Casa noastra, monument istoric.

Ce obligatii avem ca
proprietari?
avocatnet.ro /content/articles/id_27997/Casa-noastra-monument-istoric-Ce-obligatii-avem-ca-proprietari.html

Autor
Andrei Grigoriu
9 Martie 2012
Printeaz articol

Esti fericitul proprietar al unei locuinte monument istoric. Casa te incanta, pe tine si pe toti cei ce o privesc, insa
lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Orice proprietar al unei asemenea locuinte are anumite obligatii legale fata de
monumentul istoric, care tin de conservarea si consolidarea lui. Te invitam sa citesti urmatorul articol pentru a afla
cum trebuie sa protejezi o farama din patrimoniul tuturor, mai ales ca legea te obliga.

Cadrul legal

Actul normativ principal legat de monumentele istorice il reprezinta Legea 422 din 18 iunie 2001, modificata si
republicata.

Astfel cum sunt definite de aceasta lege, monumentele istorice sunt bunuri imobile, constructii si terenuri situate pe
teritoriul Romaniei, semnificative pentru istoria, cultura si civilizatia nationala si universala.

Monumentele istorice sunt o parte din patrimoniul national si au un regim juridic special stabilit.

Autoritatea statala principal implicata in protectia monumentelor o reprezinta Ministerul Culturii si Cultelor, dar un
coparticipant important este si Administratia Locala, care dezvolta Planurile Urbanistice Zonale, asa-numitele PUZ-
uri.

Clasificarea monumentelor

Astfel cum sunt definite de lege, moumentele pot fi:

a) monument - constructie sau parte de constructie, impreuna cu instalatiile, componentele artistice, elementele de
mobilare interioara sau exterioara care fac parte integranta din acestea, precum si lucrari artistice comemorative,
funerare, de for public, impreuna cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie marturii cultural-istorice
semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, stiintific sau
tehnic;
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de constructii
urbane sau rurale care impreuna cu terenul aferent formeaza o unitate delimitata topografic ce constituie o marturie
cultural-istorica semnificativa din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic,
religios, social, stiintific sau tehnic; c) sit - teren delimitat topografic cuprinzand acele creatii umane in cadru natural
care sunt marturii culturalistorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric,
artistic, etnografic, religios, social, stiintific, tehnic sau al peisajului cultural.

De asemeni, monumentele istorice se impart in doua categorii: in grupa A - monumentele istorice de valoare
nationala si universala si in grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

Conform Legii, clasarea monumentelor istorice in grupe se face prin ordin al Ministrului Culturii si Cultelor, la
propunerea Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice.

Protejarea monumentelelor
1/3
Un mijloc deosebit de util pentru apararea monumentelor a fost instituirea unei zone de protectie, prin aceasta
intelegand un perimetru prin care se asigura conservarea integrata a monumentului istoric si a cadrului sau
construit sau natural.

De remarcat este faptul ca zona de protectie nu se rezuma neaparat la terenul pe care este situat monumentul,
putand fi o zona mai larga, care poate include si alte imobile, care nu sunt monument. In zona de protectie pot fi
instituite servituti de utilitate publica si reglementari speciale de construire prin planurile si regulamentele de
urbanism aprobate si avizate conform legii. In anumite cazuri, speciale, pot avea loc exproprieri pentru cauza de
utilitate publica a monumentelor istorice si a zonelor de protectie.

Procedura de clasare

Mijlocul juridic prin care se confera regim de monument istoric unui bun imobil este denumit clasare.

Procedura de clasare se declanseaza de catre directiile pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national judetene,
respectiv a Municipiului Bucuresti, astfel:

1. din oficiu, in urmatoarele situatii:

a) pentru bunurile imobile aflate in proprietatea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale;
b) pentru bunurile imobile aflate in proprietatea cultelor religioase;
c) pentru bunurile imobile descoperite intamplator sau in cadrul unor cercetari arheologice sistematice;
2. la cererea sau, dupa caz, la propunerea:
a) proprietarului bunului imobil, a muzeului municipal sau judetean;
b) primarului localitatii, a consiliului local sau judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, pe
al carui teritoriu administrativ se afla bunul imobil in cauza;
c) Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice sau Comisiei Nationale de Arheologie;
d) asociatiilor si fundatiilor legal constituite, cu activitate in domeniul protejarii monumentelor istorice.
Dosarul de clasare se intocmeste de directiile pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national judetene, respectiv
a municipiului Bucuresti, se inainteaza Directiei Monumentelor Istorice, care il analizeaza, il supune spre avizare
Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice si, dupa caz, inainteaza ministrului culturii si cultelor propunerea de
clasare sau de neclasare.

