la plata timbrului muzeele care funcţionează în clădiri monumente istorice
sau în zone de protecţie ale acestora.
(6) Prin derogare de la prevederile alin. (3) şi (4), pot fi exceptaţi de la plata taxei timbrului
monumentelor istorice operatorii economici care, prin activităţile pe care le desfăşoară,
contribuie la protejarea monumentelor istorice cu o sumă cel puţin egală celei pe care o
datorează la plata taxei timbrului monumentelor istorice.
Art. 52
(1) Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizează de către
-
Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru:

a) acordarea de credite în condiţiile art. 28 alin. (3) lit. b) şi c), cu prioritate pentru lucrări de
intervenţie urgentă la monumente istorice, în funcţie de strategia protejării monumentelor
istorice;
b) finanţarea elaborării de reglementări tehnico-economice, de norme şi metodologii privind
elaborarea de documentaţii specifice, executării de lucrări, realizării de achiziţii, contractării şi
decontării de lucrări privind monumentele istorice;
c) finanţarea unor amenajări în vederea pregătirii monumentelor istorice pentru vizitare
gratuită, precum şi pentru realizarea unor programe sau proiecte culturale.
(2) Cuantumul timbrului monumentelor istorice se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se
actualizează, anual, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
TITLUL VI: Sancţiuni
Art. 53
Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă,
materială, disciplinară, contravenţională sau penală.
Art. 54
(1) Desfiinţarea neautorizată, distrugerea parţială sau totală, exproprierea fără avizul
Ministerului Culturii şi Cultelor, degradarea, precum şi profanarea monumentelor istorice
constituie infracţiuni şi se sancţionează conform legii.
(2) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) făptuitorul este obligat la recuperarea materialului
degradat şi la reconstituirea monumentului sau a părţilor de monument lezat, conform avizelor
prevăzute de prezenta lege.
(la data 01-Feb-2014 Art. 54 din titlul VI abrogat de Art. 92 din titlul II din Legea 187/2012 )
Art. 55
(1) Constituie contravenţii la regimul de protejare a monumentelor istorice următoarele fapte,
dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni: (1) Constituie contravenţii la regimul de protejare a
monumentelor istorice, a zonelor lor de protecţie şi a zonelor protejate următoarele fapte, dacă,
potrivit legii, nu constituie infracţiuni:
(la data 10-Dec-2016 Art. 55, alin. (1) din titlul VI modificat de Art. 1, punctul 7. din Legea 248/2016 )
a) executarea de lucrări asupra unui imobil după declanşarea procedurii de clasare sau asupra
unui monument istoric, fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor;
a) executarea de lucrări asupra unui imobil după declanşarea procedurii de clasare,
asupra unui monument istoric, în zona sa de protecţie sau în zonele protejate fără
avizul Ministerului Culturii sau al serviciilor deconcentrate ale acestuia, după caz;
(la data 10-Dec-2016 Art. 55, alin. (1), litera A. din titlul VI modificat de Art. 1, punctul 7. din Legea 248/2016 )
b) încălcarea de către proprietar sau de către titularul dreptului de administrare a unui
monument istoric a obligaţiilor prevăzute la art. 36;
b) încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 36 de către proprietar sau de către titularul
dreptului de administrare a unui monument istoric;
(la data 10-Dec-2016 Art. 55, alin. (1), litera B. din titlul VI modificat de Art. 1, punctul 7. din Legea 248/2016 )
c) nevirarea contravalorii timbrului monumentelor istorice, precum şi a taxelor şi tarifelor
prevăzute de prezenta lege;
d) organizarea manifestărilor prevăzute la art. 9 alin. (5) şi (6), în lipsa acordului autorităţii
competente;
e) neprecizarea în certificatul de urbanism a necesităţii obţinerii avizului Ministerului Culturii şi
Cultelor sau a serviciilor deconcentrate ale acestuia, după caz, pentru lucrările propuse la
monumente istorice în zona de protecţie a acestora ori în zonele protejate;
f) eliberarea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare pentru lucrări la monumente istorice
în zonele protejate, fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor ori al serviciilor deconcentrate,
după caz.
f) eliberarea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare pentru lucrări la
monumente istorice, în zonele de protecţie ale acestora sau în zonele protejate, fără
avizul Ministerului Culturii ori al serviciilor deconcentrate, după caz.
(la data 10-Dec-2016 Art. 55, alin. (1), litera F. din titlul VI modificat de Art. 1, punctul 7. din Legea 248/2016 )
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), e) şi f) se sancţionează cu amendă de la 5.000
lei la 10.000 lei, iar cele menţionate la alin. (1) lit. b)-d) se sancţionează cu amendă de la 4.000
-
lei la 8.000 lei.

