Sisteme Geo-Informatice (GIS), Mircea Badut, Editura Conphys, 2006

Mircea Bădut,
SISTEME GEO-INFORMATICE GI-S

PENTRUAD INISTRATIE SI INTERNE
integrare
europeană
Mircea Băduţ
Sisteme geo-informatice (GIS)

pentru administraţie şi interne
Editura CONPHYS
RâmnÎCu Vâlcea - 2006
..Sisteme geo-informatice (GIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale

, a României
BĂDUŢ, MIRCEA
Sisteme geo-informatice GIS pentru administraţie şi interne /
Mircea Băduţ. - Râmnicu- Vâlcea: Conphys, 2006
ISBN (10) 973-750-048-2 ; ISBN (13) 978-973-750-048-9
004:91
@ 2006. Toate drepturile sunt rezervate autorului.

Mircea Băduţ, 0745538414, mirceab@dacafe.com
Tehnoredactare: Mircea Băduţ

Machetare: Camel ia Demetra Aspriţa
"Sisteme geo-informatice (GIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
Cuprins
Prefaţă 5
1. Definirea geo-informaticii. Conceptul GIS. 7
II. Aplicabilitatea geo-informaticii În administraţie şi interne 10
2.1. Geo-informatica pentru administraţia publică 10
2.2. Geo-informatica pentru cadastru 15
2.3. Geo-informatica pentru poliţie 16
III. Proiectarea aplicaţiilor GIS 20
3.1. Modelarea realităţii 20
3.1.1. Simplificare şi idealizare 20
3.1.2. Model nominal. Premise pentru asigurarea/verificarea
coerenţei modelării 21
3.2. Organizarea datelor grafice 22
3.2.1. Elementele vectoriale primitive constituind fondul grafic 22
3.2.2. Teme şi straturi tematice 24
3.2.3. Reprezentări topografice şi geodezice. Sisteme de proiecţie
şi de coordonate. Geoid şi datum 27
3.3. Captarea şi construirea efectivă a datelor grafice 33
3.3.1. Valori ficarea măsurătorilor topo-geodezice. Instrumente
actuale (staţia totală, receptorul GPS). 33
3.3.2. Scanarea planurilor/hărţilor (conversia analogic-digital) 35
3.3.3. Vectorizarea manuală, interactivă sau automată 37
3.3.4. Digitizarea manuală 39
3.3.5. Importul din surse externe. Trans-calculul sistemelor
de proiecţie/coordonate 40
3.3.6. Topologia entităţilor vectoriale. Cerinţe geometrice şi logice 41
3.3.7. Surse de erori grafice şi modalităţi de.controlare 44
3.4. Definirea proiectului. Integrarea bazelor de date. 47
3.4.1. Conexiunea «element grafic - date alfa-numerice» 47
3.4.2. Tipuri de date descriptive (atribute alfa-numerice) 49
3.4.3. Interogări specifice bazelor de date clasice. Relaţionalitate
şi conectivitate 51
3.4.4. Captarea datelor alfa-numerice şi popularea bazelor de date
asociate 54
3.5. Analize GIS 55
3.5.1. Clasificarea tipurilor de analize 55
3.5.2. Exemple de analize GIS aplicabile În administraţie şi interne 59
3.5.3. Geo-codarea directă şi inversă 62
3.6. Compoziţii cartografice digitale 63
3.6.1. Cartografie tematică 63
3
3.6.2. Simbologie cartografică. Simbologie distribuitălclasificată 64
3.7. Integrare raster-vector 69
3.7.1. Grafică hibridă raster-vector 69
3.7.2. Geo-referenţierea imaginilor rasterlbitmap 70
3.7.3. Aero-fotografii şi imagini satelitare. Fotogrammetrie 74
3.7.4. Interpolări şi analize "gridding" 78.
3.8. Facilităţi moderne şi extensii ale mediilor/platformelor GIS 83
3.8.1. Soluţii "workgroup" şi "enterprise" 83
3.8.2. Geo-informatică mobilă (accesarea pe teren a resurselor GIS) 85
3.8.3. Analize speciale. Reţelistică. 86
3.8.4. Tri-dimensionalitatea terenului (modelări 3D) 89
3.8.5. Servicii de geo-localizare dinamică (LBS) 91
3.8.6. Stocarea datelor grafice/vectoriale în sisteme de gestionare
a bazelor de date 94
3.8.7. Interogări spaţiale prin extensii (geo)grafice de SQL 97
3.8.8. Publicarea/diseminarea datelor geo-spaţiale (servere de
cartografie rasterialălvectorială) 98
IV. Sisteme informatice geografice pentru administraţia publică 100
4.1. Administrarea patrimoniului public 100
4.2. Gestionarea şi dezvoltarea infrastructurilor 105
4.3. Administrarea reţelelor de utilităţi 107
4.3.1. Managementul operaţional/executiv al reţelelor de utilităţi 107
4.3.2. Mentenanţa reţelelor de utilităţi 113
4.4. Gestionarea situaţiilor de criză (CMS) 119
4.5. Cadastrul oficial 125
V. Sisteme informatice geografice pentru combaterea criminalităţii
şi pentru întărirea legii 132
5.1. Generalităţi introductive 132
5.2. Dispecerizare şi centre de apel ale poliţiei 134
5.3. Briefing-uri asistate geo-informatic 136
5.4. Gestionarea situaţiilor critice 137
5.5. Analize criminalistice 140
5.6. Controlul şi minimizarea criminalităţii 143
5.7. Implementarea aplicaţiei geo-informatice 147
VI. Profile profesionale. Competenţe geo-informatice. Formarea
specialiştilor GIS 150
VII. Strategii pan-europene referitoare la geo-informatică (SDI) 156
VIII. Standardizare. Meta-date GIS. Colaborarea în(tre)
proiectele GIS. Dezvoltarea de aplicaţii. 160
Bibliografie 167
Anexa A. Acronime Întâlnite În geo-informatică 169
Anexa B. Fumizori de software GIS şi platforme GIS consacrate 173
4
PREFAŢĂ
Ritmul alert de modernizare reformatoare a societăţii româneşti -

determinat de modernizarea globală, dar şi asumat În mod particular şi conştient
prin obiectivul integrării europene - ne impune să asimilăm rapid soluţii
informatice aplicabile În mai toate domeniile vieţii sociale, economice şi culturale.
În acest context dinamic, aplicaţiile informatice gestionând aspectele geo-
spaţiale - referindu-se deci la entităţi distribuite pe teritoriul localităţii, judeţului,
ţării sau chiar al euro-regiunii - beneficiază de un interes aparte. Din această
categorie (referită uzual cu abrevierea "GIS"), În cartea de faţă ne vom ocupa de
aplicările În domeniul larg al administraţiei publice şi În cel al asigurării ordinii şi
siguranţei publice - adică În cele două direcţii/domenii guvernamentale reunite În
ultimii ani sub tutela Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Ne vom Întâlni În paginile acestei cărţi cu o plajă largă de aplicări ale
informaticii: de la administrarea patrimoniului public la strategiile de dezvoltare
locală/regională (strategii vizând la rândul lor dezvoltarea infrastructurii sau
viitorul energetic, cu efecte asupra agriculturii sau asupra mediului natural- efecte
ce trebuie şi ele anticipate şi monitorizate), de la avizarea/autorizarea construcţiilor
(obligate să respecte planuri urbanistice şi reguli tehnice, economice şi juridice) la
impunerea coerenţei şi legalităţii tranzacţiilor imobiliare ("cadastru" şi "carte
funciară"), de la managementul situaţiilor de criză la combaterea criminalităţii, şi
multe altele. Vom vedea cum geo-informatica poate servi intereselor comunitare
(evidenţiind şi gestionând aspecte geo-spaţiale referitoare la integrarea În
comunitate, la cultură, comerţ, turism, educaţie, etc.), respectiv cum poate ea
deveni utilă instituţiilor administrative şi serviciilor"publice, ajutând deopotrivă
cetăţeanul şi funcţionarul public.
Mircea Băduţ
5
1.Definirea geo-informaticii. Conceptul GIS.
Vă propun să începem reconstituind împreună conceptele care definesc cartea de

faţă!
GIS este de obicei abrevierea de la "Geographical Information Systems", adică

«sisteme informatice geografice», ceea ce înseamnă că există posibilitatea să
găsim în "SIG" referinţa echivalentă din limba română (dar şi din franceză).
Iată şi câteva definiţii referitoare efectiv la GIS:
1. GIS - ansamblu coerent de resurse informatice (hardware, software), de

res~rse umane şi de metode/reguli de lucru, reunite funcţional pentru a stoca
şi exploata informaţii referitoare la entităţi repartizate geo-spaţiaI.
2. Uneori apelativul GIS se referă doar la aplicaţia informatică (adică la software),

însă mai corect este să nu pierdem din vedere partea subînţelesă a sistemului,
respectiv suportul hardware, componenta umană şi know-how-uI.
3. Pe scurt, am putea denumi "GIS" orice aplicaţie informatică ce lucrează cu date

geo-spaţiale.
Dacă simţim nevoia să lămurim şi conceptul "datelor geo-spaţiale": acestea sunt
componente de informaţii (de orice natură) referitoare la entităţi răspândi te pe
suprafaţa terestră, date din care o parte constituie chiar reprezentarea grafică a
respectivelor entităţi. (Desigur că datele sunt înregistrate în format "digital", însă
acesta-i un aspect subînţeles în contextul informatic.) A! aici nu va trebui să ne
surprindă echivalenţa funcţională dintre atributele" geo-spaţial" şi "geografic".
Exemple de entităţi repartizate geo-spaţial (sau geografic):
- entităţi naturale: forme de relief, râuri, lacuri, ţărmuri, păduri, vegetaţie,
fenomene climaterice;
- entităţi culturale (antropice): căi ferate, drumuri, conducte de gaz, conducte de
apă, reţele electrice, reţele de telefonie, reţele de canalizare, stâlpi, clădiri, curţi,
grădini, garduri, construcţii, baraje, culturi agricole, limite administrative.
4. Există un concept echivalent şi mai simplu: "ha."tă inteligentă" (de fapt "hartă
digitală inteligentă").
7
Oarecum înrudit este şi termenul de "cartografie digitală", care se referă doar la
componenta grafică a SIG-ului (constituită din reprezentările vizuale ale entităţi lor
geo-spaţiale) şi nu cuprinde şi informaţiile de tip atribut asociate; ori - vom vedea
în cele ce urmează - cheia aplicaţiei GIS rezidă chiar în relaţiile dintre obiectele
grafice şi colecţiile structurate de date descriptive/valorice referitoare la entităţile
modelate.
5. În practică un GIS înmagazinează planuri/hărţi (în format digital vectorial şi/sau

rasterial) cărora le conferă inteligenţă atât prin asocierea la baze de date
descriptive (fiecărei entităţi grafice putându-i corespunde o serie de atribute
structurate - denumiri, numere, descrieri) cât şi prin facilităţile de analiză
l
(interogări pe criterii spaţiale şi/sau alfa-numerice ).
Apropo, pentru că ceea ce aduce GIS-ul semnificativ sunt capabilităţile de

analizare/studiere a datelor geo-referite, el este considerat uneori ca
aparţinând clasei DSS (sisteme de suport al deciziilor).
Vom înţelege pe parcurs că GIS înseamnă mai mult decât modalitatea
digitală de cartografiere şi gestionare a datelor, el constituind totodată un
cadru de lucru capabil să unifice procese infonnaţionale, să susţină o
colaborare extinsă.
6. Închidem turul definiţiilor cu o formulare scurtă şi cuprinzătoare: "GIS = sistem

care foloseşte calculatorul pentru stocarea, prelucrarea, diseminarea şi exploatarea
datelor geografice".
În anumite contexte (în special în abordările academice), acronimul GIS vine şi de

la "Geographical Information Science" (ştiinţa informaţiilor geografice), având
astfel ambiţia de a acoperi mai multe aspecte decât "sistemele", însă fără a ajunge
la vreo disjuncţie cu definiţiile de mai sus.
Uneori avem de-a face şi cu echivalenţa dintre «GIS» şi «geo-informatică».

Geo-informatica este o ramură a informaticii referitoare la soluţiile ce lucrează cu
date geografice (sau "geo-spaţiale"). În engleză, neexistând termenul de "geo-
informatică" (noi am preluat "informatică" din franceză!), l-am putea asimila cu
"geomatics", acesta în curs de omologare la nivel internaţional. De altfel, deşi
istoria domeniului pare scurtă (ceea ce este doar o aparenţă înşelătoare dacă ne
raportăm la istoria informaticii) remarcăm dinamica toponimică de care totuşi
GIS-ul are parte.
I Alfa-numeric = compus din caractere alfabetice şi/sau din numere.

8
"Sisteme geo-informatice (OIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
Apropo de "istorie", putem observa că situaţia noastră actuală vis-a-vis de geo-
informatică are o faţă bună şi una mai defavorabilă: pe de o parte În România se
discută de GIS doar de un deceniu, ceea ce - faţă de cele patru decenii ale ţărilor
avansate - constituie un handicap pentru că lucrurile nu sunt foarte
cunoscute/înţelese În multe locuri unde aplicarea s-ar dovedi benefică; Însă pe de
altă parte noi am sărit astfel peste multe etape de pionierat, şi putem beneficia de o
tehnologie matură, puternică şi mult mai accesibilă decât era În urmă cu ceva ani.
(Când spun "accesibilă" mă refer mai ales la uşurinţa În folosire, sens În care
interfeţele grafice moderne avantajează asimilarea masivă.)
Tot compunerii lingvistice prin prefixare Îi datorăm şi termenul "geo-data", care se
referă la informaţiile ce definesc atât entităţile grafice alcătuind modelul digital al
teritoriului, cât şi datele alfa-numerice asociate acelor entităţilor grafice.
Notă: Oricum, cititorii care sunt la primele contacte cu GIS-ulnu trebuie să

intre în panică dacă tocmai această secţiune nu i-a lămurit cu ce au de-a
face: este un subiect complex, şi doar după lecturarea paginilor ce
unnează (în care uneori chestiunile esenţiale se repetă, apărând fie în
abordări complementare fie în contexte mai elaborate) se va putea
obţine o imagine cuprinzătoare asupra domeniului.
<Fig.!.!. - Stratificare simbolică a realităţii terestre>
9
"Sisteme geo-informatice eGIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
II. Aplicabilitatea geo-informaticii În

administraţie şi interne
În cele ce urmează vom parcurge o serie de aplicări generice sau specifice potrivite
pentru administraţia publică şi respectiv pentru asigurarea ordinii şi siguranţei
publice - un breviar alcătuit cu dorinţa mărturisită de a acoperi cât mai multe din
situaţiile/aspectele ce pot beneficia de asistenţa geo-informaticii, dar recunoscând
că probabil au mai rămas şi vor mai apărea destule aplicări potrivite dar nedibuite
momentan de autor. O parte dintre subiectele trecute În revistă În acest capitol vor
fi reiterate după parcurgerea secţiunilor referitoare la construirea efectivă a
sistemelor informatice geografice, cu scopul de a oferi celor interesaţi nu doar
yiziunea ci şi detalii folositoare În activitatea concretă de concepere sau de
exploatare a GIS-urilor.
2.1. Geo-informatica pentru administraţia publică
Pentru că domeniului "administraţiei publice" i se subscriu mai toate instituţiile

angrenate În organizarea vieţii publice - de la primării şi consilii locale/judeţene la
ministere şi guvern, de la şcoli şi spitale la oficii de muncă - desigur că serviciilor
şi funcţionarilor din cadrul acestora (şi implicit cetăţenilor cu care intră În contact
sau pe care Îi servesc) le vor fi utile acele aplicări informatice care le pot face
activitatea mai eficientă, mai rapidă şi mai evoluată.
Pe lângă obiectivele clasice urmărite prin informati~area administraţiei publice,
dintre care spicuim:
rezolvarea mai rapidă a problemelor/solicitărilor (creşterea eficienţei
operaţionale );
Îmbunătăţirea vitezei de luare a deciziilor (creşterea eficienţei
executi ve/strategice);
creşterea calităţii deciziilor tactice şi strategice;
adaptabilitate la evoluţii/schimbări (cerinţă importantă În perioada de
reformă);
facilitarea colaborării Între departamente, servicii şi organisme
(tehnologia informatică oferind astăzi În mod nativ premisa
interconectării orizontale şi verticale, respectiv Între entităţi de acelaşi
nivel şi Între nivele ierarhice diferite, inclusiv Între administraţia locală
şi cea centrală);
reducerea birocraţiei (prin simplificarea interacţiunii cu cetăţenii, prin
10
"Sisteme geo-informatice CGIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
fluidizarea circuitului documentelor, prin controlarea dependenţelor,
prin minimizarea redundanţelor);
deschiderea accesului la acele informaţii de care persoanele fizice şi
juridice au nevoie În relaţiile lor cu administraţia publică (publicarea
formularelor specifice, diseminarea informaţiilor despre documentele
necesare diverselor aplicări/interacţiuni oficiale);
asigurarea transparenţei (accesul societăţii civile la mecanismele
decizionale, la modalităţile derulării achiziţiilor publice);
creşterea progresivă a posibilităţilor de modernizare a aparatului
administrativ (fiecare nivel de informatizare a unui serviciu/sector
constituie premisă pentru optimizări ulterioare);
uniformizarea colecţiilor de date (din arhivele digitale) şi ridicarea
calităţii acestora;
minimizarea erorilor umane, şi diminuarea riscurilor de corupere;
familiarizarea populaţiei şi a funcţionarilor cu mijloacele/metodele
«societăţii informaţionale», etc.,
sistemele geo-informatice - desigur aplicate În acele sectoare ale administraţiei
publice unde se lucrează cu entităţi distribuite geografic (şi vom vedea imediat că
este un spectru destul de larg şi cu mize foarte importante, justificând preocupările
susţinute pentru domeniul GIS) - aduc şi câteva avantaje specifice (care pot
constitui obiective strategice/tactice ale proiectelor de informatizare):
» precizia reprezentărilor şi a calculelor este net superioară celei din
abordarea tradiţională/manuală;
» aplicabilitatea neegalată la problematicile dt;;administrare şi de planificare
entităţilor răspândite geo-spaţial;
» revelarea unor aspecte de spaţialitate care altfel pot scăpa analizei umane;
» agregarea În analize şi În rapoarte atât a datelor grafice cât şi a celor
descriptive, cu legături coerente Între ele;
» context favorabil pentru menţinerea caracterului de actualitate al
informaţiilor ("la zi");
» reproducere facilă, precisă şi nelimitată a compoziţiilor cartografice şi a
rapoartelor - se pot tipări (sau se pot distribui/publica prin Internet!
intranet) orice hărţi tematice şi În orice număr de copii;
» facilitarea accesului la arhive de documente cartografi ce sau documente/
date referitoare la entităţi cu repartiţie spaţială (precum planuri urbanistice,
planuri/schiţe cadastrale, planuri de amplasament şi delimitare, titluri de
proprietate, planuri de situaţie, hărţi de diverse naturi);
Il
» identificarea şi rezolvarea operativă a sarcinilor instituţionale referitoare la
aspecte spaţiale;
» reducerea subiectivităţii În problemele de comunicare şi de servire a
cetăţenilor prin oferirea unui mijloc obiectiv de reprezentare şi Înţelegere a
aspectelor geografice;
» ş.a.m.d ..
s.
o.. r....,., l Cob
.') U ••• 8~ CONTINuaU5-

? o ••• .•••.•.•
c CONTINUOU';-
~ o ti'. 92 C(lNlINUOU5-
} lJ •• aIN CONTlNUaU5-
''J o •. o 254 CONTlNUaU';-
~ o ••• Aed CONTINuauS-
oc~
lSeJ«:~
~U19
reference:
REfEDIT
'_layer
COIla4nde-
')
'J
''J
tJ
a
lJ
••
fi'
•••
[)Yebo
OJNTlNUOUS-
CON11"llJOUS-
t.!eoon' CONTINuaus -
Selee:t relerenc:e: ") o rl'.8 CClNtINUOUS-
SNAP GRID ORTMO FOlAR' O';KAPI OTRAD:. [i\i?frMOOU 'J a ti' CJ 9 CONtlNUaUS-
<Fig.2.1. - Hartă cu profil de administraţie publică>
Să trecem acum În revistă câteva destinaţii GIS pentru administraţia publică:

• Dezvoltarea urbanistică a localităţilor: dezvoltări urhitectonice; stabilirea limitei
administrative şi a limitelor dintre zonele de teren intravilan/extravilan; deli-
mitarea domeniului construibil, a categoriilor de terenuri; planificarea strategiilor
de dezvoltare edilitară;
• Proiecte de extindere şi reabilitare a infrastructurii edili tare (reţele de transport
rutier; reţele de alimentare cu apă; canalizarea; reţele de alimentare cu energie
electrică; telefonie; igienizare; etc.);
• Acordarea şi gestionarea autorizaţiilor/avizelor de construire şi a certificatelor de
urbanism (verificarea poziţiei intravilane; verificarea amplasamentului În raport cu
12
reţelele edili tare; asigurarea armonizării arhitectonice dintre obiectivul construit şi
vecinătăţi; înregistrarea În evidenţe);
• Administrarea economică, tehnică şi juridică a obiectivelor aflate În patrimoniul
primăriilor şi al prefecturilor (gestionarea şi controlarea resurselor şi facilităţilor
distribuite geo-spaţţial În teritoriul administrat - comună, oraş, judeţ): terenuri,
clădiri, parcuri, spaţii verzi, reţele utilitare, păduri, etc.;
• Menţinerea evidenţei cadastrale urbanistice (cadastrul imobiliar-edilitar al
localităţii);
• Clasificarea zonelor de teren urban (stabilirea diferenţiată a impozitelor pe
terenuri);
• Depistarea interferenţelor posibile dintre lucrările curente la o facilitate
publică/privată (reparaţii, modemizări, extinderi, construcţii) şi reţelele de utilităţi
publice (energie electrică; apă; canalizare, gaze; telefonie) - prin consultarea unor
sisteme/servicii geo-informatice se pot evita accidentele provocate de coliziunea
dintre săpăturile/excavările pentru o lucrare şi conducte/cabluri subterane din acel
loc;
• Cadastrele teritoriilor administrative: înregistrarea imobilelor (corpurilor de
proprietate) din cadrul unui teritoriu administrativ (comună, oraş, judeţ), cu
menţionarea proprietarilor, a categoriilor de terenuri şi de clădiri, a actelor/faptelor
juridice justificând sau determinând proprietatea, şi urmărind continuu dinamica
imobiliară (schimbările de proprietar, modificarea categoriei de folosinţă,
divizările, alipirile) - beneficiari: primării, birourile de carte funciară, oficiile
judeţene de cadastru, firmele/persoanele autorizate să execute măsurători şi
documentaţii, birourile notariale;
• Managementul terenurilor exploatabile şi al lucrărilor de amenajare/exploatare
(evidenţiind tipul/categoria terenurilor; potenţialul de exploatare; planificarea
lucrărilor şi a transporturilor necesare; gestionarea resurselor implicate);
• Administrarea pădurilor, parcurilor şi a spaţiilor verzi (cartografierea entităţi lor
gestionate şi a contextului geografic; monitorizarea stării de sănătate a vegetaţiei şi
a evoluţiei speciilor; distribuirea resurselor umane/materiale destinate întreţinerii;
evidenţierea căilor de acces);
• Organizarea şi monitorizarea anumitor servicii publice (puncte de lucru cu
publicul distribuite geo-spaţial şi arondate În conformitate cu densitatea şi profilul
populaţiei din zona administrată; puncte de informare asistate uman/electronic);
• Studierea disfuncţionalităţilor din transportul urban (revelarea riscurilor şi a
măsurilor de îmbunătăţire a siguranţei traficului; identificarea posibilităţilor de
redresarelfluidizare a traficului; derularea/studierea de scenarii cu soluţii de
optimizare a transportului), corelată eventual şi cu planurile de dezvoltare
urbanistică;
• Studierea statistică a diverselor fenomene negative cu repartiţie geo-spaţială
13
(aglomerări comerciale, arondări neeficiente/nepotrivite ale unor servicii publice,
disfuncţionalităţi ale reţelelor utilitare, epidemii, puncte de incidenţă infracţională,
etc.);
• Revelarea, evaluarea şi monitorizarea riscurilor ecologice, climaterice şi
hidrologice;
• Managementul situaţiilor de criză/urgenţă (dezvoltarea strategiilor de intervenţie
În caz de urgenţă/necesitate, stabilirea procedurilor de tratare şi de angajare a
resurselor implicate, monitorizarea şi asistarea intervenţiilor, urmărirea derulării,
Înregistrarea rezultatelor/desfăşurării);
• Studii privind inundarea sistemului de canalizare citadin În caz de ploaie intensă,
sau scenarii de extindere/modernizare a canalizării pentru a face faţă la
modificările climaterice (presupunând intensificarea ploi lor pe termen lung);
• Apărarea civilă (reprezentarea topografică a zonei asignate, cu evidenţierea
arealelor naturale, rezidenţiale, comerciale şi industriale; evidenţa infrastructurii
din teritoriul arondat; evaluări ale situaţiilor cu potenţial de risc din teren; simulări
ale acţiunilor de protejare sau de salvare a populaţiei; scenarii de intervenţie În caz
de calamitate; asistenţă În cazul ameninţărilor/situaţdor reale/critice);
• Evidenţierea şi urmărirea taxelor şi impozitelor locale (impozitarea proprietăţilor
imobiliare - terenuri şi clădiri);
• Aplicaţii de ghidare automată (vezi LBS): a vehiculelor aflate În trafic (A VL);
dispecerizarea prin telematică a echipelor mobile deplasate pe teren pentru
efectuarea operativă de lucrări/servicii publice; dirijarea mulţimilor de oameni
participante la evenimente culturale sau sportive;
• Hărţi informative de ghidare turistică (informare interactivă asupra obiectivelor
de interes turistic sau economic şi a traseelor/rutelor prin care se ajunge la
acestea);
• Organizarea şi gestionarea de circumscripţii (de votare; financiare; medicale;
etc.);
• Urmărirea statistică a unor fenomene (economice, culturale, demografice) cu
distribuţie naţională, regională, judeţeană;
• Monitorizarea aspectelor referitoare la poluare, la echilibrele ecologice sau la
sănătatea mediului natural; cercetări geo-spaţiale şi propuneri privind protecţia
mediului;
• Planificarea şi organizarea colectării şi depozitării deşeurilor (menajere sau
industriale );
• Monitorizarea anumitor obiective cu valoare specială (muzee, site-uri
arheologice, resurse culturale distribuite, etc.);
• Studii culturale diverse; ş.a.m.d.
14
2.2. Geo-informatica pentru cadastru
Actualmente, cetăţenii şi organizaţiile apelează la serviciile de cadastru atunci

când tranzactează un imobil (când vând/cumpără, ipotechează/gajează, moştenesc
sau sechestrează un teren sau o clădire).
Pentru asigurarea corectitudinii, coerenţei şi a securităţii tranzacţiilor imobiliare,
acestea se derulează schematic astfel: clientul se adresează unui notar pentru
întocmirea actelor ce justifică, garantează, transferă sau certifică proprietatea
(contract, testament, certificat, acte justificând valoarea/posibilitatea de
înstrăinare/ipotecare/intabulare, sentinţe civile), notarul recomandă clientului să ia
legătura cu un expert topograf (persoană fizică/juridică autorizată pentru
efectuarea de lucrări topografice) care va măsura corpul de proprietate şi va
întocmi documentaţia tehnică cadastrală aferentă, pe care o va aduce la Oficiul de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară (al zonei din care face parte administrativ acel
imobil) pentru a o verifica, aviza şi înregistra. De asemenea, după avizarea
cadastrală majoritatea tranzacţiilor imobiliare trebuie înregistrate/reflectate şi în
sistemul de «Carte Funciară» (sistem cunoscut acum sub denumirea de
«Publicitate Imobiliară»), iar faptul că de la sfârşitul anului 2004 instituţia
cadastrului (aparţinând Ministerului Administraţiei şi Internelor) a preluat şi
integrat activitatea de Carte Funciară (gestionată anterior de Ministerul de Justiţie)
a determinat fluidizarea circuitului de înregistrare a tranzacţiilor imobiliare şi
respectiv simplificarea acestuia pentru cetăţeni.
fifOT.&Il 'usuc
Dwtou CARTE
'... 0'0 .'
FUNClARĂ
": ,/"
~.
PERIOAN" ~
AUTO-"IZATA
<Fig.2.2. - Schema tranzacţiei imobiliare: client-notar-topograf-OCPl>
După ce documentaţia cadastrală a primit avizul tehnic de la O.C.P.I., notarul

public întocmeşte/finalizează actele autentice şi le înaintează 'spre înscriere în
"Registrul de Carte Funciară" din cadrul O.c.P.I. sau din cadrul Biroului de Carte
Funciară arondat teritorial.
Revenind la informatică, pe de o parte topograful autorizat va putea folosi
tehnologie GIS pentru alcătuirea schiţei cadastrale (a planului de amplasament şi
15
delimitare pentru imobilul tranzactat), iar de cealaltă parte Oficiul de Cadastru
utilizează un sistem geo-informatic pentru verificarea (respectării normelor tehnice
şi juridice) şi pentru stocarea tuturor planurilor cadastrale pe care le avizează. Ne
vom Întâlni ceva mai Încolo cu modalităţile de folosire a geo-informaticii În
activitatea practică a Oficiilor de Cadastru şi Publicitate imobiliară, aflând despre
cum sunt verificate planurile/schiţele cadastrale prin compararea reprezentării
grafice a imobilelor cu fondul cartografic cadastral de referinţă (fond constituit
masiv-concertat, sistematic sau sporadic).
2.3. Geo-informatica pentru poliţie
Infracţiunile - ca orice alte fenomene umane - au o localizare şi o distribuţie

geografică determinate de anumite contexte. Declanşarea evenimentului criminal
presupune ca infractorii şi ţintele acestora - victimele şi proprietăţile - să se afle
Într-o conjunctură "favorabilă", descrisă de diverse aspecte (valoare, atractivitate,
protecţie, potenţial infracţional, educaţie, temperament, cultură locală, relaţii
umane), În care coordonata geo-spaţială nu este deloc ignorabilă.
În cele ce urmează sunt prezentate o serie de direcţii concrete de aplicabilitate GIS
pentru controlul infracţionalităţii. Vom vedea mai apoi identificate "zone"
distincte de aplicare: de la studiile statistice ale evenimentelor infracţionale
săvârşite Într-un oraş/teritoriu (statistici furnizând informaţii valoroase În deciziile
de organizare a forţelor de ordine - arondare cantitativă, profilare calitativă,
pregătire specifică a resurselor), până la asistenţa În timp real pentru gestionarea
situaţiilor de criză provocate de evenimente infracţionale În desfăşurare, de la
localizarea automată a vehiculelor (LBS) la monitorizarea traficului rutier, de la
securizarea zonelor rezidenţiale la securitatea coloanelor/vizitelor oficiale, sau de
la rapoartele cartografi ce privind criminalitatea până la colecţiile de date digitale
destinate informării sistemelor juridic şi penal.
Prezentarea datelor Într-un context geo-spaţial ajută la Înţelegerea fenomenelor, la
comunicarea Între departamente, la o mai bună cuantificare a activităţii, la
măsurarea eficienţei eforturilor de stăpânire a infracţionalităţii, facilitând totodată
confecţionarea deciziilor tactice.
Aplicaţia GIS destinată luptei Împotriva infracţionalităţii poate dovedi o plajă de
potenţe: de la hărţile digitale simple - conţinând străzile, clădirile rezidenţiale şi
comerciale, şcolile, spitalele, căile de transport şi de comunicaţii, parcurile - care
ajută la definirea zonelor de patrulare, la arondarea forţelor poliţieneşti, la plasarea
sistemelor de supraveghere; până la cele specializate, capabile să asiste situaţiile
tactice, să reprezinte locaţiile şi concentraţiile de evenimente infracţionale, să
identifice tendinţe sau modele În dinamica fenomenelor criminale. La prima
vedere GIS-ul destinat controlului criminalităţii ar Înlocui harta de hârtie de pe
16
perete, cu pioneze În ea, din birourile ofiţerilor/comandanţilor de poliţie, Însă
cunoscându-l mai Îndeaproape descoperim că oferă mai multe avantaje
consistente.
Hartă de instruire a patrulelor de poliţie
Infracţlunl din ~ furturi şi spargerl Infractiuni

ultimele patru zile: Al din ultimele ~ violenţe fizice
1\ violenţe fizice
două săptămănl: _ vehicule furate/sparte
~ vehicule furate/sparte
<Fig.2.3. - Hartă cu profil criminalistic>
Astfel de sisteme geo-informatice pot fi destinate colectării de date privind

infracţiunile Înregistrate Într-un teritoriu (oraş, zonă, ţară, continent), cu scopul de
a servi instituţiile implicate În controlul criminalităţii şi În asigurarea ordinii
publice (poliţie, jandarmerie, procuratură, avocaţi, tribunale, primării, organizaţii
internaţionale de luptă Împotriva criminalităţii de orice fel, etc.), cărora le oferă
facilităţi puternice de analizare a informaţiilor acumulate. Aceste GIS-uri clasifică
tipologic arhiva de evenimente În omucideri, jafuri, tâlhării, furturi, abuzuri
sexuale, conflicte domestice, accidente auto, trafic de droguri, fraude cu cărţi de
credit, etc., fiecare eveniment fiind Înregistrat cu toate datele sale semnificative
(locaţia, data/ora, autori, alte date contextuale specifice). Aportul pe care aplicaţia
GIS îl poate aduce deciziilor tactice În rezolvarea de probleme (generate de
evenimente infracţionale În comunitate) Îngăduie derularea mai rapidă a trupelor şi
amplasarea judicioasă/eficientă a mijloacelor de intervenţie/soluţionare.
Funcţiile de analiză GIS asistă personalul din aceste instituţii să obţină şi alte
informaţii utile, prin combinarea datelor (existente) În interogări alfa-numerice şi
geo-spaţiale complexe. Se pot chiar şi identifica «punctele fierbinţi», ca
reprezentări ce scot la iveală aspecte invizibile pe hărţile simple.
Într-o abordare proactivă, astfel de aplicaţii GIS pot ajuta la prestabilirea atât a
17
planurilor de securizare a arealurilor locuite, cât şi a metodologiilor de gestionare a
urgenţelor pentru incidente probabile.
Aplicaţiile geo-informatice devin utile În identificarea, urmărirea şi neutralizarea
criminali lor În serie, atunci când apare presupunerea existenţei unor rţlaţii spaţiale
Între locaţiile crimelor şi criminal (distanţe, căi/mijloace de transport, traseul de
navetă, locuri de aprovizionare, locaţii de Întâlnire a victimelor, teme spaţiale
obsesive, alte condiţionări).
Uneori - deoarece În abordare geo-spaţială situaţia este revelată mai cuprinzător -
aplicaţia GIS poate ajuta comandanţii, detectivii şi investigatorii să determine cu
ce anume se confruntă la un moment de criză, dar şi cum să comunice mai eficient
cu superiorii, subordonaţii sau colaboratorii.
GIS-ul poate include facilităţi puternice de interogare şi de raportare privind
evenimentele şi fenomenele infracţionale Înregistrate În sistemul informatic. De
exemplu, funcţiile de analiză pot identifica infracţiunile anterioare dintr-o
locaţie/zonă specificată şi din perioada de timp vizată. De asemenea, este posibilă
aplicarea altor filtrări condiţionale ulterioare setului de date raportat de analiza
anterioară (pe diverse criterii tipologice, spaţiale, temporale). Desigur că
rezultatele analizelor GIS (hărţi tematice, tabele sau grafice) pot fi Încorporate În
alte documente sau rapoarte referitoare la activităţile infracţionale din arealul
controlat.
Sistemul geo-informatic ajută şi la identificarea focarelor de criminali tate intensă
(evidenţiate pe diverse criterii), astfel de analize dovedindu-se utile strategiilor de
diminuare a fenomenelor infracţionale. Din punct de vedere tactic identificarea
"punctelor fierbinţi" ajută la desfăşurarea echipelor de supraveghere poliţienească,
respectiv la predefinirea metodelor de intervenţie.
o altă facilitate utilă - derivată din funcţiile clasice GIS - constă În generarea
rapidă a istoriei evenimentelor infracţionale pentru o locaţie/zonă aleasă interactiv
pe harta digitală a comunităţii (un perimetru, o adresă, o intersecţie, o vecinătate În
jurul unei locaţii punctuale).
Instructajul echipelor poliţieneşti Înainte de plecarea În patrulare (briefing-ul)
poate beneficia de harta digitală evidenţiind atât topografia zonei (reţeaua stradală,
clădirile, alte entităţi geo-spaţiale), cât şi locaţiile evenimentelor infracţionale
recente şi locaţiile cu potenţial de criminalitate. De asemenea, personalul operativ
poate vizualiza rapid locaţiile când răspunde la apeluri determinate de incidente În
desfăşurare.
Aplicaţia geo-informatică poate ajuta la generarea de rapoarte periodice
preconfigurate (folosind interogări definite anterior pentru acest scop,
personalizate pe aspecte locale ale implementării GIS), uzual prin completarea
facilă a unui formular de pe ecranul calculatorului. Astfel de rapoarte parametrice
18
pot include În compoziţia grafică hărţi ale întregii jurisdicţii sau ale zonei de
patrulare (depinzând de nivelul ierarhic de comandă), cu legendele şi adnotările
normalizate pentru astfel de situaţii. Informatizarea activităţii de raportare aduce şi
avantajul de a suporta uşor eventuale modificări ulteriore (impuse când se schimbă
ceva în modul de operare al respectivei unităţi). Anumite funcţii de raportare, de
interes pentru comandanţi, permit evaluarea eficienţei activităţii poliţieneşti,
revelând efectul intervenţiilor reactive sau al măsurilor proactive.
Peste câteva zeci de pagini vom reveni asupra acestor problematici, apropiindu-ne
şi mai mult de aplicările geo-informaticii în activităţile poliţiei.
Desigur că implementarea geo-infonnaticii în organismele administraţiei

publice locale şi centrale (la fel ca şi infonnatizarea generică) nu
înseamnă doar avantaje: toate au un preţ şi un revers, iar cartea de fa/el
îşi doreşte să-i pregătească pe cititori a înţelege deopotrivă beneficii şi
costuri.
19
III. Proiectarea aplicaţiilor GIS
3.1. Modelarea realitătii

,
3.1.1. Simplificare şi idealizare
Numim modelare transpunerea unei porţiuni din realitate într-o reprezentare

pentru folosul omului. În general rezultatul transpuneri - numit şi model- este
mai simplu decât fragmentul de realitate reprezentat, simplificarea fiind
asumată/acceptată tocmai pentru a câştiga în utilizabilitate. De exemplu, macheta
unei clădiri este realizată la scară redusă tocmai pentru a o putea manevra şi
vizualiza facil în contextul amplasamentului.
În privinţa modelării folosind tehnologia informatică simplificarea se impune atât
datorită faptul că nici un calculator actual nu este atât de puternic încât să poată
suporta copierea fidelă a realităţii (deocamdată replicarea trebuie să se oprească la
un nivel de detaliere mult depărtat de structura microscopică), cât şi pentru că
uzual modelarea este cerută de un domeniu aplicativ în care automat se pun
anumite condiţii specifice pentru obţinerea de rezultate exploatabile. De exemplu,
în «mecanică» (domeniu recunoscut sub acronimele CAD şi MCAD) din modelul
piesei/ansamblului se generează desenele tehnice, pe el se studiază solicitările
structurale şi comportamentul în exploatare (machetă digitală virtuală, CAE), şi tot
din el se generează comenzile numerice pentru maşinile/utilajele ce produc reperul
proiectat (CAM), fiecare din aceste faze/inginerii presupunând cerinţe specifice.
Şi reprezentările cartografi ce recurg inevitabil la o serie de simplificări ale realită-
ţii, pentru ca entităţile să devină controlabile şi să le putem agrega în analize
calitativ-valorice (logica şi algoritmii matematici - care stau la baza modelării di-
gitale - presupunând implicit idealizare). Însă nu-i vorba doar de simplificarea de-
taliilor de formă/constituenţă, ci şi de clasificări (fiecare entitate va fi distribuită
într-o clasă, ceea ce o va înrudi cu altele simi-
-Iare, dar o va separa de cele din alte clase cu
care poate că mai păstrează afinităţi), de apli-
carea unor ipoteze idealizatoare şi a unor
presupuneri specifice. De exemplu, drumul
nu mai are lăţime în anumite hărţi, debitul
râului nu contează pentru anumite
teme/scopuri, stâlpul nu are grosime, iar
/CJ
anumite entităţi practic dispar (nefiind
relevante pentru mode-Iarea respectivă). Fig.3.l. - Simplificarea realităţii
20
3.1.2. Model nominal. Premise pentru asigurarea/verificarea coerenţei
modelării
Atunci când se concepe un sistem informatic geografic, respectiv când proiectarea

aplicaţiei Începe de la zero, responsabilul de proiect stabileşte cerinţele referitoare
la modul În care realitatea va fi reflectată În viitorul GIS. Dacă realizatorul
aplicaţiei geo-informatice nu este acelaşi cu cel care o va exploata (sau nu aparţine
aceleiaşi organizaţii) - adică GIS-ul va constitui obiectul unui contract, al unei
achiziţii - atunci beneficiarul este cel care Întocmeşte caietul de sarcini unde va
specifica modul În care sistemul va reprezenta realitatea (cum urmează să se
transpună entităţile şi fenomenele reale În viitorul sistem informatic). Probabil că
uneori va fi şi o fază intermediară de consultare, care să Împace cerinţele iniţiale
ale beneficiarului cu posibilităţile concrete ale tehnologiei informatice, fază În care
de asemenea au loc ajustări ale modelării. Ceea ce rezultă când «caietul de sarcini»
este finalizat se numeşte model nominal, şi el va constitui referinţa teoretică, la
care se va raporta realizatorul/fumizorul aplicaţiei pe măsură ce o
dezvoltă/implementează, şi pe care o va folosi clientul pentru evaluarea sistemului
recepţionat.
Dacă suntem cumva implicaţi În fazele incipiente ale proiectelor GIS (concepţie,
proiectare, caiet de sarcini, testare, recepţionare) este util să Înţelegem că felul În
care are loc "modelarea realităţii" determină direct premisa/cerinţa de asigurare a
calităţii aplicaţiei (constituind uneori clauză contractuală Între fumizorul şi
beneficiarul sistemului geo-informatic). Aici vom regăsi criteriile consacrate
privind asigurarea caUtătii datelor, care ne vor ajuta să evaluăm măsura În care
datele concrete/finale sunt utile şi conforme:
» precizia semantică - coerenţa logică a modelării şi reprezentării;
» precizia geometrică (depinzând de sursele datelor, dar şi de procedeele de
prelucrare);
» actualitatea datelor (cât de proaspete/vechi sunt datele, câtă Încredere li se
poate acorda);
» valabilitatea/perisabilitatea datelor (o altă perspectivă temporală, depin-
zând şi de tipul entităţilor modelate);
» exhaustivitatea (suficienţa datelor, gradul de acoperire) etc.
Aici trebuie subliniat că la verificarea finală a sistemului geo-informatic nu se vor
urmări abaterile pe care acesta le are faţă de realitatea modelată de el, ci doar
diferenţele faţă de «modelul nominal». Dacă ulterior este cazul, eventualele
ajustări pentru rafinarea modelării În ideea de apropiere de realitate - justificate fie
prin revelarea unor aspecte care iniţial au scăpat, fie prin faptul că Între timp
realitatea s-a modificat, sau tehnologia informatică a evoluat şi a devenit acum
capabilă să reprezinte aspecte care anterior o depăşeau - pot fi reiterate Într-un nou
21
model nominal (o anexă a «caietului de sarcini») care să determine iniţierea unor
faze de perfecţionare a aplicaţiei (chiar dacă aceasta se află În exploatare).
Reţinem că în mod normal trebuie asigurată de la început posibilitatea de

evoluţie a sistemelor geo-infonnatice, fiind vorba de aplicări ce
deservesc uzual perioade mari de timp şi se referă la realităţi ce suferă
modificări.
De asemenea, observăm că poate exista o separare între faza de
proiectare/dezvoltare a sistemului geo-infonnatic şi cea de exploata re a
acestuia.
3.2. Organizarea datelor grafice
3.2.1. Elementele vectoriale primitive constituind fondul grafle
Pentru cititorii familiarizaţi cu grafica vectorială probabil că este limpede motivul

pentru care sistemele geo-informatice folosesc În mod nativ reprezentarea
vectorială pentru cartografie. Aşa că voi Încerca o scurtă introducere pentru
ceilalţi, urmând ca În secţiunile din aval aspectele să fie pe deplin clarificate.
În cadrul graficii digitale (grafică asistată de calculator) se utilizează frecvent
reprezentarea geometrică vectorială: aplicaţia informatică (software-ul ajutat de
hardware) ştie se reconstruiască elementele geometrice la fiecare afişare a lor pe
ecranul calculatorului, având memorate atât definiţiile lor matematice (tipul
elementului şi parametrii definitorii) cât şi algoritmii prin care acestea sunt
transpuse În imagine familiară omului (algoritmi matematici bazându-se pe
geometrie, trigonometrie şi algebră). Astfel, o linie este memorată nu prin punctele
constituente, ci prin definiţia de linie şi prin coordonatele punctelor de capete, iar
cercul prin tipul entităţii, coordonatele centrului şi raza - toate acestea fiind
cunoscute şi manevrate corespunzător de sistemul informatic.
Ei bine, aplicaţiile geo-informatice se bazează pe grafica vectorială şi din câteva
motive particulare esenţiale:
» astfel se creează condiţiile/contextul pentru efectuarea de măsurători facile
(distanţe, arii, perimetre, unghiuri, şi chiar altitudini);
» modificările fondului grafic sunt facile (ajustări topologice, actualizări ale
datelor grafice) - editare geometrică;
» apar premise favorabile pentru analizele spaţiale (proximităţi, intersecţii,
incluziuni, etc.);
» stocarea datelor vectoriale este foarte suplă (memorându-se doar
parametrii definitorii).
22
"Sisteme geo-informatice eOIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
Vom afla mai târziu că sistemele geo-informatice folosesc uneori şi o reprezentare
cartografi că alternativă, respectiv prin imagini raster, În care elementele sunt
memorate prin fiecare punct constituent (bitmap).
Să vedem ac'um entităţile vectoriale cu care se construiesc reprezentările grafice

ale aplicaţiilor geo-informatice, şi ce fel de entităţi reale putem modela cu ele:
Primitiva Definirea vectorială Entitate mode Iată

geometrică
Punctul- Coordonatele carteziene Entităţi fără dimensiune În hartă: stâlpi;
simbolul ale punctului (perechea antene; borne; cămine de vizita re a reţelelor
punctiform de valori XY sau tripletul subterane; centre administrative; obiective
XYZ) sociale, comerciale şi culturale; persoane
sau masini monitorizate; etc.
Linia - Coordonatele carteziene De obicei intră În compoziţia poliliniei sau a
segmentul de ale capetelor poligonului.
dreaptă
Cercul Coordonatele centrului Entităţi cu formă circulară (rotonde,
si raza/diametrul intersectii qiratorii, etc).
Arcul de cerc Coordonatele centrului De obicei intră În compoziţia poliliniei sau a
şi ale capetelor, sau poligon ului.
coordonatele capetelor
Isi raza sau unqhiul
Polilinia - Coordonatele carteziene Modelează elemente filare neconectate
succesiunea ale vertexurilor (trotuare, zone de protecţie) sau reţele de
de linii/arce (capetele Iiniilor/arcelor
elemente filare conectate (hidrografice,
adiacente constituente) rutiere, feroviare, electrice, de ga~e, de
telefonie, de apă, de canalizare). In anumite
medii GIS poliliniile se numesc "arce".
Curba splină - Coordonatele carteziene Entităţi cu forme curbe (arealuri, zone de
NURBS ale capetelor şi ale vegetaţie, arondări, zone de poluare, etc.),
punctelor de uzual având delimitări aproximative.
inflexiune/tanaentă
Poligonul- Coordonatele carteziene Entitatea cea mai complexă - modelază
polilinia ale vertexurilor orice entitate reală cu suprafaţă la sol:
Închisă (capetele Iiniilor/arcelor parcele, curţi, clădiri, limite administrative,
constituente) lacuri, spaţii verzi, culturi agricole, etc.
(Forme particulare de poligon: dreptunghiul,
hexaaonul, rombul, etc.)
Textul- Conţintul alfa-numeric Denumiri directe ale entităţilor de pe hartă
etichetă (textual), punctul de in- (nume de străzi, de râuri, de vârfuri, de
cartografică serţie, mărimea scrisului, localităţi). Se mai numesc şi "adnotări".
modul de aliniere
23
<Fig.3.2. - Primitivele cartografi ce Puncte: . x ~ -$-