Interventiile asupra monumentelor istorice

Ca principiu de baza, orice interventie asupra unui monument istoric nu se poate face decat in baza unui aviz emis
de Ministerul Culturii si Cultelor. Singura exceptie o reprezinta interventiile determinate de forta majora, cu conditia
ca modificarile sa fie reversibile.

In mod practic, absolut orice alterare a aspectului unui monument este considerata interventie, legea aratand ca
interventie:
a) toate lucrarile de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare, restaurare, amenajari
peisagistice, precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv
reparatiile curente, lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa;
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c) amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri, constructii de protectie, piese de mobilier fix, de panouri
publicitare, firme, sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice;
d) schimbari ale destinatiei monumentelor istorice, inclusiv schimbarile temporare;
e) stramutarea monumentelor istorice;
f) amenajari de cai de acces, pietonale si carosabile, utilitati anexe, indicatoare, inclusiv in zonele de protectie a
monumentelor istorice.

Aceasta cerinta a legii este foarte stricta, incluzandu-se chiar si caile de acces la monument, finalitatea legii este,
2/3
insa, normala, deoarece se urmareste protejarea de alterare a unor picturi interioare de valoare sau a incadrarii in
zona a imobilului.

Autorizatia de construire, autorizatia de desfiintare, precum si autorizatiile referitoare la interventii sunt eliberate
numai pe baza si in conformitate cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor si cu celelalte avize, potrivit dispozitiilor
legale in vigoare. Autorizatiile emise fara avizul institutiilor abilitate prin lege si fara respectarea conditiilor acestora
sunt nule de drept.

Specialistii in monumente istorice, de la arhitecti pana la seful de santier, beneficiaza de un atestat special emis
pentru domeniul protejarii monumentelor istorice.

Obligatiile administrative ale proprietarilor si ai posesorilor de monumente istorice

In sarcina proprietarilor si ai posesorilor de monumente istorice, sunt prevazute anumite obligatii, aratate de art. 38
al Legii 422. Dintre acestea amintim:

sa obtina avizele prevazute de lege pentru toate interventiile;

sa asigure efectuarea lucrarilor de conservare, consolidare, restaurare, precum si a oricaror alte lucrari,
conform prevederilor legale, numai de catre persoane fizice sau juridice atestate in acest sens si sa prevada
in contracte conditiile si termenele de executie cuprinse in avizul de specialitate;
sa permita montarea si sa intretina insemnul si sigla "Monument istoric";
sa asigure accesul specialistilor desemnati de Ministerul Culturii si Cultelor sau de directiile pentru cultura,
culte si patrimoniul cultural national, in vederea constatarii starii de conservare sau pentru efectuarea de
cercetari, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice si pentru operatiunile de evidenta
sa asigure paza monumentelor istorice si sa ia masuri pentru apararea impotriva incendiilor;
sa intretina, sa foloseasca si sa exploateze imobilul in conditiile legii.

Regimul juridic al monumentelor

O caracteristica a regimului juridic specific acestei categorii de bunuri o reprezinta dreptul de preemtiune al Statului
Roman, prin Ministerul Culturii si Patrimoniului National, pentru monumentele istorice clasate in grupa A sau prin
serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Patrimoniului National, pentru monumentele istorice
clasate in grupa B, ori al unitatilor administrativ-teritoriale, sub sanctiunea nulitatii absolute a vanzarii. Astfel,
proprietarii care intentioneaza sa vanda monumente istorice transmit serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii si Patrimoniului National instiintarea privind intentia de vanzare, insotita de o anumita
documentatie stabilita prin ordin al Ministrului Culturii si patrimoniului national.

*Acest articol a fost realizat cu sprijinul arhitectului Ruxandra Polizu Capatana.

3/3