(3) Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se prescriu în termen de 3
ani de la data săvârşirii lor.
Art. 56
Nivelul amenzilor prevăzute la art. 55 poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 57
(1) Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de specialiştii direcţiilor pentru cultură, culte
şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de împuterniciţii
Ministerului Culturii şi Cultelor, de inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în Construcţii
sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice, după caz.
(la data 25-Aug-2009 Art. 57, alin. (1) din titlul VI a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 2351/2009 )
(2) Pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) constatarea şi aplicarea
amenzilor se pot face şi de către primar, preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii
acestora sau de către organele de poliţie, după caz.
Art. 58
Contravenţiilor prevăzute la art. 55 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
TITLUL VII: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 59
Până la instituirea zonei de protecţie a fiecărui monument istoric potrivit art. 9 se consideră
zonă de protecţie suprafaţa delimitată cu o rază de 100 m în localităţi urbane, 200 m în localităţi
rurale şi 500 m în afara localităţilor, măsurată de la limita exterioară, de jur-împrejurul
monumentului istoric.
Art. 60
(1) Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobată de Comisia
Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, cu modificările
şi completările ulterioare, rămâne în vigoare. În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice va actualiza Lista monumentelor
istorice, potrivit atribuţiilor stabilite prin art. 27 alin. (3).
(2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor sunt obligate să
înştiinţeze, în scris, proprietarii sau titularii drepturilor reale asupra monumentelor istorice
despre regimul juridic special al imobilelor în cauză şi să le transmită obligaţia privind folosinţa
monumentului istoric.
Art. 61
La data intrării în vigoare a prezentei legi alineatul (2) al articolului 10 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în
proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29
noiembrie 1995, se modifică după cum urmează:
"(2) Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuinţele care au avut destinaţia de case de
oaspeţi, de protocol, precum şi cele folosite ca reşedinţe pentru foştii şi actualii demnitari."
Art. 62
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228
din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 616 din 30 noiembrie 2000, precum şi orice alte prevederi contrare.
-****-
NOTĂ:
1. Reproducem mai jos prevederile art. III şi IV din Legea nr. 259/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, care nu sunt
încorporate în textul republicat al Legii nr. 422/2001 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii
proprii ale Legii nr. 259/2006.
"Art. III
În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei Române din Ministerul Administraţiei şi Internelor se organizează structuri
specializate în prevenirea, descoperirea şi urmărirea faptelor ilegale care privesc monumentele
-
istorice, zonele de protecţie ale acestora, precum şi zonele construite protejate.

Art. IV
În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale comunică Ministerului Culturii şi Cultelor monumentele istorice şi zonele
de protecţie pe care le propun în vederea declarării de interes public naţional sau local, potrivit
legii."
_______
*)
Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 259/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 573 din 3 iulie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 24 iulie 2001, iar ulterior a mai fost modificată şi
completată prin:
- Legea nr. 401/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 749 din 27 octombrie 2003;
- Legea nr. 468/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 422/2001 privind
protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820
din 19 noiembrie 2003;
- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 938 din data de 20 noiembrie 2006
Forma sintetică la data 09-Sep-2019. Acest act a fost creat utilizand tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi tehnologia Acte
Sintetice sunt mărci inregistrate ale Wolters Kluwer.

422 Din 18 Iulie 2001

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

422 Din 18 Iulie 2001

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

-

LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor

monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu deţinătorii şi administratorii acestora,

CAPITOLUL III: Criterii de clasare a bunurilor imobile

CAPITOLUL IV: Procedura de clasare a bunurilor imobile

(4) Inventarierea şi clasarea se realizează potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege şi în

(6) La data rămânerii definitive a comunicării de declasare sau de la data comunicării

a) descărcarea de sarcină arheologică, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei

CAPITOLUL V: Procedura de declasare a bunurilor imobile

Notă de constatare pentru monumente dispărute

Se constată că obiectivul .............................., înregistrat în Lista monumentelor istorice - anexă la Ordinul

CAPITOLUL VI: Procedura de schimbare a grupei valorice de clasare

CAPITOLUL VII: Procedura de clasare de urgenţă a bunurilor imobile

(A) FIŞA ANALITICĂ de inventariere a monumentelor şi ansamblurilor istorice

10.2. Autorul fişei şi calitatea acestuia

(A) FIŞA ANALITICĂ de inventariere a siturilor arheologice

3.1.2. Datare sfârşit

CAPITOLUL II: Procedura de realizare a fişei monumentului

b) sinteza informaţiilor asupra fiecărui capitol şi câmp din fişă;

ANEXA Nr. 1: LISTA monumentelor istorice

(A) Structura Listei monumentelor istorice (LMI)

(A) FIŞA ANALITICĂ de inventariere a monumentelor şi ansamblurilor istorice

6.6.1. Materiale de construcţie acoperiş

ANEXA Nr. 4: INSTRUCŢIUNI de introducere a datelor în fişa analitică

10.5. Data redactării

CAPITOLUL III: Intervenţii asupra monumentelor istorice

responsabilului ştiinţific al şantierului şi a instituţiei organizatoare.

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

CAPITOLUL II: Calităţile, specializările şi domeniile de atestare. Condiţii

CAPITOLUL III: Procedura de atestare

CAPITOLUL IV: Atribuţii şi răspunderi

urmare a nerespectării documentaţiilor şi avizelor;

CAPITOLUL VI: Dispoziţii tranzitorii şi finale

ANEXA Nr. 1: REGISTRUL specialiştilor în domeniul protejării

Nr. Nr. şi data Numele şi Datele de

ANEXA Nr. 2: REGISTRUL experţilor şi verificatorilor tehnici în domeniul

Nr. Nr. şi data Numele şi Datele de

Domnule Director general,

[POZA - a se vedea actul de reglementare]

[POZA - a se vedea actul de reglementare]

[POZA - a se vedea actul de reglementare]

18. reglementează pentru domeniul monumentelor istorice funcţionarea operatorilor economici

b) prevenirea şi stingerea incendiilor la monumente istorice;

se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;

priorităţilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea

excepţia cazurilor prevăzute în prezenta lege.

adaugă decontarea cheltuielilor efectuate de membru în vederea participării la lucrări,

e) propun avizarea studiilor de fundamentare din planurile de amenajare a teritoriului, planurile

aceasta în cazurile prevăzute de alin. (5) lit. e)-h).

comunei respective despre descoperirea întâmplătoare a oricăror construcţii, elemente de

proprietarilor, cu titlu gratuit, consultanţă de specialitate, în condiţiile legii.

c) cooperează cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice;

menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrărilor asupra

a) credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrărilor la monumentele istorice aflate în

Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru:

lei la 8.000 lei.

istorice, zonele de protecţie ale acestora, precum şi zonele construite protejate.

S-ar putea să vă placă și