vectoriale>
Notă: Aceste entităţi grafice vectoriale -

native pentru GIS - au corespondenţe
similare În mediile CAD (proiectare
Polilinie:
r
"asistată de calculator).
Vom vedea ulterior că fiecare dintre aceste

primitive grafice pot beneficia în compoziţia
Poligon:
/)-
G
'qrt}UI
cartografică de atribute vizibile care le cresc Etichetă: Flep
61~
substanţial sl;lgestivitatea pentru observatorul
uman, atribute reunite sub conceptul de
simbologie: culori, grosimi de linie, tipuri de linie, modele de umplere (haşuri),
transparenţe, etc. De altfel, reprezentarea vectorială favorizează în mod deosebit
resimbolizarea entităţilor grafice (spre deosebire de reprezentarea raster, unde este
greoaie/imposibi Iă).
În practica construirii/exploatării mai apare un atu important al graficii vectoriale:
la crearea de noi entităţi (sau la modificarea entităţilor existente) se poate
valorifica geometria entităţilor anterioare prin aşa-numitele "prinderi" ale
cursorului de mouse în suprafaţa de lucru ("snapping"): prizele se pot aplica asupra
elementelor definitorii (capete, vertexuri, centre de arc/cerc), dar şi asupra unor
poziţii mai evoluate, derivate geometric (mijloc de linie/arc, punct de tangenţă,
condiţionare de paralelism, piciorul perpendicularei, intersecţie, etc.).
În reprezentarea entităţilor grafice vectoriale fiind vorba de coordonate, desigur că

trebuie să existe cumva - controlat explicit sau asumat implicit - şi un sistem de
coordonate raportare/referinţă spaţială (adică o convenţie care să stabilească
originea şi orientarea axelor), şi vom reveni curând asupra acestui aspect.
Majoritatea proiectelor/aplicaţiilor geo-informatice consideră doar coordonatele
din planul orizontal, al suprafeţei terestre (X şi Y, sau Est şi Nord), ignorând
altitudinea (coordonata Z), însă vom vedea că sunt multe platforme GIS capabile
să o încorporeze/gestioneze şi pe aceasta.
3.2.2. Teme şi straturi tematice
Am aflat la începutul capitolului, discutând despre modelarea realităţii în sistemele

geo-informatice, că pentru a obţine controlabilitate ~i funcţionabilitate recurgem la
clasificarea entităţilor, la separarea lor după criterii convenabile de asemănare.
24
"Sisteme gen-informatice (GIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
Astfel încât atunci când căutăm ceva să concentrăm efortul asupra clasei potrivite,
fie că-i vorba de căutări simple/directe, fie de analize' complexe (precum cele care
revelează interacţiuni între clase).
Notă: În funcţie de cultură, tradiţie tehnică şi istorie, vom întâlni conceptul

acesta sub diferite nume: clasă, strat, temă, strat tematic, nivel; respectiv
prin originalele netraduse: class, layer, coverage, theme, feature class,
level, overlay etc.
Oricare dintre entităţile grafice se va regăsi într-o clasă/categorie anume, laolaltă

cu cele de aceeaşi natură, împreună putând fi manevrate în funcţie de necesităţi: .
» toate entităţile dintr-un strat pot fi afişate/ascunse u~itar;
» toate entităţile dintr-un strat pot beneficia de aceeaşi simbologie (distinctă de
a altor straturi);
» toate entităţile dintr-un strat pot participa la anumite analize/interogări
(excluzând alte straturi).
Vom observa că straturile grupează entităţile grafice în unităţi omogene (entităţi de

acelaşi tip vectori al şi înrudite prin tematică). Pentru exemplificare vă propun să
ne imaginăm cartografierea unui oraş, unde vom grupa/structura astfel entităţile
geo-spaţiale modelat:
Entitatea reală Primitiva Observaţii

geometrică
Clădiri (construcţii civile, Poligoane Uneori se cere rectangularizarea conturului
rezidenţe, spaţii (colţuri de 90 de grade)
comerciale, institutii, etc.)
Terase, borduri, scări Poliqoane
Parcele (curţi, grădini, Poligoane Se pot impune condiţii topologice
parcuri, riqole)
Drumuri (străzi, alei) cu Poligoane In aplicaţiile cadastrale primează interesul
qrosime/arie pentru suprafetele ocupate
Drumuri (reţele rutiere) Polilinii Pentru aplicările de reţelistică (permiţând
reprezentate filar analize de rutare) entităţile trebuie să
respecte anumite conditii tODoloaice.
Linii de tramvai şi căi Polilinii Eventual topologie de reţelistică
ferate
Obiective comerciale Puncte Definesc poziţionarea şi simbolizează
(magazine, ATM-uri, sugestiv
bănci, farmacii)
Obiective publice (spitale, Puncte Cu posibilitatea de afişare a atributului
I poliţie, servicii publice) asociat definind denumirea obiectivului
25
Reţele electrice Polilinii Condiţionări topologice pentru reţelistică.
Posibilă separare pentru reţelele de joasă,
medie şi Înaltă tensiune, sau pentru tip:
reţea aeriană sau subterană
Stâlpi electrici şi de Puncte Distincţie tipologică şi simbologică
iluminat
Reţele cab late de Polilinii Eventuală separare pe tipuri de cabluri
telecomunicaţii (cupru, fibră optică), pe destinaţii (voce,
date, mixt)
Relee şi antene de Puncte Simbolizări specifice
telecomunicatii
Retele de distributie apă Polilinii Distinctie Între apa caldă/rece
Reţele de canalizare Polilinii Condiţionări topologice pentru reţelistică
urbană
Cămine de vizitare a Puncte Eventuală distincţie cu/fără hidranţi
retelelor subterane
Reţele de conducte Polilinii Condiţionări topologice pentru reţelistică
I pentru qaz metan
Guri de inspectare a Puncte Insoţite de specificaţii tehnice alfa-numerice
retelei de qaz
Denumirile unor puncte Text Etichete plasate direct În fondul grafic
de interes edilitar
Limite administrative sau Poligon Conturează oraşul şi zonele intravilane
delimitări urbanistice
De identificarea şi propunerea iniţială pentru stratifi..::area componentei grafice a

proiectului GIS vor depinde abilităţile sale de explo~tare ulterioară, de aceea
trebuie acordată atenţie acestei faze, cu atât mai mult cu cât nu există soluţii
predefinite, şi deseori cea mai potrivită soluţie este una de compromis. Într-o
extremă s-ar putea identifica o puzderie prea mare de categorii (clase) iar
densitatea ridicată de straturi va limita ulterior anumite analize, iar În celălalt sens
ar putea rezulta prea puţine straturi tematice, ceea ce va Împinge Înspre faza de
exploatare eforturile de distingere Între entităţi.
Reţinem că platformele GIS sunt capabile să opereze anumite separări/c1asificări
ale entităţi lor din cadrul unui strat tematic şi pe baza atributelor alfa-numerice
asociate (De exemplu, dacă În tabelul asociat stratului "Reţele electrice" avem o
coloană referitoare la tip - aeriană şi subterană - şi alta la nivelul tensiunii - joasă,
medie şi Înaltă -, atunci le putem evidenţia separat, fără să fi fost nevoie să
definim iniţial straturi distincte pentru toate combinaţiile posibile dintre aceste
două atribute.)
Pe de altă parte, platformele GIS mai evoluate Îngăduie organizarea/reunirea
straturilor/c1aselor În colecţii/grupuri (conţinând entîtăţi Înrudite prin natură sau
prin zona terestră ocupată), pentru a putea fi gestionate/manevrate unitar.
26
O altă facilitate interesantă, suportată de majoritatea mediilor GIS, permite
utilizatorului să stabilească pentru fiecare strat tematic afişarea pe domenii de
scalare a compoziţiei cartografice (entităţile din acel strat vor fi invizibile pentru
scări de vizualizare din afara domeniului asociat). Se obţine astfel un
comportament binevenit În contextul În care zoom-area pe ecran a hărţii digitale
poate fi făcută liber la orice scară/apropiere, facilitatea fiind recomandată pentru
adaptare automată la situaţiile când afişarea anumitor entităţi nu are rost sau
Încarcă nejustificat compoziţia grafică (de exemplu, pentru o scară de genul
1:500000 nu are rost să afişăm clădirile).
Vom vedea ceva mai târziu că fiecare strat are asignată o colecţie de date alfa-
numerice (uzual un tabel al unei baze de date relaţionale), fiecărei entităţi
vectoriale din acel strat tematic fiindu-i asociat un subgrup de date (un rând de
tabel, o Înregistrare).
3.2.3. Reprezentări topografice şi geodezice. Sisteme de proiecţie şi de

coordonate. Geoid şi datum
Deşi În geo-informatică toate entităţile cartografi ce se construiesc la scara 1: 1

(adică În mărime naturală, În unităţile de măsură considerate), În cartografi a
tipărită/desenată Întotdeauna se foloseşte o micşorare a terenului, respectiv o scară
de reprezentare cu numitor supra-unitar. Astfel, scara notată" 1:N" arată că la un
milimetru pe materialul cartografic corespund În realitate N metri de suprafaţă
terestră. Deci, un numitor mic În scară Înseamnă apropiere mai mare de suprafaţa
terestră şi detalii mai multe (deci oferind o precizie mai mare), iar un numitor mare
Înseamnă că se va cuprinde o suprafaţă mai mare de teren dar cu detalii mai puţine.
În cartografie (mai ales În cea tradiţională/analogică) se folosesc următoarele scări
normalizate: 1:500, 1: 1000, 1:2000, 1:5000, 1: 10000, 1:25000, 1:50000, 1: 100000,
1:200000, 1:500000, 1: 1000000, ş.a.m.d. (dar asta nu Înseamnă că la nevoie nu se
poate apela şi la valori intermediare).
Note:
1. În legătură cu scara reţinem şi faptul că la scări cu numitor mic
curbatura scoarţei terestre devine neglijabilă (şi aceste reprezentări se
numesc "planuri"), pe când la scări pes~e 1:5000 nu se mai ignoră
sfericitatea geoidului (şi aceste reprezentări se numesc "hărţi").
2. În cazul cartografiei digitale, afişarea pe ecran nu obligă utilizatorul să
ţină cont de scara reprezentării (aceasta se impune doar când se face
tipărire, ecranul putândfi cu greu considerat o suprafaţă metrică) - se
27
poate deci alege liber orice apropiere/depărtare a compoziţiei grafice
(zoom).
3. O expresie de genul "hartă digitală la scara 1:2000" poate avea totuşi
semnificaţie, fie când sursele cartografice din care provine fondul grafic
al GIS-ului au fost tipărite/desenate la această scară, fie când
consistenţa fondului grafic (densitatea/rezoluţia proiectului) este
echivalentă hărţi/or/planurilor consacrate În cartografie la scara
respectivă. Se poate astfel folosi termenul de "scară de referinţă" pentru
proiectul GIS.
De asemenea, pe aici pe undeva găsim şi distincţia semantică «topografie _

geodezie»:
• dacă geodezia este ştiinţa care se ocupă cu măsurarea Pământului, atunci
.topografia este tehnica de măsurare a pământurilor;
• topografia se ocupă cu reprezentările detaliate ale terenului (inventariind toate
elementele de interes), pe când geodezia studiază modalităţile de măsurare la scară
largă (ţară, continent, glob);
• dacă geodezia este o ramură aplicată a matematicii, topografia se mulţumeşte
doar să aplice câteva din metodele matematice definite de geodezie;
• geodezia oferă suport ştiinţific pentru cartografie, Însă topografia este cea care o
realizează efectiv.
Am văzut mai devreme că fondul grafic al sistemelor geo-informatice este

constituit vectorial, adică prin gestionarea coordonatelor punctelor definitorii ale
entităţilor grafice reprezentate. Ori, pentru a gestiona coordonate trebuie să
considerăm un sistem de coordonate, fie acesta unul simplu precum cel cartezian
Învăţat la şcoală (XYZ), fie unul specific geodeziei (precum Est-Nord-Altitudine).
Dacă În cazul «planurilor» un sistem cartezian este suficient, atunci pentru «hărţi»
lucrurile se complică, Întrucât foaia (şi ecranul PC-ului) sunt suprafeţe plane, pe
când scoarţa terestră (chiar şi ignorând relieful) are o sfericitate ce nu se lasă uşor
proiectată În planul reprezentării cartografi ce.
Din vremuri Îndepărtate, nu sărite cu mult de cele În care omenirea a acceptat că
Pământul nu este plat ci oarecum sferic, s-a moştenit sistemul de coordonate
geografice (GCS - Geographic Coordinate System), exprimat În (grade de):
» latitudine (referitoare la distanţa unghiulară faţă de linia ecuatorială, spre
unul dintre polii geografici, nord sau sud) -latitudinea este "marcată" pe
glob prin paralele;
» longitudine (semnificând distanţa unghiulară spre est/vest pe suprafaţa
terestră) -Iongitudinea este marcată geodezic prin meridiane.
28
"Sisteme geo-informatice (GIS) pentru administratie şi interne" • Mircea Bădut
Observaţie: În emisfera noastră latitudinea corespunde direcţiei Nord, iar
longitudinea corespunde direcţiei Est.
În sistemul cartezian geocentric (sistem fundamental În geodezie) aceste

coordonate sferice (adică distanţele unghiulare faţă de ecuator şi faţă de meridianul
zero) se măsoară uzual prin unghiurile "lambda" şi "fi", iar localitatea britanică
Greenwich a fost aleasă prin convenţie să constituie «meridianul O», devenind
totodată referinţă internaţională pentru corelarea orei pe glob (pe fuse
geografice/orare ).
a - semÎaxa ecuatorÎalii '1' - latitudine Plan secant intersectâng geoidul

b - semÎaxa polară A. - longitudine (proiectia stereografică)
<Fig.3.3. - Elipsoidul terestru cu semiaxe, origini şi plan secant de proiecţie>
În secolele XVIII şi XIX oamenii de ştiinţă au dovedit că Terra nu este chiar

sferică ("sferoidaIă") şi nici măcar perfect elipsoidală (elipsoidul fiind aici forma
3D obţinută prin revoluţia unei elipse În jurul axei sale mici), ceea ce avea să
complice lucrurile. De m~!1ţionat că forma pe care geodezia se străduieşte de
atunci să o clarifice pentru planeta noastră nu include relieful (variaţiile altimetrice
munţi-câmpie), referindu-se numai la nivelul mărilor/oceanelor, inclusiv ca
extensie/prelungire a acestui nivel pe zona continentală (de unde şi denumirea de
"elipsoid/sferoid de nivel").
În final s-a generalizat denumirea de geoid, adică un elipsoid imperfect, care Încă
nu cunoaşte o modelare matematică unanim acceptată. În timp s-au manifestat mai
multe modele de aproximare cât mai precisă a formei terestre, şi astfel am moştenit
elipsoizii/sferoizii: Airy (1830), Everest (1830), Bessel (1841), Bruns (1878),
Clarke (1866, 1880), Helmert (1906), Hayford (1909), Krasovsky (1940),
International Astronomical Union (1968), WGS 72 (1972), GRS 80 (1980).
Nici un elipsoid/sferoid nu modelează perfect tot globul, Însă prin aplicarea unor
corecţii (deplasamente) se poate obţine o aproximare suficient de bună pentru un
teritoriu particular (continent, regiune, ţară). Aceşti geoizi particulari (determinaţi
prin considerarea unor deplasamente/corecţii faţă de elipsoidul/sferoidul original)
au intrat În jargon cu denumirea de "datum". Se poate spune că un «datum» este
29
modelul matematic prin care un anumit elipsoid este adus Într-un punct de
constrângere (benefic regiunii considerate).
Notă: În anumite contexte datum-ul se mai numeşte şi «sistem de referinţă

terestră» (TRS - Terrestrial Reference System).
Iată parametrii celor doi elipsoizi folosiţi actualmente În ţara noastră şi parametrii
de translaţie dintre datum-urile corespunzătoare lor:
Elipsoid Raza mare Aplatizarea Transformare Translatie X Translatie Y Translatie Z

Krasovsky 6378,245 km 1/298,3 Pulkovo 42 -> 28 -121 -77
WGS84
GRS80 6378,137 km 1 /298,257223563 WGS84 -> -28 121 77
Pulkovo 42
Cealaltă problemă dură a geodeziei constă În modul de transpunere a suprafeţei tri-

dimensionale a scoarţei terestre (fie ea sferică sau elipsoidală) În suprafaţă plană,
adică În alegerea celui mai potrivit sistem de proiecţie pentru hartă (fie ea
analogică sau digitală).
Înainte de a aminti metodele consacrate de transpunere În plan a suprafeţelor
terestre tri-dimensionale, trebuie menţionat că nu există o modalitate universală de
rezolvare perfectă a proiecţiei geometrice, fiecare abordare favorizând anumite
aspecte dar sacrificând altele.
Considerând deformarea entităţilor proiectate, respectiv gradul de alterare a
unghiurilor şi a suprafeţelor prin procesul de proiectare geometrică, avem:
• proiectii conforme (cu deformări minime, se mai numesc şi "echi-unghiulare"
sau "ortogonale");
• proiectii echivalente (când se conservă mai bine suprafeţele - cum este
sistemul de proiecţie "Universal Transverse Mercator");
• proiectii arbitrare.
Însă principala clasificare a proiecţiilor derivă din aspectul reţelei geodezice

(reţeaua de paralele/meridiane) rezultat prin transferul geometriei 3D În planul 2D
(generarea proiecţiei propriu-zise):
• proiectii azimutale: folosesc pentru proiecţie un plan secant sau tangent
Într-un anumit punct la suprafaţa globului (aici se Încadrează şi «proiecţiile
stereografice» );
• proiectii cilindrice: suprafaţa geoidului se proiectează mai Întâi pe o suprafaţă
cilindrică ce o Înfăşoară, iar suprafaţa 2D se va obţine prin desfăşurarea
30
"Sisteme geo-informatice (01S) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
acestui cilindru de proiecţie (precum proiecţia Gauss-Krtiger);
• proiectii conice: suprafaţa plană se obţine prin desfăşurarea unei suprafeţe
conice tangente la globul terestru pe care s-a proiectat suprafaţa geoidului.
La rândul lor, aceste sisteme de proiecţie se clasifid. după modul în care este
aşezată axa cilindrului, a conului sau a normalei la plan (din cazul proiecţiei
azimutale) în raport cu globul terestru:
• proiectii normale (sau polare): axa coincide cu axa poli lor;
• proiectii transversale (sau ecuatoriale): axa este perpendiculară pe axa polilor;
• proiectii oblice (sau de orizont): axa face un unghi ascuţit cu axa polilor.
Note:
1. Adoptarea unui sistem de proiecţie presupune cel puţin două chestiuni:
alegerea proiecţiei optime, şi stabilirea particularităţilor sistemului de
coordonate, astfel Încât nu-i de mirare că fiecare ţară/regiune a adoptat,
prin convenţie, sisteme cât mai favorabile local.
2. Nici un sistem de proiecţie nu poate prezerva simultan, pe suprafaţă de
mare Întindere, caracteristicile de arie/formă, distanţă şi direcţie/unghi.
3. lnfonnaţiile despre sistemele de proiecţie/coordonate ale datelor grafice
GIS sunt uzual conţinute chiar Înfişierele rhpective (informaţii pe care
de obicei mediul GIS le utilizează implicit).
În ţara noastră, începând cu anul 1970, a fost adoptat sistemul "Stereografic

1970", ce corespunde unei proiecţii stereografice (proiecţie azimutală oblică) la
care punctul de referinţă (punctul unde planul tangent paralel cu planul secant de
proiecţie atinge suprafaţa globului) se află lângă Făgăraş. (Observăm că forma
graniţelor României - convexitatea conturului - este favorizată de proiecţia
stereografică.) S-a recurs la un plan secant aflat cu 4253 de metri sub planul
tangent pentru a se minimiza erorile de proiecţie. De asemenea, pentru a nu
recurge la coordonate negative, originea sistemului de coordonate (punctul 0,0) a
fost translatată cu câte 500 km spre stânga-jos (sud-vest) faţă de punctul de
referinţă din judeţul Braşov.
31
Cercul
deformaţiei nule
;
I
!
Sistemul
de proiecţie ... /
!
"Stereografic 1970" . Centrul Pământului
<Fig.3.4. - Sistemul de proiecţie "Stereografic 1970">
Sistemul de proiecţie "Stereo '70" utilizează, pentru controlarea coordonatelor,

sistemul de coordonate rectangulare, cu care avem de-a face direct când folosim
mediul GIS (sau un sistem CAD) la construirea de planurilhărţi. Aici trebuie să
ţinem cont de câteva chestiuni elementare:
» axa X este orientată spre Nord [corespunde "latitudinii" geografice]
» axa Y este orientată spre Est [corespunde "longitudinii" geografice]
» axa Z este orientată În sus, spre zenit [corespunde "altitudinii"].
» unghiurile se măsoară În sistem centezimal (unghiul drept corespunde valorii de
100 de grade - faţă de sistemul clasic din geometrie/fizică unde unghiul drept are
90 de grade).
32
3.3. Captarea şi construirea efectivă a datelor grafice
3.3.1. Valorificarea măsurătorilor topo-geodezice. Instrumente actuale

(staţia totală, receptorul GPS).
Deşi este cea mai puţin prolifică metodă de generare a datelor grafice pentru
aplicaţiile GIS, valorificarea măsurătorilor din teren se află printre cele mai
precise, fiind indiscutabil una de un Înalt nivel profesional. Mai mult, ori câte date
am avea din alte surse (arhive converti te, imagini satelitare, etc.) tot se recomandă
să recurgem uneori la măsurători directe ale realităţii, atât pentru ridicarea
preciziei, cât şi pentru reflectarea modificărilor recente.
Pentru efectuarea măsurătorilor geodezice şi topografice specialiştii folosesc
majoritar staţiile totale de măsurători şi receptoarele GPS. Primele Îi ajută pe
topografi/geodezi să măsoare În teren distante şi unghiuri (sau orientări/direcţii),
valorile acestora trecând apoi printr-o serie de procesări matematice (algoritmi
incluzând geometrie, trigonometrie şi algebră) pentru a deveni În final
coordonatele absolute de care au nevoie elementele vectoriale constituind fondul
grafic ale proiectului GIS. Celelalte pot furniza aproape direct coordonatele
poziţiilor proprii.
Statia totală de măsurători geo-spatiale

Este un aparat opto-electronic foarte complex destinat măsurării precise de distanţe
şi de unghiuri (unghiuri orizontale şi verticale) corespunzătoare unor puncte din
teren vizate printr-un obiectiv optic (măsurători pe care le şi memorează şi chiar le
procesează). Se foloseşte atât În topografie/geodezie cât şi În construcţii
(proiectarea şi verificarea de clădiri, drumuri, poduri, baraje, instalaţii, şantiere,
nave maritime, cavităţi de exploatare minieră, tuneluri, etc.).
Principiul de funcţionare se bazează pe măsurarea timpului scurs de la emiterea
unei unde electro-optice - adică o rază de lumină - şi până la recepţionarea ei,
reflectată fie de o prismă optică aflată pe locul punctului vizat, fie chiar de către
obiectul vizat.
Caracteristici operaţionale:
• distanţa de măsurare: 3000 - 5000 m
• precizia de măsurare a distanţelor: :tI mm -:t4 mms
• timpul de stabilire a unei măsurători de distanţă: 0,3 - 1,2 secunde
• precizia de măsurare a unghiurilor: 1"-5"
• timpul de stabilire a unei măsurători de unghi: 0,2 - 0,4 secunde
• memoria internă de stocare: 5'000-20'000 puncte de măsurători
33
• durata de exploatare a bateriilor: 8-20 ore
Alte capabilităţi: determinarea ariilor, a coordonatelor de
puncte locale/vizate, a altitudinilor, măsurători prin interpol are
(fără vizibilitate directă), transferarea datelor memorate înspre
PC-uri, etc.
Producători de staţii totale: Leica, Zeiss RecEl ta, Nikon,
Trimble, TopCon, Sokkia, South Surveying. ••
II
Scopul procesului de măsurare în teren constă în generarea

coordonatelor unor puncte (în care este plasată staţia sau spre
care priveşte operatorul prin sistemul optic al staţiei) prin
procesarea unor distanţe şi unghiuri determinate cu aparatul.
Pentru a se raporta la un sistem de proiecţie/coordonate,
măsurătorile se fac prin angrenarea unor puncte de coordonate
cunoscute (entităţi punctuale - de genul boroe/mărci de reţele
geodezice, turle de biserici, vârfuri montane, antene vizibile), <Fig.3.5. -
aceste "puncte vechi" fiind folosite ca repere pentru Staţie totală>
determinarea de "puncte noi".
Determlnărl ale punctului de staţie folosind unghiuri şi distanţe de vizare a unor puncte cunoscute (eOGO)
staţie
Interseqiaonentărilorde ~zare a douăpunctevechi Interseqia unei orientări de vizare QJ ceretll dinstan\ei Intersecjia a două ceretln reprezentănd dinstan\ele
<Fig.3.6. - Determinări COGO>
Receptoarele GPS pentru măsurători geo-spatiale

Tehnologia GPS (Global Positioning System - sistem de poziţionare globală) se
bazează pe un sistem de sateliţi militari specializaţi, aparţinând SUA, prin care se
poate afla oricând poziţia punctelor de pe suprafaţa Pământului. Un receptor GPS
captează semnalele emise de câţiva dintre cei 24 de sateliţi ce orbitează permanent
în jurul planetei (pe orbite geo-staţionare la o altitudine de 20200 kilometri) şi le
foloseşte pentru a-şi determina propria poziţie.
Fiecare satelit GPS transmite permanent poziţia sa f.lţă de Terra plus câteva
informaţii de sincronizare şi de control. De cealaltă parte, pentru a-şi calcula
34
suficient de precis poziţia receptorul GPS trebuie să "vadă" cel puţin 3-4 sateliţi
(vizibilitate directă, fiind vorba de o retro-intersecţie sferică).
Tehnologia GPS se aplică În navigaţia aeriană, navală şi terestră (Global
Navigation Satellite Systems - GNSS) dar
şi În topo-geodezie.
Sistemul acesta a fost conceput de către
Departamentul Apărării al SUA la sfârşitul
anilor 1960, a devenit funcţional În anii
1981 şi 1984, iar mai apoi a fost deschis ex-
ploatării civile (prin sistemul NA VSTAR).
Între timp Rusia a dezvoltat GLONASS - un
sistem similar dar şi complementar
NAVSTAR-ului, iar Agenţia Europeană a
Spaţiului (ESA) a iniţiat proiectul "Galileo
Sat", care deja Începe să-şi arate roadele.
În mod implicit receptoarele GPS Îşi de-
termină coordonatele poziţiei În sistemul <Fig.3.7. _ Sateliţi GPS>
"World Geodetic System" (WGS84), fo-
losirea lor În alte sisteme de coordonate necesitând conversii specifice.
Precizia de geo-Iocalizare depinde de

abilităţile receptorului GPS, şi variază uzual
Între 0,5 şi 10 metri. (Preţul şi dimensiunea
receptorului fiind de obicei proporţionale cu
precizia. Apropo, astăzi receptoarele GPS de
buzunar sunt foarte accesibile, şi avem la
dispoziţie inclusiv telefoane mobile cu funcţii
GPS.) În topografie, pentru a se obţine erori
de poziţionare sub 5-10 cm se recurge la
corelarea informaţiilor Între două receptoare
(ceea ce se numeşte "GPS diferenţial").
<Fig.3.8. - Receptor GPS>
Notă: Vom afla ceva mai încolo (spre sfârşitul capitolului) că tehnologia
GPS are aplicaţie şi în cartografia mobilă.
3.3.2. Scanarea planurilor/hărţilor (conversia analogic-digitaI)
Probabil că cea mai la Îndemână sursă pentru obţinerea materialului grafic al

aplicaţiilor GIS o constituie arhiva de planuri/hărţi existentă pe suport fizic
35
(tipărită, desenată sau reprografiată pe hârtie, carton, ozalid, calc, astralon, film,
etc.). Pentru a aduce În memoria calculatorului informaţii grafice conţinute de
astfel de planurilhărţi ale zonelor terestre dorite, şi pentru a le converti În formatul
vectorial propice GIS-ului, se parcurg de obicei următoarele etape:
• scanarea: obţinerea unei copii digitale a imaginii din planul/harta de pe suportul
material; pentru aceasta se foloseşte scanner-ul (un aparat/periferic exterior
conectat la calculator, capabil să copieze optic imagini); prin procesul de "scanare"
se obţine o imagine raster stocată ca fişier În memoria externă a calculatorului
(hard-disk), imagine care poate suporta diverse ajustări pentru a se potrivi mai bine
cerinţelor de exploatare (reglaje privind luminozitatea, contrastul, accentuarea
muchiilor, culorile; rotiri şi decupaje; etc.);
• vectorizarea: extragerea entităţilor vectoriale din imaginea raster (activitate
numită şi "conversie raster-vector").
Revenind la scanarea propriu-zisă, şi presupunând că avem (acces la) un scanner

de format mare şi un software de scanare şi de prelucrare a imaginilor raster,
putem recurge la transpunerea pe calculator a hărţilor/planurilor din arhivă. La
pornirea scanării efective (dar şi ulterior, când folosim imaginile rezultate În
proiectele/aplicaţiile GIS) trebuie să controlăm câţiva parametri esenţiali:
» Dimensiunea planului/hărtii (formatul suportului fizic): presupune corelarea
dimensiunii hârtiei/suportului cu cea a scanner-ului (complicaţii apar când foaia
este mai mare decât poate vedea dintr-o dată aparatul, şi atunci se poate eventual
recurge la regionalizarea hărţii/planului sursă În vederea scanării fragmentate şi a
reunirii ulterioare a imaginilor zonale).
» Rezolutia: se referă la densitatea pixelilor de imagine folosiţi la copierea/redarea
entităţilor de pe suportul sursă. (Un "pixel" Însemnând cea mai mică pată de
culoare pe care o poate gestiona echipamentul informatic, adică un punct infim.)
De exemplu, rezoluţia de "300 dpi" (dots-per-inch) Înseamnă că pe o lungime de
un "inch" (25,4 mm) scannerul efectuează 300 de citiri consecutive. Cu cât alegem
o rezoluţie de scannare mai mare cu atât imaginea raster obţinută copiază mai fidel
originalul şi este mai Întinsă, iar fişierul imagine fiind mai mare va necesita mai
mult spaţiu de memorie şi de stocare. Întrucât rezoluţia scanării se exprimă pe
două axe ortogonale ("X-Y", sau "orizontală-verticală"), una corespunzând
direcţiei de deplasare relativă a echipamentului optic al scannerului şi cealaltă În
lungul acestuia, rezultă că rezoluţia este determinată pe o direcţie de viteza de
deplasare şi citire a echipamentului, şi pe cealaltă direcţie de densitatea celulelor
optice constituind senzorul scannerului (CCD, CMOS).
» Numărul de culori: pentru imaginea raster rezultată prin scannare putem alege
din gama: două culori (alb/negru); 16 culori; 16 nuanţe de gri; 256 de culori; 256
nuanţe de gri; 65536 de culori; 16,7 milioane de culori. (Acest şir de valori
36
cromatice derivă din numărul de biţi utilizaţi intern pentru reprezentarea imaginii
digitale, respectiv din puterile lui 2: 1,4,8,16,24). Când harta sursă nu are culori
semnificative vom alege o scanare În alb-negru sau În nuanţe de gri (cu beneficii În
procesul de vectorizare), dar dacă harta/planul are simbologie cromatică utilă
atunci vom scana color, rămânând doar să alegem numărul de culori: 16 sau 256
de nuanţe de culoare dacă vom face şi vectorizare distinctivă pe culori. Desigur, cu
cât numărul culorilor este mai mare cu atât fişierul-imagine va rezulta mai
voluminos.
» Formatul fisierului: deoarece avem la dispoziţie mai multe formate consacrate
pentru salvarea pe disc a imaginilor raster (BMP, GIF, TIF, lPG, PNG, RLF, etc.)
vom alege În funcţie de cerinţe concrete: ce formate poate citi mediul GIS/CAD În
care urmează să aducem aceste fişiere; dacă se intenţionează şi publicarea de
cartografie digitală prin Internet/intranet; ce formate sunt impuse prin caietul de
sarcini, etc. Reţinem şi faptul că anumite formate de fişiere-imagine beneficiază de
compresie/arhivare (cu/fără pierdere calitativă) pentru a ocupa mai puţin spaţiu de
stocare.
Imaginile raster rezultate prin scanare (copii ale planurilor/hărţilor de pe hârtie)

pot fi ulterior folosite fie pentru prelucrări/integrări globale (vectori zări complete
realizate pentru a constitui straturi tematice În proiectele GIS), fie pentru
-rezolvarea unor probleme locale de topografie (verificări de poziţii, vecinătăţi,
calcule de arii, digitizări "pe ecran", etc.). Mai mult, În zilele noastre hardware-ul a
devenit suficient de puternic pentru a suporta proiectele hibride raster-vector
(combinând În exploatare desenele vectoriale cu imaginile raster), astfel că
imaginea scanată nu se mai limitează la fazele primare ale devenirii sistemelor
geo-informatice, ci poate participa În mai toate fazele de viaţă ale proiectelor,
aplicaţiilor şi documentaţii lor.
3.3.3. Vectori zarea manuală, interactivă sau automată
Când intenţionăm să transpunem pe calculator entităţile geo-spaţiale reprezentate

În planurile/hărţile scanate pentru a le gestiona Într-un sistem geo-informatic ele
trebuie aduse În memoria calculatorului (prin scanare) şi apoi În formatul vectori al
propriu GIS-ului. Pentru obţinerea graficii vectoriale corespunzătoare formelor din
imaginea raster avem la dispoziţie următoarele procedee tehnice, pe care le alegem
şi eventual combinăm În funcţie de dotare, de competenţe şi de timpul disponibil:
• vectori zarea automată: un software specializat preia imaginea raster şi Încearcă
să recunoască automat formele reprezentate În ea pentru a le transforma În entităţi
vectoriale. Software-urile de vectorizare Îngăduie utilizatorului să ajusteze
parametrii ce controlează modul de recunoaştere a petelor de culoare (pixelii
semnificativi din imaginea raster), ceea ce poate Îmbunătăţii conversia şi o poate
37
adapta atât la particularităţile imaginii sursă cât şi la cerinţele/standardele
disciplinei. Însă În cartografie recurgem rar la vectorizarea automată datorită
rezultatelor imperfecte (de obicei generează entităţi vectoriale prea fracturate şi
negeometrizate), recomandându-se doar când imaginea raster este excelentă sau
când se acceptă o precizie redusă.
• vectorizarea manuală: imaginea raster adusă În mediul GIS/CAD se foloseşte de
către operatorul uman ca simplă referinţă vizuală pentru (re)desenarea vectorială a
entităţilor reprezentate. Omul are astfel şansa firească să construiască cât poate de
corect entităţile vectoriale şi totodată să le distribuie de la Început În straturile
corespunzătoare. Rezultatele vor fi net superioare vectori zării automate, Însă
necesită foarte mult timp, aşa Încât metoda se recomandă mai ales pentru
vectorizări locale (restrânse) sau când nu dispunem de un software de vectorizare.
• vectori zarea mixtă (interactivă): utilizând un software performant (separat sau
parte a mediului GIS), omul arată unde anume să se Înceapă o vectorizare locală În
cadrul imaginii raster, iar software-ul va construi automat entitatea vectorială
recunoscându-i formele raster până În poziţia În care apare un final (capăt) sau o
situaţie de dubiu, iar atunci operatorul uman analizează vizual situaţia şi hotărăşte
dacă sau pe unde trebuie continuată vectorizarea (trasarea). Metoda fiind un
compromis Între tratarea automată şi cea manuală, desigur că are multe/frecvente
şanse de utilizare.
<Fig.3.9. - Conversie raster-vector>
Programele de vectorizare (software-urile destinate conversiei raster-vector) pot

pune la dispoziţia utilizatorului şi facilităţi mai deosebite:
» definirea de reguli pentru recunoaşterea formelor (uneori oferind, pe lângă
38
acordarea fină a parametrilor de vectori zare după cerinţe particulare, şi
preconfigurări ale seturilor de opţiuni, profilate pentru domeniile consacrate:
MCAD, AEC, GIS);
» snap raster: prinderea cursorului de mouse pe poziţii semnificând capete,
mijloace, centre, tangente, perpendiculare, În cadrul imaginii raster;
» recunoaşterea caracterelor de text (aCR): identificarea automată a scrisurilor din
imagine şi generarea de texte vectoriale/editabile corespunzătoare lor;
» recunoaşterea de simboluri În imaginea raster şi plasarea de simboluri vectoriale
. corespondente (blocuri, celule);
» identificarea şi gruparea culorilor din imaginea raster, respectiv repartizarea
entităţilor vectoriale Înrudite În aceleaşi clase/straturi (eventual rezolvând inclusiv
abaterile cromatice ale planşelor scanate).
Notă: Cu cât se doreşte un rezultat mai precis, cu atât vectorizarea vafi

mai scumpă şi mai lentă - presupunând aducerea graficii 1n
coordonatele sistemului de proiecţie (geo-referenţiere), prelucrarea
corectivă a entităţilor (de exemplu, se asigură continuitatea poliliniilor
chiar dacă în original acestea au discontinuităţi), organizarea pe
straturi (omul sau software-ul distingând după simbologie entităţi
specifice: ape, curbe de nivel, drumuri, limite administrative, reţele
utilitare, clădiri, categorii de terenuri, cote, nume, etc.).
3.3.4. Digitizarea manuală
Dacă dispunem de o tabletă de digitizare sau de o masă de digitizare* pe care

mediul GIS sau CAD o recunoaşte, am putea fixa pe ea o hartă de unde să preluăm
vertex-cu-vertex conţinutul vectorial dorit.
Tableta/masa de digitizare (numită frecvent şi "digitizor") este un periferic de
calculator alcătuit dintr-o suprafaţă senzitivă electro-magnetic pe care poate evolua
În mişcare absolută (raportată la un sistem de coordonate propriu, riguros
controlat) un dispozitiv de digitizare/punctare dotat cu lupă (colimatorul permite o
poziţionare foarte precisă). Astfel, punctând poziţie cu poziţie, se pot introduce În
calculator entităţi vectoriale similare celor din harta aşezată pe suprafaţa de lucru.
Este ca şi când am desena elemente no"iÎn mediul GIS sau CAD, Însă În loc de
mouse am folosi digitizorul pentru stabilirea punctdor definitorii În suprafaţa de
lucru. Activitatea este laborioasă (poliliniile şi poligoanele se introduc punctând
fiecare vertex), iar precizia rezultatelor este dată de precizia hărţii originale, la care
se adaugă negativ şi eroarea umană (inclusiv considerând faptul că rezoluţia optică
a ochiului uman este de 0,2-0,3 mm, rezoluţie care În cazul vectori zării manuale pe
ecran poate creşte datorită posibilităţii de a apropia imaginea raster prin
39
"zooming").
Software-ul cu care corespondează digitizorul ne permite - printr-o operaţie de
"calibrare" iniţiată la începutul sesiunii de lucru - să stabilim o corelaţie Între
sistemul de coordonate şi scara hărţii originale şi cele ale desenului digital la care
lucrăm.
<Fig.3.10. - Echipamente pentru digitizare>
*Notă: Distincţia dintre "tabletă" şi "masă" ("tablet" versus "table", în

limba engleză) o face dimensiunea suprafeţei de lucru: prima se referă la
fonnate de genul AS, A4 şi A3, iar ultima la A2, Al şi AO (considerând
formatele/dimensiunile standard din desenul tehnic). Altfel zis, distincţia
o face (i)mobilitatea suprafeţei de digitizare: tablete le sunt portabile, pe
când masa este montată pe un suport corespunzător (care-i va pennite
doar reglarea înclinării şi a înălţimii).
3.3.5. Importul din surse externe. Trans-calculul sistemelor de proiecţiei

coordonate
Este posibil ca materialul grafic vectori al necesar unui proiect/sistem geo-

informatic să existe cumva În alt proiect/sistem digital, de unde teoretic am avea
posibilitatea să-I preluăm. Însă trebuie să fim atenţi pentru că se poate Întâmpla ca
formatul În care există acolo să nu se potrivească În mediul GIS actual, sau
materialul grafic să nu respecte cerinţele geodezice impuse În noul proiect/sistem.
Fiecare platformă GIS sau CAD are propriile formate native pentru grafica
vectorială (vedeţi şi Anexa B, la sfârşitul cărţii), astfel Încât atunci când dorim să
folosim un material grafic dintr-un mediu În altul trebuie să recurgem la
importarea (sau la exportarea) respectivelor fişiere sau colecţii de date, respectiv să
apelăm la funcţiile de import/export pe care mediile GISICAD le pun la dispoziţie.
De asemenea, vom observa că majoritatea mediilor GIS sunt capabile să citească
fişiere de date vectoriale În formate CAD standard (precum DXF, propus de
40
Autodesk) sau formate particulare/native ale unor platforme CAD consacrate
(precum DWG-ul de la AutodesklAutoCAD, sau DGN-ul de la Bentley/
MicroStation). Mai mult, un mediu GIS ar putea fi capabil să importe date
vectoriale din formatul nativ ale unui mediu GIS concurent (Anexa B va prezenta
la final platformele GIS consacrate şi principalii furnizori).
Notă: Observăm că la integrarea datelor vectoriale exteme într-un sistem

există distincţia dintre «citire» şi «importare», în sensul că datele citite
sunt aduse şi înţelese direct de mediul GIS/CAD (lucrând nemijlocit cu
originalul), pe când datele importate sunt transpuse într-o copie cu care
mediul GIS/CAD va lucra direct.
Deşi are incidenţă redusă, există situaţii de importare/exportare a datelor vectoriale

când pot apărea probleme: alterarea anumitor informaţii geometrice, dispariţia
anumitor categorii de elemente grafice, degradarea preciziei de reprezentare,
dispariţia informaţiilor non-geometrice ataşate entităţilor vectoriale, etc.
De asemenea, se recomandă să se acorde atenţie sistemelor de
coordonate/proiecţie ale datelor-sursă şi ale containerului GIS destinaţie, iar când
acestea diferă să se urmărească/controleze Îndeaproape conversiilor dintre
sistemele geodezice (cu care ne-am Întâlnit În secţiunea 3.2.3.), altfel riscând
apariţia unor situaţii grave (erori flagrante de poziţie şi deformări la mixarea
graficii provenind din surse diferite). Reţinem că În jargoul geodeziei această
trecere a unui fişier cu date vectoriale de la un sistem de coordonate/proiecţie la
altul se mai numeşte şi "trans-calcul", iar conversia respectivă poate implica atât
sistemele de proiecţie/coordonate cât şi geoizii şi datum-urile.
În general platformele GIS dispun de funcţii/unelte pentru convertirea unui
material grafic ("o resursă GIS") de la un sistem geodezic la altul, dar există şi
aplicaţii independente care fac acest trans-calcul. Mai mult, Într-un mediu GIS
omogen, dacă s-a lucrat Îngrijit (respectiv dacă sursele de date geo-spaţiale au
definite corect specificaţiile referitoare la sistemul de proiecţie/coordonate)
conversiile pot avea loc transparent pentru utilizator, adică În aceeaşi compoziţie
cartografi că de pe ecran se pot mixa fără probleme surse GIS având sisteme de
proiecţie/coordonate diferite (software-ul va realiza automat conversiile şi
corelaţiile astfel Încât entităţile grafice să apară corect/unificat, indiferent de
contextul lor originar).
3.3.6. Topologia entităţilor vectoriale. Cerinţe geometrice şi logice
Vom afla acum despre faptul esenţial că de obicei elementelor de grafică

vectorială li se impun o serie de condiţii pentru a putea participa coerent Într-un
sistem geo-informatic.
41
Topologia. generic vorbind, defineşte controlarea matematică a acelor

proprietăţi ale formelor geometrice care le asigură menţinerea unităţii şi
definiţiei.
La proiectarea unui GIS, dar şi ulterior la adăugarea şi editarea de date vectoriale

În cadrul unui sistem geo-informatic, va trebui să respectăm anumite condiţionări
privind atât constituenţa entităţilor geometrice cât şi relaţiile spaţiale dintre
elementele grafice, respectiv să acţionăm În vederea impunerii acestor cerinţe
topologice.
Înainte de a prezenta mai concret specificaţiile topologice pentru entităţile
vectoriale din proiectele/aplicaţiile GIS, voi sublinia motivele pentru care se aplică
aceste cerinţe geometrice şi logice:
» se garantează astfel conformitatea şi coerenţa informaţiilor cartografice;
» devin astfel posibile funcţiile de analiză/interogare spaţială;
» se creează premisele conectării dintre entităţile grafice şi bazele de date alfa-
numerice asociate.
Iată cerinţele de topologie pe care uzual trebuie să le respecte categoriile de entităţi

grafice:
• PUNCTELE Nu necesită constrângeri topologice. Trebuie totuşi asigurată

(simbolurile unicitatea identificatorului
punctifome)
• POLI LINIILE • Segmentele de dreaptă/cerc adiacente Condiţionări le topologice
alcătuind polilinia trebuie să fie conec- sunt aici esenţiale mail
tate cap-la-cap (contiguitatea şirului de ales pentru derularea
linii); analizelor de reţelistică
• Intersecţiile dintre polilinii sunt permise (de genul "Care este cel
numai prin vertexuri/noduri (altfel zis, mai scurt traseu Între
poliliniile care se intersectează trebuie punctele A şi 8?"). Teoria
să aibă câte un vertex! capăt În punctul matemtatică a grafurilor
de intersecţie); stă la baza analizelor
• Se ţine cont de sensul de parcugere al specifice reţelelor.
poliliniei (faptul că are un capăt de Înce-
put şi unul de sfârşit determină şi identifi-
cabilitatea vecinătătilor stânaa/dreaota);
• • Conturul definind poligonul trebuie să Anumite medii GIS permit
POLIGOANELE fie Închis complet, cap-la-cap ca o polilinie ce
(contiguitatea conturului); delimitează parţial un
• Nu este permisă suprapunerea SRU poligon să fie comună mai
intersectarea poligoanelor din acelaşi multor poligoane din
strat tematic; straturi diferite
42
• Limitele comune ale poligoanelor (MicroStation).
adiacente trebuie să fie riguros Uneori aplicarea automată
construite (şi să fie constituite dintr-un a condiţionării topologice
singur rând de elemente geometrice); determină generarea câte
• Tratarea contururilor incluse În interior unui centroid În fiecare
(poligon În poligon): poligon (centrul de greu-
considerarea/acce tarea insulelor; tate al fi urii eometrice.
Deseori mediile GIS oferă funcţii/unelte specializate pentru verificarea cerinţelor

topologice (care vor semnala situaţiile de Încălcare a condiţiilor geometrice sau
logice), şi chiar facilităţi de rezolvare/tratare a abaterilor. Aici putem găsi şi
controla parametric toleranţele admise pentru conectivitate/închidere (cât de
Îndepărtate pot fi iniţial capetele elementelor vectoriale pentru a fi totuşi
considerate conectate, adică aparţinând aceleiaşi polilinii sau aceluiaşi poligon),
sau pentru suprapunere (cât de apropiate pot fi iniţial două linii/arce pentru a fi
transformate Într-o muchie comună mai multor polilinii/poligoane). Astfel se
repară rapid imperfecţiuni apărute În procesele de vectorizare sau de digitizare ale
fondului grafic ("mustăţi", "desprinderi", suprapuneri redundante, etc.).
Validate Coooectlvity - t8J
~ Validate eonneetivity belween -Sfida 1
Eeatu,es in: FeS!lures in:
1........ Râur;
L--
::J And 1.•..•... Drumuri ::J _
--r
- Options
I - Find
r;; Undershools
-. II
I I
r Oulpul results as query -
!lue'y name:
I-"Râu,;"'and "Drumuri" eonneelivity problem
r;; Dvershoots
r;; '::::,f"-"-""-"'''''--'' II DeseriQlion:
I
;.
r
~~~;~r:~~~~;~ling geomet,y
Non-];oincident inlersecling geometry I I I
r Nearlv eoincidenl
'1'___________ geometry .....J' I I
Ioleranee: ~ ~ I
r9
- - __ - - - 1 __ -
~r;;Displa!,! resuns in map window ~ Display r~su'ls in data window ---
l Hap wlndow name:

,IMapWindoWl iJ DI
~tyle: Dala window name:
I~D-ata-W-in-do-w-l------iJ~ I
'-- ,L_
OK (ancel I
<Fig.3.11. - Caseta de dialog cu opţiuni privind conectivitatea topologică>
Verificarea/impunerea topologiei - ca operaţie implicită sau explicită - presupune,

pe lângă determinarea consistenţei geometrice/logice, şi asigurarea unicităţii iden-
tificatorilor entităţilor vectoriale, premisă esenţială pentru realizarea legăturilor
dintre entităţile grafice şi atributele alfa-numerice din baza de date asociată.
43
Mai trebuie spus că anumite medii GIS folosesc o «topologie dinamică»
(condiţionări le şi legăturile sunt urmări te şi menţinute permanent, inclusiv În
sesiunile de editare, aproape transparent pentru operatorul uman), iar altele
utilizează o «topologie decuplată» (topologia este ignorată În sesiunile de editare şi
trebuie angajată explicit la Încheierea acestora, pentru a restabili coerenţa datelor).
Legat de acest aspect, vom observa că facilităţile (semi)automate de impunere a
topologiei prezente În anumite medii GIS favorizează derivarea geometrii lor,
devenind astfel posibile/rapide operaţii precum divizarea sau intersectarea
poligoaneloL
3.3.7. Surse de erori grafice şi modalităţi de controlare
Din perspectiva modelării de tip GIS, se Întâlnesc mai multe tipuri de erori:
• erori de poziţionare (erori geometrice);
• erori ale datelor alfa-numerice asociate entităţilor grafice (afectând atributele din
baza de date);
• erori conceptuale (induse prin alegerea anumitor abordări, prin decizii tactice sau
strategice de proiectare, prin idealizări, prin interpretări ale datelor sursă sau ale
specificaţiilor); -
• erori de consistenţă (datorate unor factori precum: abstractizări, clasificări, surse
cu acoperire insuficientă, comprehensibilitate, standardizare, redundanţă; şi
manifestându-se sub forma de omisiuni, neactualitate, contradicţii, invaliditate
logică, etc.).
În cazul modelării grafice cea mai importantă este eroarea de poziţionare,
referindu-se la deplasarea elementelor din harta digitală faţă de poziţiile lor reale
de pe teren.
Precizia reprezentării/modelării cartografice (analogică sau digitală) are două
componente:
precizie absolută = eroarea estimată pentru un singur punct considerat În
sistemul de referinţă spaţial;
precizie relativă = eroarea estimată pentru o distanţă Între două puncte
(eroarea unui punct în comparaţie cu altul).
Observăm că uneori cele două componente pot fi asimilate preciziilor de
poziţionare şi respectiv dimensionale. .
În cartografi a clasică se acceptă o precizie planimetrică a detaliilor de 0,4 mm,
datorată probabil combinaţiei dintre rezoluţia optică a ochiului uman (de
aproximativ 0,2-0,3 mm) şi grosimea uneltelor/urmelor de scriere/tipărire a
hărţilor/planuriloL În mediul digital această precizie poate creşte teoretic cu câteva
ordine de mărime deoarece reprezentarea internă a materialului grafic se face de
44
regulă la scara 1: 1 iar zoom-ul acestuia pe ecran este practic nelimitat (ajungând să
conteze doar rezoluţia optică a ochiului).
Înainte de a intra În detalii concrete mai amintim disocierea dintre erorile
sistematice (regulate, uniforme, estimabile) şi erorile accidentale (aleatoare, greu
de evaluat), precum şi o primă clasificare/grupare a erorilor ce apar la modelarea
cartografică digitală:
o erori de interpretare cartografi că (de recunoaştere a entităţi lor geo-spaţiale,
de recunoaştere/aplicare a simbolizării sau a clasificării entităţilor);
o erori de conversii (Ia trecerea dintr-o formă În alta a materialului
cartografic, fie că-i vorba de trecerea din analog În digital, din raster În
vectori al sau dintr-un sistem de proiecţie/coordonate În altul, sau de
export-import);
o erori de prelucrare (de diverse naturi, după cum vom vedea mai departe).
În cele ce urmează identificăm o serie de erori care pot afecta procesul de

reprezentare grafică a entităţi lor geo-spaţiale, punctând sursa şi eventual
modalităţile de gestionare/reducere a acestora:
• eroarea intrinsecă a hărţi lor/planurilor sursă existente pe format analogic (fie că
sunt folosite pentru scanare+vectorizare, fie că sunt vectorizate prin digitizare
manuală, - această eroare iniţială nu prea poate fi estimată sau compensată; se
manifestă uzual ca imprecizie grafică dar şi mai frecvent ca neactualitate);
• erori apărute În măsurătorile topo-geodezice de pe teren (sunt erori sistematice
sau accidentale de diverse naturi: umane, ale aparaturii/mijloacelor [receptoare
GPS, teodolite, staţii totale de măsurători, rulete), sau ale metodelor de lucru [erori
specifice abordărilor şi/sau algoritmilor matematici folosiţi));
• erori umane introduse de operatorul care face digitizarea sau vectorizarea
manuală/interactivă (depinzând de rezoluţia optică a ochiului, de Îndemânare, de
viteza de lucru, eventual de factorul de zoom sub care este privită imaginea);
• erori cvasi-sistematice ale aplicaţiilor de vectorizare [semi]automată (se
manifestă mai rar ca erori de poziţionare geometrică, cât mai ales ca
insuficienţe/aberaţii la recunoaşterea formelor, manifestate cel mai frecvent prin
generarea implicită a unui material vectori al prea fracturat; angajând diverse
facilităţi de recunoaştere şi tratare a formelor se poate local obţine o geometrizare
mai bună, Însă deseori aceasta dăunează preciziei de reprezentare a entităţilor);
• eroarea introdusă prin impunerea globală a condiţionărilor topologice (precum
corecţiile geometrice de conectare a capetelor prin scurtare/alungire, sau
contopirea limitelor duble);
• eroarea sistematică indusă de imprecizia de reprezentare digitală a valorilor
numerice (datorată de obicei trunchierii la 2-3 zecimale a coordonatelor şi
45
"Sisteme geo-informatice eOIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
distanţelor/dimensiunilor; mai rar se datorează reprezentării numerice de tip
"tloat" limitate);
• eroarea de geo-referenţiere a imaginilor raster (depinde atât de abilitatea omului
de a alege cea mai bună metodă de geo-referenţiere şi cele mai potrivite puncte de
control pentru transformare/corespondenţă, cât şi de capabilităţile geo-matematice
ale platformei GIS/CAD);
• eroarea introdusă prin trans-calculul de trecere de la un sistem de
proiecţie/coordonate la altul (depinde de platforma GIS: În funcţie de algoritmii
matematici de transfer, de acurateţea parametrilor implicaţii, şi chiar de controlul
versiunilor de sisteme de proiecţie slab standardizate);
• erori optice ale camerelor cu care se fotografiază de sus teritoriul (În general
producătorii de echipamente optice furnizează parametrii cu care se pot controla la
post-procesare abaterile optice);
• erori orto-fotografice datorate abaterii de la perpendicularitatea axei optice pe
terenul fotografiat (eroarea de "nadir" apare uzual când se lucrează cu imagini
satelitare brute, neprelucrate de furnizor, şi se poate atenua prin procese
fotogrammetrice de orto-rectificare şi de stereo-restituţie);
• erori orto-fotografice apărute la periferia imaginilor (câmpul optic la margine nu
mai este ortogonal; eroarea - ceva mai evidentă În cazul fotografierii de la
altitudine mai redusă - are caracter uniform şi se corectează prin prelucrări
fotogrammetrice );
• erori orto-fotografice datorate reliefului cu pante semnificative (se diminuează
prin prelucrări fotogrammetrice care implică şi existenţa unui model numeric al
terenului prin care să se introducă În calcul şi altitudinile);
• erori orto-fotografice cauzate de clădiri Înalte (când feţe verticale ale clădirilor
apar neconcludent În imaginea raster; dacă din unghiul de fotografiere acele clădiri
acoperă alte entităţi topografice; dacă umbra aruncată În jos/vecinătate de acele
clădiri incomodează/Împiedică identificarea altor elemente; - sunt deci erori
accidentale, a căror tratare depinde de capabilităţile software-ului cu care se face
procesarea fotogrammetrică, de experienţa operatorului uman, de informaţiile
adiţionale angajabile În rezolvarea unor probleme de dubiu la identificarea şi/sau
localizarea entităţilor); etc.
La proiectarea/implementarea de aplicaţii GIS (respectiv la construirea bazei de
date) trebuie ţinut cont de două efecte generice ale erorilor:
» propagarea erorilor - o eroare poate genera altă eroare În aval;
» cumularea erorilor - apare la combinarea datelor din surse cu erori.
În ultimul timp se recomandă tot mai insistent ca realizatorii de aplicaţii/sisteme

geo-informatice să includă (În documentaţiile asociate proiectului informatic sau
bazei de date) specificaţii explicite privind eventualele surse de erori, atât pentru a
46
stabili un nivel de Încredere În exploatare cât şi pentru a ajuta la gestionarea şi
chiar diminuarea acelor erorilor În dezvoltarea ulterioară a aplicaţiei (vedeţi şi
subcapitolele privind "modelul nominal" şi cel referitor la "meta-date").
3.4. Definirea proiectului. Integrarea bazelor de date
3.4.1. Conexiunea «element grafic - date alfa-numerice»
Ei bine, o mulţime de elemente cartografi ce, oricât ar fi ele de digitale şi de

stratificat-organizate, nu ajung să Întruchipeze un sistem geo-informatic dacă nu
există posibilitatea de a le asocia date descriptive angrenabile În analize geo-
spaţiale (aceasta fiind În practică şi distincţia dintre mediile CAD şi cele GIS). Am
mai punctat anterior acest aspect esenţial, Însă acum este vremea/locul să-I
consfinţim.
Am acceptat că fiecărei entităţi vectoriale din constituenţa fondului grafic al
sistemului geo-informatic (punct, polilinie/arc sau poligon) Îi putem asocia un set
de date atribut referitoare la entitatea reală cartografiată. Atributele pot fi de
diverse naturi - denumiri, valori numerice, date calendaristice, clasificări
tipologice, descrieri, arii - justificând denumirea de "date alfa-numerice". Ele sunt
organizate fie În colecţii structurate de date alfa-numerice integrate În chiar
fişierele native GIS, fie În baze de date externe (până acum fiind preferat modelul
relaţional de bază de date, mai accesibil şi mai răspândit). În general, datorită
exploatabilităţii facile, se foloseşte forma tabelară de accesare (organizare şi/sau
considerare) a atributelor alfa-numerice asociate entităţilor grafice, şi astfel ne
putem clarifica deplin modelul GIS:
• fiecare strat/clasă de entităţi grafice vectoriale are asociat un tabel de bază
de date (observăm că legătura aceasta este avantajată de ceea ce spuneam
anterior la c1asificart1a pe straturi tematice a entităţilor cartografice: faptul
că Într-un strat sunt repartizate entităţi din aceeaşi familie, corespunde
faptului - esenţial În domeniul bazelor de date - că Într-un tabel sunt
colectate date referitoare la entităţi Înrudite);:
• fiecare entitate vectorială dintr-un strat tematic are asignat În mod unic o
Înregistrare (un rând) din tabelul de date alfa-numerice asociat acelui strat
(ceea ce se asigură "topologic" prin faptul că Într-o coloană a tabelului
apare identificatorul respectivei entităţi grafice).
Notă: Cheia aplicaţiei de GIS constă în definirea legăturilor dintre

entităţile grafice şi înregistrările din baza de date descriptivă, iar
biwlÎvocitatea legăturii este garantată de unicitatea identificatorilor
47
entităţilor grafice vectoriale. Una dintre căile de rafinare a perjonllanţei
GIS-ului constă şi În organizarea indexată a acestor identificatori unici.
-'--=:')-
~.l..(~
..'
;~,-j
J~. ,
câmpurl (coloane)
atrib.1 atrib.2 atrib.3 atrib.4
e_n-1
e_n atr.n_1 atr.n_2 atr.n_3 atr.n_4
e_n+1
<Fig.3.12. - Corespondenţă «entitate grafică - rând de tabel»>
Ne amintim ceea ce am aflat parcurgând subcapitolul referitor la topologia

entităţilor vectoriale (3.3.6) şi ne completăm acea imagine: prin operaţia de
validare topologică a fondului grafic al unui strat tematic se creează (implicit sau
explicit) tabelul de date asociate acelui strat. Deşi de obicei platforma GIS
construieşte automat acel tabel, uneori poate asista proiectantul să stabilească
legăturile de asociere cu un tabel extern pregătit În prealabil.
Chiar dacă mai putem Întâlni programe GIS având datele alfa-numerice organizate
În formate proprietare, marea majoritate folosesc - pentru accesibilitate,
interoperabilitate şi schimb facil de informaţii - formate clasice (de la DBF-ul din
dBASE sau FoxPro, până la cele corespunzând sistemelor de baze de date
consacrate: ORACLE, Sybase, DB2, Informix, Ingres, SQL Server, Access).
Platformele GIS cu adevărat moderne asigură acces nelimitat prin standarde de
conectivitate deschisă: ODBC, COM, OLE-DB, CORB A, SQL.
Observaţie: Amintindu-ne ideea iniţială de modelare a realităţii prin

abstractizare (de la Începutul capitolului), putem considera că o(rice)
entitate geo-spaţială modelată În sistemul geo-injonnatic cuprinde unitar
grafica (componenta vectorială) şi atributele asociate (componenta alfa-
numerică).
48
3.4.2. Tipuri de date descriptive (atribute alfa-numerice)
Datele asociate entităţilor grafice se pot referi la orice atribute/caracteristici ale

acestora, astfel Încât se prezintă Într-o diversitate de tipuri. În acest context un "tip
de dată" Însemnă În practică nişte condiţionări ce pot determina recunoaşteri şi
tratări diferenţiate ale datelor. De asemenea, pentru majoritatea tipurilor de date,
proiectantul sistemului informatic poate decide domeniul de cuprindere şi formatul
de reprezentare.
Notă: Cititorii familiarizaţi cu bazele de date vor vedea că lucrurile sunt

similare În privinţa tipurilor de date.
Astfel, structurate ca şi câmpuri (sau coloane ale tabelelor) de baze de date, datele
descriptive pot aparţine următoarelor tipuri:
Tipul de dată Domeniul de valori si lungimea Exemple de aplicare
» text (şir de caractere; lungimea şirului (ca număr de Nume de persoane;
"string"; etichetă) caractere) este de obicei stabilită de nume de localităţi;
proiectant adrese; denumiri de
cateqorii/clase;
» valoare numerică [-32768;+32767]; [-2147483648; Cantităţi indivizibile;
întreagă ("integer", +2147483648]; [0;255] mărimi fizice întregi;
"Iong integer", "byte"), populaţii; vârste;
cu sau fără semn indecsi; identificatori;
» valoare numerică Uzual proiectantul poate stabili număru Cantităţi; mărimi
reală (valori cu de cifre alocate părţii întregi şi respecth fizice; arii/suprafeţe;
zecimale; numere cu părţii zecimale. Uneori domeniul de
virgulă mobilă; "float"; valori se specifică prin alegerea unui
"Iong float"), simplă subtip (precizia/puterea de
precizie sau dublă reprezentare depinzând de numărul de
precizie; octeţi/bytes alocaţi intern pentru
memorare: 4 sau 8 octeti)
» dată calendaristică; Se va folosi un format ce Data de naştere; data
include/consideră şi primele două cifre evenimentului; data
ale anului. actualizării;
» boolean (logic ); {True; False}; {Adevărat; Fals}; {Yes; Indeplineşte sau nu
No}; {Da; Nu} condiţia sugerată prin
denumirea câmpului
» alte tipuri (complexe, memo (text nelimitat ca lungime); Descrieri; imagini;
compuse sau BlOB (obiecte binare cu dimensiune fotografii; secvenţe
particulare) mare); hyperlink (legătură căt-e resursE video; legături la
externe); container OlE (obiecte fişiere; URl-uri
informaţionale încapsulate sau referite) Internet; secţiuni din
documente Oftice;
» interval, sau listă de serii limitate de valori numerice/ Domenii de valori
opţiuni cardinale, sau enumerări textuale, condiţionate; tipuri;
clase;
49
În faza de proiectare a sistemului geo-informatic (da uneori şi În exploatare,
atunci când se modifică organizarea datelor) proiectanţii/utilizatorii GIS vor alege
tipurile de date care să corespundă cel mai bine atât informaţiilor asociate
entităţilor reprezentate/modelate cât şi analizelor ce se vor derula În exploatare. De
exemplu, pentru harta digitală reprezentând clădirile dintr-o localitate am putea
structura astfel atributele asociate (cu tipurile respective de date):
* identificatorul clădirii: denumirea blocului sau a instituţiei [string];
* adresa postală:denumirea străzii [string] şi numărul de stradă [valoare
numerică] (aceste date putând fi folosite eventual pentru «geo-codare», după
cum vom vedea În secţiunea 3.5.3.);
* tipul
constructiei [string/listă]: structură din beton/cărămidă/metal -
permanentă, sau structură uşoarăllemn - provizorie;
* tipul de proprietate [string/listă]: privată (aparţinând unei persoane
fizică/juridice), publică (aparţinând unei instituţii de stat/administrative);
* suprafata la sol: suprafaţa de teren ocupată de clădire [valoare numerică];
* suprafata desfăsurată [valoare numerică], diferită de cea de sus pentru
clădirile cu mai multe nivele/etaje;
* suprafata construită: suprafaţa utilă a clădirii [valoare numerică];
* numărul de etaje/nivele [valoare numerică];
* data inaugurării: data la care a fost finalizată (predată/inaugurată) construcţia
[dată calendaristică];
* numele arhi tectul ui care a proiectat clădirea [string];
* antreprenorul: contractantul şi subcontractanţii lucrării de construcţie [string];
* data ultimei revizii [dată calendaristică];
* dacă este sau nu dotată cu instalaţii centrale de Încălzire, ventilaţie şi aer
condiţionat (HVAC) [valoare logică];
* ş.a.m.d.
Notă: Observăm că anumite câmpuri/atribute pot garanta identificarea

unică a entităţilor (singure sau în combinaţie restrânsă) - constituind
chei; altele ne vor ajuta să ordonăm entităţile după criterii folositoare -
constituind indecşi; iar unele ar putea să nu aibă valori pentru anumite
entităţi - date facultative.
50
3.4.3. Interogări specifice bazelor de date clasice. Relaţionalitate şi
conectivitate
În geo-informatică a fost adoptat tot modelul bazelor de date relaţionale (şi mai
recent cel "obiectual-relaţional") datorită existenţei, maturităţii şi accesibilităţii
unor mecanisme cuprinzătoare de gestionare/exploatare a bazelor de date (oferind
funcţii/instrucţiuni puternice pentru crearea, modificarea, actualizarea, interogarea
şi raportarea datelor).
Recapitulând şi simplificând putem observa următoarele:

• Unui strat tematic al proiectului/sistemului GIS (indiferent că include grafică de
tip poligon, polilinie sau punct) i se asociază un singur tabel de atribute - se poate
deci concluziona că în primă instanţă sistemul va conţine atâtea tabele câte straturi
tematice (deşi tocmai am văzut că se pot adăuga oricâte alte tabele de date prin
stabilirea de relaţii - relaţii ad-hoc sau implementate conform cerinţelor de
proiectare);
• Tabelul de date asociat unui strat tematic are tot atâtea înregistrări (rânduri) câte
entităţi vectoriale sunt în acel strat, iar una dintre primele coloane ale tabelului
conţine chiar identificatorii entităţi lor grafice.
Notă: Mediul GIS va permite utilizatorul atât să acceseze rapid infonnaţiile

descriptive asociate fondului grafic (fie imediat ce a pll1lctat/selectat
entitatea grafică vizată, fie selectând vizual direct în tabelul de date alfa-
numerice), cât şi să aplice/deruleze interogări/analize mai complexe
(care revelează un nivel superior al informaţiilor).
Acceptând imaginea tabel ară a atributelor asociate datelor grafice (chiar dacă
intern lucrurile nu stau chiar aşa), ne va fi uşor să înţelegem cum decurg
interogările aplicate asupra datelor alfa-numerice (iar dacă avem şi ceva experienţă
în folosirea programelor de calcul tabelar, gen Excel, sau a bazelor de date, gen
FoxPro sau Access, atunci lucrurile sunt ca şi asimilate). Cel mai frecvent este
vorba, în principiu, despre definirea şi aplicarea unor condiţionări care să separe
doar anumite înregistrări/rânduri din tabel, să le izoleze pe acelea pentru care
conţinutul unor câmpuri/coloane satisfac condiţia respectivă.
Impunerea unei condiţii logice de selecţie asupra datelor tabelare - având ca efect
selectarea din mulţimea înregistrărilor doar a celor ce satisfac cerinţa impusă de
utilizator (definită pe loc sau pregătită dinainte) - justifică termenul alternativ de
"filtrare" pentru acest gen de interogări. Despre "condiţia logică" (sau "criteriul de
selecţie") reţinem următoarele:
51
» se compune după reguli aritmetice simple, fiind o expresie cu operanzi
(termeni) şi operatori (matematici şi logici);
» operanzii sunt constituiţi din câmpuri ale tabel ului de date, dar şi eventual
din constante (numere, şiruri de caractere, date calendaristice);
» operatorii sunt cei obişnuiţi din matematică (cu ordinea clasică de
precedenţă: Înmulţire, Împărţire, Însumare, scădere - iar eventualele
paranteze modificând succesiunea de evaluare), sau din logică ("SAU",
"ŞI"; reuniune, intersecţie; etc.);
» În expresia ce constituie condiţia logică de filtrare pot fi acceptate deseori
şi funcţii (matematice, trigonometrice, statistice, etc.);
» expresia trebuie să includă undeva şi un operator logic/condiţional (=, <,
>, #) ce va con sfinţi criteriul de selectare a datelor alfa-numerice.
Există În principiu două căi de construire a interogărilor alfa-numerice:

1) calea mai frecventă/accesibilă: Seled Oy Attributes . '!l?!\'j, " J. :
prin completarea interactivă Într-

un "query-builder";
OueryWizard ... I
2) calea mai internă: prin editarea
Layer: ::J
de instrucţiuni/comenzi SQL. Melhod :
Fields:
ICreale a new selection ::J
Unique sample values
Un "query-builder" ni se prezintă
uzual (pe ecranul calculatorului)
"FIO"
"AR EA"
.. -=.J ~ Like I ,-,,----
ca o fereastră În care vom alege
"PERIM ETER"
"LOCALIT "
2J~ Andl ''2'"
interactiv opţiuni şi În care vom "LOCALIT -10"
"NUMELOC" ~--:.:J~
selecta câmpuri şi vom completa
valori, stabilind astfel operatorii şi
"TIPLOC"
"JUDET" .J21.J.!J ~
"TIP"
operanzii ce vor constitui intero- "NUMEREZ"
• ~
~
SOL In/o... I Complele Lisl I
garea de aplicat pentru selectarea SELECT • FROM AriLprolejale_ vi WHERE:
datelor alfa-numerice dorite.
11'' '•••••••••• "di,,-
<Fig.3.l3. - Casetă de dialog
pentru interogare interactivă Cleac I Verify I Help I __h o_ad_
... âa_v_e._
.. _
(query-builder» 1__ AP_p_IY C_los_e~
Cealaltă modalitate de selectare a Înregistrărilor din tabelele asoci-ate entităţilor

grafice constă În definirea de interogări SQL (SQL-ul fiind un limbaj standardizat
pentru gestionarea şi interogarea bazelor de date relaţionale). Cea mai folosită
instrucţiune/comandă SQL are sintaxa generică:
SELECT <listă câmpuri> FROM <tabela> WHERE <condiţie>
52
Exemple:
SELECT * FROM cladiri WHERE nr_etaje >= 2 [filtrează toate informaţiile
despre clădirile având cel puţin două etaje]
SELECT nume_proprietar, tip_teren, suprafata FROM terenuri WHERE tip_teren
= "arabil" [separă informaţiile despre terenurile arabile din tabela respectivă]
Notă: Majoritatea platformelor GIS stochează şi interogările de tip "query"

sub forma instrucţiunilor SQL (imediat ce au fost definite În "Query
Builder" ele sunt traduse Într-o instrucţiune SELECT echivalentă logic).
În faza de proiectare (sau chiar la exploatare) avem posibilitatea de a adăuga

câmpuri/coloane noi la tabela principală asociată unui strat tematic, pentru a
colecta şi alte informaţii despre entităţile geo-spaţiale modelate.
Datorită mecanismelor de relaţionare Între tabele (de mult timp consacrate În

domeniul bazelor de date) avem posibilitatea şi În mediul GIS să (pre)definim
legături Între tabelul asociat unui strat tematic şi alte tabele conţinând informaţii
oarecum Înrudite, ceea ce ne conduce la posibilitatea de a asigna unei entităţi
grafice oricâte date alfa-numerice. Relaţiile de asociere/legătură dintre tabele se
stabilesc prin considerarea unor identificatori comuni (unei Înregistrări dintr-un
tabel ajungând să Îi corespundă una sau mai multe Înregistrări din celălalt tabel -
relaţie "one-to-one" sau "one-to-many"), astfel Încât exploatarea datelor poate fi
extinsă dincolo de limitele tabel ului singular/iniţial. Sistemul geo-informatic poate
să (re)facă automat aceste legături, şi astfel va Îngădui diferite interogări şi analize
asupra diverselor surse de date considerate unitar. În exploatare, legarea dinamică
dintre datele grafice şi cele alfa-numerice (inclusiv din tabele secundare legate prin
relaţii externe) este transparentă pentru utilizator, necerându-i acestuia eforturi
explicite.
Mai reţinem şi faptul că accesarea surselor externe de date alfa-numerice de către
sistemul geo-informatic poate avea caracter permanent (legături predefinite) sau
temporar (cu valabilitate limitată doar la sesiunea de lucru curentă).
Notă: Majoritatea producătorilor de software GIS au luat În considerare

probabilitatea de creştere a volumului de date gestionate, şi - pentru a
asigura scalabilitatea bazelor de date - furnizează soluţii de trecere de
la modelele mai simple de gestionare a datelor, la cele mai complexe (de
exemplu, migrare de la tabelele rezidente ca fişiere locale, la cele
gestionate prin servere mari de baze de date relaţionale, precum Dracie,
DB2, Informix, Sybase, SQL Server, Ingres, Adabas, etc).
53
3.4.4. Captarea datelor alfa-numerice şi popularea bazelor de date asociate
Popularea bazei de date asociate entităţilor cartografice poate demara imediat ce a

fost definită structura de organizare a datelor alfa-numerice. Mai mult, anumite
medii GIS (precum GeoConcept, graţie arhitecturii "orientate-obiect") Îngăduie
definirea structurii datelor chiar şi pe măsura completării acestora.
În tabela de date asociată unui strat tematic vor exista câteva coloane/câmpuri pe
care software-ul le va completa automat (identificatori, arii, indecşi), popularea
celorlalte rămânând În sarcina utilizatorului (sau a aplicaţiei, dacă aceasta este una
specializată). În practică putem Întâlni mai multe abordări În privinţa completării
cu date alfa-numerice:
- anumite sisteme geo-informatice cer utilizatorului să completeze datele aferente
unei entităţi chiar În momentul (imediat următor) creării acelei entităţi grafice
vectoriale (această culegere explicită, sincronă cu dezvoltarea fondului grafic, este
specifică mediilor folosind topologia dinamică/cuplată);
- alteori utilizatorul va putea decide când/cum să introducă datele alfa-numerice În
colecţiile asociate entităţi lor grafice, având inclusiv posibilitatea de a alege Între o
completare individuală (referitoare la câte o entitate selectată/identificată) sau o
populare În grup (prin Înlocuirea masivă de coloane cu date importate/preluate din
alte surse, caz În care trebuie acordată atenţie ordinii Înregistrărilor sursă şi
destinaţie, şi/sau codurilor de identificare a entităţi lor grafice; astfel de operaţii se
pot face prin manevre de tip "copy-and-paste" sau prin comenzi SQL).
Pentru asigurarea coerenţei datelor acumulate În sistemul geo-informatic, trebuie

ca la introducerea/culegerea manuală a datelor să fim atenţi la tipurile de date
(conform definiţiei câmpurilor), după cum am văzut lecturând subcapitolul 3.4.2.
Probabil că de cele mai multe ori sistemul ne va avertiza dacă introducem date de
tipuri necorespunzătoare (erori semantice), Însă pentru situaţiile compatibile/
tolerate introducerea de erori logice depinde doar de noi. Menţionasem la acel
capitol un tip aparte de date alfa-numerice, şi anume "lista de selecţie". Ea este o
colecţie limitată de texte sau de valori numerice predefinite - prezentată la nivelul
interfeţei ca o listă interactivă de selecţie - din care utilizatorul va alege pentru
fiecare entitate grafică (În loc de a rescrie datele respective), de obicei recurgând la
ea pentru clasificarea entităţilor. În exemplul considerat anterior am fi putut avea
liste de selecţie pentru tipul clădirii (structură "uşoară" sau "betonată") şi pentru
proprietatea asupra clădirii ("persoană fizică", "companie privată", "instituţie
publică").
54
3.5. Analize GIS
3.5.1. Clasificarea tipurilor de analize
În cele parcurse până în acest punct am tot făcut aluzii/referire la fazele de

exploatare a sistemelor geo-informatice, respectiv la interogări şi analize, ca
metode/concepte prin care se derulează/denumesc extragerile de informaţii
corespunzătoare diferitelor cerinţe curente. Deşi termenii "interogare" şi "analiză"
se confundă deseori în contextul geo-ştiinţei, din punct de vedere semantic le
putem totuşi distinge prin faptul că interogarea constituie o extragere punctuală de
informaţii (aplicarea unei singure "întrebări"), iar analiza se referă la un set de
operaţii de consultare şi de agregare a datelor în vederea satisfacerii unei cereri
informaţionale sau unui obiectiv informativ.
Revenind la firul nostru instructiv/practic, şi pentru a constitui un fundament
pentru cele ce urmează, ne amintim că un sistem geo-informatic dispune de o
cartografie digitală bogată şi precisă (modelând corespunzător entităţile vizate de
pe o suprafaţa de teren) şi de o colecţie (teoretic oricât de bogată/cuprinzătoare) de
date alfa-numerice asociate, iar aliajul acesta deja sugerează potenţialul de
folosinţă al aplicaţiilor GIS. Mai mult, la aceasta se adaugă o seamă de funcţii
speciale dedicate interogărilor şi analizelor GIS, desăvârşind atributul de
inteligenţă. De fapt, dincolo de valoarea datelor acumulate, ceea ce distinge în
mod categoric sistemele geo-informatice stă în abilităţile lor de combinare şi de
analizare a datelor, prin care se revelează noi informaţii şi aspecte, prin care se
pregătesc şi derulează scenarii de genul "ce-ar fi dacă?" (what-if) - adică genul de
facilităţi ce ne pot ajuta să rezolvăm probleme şi să luăm decizii tactice/strategice.
Notă: Majoritateajacilităţilor de analiză sunt deja implementate de mai toţi

producătorii de medii GIS (fiind practic standardizate), iar altele
deservesc destinaţii mai particulare/specializate.
Pornind de la faptul că sistemul geo-infomatic cuprinde două tipuri de (baze de)

date - grafice şi alfa-numerice - putem considera o primă clasificare a tipurilor de
analize standard:
• analize pur spatiale: angajează doar componenta geafică (datele vectoriale şi
relaţiile topologice) - aceste analize sunt bine reprezentate, acoperind de la simpla
identificare vizuală şi de la banalele măsurători directe de distanţe şi arii (harta
digitală este - ca şi în varianta tradiţională -, un "produs metric", permiţând
măsurători precise), până la interacţiunile dintre categorii/straturi distincte, la
analizele de proximitate (buffer), sau până la analizele reţelistice (urmăriri de
trasee pe reţele filare);
55
• analize alfa-numerice: de natura interogărilor specifice bazelor de date
(prezentate la subcapitolul 3.4.3);
• analize mixte: angrenează ambele tipuri de date - variază de la cele mai simple
(aflarea datelor asociate unei entităţi grafice selectate; şi reciproc, localizarea
acelei entităţi ce corespunde Înregistrării tabelare selectate), până ce cele complexe
(precum amplasarea optimă a unei facilităţi publice În funcţie de populaţia şi de
resursele din proximitate).
Criteriul acesta, al naturii datelor implicate, conducând la cea mai importantă
clasificare a analizelor GIS, justifică un popas În care să insistăm prin explicări şi
exemple generice (În care uneori vom identifica şi subclasificări):
• Între analizele geo-spaţiale menţionăm:
- Localizarea individuală de entităţi:
» prin căutări vizuale (asumate prin efortul/atenţia operatorului uman);
» prin căutări condiţionate (evidenţierea/panoramarea de către sistem a
entităţii grafice ce Îndeplineşte un criteriu de identificare univocă);
- Selectarea grupurilor de entităţi:
» prin căutări vizuale şi punctări manuale (asumate de operatorul uman);
» prin căutări/filtrări condiţionate (evidenţierea de către sistem a entităţilor
grafice ce Îndeplinesc un criteriu de separare - tipologic, valoric, logic);
- Măsurători interactive de distanţe, perimetre şi arii (operatorul punctează!
construieşte pe harta digitală linia/conturul ce stabileşte măsurătoarea, iar sistemul
răspunde cu valoarea corespunzătoare);
- Determinări de poziţii metrice (de coordonate): utilizatorul poate afla poziţii
punctuale de pe harta digitală, considerate În sistemul de coordonate curent;
- Determinarea traseelor optime Între două puncte din cadrul unei reţele de entităţi
filare (rutarea poate fi condiţionată spaţial - traseul trebuie să treacă printr-un
punct intermediar, sau chiar temporar - traseul trebuie parcurs Într-un anumit timp,
sau punctul intermediar trebuie atins la o anumită oră);
- Selectări/evidenţieri ale unor entităţi grafice condiţionate prin relaţii spaţiale
(inclusiv interacţiuni Între categorii distincte de entităţi):
» analiza de proximitate ("buffer"): selecţie (de entităţi Întregi sau
fracţionate) obţinută prin interacţiunea virtuală dintre două
categorii/straturi de entităţi grafice - dacă se consideră o entitate de
referinţă atunci efectul analizei constă În selectarea acelor entităţi care se
află la o distanţă mai mică decât o distanţă specificată faţă de entitatea de
referinţă (zonă tampon parametrică);
» evidenţierea/selectarea acelor entităţi punctiforme dintr-un strat tematic
cuprinse În interiorul entităţii(lor) poligo-nale din alt strat;
» aplicarea de operaţii booleane poligoa-nelor din straturi tematice diferite
(uniune, intersecţie, scădere);
56
» generarea zonelor de suprapunereI intersecţie ale entităţilor poligonale din
două straturi tematice distincte;
» semnalarea punctelor de intersecţie cu un
llllt)Olleied leatulI" 11'01OIDne OI mare.t t-ed on ••••. 8 1hrIy.1!' locaIod
alt strat de entităţi filare (intersecţiile dintre inJeWionlolhelMlure.inonolhefl.1Jyor.
l--.tto:
reţele diferite, sau dintre reţele şi I~tealu'elhom

tte~~1
poligoane) etc. I"CM,18.'

"D~
...
C'R_
Il"lleueel ~
lhel."",nlhit.,
<Fig.3.14. - Analize prin interacţiune geo- IAriJlfOleial' ~

P' Use telecled lealVlet P teatlnl .-ected)
spaţială> ~ ApPjI.b.Jfer1olhefe.ultlinAli.PQtetale
of: l'O.oox:oo IMllert ~
"""'"
Tho redINlUl.'feo-enll~
TI'II~C1'WII._ •.•
leal\J'lI' n ~oteial.
e, ••• nlectedbK ••••• they
r.tenecth,edIMY'OI
Mediile GIS avansate ajută utilizatorul să deruleze
şi analize de tip "buffer" mai speciale, precum cele
o
•
posibile În cazul poligoanelor:
» exterior inclusiv/exclusiv- zona de
proximitate delimitată parametric În jurul
entităţii poligonale va fi considerată cu sau fără aria poligonului;
» interior - zona tampon se Întinde de la limita entităţii poligonale Înspre
interiorul poligonului (şi nu spre exterior, aşa cum suntem obişnuiţi să se
Întindă "buffer");
» inclus - zona considerată este cea mărginită În exterior de limita buffer-
ului virtual Întins spre interiorul poligonului;
» gogoaşă - zona tampon se Întinde (simetric) şi În afara şi În interiorul
limitei poligonale.
':'',":''0":'"",:;:';,'~.',
•• ,.",,' ;,;-:
••••?
~ ~ ~
~ ,",., -.~
Buffer exterior (cu I fă~ aria poligonului) Butrer spre interior Interiorul bufler-ului Gogoaşll (bufler simetric)
<Fig.3.15. - Analize "buffer" avansate>
• Analizele alfa-numerice: sunt constituite din filtrări ale informaţiei după criterii
condiţionale aplicate atributelor acumulate În baza de date asociată entităţilor
grafice (interogări/query);
• Analizele hibride implică ambele tipuri de informaţie, grafică şi alfa-numerică,
combinând interogări/analize de genul celor descrise anterior (exemple: arondarea
de entităţi prin repartiţii calitative/cantitative Încrucişate; geo-codarea; etc.).
Revenind la Încercarea de clasificare a analizelor posibile În mediile/aplicaţiile

GIS, vom mai putea considera:
57
» clasificare după modul de prezentare a rezultatelor:
- prin evidenţierea acelor entităţi grafice (în compoziţia cartografică) sau
alfa-numerice (în tabelul de atribute) filtrate/selectate de analiza derulată
(evidenţiere prin colorare/supraluminare sau prin ascunderea celorlalte
entităţi);
- prin afişarea de valori numerice (în cazul determinărilor cantitative);
- prin afişarea de şiruri de caractere singulare (în cazul determinărilor
informative, de identificare, de clasificare);
- prin generarea/prezentarea de tabele cu date alfa-numerice;
- prin afişarea de grafice (cartograme, histograme);
- prin generarea de rapoarte (documente complexe, ce pot cumula informaţii
tabe1are - analitice şi sintetice -, informaţii textuale, dar şi grafice).
» clasificare după modul de legătură cu alte entităţi informaţionale:
- informări directe: plasând cursorul de mouse şi punctând pe entitatea
grafică vizată se obţin/apelează informaţii descriptive asociate implicit
acesteia (date alfa-numerice de genul: identificator, arie, nume proprietar,
cod Siruta, populaţie, etc.);
- informări alfa-numerice prin relaţii: punctând pe o entitate se obţin şi alte
informaţii alfa-numerice decât cele direct asociate (graţie unor "join"-uri
temporare/permanente specifice sistemelor de gestionare a bazelor de date
relaţionale );
- informări prin activarea de conexiuni (link-uri sau hyperlink-uri): punctând
cu mouse-ul pe o entitate (grafică sau alfa-numerică) se deschide un
document asociat acesteia (desen tehnic, fotografie, animaţie, document
descriptiv, aplicaţie, etc.).
» clasificare în funcţie de natura şi destinaţia analizei:
- determinări geografice (deservind analize/obiective cadastrale, topografice,
cartografice, de protecţia mediului, etc.);
- analize statistice (obţinute prin aplicarea (şi a) unor funcţii matematice
specializate: sume, medii, medii ponderate, deviaţii, maxime, minime,
etc.);
- analize administrative (organizatorice, juridice, economice, ş.a.m.d.);
» clasificare considerând criteriul finalităţii:
- consultare - rezolvarea unei probleme exclusiv pe ecran (abordare potrivită
pentru asistarea ad-hoc a unor decizii, sau pentru rezolvarea unor probleme
punctuale);
- generarea de compoziţii cartografi ce (pentru tipărire, exportare, sau pentru
publicare pe Internet);
- generarea unui raport (document alfa-numeric tabel ar, cu sau fără inserturi
grafice).
58
Notă: Întrucât rezultatele unei analize/interogări se pot (re)combina cu date
originare pentru a participa ca date de intrare la analize ulterioare
(compunând deci scenarii "what-if' oricât de complexe), putem spune
(fără a greşi prea mult) că aplicările GIS sunt limitate mai degrahă de
graniţele imaginaţiei umane decât de posibilităţile tehnologiei GIS.
Există şi analize geo-informatice adiţionale celor spaţiale şi alfa-numerice clasice

(pe care Însă doar mediile GIS avansate le suportă):
• analize raster: sunt constituite din acele analize - aplicate fie imaginilor
bitmap/raster (obţinute prin scanare, aero-fotografiere sau de la sateliţi), fie
reprezentărilor raster generate prin interpolare "gridding" (ce modelează
fenomene/aspecte geo-spaţiale continue, după cum vom vedea În subcapitolul
3.7.4.) - prin care se evidenţiază/urmăresc criterii cantitative sau calitative:
revelări ale amplitudinilor locale din pixelii punctaţi interactiv de
utilizator (exemplu: altitudinea);
generări de traverse, revelând amplitudinile mărimii modelate pe
anumite direcţii stabilite interactiv (exemplu: profilurile transversale/
longitudinale ale terenului);
evidenţieri de zone corespunzând unor valori cuantificate ale mărimii
modelate (clasificări generând contururi vectoriale, precum curbele de
nivel);
analize spectrale (aplicări de funcţii/filtre/transformări/combinări asupra
imaginilor multi-bandă provenite prin teledetecţie);
• analize folosind interogări spatiale formulate prin extensii SQL (precum GQL),
potrivite În special la implementările GIS ce utilizează stocarea datelor vectoriale
În baze de date relaţionale/obiectuale;
• analize 30 pe OTM: simularea creşterii nivelului apei Într-un bazin hidrografic;
determinarea zonei/zonelor vizibile direct dintr-o anumită locaţie (Într-o regiune
cu relief altimetric variat);
• analize 30 gridding: evidenţierea zonelor a căror pantă alti metrică este cuprinsă
Într-un domeniu specificat (de exemplu, 10-40 grade Înclinare); evidenţierea
zonelor a căror pantă corespunde unui domeniu de gradient (variaţie a Înclinării
verticale exprimată În procente); generarea de grid-uri nu altimetrice ci
reprezentând abaterea unghiulară orizontală (faţă de o direcţie cardinală); etc.
3.5.2. Exemple de analize GIS aplicabile În administraţie şi interne
Chiar dacă asupra multora dintre situaţiile enumerate mai jos vom reveni În
contexte mai focalizate, să vedem acum - Într-o ordine aleatorie - câteva exemple
de analize şi interogări aplicabile În activităţile instituţiilor subordonate
Ministerului Administraţiei şi Internelor:
59
• evidenţierea comunelor din judeţ a căror populaţie este mai mare de 5000 de
locuitori;
• selectarea comunelor a căror suprafaţă agricolă este mai mică decât jumătate din
suprafaţa totală;
• selectarea acelor parcele al căror teren este de tip agricol şi cu aria mai mare de
un hectar;
• selectarea gospodăriilor aflate sub o anumită distanţă faţă de locaţia unei surse de
apă (analiză buffer);
• evidenţierea gospodăriilor care trebuie să cedeze teren pentru perimetrul de
siguranţă al viitoarei aducţiuni de apă;
• determinarea intersecţiei dintre reţelele utilitare subterane (săpând pentru
repararea/modernizarea unui cablu telefonic vom întâlni sau nu un cablu de înaltă-
tensiune? - această aplicare, consacrată sub numele "CaII before you dig!", ne
recomandă să ne informăm înainte de a săpa Într-un loc din oraş, şi uneori
funcţionează ca un serviciu al primăriei);
• documentarea şi efectuarea schiţelor de punere în posesie premergătoare emiterii
titlurilor de proprietate asupra terenurilor;
• studierea de poziţii, delimitări şi vecinătăţi ale corpurilor de proprietate din
planurile de amplasament şi delimitare (imobilelor), ca parte a proceselor oficiale
de verificare şi avizare cadastrală;
• optimizări ale amplasării de viitoare instituţii publice, sau de facilităţi/investiţii
derulate cu scopul dezvoltării regionale, considerate în raport cu distanţele faţă de
rezidenţe ale populaţiei şi respectiv faţă de resursele necesare şi faţă de căile de
transport;
• determinarea traseului rutier dintre două locaţii cartografice, estimarea timpului
de parcurgere a drumului respectiv de către un mijloc de transport şi calcularea
costului pentru combustibilul necesar acestui parcurs;
• studiu de fluidizare a circulaţiei rutiere dintr-un oraş - pornind de la reprezen-
tarea situaţiei curente a reţelei stradale se propune/studiază reconfigurarea/
descongestionarea traficului fie prin reglementări ale circulaţiei (modificări de flux
operate prin semne/marcaje de circulaţie), fie prin construirea de noi artere de
circulaţie, fie prin lărgirea unor străzi existente;
• studiu de amplasare a unor noi spaţii de parcare În oraş (prin degajarea/
reorganizarea unor spaţii publice);
• planificarea traseelor şi a fluxurilor pentru transportul public de persoane
(incluzând eventual stabilirea de locaţii optime pentru staţii, sau temporizare
optimă pentru curse); .
• studierea impactului amplasării unui obiectiv public Într-o zonă - şcoală,
(aero/auto)gară, policlinică, supermarket, centrală electrică - respectiv
60
evidenţierea unor implicaţii sociale, economice, culturale sau ecologice;
• studii privind repartiţia populaţiei pe sectoarele geo-spaţiale ale unei zone
(generând şi informaţii sintetice sau statistice, precum totalul populaţiei dintr-un
teritoriu administrativ, densitatea populaţiei, vârsta medie, raportul femei/bărbaţi,
nivelul de pregătire şcolară, etc.);
Lets YOU :ieJect fe-":lXe'S !rom one OI' lTlOIe ~$ed on where lhey .ere Iocaled
• studii privind dotarea locuinţelor dintr-o in rel.!ltion10 lhe fewes n
~nothefl~r.
~$
Iw«ltto'
anumită zonă cu elemente revelând
I seled ledl: •.• es hom
nivelul de trai (acces la utilităţi edilitare; the followilg ~yets:
:JT eritewi aannslretive
dotarea cu facilităţi de igienă, dotarea cu _~Cladiri -J
=PodLli poigonale
facilităţi de confort - apă, gaze, .::.J
thot:
canalizare, deter-genţi, televiziune, radio,
Internet, etc.); the 'eaILl'" in 1,," ~er:
10.."..; poigonalo
• analize privind repartiţii şi arondări geo- r 1)$;t-.e!,,1~d terl", (O lealLles $:elecled)
ro; Apply e butfer 10 the feah.res in Drunuti poigonale
spaţiale: distribuţia unor servicii de asis- 0/: 120.0‫סס‬::oo iMoto•• 3
tenţă pentru public; arondarea punctelor Preview
The led 'eahAes r8present Ir.e fetltule.1 n O",.nuri poIigoMle.
de informare În raport cu răspândirea şi The highig'lted cyan featules a-8 seleeted because Ihey
are within a di$tance cJ the Jed leat ..• es
profilul populaţiei;
• determinarea tendinţei de evoluţie geo-
spaţială a proceselor/fenomenelor având
cauze/efecte publice (modelare realizată Polnt$ lnes
pe baza datelor acumulate şi a unor logici App~ aose
deducti ve);
<Fig.3.l6. - Analiză geo-spaţială administrativă>
• evidenţierea distinctivă a consumatorilor electrici dintr-un oraş Împărţiţi după

mai multe criterii: cuantumul energiei consumate, tipul puterii absorbite, specificul
temporal al consumului, priorităţi, etc.;
• reprezentarea geo-spaţială a unei reţele de utilităţi edilitare (gaz metan, apă,
canalizare, termoficare, energie electrică, telefonie) cuprinzând şi parametrii
tehnici sau administrativi ai consumatorilor;
• detectarea şi localizarea fraudelor din reţeaua de distribuţie a unei utilităţi prin
monitorizarea şi/sau analizarea fluxului/consumului (depistarea racordărilor
ilegale);
• calcularea debitelor de scurgere În secţiunile cheie şi În nodurile reţelei de
canalizare pe baza informaţiilor privind debitele de apă reziduală (date Înregistrate
În timp real sau acumulate off-line);
• analize specifice cadastrelor agricol şi forestier (evidenţiind clasificarea
terenurilor, repartizarea culturilor, potenţialul de exploatare/valorificare;
planificarea strategică şi tactică a Însămânţărilor/răsădirilor şi a recoltărilor;
61
determinarea gradului de poluare; etc.).
• simularea creşterii nivelului apei În caz de inundaţie (evidenţiere În funcţie de
particularităţile de altitudine ale terenului din zona considerată - analiză 30);
• scenarii operative pentru analiza comparativă a variantelor de intervenţie Într-o
anumită zonă În cazul situaţiilor de necesitate/urgenţă;
• evidenţierea statistică a locaţiilor cu incidenţă infracţională ridicată, profilată pe
tipuri de Încălcări ale legii;
Buold Que,¥ ilI f3
Alt,wo Query
I
EroIo, lhe queI¥ la u,o. OI buid e ,impIe QUOIy u>ing lhe conllOb. bolow.
l:0ÎJInn$: Tl'PiceI volueI:
g~~
POBo.
D,gNeme
BldgNo
~~ldg .::J
12uOlY I
Spetiel Query egein,1 lhe CUlrenlly ,eleelod lem~-.--,,~,--~~...,...,;
P TbeCUI,enlly ,e!eclod ~em mu,t...
r C<lQlein r CIO" r jouch

r bollioioinl Irorn r ba NJeI la r ba ~lhin
ro jnto,oeel r ~Iep r ba Clopod bl'
r orislin
... the ... r o~lorol, ... oIlhe lound lom,.
ro~
tio.l) Cence!
_-=-----J'--_---'
<Fig.3.!? - Dialog de interogare mixtă, alfa-numerică şi geo-spaţiaIă>
Lafinalul acestei secţiuni, să ne amintim esenţa: calitatea deciziilor

depinde direct de calitatea datelor angrenate În analiză şi de coerenţa
mijloacelor/metodelor de analiză!
3.5.3. Geo-codarea directă şi inversă
Majoritatea mediilor GIS pun la dispoziţie (uzual În categoria funcţiilor de analiză)

facilitatea de geo-codare (geocoding), prin care se determină poziţionări geo-
spaţiale pe baza unor atribute alfa-numerice din tabelele asociate.
De exemplu, considerând stratul tematic cu străzile dintr-o localitate, şi acceptând
că imobilele sunt repartizate cvasi-uniform de-a lungul străzilor, se poate genera
un nou strat tematic conţinând locaţiile punctuale ale imobilelor folosind atributul
"număr de stradă" asignat acestora. De asemenea, o coloană de tabel cu "cod
poştal" (mai ales cum este el organizat acum, după reforma poştală din România)
62
ne-ar putea ajuta să obţinem poziţiile aproximative ale adreselor poştale. Similar,
pe anumite reprezentări largi (scări cu numitor mare) s-ar putea plasa centrele
administrative ale teritoriilor.
Desigur, geo-codarea se referă la poziţionarea nepretenţioasă de entităţi geo-
spaţiale pornind de la anumite atribute descriptive din baza de date alfa-numerice
asociate, atribute pe care le va utiliza În repartiţii geometrice regulate.
Notă: În anumite contexte, faptuL că geo-codarea oferă informaţii geo-

spaţiaLe (pLecând de Ladate alfa-numerice) extinde drastic
.funcţionalitatea GIS-uLui.
În unele medii GIS facilităţile (serviciile) de geo-codare se mai numesc şi

"potrivire de adrese" (address matching). În legătură cu terminologia, reţinem şi un
"prieten fals": s-ar putea ca uneori "geocoding" să Însemne de fapt "geo-
referenţiere" (exemplu: "ER Mapper").
Geocodarea inversă este procesul - reciproc geocodării descrise mai sus - prin
care se generează date alfa-numerice (o coloană de atribute descriptive În tabelul
asociat) pornind de la informaţia vectorială a unor entităţi geo-spaţiale.
3.6. Compoziţii cartografice digitale
3.6.1. Cartografie tematică
Destul de frecvent se Întâmplă să folosim sistemul geo-informatic pentru a realiza

hărţi care să evidenţieze diverse aspecte pentru teritoriul administrat, fie pentru
includerea În diverse rapoarte sau prezentări, fie pentru publicare În instituţie sau
În exteriorul acesteia, respectiv hărţi care vor ajunge tipărite pe hârtie/suport, sau
afişate pe ecranul PC-ului, sau proiectate pe vreun perete. Aspectele urmărite În
astfel de hărţi servesc un obiectiv, se supun unei teme date, de aceea hărţile
respective se numesc «tematice», iar temele pot fi de diverse naturi:
administrative, economice, sociale, demografice, judiciare, culturale, etc. (aşa cum
putem numi «cartografie tematică» şi clasicele materiale didactice de genul "harta
politică a lumii", "harta fizică a Europei", "harta administrativă a României" sau
"harta turistică a judeţului")'.
Vom observa faptul că o «hartă'tematică» nu va cuprinde (cu mult) mai multe
entităţi grafice decât cele servind efectiv tema abordată, ceea ce Înseamnă de
obicei că În GIS-ul nostru vom ascunde o parte dintre straturile grafice, iar pe
altele (apropiate obiectivului) le vom evidenţia şi eventualle vom exploata mai
63
intens. Pentru "a scoate untul" din straturile tematice vizate, sistemul geo-
informatic ne pune la dispoziţie mai multe facilităţi:
» accentuarea şi chiar modificarea simbologiei unui strat (pentru
reprezentarea entităţi lor vectoriale din stratul vizat vom adapta/schimba
culorile, vom îngroşa contururile, vom haşura, vom alege alt tip de linie);
» selectarea/evidenţierea acelor entităţi dintr-un strat tematic care
satisfac/îndeplinesc condiţii profilate corespunzător pentru tema impusă
(interogarea/filtrarea poate astfel îmbunătăţii selectivitatea procesului de
cartografi ere a entităţilor pentru obiectivul curent);
» dispersia aspectului simbologic în cadrul aceluiaşi strat tematic: obiectele
vectoriale dintr-un strat vor fi evidenţiate diferenţiat în funcţie de anumite
caracteristici geo-spaţiale sau alfa-numerice asociate acelor entităţi;
» combinaţii simbologice muIti-criteriale; etc.
3.6.2. Simbologie cartografică. Simbologie distribuită/c1asificată
Discutam, mai pe la începutul capitolului (respectiv în secţiunea 3.2.1.), despre

simbologie, ca fiind mulţimea metodelor de reprezentare distinctă a entităţilor
vectoriale cartografice din straturile tematice. Aceste metode/mijloace pot angaja o
serie de atribute vizuale asociabile entităţilor grafice:
Entitate Atribut Domeniu de control

vectorială simboloaic
culoare zeci/sute/mii de nuante cromatice
simbol (formă, diverse simboluri; definite de utilizator; predefinite În
arhitectură) colecţii de simboluri standard (cu diverse grade de
• Punct suaestivitate)
mărimea control parametric (în pixeli, sau În unităţile de măsură
simbolului ale hărţii]; sensibil sau indiferent la operaţiile de
aorooiere/deoărtare [zoom1
culoarea liniei zeci/sute/mii de nuante cromatice
tipul de linie diverse tipuri de linie (Îl1trerupte, duble, mixte); definite
de utilizator; predefinite În colecţii de simboluri
• Polilinie
standard
grosimea liniei control parametric (în pixeli, sau În unităţile de măsură
ale hărtii1
culoarea zeci/sute/mii de nuanţe cromatice
conturului
culoarea zeci/sute/mii de nuanţe cromatice; poate beneficia de
fundalului transparentă
• Poligon
modelul/haşura diverse modele; definite de utilizator sau predefinite În
fundalului colecţii de modele/haşuri normalizate; control parmetric
privind distanţa dintre elementele componente sau
unahiul de Înclinare
64
culoare zeci/sute/mii de nuante cromatice
font [arhitectura depinde eventual de fonturile integrate În sistemul de
• Text
scrieriil ODerare
(etichetă)*
mărimea controlat parametric (de obicei În faza de construire a
caracterelor componentei qrafice)
*Notă: Majoritatea sistemelor geo-injormatice ne permit să afişăm în

apropierea/interiorul entităţilor vectoriale din compoziţia grafică
texte/adnotări preluate din baza de date alfa-numerice asociată stratului
tematic respectiv (aceste etichete putând beneficia şi ele de o astfel de
simbolo gie).
Atât pentru a respecta regulile consacrate, cât şi pentru a Îmbogăţii şi focaliza tema
respectivă, putem completa compoziţia cartografi că cu:
- elemente clasice: titluri; caroiaj (grilă ajutătoare pentru coordonate);
specificaţie/simbol de scară; simbolul direcţiei nord;
- elemente auxiliare: tabele, grafice, histograme, obiecte grafice,
sigle/logouri, specificaţii privind normele/standardele, alte
adnotări/explicaţii, etc.
Notă: Harta tematică este o expresie temporară a bazei de date digitale (un
"snapshot").
Ca o interesantă aplicare a matematicii la simbologia cartografică aduc În atenţia

cititorului teorema celor patru culori: "Orice hartă (politică) se poate colora
folosind doar patru culori astfel Încât să nu existe două ţări Învecinate care să aibă
aceeaşi culoare."; teoremă ce n-a putut fi demonstrată decât după inventarea
calculatoarelor programabile (formulată În Anglia anului 1852, ea a fost efectiv
rezolvată de-abia În 1976).
Spuneam mai devreme că - pe lângă reprezentarea unitară/identică a tuturor

entităţilor dintr-un strat tematic - putem folosi modalităţile de reprezentare (culori,
haşuri, simboluri liniare şi punctuale) şi pentru disocierea simbolistică În
(sub)categorii ale stratului curent şi respectiv pentru adăugarea de valenţe
cantitativ-calitative simbolurilor, sens În care mediul GIS ne oferă mai multe
facilităţi/variante:
• Simbolizare diferenţiată pe categoriilsubclase:
» criteriul de discriminarea categoriilor (subclaselor) se bazează pe valorile
unice ale unui câmp din tabelul de atribute alfa-numerice asociat stratului
tematic curent ("Unique values");
65
"Sisteme gen-informatice (GIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
» separarea categorii lor se face pe baza valorilor unice din combinaţia mai
multor câmpuri din tabelul de atribute;
layer Properties .~;:::.S1\

Generali Source I Selection I Displa)' S)'mbolo9l' IFields I Definilion Quer)' I labels 1Joins" Relales I
~how:
Fealures
I
IDraw calegorles uSlng unlque values of one held. Import...
I
Calegories
:.U!ilJliiim!
~...Unique values, man)' I ~
[~aIUe Field
ITIP ~_____ _
::JI
~.
c..Malch 10 s)'mbols in a
Quanlilies
Charb
Multiple Allribules
~=:=JS mbol Value
<aII olher values>
<Heading>
labei
<aII olher values>
TIP
o
1244
2 2 2
c=:J45 4
5
16
218
c=:J6 6 1008
AddAjlValues I AgdValues ... I Bemove I RemoveAjl Advanced.1
OK Cancel
<Fig.3J8. - Dialog de simbolizare pe categorii>
• Evidenţierea calitativă a cantităţilor (valorilor) din câmpuri numerice asociate

stratului tematic curent:
» utilizarea degradeurilor cromatice (nuanţe aJiacente ale aceleiaşi culori,
dinspre tonuri le închise spre cele deschise) pentru a reprezenta calitativ
valorile cuantificate dintr-un câmp al tabelului de date asociate;
» reprezentarea cu dimensiuni crescătoare a unui simbol cvasi-punctual
pentru a sugera valorile absolute sau relative dintr-un câmp al tabelului
asociat (valori cuantificate pe clase) - mărimea simbolurilor din
compoziţia tematică depinde proporţional de valorile clasificate;
» simbolizarea cantitativă a valorilor dintr-un câmp numeric (al tabelului de
atribute asociat unui strat de poligoane) folosind variaţia de densitate a
unor puncte.
66
Layer Properties " '. ,~:Wi :
GeneralI Source I Selection I Display I
Symbology Fields I DefinitionDuery I Labels I Joins fx Relates I
âhow:
:Oraw quanlilies using color 10 show 'ialues. !mport...
Fealures
Calegories Fields Classification
Quanlilies ~alue: l-LE-N-G-T-H------ Manual
i Gradualed colors
I
i Gradualed symbols I::!ormalization:1 < PERCENT OF ~DTAL> hlasses: ll"O3' Classify...
L. Proportional symbols
Charls
Mulliple Allribules
Labei
0,000 . 0.015 0,000346% - 0,015120%
0,015 - 0,027 0,015165% . 0,026885%
0,027 ' 0,039 0,027023% . 0,039344%
0,039 . 0.056 0,039442% . 0,05555%
0,056 . 0,072 0,055551 % . 0,071649%
0,072 . 0.092 0,071824% . 0,092324%
0,093 . 0,121 0,093254%.0,120653%
nl?l.n1f'iA n 1?1nJl!'l% . n 1!i77n1 %
r;; Show c1ass IBnges using feature values
OK Cancel 8Pply
<Fig.3.l9. - Dialog de simbolizare pe cantităţi>
• Simboluri cvasi-punctuale de tip histogramă generate pentru a reprezenta

comparativ-procentual anumite mărimi statistice asignate entităţilor geo-spaţiale:
» generarea câte unei histograme de tip "pie" (plăcintă rotundă feliată
proporţional) pentru fiecare entitate din stratul curent, reprezentând
contribuţia cantitativă a unor câmpuri numerice din tabelul asociat;
» generarea câte unei histograme de tip "bară/coloană" pentru fiecare
entitate din stratul curent, reprezentând contribuţia cantitativă a câmpurilor
numerice selectate;
67
layer Properties .,,;;j~li"Jr;" ?E
I I I I
Gener<!lllSource Selection Displ<!lYSymboloQl' Fields De/initionQuery L<!lbels Joins & Rel<!ltes I I I
âhow: ~I -------------------
Fealure. ;Draw pie charl for each lealure. !mporL..
Calegorie. FidelSeleclion-----,..----~-~-------,
Quanlilies ID I"-Sv-rm-bo-I-'-
IF-iel-d------'I-
Charl. PERIMETER , I AREA
! Pie ACRES ~
i HECTARES _SUPRAFATA1
j'" 8<!lr/Column SUPRAFATA < I _ SUPRAFATA_
i.. Slacked ~
Multiple Allribules ~
8ackground: c===:J1 .(;olorScheme: I

~ Prevenl chart overlap
.eroperties... I E]!c1usion... Si~e...
OK Cancel 8Pply
<Fig.3.20. - Simbolizare CU histograme>
• Simbologie multicriterială: pentru evidenţierea simultană de mărimi calitative şi

cantitative distincte asociate stratului curent - reprezintă diferenţiat cantităţile
pentru două sau trei atribute (câmpuri numerice din tabelul asociat stratului
curent). Metoda se recomandă pentru entităţile poligonale, unde putem alege
simboluri diferite: una din- ? x
tre mărimi se simbolizează Geneloii S""co I Selection I O;,pIay S)'ICboIogyI FIOid, I Oel_ auel)ll Labe. I J""" ~ Reidl•• 1
prin cuantificare cromatică Show:

Features
,-
.oraw quanlitae. 'Of each
-
cal8gOfY.
,~. 1
~
(revelând categorii/ clase/

tipuri), iar alta prin simbo-
CalegOfie,
~:~:ties
I
Y:.w@tFteId;
TIPl
~
Multiple Atltibute. ITlP2
luri/ cercuri cu dimensiuni auonlily by c.,_, ITlP3 5",-1>015 ••.. II
proporţionale valorilor re- 5 bol v•••• L.be1 Co<.rot
prezentate (evidenţiind can- ~- <oi ol:hef 'oIaUe,)

<Heading>
<41 olher'1a1ues>
liPI. IIP2. IIP3
O
297
ON.E. E ONo E. E 13
tităţi). DN.E.lOClC ON.E.""" 19
DN,X)Ot,IOOC DN.)OO(.ltlOC 96
IOOl,lI>Ol',lOOC lCIOl,lOIIl.1OI1C 169
<Fig.3.21. - Simbolizări
Rom"""A,! I
multi-criteriale>
OK Cancel
68
3.7. Integrare raster-vector
3.7.1. Grafică hibridă raster-vector
Revenim acum asupra unei alte chestiuni atinse (tangenţial) în prima parte a
acestui capitol, şi studiem mai îndeaproape inserarea şi folosirea imaginilor raster
în sistemele geo-informatice. Ne amintim că imaginile raster (numite şi «imagini
bitmap») sunt reprezentări grafice constituite din tablouri largi şi dense de puncte
colorate (aşezate matricial/rectangular), provenindu-ne de obicei prin:
» aero-fotografiere digitală;
» scanarea de planuri, hărţi, desene şi fotografii;
» recepţionare de la sateliţi specializaţi pe fotografiere a scoarţei terestre.
În astfel de imagini, spre deosebire de grafica vectorială, obiectele nu apar
reprezentate prin definiţiile geometrice care le modelează cel mai convenabil, ci
prin colecţii de puncte colorate distinct ce pot fi înţelese unitar de către privitor
(uneori chiar şi de către software). De exemplu, În imaginea raster un segment de
dreaptă se compune din şirul de puncte/pixeli care-l reprezintă printr-o culoare
diferită de cea a fundal ului imaginii.
(21:13)i \
(15.7)
,'
:;:
, ," \
(26,9)
~
i ii (19\1'-- - i
lQ:' :
:
:
1
:: f'~:II I I
" ,, ,,
,
Reprezentarea vectorială Reprezentarea raster
<Fig.3.22. - Modelare vectorială şi modelare raster>
(Jbservaţii:
1. Entitatea grafică nu este o existenţă singulară (ca în reprezentarea
vectoriaIă), pentru că punctele de culoare care o disting pe ea sunt de
fapt înconjurate solidar de punctele fundalului (şi eventual de cele ale
altor entităţi), şi doar cromatica comparată de ochiul/creierul uman (sau
de software) ajută la distinge rea entităţii.
2. Pentru aceeaşi suprafaţă grafică (respectiv pentru aceeaşi arie de teren)
de obicei imaginea raster va memora mult mai multe date decât
69
reprezentarea vectorială (deşi doar o parte dintre ele au relevanţă
pentru proiect).
Anterior văzusem care sunt principalele avantaje ale graficii vectoriale (atu uri
evidente mai ales În comparaţia vector-raster), aşa că acum le vom trece În revistă
pe cele ale graficii rasteriale:
- de obicei imaginile rasterlbitmap sunt chiar copii ale realităţii, şi nu modele
geometrizate (afectate de simplificare/idealizare);
- conţinutul este (cvasi)complet şi sugestiv, iar plasticitatea este plăcută ochiului:
- obţinerea imaginilor raster se face de obicei consumând resurse mai puţine
(economie de timplbani);
- uneori este mai facil să se lucreze cu informaţia raster disponibilă decât să se
urmeze procesele de transformare a acesteia În informaţie vectorială (mai ales
pentru sarcini punctuale).
Desigur, datorită volumului mare de date conţinut (după cum văzurăm mai
devreme), exploatarea imaginilor raster necesită resurse de calcul net superioare
celor impuse de grafica vectorială. Atunci când calculatorul trebuie să Încarce În
memoria de lucru o imagine raster, să-i gestioneze afişarea şi să deruleze eventuale
procesări/analize asupra ei, va avea mult mai mult de lucru decât În cazul graficii
vectoriale, care-i mai suplă şi mai flexibilă.
De fapt, considerând evoluţia domeniilor IT, GIS şi CAD, creşterea continuă a
performanţelor calculatoarelor este cea care permite de acum imaginilor raster să
fie tot mai integrabile În proiecte aplicati ve. Pe de altă parte, sunt tot mai frecvente
situaţiile de proiecte geo-informatice În care se doreşte simultan "precizia +
flexibilitatea" informaţiei vectoriale şi respectiv "sugestivitatea + completitudinea"
celei raster.
De cele mai multe ori imaginile raster constituie fundal de lucru pentru grafica
vectorială: planurile/hărţile construite În maniera clasică GIS/CAD (conţinând
entităţi grafice definite geometric) se suprapun peste imagini bitmap obţinute prin
scanare sau prin fotogrammetrie (fotografii aeriene şi de teledetecţie satelitară).
3.7.2. Geo-referenţierea imaginilor rasterlbitmap
Ne aducem aminte despre sistemele de proiecţie şi de coordonate, şi deducem (sau

ne amintim) faptul că grafica vectorială se construieşte specificând coordonatele
entităţilor geometrice Într-un sistem de coordonate ales/impus. (Adică iar revenim
la o problematică anterioară.) Dar ce ne facem cu imaginea raster, care de obicei
este non-metrică şi nu ştie despre sistemele de proiecţie/coordonate ale
compoziţiei grafice În care vrem să o inserăm? Ei bine, În astfel de cazuri trebuie
să ne Îngrijim explicit de acest aspect.
70
"Sisteme geo-informatice (OrS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
Definitie: Geo-referenţierea este procesul prin care o imagine reprezellfâncl

o zonă de teren este adusă - prin translaţie (repoziţionare, mutare).
rotaţie (reorientare unghiulară), scalare (mărire/micşorare) şi eventual
prin defomwre - în coordonatele sistemului de proiecţie curellf as~fel
încât entităţile reprezentate în ea să ajungă în poziţiile lor corespondente
cu realitatea (realitate considerată în acel sistem de coordonate/
proiecţie ).
În funcţie de provenienţa şi de calitatea imaginilor raster/bitmap sursă, dar

depinzând şi de precizia cerută, există mai multe niveluri şi tipuri de transformări
grafice prin care imaginile pot fi aduse În coordonate: fără deformare; cu
deformare conservând paralelismele; cu deformare globală oarecare; cu
distorsionări globale şi locale; - după cum vom vedea imediat.
Însă Înainte de a intra În aceste detalii trebuie să mai Înţelegem ceva: pentru geo-
referenţierea unei imagini În cadrul unui sistem geo-informatic proiectantul/
utilizatorul acestuia trebuie să găsească/aleagă/definească un număr de puncte
identificabile atât pe imaginea raster cât şi pe planul vectori al - numite «puncte de
control la sol» (Gep: intersecţii ale axelor de caroiaj; colţuri de hartă/pian; repere
din caroiajul hărţii/pianului; colţuri de clădiri; stâlpi; intersecţii de reţele utilitare;
alte elemente punctiforme, etc.) - Între care să impună şi să controleze
corespondenţele geo-spaţiale.
Tipurile de geo-referenţiere:
Tip Puncte de Descriere Deformare
(transformare) control sursă
Ortogonală minim două Realizează translaţie, scalare uniformă fără
echidistantă (egală pe X şi Y) şi rotaţie; [aliniere deformare
I geometrică]
Ortogonală minim două Realizează translaţie, scalare neuniformă alungire pe X
neechidistantă (inegală pe X şi Y) şi rotaţie sau pe Y [pă-
tratul devine
dreptunghi]
Afină [biiiniară] minim trei Realizează translaţie, scalare independen pătratul poate
tă pe X şi Y, rotaţie şi Înclinare/deformare deveni
oblică (prezervă paralelisme le) paralelogram
Proiectivă minim patru La transformări le de mai sus se adaugă pătratul poate
[polinomială] deformări gl?bale de genul constrângerii deveni trapez
unghiulare. In cartografie se mai numeşte
şi "rubber-sheeting" sau "warping".
Abaterile de la paralelism ale reţelei geo-
dezice pot fi puse În valoare cu o astfel de
transformare.
71
liberă nelimitat Angajează suplimentar daformări locale teoretic
[triangularizare ale imaginii (propagate pe distanţe nelimitată
limitate În jurul punctelor de control). atât global
cât şi
local/punctual
Pentru calibrarea imaginii şi pentru aducerea ei în coordonatele corespunzătoare

vom alege judicios una dintre aceste transformări, astfel:
• geo-referenţierea ortogonală (numită şi transformare liniară sau transformare
Helmert) este recomandată doar dacă imaginea se referă la o zonă restrânsă şi
avem certitudinea că nu este deformată (sau dacă se acceptă o anumită imprecizie);
• transformarea afină este cea mai folosită pentru geo-referenţierea planurilor/
hărţilor scanate (mai ales prin faptul că poate compensa eventualele alungiri
apărute prin scanare);
• la transformările proiective se obţine o geo-referenţiere cu atât mai bună cu cât se
furnizează mai multe puncte de control;
• funcţiile "rubber-sheet" conferă o foarte bună geo-referenţiere a imaginilor largi
(hărţi) în planurile vectoriale, putându-se ocupa inclusiv de compensarea
deformărilor datorate curburii scoarţei terestre;
• triangularizarea Delauny este de fapt o metodă particulară de transformare
proiectivă, care - aplicând imaginii atât corecţii geometrice globale cât şi locale -
se pretează pentru transformări geografice complexe;
• orto-rectificarea - transformare particulară de ordin superior folosită în cazul
imaginilor satelitare şi al celor obţinute prin aero-fotografiere - corectează
distorsiuni locale şi globale inclusiv prin ajustări privind caracteristicile optice ale
camerei fotografice, poziţia acesteia în raport cu pământul (înclinarea, vizarea
neortogonală), şi denivelarea scoarţei terestre.
Pentru evaluarea calităţii procesului de geo-referenţiere se iau în considerare

abaterile dintre punctele de control destinaţie şi respectiv ţintă (perechile de puncte
corespondente din imaginea raster după transformare şi respectiv din fondul
vectori al). Desigur că transformări le care nu realizează deformări ale sursei vor
genera diferenţe între aceste perechi de puncte, iar cu cât deformarea imaginii este
mai realizabilă cu atât eroarea de geo-referenţere este mai mică.
Precizia operaţiei de geo-referenţiere, respectiv calcularea erorilor de transformare,
se determină automat printr-o medie pătratică a distanţelor de la punctele de
control din imaginea geo-referenţiată la coordonatele vectoriale (reale)
corespondente. Această eroare medie pătratică (RMS - Root Mean Square)
evidenţiază practic măsura în care operaţia de geo-referenţiere a reuşit (însă
trebuie ponderată cu aspecte contextuale precum tipul transformării, precizia
surselor, sistemul de proiecţie, precizia de cunoaştere a punctelor de control).
72
"Sisteme geo-informatice (GIS) pentru administratie si i~terne" • Mircea Bădut
N
~ ( masurat _ ca/culat)2 +( măsurat _ calculat)2
L. XI XI YI YI
1=\
RMS=
N
<Fig.3.23. - Eroarea medie pătratică>
Punctele de control al transformării imaginii se aleg de către omul din faţa PC-ului
(uneori asistat de software), şi doar prin experienţă şi experimentări se poate
asigura un plus de precizie în procesul de geo-referenţiere. De reţinut că pentru
transformările globale trebuie să alegem punctele de control cât mai dispers pe
imaginea ce se geo-referenţiază (distanţare cât mai uniformă). De asemenea, în
setul punctelor de control pentru transformare trebuie să le păstrăm doar pe acelea
pentru care există garanţia acurateţei.
În proiectarea/exploatarea de date/aplicaţii geo-spaţiale (GIS, CAD) pot exista
situaţii când se doreşte geo-referenţierea (prin specificarea interactivă a punctelor
de control) şi pentru desene vectoriale (nu doar pentru imagini raster), adică pentru
planuri/hărţi realizate digital în sisteme de coordonate locale. Însă, din păcate, sunt
puţine platforme/medii CAD/GIS care permit utilizatorului să aplice geo-
referenţierea explicită (controlată prin perechi de puncte) şi pentru desene
vectoriale.
Transformările de geo-referenţiere ale unei imagini raster (mai ales cele

deformative) presupun recalcularea tuturor pixelilor din imaginea raster iniţială şi
practic generarea unei imagini raster noi, şi sunt posibile doar pe medii GIS/CAD
evoluate. Celulele imaginii iniţiale dispar şi apar altele noi, interpolate pe baza
celor vechi dar corespunzând poziţionării impuse de geo-referenţierea aplicată.
În acest sens, cele mai folosite tehnici de reeşantionare sunt:
• "nearest neighbor assignment" - fiecare celulă generată preia valorile cromatice
de la cea mai apropiată celulă originară;
• "bilinear interpolation" - combină un număr de 4 (22) celule învecinate pentru a
calcula valoarea celulei transformate;
• "cubic convolution" - combină un număr de 8:(23) celule învecinate pentru a
calcula valoarea celulei transformate.
Prima metodă, deşi foarte rapidă, este potrivită numai pentru imagini raster
compuse din pete de culoare limpede/uniformă, iar celelalte sunt recomandate
pentru imagini cu de grade-uri cromatice.
O dată definiti vată pe ecran poziţionarea imaginii raster, aplicaţia/mediul
GIS/CAD va genera un fişier raster corespunzând imaginii reeşantionate, pe care îl
va folosi în locul imaginii originare/sursă. (Uneori trebuie să fim atenţi ca
73
software-ul să nu rescrie cumva imaginea generată peste fişierul originar, anulând
posibilitatea de a refolosi imaginea iniţială.)
3.7.3. Aero-fotografii şi imagini satelitare. Fotogrammetrie
Imaginile raster obţinute prin fotografiere a scoarţei terestre de la mare (şi foarte
mare) altitudine/înălţime au câteva atuuri ce le fac atractive (În comparaţie cu
imaginile rezultate prin scanarea hărţilor referitoare la aceeaşi suprafaţă):
• reflectă realitatea la data fotografierii (constituind uzual cele mai actuale surse de
suprafaţă largă);
• sunt neafectate de idealizarea tematică şi de subiectivismul interpretării umane
(spre deosebire de hărţile topografice); ,
• oferă În general o bună acoperire a zonei (În sensul de cuprindere a unei zone
largi şi respectiva tuturor entităţi lor vizibile).
Iar faptul că În ultimii ani preţul de obţinere a acestor imagini a tot scăzut (iar
tehnologia a devenit tot mai accesibilă), face ca imaginile aero-fotografice şi/sau
cele satelitare să fie preferate altor surse pentru demararea proiectelor GIS.
În esenţă cele două tehnologii - fotografierea din avion şi respectiv din satelit-
sunt similare, Însă vom vedea şi o serie de particularităţi care le disting net.
Dacă se doresc rezultate deosebite (din perspectiva preciziei şi a acoperirii)
imaginea raster obţinută prin aero-fotografiere sau de la sateliţi necesită o serie de
corecţii şi ajustări, şi aceasta din câteva motive (inter-dependente):
• o regiune geografică mai largă necesită mai multe fotografii adiacente, ale căror
imagini vor trebui apoi corelate;
• imposibilitatea de a surprinde ortogonal toate entităţile (obiectivul aparatului de
fotografiat poate fi Îndreptat perpendicular doar spre centrul zonei fotografiate,
periferia fiind vizată În unghiuri mai puţin drepte - cu cât ne Îndepărtăm de centrul
ortogonal cu atât reprezentarea este mai distorsionată; iar În cazul imaginii
satelitare aceasta este preluată frecvent din poziţii neortogonale);
• entităţile naturale/antropice cu altitudine crescând brusc (piscuri, clădiri,
construcţii) vor Împiedica de cele mai multe ori propria vizare fotografică ori a
entităţilor Învecinate (aproape Întotdeauna vor fi versanţi/părţi care vor acoperi sau
umbri alte elemente).
74
Folograma Folograma
n n-1
<Fig.3.24. - Aero-fotografiere din avion survolând o "bandă" de teren>
În vreme ce aero-fotografiile se obţin din/prin zboruri ale unor avioane, elicoptere

sau baloane survolând Pământulla o altitudine rezonabilă (sute-mii de metri) şi
dotate cu aparatură performantă de fotografiere, imaginile satelitare ne vin de la
câţiva sateliţii specializaţi care fotografiază scoarţa terestră văzută de pe orbitele
lor. Însă termenul de «imagerie satelitară» nu se referă numai la fotografiile
digitale recepţionate prin telecomunicaţii de la sateliţi, ci cuprinde şi tehnologiile
de captare, prelucrare şi analizare a acestor imagini.
Notă: Reţinem că domeniul acesta se mai numeşte şi "teledetecţie".
Imaginile digitale recepţionate de la sateliţi sau obţinute prin aero-fotografiere

(fiind imagini raster) se prezintă sub forma unor matrici de pixeli şi fiecărei aceste
celule de imagine îi corespunde o mică suprafaţă de la sol (de unde şi denumirea
de "groundel"). Dimensiunea acestei suprafeţe elem~ntare de sol reprezentate
printr-un pixel de imagine caracterizează "rezoluţia" specifică acelei imagini, care
depinde de puterea optică a camerei fotografi ce de pe satelit/avion. Astfel,
rezoluţia de "1 metru" ar însemna că unui "groundtl" din imagine îi corespunde la
sol un pătrăţel de un metru pătrat. Din punct de vedere al rezoluţiei optice (şi
acceptând cuantificarea inerentă oricărei imagini digitale) acest lucru înseamnă că:
• un detaliu/obiect mai mare de 1 metru se va întinde pe mai mult de un pixel;
• un detaliu/obiect ceva mai mic de 1 metru are şanse să ocupe un pixel (putând fi
deci prezent în imagine);
• un detaliu/obiect mai mic de jumătate de metru probabil că nu va apărea deloc
(decât dacă are o intensitate luminoasă mult peste cea a fundalului).
75
Astăzi rezoluţia celor mai bune imagini satelitare accesibile uzului civil este de
aproximativ 0,6m.
Desigur că rezoluţia imaginilor fotografiate din avion este mult superioară celor
satelitare, însă costul unui zbor profesional este mare, pe când imaginile satelitare
devin tot mai accesibile.
Iată şi câteva probleme tehnico-administrative de care trebuie să ţină cont atât
clientul care comandă/cere imaginile unui teritoriu, cât şi fumizorul care
controlează/programează satelitul ce captează acele imagini:
» tipul imaginii: cele mai frecvent folosite pentru aplicaţiile GIS sunt
imaginile fotografiate în spectrul vizibil;
» cromatica imaginii: pot fi alb-negru (cu rezoluţii mai bune), sau chiar color
(cu rezoluţii de 1-10 m);
» rezoluţia imagini: puterea de reprezentare la sol a unui pixel de imagine
(se consideră/măsoară în funcţie de unghiul vertical: de exemplu, dacă la
«nadir» - verticala locului, inversă ca sens zenitului - rezoluţia QuickBird
este de 0,61 metri, la 25 de grade de la nadir aceasta scade la 0,72 de
metri);
» formatele fişierelor (depinzând de sursa imaginilor): EOSAT Landsat;
MSS LTWG; SPOT; SPOT 4-band; IKONOS (TIFF pe 8/16 biţi, color/gri
RGB/NIR); QuickBird; IRSlWiFS, NOAA, DOQ; PCI; RADARSAT,
Landsat 7, ERS, etc.;
» lăţimea de bandă spectrală (450-900 nm - pancromatic; 450-520 nm -
albastru; 520-600 nm - verde; 630-690 nm - roşu; 760-900 nm - infraroşu);
» programarea traiectoriei/orientării satelitului şi planificarea ferestrei
necesită cel puţin 1-3 zile;
» achiziţia imaginii depinde şi de condiţiile meteorologice, plafonul de nori
putând împiedica/amâna fotografierea teritoriului vizat;
» frecvenţa cu care satelitul trece pe orbita favorabilă zonei dorite (de 2-5 ori
pe săptămână);
» preţurile de referinţă; exprimate în unităţi/kmp (dar depinzând de multe
condiţii: calitatea asigurată, nivelul de post-procesare fotogrammetrică a
imaginilor, etc.).
Notă: Sateliţii ne pot jumiza şi imagini ale scoarţei terestre "văzute" ţn

afara spectrului vizibil (cu lungimi de undă specifice ale radiaţiei
electromagnetice recepţionate din zona respectivă), şi chiar imagini
multi-spectrale (conţinând simultan mai multe genuri de infonnaţii
fotonice, organizate în "benzi spectrale ").
76
Datorită faptului că utilizarea imaginilor raster provenind de la sateliţi este deja o
practică largă, există (disponibile comercial) o serie de soluţii software pentru
procesarea imaginilor satelitare (încadrabile uzual tot în sfera GIS), şi care pun la
dispoziţie, pe lângă facilităţile generoase de vizualizare, şi capabilităţi specifice
avansate:
ajustarea imaginilor (reglaje de contrast şi strălucire prin transformări
simple şi liniare, sau de alură logaritmică sau exponenţială);
fuzionarea imaginilor adiacente (mozaicare), cu echilibrarea variaţiilor
cromatice tonale dintre imaginile sursă mozaicate;
aplicarea de filtre (netezire, uniformizare, eliminarea zgomotului de
fond, detectarea şi accentuarea muchiilor);
fuzionarea imaginilor suprapuse: accentuarea unei imagini de slabă
rezoluţie (dar color) prin combinarea cu una de rezoluţie înaltă (cu
nuanţe de gri dar fotografiată prin obiectiv sensibil la toate culorile);
aplicarea de formule complexe pentru manipularea, raportarea şi
combinarea benzilor spectrale;
geo-referenţierea imaginilor satelitare (pentru ca obiectele reprezentate
În ele să se potrivească geo-spaţial cu obiectele reale considerate Într-un
sistem de proiecţie/coordonate);
clasificarea imaginilor raster (regionalizarea după atribute
cromatice/spectrale cuantificate şi eventual generarea de contururi
vectoriale );
gridding şi DTM (extrapolări şi generări de modele tridimensionale), şi
chiar vizualizări ale unor imagini raster drapate pe modele 3D;
aplicarea de transformate Fourier (datelor radiometrice/cromatice din
imagini li se pot aplica filtre Fourier spre şi dinspre domeniul frecvenţei:
filtre "trece-sus", "trece-jos", "trece-bandă" şi "opreşte-bandă"; derivata
întâi şi a doua; câmp în direcţia unui vector; câmp redus la un pol; filtre
"crestătură"; etc.);
generarea de secţiuni (traverse; profile transversalellongitudinale)
reprezentând amplitudinea mărimilor detectate spectral (pentru DTM
traversa determină chiar profilul altimetric al terenului);
compresarea imaginilor (reducerea mărimii fişierelor-imagine prin
folosirea unor formate dedicate - ECW, MrSID, JPG, TIp).
Imaginile aero-fotografice şi satelitare, acoperind suprafeţe largi de teren, desigur

că sunt mari şi ocupă nativ multă memorie, de aceea uneori se recurge la salvarea
lor În formate speciale care le reduc dimensiunile (atât referitoare la spaţiul ocupat
de fişierul-imagine pe disc, cât şi la cel ocupat de imagine în memoria internă).
77
Actualmente cele mai recomandate formate pentru imaginile raster largi folosesc
compresia bazată pe tehnologia ondeletelor ("wavelet"):
• MrSID (Multi-resolution Seamless Image Database) - proprietate a LizardTech;
• ECW (Enhanced Compressed Wavelet) - proprietate a Earth Recource (ER
Mapper);
• JPEG2000 - este o specificaţie a Organizaţiei Internaţionale de Standarde
(lSO/IEC 15444) pentru stocarea arhivată/codificată a imaginilor În aplicaţiile
geo-spaţiale;
• GeoJP2 - este extensia fişierelor din formatul JPEG2000 care Încorporează
informaţii referitoare la sistemul de coordonate şi la geo-referenţiere [formatul
fiind oferit ca standard deschis de către Mapping Science, Inc.].
Fotogrammetria cuprinde acele tehnici şi procese (referite sub denumirile de

"orto-foto-rectificare" şi "stereo-foto-restituţie") prin care imaginile raster dintr-o
colecţie ce acoperă un teritoriu (considerate În cuple) sunt analizate, prelucrate,
corelate, interpretate şi corectate astfel Încât entităţile reprezentate (inclusiv cele
cu altitudine semnificativă) să fie corect localizate spaţial.
Aceste prelucrări (derulate În două-trei faze) se realizează astăzi folosind fie
programe specializate, fie extensii/module ale unor medii GIS avansate. Un astfel
de software DPS (Digital Photogrammetry System) va fi exploatat de persoane
calificate/experimentate şi trebuie asistat de hardware corespunzător: periferice de
manipulare stereoscopică/spaţială a cursoarelor/mărcilor (de la "stereo-planigraf',
sau "stereo-metrograf', la "mouse 3D"); dispozitive stereoscopice cu oglinzi;
ochelari stereoscopici; calculatoare cu mare putere de procesare şi de stocare.
În general obiectivul acestor procesări constă În obţinerea de orto-foto-planuri
(imagini raster complet geo-referenţiate) sau chiar generarea fondului grafic
vectori al pentru proiecte GIS.
Geo-referenţierea prin orto-rectificare este deosebit de puternică şi de pretenţioasă,
necesitând (În plus faţă de geo-referenţierile polinomială sau prin triangularizare)
existenţa unui model digital al elevaţiei terenului (DEM), precum şi informaţii de
calibrare a camerei cu care s-a făcut fotografierea (pentru compensare optică).
3.7.4. Interpolări şi analize "gridding"
Proliferarea geo-spaţială a punctelor prin interpolare "gridding" este o metodă

geomatică ce serveşte la modelarea de fenomene continue pornind de la date
discontinue.
Există entităţi şi fenomene distribuite geo-spaţial care nu pot fi reprezentate grozav
folosind primitive geometrice vectoriale (apanaj esenţial şi tradiţional GIS), cel
78
"Sisteme geo-informatice
.
(GIS~ pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
mai comun exemplu fiind aici altitudinea terenului (care este un aspect continuu).
Deşi dorinţa specialiştilor de a obţine reprezentări tridimensionale ale scoarţei
terestre (rezultând În soluţii DTM - Digital Terrain Modeling sau OEM - Digital
Elevation Model) a fost cea care a propulsat tehnica "gridding", există şi alte
entităţi/fenomene continue demne de modelat şi de studiat: temperatura; umezeala;
presiunea; polu:;trea; anumite fenomene biologice, chimice, electro-magnetice, ş.a.
Esenţa tehnologiei GRIDOING rezidă În obţinerea unei grile de puncte repartizate
uniform pe aria de teren studiată. Pentru a explica cum se generează grid-ul revin
la exemplul sugestiv cu altitudinea unei suprafeţe terestre: algoritmul de
"gridding" ne solicită coordonatele X, Y, Z ale unor puncte din zona respectivă,
puţine la număr (presupunând că lucrăm Într-un sistem de proiecţie cu trei axe
ortogonale, În care Z-ul este altitudinea - precum În sistemul "Stereografic 1970").
Pe baza acestor informaţii de intrare software-ul calculează o Întreagă matrice de
puncte acoperind complet acel teren (un fel de imagine raster), iar fiecare punct al
grilei are atât poziţionare plană completă (coordonatele X şi Y fiind cuantificate
uniform) cât şi o informaţie atribut, În exemplul nostru referitoare la altitudine
(modelare numită şi "20 şi 1/2"). Uzual această informaţie atribut - generarea ei
constituind esenţa tehnologiei «gridding» asociate aplicaţiilor GIS - se reprezintă
cromatic, În sensul că fiecărei valori numerice discrete Îi corespunde o nuanţă de
culoare. Fiind vorba de mărimi continue şi culorile respective vor avea valori
graduale. Pentru interpretarea cantitativă a acestui de grade coloristic software-ul
pune la dispoziţie fie o unealtă de interogare punctuală (care traduce Într-o valoare
semnificativă fiecare pixel punctat de utilizator), fie o legendă cromatică (scară
radiometrică asociată hărţii şi explicând semnificaţia cantitativă a nuanţelor), fie
ambele metode.
A. .c .s
~ NODURILE
"B .c ~~ GRILEI
- =r
A.
.s PASUL
GRILEI
A. f--
.c
•..•. ---=:::
r---:::=pP UNCTE
A. .s RIMARE
<Fig.3.25. - Extrapolare spaţială prin interpolare gridding>
Acum să ne imaginăm că avem harta României cu altitudinile scoarţei terestre

generate prin gridding, sub forma unui fişier raster GIF (precum cel din figură).
A vem oarece noroc, Întrucât acest format bitmap (foarte compact datorită
79
compresiei LZW) poate să cuprindă doar 256 de culori (sau de nuanţe de gri) iar
vârful Moldoveanu are 2.544 de metri Înălţime: asta Înseamnă că Într-un mic fişier
(portabil pe o dischetă) putem avea o modelare cu o acurateţe de 1 pixel la zece
metri (ceea ce-i admirabil) iar scara radiometrică este directă pornind de la negrul
corespunzând nivelului mării.
<Fig.3.26. - România - hartă grid altimetrică>
Majoritatea sistemelor informatice geografice care suportă GRIOOING-ul oferă şi

posibilitatea de a converti grid-ul altimetric (genemt/existent iniţial ca imagine
rasterlbitmap) În Model Numeric al Terenului (MNT-ul românesc corespunzând
OTM-ului sau OEM-ului englezesc), adică În grafică vectorială 30 (uzual
aproximând suprafaţa 30 prin triunghiuri, conform TIN - Triangulated Irregular
Network). Observăm că precizia acestui MNT depinde În primul rând de
densitatea datelor de intrare (punctele de la care se generează grid-ul) dar şi de
algoritmul de interpolare.
Revenind la matricea de puncte (coordonatele X,Y plus informaţia atribut) este de
admirat modul În care algoritmul (implementat În software-ul '''grid'') reuşeşte să
calculeze În toate nodurile/punctele grilei valorile mărimii continue urmărite
pornind de la nişte date disperse din teren. (Deşi este v9rba de profunde metode
matematice de interpolare, putem spune că efectul este şi de extrapolare, În sensul
că modelarea se Întinde şi În exteriorul zonei mărginite spaţial de punctele de
intrare.) Software-ul poate folosi mai mulţi algoritmi de interpolare, fiecare
ascunzând anumite particularităţi/recomandări:
» triangularizarea cu suprafeţe line (triangulation with smoothing);
80
» metoda ponderării distanţei inverse (inverse distance weighting);
» vecinătăţi naturale (metoda celor mai apropiate vecinătăţi - pentru date iniţiale
dense);
» algoritmul Kriging (cu aplicarea vario-gramelor statistice);
» algoritmul Shepard (nativ, sferic, cubic sau cuadratic);
» metoda regresiei polinomiale de bază radială;
» metoda curbaturii minime (minimum curvature under tension);
» metoda curburii spline 3D (polinomiale de grad 1, 2 sau 3);
» metoda curburi spline plate/2D (determinând energia virtuală de Îndoire/mulare a
suprafeţei);
» filtrările bi-armonică sau Laplace-ană;
» generare poligonală (proximaIă);
» gridding prin convergenţă iterativă a nodurilor;
» interpolare prin diferenţă finită iterativă;
» rectangular biliniar; etc.
Deoarece fiecare mărime urmărită prin modelare geo-spaţială poate avea anumite
particularităţi distinctive - de exemplu, terenul prezintă uneori "frângeri" În
continuitatea tangentei la suprafaţă (pe creste montane sau În defilee), pe când o
emisie radioactivă liberă nu; sunetul de frecvenţă joasă se propagă altfel decât cel
de Înaltă frecvenţă; fenomene care nu se comportă constant În timp -, numai
experimentând efectiv sau aplicând experienţa studiilor anterioare ori a cazurilor
asemănătoare utilizatorul va putea alege de fiecare dată cel mai potrivit algoritm.
Faptul că rezultatul unui "gridding" este o imagine raster (cu pixelii coloraţi
sintetic) sugerează similitudinea cu anumite imagini captate de sateliţii care
"fotografiază" Pământul bazându-se pe faptul că radiaţiile electro-magnetice de
diverse lungimi de undă sunt reflectate (şi uneori emise) În mod particular şi divers
de către scoarţa terestră.
a
o facilitate valoroasă tehnologiei "grid" constă În posibilitatea de a genera prin
post-procesare elemente vectoriale:
_ traverse (polilinii verticale caracterizând amplitudinea mărimii modelate)
- exemplul cel mai elocvent fiind aici "protilele altimetrice
Iongi tudinale/transversale";
_ poligoane mărginind zone caracterizate de un domeniu restrâns al valorilor
mărimii continue urmări te (clasificare regională) - exemplul cel mai
ordinar fiind "curbele de nivel" (izolinii de altitlIdine constantă).
De altfel trebuie menţionat că studiile "grid" sunt bine exploatate mai ales În
abordări complementare, conjugând imaginea raster cu cea vectorială.
81
/ i
<Fig.3.27. - Valenţe grid-raster-vector>
Însă reţinem că nu-i deloc vorba de un panaceu universal. Aplicabilitatea

"gridding"-ului acoperă acele reprezentări unde esenţială nu este precizia (ca În
geodezie) ci aspectele de completitudine şi expresivitate. Poate fi deci vorba de
simulări privind poluarea, activitatea seismică, riscul de inundaţii, evoluţia
vegetaţiei, riscul alunecări lor de teren, dispersia sonoră, expunerea solară,
potenţialul energiei eoliene, etc. În context practic acestea pot fi completate cu
determinări suplimentare specifice GIS (vecinătăţi; zone tampon (buffer);
arondări; intersecţii de straturi tematice) sau prin aplicarea de funcţii avansate:
combinarea grid-urilor prin algebră booleană adaptată (cartografie multi-
criteriaIă), decupaje sau fuziuni/mozaicări de grid-uri; exportul În format
GeoTIFF, SDTS, ASCII, DTED, DEG (Digital Elevation Grid) sau matriceal;
conversia dintr-un sistem de proiecţie În altul; etc.
Exemplu de studiu grid multi-criterial: determinarea locului de amplasare a

unei antene radio-releu Înfuncţie de propagarea undelor (primul grid) şi
de variaţiile reliefului (al doilea grid).
În concluzie, putem spune că tehnologia GRID ne ajută să extindem (printr-o

simulare avansată) efectul unor informaţii geo-spaţiale punctuale, conferindu-ni-se
deci posibilităţi noi ce completează funcţionalitatea clasică a sistemelor geo-
informatice. Mai toţi producătorii de software GIS s-au aliniat tendinţei de a
include În oferta lor şi funcţionalităţi GRID (uzual ca modul "add-on" peste
platforma de bază), Însă există şi soluţii particulare (orientate prioritar pe
modelarea terenului, pe imagerie satelitară, etc). Dintre soluţiile "grid"
menţionăm: Spatial 3D Analyst [ArcGIS, ESRI]; ER Mapper [Earth Resource
Mapptngl; Vertical Mapper [MapInfo]; Surfer [Golden Software]; AutoSurfer;
AUloJesk Land Desktop; GeoMedia Grid [Intergraph], etc.
82
3.8. Facilităţi moderne şi extensii ale mediilor/platformelor GIS
3.8.1. Soluţii "workgroup" şi "enterprise"
Dacă ne este uşor să Înţelegem şi să asimilăm modelul aplicaţiei GIS instalate pe

un PC dimpreună cu datele aferente, nu acelaşi lucru ÎI putem spune despre situaţia
tot mai frecventă (şi din ce În ce mai probabilă În viitor) În care resursele geo-
informatice trebuie să deservească un grup de utilizatori sau chiar o Întreagă
instituţie (organizată eventual cu sediu central şi sucursale distribuite În ţară). La
provocările pe care le avem În aceste cazuri de sisteme geo-informatice multi-
utilizator, platformele GIS avansate răspund cu diverse modele/arhitecturi de
implementare şi cu diferite soluţii de exploatare.
DESKTOP: Datele rezidă pe PC-ul utilizatorului
ENTERPRISE: Datele sunt puse la dispoziţie largă prin

conexiuni Internet (intranet, extranet, VPN)
Li Li
I I
LI Li Li
I I I
INTERNET
[protocoale TCPIIP; HTTP]
,/" I .•.•.•• _
li! li! li!...

li!
<Fig.3.28. - Diagrama scalării evolutive: desktop ~ workgroup ~ enterprise>
83
Chiar dacă într-o instituţie primele soluţii GIS sunt individuale, deseori ele trebuie
să se întindă spre mai multe departamente, această scalabilitate orizontală
(cantitativă) trebuind să se numere printre cerinţele impuse de la început
platformei/furnizorului GIS. Extinderea porneşte uzual de la sistemul geo-
informatic instalat "stand-alone" (rulând independent pe un singur PC), se întinde
apoi asupra unui grup de lucru (utilizatori din aceeaşi instituţie partajând surse GIS
comune dar şi alte mijloace logistice), şi poate acoperi o întreprindere/organizaţie
oricât de mare/întinsă (cu geo-date gestionate de servere specializate, şi deservind
toate compartimentele/filialele sau chiar parteneri oricât de exteriori).
În general pentru mediile de lucru multi-utilizator modelul consacrat este cel numit
«client-server», care se prezintă astfel: datele (şi chiar o parte din logica/funcţiile
de organizare/exploatare a datelor) rezidă pe un server (calculator performant,
profilat pe găzduirea şi diseminarea resurselor informatice), la care se conectează-
fie prin intermediul reţelei locale de calculatore (LAN) a instituţiei/întreprinderii,
fie prin intermediul reţelei Internet - o mulţime de clienţi (calculatoare obişnuite,
din familia "desktop PC" sau calculatoare mobile, pe care există şi o «aplicaţie
client» capabilă să acceseze acele date/funcţii puse la dispoziţia ei de către server).
În această relaţie «client-server» putem întâlni (sau putem alege, dacă suntem în
situaţia de a concepe/selecta o arhitectură pentru o implementare nouă) diverse
ponderări ale puterii de procesare, echilibrate înspre client sau către server:
• dacă se recurge la staţii de lucru performante pentru «clienţi», atunci serverul
doar va disemina corespunzător datele necesare, logica aplicaţiei rezi dând la
nivelul client;
• dacă se recurge la "clienţi subţiri" (alegere impusă printr-un PC nepretenţios, sau
de către aplicaţia client simplă - precum este un vizualizator de date GIS,
incapabil să modifice datele sursă, sau aşa cum sunt astăzi navigatoarele de web,
browser-ele de internet) atunci logica aplicaţiei trebuie asigurată preponderent tot
de către server.
Notă: În general o aplicaţie GIS desktop (stand-alofle) se poate conecta şi

la servere de date geo-injonnatice, devenind astfel «client» Într-o
implementare "workgroup" sau "enterprise".
Majoritatea furnizorilor de soluţii GIS pun la dispoziţie produse informatice pentru

extinderi orizontale, de genul:
» server de date grafice şi alfa-numerice (eventual conectându-se la un server
clasic de baze de date pentru componenta alfa-numerică);
» server "gateway" pentru administrarea geo-datelor stocate în sisteme de gestio-
nare a bazelor de date;
)) server web folosit la distrihuirea largă a resurselor şi serviciilor GIS prin
1\4
Internet, intranet sau extranet;
» servicii de cartografie Web bazate pe standarde consacrate (precum SOAP sau
XML);
» "viewer" de date GIS - software gratuit destinat explorării/vizualizării geo-
datelor, ce nu poate modifica datele sursă şi nici aplica funcţii evoluate de analiză;
» add-on-uri sau plug-in-uri pentru adăugarea de funcţii specifice GIS la software-
ul de navigare Web;
» unelte de construire on-line (în cadrul navigator de Web) a compoziţiilor
cartografice, destinate profesioniştilor non-GIS;
» unelte de construire a compoziţiilor cartografi ce în cadrul unor medii gen Office,
destinate profesioniştilor non-GIS;
» colecţii de componente software cu funcţionalităţi GIS şi interfeţe de programare
(în tehnologie orientată pe obiecte) destinate dezvoltării/programări de aplicaţii
profilate concret pe necesităţile utilizatorului/beneficiarului; etc.
3.8.2. Geo-informatică mobilă (accesarea pe teren a resurselor GIS)
Atunci când avem nevoie de facilităţi GIS în afara biroului putem recurge la
anumite echipamente digitale mobile (portabile) prin care să rezolvăm diverse
probleme direct pe teren, la faţa locului. În acest sens, ne putem regăsi într-una din
situaţiile:
• echipamentul mobil înglobează stand-alone toate datele şi funcţiile GIS de
care avem nevoie;
• echipamentul mobil are o conexiune directă la serverul de resurse GIS al
organizaţiei, de unde va citi tot ce are nevoie pentru rezolvarea problemei,
însă fără a transmite înapoi on-line modificări asupra datelor de pe server
(şi eventual făcând actualizarea la revenirea utilizatorului în sediu, prin
modificare manuală a datelor sau prin sincronizare automată);
• echipamentul mobil are o conexiune directă la serverul de resurse GIS al
organizaţiei, de unde va accesa resursele necesare şi va trimite imediat
înapoi modificări asupra datelor de pe server (up-Ioad).
Iată şi câteva echipamente mobile/portabile capabile de funcţionalităţi de tip GIS:
» computere portabile (note-book sau lap-top) - fiind simil.are desktop-urilor ele
pot încorpora aceleaşi facilităţi GIS ca şi staţiile de lucru PC;
» asistenţi digitali (PDA-uri) cu aplicaţii de cartografie;
» asistenţi digitali (PDA-uri) cu receptoare GPS încorporate;
»receptoare GPS mobile (capabile să încarce/utilizeze hărţi monocrom/color ale
teritoriilor vizate); .
» telefoane mobile cu funcţii GPS şi/sau cu funcţii LBS;
85
» echipamente multi-funcţionale (Încluzând aplicaţii cartografi ce sau funcţii de
localizare prin GPS);
» micro/mini-receptoare LBS sau AVL (localizare În teritoriu folosind tehnologii
de telecomunicaţie În timp-real - telefonie mobilă GSMlCDMA; GPS).
Soluţiile GIS rulabile pe echipamentele mobile de buzunar (PDA, Pocket PC,

telefoane, receptoare GPS, receptoare LBS) oferă funcţionalităţi de consultare şi
analiză (ceva mai restrânse) fie pe baza hărţilor/informaţiilor memorate, fie
accesând dinamic servere de cartografie digitală.
<Fig.3.29. - Echipamente GIS portabile>
3.8.3. Analize speciale. Reţelistică.
Sunt deja decenii Întregi de practică GIS (primele sisteme datează din anii 1959-
1962, iar soluţiile devin larg-accesibile comercial de prin 1982), aşa Încât tradiţia a
putut decan ta/desemna cele mai utilizate funcţii de analiză geo-spaţiaIă, pe care
deja le implementează orice mediu/platformă GIS. Însă dincolo de acestea există şi
analize mai speciale, pe care nu le vom Întâlni frecvent (şi care de obicei se
implementează separat), analize având valoare ridicată În condiţii deosebite,
precum:
• reţelistică: căutări de trasee pe reţele filare; analize utile În managementul
reţelelor Întinse geografic;
• modelarea 3D: implicarea altitudinii terenului În modelarea realităţii şi respectiv
În analizele geo-spaţiale (pornind de la modelări tridimensionale precum
DTM/MNT, "gridding", sau prin curbe de nivel), astfel Încât să se obţină
informaţii deosebite (simulări de inundaţii; animaţii 3D reprezentând survoluri
deasupra terenului, etc.);
86
• geo-statistică: studii statistice analizând fenomene/entităţi cu repartiţie geografică
(aspecte economice, demografice, administrative, culturale, politice, etc.) şi
raportate în context cartografic;
• topo-geodezie: funcţii de asistenţă a măsurătorilor topografice/geodezice pe
teren, şi de prelucrare, valorificare şi analizare a datelor obţinute prin aceste
măsurători;
• geo-marketing: analize privind situaţia anumitor pieţe comerciale; analize
referitoare la eficienţa reţelei de facilităţi comerciale (lanţul de supermarkete);
studii de arondare a magazinelor din lanţul propriu de desfacere (multi)naţionaIă;
monitorizarea concurenţei; analizarea potenţialului economic al populaţiei dintr-o
regiune; etc.;
• analiză rasterială: procesări şi interpretări de imagini raster; ş.a.
Revenind la analizele de reţelistică trebuie să observăm în primul rând că ele se

referă la straturi tematice de entităţi vectoriale de tip polilinie (construite cu
respectarea condiţiilor topologice specifice - revedeţi eventual subcapitolul 3.3.6)
care modelează entităţi de tip reţea, precum: sistemul de străzi dintr-un oraş;
sistemul de drumuri rutiere publice la nivel naţional; căile ferate, reţelele de
utilităţi (electricitate, gaz, telefonie, apă şi canalizare); alte reţele de transport şi
distribuţie (combustibili; abur; cablări pentru date/voce; etc.); reţele de radio-
comunicaţii (antene şi relee conectate prin unde radio); reţelele hidrografice (ape
curgătoare); ş.a.
Note:
1. Esenţa constă aici în conectivitatea dintre elementele componente ale
reţelei.
2. Mai toate analizele de reţelistică se bazează pe «teoria grafurilor» (deja
clasică în matematicile speciale).
Printre analizele/aplicaţiile specifice reţelelor vom întâlni:

- determinarea celui mai scurt drum;
- rutare condiţionată de impedanta unei ramuri a reţelei (rezistenţa la parcuregerea
porţiunii de reţea, precum limitările de viteză pe drumurile publice, diametrul
redus al unei conducte de fluid determinând un anume debit; - fiind vorba de o
rezistenţă diferită de cea implicită şi uniformă a reţelei);
rutare condiţionată de rezistenta unui nod al reţelei (precum
condiţionarea presupusă de funcţionarea unui semafor dintr-o intersecţie,
sau deschiderea unei valve într-o joncţiune de conducte; - condiţionare
impusă prin parametrii consideraţi dintre atributele tabelei de date alfa-
87
numerice asociate);
urmăriri de trasee condiţionate temporal;
determinarea fluxului prin ramurile reţelei (sarcina curentă, sau
capacitatea de Încărcare);
monitorizarea/asistarea dinamică a entităţilor În deplasarea dealungul
unei reţele (LBS, AVL, SCADA); ş.a.m.d.
Aleea Gladiolei
BulevardUl PRIMĂVERII
SOSIRE
Str .Narcisei
<Fig.3.30. - Analiză de reţelistică>
În practică aceste sisteme geo-informatice ajută şi la administrarea inventarului

reţelei, gestionând concomitent mai multe aspecte tehnice şi organizaţionale. De
exemplu, În cazul reţelelor de furnizare a energiei electrice sau a celor de
telecomunicaţie modelarea şi analiza poate acoperi două aspecte: fizic (documen-
tarea reţelei de la nivelul porturilor din echipamentele furnizorului până la clienţi)
şi logic (asignarea circuitelor, alocarea puterii furnizate sau a Iăţimii de bandă,
planificarea capacităţii şi urmărirea/stabilirea criteriilor de calitate - QoS).
Iată câteva analize specializate posibile În anumite sisteme geo-informatice pentru
gestionarea reţelelor de utilităţi (electricitate, telecomunicaţie, gaze, apă):
» analize de flux prin reţea, evidenţiind debite/sarcini (eventual corelate cu cele
urmărite/monitorizate pe teren cu ajutorul traductoarelor/senzorilor);
» evidenţierea regimurilor de sarcină cu risc În exploatare;
» scenarii "what-if" pentru reconfigurarea reţelei - rutări alternative aplicabile
88
pentru echilibrarea sarcinii pe ramuri sau pentru restabilirea funcţionalităţii în caz
de întrerupere a utilităţii/distribuiţei pe o ramură; etc.
Trebuie să observăm că uneori astfel de sisteme geo-informatice pot include

facilităţi de urmărire/controlare în timp real a unor parametri din reţea:
monitorizarea unor mărimi descriind fluxurile, sau chiar telecomandarea unor
echipamente care determină modul de funcţionare a reţelei. În general
aplicaţiile/sistemele de control «on-line» sunt referite prin abrevierea SCADA
(vedeţi şi anexa cu acronimele de la sfârşitul cărţii).
Notă: Aplicaţiile GIS specializate pe analize de reţelistică se regăsesc şi sub

acronimul generic NIS (Network lnformation Systems).
3.8.4. Tri-dimensionalitatea terenului (modelări 3D)
Din considerente practice, mai toate aplicările GIS ignoră altitudinea terenului şi
înălţimea construcţiilor, însă sunt situaţii în care acestea devin importante. Pentru
considerarea variaţiilor altimetrice ale reliefului avem la dispoziţie o serie de
abordări şi de metode:
• Modelarea numerică a terenului (MNT), referită şi cu abrevierile englezeşti DTM
sau DEM, generează o suprafaţă 30 vectorială (o plasă) aproximând suprafaţa
terenului din zona considerată (modelarea efectivă a suprafeţei 30 este realizată de
obicei prin triunghi uri, de unde şi termenii TIN (Triangulated Irregular Network),
"triangularizare" şi "triangulaţie"). Reţinem totuşi că DEM este un termen generic,
astfel încât deseori vom întâlni şi modelări ale terenului prin imagini raster (ce
folosesc nuanţe de culori diferite gradual pentru a simboliza altitudinea).
<Fig.3.3!. - Modelare 30 a reliefului>

89
• Modelare prin izo-linii de altitudine constantă: curbele de nivel sunt de fapt
reprezentări 2D ale altitudinii, manifestându-se uzual asemeni unor curbe Închise
(ca şi când terenul ar fi secţionat de plane orizontale având Z-ul cuantificat) pe
care sunt eventual marcate valorile altitudinii. Curbele de nivel se mai numesc şi
"contururi de elevaţie constantă", sau chiar "curbe (h)ipsometrice" [din limba
greacă: "hupsos" = Înălţime; "metron" =
măsură]. Pe hărţile fizice, pentru un câştig
de sugestivitate cartografică, se recurge la umplerea cu culoare a contururilor de
izolinii (maro-ul Închis de la altitudini mari se deschide spre altitudinile joase,
degradându-se În verdele cel mai deschis spre câmpia apropiată de nivelul mării).
l~(~ In
I:l1XIItl
I Cl)O CJ
<Fig.3.32. - Modelare prin curbe de nivel>
• Modelarea GRID: printr-o procesare/analiză spaţială pornind de la un set de

puncte din teren (a căror altitudine o cunoaştem) se generează - folosind algoritmi
de interpolare speciali - o reţea uniformă de puncte având altitudinea calculată
estimati v (cum am văzut În secţiunea 3.7.4.).
• Modelarea prin solide/suprafete primitive si compozite: entităţile geometrizabile

(clădiri, construcţii, poduri) sunt reprezentate prin modele simple (paralelipipede,
cilindri, conuri) sau prin combinarea unor astfel de primitive geometrice (similar
modelării din arhitectură - AEC, şi din mecanică - MCAD). Aceste modele,
neavând un nivel ridicat de reprezentare a detaliilor, sunt uneori "Îmbrăcate" prin
draparea peste suprafaţa lor 3D a unor imagini raster cu fotografii reale ale
respectivelor entităţi (faţade, pattern-uri, etc.).
90
<Fig.3.33. - Modelare prin solide/suprafeţe geometrice>
Ca modalităţi/surse de obţInere a modelelor tri-dimensionale sunt de menţionat:

» măsurătorile topometrice şi de nivelment (măsurători clasice de topografie
implicând altitudini şi unghiuri verticale);
» prelucrări fotogrammetrice asupra imaginilor scoa,rţei terestre rezultate prin
fotografiere din zbor sau de la sateliţi (triangulaţie aeriană; orto-foto-stereo-
restituţie );
» scanări cu radar (de la mare Înălţime, precum SRTM);
» scanări cu laser (din survolla altitudine joasă); elco
Majoritatea producătorilor de software GIS au În portofoliu şi soluţii destinate

modelării tridimensionale a terenului (sub formă de module, aplicaţii sau extensii)~
dar există şi programe specializate strict pe acest lucru (familia "surfer"-elor),
precum au apărut şi aplicaţii de modelare 3D exclusiv pentru entităţile artificiale
(clădiri; construcţii; instalaţii; edificii arhitectonice). De obicei un software capabil
de modelare 3D poate aplicalînţelege mai multe metode/formate de modelare a
terenului (de la DEM şi TIN, la izolinii şi formate grid tabelare sau ASCII XYZ).
3.8.5. Servicii şi aplicaţii de geo-Iocalizare dinamică (LBSILBA)
Geo-localizarea dinamică ("Location-Based Services/ Applications") se referă la

acele servicii/aplicaţii (semi)automate capabile să furnizeze În timp-real informaţii
91
despre o poziţie spaţială/geografică: returnează fie localizarea curentă (a
utilizatorului), fie poziţia unui obiectiv urmărit (persoană, vehicul, navă
maritimă/aeriană, cargou, obiect) relativ la poziţia curentă a utilizatorului.
Spre deosebire de GIS-ul clasic, unde poziţionarea entităţilor se obţine "off-line",
respectiv după anumite prelucrări ale unor date de intrare, iar entităţile sunt de
obicei foarte imobile, aplicaţiile şi serviciile bazate pe geo-localizare stabilesc În
mod dinamic (on-line) locaţia/poziţia unor entităţi mobile.
Serviciile (LBS) diferă de aplicaţiile (LBA) prin faptul că primele sunt constituite
ca servicii, Într-o relaţie client/server (fiind oferite de "furnizori" unor "clienţi", şi
cel puţin una dintre aceste părţi este mobilă şi are o poziţie "dezirabilă"), pe când
celelalte se referă În general la aplicările informatice bazate pe localizare geo-
spaţială.
Serviciile de geo-localizare combină aplicaţiile GIS cu dispozitivele mobile
(telefoane, PDA, receptoare GPS, notebook-uri), creând astfel legături Între
industriile telecomunicaţiilor şi a informaticii aplicate. De aceea majoritatea
producătorilor de software GIS au intrat pe această nouă piaţă cooperând cu
diverşi furnizori de telecomunicaţii.
Definitie: Un LBS este constituit din: un sistem de telecomunicaţii de Încredere,

racordat la un sistem de localizare (fie prin receptoare GPS mobile, fie prin
localizare "celulară" În reţeaua de telefonie mobilă, fie prin radar, fie prin alte
metode) capabil să furnizeze cumva poziţii geo-spaţiale; o hartă coerentă a zonei
acoperite, şi desigur o aplicaţie (software+hardware) capabilă să reprezinte
respectiva locaţie (uzual pe hartă) pentru a fi observată de operatorul uman.
<Fig.3.34. - Conexiuni LBS simbolice>

92
Plecând de la aplicări le ordinare (de genul, "unde este cel mai apropiat
bancomatlATM", "cum ajung mai repede de la locaţia A până la B" - cu care am
fi familiarizaţi, numai că aici este vorba de asistenţă În timp-real, şi nu de o
aplicaţie consultată off-line), ajungem până la aplicările profesionale, precum
asistenţa personalului de Întreţinere a facilităţilor distribuite geo-spaţial (FFA -
Field Force Automation), managementul agenţilor de vânzare/distribuţie (SFA -
Sales Force Automation; SCM - Supply Chain Management), administrarea şi
monitorizarea vehiculelor/navelor de transport, sau gestionarea resurselor mobile.
Astfel, printre clienţii potenţiali ai aplicaţiilor/serviciilor de localizare geo-spaţială
vom regăsi: operatori ai reţelelor de utilităţi/infrastructură (drumuri, căi ferate,
electricitate, apălcanalizare, gaze); echipaje de intervenţie (Poliţie, Pompieri,
Salvare, SMURD); celule de gestionare a situaţiilor de criză; transportatori
internaţionali; departamentele de vânzări ale marilor companii; alţi
operatori/agenţi mobili; etc.
Tot la capitolul "LBS" se Încadrează şi asistenţa de geo-Iocalizare pe care un
operator de telefonie mobilă ar putea-o furniza - În situaţii critice - pentru a găsi o
persoană dispărută dar al cărei telefon mobil este În stare de funcţionare. Într-o
astfel de situaţie precizia de localizare geo-spaţială este redusă (zeci-sute de metrii,
În zona/perimetrul unei celule GSMlCDMA), Însă s-ar putea să fie suficient pentru
a-i salva viaţa. (Utilizând o tehnologie de genul E-OTD (Enhanced Observed Time
Difference) se Îngăduie localizarea telefonului mobil cu o precizie de 50 de metri
În teritoriul acoperit de antenele operatorului de telefonie mobilă, şi se angrenează
astfel facilităţile GPRS (General Packet Radio Service) şi EDGE (Enhanced Data
for Global Evolution) ale reţelelor de telefonie mobilă.)
Sectorizarea radlala, circulara şi combinata a celulei GSM
(
\
<Fig.3.35. - Localizare În reţeaua de telefonie celulară>
93
De asemenea, asistenţa dinamică pe care o primeşte un şofer (de la sistemul de
navigaţie din bord, Încorporând un receptor GPS şi harta zonei, dar receptând
eventual şi informaţii privind traficul local) pentru a conduce autovehiculul spre
destinaţia dorită se numeşte tot LBS (sau, mai explicit, AVL). De fapt, mai toţi
producătorii de maşini deja includ asistenţă LBS/AVL În multe dintre modelele lor
comerciale. Anumite sisteme din această categorie pot chiar să ajute recuperarea
autovehiculului furat, prin faptul că raportează automat la un serviciu de
bază/securitate dacă a fost deplasat din locaţia de parcare. Mai mult, operatorii
care monitorizează vehiculul îl pot interoga de la distanţă şi referitor la starea
airbag-urilor, la starea al armei anti-furt, la viteza şi direcţia de deplasare, sau la
timpul de oprire.
Întrucât În ultimii LBS a arătat potenţial şi perspectivă promiţătoare, consorţii le

internaţionale (precum OpenGeospatial Consortium) angajate În reglementarea
pieţei şi În asigurarea interoperabilităţii Între aplicaţiile/datele GIS au elaborat şi
adoptat o serie de standarde şi specificaţii pentru implementarea serviciilor bazate
pe localizare geo-spaţială (precum "OpenGIS Location Services").
3.8.6. Stocarea datelor grafice/vectoriale În sisteme de gestionare a bazelor

de date
În mod tradiţional datele grafice/vectoriale ale aplicaţiilor/proiectelor GIS sunt

stocate pe disc (În memoria externă a calculatorului) ca fişiere, În formate
native/proprietare mediului GIS sau În formate vectoriale standard, iar aplicaţia
geo-informatică le apelează de acolo ori de câte ori are nevoie (pentru afişare sau
pentru modificare/editare), Încărcând În memoria internă mai toate entităţile
grafice incluse În fişier. Însă modelul acesta dovedeşte oarecare neajunsuri când
este vorba de colecţii mari de date accesate simultan de mai mulţi utilizatori şi cu
tranzacţii/editări grafice frecvente (un exemplu, asupra căruia vom mai reveni,
fiind aici oficiile judeţene de cadastru).
Pentru astfel de medii multi-utilizator intense, gestionarea (evoluţiei) componentei
grafice la nivel de fişier este limitativă şi mult mai potrivit ar fi un management la
nivel de entitate vectorială, astfel că - pentru a se ajunge la o asemenea
granularitate a colecţiei de date - s-a propus/conceput stocarea entităţilor
vectoriale În sisteme de baze de date '(relaţionale sau obiectual-relaţionale). Astfel,
fiecare entitate grafică (punct, polilinie, poligon) se regăseşte Într-o Înregistrare
(Într-un rând de tabel) de bază de date, unde sunt stocate tipul entităţii şi
coordonatele punctelor sale definitorii, adică datele pe care mediul GIS va şti să le
folosească pentru a reconstrui şi gestiona entitatea.
Sistemele de gestionare a bazelor de date (SGBD) au integrate facilităţi robuste
94
"Sisteme geo-informatice (GIS) pentru administratie si interne" o Mircea Bădut
pentru gestionarea tranzacţiilor, inclusiv privitoare la blocarea/protejarea acceselor
de editare a datelor În mediile concurente (dacă un utilizator accesează o
Înregistrare pentru editare, acea Înregistrare nu mai este accesibilă şi altor
utilizatori - aici vom observa că Încă mai există SGBD-uri care blochează şi
Înregistrările Învecinate celei intrate În sesiunea de editare), şi respectiv asigurarea
consistenţei datelor În cazul «tranzacţiilor lungi» (o tranzacţie de editare complexă
a unei Înregistrări care poate dura destul de mult timp Încât şi alţi utilizatori să
poată iniţia o editare asupra ei, caz În care sistemul trebuie să poată Împăca/
combina coerent cele două editări). De asemenea, sistemele puternice de
gestionare a bazelor de date realizează şi jurnalizarea acceselor, astfel Încât se
poate şti cine şi când a accesat şi respectiv modificat un grup de date. Tocmai
datorită maturităţii şi potenţei SGBD-urilor clasice s-a ajuns şi respectiv recurs la
ideea de stocare a datelor vectoriale În baze de date.
• Sisteme de gestionare a bazelor de date client-server: Oracle, IBM DB2,

Informix, Sybase, Ingres, TeraData, Microsoft SQL Server, Jasmine, Adabas,
MySQL, Progress, Postgress, ...
o Sisteme de gestionare a bazelor de date desktop: Microsoft VisualFoxPro, Microsoft
Access, Lotus Approach, dBASE. FileMaker. Paradox •...
Avantajul intrinsec al acestei abordări consistă În faptul că - În cazul editărilor

grafice - serverul bazei de date va prelua doar modificările comise În sesiunile
curente/recente de lucru (deci nu va transfera În masă tot conţinutul grafic).
Celălalt avantaj esenţial al salvării grafici vectoriale În aceeaşi bază de date cu
atributele alfa-numerice asociate este caracterul unitar al stocării. (Tabelul de date
despre care am aflat anterior că stochează datele alfa-numerice asociate unui strat
tematic va mai avea câteva coloane care vor conţine chiar entităţile vectoriale din
acel strat.)
Baza de date nu doar că va cuprinde la un loc atât datele grafice/vectoriale cât şi pe
cele alfa-numerice, dar ea va putea memora şi anumite comportamente ale
entităţi lor geo-spaţiale (aducând astfel inteligenţa şi la nivelul datelor, nu doar al
aplicaţiei).
Când mai mulţi utilizatori lucrează simultan chiar pe aceleaşi componente,

sistemul ce gestionează baza de date (serverul) - menţinând o secvenţialitate
riguroasă pe bază de timp - recurge automat la operaţia de sincronizare, şi astfel
utilizatorul care, terminând de operat modificările dorite (În sesiunea «client»),
tocmai iniţiază actualizarea unei componente spre baza de date este Înştiinţat
prompt că Între timp (de când el a citit entitatea respectivă din baza de date)
altcineva a modificat acea componentă, iar actualizarea cerută de el va fi Încheiată
95
numai după ce serverul rezolvă eventualul conflict dintre cele două actualizări
(ştiind că există actualizări compatibile dar şi unele incompatibile).
Folosit judicios, un astfel de model de stocare a datelor ne poate conduce la soluţii

de control dezirabile/aplicabile În situaţii speciale de limitare a accesului, şi pe
care altfel doar le visăm, de genul: În momentul adăugării/editării unei entităţi
grafice vectoriale restul bazei de date grafice este protejată la scriere; În afara
sesiunii de adăugare utilizatorului nu Îi este lăsată posibilitatea de acces la datele
anterioare; jumalizarea modificărilor (Înregistrând când şi cine a operat
modificările); etc.
Iată câteva soluţii concrete de stocare a datelor geo-spaţiale În baze de date:

• ESRI a elaborat formatul IGeoDatabase" În două variante:
"personal geodatabase" [pGDB] - stocarea se face În format Microsoft
Access (recomandat pentru desktop);
"multi-user geodatabase" [GDB] - stocarea se face Într-un SGBD
client/server (necesitând ArcSDE pentru intermediere cu aplicaţia
desktop);
• Intergraph poate scala "GeoMedia Professional" de la bazele de date Access până
la cele Oracle;
• Bentley a fost un pionier În domeniu, "MicroStation GeoGraphics" putând fi
susţinut la nevoie de tehnologiile "Model Server Continuum" sau "pfojectBank"
(cu baze de date Oracle);
• SiCAD şi Smallworld, lideri În domeniul reţelelor utilitare, au fost chiar pionieri
În domeniul interogărilor SQL şi respectiv al tehnologiilor de "versioning"
(gestionarea tranzacţiilor lungi).
Cvasi-independent de eforturile evolutive ale platformelor GIS, sistemele client/

server de gestionare a bazelor de date au găsit diverse soluţii pentru a-şi extinde
stocarea şi asupra datelor non-textuale (multimedia, vectoriale, grafice), adăugând
la nucleu tehnologii şi extensii speciale (uneori cu nuanţe obiectuale):
» Informix - DataBlade;
» DB2 - Spatial Extender;
» Oracle - Oracle Spatial (anterior "Spatial Cartridge"), iar Oracle lOg aduce
"GeoRaster" şi "Network Model";
» Ingres - Object Management Extension;
» Sybase - Vision;
» Progress - ObjectStore;
» PostgresSQL - PostGIS; etc.
96
3.8.7. Interogări spaţiale prin extensii (geo)grafice de SQL
Bazele de date relaţionale au constituit izvor de inspiraţie şi în direcţia

interogărilor de date geo-spaţiale. În secţiunea 3.4.3. ne-am întâlnit cu SQL, acesta
fiind limbajul de interogare standard al bazelor de date relaţionale, şi am văzut
cum poate fi folosit pentru analiza datelor alfa-numerice. Pornind de la esenţa
comenzii SELECT, creatorii de platforme/medii GIS au conceput prelungiri ale
sintaxei SQL standard astfel încât instrucţiunea SELECT să poată manevra şi
entităţi vectoriale. Mai mult, aceste eforturi au fost prinse şi în standarde (precum
ISO/IEC 13249 SQUMM - standard elaborat de OGC).
Practic, o implementare de SQL incluzând funcţii grafice/spaţiale (precum GQL-
G(eog)raphic Query Language) ne permite ca - pe lângă cuvintele-cheie standard
ale selecţiei SQL (Select, From, Where, Group By, Order By, Into) - să utilizăm şi
cuvinte-cheie cu valenţe geo-spaţiale: Intersects, Touches, Contains, Within,
Partialy Within, Entirely Within, Overlaps, Relate, Distance ("intersectează",
"atinge", "conţine", "cuprins în", "parţial cuprins în", "complet conţinut în", "se
suprapune cu", "are legătură geometrică cu", "distanţa dintre"). De exemplu,
directiva:
SELECT id-parcela, proprietar, doc-proprietate FROM

parcele, retea_electrica WHERE
intersects (parcele.shape-parcela,
retea_electrica.linii)=TRUE
va selecta toate parcelele care se intersectează cu reţeaua electrică,
SELECT id-parcela, proprietar, doc-proprietate FROM

parcele, surse_apa WHERE contains(shape-parcela,
shape_sursa)=TRUE
poate evidenţia parcelele pe suprafaţa cărora se găsesc surse de apă, iar
SELECT statii_taxi, aeroporturi FROM transport WHERE

distance(statii_taxi, aeroporturi)<500
afişază staţiile de taxi aflate nu mai departe de 500 de metri de aerogările din zona
controlată.
97
3.8.8. Publicarea/diseminarea datelor geo-spaţiale (servere de cartografie
rasterialălvecto rială)
Fie că este vorba de o implementare GIS de tip "întreprindere" (unde datele geo-
spaţiale trebuie diseminate către mai mulţi utilizatori prin conexiuni client-server),
fie că este vorba de publicarea de hărţi prin infrastructură şi protocoale Internet,
vom avea nevoie de un server capabil să furnizeze cartografie digitală, pe care să o
acceseze o aplicaţie client mai "subţire" sau mai "groasă". (La începutul
subcapitolului 3.8 am văzut cum stă treaba cu relaţia client-server.)
Furnizarea de informaţii/servicii GIS departamentelor instituţiei (prin intranet),

colaboratorilor (prin extranet), sau publicului larg (prin Internet) se realizează de
obicei printr-un dialog client-server de genul: serverul web recepţionează cererea
de informaţii din partea clientului web (software-ul "navigator"), căruia îi
returnează drept răspuns o pagină HTML conţinând harta dorită. Utilizatorul care
accesează materialul cartografic prin browser-ul Web poate realiza interactiv:
panoramări ("pan"), apropieri/îndepărtări ("zoom"), interogări geo-spaţiale,
căutări, accesări de atribute descriptive (adică destul de similar funcţionalităţii GIS
desktop, însă cu oarece limitări).
De fapt, Întâlnim tot mai frecvent cartografie pusă la dispoziţia publicului

prin intennediul reţelei mondiale Internet: ghiduri turistice; asistenţă
rutieră; prognoze meteo; fu rnizare de imagerie satelitară; aplicaţii
profesionale; etc.
Aşa cum la începutul capitolului făceam distincţia dintre grafica vectorială şi cea
rasterială, şi în privinţa diseminării de cartografie digitală funcţionează această
discriminare: cartografi a rasterială furnizează compoziţiile cartografi ce sub formă
de imagini raster/bitmap (cea mai frecventă abordare), iar cartografi a vectorială
furnizează compoziţiile într-o formă similară componentei grafice a proiectelor
GIS. Sunt însă situaţii/cerinţe şi respectiv particularităţi/avantaje care determină
alegerea netă între cele două mijloace de publicare a cartografi ei digitale:
• cartografi a rasterială este mai uşor de implementat (utilizând metode
consacrate/accesibile şi respectiv formate de fişiere comune: TIFF, GeoTIFF, lPG,
BMP, GIF, PNG, BSB) şi nu este pretenţiasă nici de partea clientului (nu necesită
facilităţi/extensii de procesare grafică);
• cartografi a rasterială protejează relativ bine datele GIS sursă, formatul raster
neîncurajând refolosirea substanţială a imaginilor publicate;
• cartografi a vectorială presupune un trafic mai restrâns de date prin reţea (însă
necesită funcţiuni GIS sau CAD şi de partea serverului);
98
• cartografi a vectorială asigură o flexibilitate ridicată de manevrare a fondului
grafic de partea clientului (pentru a beneficia de flexibilitatea materialului
vectorial recepţionat aplicaţia client trebuie să ştie să lucreze cu el sau să aibă
instalată o extensie de afişare/procesare vectorială, pentru navigatoarele web fiind
vorba de un add-on proprietar sau de unul generic, precum cel suportând formatul
SVG);
• cartografi a vectorială este limitată de obicei la aplicaţiile de colaborare restrânsă,
precum cele prin "intranet" sau VPN, datorită potenţialului ridicat de refolosire
neautorizată a datelor publicate.
Producătorii consacraţi de software GIS oferă şi soluţii mature pentru diseminarea

cartografiei digitale (la nivel de organizaţie) şi respectiv pentru publicarea prin
Internet a resurselor geo-spaţiale. De altfel, se prevede că în viitor majoritatea
sistemelor geo-informatice vor deveni publice, în continuarea tendinţei fireşti de
unificare globală, de cooperare liberă.
***
99
IV. Sisteme informatice geografice pentru

administraţia publică
4.1. Administrarea patrimoniului public
Cade În sarcina şi respectiv În răspunderea instituţiilor administraţiei publice -

primării, prefecturi, respectiv consilii locale şi judeţene, dar şi agenţii guverna-
mentale - să aibă grijă de bunurile şi valorile comunităţii, să le folosească cu
discernământ, să răspundă pentru modul cum sunt exploatate, să le menţină În
stare bună şi eventual să le dezvolte. Reţinem că mai tot ceea ce nu este proprietate
privată intră În larga clasă administrabilă pentru public: drumuri, şosele,
bulevarde, străzi, alei, trotuare, spaţii verzi, parcuri, poduri, pasaje, şanţuri, canale,
clădiri de instituţii publice, ş.a.m.d.
Să ne imaginăm că lucrăm pentru una din aceste instituţii (fără să intrăm

deocamdată În detalii privind sarcinile de serviciu ori nivelul problemelor/
deciziilor), şi că avem la dispoziţie (pe/prin calculator) harta digitală Întruchipând
teritoriul administrat (eventual ne reamintim exemplul anterior cu oraşul) În care
sunt reprezentate toate entităţile antropice şi naturale de interes (străzi, trotuare,
alei, platforme, clădiri, reţele de utilităţi, râuri, lacuri, etc.), Împreună cu toate
informaţiile lor importante (adică ceea ce s-ar putea numi cadastru imobiliar-urban
sau cadastru edilitar-urban). În această postură lucrativă, să parcurgem câteva
dintre situaţiile şi problemele la rezolvarea cărora putem angaja acest sistem geo-
informatic (unele fiind punctate ca aspecte generice, altele ca exemple voit
sugesti ve):
• cunoaşterea situaţiei clădirilor din localitate;
• localizarea unui imobil a cărui problemă de rezolvat se corelează cu vecinătăţile
geo-spaţiale;
• realizarea de rapoarte privitoare la diferite aspecte topografice ale fondului
locativ;
• evidenţa/gestionarea infrastructuri lor (drumuri publice, reţele de electricitate,
reţele de telecomunicaţii);
• cunoaşterea situaţiei străzilor din localitate;
• studii privind Încărcarea traficului rutier şi soluţii/variante pentru
descongestionare;
• eliberarea permiselor temporare de săpare Într-o zonă publică (cu certificarea
(ne)Întâlnirii de reţele subterane);
100
• definirea perimetrelor intravilan şi respectiv extravilan ale localităţii
(stabilirea/evidenţierea categoriilor de terenuri Oin arealul localităţii);
• definirea strategiilor de dezvoltare locală (planuri urbanistice generale);
• conceperea de proiecte pentru dezvoltare locală prin obiective punctuale;
• dezvoltarea de scenarii ale unor proiecte publice, ale unor proiecte cu largă
repartiţie spaţială, sau ale unor proiecte generând efecte geo-spaţiale semnificative;
• administrarea domeniului public (planificarea, organizarea şi monitorizarea
activităţilor de întreţinere şi dezvoltare a domeniului public: c1.!răţarea,
modernizarea şi repararea drumurilor; întreţinerea semnelor/marcajelor de
reglementare a circulaţiei rutiere; igienizarea şi împrospătarea spaţiilor verzi şi a
fondului dendrologic; construirea şi întreţinerea facilităţilor de joacă pentru copii,
etc.);
• administrarea domeniului funciar şi/sau agricol al statului;
• gestionarea retrocedărilor funciare şi concilierea conflictelor privind drepturile de
proprietate funciară;
• evidenţa terenurilor agricole (cadastrul agricol) şi urmărirea recoltelor strategice;
• studii pedologice asupra terenurilor din patrimoniul public (situate în zone
exploatabile);
• evidenţa terenurilor cu potenţial zootehnic şi urmărirea produselor zootehnice
strategice;
• întreţinerea rezervaţiilor naturale (gestionarea patrimoniului natural,
monitorizarea speciilor de faună/floră protejate, evidenţa reîmprospătării vegetale,
definirea şi menţinerea căilor de vizitare turistică, localizarea facilităţilor de
popas);
• gestionarea reţelelor utilitare (evidenţa economică şi tehnică a patrimoniului -
mijloacele fixe şi respectiv inventarul de instalaţii/echipamente; mentenanţa;
reabilitarea şi modernizarea/extinderea reţelelor de energie electrică, gaze, apă,
căldură şi canalizare);
• simularea inundaţiilor stradale şi a revărsărilor din sistemul de canalizare în caz
de ploaie intensă (studii realizate pe baza modelări geo-spaţiale 3D şi a
considerării proprietăţilor fizice ale reţelei de scurgere: dimensiunile canalelor;
materiale şi structuri; proprietăţi hidraulice; pompe; vane; ventile; etc);
• stabilirea nivelurilor de impozite pe terenuri şi clădiri;
• urmărirea respectării regimului construcţiilor în localitate;
• eliberarea avizelor de construire şi a certificatelor de urbanism (înregistrarea
avizelor/certificatelor şi urmărirea obiectivelor avizate, inspecţia în construcţii);
• gestionarea resurselor imobiliare ale localităţii în vederea exploatării sau chiar a
valorificării lor (găzduirea/înfiinţarea unor servicii/instituţii sau facilităţi publice;
101
concesionări, închirieri, vânzări);
• proiecte urbanistice de construire a noi clădiri (instituţii publice, magazine,
locuinţe, aşezăminte, etc.) - amplasarea în zonă, studii privind accesul (de) la
utilităţi, analizarea scenariilor de modificare a infrastructuri lor, studii referitoare la
eventualele modificări ale facilităţi lor/clădirilor învecinate, studii privind efecte
asupra arealului;
• proiecte urbanistice de construire a unor aşezăminte cu destinaţie publică
(parcuri, baze sportive, arene de spectacole);
• impunerea unui stil arhitectonic particular şi urmărirea respectării acestuia
(pentru promovarea/accentuarea unor particularităţi definitorii care sunt (sau care
se doreşte să devină) emblematice/caracteristice pentru un oraş/cartier);
• publicarea de hărţi pentru informare/ghidare turistică (accesibile prin info-
chioşcuri publice, prin web-si te-uri de prezentare a zonei, sau sub formă tipărită):
ajută vizitatorii oraşului să localizeze obiectivele dorite sau pe cele recomandate,
să caute adrese prin reţeaua de străzi, să găsească cea mai apropiată staţie de
metrou sau cel mai apropiat bancomat (ATM); ş.a.m.d.
Acum, spre exemplificare ceva mai concretă, să ne apropiem de ceea ce în cadrul

primăriei unui oraş mare se subscrie "Administrării Domeniului Public", respectiv:
întreţinerea şi dezvoltarea reţelelor strada le (asigurarea salubrităţii
străzilor; renovarea marcajelor rutiere; montarea şi întreţinerea semnelor
de dirijare a circulaţiei; recondiţionarea covorului asfaltic; repararea
trotuarelor; construirea de noi artere; lărgirea străzilor; deszăpezirea
căilor de rulare şi a trotuarelor; împrăştierea de material antiderapant în
caz de îngheţ; ş.a.m.d.);
întreţinerea şi modernizarea iluminatului public (revizia/repararea
stâlpi lor, a instalaţiilor electrice şi a corpurilor de iluminat);
protejarea, conservarea şi împrospătare a fondului vegetal (implicând
cultivarea de iarbă, flori, arbuşti, arbori ornamentali; respectiv
crearea/întreţinerea de gazoane, ronduri botanice, glastre, garduri vii,
jardiniere, terase, sere, parcuri, etc.);
dezvoltarea, întreţinerea şi exploatarea zonelor de agrement (parcuri de
joacă, terenuri sportive, scene, arene de spectacole, stadioane);
dezvoltarea şi întreţinerea altor facilităţi/obiective publice (monumente
istorice, statui, fântâni arteziene, foişoare, case memoriale, muzee în aer
liber, grădini botanice, grădini zoologice); ş.a.
Ei bine, toate aceste activităţi pot beneficia de un sistem geo-informatic cum-se-
cade, cumulând - aşa cum am stabilit în capitolul anterior - reprezentări
cartografi ce însoţite de informaţii descriptive şi de facilităţi de analiză şi raportare.
Ne imaginăm uşor cum responsabilul A.D.P. afişează în fiecare dimineaţă harta
102
oraşului, pe care o consultă şi de la care află unde trebuie să trimită echipa care
toarnă asfalt. El are şi posibilitatea să măsoare lungimea/suprafaţa oricărui tronson
de stradă pentru a calcula costurile acestei operaţii dinainte de a merge la faţa
locului. Localizează intersecţia şi semnul de circulaţie a cărui lipsă tocmai i-a fost
semnalată telefonic şi are astfel posibilitatea de a comanda pe loc procurarea unuia
identic. Poate oricând puncta pe arborii simbolizaţi pe ecran să afle când au fost
sădiţi, când au fost tunşi şi cam câtă apă necesită pe o unitate de timp (informaţie
pe care o corelează cu cantitatea medie produsă de ultimele ploi). Vede repartiţia
corpurilor de iluminat şi hotărăşte unde trebuie Îndesit iluminatul public,
calculează consumul de electricitate pe timp de iarnă (şi economia obţinută prin
aplicarea «orei de vară»), simulează Înlocuirea becurilor clasice cu LED-uri de
putere şi raportează mai departe avantajele acestui scenariu, ş.a.m.d.
<FigA.l. - Hartă de administrare citadină>
Dacă este vorba de o aplicaţie informatică ambiţioasă ea Îl va putea ajuta pe

responsabilul A.D.P. şi În situaţii mai speciale, precum generarea de rapoarte
analitice/sintetice (lunare, trimestriale şi anuale) privind lucrările din domeniul
public, urmărirea derulării lucrărilor contractate şi executate prin terţi, monitori-
zarea exploatării terenurilor aparţinând domeniului public, controlarea şi avizarea
tehnică a lucrărilor executate pe domeniul public, exercitarea controlului privind
disciplina În construcţii (inclusiv elaborarea de propuneri pentru desfiinţarea
construcţiilor şi a facilităţilor neautorizate amplasate pe domeniul public şi
urmărirea/executarea cazurilor respective), identificarea situaţiilor susceptibile de
ridicare a eficienţei şi de reducere a cheltuielilor.
103
Legea Administraţiei Publice Locale este cea care reglementează activitatea
organismelor constituind administraţia publică, şi respectiv relaţiile dintre aceste
organisme. Aspectul esenţial al acestei legi constă În asigurarea autonomiei locale,
pe care o garantează stabilind că pentru fiecare comună/oraş/municipiu funcţio-
nează două autorităţi Însărcinate cu administraţia publică (autorităţi alese de
cetăţenii comunităţii):
• consiliile locale ca autorităţi deliberative (decidenţa strategică);
• primarii ca autorităţi executive (decidenţa tactică).
Consiliul Local se Întruneşte lunar În şedinţe ordinare şi, la nevoie, În şedinţe
extraordinare. Între şedinţe, Consiliul Local Îşi derulează activitatea prin comisiile
de specialitate, care analizează problemele din aria lor de expertiză, propun
proiecte, studiază proiectele propuse, propun modificări ale regulilor de guvernare
locală, etc. În general Consiliul Local este susţinut de comisii de specialitate
pentru:
- administraţie publică locală;
- administrare juridică, apărarea ordinii şi liniştii publice, apărarea drepturilor
cetăţeneşti;
- buget-finanţe şi prognoze economico-sociale;
- servicii publice şi comerţ, Întreprinderi mici şi mijlocii, administrarea
domeniului public şi privat;
- agricultură;
- organizare şi dezvoltare urbanistică, realizarea lucrărilor publice, protejarea
mediului Înconjurător, gospodărie comunală, conservarea monumentelor istorice şi
de arhitectură;
- Învăţământ, sănătate, cultură, protecţie socială, activităţi sportive şi de agrement.
În cazul unui oraş mare, unde spaţialitatea contează substanţial, oricare dintre
aceste comisii ar putea fi asistate În activitatea lor de aplicaţii geo-informatice
(optimizând accesul la informaţii, construind mai sugestiv scenariile decizionale,
generând mai rapid rapoartele necesare). Mai mult, lucrurile ar putea fi organizate
astfel Încât acele aplicaţii să constituie liantul de legătură dintre comisii, astfel
Încât deciziile strategice să fie mai uşor de corelat.
De fapt, aspectele/situaţiile informaţionale ce pot fi ajutate/asigurate de aplicaţiile
geo-informatice sunt mai multe decât ni le putem de obicei imagina, mai ales Într-
un sistem atât de complex precum cel al administraţiei publice.
Desigur că pentru a exploata benefic datele geo-informatice trebuie ca acestea să

fie cumva create, iar aplicaţiile de accesare a lor trebuie dezvoltate/procurate. La
aceste eforturi iniţiale se va adăuga efortul nostru (ca utilizatori) de asimilare a
tehnologiei (de Înţelegere a posibilităţilor pe care ni le oferă sistemul geo-
104
informatic, şi respectiv de Însuşire a modului de lucru), şi mai apoi eforturile
noastre cotidiene de actualizare a acelei baze de date - Întreţinere pe care trebuie
să o facem cât mai corect şi coerent (Întrucât de modul nostru de tratare a
sistemului vor depinde multe rezolvări ulterioare).
4.2. Gestionarea şi dezvoltarea infrastructurilor
În mediul citadin coexistă o multitudine de reţele, iar majoritatea dintre ele se află
În proprietatea sau În administrarea unor operatori comerciali - societăţi
comerciale, regii autonome - Însă ale căror interese economice nu au voie să
dăuneze interesului public. Anumite reţele sunt subterane, altele aeriene,
suspendate pe stâlpii de pe marginea drumurilor, altele materializate doar prin
antene şi relee radio; multe dintre ele se intersectează şi/sau se apropie, riscând
deci să se influenţeze nedorit. Toate trebuie Împăcate, deşi fiecare are propriile
cerinţe tehnico-administrative şi propria tendinţă de evoluţie. O mulţime de
aspecte ce trebuie satisfăcute şi/sau ponderate astfel Încât reţelele să funcţioneze şi
să nu provoace probleme deosebite domeniului public.
Şi cum cvasi-totalitatea reţelelor de infrastructură se Întind larg pe suprafaţa
teritoriu administrativ (că doar şi de-asta li se spune "infrastructuri"), este limpede
că un sistem informatic care să le modeleze şi din punct de vedere al repartiţiei
spaţiale poate fi angajat Într-o mulţime de probleme şi decizii privindu-le.
Deşi utiiităţile sunt de obicei administrate de organizaţii comerciale, deoarece
obiectul lor constă În furnizarea unor servicii publice, deseori acesta cade cumva şi
În răspunderea administraţiei publice, astfel Încât practic se ajunge la o relaţie
"contractuală" triplă, Între instituţia publică, operatorul respectivei utilităţi şi
public. De exemplu, firma care se ocupă cu igienizarea urbană are contracte
comerciale Încheiate cu beneficiari concreţi pentru majoritatea activităţilor sale
(asociaţii de locatari, societăţi comerciale, instituţii publice), Însă pentru zonele
publice primăria este partea contractantă, deşi până la urmă toţi cetăţenii urbei
beneficiază de serviciul acesta. Nu foarte diferit stau lucrurile şi În cazul furnizării
apei/căldurii şi respectiv În cel al ca- tllo~."'_._I_'"!.--
nalizării. Aşa Încât administraţia loca- ~-'.:.:-:-~:::" """',.".~
t't!/!1UlW L4:JJt:W'JtWJ!'i'JtX.e;..W ~.I,...4.-.olJJ r~-
lă nu se poate considera
.
decuplată de -
C- .. _.l
.
!OCOn,
--
pe
-
la problem~l.e gestionării.şi dezvo~tării. "O)s.,.C'wo,"o,o ••
retelelor utIlItare. LucrurIle sunt ŞI maI
,
~'" .
1) Up1a4td Fleltl OlJla
evidente În cazul drumurilor publice, . r ~

iar dezvoltarea regiunii depinde major
şi de infrastructura de telecomunicaţii
(telefonie, Internet).
<Fig.4.2. - Reţea utilitară citadină>
105
Toate reţelele ce constituie infrastructura citadină se pot reprezenta printr-un
model geo-spaţial oarecum similar (bazat pe entităţi vectoriale filare - respectiv pe
reţele de polilinii mai mult sau mai puţin regulate), Însă fiecare va avea şi
particularităţi specifice, atât la nivelul concepţiei/modelării (geometrice şi
informaţionale) cât şi la nivelul exploatării (presupunând deci analize şi rapoarte
adaptate). De exemplu, reţeaua de străzi - datorită faptului că pe la noi oraşele s-au
dezvoltat În salturi neregulate şi rareori beneficiind de strategii pe termen lung -
are de obicei o structură cu doar vagi regularizări şi cu ortogonalitate foarte
relaxată. Apoi toate celelalte reţele edilitare s-au dezvoltat inevitabil În vecinătatea
reţelei strada le, moştenindu-i deci repartiţia. Dacă reţeaua stradală nu prea are
cerinţe de flux, funcţionalitatea impusă celorlalte obligă la considerarea unor
direcţii de parcurgere (de furnizare/curgere a utilităţilor) şi respectiva unor ierarhii
arborescente de flux, de genul:
- din conducta cu diametrul mai mare pot pleca (racordându-se ca ramurile unui
arbore) conducte cu diametru mai mic;
- din anumite noduri ale reţelei de medie tensiune (posturi de transformare) se pot
ramifica subreţele de joasă tensiune spre consumatorii de energie electrică;
- canalele de scurgere stradală trebuie să aibă o anumită Înclinare pentru a asigura
transportul natural al apelor reziduale spre canale colectoare, care la rândul lor
trebuie să conducă debitul astfel acumulat spre locul/punctul de deversare;
- cablul de fibră optică ce asigură infrastructura subreţelelor de comunicare
date/voce (back-bone; ring) este ales astfel Încât să poată cumula traficul acelor
subreţele; ş.a.m.d.
Pentru proiectarea căilor de transport rutier/feroviar (incluzând drumuri, străzi,

şosele, autostrăzi, poduri, pasaje, pasarele, viaducte, tunele) există programe
speciale, de natură CAD (reunite generic sub denumirea de inginerie civilă).
Aceste software-uri ajută oamenii să reprezinte cu precizie şi cu detaliere tehnică
entităţile ce constituie proiectul de infrastructură, respectând sau aplicând
cerinţele/metodele specifice fiecărei discipline. Aceste aplicaţii se referă În
principal la ceea ce anterior se numea «desen tehnic'>, căruia asistenţa informatică
Îi aduce avantaje majore. Mai mult, facilităţile adiţionale - precum funcţiile de
definire a componentelor specifice (prin care elemente prefigurabile de proiect nu
mai trebuie desenate segment cu segment ci sunt modelate dintr-o dată respectând
normele respectivei discipline tehnice), bibliotecile de componente standard
preconfecţionate (entităţile modulare sunt alese din clasele corespunzătoare şi se
inserează În proiect/desen unde pot beneficia de o reparametrizare imediată şi/sau
de completarea unor date descriptive), funcţiile de calcul tehnic (analizele de
rezistenţă şi de dimensionare a structurilor, simulările cinematice, analizele de
curgere a fluidelor, etc.) - fac din aceste programe CAD unelte deosebit de
valoroase în activităţile inginereşti de proiectare şi construcţie.
106
Rudenia dintre GIS şi CAD (iar uneori chiar partajarea aceluiaşi mediu/nucleu
grafic) ne dă asigurări În privinţa posibilităţilor de conlucrare dintre cele două
direcţii. Mai mult, pentru fazele iniţiale ale proiectelor de extindere sau de
modernizare a reţelelor de transport se pot folosi mediile GIS obişnuite, care sunt
suficient de capabile - şi chiar recomandate - pentru dezvoltarea de scheme
conceptuale şi de planificări geo-spaţiale. Lucrurile stau asemănător şi pentru alte
reţele utilitare, precum aducţiunile de apă, sistemele de canalizare urbană, reţelele
de distribuţie/furnizare a energiei electrice, reţelele de gaze şi reţelele de cablaje
pentru telecomunicaţii.
4.3. Administrarea retelelor

, de utilităti,
4.3.1. Managementul operaţionaUexecutiv al reţelelor de utilităţi
Prin simpla acceptare a ideii că repartiţia geo-spaţială a instalaţiilor de

distribuire/furnizare a utilităţilor citadine face ca proiectarea şi exploatarea lor să
aibă inevitabil o coordonată geografică, procesele de operare şi deciziile vor fi
influenţate pozitiv. (S-a observat statistic faptul că 80% din datele de gestionare a
reţelelor utilitare conţin componente spaţiale.) Pe de o parte beneficiul vine din
faptul că asimilarea valenţelor geografice Înseamnă un plus de cunoaştere (creşte
accesibilitatea şi valoarea informaţiilor privind corelarea facilităţilor tehnice cu
mediul natural/cultural), iar pe de altă parte din maturitatea şi aplicabilitatea Înaltă
la care au ajuns soluţiile geo-informatice.
Substaţl! de
distribuţie
Consumatori
comercial!
Consumatori
Industriali
<FigA.3. - Schemă simbolică de producere şi furnizare a energiei>
În cele ce urmează voi prezenta, Într-o manieră oarecum sintetică şi abstractă (deci
cu aplicare la situaţii cât mai diverse), o serie de recomandări privind aplicarea
tehnologiilor GIS În operarea şi managementul reţelelor.
107
1. Proiectarea si/sau modelarea retelei/instalatiei
În cazurile investiţiilor ce au ca scop crearea sau extinderea de reţele, proiectarea
scenariilor de dezvoltare folosind metodele şi tehnologiile GIS, precum şi
managementul de proiect (planificarea şi monitorizarea derulării investiţiei,
gestionarea resurselor, evaluarea/prognozarea costurilor) vor beneficia de:
» evidenţierea de suprafeţe (de teren) şi volume (spaţii tridimensionale) disponibile
pentru investiţia avută În obiectiv;
» revelarea vecinătăţilor şi a interacţiunilor specifice cu acestea;
» evidenţierearesurselor necesare şi a căilor de acces la acestea (reţele de
alimentare cu materii prime, utilităţi şi energie; reţele de transport);
» angrenarea atributelor geografice native (forme de relief; ape; zăcăminte
minerale; soiuri) - atât În scopul exploatării acestora cât şi din perspectiva
protejării lor;
» distanţe şi căi de acces de/până la furnizori/beneficiari (vizând organizarea
relaţiilor cu partenerii, dar şi minimizarea costurilor);
» studii economice privind potenţialul de distribuţie/furnizare (evidenţierea
clienţilor potenţiali, pe diverse profiluri economice şi/sau demografice) şi de
arondare a facilităţilor; etc.
Se poate deci spune că perspectiva geo-spaţială (considerarea "geo-schematică" a
reţelei) oferă o serie de premise substanţiale pentru o proiectare optimă a
facilităţilor noi. De altfel, prin abilităţile GIS de concepere şi derulare a scenariilor
"what-if' (studierea variantelor constructive/decizionale şi alegerea celor mai
avantajoase) şi de gestionare a unor volume mari şi diverse de date se evidenţiază
caracterul profund DSS al aplicaţiilor GIS (asistarea deciziilor).
Dacă reţeaua deja există, modelarea acesteia (Însemnând crearea reprezentărilor
digitale prin abordare GIS, P&ID, PDMS sau mixtă; 20, sau cu emfază 30) se
poate asuma cu scopul atingerii unui management ~ficientlmodern. Modelele
digitale vor sta la dispoziţia responsabililor din diverse departamente ale
Întreprinderii: proiectare/dezvoltare, producţie, exploatare, mentenanţă, conducere
executivă, marketing, managementul relaţiilor cu beneficiarii/furnizorii, etc.
Atunci când se studiază şi concep planuri de creare, modernizare sau de extindere
a reţelei, aplicaţiile EGIS (Enterprise GIS) ajută concret factorii de decizie şi
proiectanţii, asigurând totodată perspective pentru garantarea recuperării
investiţiilor (RoI-ul atât de critic În economia modernă) şi conferind valenţe de
certificare ISO 9000.
2. Gestionarea inventarului (AM/FM)

Administrarea patrimoniului folosind sisteme geo-informatice poate consta În
primul rând din stocarea/explorarea informaţiilor privind localizarea bunurilor/
108
"SIsteme geo-informatice (GIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădul
facilităţilor (aceasta derivând din esenţa GIS), prin care se reveleani pt 1/ III,
vecinătăţi, suprapuneri, interferenţe sau interdependenţe Între 111:-.1 al.llii "I~leme,
reţele, clădiri (informaţii folositoare inclusiv la stabilirea căilOl de .lcces). Dar şi
inventarierea propriu-zisă a patrimoniului de instalaţii, sisteme tehnologice şi
anexe (AM/FM) poate beneficia de asistenţă GIS, sens În care se pot urmări două
criterii:
• cantitativ: evidenţiază cantităţi, valori, sorturi şi tipuri de componente,
subansamble, clădiri şi instalaţii;
• calitativ: evidenţiază stări, vechimi, valabilităţi/garanţii, durate de funcţionare,
grade de uzură, jurnalul intervenţiilor, etc.
Informaţiile privind starea patrimoniului, stocate şi organizate În bazele de date
EGIS şi actualizate prin inventare periodice sau prin intervenţii explicite, pot
genera rapoarte detaliate/sintetice asupra stărilor scriptice sau faptice ale
instalaţiilor/facilităţilor, inventarierea constituind evidenţă tehnică dar şi audit
contabil. Deja există posibilitatea de a folosi dispozitive informatice mobile-
PDA-uri sau alte PC-uri hand-held - pentru a derula pe teren operaţii
administrative şi pentru a le reflecta/Încărca apoi În "baza de date EGIS.
Din perspectivă strategică acţiunile administrative realizabile În mediul GIS pot
ajuta şi Ia optimizarea economică a infrastructurii de Întreprindere, prin:
» prognoze generale asupra diferitelor obiective şi situaţii studiate;
» dezvoltarea de scenarii strategice (favorabile sau defavorabile);
» analiza avariilor şi stabilirea metodologii lor pentru remedierea situaţiilor.
Administrarea instalaţii lor tehnologice izolate (chiar şi a celor aflate În incinte
Închise largi) poate beneficia de suportul GIS, ceea ce Îngăduie rezolvarea rapidă a
unor situaţii care altfel ar necesita - În maniera clasică de consultare a planurilor
tehnice - căutări deseori laborioase şi alterabile prin interpretări subiective. De
asemenea - folosind facilităţile de reţelistică (care consideră reţeaua modelată prin
entităţi grafice filare cu legături logice) - se pot obţine reprezentări cvasicomplete
ale procesului de producţie urmărit (precum În aplicaţiile P&ID).
3. Optimizarea interventiilor În retelele utilitare

La apariţia Întreruperilor accidentale În funcţionarea reţelelor de utilităţi (datorate
inclusiv intemperiilor atmosferice), sau a Întreruperilor planificate pentru revizii,
se impune ca intervenţiile să fie făcute operativ (să determine o restabilire rapidă a
funcţionării normale) şi Ia un nivel de calitate cât mai ridicat.
Dispersia geografică a componentelor reţelelor a determinat În timp ca aplicaţiilor
EGIS să Ii se dezvolte natural abilităţi de acordare a asistenţei În cazul
Întreruperilor (funcţionalităţi OMS şi CMMS):
» identificarea rapidă a echipamentelor afectate sau la care se va face intervenţia
(prin comunicări din partea dispecerilor; prin apeluri din partea clienţilor; prin
109
alarmări automate din partea unor senzori monitorizând parametri critici din
reţea - SCADA);
» identificarea porţiunilor de reţea care necesită intervenţia, urmată eventual de
propunerea unor variante de rerutare a fluxului;
» afişarea acelor atribute ale echipamentelor vizate ce sunt semnificative în
operaţia respectivă (caracteristici tehnice, timpi disponibili, alte specificaţii);
» informare privind mijlpacele şi metodologiile de intervenţie asociate
echipamentelor afectate (instrucţiuni pentru demontare/montare; proceduri de
repunere în folosinţă; materiale consumabile necesare; măsuri de protecţia
muncii);
» evidenţierea căilor de acces la acestea;
» furnizarea ad-hoc de hărţi ale zonei respective;
» cronometrarea timpului scurs de la semnalarea defectului până la restabilirea
funcţionări i.
<Fig.4.4. - Analiză: tranziţie de la lumea exterioară la cea interioară>
Intervenţiile echipelor pentru restabilirea reţelei în cazul defecţiunilor, pentru

înlocuirea planificată de componente, sau pentru revizie/verificare, presupun şi o
coordonată de management operativ, la care de asemenea aplicaţia EGIS poate
ajuta: gestionarea competenţelor profesionale; stabilirea/impunerea responsabilită-
ţilor; stabilirea tacticilor/metodelor de restabilire/intervenţie; completarea şi
emiterea ordinelor/dispoziţiilor de lucru; asistenţă dinamică de tip "ghid rutier"
pentru echipele de intervenţie de pe teren [LBS ]; urmărirea cantitativ/calitativă a
îndeplinirii sarcinilor de lucru; procesarea/stocarea ordinelor de lucru; evaluarea
rezultatului intervenţiei. Observăm deci şi funcţiuni concrete HRM (manage-
mentul resurselor umane).
110
Sistemul geo-informatic ar putea ajuta şi la studierea imediată a impactului
întreruperilor/defecţiunilor din reţea asupra publicului/clienţilor.
Însă, din perspectiva OMS, asistenţa GIS poate fi angajată şi în managementul
executiv, prin faptul că se pot concepe şi derula studii statistice privind incidenţa şi
natura defectelor/întreruperilor (analizând istoria/jurnalul de intervenţii realizate
asupra fiecărei componente a reţelei), se pot identifica riscurile, şi se pot defini
măsuri şi strategii de preîntâmpinare şi de tratare a perturbări lor ce pot afecta
funcţionarea reţelei.
4. Urmărirea si controlarea parametrilor în timp real; Dispecerizare

Producătorii majori de soluţii GIS, intuind potenţialul pieţei NISIEGIS dar şi
răspunzând direct unor cerinţe ale propriilor clienţi, oferă deja posibilitatea de a
crea legături dinamice (în timp real) între reprezentările spaţiale ale reţelelor (NIS)
şi sistemele de monitorizare/controlare a parametrilor de furnizare a utilităţilor
(SCADA). Astfel, prin conexiuni uni- sau chiar bi- direcţionale (recepţionarea
datelor dinspre aparate de măsură sau senzori din sistem, respectiv comanda
transmisă unor comutatoare/val ve), "materializate" în controale grafice pe ecranul
aplicaţiei GIS (butoane, instrumentaţie virtuală), se poate realiza o dispecerizare
operaţională a funcţionării reţelei.
Tehnologiile moderne (beneficiind de suportul hardware-ului tot mai evoluat, de

reţelele informatice de întreprindere folosind protocoale client-server, de Internet)
permit constituirea rapidă şi' flexibilă a centrelor-dispecere pentru managementul
operativ al reţelelor, iar acestea vor putea fi definite atât în birouri (din sediul
central, din sucursale/filiale) cât şi pe teren. Dispecerele vor comunica - via PBX,
LAN, intranet, VPN, GSM, CDMA, etc. - şi cu celelalte departamente ale
întreprinderii (operativ, econo-
mic, aprovizionare, proiectarei
fabricaţie, contractare, resurse
umane, personal mobil, etc.).
Aceeaşi flexibilitate crescândă
- bazată pe echipamente IT &C
fixe şi mobile, pe posibilităţile
de ca-blare rapidă a reţelelor
de datei voce, pe conexiunile
"wire-less" (cu protocoale
standard sau par-ticulare)-
îngăduie constituirea "celulelor
de criză" (CMS).
<Fig.4.5. - Dispecerizare
informatizată>
111
"Sisteme geo-informatice (GIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădul
Pe lângă urmărirea şi comanda proceselor în operarea ordinară a reţell" plin
integrarea informatică (implicând şi procesând mai multe informaţiI :;>1 Je mai
multe naturi), devin posibile rerutări dinamice ale furnizării, fie pentru ocolirea
temporară a unor tronsoane defecte (exploatând eventual caracterul redundant al
reţelei), fie pentru optimizarea sarcinii (tratarea dezechilibrelor de flux;
satisfacerea criteriilor QoS),
5. Evidenta clientilor/beneficiarilor (CRM)

Reprezentarea de tip GIS a reţelelor de utilităţi (distribuţie/furnizare de apă,
căldură, energie electrică, telecomunicaţii, etc,) cuprinde uzual şi beneficiarii
serviţi, modelarea consumatorilor casnici, comerciali şi industriali în bazele de
date grafice şi alfa-numerice presupunând captarea/culegerea şi oferirea de
informaţii esenţiale despre aceştia (identificare, contract, adresă, tip conexiune,
datorii financiare, etc.). Desigur că funcţiile de analiză GIS vor putea oferii
diverselor departamente ale întreprinderii producătoare/furnizoare o multitudine de
informări: rapoarte economice; facturarea consumurilor şi chiar urmărirea
achitări lor/penal ităţi lor.
Dacă aplicaţia EGIS este prevăzută cu posibilitatea Je jurnalizare a parametrilor
SCADA atunci se vor putea studia inclusiv profilul ~onsumului (tipuri de consum,
vârfuri de sarcină). Conexiunea SCADA ar putea ajuta şi la depistarea eventualelor
scurgeri sau consumuri neautorizate (prin conexiuni defectuoase sau respectiv
frauduloase).
Devine astfel evidentă funcţionalitatea CRM a sistemului informatic geografic
deservind întreprinderea ce administrează reţeaua utilitară. Şi, prin extrapolarea
acestui potenţial, se pot implementa funcţionalităţi de urmărire a criteriilor de
calitate în furnizarea utilităţii, sau de marketing (evidenţierea cerinţelor/
potenţialului de extindere a reţelei).
6. Interoperabilitatea cu alte sisteme/aplicatii informatice de întreprindere

Întrucât cvasitotalitatea platformelor GIS actuale oferă mecanisme de schimb al
datelor (majoritatea producătorilor fiind afiliaţi la "OpenGoespatial Consortium"
promovează caracterul de deschidere al soluţiilor oferite) există premise efective
pentru conectarea funcţională dintre EGIS şi alte aplicaţii/sisteme informatice
existente în întreprindere: ERP, CRM, PDMS, CAD, NMS, P&ID, CMMS.
Avem la dispoziţie o serie de tehnologii şi abordări care ne pot ajuta să folosim
această interoperabilitate:
• citire directă sau import/export de formate standard: vectoriale (DXF; DGN;
SHP); tabelare (DBF; MDB, ASCII; XLS); raster (BMP, TIF, GIF, lPG, PNG,
ECW, GeolP);
112
• conexiuni generice la (sisteme de) baze de date (ODBC, OLE DB) şi interogare a
bazelor de date externe (SQL, GQL, ISO/IEC 13249 SQUMM);
• conexiuni dinamice prin intermediul tehnologiilor suport (OLE, OLE4D&M,
XMUSOAP, CORBA, DDE);
• conexiuni funcţionale prin mecanisme de programare/dezvoltare (API-uri COM,
DCOM, ActiveX, ADO, VBA, DDE, .NET, Java, EJB, J2EE);
• suportul pentru conexiuni cu servere de baze de date consacrate (Oracle, IBM
DB2, Microsoft SQL Server);
• publicare şi interacţiune Internet (HTTP, SMTP, VPN, ASP, JavaScript).
Implementările GIS au un evident potenţial integrator, În sensul că nu rezolvă doar
probleme punctuale/locale, ci tind să asiste cât mai multe departamente şi funcţiuni
din Întreprindere. De altfel, Însăşi EGIS-ul trebuie să fie capabil de scalabilitate
orizontală (să poată servi mai multe compartimente/persoane) şi verticală (să poată
"creşte" În diverse specializări).
Conlucrarea EGIS-ului cu diversele sisteme informatice de management din
Întreprindere se recomandă a fi asumată pentru a fluidiza procesele operaţionale
cotidiene, pentru a Îmbunătăţi eficienţa şi a reduce costurile.
4.3.2. Mentenanta, retelelor

, de utilităti,
Termenul de "mentenanţă" se referă aici la organizarea, planificarea, derularea,

monitorizarea şi optimizarea intervenţiilor pentru revizii/reparaţii În cadrul
instalaţi ilor/reţelelor.
Dintr-o perspectivă sintetică, asistenta pe care IT&C-ul o poate oferi activităţilor
de mentenanţă (fie acestea revizii planificate, sau intervenţii de restabilire a
funcţionării instalaţiilor/reţelelor În cazul apariţiei defectelor/întreruperilor) se
poate clasifica corespunzător câtorva criterii generice:
A. După precedenţa/derularea În timp relativ la operaţia propriu-zisă de
mentenanţă:
- asistenţă pre-operatorie: informări, documentări şi analize pregătitoare;
- asistenţă operatorie: suport tehnic şi logistic pe durata intervenţiei (asistenţa
operaţiei efective);
- asistenţă post-operatorie: restaurarea definitivă a funcţionării instalaţiei/reţelei;
Înregistrarea informativă (reflectarea intervenţiei În datele descriptive ale
instalaţiei); raportare.
B. Tot un criteriu temporal poate conduce la o clasificare mai simplă, Însă cu
valenţe interesante În distincţia management operativ-executi v:
- asistenţă "on-line" (suportul efectiv, din timpul operaţiei/activităţii);
113
- asistenţă "off-line" (suport decuplat, anterior sau posterior operaţiei).
C. După nivelul de răspundere managerială (distingând deciziile strategice de cele
tactice):
- asistenţă executivă (care este majoritar o asistenţă decuplată pre- sau post-
operatorie: strategii pregătind activitatea de mentenenanţă, studii de cost, studii de
impact; analize statistice; dar suportând la nevoie şi decizii "on-line");
- asistenţă operativă (gestionarea propriu-zisă a intervenţiei de pe teren).
D. După natura aplicaţiei cu implicarea dominantă:
- asistenţă GIS: recomandată În cazul reţelelor cu Întindere/distribuţie geografică
semnificativă;
- asistenţă NMS: potrivită În cazul reţelelor de distribuţie (reţele cu emfază P&ID-
În care modelarea principală a proceselor se bazează pe diagrame de flux sau pe
scheme de funcţionare);
- asistenţă SCADA: aplicabilă când funcţionarea instalaţiei/reţelei este
monitorizată (Într-o măsură substanţială) prin urmărirea/controlarea În timp real a
parametrilor tehnici;
- asistenţă MMS sau OMS (mentenanţă pură, fără emfaze geo-spaţiale sau de
reţelistică);
- asistenţă ERP (funcţiuni "uşoare" de mentenanţă complementând facilităţile de
management al resurselor de Întreprindere).
Aplicaţiile GIS de Întreprindere (EGIS) ne pot furniza informaţii precum:

• localizarea instalaţii lor/componentelor la care trebuie intervenit:
- În cazul reviziilor planificate: prin analize explicite;
- În cazul defectelor/Întreruperilor: fie prin corelarea informaţiilor culese de la
apelul telefonic semnalând defecţiunea (primit de la dispecer sau de la client), fie
prin considerarea informaţiilor de la senzorii ce monitorizează În timp real reţeaua
(când sunt implementate funcţiuni SCADA);
• obţinerea acelor atribute ale componentelor vizate (din baza de date GIS
reprezentând reţeaua) ce sunt semnificative pentru operaţia de mentenanţă
(caracteristici fizico-mecanice, mărimi fizice/electrice, timpi disponibili,
instrucţiuni pentru (de)montare, proceduri de (re)puneţ"e În folosinţă, materiale
consumabile necesare, măsuri de protecţia muncii, etc.);
• identificarea căilor de acces (prin care echipa de lucrători poate ajunge la locul de
intervenţie );
• evidenţierea de resurse artificiale (reţele utilitare de apă, canalizare, gaze,
telefonie) şi naturale (reţea hidrografică, relief) ce pot fi implicate În intervenţie;
• ghidarea dinamică a echipei de intervenţie pe traseul spre locul instalaţiei vizate
114
(asistenţă de tip LBS, angajând eventual receptoare GPS conectate la dispozitive
de comunicaţie speciale, legate de aplicaţia EGIS sau încorporând cartografia
zonei controlate): asistenţa aceasta poate fi controlată de dispecer (atât echipajul
mobil cât şi locul intervenţiei apar pe ecranul operatorului-dispecer), sau chiar
direct de către echipajul mobil.
Observăm deci atât suport "pre-operatoriu" cât şi "operatoriu". Dar dacă aplicaţia
GIS are şi valenţe AMlFM, aşa cum se recomandă, atunci vom beneficia şi de
asistenţă "post-operatorie" (off-line):
- jumalizarea intervenţiei (înregistrarea/stocarea datelor semnificative descriind
operaţiunea din puncte de vedere tehnic şi economic);
- actualizarea inventarelor în urma intervenţiilor (operaţie obligatorie în cazul
înlocuirii de piese sau subansamble), vizând inclusiv valabilităţi/garanţii şi durate
de funcţionare pentru piesele înlocuite (sau reconsiderarea uzurilor pentru
instalaţiile/ansamblurile modernizate parţial);
- actualizarea stocurilor de piese/componente: evidenţierea ieşirilor din
magazie/gestiune dacă s-au înlocuit componente; emiterea de comenzi pentru
completarea stocuri lor de rezerve critice (aprovizionarea); etc.
Baza de
date GIS
Up-date
Up-Ioad
Accesare~tActualizare
• fFj
iD
Informare
Recepţionare ~
, ~ o;'''"""''';"
ti ~
Operator pe teren Geo-Iocalizare GPS

Operator GIS
Dispecer Inspector
<FigA.6. - Date GIS bidirecţionale pe teren>
Mai mult, dacă beneficiem de funcţiuni DSS, aplicaţia EGIS ne poate ajuta şi la:
» pregătirea şi optimizarea procedurilor de intervenţie în caz de avarie (aspect
accentuat şi de interesul crescând pentru aşa-numitul "management al riscului",
privitor la strategiile de restabilire a operării în caz de perturbare, ce presupun atât
identificarea riscurilor cât şi definirea de măsuri/stn.tegii de preîntâmpinare şi de
tratare a perturbărilor ce pot apărea în funcţionarea normală a reţelelor);
»studii asupra incidenţelor de întreruperi în funcţionarea reţelelor (prin analize
statistice asupra intervenţiilor anterioare pe perioade semnificative de timp, cu
clasificări ilie cauzalităţii);
lIS
» studierea impactului întreruperilor (planificate sau fortuite/accidentale) asupra
consumatorilor (prin analize economice cu caracter geografic, demografic sau
CRM, privind atât consumatorii casnici/rezidenţiali cât şi pe cei
comercial i/industrial i);
» evidenţierea celor mai vulnerabile puncte sau componente din instalaţie/reţea, şi
stabilirea de măsuri preventive (întărirea/eliminarea "slăbiciunilor"; minimizarea
efectelor; optimizarea intervenţiilor);
» strategii şi tactici de rerutare dinamică a fluxurilor (tratarea dezechilibrelor de
sarcină);
» identificarea de soluţii pentru servi rea prioritară a consumatorilor speciali
(beneficiari strategici sau clienţi cu care s-au prevăzut clauze contractuale QoS
privitoare la calitatea/continuitatea fumizării utilităţii).
Aplicaţiile informatice de întreprindere (fie acestea ERP, GIS sau CMMS) vor
ajuta şi la gestionarea resurselor umane implicate în activităţile de mentenanţă,
prin:
• stabilirea competenţelor necesare în derularea operaţiilor constituind efectiv
intervenţiile;
• definirea responsabilităţilor şi gestionarea răspunderi lor, în funcţie de specificul
operaţiei de mentenanţă (cu particularizări distincte fireşti pentru reviziile
planificate, pentru intervenţiile în caz de defect, cu sau fără înlocuirea de
componente în instalaţie/reţea);
• completarea/actualizarea pontajelor pentru membrii echipelor de intervenţie
(implicând uzual "ore suplimentare" sau chiar "sporuri speciale"), pe baza infor-
maţiilor jurnalizatelînregistrate odată cu cele tehnico-economice ale operaţiunilor.
Deşi constituie o funcţiune pur OMS, completarea, emiterea şi urmărirea
"dispoziţiilor de lucru" (Work Orders) au un profund caracter HRM, acestea - ca
documente oficiale ale operaţi(un)ilor de mentenanţă - referindu-se la:
- stabilirea de atribuţiuni şi impunerea de responsabilităţi (WO definesc, uneori
împreună cu documentele "fişa postului", relaţiile de supervizare/subordonare şi
obligaţiile de raportare);
- mijloacele de lucru angrenate pentru intervenţie (mijloace de transport, scule,
unelte de demontare/asamblare, aparate de măsură, echipamente de protecţie, etc);
- procedurile de intervenţie (metode şi
mijloace de verificare/testare şi de
repararelînlocuire );
- alte implicaţii tehnice şi economice.
<FigA.7. -Asistenţă GIS pe teren>

116
"Sisteme geo-informatice (GIS) pentru administratie si interne" • Mircea Sădut
În afara funcţiei principale de înregistrare şi planificare a activităţii de reparaţii/
întreţinere (îndeplinite de o aplicaţie bazată pe un SGBD), găsim deseori o
potrivire naturală cu documentele de CAD (MCAD, PDMS, HV AC, AEC) dar şi
cu arhivele digitale tehnice şi economice, adică menţinerea neîntreruptă a fluxului
in formaţi onal proiectare- fabricaţie- imp lemen tare-expl oatare.
Informaţiile urmărite de sistemele informatice ce asistă mentenanţa reţelelor
vizează multe chestiuni importante pentru întreprindere, după cum se poate vedea
în următoarele şiruri de câmpuri ale unei astfel de baze de date:
• Piese şi obiecte de inventar: numărul de inventar, numele piesei, categorie, clasă,
dimensiune, descriere, catalog, recondiţionare, cantitatea comandată, cantitatea
maximă, fabricant, codul de fabricaţie, cantitatea pe bonul de comandă, cantitatea
alocată, cantitatea disponibilă, cantitatea rezervată, data ultimei utilizări, ultimul
cost, costul unitar, data ultimei achiziţii, unitatea de măsură, cantitatea manevrată,
numărul ultimei comenzi de achiziţie, frecvenţa inventarierii fizice, ultimul
inventar fizic, următorul inventar fizic, costul de transport, costul total, formularul
privind securitatea În exploatare, locaţia, raftul;
• Echipamente/instalaţii: numărul echipamentului, numele echipamentului, numă-
rul serial, locaţia, data instalării, data expirării garanţiei, costul original, numărul
comenzii de achiziţie, numărul de repere, masa, clasa, capacitatea, modelul,
fabricantul, ansamblul părinte, utilizarea actuală, unităţi, stare, folosinţa zilnică;
• Personal: identificatorul salariatului, numele salariatului, numărul carnetului de
sănătate (asigurări sociale), data Începerii intervenţiei, nume de acces, supervizor,
echipă, departament, secţie, unitate, cantitatea maximă, nivelul de aprobare a
comenzilor de achiziţionare, adresa, oraşul, codul poştal, telefonul, faxul, adresa e-
mail, adresa paginii web, nivelul de aprobare a dispoziţiilor de lucru;
• Competenţe profesionale: codul activităţii, descrierea activităţii, nivelul de
răspundere, nivelul de calificare profesională;
• Furnizori: codul vânzătorului, numele vânzătorului, adresa, oraşul, codul poştal,
pagina web, persoana de contact, funcţia, telefonul, faxul, adresa e-mail, persoana
alternativă de contact, funcţia persoanei alternative, telefonul alternativ, faxul
alternativ, e-mail alternativ;
• Aprovizionare: numărul cererii, data cererii, numărul comenzii de achiziţie, data
comenzii de achiziţie, numărul contului, centrul de cost, cerut de, cumpărător,
termenii de plată, condiţii de livrare, mijloc de transport, ruta de transport, starea
curentă a comenzii de achiziţie, codul furnizorului, taxe, total parţial, subtotal,
total, furnizat la locaţie.
Echipele de lucrători ce se deplasează la locul intervenţiei pot beneficia de o serie

de echipamente informatice sau de telecomunicaţie angajate pentru o derulare mai
rapidă (informare, coordonare) şi mai sigură (eliminarea erorilor, încredere.
~l'curitate)I operaţiuni lor:
117
• staţii radio de intercomunicaţie vocală între coechipieri şi cu dispeceratul/sediul
central;
• telefoane mobile (GSM sau COMA);
• calculatoare portabile (fie POA-uri, dispozitive palmtop, handheld, sau chiar
notebookllaptop sau "smartphone"-uri), accesând indirect/direct date de
întreprindere:
a) memorând o copie (simplificată/redusă) din GIS-ul conţinând partea de reţea la
care se face intervenţia, pentru ca lucrătorii să poată localiza obiectivul şi accesa
informaţii utile despre acesta;
b) accesând on-line serverul GIS
al întreprinderii pentru a obţine
datele necesare, În acest caz fiind
teoretic posibilă şi actualizarea!
Încărcarea bazei de date GIS de
către lucrătorii de pe teren cu
informaţii despre executarea inte-
rvenţiei, înlocuirea de piese, re-
corelarea uzurilor şi amortizărilor
de mijloace fixe, şi cu alte
informaţii tehnice.
<FigA.8. - Echipamente
portabile>
În anumite situaţii (necesitând fie măsurători critice la faţa locului, fie funcţii de
prelucrare complexă a unor date de pe teren) se pot angaja echipamente dedicate
(specializate), cu sau fără legătură dinamică cu sistemul informatic central al
întreprinderii.
<FigA.9. - Echipamente specializate pe teren>

118
4.4. Gestionarea situaţiilor de criză (CMS)
Există situaţii accidentale ce afectează grav mulţi oameni, fiind iscate prin
hazardul natural (inundaţii, cutremure, pandemii, incendii de pădure, geruri
năprasnice, etc.), ori provocate voit sau nu de oameni (incendii, emisii de gaze
periculoase, deversări de substanţe periculoase, accidente miniere masive,
accidente rutiere În lanţ, aglomerări umane subite/excesive, revolte, ş.a.m.d.).
Unele dintre acestea provoacă pierderi de vieţi şi/sau afectează direct sănătatea
oamenilor, altele distrug case, clădiri (publice, industriale sau comerciale) şi
gospodării, pot omorî animale domestice sau sălbatice, pot afecta culturi/recolte
agricole, altele determină accidente şi dezechilibre ecologice, altele pot ameninţa
diverse echilibre (culturale, sociale). Uneori efectele sunt imediate, alteori urmează
În câteva ore/zile de la declanşarea accidentului, sau pot apărea după luni/ani de
zile. De exemplu, blocările de şosele şi de căi-ferate (datorate accidentelor/
coliziunilor rutiere/feroviare, exploziilor, surpărilor de terasamente, căderilor de
stânci, etc.) determină Întreruperea infrastructurii de transport sau scoaterea ei
parţială din funcţiune, ceea ce va avea multe efecte negative, inclusiv economice.
În astfel de situaţii de criză administraţia publică trebuie să răspundă prompt cu
ajutoare şi/sau cu soluţii de remediere/restabilire a stării normale. Iar pentru a fi
pregătită În acest sens, instituţiile implicate/implicabile pot beneficia de asistenţă
substanţială din partea geo-informaticii. Şi vom lua ca exemplu, cazul
inundatiilor.
Contextul geografic rezidă Într-o reţea hidrologică r..:~lativdensă, cu un nivel scăzut

de regularizare, deci cu risc pronunţat de revărsare când plouă mult (sau când se
topeşte brusc zăpada/gheaţa). Contează de asemenea şi diversitatea tipurilor de
relief: de la câmpii, la dealuri şi munţi cu păduri neregulate. Din perspectivă
demografică, regiunile rurale şi suburbane (acestea fiind cele mai afectate de
inundaţii) au deseori populaţie săracă, supravieţuind din slujbe temporare şi cu
bunuri produse În gospodăria mică din jurul casei. De asemenea, de obicei În zona
rurală amplasamentul locuinţelor nu este sistematizat iar canalizarea este slabă sau
chiar lipsă.
Situaţia este accentuată şi de faptul că În multe regiuni pădurile au fost abuziv
tăiate, astfel că pe lângă reducerea capacităţii de absorbţie a solului a apărut şi
riscul alunecărilor de teren.
Avem de-a-face şi cu un risc geologic pe cale de-a deveni tipic: ploile intense pot
provoca alunecări masive de teren În zona fostelor exploatări miniere subterane,
unde plafoanele minelor au rămas neasigurate. (Astfel de surpări de teren s-au
Întâmplat de câteva ori la Gcnele Mari - 2001,2004,2005 -, atunci fiind distruse
multe case şi gospodări situate În apropierea exploatărilor fie prin alunecare de
teren, fie prin revărsarea de apă sărată din subteran.)
119
Contextul meteorologic. Modificările climatice, evidente în ultimii ani, alterează
ceea ce ştiam prin tradiţie privind precipitaţiile, extinzând riscul inundaţii lor peste
toate anotimpurile. Când ploaia este foarte intensă cantitatea de apă căzută pe
pământ trece de 25 I1mp/h - depăşind deci capacităţile combinate de absorbţie a
solului şi de drenare a canalizării -, fiind inevitabile acumulările de apă şi
revărsările de râuri/pârâuri (inclusiv inundări ale străzilor şi curţilor).
Inundaţiile şi revărsările masive distrug bunurile oamenilor (case, ferme, maşini),
provocând chiar şi pierderi de vieţi omeneşti (în special copii, femei şi vârstnici).
De asemenea, pot distruge poduri, drumuri şi căi ferate, blocând traficul dar şi
izolând familii şi ferme. Ploile torenţiale venite brusc după lungi perioade de
secetă (cu fulgere şi vânt puternic, uneori degenerând în grindină) pot compromite
culturile agricole (uneori în proporţie de 50-100%) şi pot întrerupe sau întârzia
periculos muncile agricole.
Astfel de situaţii au necesitat măsuri deosebite pentru aprovizionarea sinistraţilor

cu alimente esenţiale (apă de băut, pâine, conserve, carne etc.) prin mijloace
extraordinare (poduri improvizate, bărci, elicoptere etc.).
Solutii posibile, solutii practice

O aplicaţie GIS pentru gestionarea crizelor provocate de inundaţii trebuie să
reprezinte (uzual ca straturi tematice) şi să manipuleze cu uşurinţă informaţii
despre:
» reţelele de ape (râuri, pârâuri, lacuri, canale, etc.), cu o simbologiecuprinzătoare,
şi respectiv cu posibilitatea de a evidenţia sectoare particulare (arătând tipuri de
îndiguiri, debite, nivele/cote de alarmare, fluxuri de curgere);
» infrastructura de transport şi căile de acces (drumuri, autostrăzi, căi-ferate,
poduri, tunele, pasaje, etc.);
» terenurile şi zonele rezidenţiale (clădiri, delimitări parcelare, destinaţia
parcelelor);
» infrastructura de utilităţi (reţele electrice, conducte de gaz, reţele de apă potabilă
şi apă industrială, canalizările, telecomunicaţii) - aici putem sublinia bi-
direcţionalitatea aspectului: utilităţile care pot fi afectate de inundaţie, şi respectiv
utilităţile pe care le putem folosi/angaja în gestionarea crizelor;
» instituţii publice (spitale, şcoli, administraţie locală);
» condiţii de teren (prezenţa unor soiuri critice; Înclinări); ş.a.m.d ..
Aplicaţia respectivă trebuie să suporte funcţiile clasice de analiză GIS, inclusiv
căutarea de locaţii, interogarea spaţială directă a entităţilor reprezentate, dar şi
simulările În scenarii mai complexe.
Sistemul geo-informatic destinat să ajute În astfel de crize trebuie să deţină date de
120
încredere (informaţii actuale, coerente şi complete). ŞI eventual chiar să permită
actualizarea de pe teren a unor date în timp real (funcţie recomandabilă pentru
modelarea dinamică a situaţiei reprezentând bazinele râurilor revărsate, cotele
apelor, terenurile afectate, riscuri particulare).
Dacă aplicaţia GIS are facilităţi 3D, atunci poate fi realizat un model tri-
dimensional al terenului care să evidenţieze zonele periculoase (simulare a
inundării). Simularea de tip "buffer" a inundaţiei, dacă este o analiză în plan
orizontal (bi-dimensionaIă, fără considerarea altitudinii), furnizează informaţii
bune doar în situaţiile cu suprafeţe simple sau de teren simetric (cu simetrie faţă de
axa apei curgătoare). Reprezentarea zonelor inundate/inundabile se poate baza pe
mai multe genuri de modelări ale altitudinilor (3D; DTM; grid altimetric; modelare
LiDAR; curbe de nivel).
Dacă este posibil ar fi bine să includem în analizele zonale şi imagini aeriene/
satelitare (referinţele din imagini îmbogăţind reprezentarea vectorială nativă), mai
ales că anumite software-uri moderne de GIS suportă şi interogarea spaţială a
datelor rasteL
Cu scopul de a asista echipele mobile de pe teren, un sistem geo-informatic
puternic poate participa cu funcţii LBS (geo-Iocalizare dinamică): ghidare în timp-
real a echipelor spre obiectivele necesare; urmărirea obiec(tiv)elor aflate în
mişcare, controlul traficului, etc.
Foarte utile în soluţia informatică asistând persoanele ce gestionează criza
provocată de inundaţie se dovedesc funcţiile geo-informatice pentru:
• monitorizarea, înregistrarea şi analizarea informaţiilor meteorologice şi
climaterice;
• studierea statistică a evoluţiilor meteo (revelând modele pe termen mediu/lung şi
particularităţi ale precipitaţii lor);
• legătura dinamică cu un serviciu de previziune meteo la nivel
local/naţi onal/re gi onal.
1. Solutii proactive. În mod firesc cea mai solidă măsură pentru prevenirea şi
minimizarea efectelor negative ale inundatiilor este construirea de diguri pe
malurile râurilor şi pârâuriloL Prezenţa regularizări de siguranţă de-a lungul apelor
curgătoare este recomandată mai ales acolo unde malurile naturale nu sunt destul
de înalte/puternice. Dar aceasta costă, mai ales că situaţia moştenită prezintă multe
ape ce nu au regularizări ale bazineloL O altă primă soluţie constă în punerea la
punct a sistemului de canale de colectare/scurgere a apei din aşezările umane.
Din această perspectivă, software-ul GIS şi CAD ne poate oferi - încă din fazele
incipiente de proiectare strategică, şi până în stadiile de construcţie (dar chiar şi în
exploatare) - asistenţă pentru: .
- conceperea şi construirea îndiguirilor pentru râuri şi pârâuri (regularizarea
121
longitudinală a cursurilor fiind necesară pe mai toate apele curgătoare);
- extinderea şi reabilitarea canalizării citadine şi a şanţurilor de scurgereldrenare
(predominante în mediul rural).
Referitor la monitorizarea şi analizarea statistică a fenomenelor meteorologice,
este binevenită şi urmărirea dinamică a cotelor râurilor din bazinul hidrografic
naţional, revelarea modelelor comportamentale ale dinamicii cotelor, şi respectiv
ajustarea cotelor de alarmă anterioare (în corelaţie cu eventualii factori noi
apăruţi).
Însă probabil că cel mai important element-cheie În prevenirea şi diminuarea

crizelor îl constituie cresterea vitezei de reacţie a serviciilor de urgentă: salvare,
spitale, poliţie, pompieri, jandarmerie, etc.
De asemenea, comunităţi le trebuie să aibă definite planuri pentru minimizarea şi
gestionarea dezastrelor. Este esenţial ca ele să-şi definească strategii de
management al crizelor, pentru a cunoaşte resursele implicabile şi metodologiile
de tratare, pentru a-şi organiza responsabilităţile, pentru a fi pregătite să aplice
astfel de cunoştinţe. (Altfel, acţionând pe loc, doar sub inspiraţia momentului,
deciziile pot fi compromise prin necunoaşterea anumitor aspecte şi chiar datorită
emoţiilor fireşti.)
Din perspectiva taxonomiei informatice, planificarea şi monitorizarea acţiunilor În
caz de necesitate este servită de aplicaţiile CMS (Crisis Management Systems),
de la acelea pentru comunităţi (servind publicul) la cele pentru ÎntreprinderiI
instituţii. Observăm că "CMS" este abreviere şi pentru "CaII Management
System", ceea ce - În cazul serviciilor de urgenţă - poate fi de asemenea apropiat
de tematica noastră.
Geo-informatica pentru management proactiv:

_ este vital să avem o bază de date geo-spaţială reprezentând zona arondată
(clădiri, infrastructuri, drumuri, reţele de apă, relief, etc.), iar sistemul să
suporte funcţiile clasice de editare şi interogare GIS;
_ să putem derula interogări spaţiale specifice, de la măsurători de distanţe la
analize buffer (proximitate);
_ ar fi recomandabil să posedăm funcţii de analiză GIS explicite pentru
revelarea riscurilor;
_ ideal ar fi să putem beneficia de simulări de inundare ale zonei controlate
(30).
Se recomandă ca dispecerele serviciilor publice de urgenţă (salvare, poliţie,
pompieri) să aibă aplicaţii geo-informatice (sau măcar funcţii GIS În aplicaţiile de
management al apelurilor telefonice) pentru urmărirea dinamică şi pentru asistarea
echipajelor mobile.
122
Constituind o metodă operativă de pregătire pentru minimizarea crizelor,
exerciţiile de simulare prin alarme (cu asistenţă GIS "off-line" sau "on-line") ajută
persoanele responsabile de pe diverse poziţii cu privire la:
• managementul resurselor;
• iniţierea, derularea şi monitorizarea acţiunilor;
• evaluarea rezultatelor (costuri, timpi);
• îmbunătăţirea timpilor de reacţie şi a eficienţei;
• revelarea slăbiciunilor;
• testarea alternativelor.
2. Solutii reactive. În perioadele de inundaţii intense au fost angajate multe eforturi

pentru ajutarea populaţiei afectate de inundaţii. Echipele de management al crizei
(constituite în sectorul administraţiei publice) au avut sarcina de a iniţia şi controla
câteva măsuri de susţinere pentru populaţia din regiunile afectate:
A. Acţiuni imediate:
- adăpostirea oamenilor care nu-şi mai pot folosi propriile case (în spitale,
şcoli, alte facilităţi publice);
- asigurarea strictului necesar pentru supravieţuirea populaţiei afectate
(îngrijiri medicale, furnizare de alimente, utilităţi);
- identificarea zonelor periculoase în caz de revenire a inundaţiilor (datorate
ploii sau acumulărilor din amonte);
- constituirea grupelor operative (la nivel local/naţional) ca centre non-stop
pentru: monitorizarea situaţiilor; recepţionarea semnalelor şi apelurilor de
la cetăţeni; gestionarea ajutoarelor umanitare;
- restabilirea infrastructurii (recondiţionarea căilor de transport sau ame-
najarea de căi provizorii alternative) şi repunerea în funcţiune a reţelelor
de utilităţi; etc.
B. Acţiuni pe termen lung:
- monitorizarea epidemiologică (sanitară), controlul sănătăţii populaţiei,
campanii de vaccinare, controlul calităţii apei;
- identificarea de terenuri disponibile pentru t~locarea gospodăriilor şi
pentru construirea de case;
- asigurarea materialelor de construcţii de bază (ciment, lemn, oţel,
cărămizi/BCA, sticlă) achiziţionate din rezerve statale.
Relocarea definitivă a populaţiei-afectate (pentru familiile ale căror case au fost

distruse de calamităţi) - relocare efectuată' uzual prin construirea de case în acolo-
nii - presupune câteva aspecte cheie:
» asigurarea traiului pentru o perioadă relativ lungă (găzduire; alimentare; asistenţă
123
medicală), până ce noile case şi/sau ferme vor fi gata;
» acordarea de ajutoare financiare şi/sau m.ateriale;
» căutarea de terenuri disponibile (cel mai adesea din patrimoniul domeniului
public) - aici fiind cea mai evidentă participare a aplicaţiilor GIS;
» contractarea rapidă şi derularea proiectelor/şantierelor de construcţie;
» furnizarea de asistenţă socială, şi eventual de consiliere juridică (datorită
aspectelor privind proprietatea); etc.
Pe durata crizelor, Ministerul Sănătăţii a solicitat instituţiilor judeţene subordonate

să-şi intensifice activităţile În zonele afectate: difuzarea de informaţii pentru
cetăţeni; supravegherea calităţii apei de băut (mai ales din sursele rurale);
urmărirea semnelor de epidemii; campanii de vaccir,are. Deoarece mulţi oameni au
rămas atunci fără surse de apă potabilă, administraţiile locale şi organizaţiile de
Crucea Roşie au distribuit apă de băut, punând totodată afişe de avertizare la
fântânile afectate. De asemenea, au fost distribuite multe transporturi cu alimente
pentru animalele din gospodăriile afectate. Administraţiile centrale şi locale au
depus eforturi pentru furnizarea de produse şi materiale necesare În zonele
sinistrate. Guvernul a aprobat, În regim de urgenţă, măsuri privind regularizarea
maluri lor de râuri prezentând riscuri potenţiale.
Contextul crizelor provocate de inundaţii - şi respectiv restabilirea vieţii normale
după apariţia unor astfel de situaţii - a fost Îngreunat şi de faptul că deocamdată la
noi În ţară populaţia nu s-a familiarizat suficient cu practica asigurărilor de bunuri
şi de vieţi. Există eforturi guvernamentale şi non-guvernamentale pentru
stimularea acestei uzanţe şi respectiv pentru Încurajarea populaţiei să folosească
sistemele de asigurări, Însă lucrurile nu sunt deplin Înţelese iar legislaţia este Încă
perfectibilă. Datorită multiplelor efecte ale inundaţiilor, este recomandabil să se
recurgă nu doar la asigurarea de locuinţe, bunuri şi de viaţă, ci şi la asigurarea
culturilor agricole şi a stocurilor de animale.
Geo-informatica pentru managementul reactiv:

soluţia GIS trebuie să permită unor operatori (de la centrele dispecere dar
şi eventual de pe teren) să introducă şi chiar să modifice entităţi grafice
pentru modelarea zonelor afectate de inundaţie (poligoane, linii, puncte,
imagini raster, adnotări textuale, etc.);
se pot dovedi utile inclusiv aplicaţiile GIS mobile (pentru notebook-uri,
PDA-uri, sau alte dispozitive portabile combinând eventual informatica
geo-spaţială cu telecomunicaţiile) conectate uni/bi-direcţional cu sistemul
geo-informatic central (cu baza de date şi cu aplicaţiile de la sediul
central sau de la dispecerat);
- contează şi uşurinţa/ajutorul În instalarea centrelor de dispecerizare (un
124
mediu GIS deschis, bazat pe LAN, VPN şi InternetJintranet - conceput de
preferinţă în conformitate cu standardele emise de "Open Geospatial
Consortium" -, capabil să înceapă rapid diseminarea datelor geo-spaţiale
către clienţi "groşi" sau "subţiri": de la staţii PC complete la navigatoare
web şi la dispozitive mobile);
- comunicare fluentă între membrii echipei de management al crizei
(telefonie mobilă, mesagerie instantanee, e-mail, fax, etc.);
publicarea prin Internet a informaţiilor (portal uri web pentru
managementul dezastrului; comunicate de presă; informare pentru
public);
- linii telefonice gratuite de suport (pentru cetăţenii afectaţi, pentru
persoanele care raportează noi situaţii sau schimbări, pentru cetăţenii care
vor să ofere ajutor altora).
Alte cerinţe pe care ar trebui să le îndeplinească sistemele/aplicaţiile geo-
informatice implicate în managementul crizelor:
» un nivel înalt de încredere - asigurat prin folosirea de componente de calitate
bună, prin utilizarea de soluţii de salvare/siguranţă (back-up, UPS), prin
redundanţa componentelor hardware/software critice (eventual dispozitive "hot-
swappable") etc.;
» producţie cartografică rapidă (tipărire pe hârtie, publicare prin Internet, accesare
prin conexiuni mobile "wire-Iess"), dedicate unei audienţe largi, inclusiv celei
nespecializate IT/GIS;
» interoperabilitatea datelor cu alte aplicaţii informatice (inclusiv CAD, GIS,
CMS, OMS) de la alte organizaţii implicabile (administraţie locală, apărarea
civilă, poliţie, salvare, oficii de sănătate publică, gardă de mediu, oficii de
cadastrulgeodezie/cartografie, dar şi organizaţii non-guvernamentale);
» conectabilitate cu eventualele portale SDI (Spatial Data Infrastructure, concept
cu care ne vom întâlni în capitolul 7).
Însă deasupra tuturor aspectelor tehnice şi administrative trebuie de fapt să

guverneze spiritul omenesc: de la a cunoaşte şi a gândi, la a ne ajuta unii pe alţii.
4.5. Cadastrul oficial
4.5.1. Preambul
Cadastrul este un sistem oficial de înregistrare/evidenţă a proprietăţilor imobiliare,

ocupându-se respectiv cu identificarea, delimitarea şi determinarea regimului
juridic al corpurilor de proprietate (im6bile - terenuri şi clădiri).
125
Notă: Sistemele illfonnatice destinate cadastrului se mai numesc generic şi
LIS (Land Infonnation Systems), sau - ceva mai restrâns - LPIS (Land
Parcel Identificatioll System).
Deşi iniţial, În urmă cu câteva mii de ani, cadastrul a fost doar un sistem de
evidenţă a terenurilor agricole, folosit pentru colectarea impozitelor, astăzi se
manifestă ca un registru oficial evidenţiind mai multe aspecte (definitorii):
• juridic: actele şi faptele juridice consfinţind dreptul de proprietate, de folosinţă
sau de administrare asupra terenurilor;
• tehnic: normele aplicate şi măsurătorile prin care se stabilesc aria şi localizarea
parcelelor (corpul de proprietate);
• economic: privind valoarea de Întrebuinţare (fertilitatea solului, existenţa de
resurse naturale exploatabile, potenţialul economic pentru alte activităţi;
valoarea de piaţă/tranzactare).
Cadastrul presupune Înregistrarea - pentru fiecare parcelă de teren dintr-un
teritoriu - de informaţii privind: proprietarul, suprafaţa, localizarea şi eventual
valoarea.
Sistemele informatice pentru cadastru (folosite În instituţiile şi organizaţiile
implicate) sunt de fapt sisteme geo-informatice (cadastrul constituind o aplicare
deja clasică a tehnologiei GIS).
Mai trebuie spus că aveam de-a face cu două tipuri de cadastru:
- cadastrul general: care cuprinde - pentru un teritoriu dat - toate entităţile
geografice semnificative (având oarece similitudini cu planul topografic), dar
evidenţiind strict atributele de proprietate funciară/imobiliară;
- cadastru de specialitate (sau "tehnic"): evidenţiază şi inventariază sistematic
acele bunuri imobile aparţinând unei specialităţi/discipline, şi se Întocmeşte În
conformitate cu normele elaborate de autoritatea care reglementează respectiva
specialitate/disciplină (cadastrul imobiliar; cadastrul edilitar; cadastrul agricol;
cadastrul drumurilor; cadastrul apelor; cadastrul silvic/forestier; cadastrul
industrial; cadastrul feroviar; etc.).
Aşa cum probabil că deja ne aşteptăm, o aplicaţie GIS ce deserveşte cadastrul are
ca primă sarcină modelarea parcelelor de teren dintr-un teritoriu administrativ (sat,
comună, oraş, judeţ, regiune) - modelare realizată prin entităţi vectoriale de tip
poligon cât mai precis geo-referenţiate (erorile maxime admise fiind de 10 cm În
intravilan şi 15-50 cm În extravilan). Această parcelare grafică a terenului trebuie
completată cu informaţii privind: proprietarul terenului; acte/fapte juridice
consfinţind proprietatea; categoria de teren; numărul cadastral (identificarea În
sector, taria, teritoriu). Observăm aici că deşi aria terenului este În cadastru un
126
atribut capital, acesta nu ar trebui neapărat înregistrat explicit, "suprafaţa" şi
"perimetrul" fiind evidenţiabile direct prin funcţiile elementare de analiză geo-
spaţială ale aplicaţiei informatice. (În practică se recurge deseori la înregistrarea
ariei, mai ales că - într-un context evolutiv - este posibil ca aria înregistrată oficial
să difere de cea rezultată prin măsurare curentă pe modelul digital vectori al.)
Evidenţa funciară poate fi completată cu multe atribute (culese/stocate direct în
aplicaţia GIS, sau legate din baze de date externe).
Notă: Majoritatea Înregistrări/or din cadastrul oficial impun şi Înscrierea

dreptului de proprietate În Cartea Funciară (illtabularea, adică
Înregistrarea oficială, scrierea "În tabel").
4.5.2. Model de exploata re a bazei de date grafice pentru verificarea şi

recepţionarea lucrărilor de cad astru sporadic şi pentru completarea
bazei de date grafice
La nivelul unui oficiu judeţean de cadastru, unde zilnic vin spre verificare şi
avizare zeci sau chiar sute de lucrări de cadastru, din zeci de teritorii
administrative, şi unde se cumulează date grafice din lucrări similare strânse în nu
puţini ani, desigur că sistemul geo-informatic trebuie să facă faţă unui mod de
lucru deosebit.
Pentru a înţelege contextul efectiv vă propun să vedem fluxul de lucru pentru
activitatea de cadastru sporadic - respectiv pentru verificarea şi recepţionarea
lucrărilor cadastrale (PAD-uri, lucrări H.G. 834, planuri urbanistice, alte lucrări
specifice). În această instituţie sunt de obicei mai mulţi inspectori de specialitate
«cadastru» (şi geodezi de pregătire), lucrând în paralel, însă pentru simplificarea
înţelegerii vă propun să urmărim doar un astfel de fir:
1. Inspectorul (căruia i s-a repartizat lucrarea) deschide/accesează colecţia
de date grafice digitale conţinând cadastrul acumulat până la data curentă
pentru teritoriul administrativ corespunzător (pe ecranul staţiei de lucru
apare materialul vectori al reprezentând imobilele şi alte entităţi topografice
din lucrările cadastrale recepţionate anterior, material accesat de pe
serverul instituţiei);
2. Inspectorul preia conturul imobilului predat de executantullucrării în
format digital (din discheta ataşată dosarului conţinând documentaţia
tehnică a lucrării în curs de verificare) şi îl raportează/aduce în desenul
curent. Aici putem avea/întâlni mai multe abordări: în sistemul geo-
informatic se introduce chiar desenul conturului (într-un format vectori al
standard), sau se introduce lista de coordonate pe baza căreia se
construieşte ad-hoc acest contur. (Ambele variante au deopotrivă avantaje
127
şi dezavantaje, alegerea fiind mai degrabă o problemă locală - de
organizare, de obişnuinţă, de avantaje particulare.)
3. Inspectorul apropie porţiunea respectivă a desenului (printr-o panoramare
convenabilă a fondului cartografic pe ecran) şi evaluează corectitudinea
lucrării în raport cu materialul topografic din acea zonă (urmăreşte
corectitudinea ariei declarate, să nu existe suprapuneri sau intersecţii cu
imobile/entităţi adiacente, să nu existe alte abateri de la normele de lucru).
4. În funcţie de rezultatul evaluării, inspectorul decide fie validarea lucrării
şi respectiv salvarea desenului (acceptarea noului contur în baza de date a
cadastrului sporadic), fie respingerea sau suspendarea recepţionării.
Pentru verificarea efectivă a imobilului (pasul "3") inspectorul poate recurge,

depinzând de contextul geo-spaţial şi de complexitatea lucrării, la a încărca
anumite (categorii de) date grafice adiţionale - cercetarea prin comparaţie cu
contururile imobilelor înregistrate anterior poate fi astfel completată prin aducerea
altor referinţe cartografi ce (iar pentru zonele fără tranzacţii imobiliare înregistrate
în ultimii ani acest lucru devine imperativ):
- material vectorial recepţionat ca «plan urbanistic»;
- material raster provenit din scanarea de planuri/hărţi din zona respectivă şi geo-
referenţiate corespunzător (trapeze 1:2000, 1:5000, dc.);
- orto-foto-planuri obţinute prin aero-fotografiere sau de la sateliţi (imagini raster);
etc.
Faptul că platforma GIS (sau CAD) oferă posibilitatea de a manevra destul de
generos afişarea acestor materiale grafice (prin jonglarea cu straturile tematice,
prin exploatarea mecanismului de control al ordinii de afişare "în adâncime", prin
angajarea efectului de I;;;::!==:C::Z::C==!C'!II =:'-: .JJ>"
transparenţă a imaginilor ..
;:1iI ~::~~ ~ ••••
,,~::,:"", ;:;:;:; :~~: .• et~~\i: D~ 7 + .J6MJ
raster, prin eventualele abi- ••••' •• :=---:'-':'",: _ . -- .' /

lităţi de mozaicare/com- ~
binare a materialului grafic,
prin diverse funcţii de
analiză) garantează utiliza-
torului posibilitatea de a
obţine un context de lucru
destul de sigur şi eficient în
activitatea de cadastru.
<FigA.lO. - Sesiune de
lucru mixtă raster-vector> ~.
128
Dacă pentru verificarea tehnică a documentaţii lor cc:.dastrale se recurge la a solicita
executanţilor (experţilor topografi/geodezi) predarea (şi a) unui fişier de tip text
ASCII conţinând coordonatele punctelor ce delimitează imobilul respectiv,
urmând să se raporteze conturul În compoziţia grafică a respectivului teritoriu
administrativ (fie prin intermediul unei funcţii de raportare a coordonatelor
tabelare incluse nativ În sistemul geo-informatic, fie printr-o aplicaţie creată prin
forţe proprii, de genul AutoLISP/ AutoCAD), vor fi câteva avantaje:
• conturul imobilului este generat Într-o manieră extrem de controlată şi de curată;
• există astfel un control direct asupra echivalenţei dintre coordonatele reale ale
conturului verificat şi cele declarate În documentaţia tipărită;
• conturul respectiv se poate regenera şi ulterior, şi chiar folosi În alte contexte;
• coordonatele În format ASCII se pot citi de către multe platforme CAD/GIS, deci
se deschide posibilitatea reutilizării datelor În diverse contexte.
Dacă pentru verificarea lucrărilor se recurge doar la solicitarea de fişiere vectoriale
standard (precum DXF sau DWG), există avantajul major al operării foarte facile
(copierea sau aducerea conturului pe ecran se face simplu/rapid), dar pot apărea şi
câteva dezavantaje (nu tocmai uşor de controlat prin specificaţiile de predare şi
prin competenţa informatică a inspectori lor):
» dependenţa fişierelor vectoriale de particularităţile/versiunea mediului CAD/GIS
cu care se face salvarea;
» inserarea directă a fişierului În compoziţia grafică a desenului curent poate
determina transferarea şi a altor elemente decât cele vizibile (entităţi "zombi" - de
genul elemente proxy, blocuri, straturi, stiluri de text/haşură - Încărcând fişierul şi
memoria, şi greu de scos ulterior din baza de date grafică);
» arhivarea ridică În timp anumite probleme, afectând potenţialul de reutilizare.
Notă: Sunt demarate sau În derulare proiecte ce prevăd realizarea

«cadastrului general» În următorii ani pent7u Întreaga suprafaţă a
României, iar când acestea vor fi realizate şi integrate În activitatea de
cadastru contextul verificării tehnice a documentaţii/or se va
Îmbunătăţi/simplifica. Câteva localităţi deja beneficiază de cadastru
general realizat şi În varianta digitală (Restionat cu sisteme geo-
informatice) .
Integrarea orto-fotogra~elor În fluxul activitătii de cadastru

Beneficiind de rezultatele unui proiect naţional derulat de Agenţia Naţională de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară - proiect de amploare, având ca obiectiv aero-
fotografierea teritoriului României -, Oficiile de Cadastru şi Publicitate Imobiliară
au primit colecţii substanţiale de imagini raster acoperind integral/parţial suprafaţa
129
judeţelor. Se recomandă integrarea acestor colecţii de imagini În fluxul activităţii
de cadastru datorită accesibilităţii ridicate specifice acestui gen de informaţie - În
timp ce pentru Înţelegerea reprezentărilor cartografice vectoriale omul are nevoie
de experienţă sau de efort, pentru imaginile fotografi ce Înţelegerea este imediată şi
firească -, dar mai ales datorită faptului că aero-fotogramele acoperă integral
teritoriul (aspect dorit mai ales pentru zonele În care nu s-au acumulat destule date
prin cadastru sporadic anterior).
Aceste orto-fotograme, cu rezoluţia echivalentă scărilor 1:5000 şi respectiv
1:2000, au fost în prealabil trecute prin operaţii specifice de fotogrammetrie
(stereo-restituţie şi orto-rectificare, Însă prin procesare digitală) astfel Încât
obiectele din imagini sunt plasate În poziţiile corespunzătoare realităţii considerate
În sistemul de proiecţie/coordonate "S tereografic 1970". Deoarece pri n
specificaţiile de contractare a fost ales formatul de fişier GeoTIFF - format
recunoscut pentru faptul că include sau are asociate informaţiile necesare geo-
referenţierii automate a imaginii bitmap Încorporate, astfel Încât imaginea este
geo-referenţiată nemijlocit de mai toate platformele GIS - s-au deschis perspective
de exploatare facilă a colecţiei de fişiere, astfel Încât o soluţie bine pusă la punct
(tehnic dar şi organizatoric) poate face faţă majorităţii sarcinilor grafice privind
activitatea de cadastru.
Datorită dimensiunilor mari ale fişierelor (fiecare imagine acoperă o zonă mare,
echivalentă "trapezului" cu scara similară, ceea ce face ca un fişierul să aibă
aproximativ -80 MB), pentru stocarea permanentă a orto-fotoplanurilor trebuie
alocat un hard-disk încăpător şi performant (l00-200 GB, 7200-10000 rotlmin, 2-
16 MB memorie chache), iar directoarelor/folderelor receptacul se recomandă să li
se activeze funcţia de diseminare "read-only" pentru a putea fi accesate numai de
anumiţi utilizatori din reţeaua de calculatoare a instituţiei (asigurând "sharing"
pentru persoanele Îndreptăţite).
Dacă se pregăteşte, folosind mediul GIS/CAD, un caroiaj conţinând poziţiile,
delimitările şi denumirile tuturor orto-fotogramelor din colecţie, - şi presupunând
că imaginile sunt iniţial/uzual neafişate În compoziţia cartografică (altfel
hardware-ul ar trebui mult supradimensionat) - utilizatorii vor vedea rapid ce
imagine trebuie să încarce/afişeze pentru zona curentă. .r'.--~ j"/--';:;'
Pentru manipularea imaginilor (respectiv pentru operaţia prin l\~~~/-.~,.Jfy.:~(!r)

care utilizatorul îşi aduce rapid pe ecran doar porţiunea care-i v_..r>T\.( ..",-('.-;;~.-i
este necesară În la un moment dat) se folosesc chiar numele \ '\ .<~;-.~(~r>
iniţiale ale fişierelor .raster: compuse din pr~fixel:
coordonatelor colţunlor stanga-Jos (nume hstate ITI caseta
~an~g~rului de straturi tematice ~a.uîn case~a m~nagerul~i de
'I+-. ~n',
:~~~.(
'~~"r'~I~
--rl r': ~M?;,-?;)
,c::: +'3
ImaginI), pentru care apar denumtrtle omomme ITI carounle (,~
corespondente din grila de imagini. t;t~
<Fig.4.11. - Grila de geo-referenţiere a orto-fotogramelor> \;<
130
"Sisteme geo-informatice (01S) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
Maniera de lucru fiind pusă la punct se poate pomi exploatarea efectivă. Pentru
obţinerea unei referinţe vizuale Într-o anumită locaţie dintr-un teritoriu
administrativ se focalizează estimati v (efectuând un zoom suficient pentru a putea
citi textele din grila de imagini) şi se identifică denumirea orto-fotogramei ce
acoperă zona respectivă. Apoi se accesează managerul de straturi/imagini şi din
lista de imagini se alege cea corespunzătoare nominal, pentru care se stabileşte
starea de afişare (Încărcare).
Folosind această manieră de lucru inspectorii de cadastru pot verifica mai rapid
PAD-uri (planuri de amplasament şi delimitare) sau documentaţii de scoatere din
circuitul agricol, sau alte lucrări specifice, combinând nelimitat datele grafice
(cumulate din cadastrul sporadic, din trapezele 1:5000 scanate, din planurile
parcelare scanate/digitizate, etc.). În esenţă, combinarea materialului vectori al
(nativ CAD sau GIS) cu cel rasterlbitmap (imagini aero-fotografice sau satelitare)
adaugă la precizia şi versatilitatea primului, avantajul comprehensibilităţii şi
sugestivităţii celui de-al doilea.
Perspective si probleme de rezolvat. În implementarea acestui model de lucru, şi

mai apoi În exploatare, pot apărea o serie de probleme/provocări, de genul:
• limitele de performanţă ale calculatoarelor şi ale soluţiei de stocare;
• limitele de trafic ale reţelei de date - se recomandă ca reţelele să fie (re)cablate şi
dotate conform standardului "Gigabit Ethernet" (lOOOMbps);
• pot exista zone unde (datorită insuficienţei punctelor de control la sol În procesul
de fotogrammetrie) geo-referenţierea imaginilor aero-fotografice să nu fie foarte
precisă (de exemplu, În zonele cu variaţii altimetrice semnificative ale terenului);
• neajunsuri În stocarea periodică a bazei de date grafice (precum salvarea
incrementală; copie Îndepărtată; ş.a.);
• securitatea operaţională a datelor: În mediile GIS/CAD nedestinate să lucreze
tranzacţional (mediile "desktop") nu se protejează complet conţinutul grafic atunci
când fişierul este actualizat de mai mulţi utilizatori (astfel Încât anumite categorii
de entităţi să poată fi doar vizualizate şi nu modificate), şi nici nu funcţionează
mecanisme de jurnalizare pentru a marca cine şi ce modificări a tăcut asupra
materialului grafic, spre a limita astfel greşelile de cperare şi folosirea maliţioasă;
• apariţia tentaţiei de a exploata/valorifica datele grafice În afara cadrului normal
de lucru;
• dificultăţi În asimilarea modului de lucru şi a constrângerilor/regulilor de
organizare a fluxului/activităţii; etc.
131
V. Sisteme informatice geografice pentru

combaterea criminalităţii şi pentru Întărirea legii
Motto: "Locaţia este un element esenţial în orice infracţiune sau situaţie ce

periclitează siguranţa publică. "
5.1. Generalităti, introductive
Era firesc ca, după demonstrarea utilităţii sistemelor informatice geografice (GIS)
În diverse aplicări industriale/comerciale şi guvernamentale/administrative,
abilităţile lor de gestionare şi analizare a datelor geo-spaţiale să fie până la urmă
angrenate şi În monitorizarea şi minimizarea infracţionalităţii, respectiv pentru
poliţie, pentru forţele de ordine publică şi pentru toate organismele implicate În
respectarea/întărirea legalităţii şi În menţinerea ordinii publice.
În mod tradiţional personalului de poliţie i se cer alte calităţi decât experienţa

tehnologică, printre cele mai importante fiind abilitatea de a examina informaţii,
aşa că un sistem informatic prezentând datele În cea mai vizuală şi practică formă
devine benefic. Afişarea informaţiilor folosind formula statuată a hărţii (planului
de situaţie) conferă nu doar naturaleţe, ci deschide şi premisele pentru corelarea
dintre entităţile/evenimentele urmărite şi diversele particularităţi ale areal ului În
care acestea se află/desfăşoară (zona considerată cu elementele sale antropice şi
naturale, În modelarea cea mai apropiată de realitate).
Activitatea poliţienească presupune frecvent organizare cartografi că, iar
transpunerea acestui management geo-spaţial În abordare digitală aduce multe
avantaje, aşa cum informati zarea a dovedit-o În multe alte domenii.
Abordarea modernă În combaterea infracţionalităţii se bazează pe aplicaţii geo-

informatice (GIS) capabile să:
- reprezinte harta digitală a zonei arondate, cu elementele topologice de
interes specific;
- gestioneze informaţii privind evenimentele infracţionale din circumscripţie;
evidenţieze zonele cu probleme (incidenţe/riscuri);
- monitorizeze detaliile geo-spaţiale ale deplasării persoanelor suspecte de
infracţiuni; etc.
Iată câteva metode de localizare geo-spaţială aplicabile În asistenţa informatică
132
"Sisteme geo-informatice (GIS) pentru administratie si interne." • Mircea Bădut
destinată activităţii de poliţie şi gestionării situaţiilor ameninţând'siguranţa
publică:
• prin dialog interactiv - localizarea furnizată vocal de apelant pentru
incident este recunoscută de către operatorul dispecer şi transpusă În
poziţie pe harta digitală;
• automat - sistemul informatic ştie adresa de la care semnalizează un senzor
de protecţie la efracţie şi o evidenţiază cartografic pe ecran;
• sistemul de protecţie automată al unui vehicul Îşi consultă receptorul GPS
(care Îşi calculează poziţia prin "triangulaţie" astronomică, respectiv printr-
o retro-intersecţie sferică folosind sateliţi specializaţi) şi transmite poziţia
actuală către serviciul de securitate la care este racordat (LBS, AVL);
• operatorul de telefonie (mobilă sau fixă) poate furniza.În caz de strictă
necesitate locaţia aparatului telefonic (prin anumite tehnici LBS specifice -
precum identificarea celulei, CGI+ TA, TDOA sau E-OTD - se poate geo-
localiza telefonul mobil În cadrul reţelei de antene celulare);
• entităţi dotate cu "etichete radio" (oameni, echipamente mobile) pot fi
localizate dinamic În perimetrul unui aşezământ dotat cu o reţea Wi-Fi
(campus/clădire dotat(ă) cu legături wire-less conforme standardului ISO
802.11g) .
• GeoCAMS_Pro.mxd • ArcMap • Arclnfo - - - ~ - ~
Sp&t>alAnll~" I ::J •
Ed,to('"' '" "... 1. :::J I
tol,j;llf"" •• -I ul.<:>A.- •• ~
~:
1nod."tT~
'" "~9'lNllt"d"""' ••
r "99t.'llllltltd:'ss (')
16 N5O'l •
; ::~~:n •.
••!"
l N()rH •.eSldenML
Not"'lIllllllblfo
, om.r tnoa.nt'J;
~•• "Otst5S10tI/Use
c.,. A.a~slS.'("sso::
•• R.K~rtcl \',1'1)-
.l\t'i<dt'ntlll!B>l'S
00 Robb~••s
li I\llbtw •• switl'lt
~ :~~~!~.~"a..~
'" )
<Fig.5.1. - Cartografie criminalistică>
Exploatând intens capabilităţile vizuale de simbolizare cartografi că - respectiv

folosind puternica simbologie GIS: mii de culori, haşuri/modele, transparenţe,
conturări, simboluri punctiforme sau filare parametrizate cantitativ şi calitativ,
113
precum şi combinaţii ale acestora angajate pentru a obţine reprezentări diferenţiate
tipologie ale evenimentelor infracţionale -, În primă instanţă comparaţiile şi
relaţiile sunt realizate automat şi chiar involuntar de către ochii/creierul omului.
Un avantaj de perspectivă al informatizărij activităţii de poliţie constă şi În
potenţialul de integrare a tehnologiilor de video-conferinţă şi de instruire.
5.2. Dispecerizare şi centre de apel ale poliţiei
Dacă la unitatea de poliţie (inspectorat, divizie, secţie) se implementează un centru

de apelare telefonică asistat informatic, subsistemul cartografic poate afişa o
varietate de informaţii (referite geo-spaţial) despre comunitate, ajutând operatorii-
dispeceri să proceseze mai bine apelurile primite. Personalul centrului -
constituind de obicei primul punct de contact dintre public/comunitate şi poliţie -
posedă astfel unelte suplimentare moderne şi de încredere. Folosind aplicaţia GIS,
operatorii localizează adresa apelantului telefonic şi pot eventual transmite
informaţii (preluate ad-hoc din baza de date a poliţiei) spre un serviciu de urgenţă
din vecinătatea/zona apelantului.
Uneori apelurile către poliţie nu necesită răspuns pe loc, iar rezolvarea problemei
semnalate se face de către o entitate locală, apropiată spaţial de apelant (ofiţer de
proximitate, instituţii colaboratoare - precum cele de asistenţă socială, sau alte
organizaţii), iar pentru astfel de situaţii dispecerul poate disemina eficient
informaţii cuprinzătoare (asamblate eventual ca un portal construit pe harta
comunităţii şi publicat prin Internet).
Datele afişate cartografic evidenţiază (atunci când sunt agregate în abordări
strategice) punctele spaţiale cu frecvenţă ridicată de evenimente infracţionale/
problematice, astfel Încât incidentelor semnalate ulterior din astfel de zone să li se
poată asigna de la început o prioritate mai mare În tratare sau o modalitate
particulară de rezolvare.
Pe de altă parte, introducerea unor astfel de sisteme geo-informatice În
departamentele de poliţie determină creşterea motivaţiei personalului, atât prin
provocările tehnologice şi profesionale implicate cât şi prin sentimentul de
apartenenţă la un organism modern, ce beneficiază de interesul administraţiei
gu vernamen taIeli ocale.
Iată câteva cerinţe generice pentru aplicaţia de comandă şi control din cadrul unui
centru de comunicaţii în caz de urgenţă (folosind soluţii Computer-Aided
Dispatch):
uşurinţa de implementare şi siguranţa în funcţionare;
accesibilitate În utilizare (eforturi reduse pentru învăţare şi asimilare);
funcţionalitate robustă conformă pentru operaţiuni de dispecerizare (in-
134
"Sisteme geo-informatice ţQIS) pentru administratie si interne" • Mircea Sădut
cluzând facilităţi mai avansate, precum identificarea celei mai apropiate
unităţi de intervenţie faţă de locaţia evenimentului semnalat/detectat);
funcţii specifice de tratare a situaţiilor periclitând securitatea
cetăţenilor/publică;
comunicaţie mobilă cu personalul de pe teren şi asistarea acestuia
(suport/îndrumare );
interoperabilitate cu secţii subordonate/relaţionate şi cu servicii din alte
agenţii implicabile în gestionarea situaţiilor critice majore (ambulanţă,
pompieri, inspectorate pentru situaţii de urgenţă, apărare civilă, adminis-
traţie locală/guvernamentală, operatori de telefonie);
abilităţi de generare a rapoartelor (inclusiv prin captare dinamică a
datelor din teren) şi de integrare a acestora cu sistemul informaţional de
management.
Stutinll'om,t of .lnt~t~st:['u:ml Cob,clu G~cn:.a.erl352:'

COLI\eCn.:': A'Ie N"H Wa.lh:nel(tl
F..adiuC Alldt ••• : 200 2ND ST lIE. VI ASHD,z(jŢI:H, De 20002
DllvetiDb Oi.ta.urI' Tim.

TIII4I: 4 g2ulit"s 11 "Olun.!!"
t 1'wn~Jor,("<'lnrEcnCUT AVElf-J! 1:" •• ~u;n.''l'1
S~Utlr.ta11
2 Twn (~ <)fI d., r",:lIp I~ MASSACHUSETrS AVE N'W'
b>41vli SQl4frW~u
3 TWII ngfll (ofl MASSACHUSETI"S AVE HW .lI'i li." •.• Eob"t

4 T'wnntN.m ).{ASSAChîJsn7S AVE lrw ••.i tra'ttIE~~
~ TWll r-ih! 90 mi ST lr..v .vd lJo1I"'d S.•'Ul:b
6 nu" (dt £oQ l: ST I.r',\/ Ăf~,J rr.vd F.• 11
7 t;«,.t::ll\.U' (.f. MA.SSACHUSE'lTS A"vr.l.n1 •••~I t'o1I"tl 'Eul
ţ c-..rI4l1";r. ('11 ~~SAO:'H~JSFTrS 1..V'F, NE .",.1 tT/l'I~' e...f1

9 T\C'hf:,ahl%lSTSTllEMJ •• \/dSOollth
1() l\unlrl' <:ar,,:OHS'TJ'UnON A'Vr;m .v.~j lJ~'I •• l F•.••.

~
It 1\unl ••!teon2NDSTlfE¥<-ltf .•..••

~lN.:rf1h
12 T\ll'nkAvnCOHS"iTr...mm.l AVF.H't",..:1lJ.YI'IWf"J.1
13 1\em r:J,;tlt 10,. rt ••.h ~ .""c.I4It)<"ln t,) thr l'qtJ,
<Fig.5.2. - Dispecerizare informatizată>
Pe lângă facilităţile GIS, un astfel de sistem ar putea include şi funcţionalităţi AYL

(Automatic Yehicle Locator, care se subscrie LBS-ului), astfel garantând că spre
locaţia evenimentului va fi direcţionată automat cea mai apropiată unitate/echipă,
minimizând deci timpul de intervenţie.
Componenta de comunicaţie mobilă furnizează personalului de pe teren detalii în
timp-real despre incidentul curent, integrate geo-spaţial, precum şi detalii de
operare/tratare a situaţiei şi eventual note de avertiz.lre. Astfel personalul mobil va
135
fi mai bine informat chiar Înainte de a ajunge.la scena respectivă, ceea ce
Îmbunătăţeşte atât siguranţa proprie cât şi pe cea a publicului. Un efect secundar al
acestei abordări de informare şi cartografiere automate constă În eliberarea
dispecerului din postura de verigă unică Între incident şi echipa de intervenţie.
respectiv În minimizarea erorilor umane.
La aceasta se adaugă şi capabilităţile de a accesa informaţii importante din baza de
date infracţionale constituită la nivel local, naţional sau internaţional.
5.3. Briefing-uri asistate geo-informatic
Există aplicaţii GIS proiectate pentru prezentarea facilă, sugestivă şi comprehen-

sivă de informaţii specifice pentru lucrătorii din poliţie, În cadrul instructajelor-
briefing-uri zilnice (pe ture/schimburi) sau determinate de urgenţe criminalistice -,
pe ecranul PC-ului sau prin video-proiectoare. Instructajele de lucru cuprind şi
date/detalii despre infractorii urmăriţi şi incidentele infracţionale, despre suspecţi
şi recidivişti, despre tendinţele criminalistice şi măsurile proactive de Întreprins,
despre zonele cu risc, despre persoanele cercetate În stare de libertate, etc. De
asemenea, În acelaşi sistem informatic pot fi angajate aero-fotografii, imagini
satelitare, imagini din camere video de supraveghere, etc.
Viziunea cartografică asupra zonei de acoperit ajută la studierea diverselor scenarii
privind alocarea forţelor (repartizare regulată sau condiţionată de diverse
aspecte/evenimente): sectorul se poate diviza fie În funcţie de străzi, fie În funcţie
de unităţi de suprafaţă, fie după alt criteriu controlat. În anumite circumstanţe se
poate evalua şi probabilitatea de reuşită pentru fiecare scenariu (folosind studii ale
cazurilor Înregistrate anterior, sau parametrii de calitate dezvoltaţi În particular).
Abordarea geo-spaţială asistată informatic poate fi utilă şi În cazul
pregătirii/repartizării forţelor de ordine pentru asigurarea evenimentelor implicând
mulţimi largi de oameni (spectacole, concerte, evenimente sportive, manifestaţii
politice/sociale, vizite oficiale, etc.), sau chiar pentru coordonarea efectivă a
mulţimilor. Iar În cazul apariţiei unui incident În cadrul acestor evenimente
intervenţia/acţiunea poliţienească va
fi mai coerentă şi mai rapidă datorită
cunoaşterii situaţiei geo-spaţiale
(topografice) şi a posibilităţii de a
angrena În timp-real mijloace
informatice şi de telecomunicaţii.
<Fig.5.3. - Brieftng geo-spaţial>
I"
"Sisteme geo-informatice (SJIS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
Un astfel de program devine folositor şi la organizarea tactică a raidurilor (precum
cele focalizate pe droguri): pe de o parte ofiţerii resIJonsabili determină localizarea
clădirii (identifică proprietarul/administratorul clădirii), iau În considerare ceea ce
este În jurul ei, observă căile de acces, măsoară distanţe; pe de altă parte slabi lesc
modul detaliat de abordare/operare - numărul de poliţişti necesari, amplasarea
acestora, mijloace şi con semne de comunicare, temporizarea/sincronizarea acţiu-
nilor, transportarea de dotări specifice, etc.
Devine posibilă şi conceperea de scenarii prefigurabile referitoare la schema şi
conţinutul instructajelor, care ulterior vor necesita doar mici actuali zări/completări
Înainte de a fi exploatate. Mai mult, componenta informatică a instructajelor de
lucru este arhivabilă (prin stocare pe disc local sau În dispozitive de arhivare
accesibile prin reţeaua de calculatoare), uşurând monitorizarea evoluţiei cazurilor
şi diseminarea informaţiilor Între diferite secţii ale poliţiei şi ale justiţiei. Arhivarea
acestor şedinţe lucrative favorizează şi auto-instructajul ("self-briefing") pentru
situaţiile când acesta se pretează.
Merită menţionat şi faptul că instructajele digirale înseamnă mai puţină

hârtie şi birocraţie, respectiv mai mult timp pentru activitate
pol iţienească/j udicia ră.
5.4. Gestionarea situatiilor

, critice
GIS-ul poate constitui un software inteligent pentru asistenţă În managementul

situaţiilor speciale sau de criză, asigurând Îmbunătăţirea timpilor de răspuns şi a
eficienţei de tratare la apariţia incidentelor de securitate. Aici ar putea fi luată În
considerare şi abordarea pro-activă, inclusiv prin Întocmirea de planuri tactice/
strategice de restabilire a normalităţii după apariţia de crize. Astfel de soluţii pot
folosi şi la identificarea conjuncturilor geo-spaţiale şi temporale favorizând
incidentele infracţionale şi de securitate, ajutând deci şi din perspectiva presta-
bilirii de metodologi de tratare/abordare/acţiune.
Un astfel de sistem are posibilitatea de a funcţiona cu legături directe la puncte de
monitorizare "Iive" a circumscripţiilor şi a altor facilităţi instituţionale, civile,
industriale (precum aeroporturile, depozitele largi, reţelele de magazine, reţelele de
distribuţie a combustibililor fluizi, etc.). Prin integrarea unificată a datelor/
funcţiilor GIS cu senzorii de securitate, cu camerele video de supraveghere, cu
mijloacele de telecomunicaţie (text, voce, video) şi cu interacţiunea umană,
aplicaţiile informatice pentru managementul securităţii pot derula În mod (cvasi-)
automat proceduri de răspuns pregătite În prealabil (scenarii de acţiune implicând
semnalarea situaţiei persoanelor/instituţiilor implicate, transmiterea de
instrucţiuni/informaţii pentru tratarea situaţiei, alarmarea trupelor de intervenţie,
137
declanşarea unor dispozitive de auto-protejare, înregistrarea video/audio
suplimentară a evenimentului. etc.).
Desigur că putem spune despre aceste sisteme informatice că au valenţe şi înspre
"suportul deciziilor" (deci o perspectivă generică de management), însă principalul
lor efect constă În reducerea timpilor de răspuns şi de readucere la normalitate. şi
în minimizarea distrugerilor şi pierderilor (adică ridicarea eficienţei tactice). De
asemenea, prin modernitatea tehnică (fiind vorba de soluţii digitale avansate) şi
prin coerenţa de acţiune (disciplinarea eforturilor de intervenţie/redresare prin
faptul că toţi cei implicaţi vor şti ce au de făcut) presupuse de implementarea!
exploatarea unei astfel de soluţii de protecţie, se optimizează investiţiile în
securitate ale beneficiarilor (instituţii, întreprinderi, comunităţi).
Se propune tot mai frecvent ca sistemele de dispecerizare asistată de calculator
(Computer Aided Dispatch) din cadrul serviciilor de urgenţă (112, Poliţie,
Ambulanţă, Pompieri, Apărare civilă, Inspectorate pentru Situaţii de Urgenţă,
Gardă de mediu, etc.) să dispună de interfaţă cartografică, astfel Încât operatorii
dispeceri să fie dotaţi cu o hartă interactivă afişând locaţia apelurilor de urgenţă,
dar care să fie capabilă să prezinte şi situaţia geo-spaţială a respectivei zone.
Aceasta deschide şi posibilitatea conlucrării dintre aceste servicii (şi alte instituţii
administrative afectate sau implicabile În rezolvarea situaţiilor).
Cooperarea Între poliţie, ambulanţă, pompieri şi administraţia locală, pentru
intervenţii comune, se poate obţine cu un sistem informatic conceput să aibă
capabilităţi "multi-agenţie", care să permită derularea unui răspuns unificat În
cazul apariţiei unei situaţii/crize. Un astfel de sistem poate include: CAD
(dispecerizare asistată informatic, cu prezentare cartografi că şi interacţiune geo-
spaţială), gestionarea înregistrărilor, echipamente de telecomunicaţii, dispozitive
digitale mobile, raportare automată de pe teren. Iar printre cerinţele sale de bază
recunoaştem: robusteţe (fiabilitate, asimilabilitate); flexibilitate (adaptare la cerinţe
particulare, conectivitate cu alte aplicaţii informatice, scalabilitate pentru a suporta
creşteri şi modificări în operare, potenţial de interconectare cu alte circumscripţii/
jurisdicţii).
Dintr-o perspectivă antropologică vom remarca la astfel de GIS-uri atributul de
liant dintre resursele umane şi cele tehnologice.
Studiu de caz
Probabil că modalitatea cea mai evidentă În care se beneficiază de potenţialul
sistemelor geo-informatice destinate poliţiei este cea a situaţiilor infracţionale
care necesitâ generarea de răspunsuri tactice. De exemplu, În cazul unei situaţii
critice apărute În cadrul/mei şcoli, ofiţerul re!Jponsabil (comandantul) creează
rapid pe ecranul PC-ului un plan tactic de desfăşurare, prin:
• delimitarea perimetrului de protecţie (beneficiind de simboliza re facilă şi
flexibilă pe harta digitală),
138
• stabilirea localizării pentru instrumentele/mijloacele/facilităţile poliţieneşti
(garduri, posturi de comunicaţii, eşafodaje/schele, automobile, etc.);
• definirea unei abordări pentru soluţionare/intervenţie (presupunând specificarea
unor intrări/ieşiri, aşezarea personalului, sau alte reprezentări spaţiale);
• stabilirea căilor de acces (pentru forţele de intervmţie) şi a celor de evacuare
(pentru populaţia ameninţată), ş.a..
•• GeoCAMS_Pro.mxd - ArcMap • Arclnfo" -- - - -. - - -rn(gj
Jnsen ,S,election tlelp
..,
file Ed.t ~w 10015 ~ndow
D ~I;IS 16)<. ~ 1'21&61 3 :1. ~j ~?

Spatl,!I1 ~Mtyst •. :J
Edlto[ •. ::J :J
~" •••••••• i ..- U l • - • • ,4.-
t lIf
A
.~ "
8 A
~
~
• O .net Events
- O Patral Zones ..
O
- 611 Regional RaiI Statl( ~ "' ,/ '.
;
•
- O Septa 8us Unes
'"'
-Ii'l RZlllroads
- Ii'l Hydrology i~
'" vSta9in9 "", "'ea -i
:
<'.
O ~"'- t""\ ~
- Ii'l Streets
iMI :v... .~
'-~
-611 Schools ~ .'
.:t;..''C",:;
- la •
Hosplta15
1
.,..,
_:7'"'-
~ ..
- ~
•
Parks
';:'
.1>-''0.,
I(
OisPaY SQU'ce
Q:rzwflng'" lrrt H" A"

---- -
1638.)0 123.06 Mlles
---
<Fig. 5.4. - Plan tactic În tratare GIS>
o astfel de situaţie tactică reprezentată cartografic pentru zona de intervenţie

(acoperind focarul dar şi Împrejurimile) poate fi desigur tipărită pe hârtie pentru
a Însoţi ofiţerii pe teren, poate fi transmisă prin fax sau e-mail (inclusiv spre
receptoare din automobilul echipajului de intervenţie), sau poate fi consultată
dinamic de persoana ce dispecerizează evenimentul (de la centrul de comandă
localizat la sediul poliţiei sau lafaţa locului). Mai mult, dacă genul de situaţie a
fost deja prevăzut, atunci planul tactic pentru tratarea urgenţei poate fi rapid
apelat din memoria digitală şi exploatat (cu eventualele actualizări) - prin simpla
Încărcare În sesiunea GIS.
139
5.5. Analize criminalistice
o soluţie software pentru prevenirea şi tratarea infracţionalităţii şi a tulburărilor

publice ajută la marcarea (mai) eficientă a punctelor cu criminali tate ridicată În
arealul controlat. Abordarea cartografică digitală participă la prevenirea crimelor şi
prin faptul că identifică mai bine comportamentul infracţional (evidenţiindu-I În
diverse ipostaze prin analize geo-spaţiale specifice). Iată câteva modalităţi
concrete prin care un astfel de GIS poate asista combaterea crimelor:
- crearea rapidă şi facilă de hărţi de Încredere reprezentând evenimentele şi
fenomenele infracţionale;
- revelarea de modele de acţiune criminală (angajând şi/sau relevând
deplasarea infractorilor, recidive, coordonata temporală a infracţiunii,
puncte/zone geo-spaţiale cu risc crescut, etc.);
- evidenţierea tendinţelor criminale În zona controlată (prin analize statistice
geo-temporale );
- reducerea timpului necesar pentru a identifica şi compara infracţiuni
similare; ş.a.m.d.
Punctele de pe o hartă digitală - distribuite eventual după configuraţia
infrastructurii citadine (aliniate de-a lungul unui bulevard; adunate În jurul unui
complex comercial; În lungul unei conducte) sau după configuraţia reliefului (pe
malurile unui fir de apă, la liziera pădurii, pe creasta muntelui) - au două funcţii:
• constituie un mijloc de interacţiune (o interfaţă) prin a cărui punctare de către
utilizator (cu ajutorul mouse-ului) se aduc pe ecran informaţii concrete referitoare
la evenimentele infracţionale reprezentate;
• conferă o vizualizare a modelului infracţional geo-spaţial, evidenţiind tendinţe
dar şi locaţii/zone de risc.
Observăm că majoritatea acestor informaţii criminalistice sunt accesibile
poliţiştilor/investigatorilor şi prin mijloace clasice, Însă dispersate, şi În recipiente
nu foarte rapid de consultat (dosare, arhive, note de lucru, agende, memoria
oamenilor). Prin abordarea geo-informatică ele sunt de găsit rapid şi dintr-o
singură căutare/sursă, pot fi agregate În diverse forme şi analizate din diferite
perspective.
Infracţiunile săvârşite repetat de aceeaşi persoană au uzual ceva În comun, un
model, o obişnuinţă, care - după revelare cu ajutorul tehnologiei informatice -
ajută poliţia la prinderea infractorului şi/sau la prevenirea infracţiunii.
Un alt beneficiu al sistemelor geo-informatice constă În asistenţa pe care o pot
oferi ofiţerilor de poliţie În marcarea interactivă a rutelor prin care infractorul
poate ieşi/scăpa din zona crimei - fie ca scenarii off-line (previziuni), fie ca
rezultat al monitorizării efective a zonei (on-line), cu efect benefic şi asupra
informării dinamice a patrulelor din zonele respective.
140
Întrucât din perspectivă grafică GIS-ul are caracter metric, investigatorii
beneficiază şi de atributul «precizie» În analizarea deplasărilor implicate În
evenimentele criminale:
• determinarea rutelor reale/ • Humber of Incident. by Hour of D.y ~m
probabile de intrare/ieşire În/din
scenă;
• măsurări exacte ale distanţelor
dintre imobile;
• evaluări ale timpilor necesari
inclusiv pentru transportarea
mijloacelor implicate În făptuirea
infracţiunilor; etc.
<Fig.5.5. - Analize statistice It ""'"

criminal istice>
Statisticile punctelor fierbinţi, determinate prin analize GIS cu corelare temporală,

pot spune când/unde sunt şanse să se Întâmple următorul eveniment, astfel Încât
poliţia poate preveni/împiedica derularea lui. De asemenea, astfel de studii ajută la
amplasarea judicioasă a dispozitivelor de supraveghere automată (stabilirea celor
mai potrivite puncte/locaţii şi orientări).
Poliţiştii ştiu din experienţă că fenomenul infracţional nu-i constituit din fapte
izolate, că Între evenimente aparent distincte există legături cauzale sau
determinate de relaţii umane, aşa Încât atunci când se rezolvă o crimă pot apare
indicii pentru soluţionarea şi a altor cazuri. Pe de o parte, abordând vizual
incidentele - aceasta fiind esenţa aplicaţiei geo-informatice - specialiştii pot vedea
legături care altfel nu-s evidente. Pe de altă parte, unificarea informaţională
(presupusă/cauzată de implementarea unui sistem informatic la nivel de
organizaţie) permite să se acceseze şi rezultate din munca altor investigatori
(curente sau arhivate).
Din perspectiva organizării activităţii judiciare, asimilarea unei soluţii geo-
informatice poate avea ca efect restructurarea şi optimizarea resurselor poliţieneşti.
Prezentarea cartografi că a incidenţei infracţionale poate fi direcţionată şi spre
exteriorul departamentului de poliţie: către public (pentru avertizare, cu scop
educativ, sau din raţiuni de transparenţă a serviciilor publice); către mass-media
(comunicate de presă; rapoarte (extra)ordinare); către alte organizaţii
interesate/implicate (parchet, tribunal, Învăţământ, asistenţă socială, drepturile
omului, integrare europeană, etc.); sau canalizat spre categorii de populaţie
constituind ţintă predilectă a infracţiunilor (precum proprietarii de magazine).
Revelarea modelelor infracţionale (decantate prin analizarea incidentelor criminale
141
Înregistrate anterior În baza de date) ajută atât la soluţionarea evenimentelor
Înrudite, cât şi la prevenirea evenimentelor probabile/viitoare şi la minimizarea
efectelor acestora (prin impunerea unor măsuri corespunzătoare).
Analizele evidenţiind modele criminalistice sunt potrivite mai ales pentru marile
aglomerări urbane. Pentru un oraş sistemul informatic ajunge să stocheze/ Înre-
gistreze centralizat colecţii mari de entităţi informaţionale (sute, mii, milioane):
apeluri de urgenţă (semnalând evenimente Înainte, În cursul desfăşurării,
sau după);
plângeri (semnalând situaţii de risc sau stări potenţiale);
arestări de persoane surprinse În timpul derulării infracţiunilor, sau
desemnate ca suspecte de investigaţiile poliţiei; ş.a.m.d.
Accesarea acestor date, Împreună cu abilităţile de analizare a lor oferite de către
sistemul geo-informatic, ajută investigatorii să identifice mai uşor situaţiile şi să
răspundă mai eficient evenimentelor infracţionale. Personalul poliţiei poate
vizualiza oraşul circumscripţie cu circumscripţie (reprezentarea cartografică
putând teoretic cuprinde În timp-real oricâte surse GIS, permiţând o mai bună
identificare a relaţiilor şi particularităţilor geo-spaţiale din oraş) şi are chiar
posibilitatea de a urmări eventualii suspecţi spre locaţiile unde aceştia vor fugi cel
mai probabil.
Un exempLu de interogare «parametrică»: "câte evenimente de tipul X au avut
loc în zilele Y (zile de salariu ale unităţii Z) într-o zonă înconjurând cu W metri
barul V?".
Însă analize mai complicate (angrenând mai multe tipuri de date, agregate din
diverse perspective, sau chiar folosind subinterogări spaţiale/alfa-numerice) pot
revela aspecte mai subtile (precum relaţiile cu cauzalitate decalată temporal) sau
alte legături indirecte Între configuraţia geo-spaţiaIă, fenomene" evenimente şi
diverse alte conjuncturi.
De aşteptat este şi un câştig În profunzime, abordarea geometrică sau statistică
scoţând la iveală aspecte care altfel nu sunt evidente: modelele de acţiune ale
infractorilor; corelările dintre genuri distincte de infracţiuni (precum cele de
narcotice cu cele juvenile, din jurul iU
şcolii - aici putând intra În joc şi

analizele de tip buffer/proximitate,
pentru a extinde zona de studiu până la
o distanţă dată faţă de o anumită
locaţie), pentru evidenţierea dis-
tribuţiilor de evenimente În funcţie de
ore sau de zilele săptămânii, etc.
<Fig.5.6. - Analize statistice spaţiale>

142
Capabilităţile de cartografiere strategică conferă crirninaliştilor o modalitate
intuitivă de a analiza şi vizualiza infracţiunile clasificate/distribuite pe diverse
criterii (Între care componenta geo-spaţială constituie un liant valoros). Rezultatele
analizelor statistice ajută personalul de conducere să ia măsuri pentru a opri
vârfurile de intensificare a activităţii infracţionale Înainte ca acestea să devină
tendinţe pregnante. La nivel operativ, aceleaşi funcţii de analiză devin utile pentru
localizarea şi arestarea infractorilor. Mai mult, beneficiind de integrarea
«informatică-telecomunicaţii» şi de organizare performantă, profesioniştii din
poliţie pot accesa/primi asemenea informaţii prin mijloace rapide (radio-telefonie,
e-mail, mesagerie) Înainte de a ajunge la scena infracţiunii.
De asemenea, geo-informatica poate fi folosită şi pentru analizarea (şi prevenirea)

coliziunilor din traficul auto, Întrucât prin studierea accidentelor rutiere dintr-un
areal (localitate, judeţ) se pot rapid evidenţia şi Înţelege cauzele/circumstanţele ce
le-au determinat/favorizat. În această aplicare vor fi extrem de folositoare
abilităţile de reluare a anumitor analize sub diverse parametri zări - studiind
scenarii de genul "ce s-ar (fi) Întâmpla(t) dacă", implicând variaţii referitoare la
viteze, condiţii meteo, aglomeraţia traficului, vizibilitate, tipul şi starea
carosabilului, tipul de vehicul, tipul/starea cauciucurilor, etc. - descătuşând deci o
inteligenţă ce poate ajuta la reducerea cauzalităţilor. Şi activitatea operativă a
poliţiei de circulaţie poate beneficia astfel de optimizări, În principal prin
asigurarea acelor locuri/zone şi a acelor perioade din zi/săptămână având revelată
o incidenţă ridicată (prin suplimentarea cu agenţi şi/sau materiale specifice). Şi În
această direcţie, atunci când se pot publica hărţi tematice prezentând incidenţa
evenimentelor rutiere, GIS-ul devine un vector de educare a publicului.
Densităţile de evenimente infracţionale pot cunoaşte aici reprezentări cu diverse

simbolistici, de la Înscrierea valorilor numerice până la legendele cu degradeuri
cromatice (reprezentările interpolate folosind scări cromatice au o Încărcătură
semantică ridicată, o sugestivitate apreciată În studiile "calitative"), sau până la
simbolurile compozite (simboluri punctiforme Îmbrăcate În diverse elemente
reprezentative). De astfel de reprezentări cartografi ce ale criminalităţii pot
beneficia şi instituţiile care realizează statistici asupra populaţiei (urmărind
recensăminte, dinamica populaţiei, profile comportamentale, culturale, economice,
sanitare, etc.). Se evidenţiază deci caracterul transcendent al acestor aplicaţii,
potenţialul lor deschis de aplicare şi colaborare inter-instituţii.
5.6. Controlul şi minimizarea criminalităţii
Un GIS specializat pe controlul criminalităţii ajută la vizualizarea şi analizarea

informaţiilor descriind incidentele dintr-o zonă considerată. Distribuţia geo-
143
spaţială a crimelar, evidenţiată şi urmărită explicit, îngăduie specialiştilar din
cadrul paliţiei să-şi explaateze la maximum resursele din datare pentru a satisface
cererea crescândă de servicii critice. Acest sistem infarmatic paate include funcţii
precum:
- înregistrarea apelului (telefanic sau de altă natură) şi a infarmaţiilar
incipiente;
- declanşarea pracedurilar de tratare/intervenţie (anunţare, alarmare,
infarmare, instruire, asistare, manitarizare);
cartagrafierea autamată a incindentului;
unelte/capabilităţi de interogare dinamică (inclusiv interogare spaţială
angajând entităţile native GIS în arice cambinaţie) şi de explarare a
madelului digital;
- determinarea şi evidenţierea punctelar fierbinţi pe harta zanei arondate;
posibilitatea de selectare a incidentelar pe criterii temparale (ară, dată,
zi din săptămână, anatimp, an) - analize statistice revelând riscuri
infracţianale;
tipărirea de hărţi (în campaziţii profilate pe necesităţi cancrete, în ari ce
canstituenţă şi la arice scară) pentru analize decuplate (aff-line) sau
pentru deplasări pe teren;
- întacmirea rapidă de rapaarte camplete (predefinite şi definibile, şi cu
legătură dinamică la baza de date, canferind încredere şi garantând
actualitatea datelar);
- interfaţă sugestivă şi camprehensivă (inclusiv MapTip-uri revelate
autamat la staţianarea mause-ului pe entităţile grafice semnificative
pentru analiza criminalistică);
- definirea şi madificarea interagărilar (query);
căutări de incidente criminalistice după diverse criterii (clasificare, tip,
dată, ară, frecvenţă, adresă/lacaţie, intersecţie, vecinătate, încadrare
într-o. zonă definită de utilizatar, numele făptaşilar sau ale suspecţi Iar,
numele victimeI ar, sentinţă, etc.);
evidenţierea statistică de riscuri specifice şi revelarea de tendinţe şi
madele criminale.
Prin calabararea dintre primării şi paliţie, şcalile generale şi liceele pat beneficia
de protecţie asistată de sisteme infarmatice pentru managementul crizelar. Acestea
pat integra centre de apel şi departamente/servicii dedicate din cadrul paliţiei,
precum şi manitarizare video. din puncte cheie ale facilităţii pratejate, urmărirea
autamată a unar senzari specifici (de intrare în zone cu acces limitat, de
proximitate, de incendiu, etc.), hărţi, imagerie gea-spaţială (satelitară aff-line sau
eventual an-line), planuri ale aşezământului, planuri de intervenţie/evacuare,
fatagrafii interiaare/exteriaare, etc. Astfel de sisteme var furniza infarmaţii critice
paliţiei, pampierilar sau altar servicii de protecţie şi de urgenţă, ajutând astfel la
farmarea cel ar mai rapide şi mai bune răspunsuri la situaţiile de urgenţă, şi
144
reducând efectele incidentelor din şcoli (ce vizează integritatea şi libertatea
persoanelor şi distrugerea proprietăţii).
Desigur că pentru aplicarea unor astfel de strategii şi dotări la.nivellocal/naţional
sunt necesare demersuri administrative sau chiar legislative, şi desigur cheltuieli,
dar - înainte de toate - trebuie înţeles potenţialul acestor soluţii. De asemenea,
astfel de programe pot fi extinse şi la alte facilităţi publice critice (tribunale, clădiri
comunitare, instalaţii de purificare a apei, etc.) .
••- GeoCAMS_Pro.mxd • Ar~ ---- --------~[Q]rBJ

Elle [do 'IJew Jn"'rt :leleclion 10015 \Yindow llelp
D ~ iii €i ..., ('. ~ .11115.678 :::J i:!. ~)' It? Spatial t,nolyst • ~. RASTER'
::J I ea
w!AAe- •• ,(1
- €J t.lyers
_~ li!I Narc_2OQ3
+ o Ind e••..
ents
;. O Patral Zones
CJ
-, E2JRegional ~II S~b(
•
(~ O Septa Sus Unes
- s:!I Rlllirollds
~ li!I Hydrology
•.• E2J Streets
;,. ElI Schools
•
• pillii:"?
'-. ~ Hospitllls
•
~ li!I rarks
DisPaJ Scuce W .• D o: ..!J

llrow;ng. It "/ N. A:- :"": 1-1J'Mi-----:::J-. liO:::J B III!:.. "". do • ..:...
I 1635.85 123.88 MII••
<Fig.5.7. - Cartografie criminalistică>
Cartografi a digitală destinată controlului infracţionalităţii devine extrem de utilă şi

când se plasează camere de televiziune cu circuit înc;his în locuri publice (plasare
condiţionată de criterii spaţiale, tehnice şi criminalistice - acestea din urmă
revelabile tot cu tehnologie GIS), sistemul CCTV dovedindu-se folositor atât
pentru prevenirea crimelor (prezenţa camerelor diminuează "apetitul infrac-
ţional"), cât şi pentru investigarea infracţiunilor (înregistrările pot clarifica aspecte
ale infracţiunilor desfăşurate în raza de acţiune a camerelor, sau pot constitui probe
pentru condamnarea delicvenţilor). Însă GIS-ul nu ajută doar la planul iniţial de
plasare optimă a camerelor, ci şi la exploatarea şi gestionarea lor ulterioară
(comandă, control, mentenanţă, modernizare, extindere).
145
Tot În domeniul geo-securităţii se Înscriu şi anumite soluţii IT&C pentru
planificarea, relocarea şi protejarea bunurilor (de la echipamente la clădiri). Astfel,
gestionarea inventarului pentru Întreprinderile/instituţiile cu resurse distribuite
geografic poate fi completat cu facilităţi de securizare, de planificare a mutări lor,
de urmărire (a deplasării) În timp-real, etc. Astfel de aplicări pot fi exploatate (şi
respectiv diseminează informaţii) prin Internet, LAN, sau VPN-uri protejate, şi pot
interacţiona cu alte sisteme informatice de organizaţie (operate de oameni sau
funcţionând automat).
În ţările unde (În organizarea penală) se foloseşte "eliberarea condiţionată" (pe

cuvânt, de probă, sau cu pedeapsă suspendată) s-au pus la punct sisteme care
urmăresc dinamic locaţia infractorilor potenţiali oferind totodată capabilităţi
avansate de comunicare continuă, ceea ce ajută la prevenirea infracţiunilor repetate
ale persoanelor eliberate condiţionat şi ale recidiviştiloL Combinând telefonia
celulară miniaturizată cu tehnologia GPS, şi bazându-se pe un centru de
monitorizare asistat de un GIS specializat, un astfel de sistem urmăreşte automat În
timp-real locaţia infractorilor potenţiali, facilitând la nevoie comunicarea Între
ofiţerul Însărcinat şi persoana eliberată condiţionat. De fapt, operatorii din centrul
de monitorizare (asistaţi geo-informatic şi cu mijloace de telecomunicaţie) devin
"ochii şi urechile" ofiţerului responsabil, astfel Încât acesta se poate ocupa de mai
multe cazuri.
Într-o asemenea abordare, persoana considerată având potenţial infracţional este
obligată să poarte la gleznă un mic dispozitiv care - folosind tehnologia GPS
pentru geo-Iocalizare dinamică - transmite operatorilor de la centrul de moni-
torizare (sau ofiţerului responsabil) informaţii privind locaţia persoanei cu o
precizie de ordinul metriloL Când este conectat la aplicaţia GIS, ofiţerul poate
identifica şi stabili pe loc restricţii particulare pentru accesul/deplasarea persoanei
monitorizate (pentru a-i bloca apropierea de anumite locaţii, precum parcurile,
şcolile, etc.), astfel Încât operatorii sistemului de monitorizare şi/sau ofiţerul
responsabil vor fi alertaţi dacă/când persoana condiţionată se apropie/intră Într-o
astfel de zonă exclusă. Mai mult, prin facilitatea de comunicare bidirecţională a
sistemului, aceşti profesionişti pot iniţia un dialog cu persoana respectivă pentru a
o avertiza şi a o ghida, deci
pentru a preveni Încălcarea
eliberării condiţionate.
<Fig.5.8. - Dispozitiv pentru

monitorizare individuală>
Sistemul poate detensiona dificila relaţie dintre persoana eliberată condiţionat şi

ofiţerul În grija căruia revine pe perioada respectivă. De asemenea, cel monitorizat
146
înţelege că are de-a face cu un sistem greu de păcălit. Iar de cealaltă parte, ofiţerul
practic dispune de:
- un surplus substanţial de ajutor continuu în misiunea sa;
- posibilitatea de a-şi monitoriza persoanele asignate din orice loc (oriunde
funcţionează o conexiune Internet, inclusiv hot-spot wireless);
- siguranţa funcţionării neîntrerupte şi în orice locaţie a globului (posibilă datorită
combinaţi ei dintre urmărirea prin sateliţi, abilitatea de cartografi ere nelimitată a
sistemului geo-informatic, şi comunicaţia continuă prin telefonie mobilă).
În ţările avansate s-au pus la punct şi aplicaţii geo-informatice destinate asistenţei
în cazul răpirii copiilor (având facilităţi eficiente de localizare şi de cooperarei
implicare a cetăţenilor).
5.7. Implementarea aplicaţiei geo-informatice
Supravegherea şi menţinerea securităţii publice (de către inspectoratele/secţiile de

poliţie) poate beneficia de unelte informatice de cartografi ere criminalistică pentru
accesarea, afişarea şi analizarea datelor privitoare la incidentele infracţionale
(incidente anterioare, în curs de desfăşurare, sau în curs de soluţionare). Aceste
informaţii includ uzual locaţia crimei, adresa făptaşului, repere geo-spaţiale,
jurisdicţiile poliţieneşti, şi alte informaţii geo-referite. Aplicaţia GIS va putea să
deruleze următoarele tipuri de analize:
studierea incidenţelor de evenimente infracţionale;
analiza accidentelor rutiere (evenimente din traficul auto);
evidenţierea cartografi că a punctelor cu risc infracţional deosebit (puncte
fierbinţi);
asistenţă pentru instrumentarea şi derularea penală/judiciară a cazurilor;
suport logistic (organizare, resurse, planificare, tactică);
urmărirea persoanelor înregistrate/recunoscute pentru abuzuri sexuale;
_ supravegherea vecinătăţilor;
_ asistenţă cartografică la emiterea mandatelor de arestare/reţinere, de percheziţie
sau de preluare/sechestrare a unei proprietăţi; etc.
O componentă esenţială în astfel de sisteme constă În inteligenţa de localizare,
care joacă un rol vital în analizarea informaţiilor importante şi pentru asigurarea
securităţii cetăţenilor. De asemenea, fluxul de date cartografi ce implicat în
dispecerizarea poliţienească poate fi integrat cu actualizări dinamice prin GPS ce
furnizează locaţia exacli\ a incidentului, a echipei celei mai apropiate ce primeşte
astfel instrucţiuni de rUlare/orientare.
147
Dintr-o perspectivă oarecum sintetică se pot contura 'următoarele faze pentru
implementarea şi punerea În exploatare a unei soluţii GIS pentru controlul
criminalităţii:
1. identificarea şi definirea cerinţelor de bază şi a condiţiilor
particulare/locale;
2. configurarea bazei de date şi colectarea datelor provenite din activitatea
anterioară (cel puţin de la cazurile nefinalizate sau cu potenţial de
recidivă);
3. instalarea aplicaţiei şi populareallegarea cu datele existente (configurarea
componentei "server");
4. testarea şi/sau instruirea administratorului sistemului informatic
(responsabilul IT&C din cadrul secţiei/instituţiei);
5. instalarea aplicaţiilor "client" şi instruirea utilizatorilor finali.
În general astfel de aplicaţii software rulează pe sistemele de operare Microsoft
Windows, şi sunt construite pe/în medii/platforme GIS consacrate (deşi reţinem
existenţa şi a unor soluţii destinate sistemelor de operare alternative, Unix, Linux,
MacOS, precum şi tendinţa de migrare spre domeniul "open-source"). Aplicaţiile
folosesc uzual fişiere În formate GIS consacrate şi acceptă să citească/importe date
Într-o mulţime de formate standard (GIS/CAD, baze de date, tabele, text, imagini
rasterlbitmap, imagini satelitare, documente multimedia, documente complexe,
etc.).
Mai trebuie spus că astfel de sisteme geo-informatice cunosc mai multe tipuri de
implementări: ca aplicaţii desktop, ca aplicaţii de reţea locală, ca aplicaţii derulate
prin internet (via VPN, sau publice). Dacă este o aplicaţie implementată peste un
mediu GIS ea poate benefica atât de funcţiile de organizare şi analiză implicite ale
respectivului mediu cât şi gama de facilităţi specializate pentru cartografierea şi
analizarea infracţionalităţii În comunitate (accesabile prin meniuri sau tool-bar-uri
adiţionale). De asemenea, este de dorit ca la alegerea/implementarea unei astfel de
soluţii să se urmărească şi potenţialul de integrare cu aplicaţiile informatice ale
altor structuri (non- )guvernamentale destinate asigu;ării securităţii populaţiei şi
arealelor locuite (inclusiv colaborare Între forţe trans-frontaliere, precum InterPol,
EuroPol, iniţiative anti-teroriste, etc) sau chiar furnizarea unor servicii publice de
informare În privinţa criminalităţii locale.
Revenind la comparaţia "aplicaţie GIS independentă" versus "aplicaţie implemen-
tată peste un mediu GIS", remarcăm şi faptul că o soluţie GIS la cheie realizată de
sine-stătător, deşi probabil va fi mai focalizată pe specificaţiile sub care a fost
dezvoltată (şi cu o asimilabilitate superioară la nivelul personalului), ar putea fi
mai limitată decât soluţia construită pe o platformă GIS consacrată În privinţa
integrării ulterioare de date externe (precum importul de date GIS de la organizaţii
cu care se colaborează, sau inserarea de imagini satelitare/aeriene În analizele/
reprezentările cartografi ce ).
148
Un alt aspect important când se implementează aplicaţii GIS pentru controlul
infracţionalităţii este cel al politicii de disponibilizare a datelor digitale, pentru că
stabilirea drepturilor de accesare trebuie să ţină cont că anumite informaţii sunt
destinate doar persoanelor de rang Înalt În instituţiile respective (comandanţi,
procurori, investigatori), altele eşaloanelor de mijloc, altele sunt pentru echipele
operative, iar unele pot fi chiar diseminate pentru public (Întărirea spiritului civic,
asigurarea transparenţei, etc.).
Prin funcţiile complexe de analiză geo-spaţiaIă, dar şi prin ingerarea de informaţii
provenite de la parteneri din administraţie sau dinspre societatea civilă, aplicaţia
GIS devine un element esenţial În lupta Împotriva criminalităţii şi a
comportamentului anti-social. Abilitatea de a urmării dinamica fenomenelor
criminalistice, identificând eventualele modele de acţiune relativ şi la repartiţia
geo-spaţiaIă, cu care astfel de aplicaţii GIS pot Înzestra factorii decindenţi din
poliţie, justiţie şi administraţie, ajută la găsirea/implementarea de soluţii flexibile,
adaptate specificului dar şi adaptabile la tendinţele/evoluţiile ulterioare
implementării.
Pe majoritatea platformelor GIS consacrate s-au dezvoltat deja soluţii comerciale
destinate controlului criminalităţii şi Întăririi legii prin abordare geo-spaţiaIă,
putând constitui obiectul studiilor, licitaţiilor şi achiziţiilor publice (ale
administraţiei ce doreşte să-şi controleze aspectul infracţional la nivel local,
judeţean, zonal, naţional, regional, continental).
Furnizori de tehnologii/soluţii GIS implicabile În minimizarea infracţionalităţii şi
În securitatea publică:
ESRI (http://www.esri.com).
Intergraph (http://www.intergraph.com).
MapInfo (http://www.mapinfo.com).
Autodesk (http://www.autodesk.com).
Bentley (http://www.bentley.com).
GeoConcept (http://www.geoconcept.com).
GeoDecisions (http://www.geodecisions.com).
SecureAlert (RemoteMDx, http://www.securealert.com).
Geographic Technologies Group (GTG; http://www.geotg.com).
TriTech Software Systems (http://www2.tritech.com/). etc.
149
VI. Profile profesionale. Competenţe

geo-informatice. Formarea specialiştilor GIS
6.1. Formarea specialiştilor GIS
Fiind geo-informatica o disciplină din ce În ce mai pregnantă, ne apar fireşti

preocupările privind educarea specialiştilor GIS, fie că-i vorba de eforturi
strategice (adoptate de universităţi sau de instituţii guvernamentale), fie că ne
referim la planificarea profesională individuală (adică specializarea pe care şi-o
poate propune oricare dintre noi atunci când se gândeşte la asigurarea traiului sau
la propria carieră). Inclusiv integrarea europeană - prin faptul că ne cere să avem
aparat administrativ funcţional, drumuri bune, autostrăzi, reţele utilitare puse la
punct, telecomunicaţie performantă, monitorizare environmentală şi ecologică - ne
Îndeamnă la asimilarea rapidă a tehnologiilor informatice specializate pe
managementul datelor geo-spaţiale.
Există o mulţime de software-uri GIS mature (mai toţi liderii domeniului având
reprezentanţe În România: ESRI, Autodesk, Intergraph, MapInfo, Bentley,
GeoConcept, Smallworld, ER Mapper), avem şi câteva centre de instruire ale
reprezentanţelor, centre de perfecţionare post-universitară pe lângă facultăţi le/
colegiile de geografie, geodezie, geologie, topografie, cadastru, şi chiar discipline
legate de GIS În curicula universitară. Există şi câteva cărţi despre GIS În limba
română, plus o mulţime În limba engleză (se procură ele ceva mai greu, uzual prin
Internet, Însă nu mai putem spune că nu avem acces). S-au format deja şi o serie de
specialişti În sisteme geo-informatice, inclusiv cu prezenţe la nivel internaţional.
Se poate deci spune - după aproximativ zece ani de la Începuturile GIS În
România - că am trecut peste faza pionieratului, că deja lucrurile trebuie să
meargă bine. Aşa Încât ne putem gândi (ba am fi chiar obligaţi să o facem!) la
viitorul acestei discipline şi din perspectiva formării şi specializării personalului.
După cum spuneam şi anterior, În general proiectele GIS presupun (ca şi În cazul
majorităţii aplicaţiilor informatice complexe, precum cele folosind baze de date, cu
care avem aici asemănări substanţiale) o separare Între faza de proiectare
(presupunând analiza cerinţelor şi a contextului, concepţia modelului de date,
constituirea datelor grafice şi alfa-numerice, construirfll aplicaţiei, testarea şi
implementarea) şi faza de exploata re (constând În illterogarea datelor, utilizarea
funcţiilor de analiză, actualizarea anumitor date, generarea de rapoarte, derularea
de scenarii pentru conturarea şi fundamentarea deciziilor, etc.). Uneori pentru
exploatare există module software foarte distincte de cele pentru proiectare (notăm
aici şi faptul că majoritatea vendorilor GIS oferă "exploratoare" gratuite de date
GIS native, precum există multe soluţii care necesită pentru exploatare doar
150
"
navigatorul de web, fiind vorba de implementări client-server), astfel Încât atunci
când aplicaţia implementată necesită modificări de structură, ea se Întoarce În
"laboratorul" de proiectare.
Ei bine, pentru faza de exploatare În general nu se pune intens problema unei
pregătiri de specialitate a utilizatorului din organizaţia beneficiară a soluţiei GIS.
Fiind vorba de personal tehnic, administrativ sau economic (din Întreprinderi
comerciale sau din instituţii publice) ce va folosi aplicaţia GIS pentru a-şi face
treaba mai bine, respectiva aplicaţie ar trebui să-I servească cu doar funcţiile strict-
necesare (profilate pe job-ul respectiv) şi printr-un dialog cât mai natural. Aşa că
utilizatorul trebuie să ştie a lucra cu aplicaţiile gen "Oftice" (cerinţă firească
pentru vremurile noastre) şi să aibă o idee vagă despre modelul datelor (pentru a
Înţelege ce poate să obţină din partea GIS-ului). Totuşi o minimă instruire (asupra
modului de lucru cu acea aplicaţie, şi nu neapărat pentru dobândirea unor
competenţe profesionale abstracte) este bine-venită şi deseori chiar recomandată
pentru a reglementa relaţiile dintre angajator şi angajat.
Mai mult, pentru anumite faze din amontele exploatării - stabilirea specificaţiilor,
caietul de sarcini, implementare/testare - ar fi recomandat ca organizaţia
beneficiară să aibă specialişti capabili să analizeze lucrurile, să sintetizeze cerinţe
şi să se exprime cât mai evoluat, ceea ce până la urmă tot de cultura de specialitate
IT ţine.
Însă pentru faza de proiectare a soluţiilor GIS - cu tot ceea ce poate implica
aceasta, În diverse abordări şi implementări - este necesară o multitudine de
competenţe speciale, sens În care vă propun să analizăm diagrama alăturată (care,
În ciuda faptului că-i anostă, are ambiţia de a acoperi mai toate problemele actuale
din geo-informatica practică).
Consilier GIS Manager GIS
Specialist GIS
Specialist teledetecţl
Analist GIS Programator GIS
Specialist cartografie
~
w
tu
a.. Web-admin GIS [server de aplicaţii GISj server de cartografie ]
::E
o
u
....•
w
Tehnician GIS [colectare, procesare date]
i2:
:z
METODE TEHNOLOGIE
<Fig.6.1. - Diagrama specializării profesionale GIS>
ISI
Notăm că - deşi avem acum În vedere problematicile profesionale care apar la
conceperea şi dezvoltarea de aplicaţii geo-informatice ample (precum cele
destinate Întreprinderilor medii/mari sau administraţiei publice) - chestiunile sunt
acoperitoare şi pentru proiecte GIS mai mici.
În primul rând remarcăm divizarea aspectelor de gestionare a resurselor umane În
trei categorii orizontale:
• analiza de concepţie a viitoarei soluţii (problematizarea),
• metodele şi tehnicile de lucru,
• tehnologia de dezvoltare.
Mai observăm că, pe verticală, aproape toate aceste categorii apar Într-o formă
oarecum piramidală: dacă la bază avem personalul ce execută prelucrări
elementare (transpuneri de hărţi din analogic În vectorial prin scanare-vectorizare
sau prin digitizare; valorificări ale măsurătorilor din teren; colectare de date
tabelare pentru asocierea cu entităţile geo-spaţiale din proiectul GIS), În sus apar
specializări crescânde pe competenţe şi/sau pe răspunderi, precum web-masterul
de la serverul de cartografie rasterialălvectorială, specialistul În imagerie satelitară,
sau consilierul GIS.
6.2. Competenţe geo-informatice
Pentru profesiile bazale este destul de simplu de stabilit şi de monitorizat

competenţele, captarea şi procesarea primară a datelor necesitând cunoştinţe şi
abilităţi concrete:
desenarea şi editarea vectorială (similar CAD, adică prin controlarea
parametrică a geometriilor constituind fondul grafic);
digitizare (folosind mese/tablete de digitizare pentru transpunerea În
format digital a hărţi lor/planurilor tipărite/desenate pe suport fizic:
hârtie, calc, etc.);
scanarea hărţilor/planurilor analogice existente În arhiva tradiţională
(obţinerea copiilor digitale sub formă de fişiere-imagine raster/bitmap);
vectori zarea automată (identificarea efectivă a graficii vectoriale este
asumată integral de către software), semi-automată (operatorul participă
interactiv pe durata procesului de recunoaştere a formelor), sau manuală
(digitizare pe ecran asumată complet de tehnician);
procesarea de imagini (corecţii tonale, controlarea parametrilor, corecţii
speciale, restrângerea gamei cromatice, conversii de formate de fişiere,
re-eşantionare, etc.);
culegerea de date alfa-numerice (introducerea de informaţii textuale şi
valorice În baza de date; import/export sau conversii/preluări de date);
stăpânirea (opţională?) a unor aspecte practice privind sistemele de
152
proiecţie geografică (În special pentru asigurarea coerenţei datelor atunci
când sursele acestora corespund la sisteme de proiecţie/coordonate
diverse).
De obicei majoritatea acestor procese se derulează În cadrul unui mediu software
GIS, cu ale cărui particularităţi de operare tehnicianul trebuie să se obişnuiască.
Urcând la nivelul web-master-ului aflăm că cerinţele profesionale nu sunt diferite

de cele obişnuite pentru această poziţie:
configurarea de aplicaţii GIS client-server (utilizatorul beneficiar
urmând a transmite către server cererile sale particularizate privind
conţinutul dinamic prin intermediul meniurilor şi al unor parametrii
specifici - constituenţă, zoom, filtrare condiţională, etc.);
instalarea şi administrarea de servere web capabile să colaboreze
dinamic cu serverele de aplicaţie GIS şi eventual cu sistemele de
gestionare a bazelor de date tranzacţionale;
stăpânirea particularităţilor referitoare la formatul datelor (În special cele
grafice) şi la middle-ware.
Pe de altă parte, folosind "doar" un PHP, SVG, JavaScript, WMS/WFS, ASP.Net
sau Flash, s-ar putea construi o aplicaţie geo-web independentă de orice platformă
GIS comercială, un exemplu concludent fiind aici hărţile on-line de orientare
turistică urbană.
Pentru aplicaţiile lucrând prin intranet sau prin Internet - precum cele deservind
organizaţii largi/distribuite sau public - este posibil să avem aici o diviziune a
competenţelor: web-designer-ul, capabil să proiecteze şi dezvolte aplicaţii web cu
conţinut dinamic, şi respectiv web-admin-ul, căruia i se Încredinţează serverul de
web şi eventual middle-ware-ul (serverul de date/aplicaţii geo-spaţiale).
Pentru "analistul GIS" specificaţiile sunt ceva mai eterice, mai greu de prins În
norme HRM. Aceasta pentru că În general aici rezidă concepţia viitoarei aplicaţii
GIS, fie ea una destinată publicului larg (cu cerinţe generice, identificabile prin
efort de imaginaţie, prin studierea pieţei şi a produselor concurente, prin
"ascultarea" reacţiilor din piaţă dacă au fost definite mecanisme de colectare a
observaţiilor de la clienţi, etc.), sau una cerută de un beneficiar particular (cu
specificaţii stabilite Într-un cai~t de sarcini şi/sau pr.n dialoguri furnizor-client).
Analistul trebuie să dea dovadă de mult simţ tehnic, de capacitatea de a sintetiza
limpede scheme/planuri de lucru, de abilităţi de comunicare inter-umană. Desigur
că ar fi bine să aibă experienţă În dezvoltarea de proiecte similare şi să cunoască
deplin capabilităţile şi particularităţile platformei GIS pe care se va ridica viitoarea
aplicaţie.
153
Specialistilor În cartografie le sunt cerute cunoştinţe necesare la:
procesarea şi exploatarea datelor goo-spaţiale (la ceea ce ştie tehnicianul
GIS adăugând deci abilităţile ,de reagregare şi de analizare a datelor. de
evidenţiere a aspectelor cerute În diversele situaţii de exploatare):
geo-referenţierea datelor raster (translatarea, rotirea, scalarea şi eventual
deformarea imaginilor bitmap, astfel Încât conţinutul grafic să ajungă În
poziţia corespunzând entităţilor reale reprezentate);
simbolizarea materialului grafic În conformitate cu normele generale şi
cu cele particulare (stabilite de beneficiar sau prin standardele
domeniului);
compunerea, generarea şi diseminarea de hărţi digitale tematice.
Teledetectia se referă la exploatarea informaţiilor cuprinse În imagini satelitare şi

În aerofotografii (deci informaţii referitoare la suprafaţa terestră captate din spaţiu,
de la altitudine medie/mare). În consecinţă specialistul trebuie să ştie particula-
rităţile imaginilor raster provenite de la sateliţi, de la radare, sau prin fotografiere
din avion, şi respectiv să stăpânească metodele de procesare a imaginilor
(procesări fotogrammetrice; corecţii tonale; compensări optice; geo-referenţiere
prin orto-rectificare şi stereo-restituţie; combinarea cu modelul tridimensional al
terenului; extragerea de date discrete prin clasificare spectrală; combinarea şi
mozaicarea imaginilor; folosirea benzilor multi-spectrale; extrapolări prin
gridding; alte prelucrări speciale).
Programatorul de aplicatii GIS se deosebeşte de alte genuri de programatori numai

prin ceea ce impune deosebit modelul datelor geo-spaţiale: mulţimea de informaţii
grafice, şi respectiv conexiunile dintre entităţile grafice (vectoriale, cu precădere)
şi Înregistrările din baza de date asociată. Firescă-i şi nevoia de stăpânire a
mecanismelor de accesare/editare a bazelor de date externe (ODBC, OLEIDB,
OpenDB, CORBA, COM+, XML, SQL, GML, UML), dar şi abilitatea dezvoltării
de programe prin API-uri incluse În pachetele GIS comerciale (ActiveX, VBA,
.NET, Java, C++, COM, controale OCX) În implementări folosind standarde
deschise sau soluţii proprietare. Majoritatea furnizorilor de software GIS oferă
biblioteci de obiecte/funcţii specifice (componente software, precum MapObjects
de la ESRI) cu care se pot asambla aplicaţii GIS utilizând astfel aceeaşi tehnologie
ca şi mediile propriu-zise.
Urcând În sus pe schema profesioniştilor, despre "specialistul GIS" se poate spune

că ar trebui să cuprindă cumva toate aceste competenţe (nu Însă neapărat la nivelul
oricăruia dintre specialiştii "subordonaţi"), astfel Încât să poată acoperi cu mintea
orice proces din schemă, să poată oferi soluţii la diverse probleme deosebite
(aplicând eventual tehnici apărute recent sau propunând abordări inovatoare). În
154
anumite circumstanţe specialistul este dublat de un (sau devine el însuşi)
"cercetător GIS", având ca sarcini conceperea de noi funcţionalităţi pentru
aplicaţia GIS, ridicarea performanţelor mediului GIS, optimizarea proceselor de
prelucrare/exploatare, definirea de standarde, elaborarea de mijloace/metode de
învăţământ/educaţie, etc.
În vârf, cerinţele (dincolo de un simplist "trebuie să ştie totul !") sunt greu de
stabilit. Managerul are mecanismele dar şi arta de a reuni toate resursele implicate
în proiect (oameni, software, hardware, date, metode) pentru a derula şi finaliza
proiectul GIS, deci mai degrabă responsabilitate decât competenţă, mai multă
abilitate organizatorică decât informatică. Poziţia aceasta include obligatoriu şi
colaborarea la nivel de instituţielîntreprindere/grup (protocoale de comunicare,
relaţii umane, reguli ierarhice, etc.). Pe planul problematicii de proiect
managerului îi corespunde "consultantul GIS", care - deşi nu răspunde direct de
resursele implicate - trebuie să le aibă totuşi în minte când analizează problemele,
având ponderea lor în conceperea, derularea şi implementarea aplicaţiei GIS.
Oricare dintre aceste poziţii presupune anumite cerinţe profesionale, se poate sau
nu potrivi atitudinii personale de muncă, presupunând simultan diverse abilităţi,
avantaje şi provocări. De care - pentru a rezista cât mai bine pe termen lung - ar fi
bine să ţinem cont, indiferent că suntem angajatori, angajaţi sau candidaţi. Nu
pierdem din vedere nici faptul că în cazul proiectelor mici sarcinile profesionale
identificate mai devreme vor fi cumulate de un grup mai restrâns de persoane.
Învăţământul de specialitate, fie el privat sau instituţional, trebuie să conceapă şi să
deruleze strategii educaţionale pentru geo-informatică, urmărind aspecte cheie
precum:
» tehnologia (procurarea şi asimilarea de
•...
software, hardware şi metode de lucru);
» aspectul organizaţional (planificarea,
monitorizarea, implementarea şi explo-
atarea proiectelor GIS);
» cartografi a (conform culturii/normelor
existente, sau adresând cerinţe vizuale
particulare );
» psihologia (probleme privind răspun-
derea asupra temei şi conţinutului,
stimularea şi (auto)motivarea, concurenţa, diferenţele culturale, impactul im-
plementărilor de soluţii geo-informatice destinate unui grup de oameni, etc.).
A, să nu uit! în anumite ţări mai avansate, geo-informatica a fost deja introdusă ca

disciplină de studiu în licee.
155
VII. Strategii pan-europene referitoare la

geo-informatică (SOI)
Tendinţa evidentă de globalizare - ce acum în zona noastră se manifestă concret

prin «integrarea europeană» - îndeamnă la deschidere şi conlucrare. Întrezărim sau
chiar beneficiem de avantajele de a fi parte a lumii largi, a lumii civilizate,
înţelegem de ce este bine să tindem către modalităţi evoluate şi unificate de
administrare; însă nu ne sunt întotdeauna clare eforturile ce ni se cer şi
stadiile/fazele ce le avem de parcurs. Ori tocmai în acest sens organismele
europene încearcă în ultimii ani să creioneze planuri şi să stabilească strategii
privind modernizarea/evoluţia societăţii, privind colaborarea între ţări şi între
organizaţii, privind rezolvarea problemelor ce apar la întâlnirea dintre
culturi/civilizaţii diferite (conflicte/neînţelegeri), iar geo-infonnatica este unul
dintre instrumentele pe care inevitabil mizează aceste strategii.
Colaborarea transfrontalieră, schimburile economice şi culturale inter/intra-
regionale, îi fac pe oameni din ţări/zone diferite să f:e mai toleranţi, să-şi suporte
sau chiar să-şi respecte reciproc diferenţele/caracteristicile (iar pe termen lung
eventual să asimileze particularităţile de valoare, tinzând asfel spre unifonnizare),
ceea ce în esenţă conduce la annonie.
Cooperarea ţărilor europene presupune în primul rând funcţionalitatea evoluată şi

compatibilitatea infrastructuri lor din aceste ţări. Dacă nu ar fi drumuri practicabile,
linii aeriene funcţionale şi telecomunicaţie fiabilă atunci n-ar putea fi vorba de
conlucrare, de schimburi culturale, şi deci nici de integrare europeană. Cumulând
aspectul geo-spaţial al infrastructuri lor (acest sistem nervos al civilizaţe moderne)
cu spaţialitatea implicită a geografiei europene, vom înţelege şi mai bine de ce
sistemele geo-informatice beneficiază de atenţie în acest context. Faptul că un for
autoritar al Uniunii Europene, respectiv Comisia Europeană, are un departament
puternic ce se ocupă de (strategii referitoare la) infonnatica geografică (GI & GIS
Technical Oftice) ne arată importanţa ce se acordă la nivel înalt acestor tehnologii
cheie pentru consolidarea şi modernizarea infrastructurilor europene. Apectele
tehnico-ştiinţifice ale politicilor Uniunii Europene cad în sarcina JRC (Joint
Research Centre), acesta oferind suport pentru conceperea, dezvoltarea,
implementarea şi monitorizarea strategiilor europenţ.
Pentru ca organizaţii din ţări diferite să poată lucra împreună ele trebuie să
înţeJeagă bine scopurile, să-şi annonizeze interesele, să caute/elaboreze mijloace
de comunicaţie, de schimb de experienţă, de transfer de tehnologie. Este nevoie de
multă comunicare, de stabilirea unor norme, protocoale şi standarde care să
coreleze eforturile. Dacă revenim la sistemele geo-infonnatice, aceste aspecte -
156
"Sisteme geo-informatice (aIS) pentru admInistratie si interne" • Mircea Bădut
considerate vitale În multe contexte actuale - sunt deja iniţiate sau chiar finalizate
o mulţime de standarde privind schimbul de date geo-spaţiale şi interconectarea
aplicaţiilor geo-informatice. Aminteam anterior (prin capitolul 3) despre astfel de
eforturi de standardizare În vederea conlucrării GIS-urilor, şi vom reveni şi În
capitolul următor asupra subiectului.
Dintr-o perspectivă practică Comisia Europeană aproape ca propune În locul
abrevierii GIS metafora "SOI" (Spatial Data Infrastructure, strategiile subsumate
beneficiind deja de o mulţime de documente oficiale). Altfel zis, pentru integrare
În Europa nu-i nevoie doar de tehnologie, cât mai ales de strategii pentru
dezvoltarea armonioasă a societăţii pan-europene şi de interoperabilitate Între
diversele aspecte ale activităţilor publice/private. Intrând În faza când avem nevoie
de GIS-uri care să constituie infrastructuri, recunoaştem totodată translaţia de la
GIS-ul departamental (insule de IT deservind anumite funcţiuni izolate) la cel de
comunitate (deservind comunităţi largi: municipale, zonale, naţionale, regionale,
continentale), astfel că vom accepta firesc necesitatea schimbului de date.
Eforturile şi discuţiile referitoare la iniţierea, derularea, extinderea şi deschiderea
infrastructurilor de date spaţiale (SOI) presupun un intens schimb de experienţă,
dar mai ales strategii de standardizare a informaţiilor GIS În vederea colaborării
libere Între statele/organismele europene (pentru a promova/facilita comerţul liber,
siguranţa lucrătorilor şi a consumatorilor, interoperabilitatea reţelelor, protecţia
mediului, exploatarea programelor de cercetare/dezvoltare, schimbul de idei
tehnice, etc). Sunt demne de reţinut şi activităţile privind dezvoltarea durabilă a
societăţii pan-europene În armonie cu mediul natural (un for activ În această
direcţie fiind "Institute for Environemnt and Sustainability").
Există o mulţime de politici şi iniţiative europene şi regionale referitoare la
"infrastructuri le de date spaţiale", şi menţionăm aici proiectele "INSPIRE",
"GINIE" şi "NATURA 2000". Ca soluţii viabile pentru diseminarea şi accesarea
datelor/serviciilor spaţiale merită considerate şi portal urile Internet (precum "Eu
GeoPortal", eu-geoportal.jrc.it). Pentru a se ajunge la conlucrare Între
portal uri/servicii geo-informatice s-a dialogat mult despre identificarea cerinţelor
şi despre stabilirea de sinergii şi de căi de comunicare Între portal uri, şi inevitabil
despre coerenţa datelor spaţiale (grafice) şi descriptive (alfa-numerice)
reunite/provenind din surse de diverse origini (un portal pan-european Însemnând
generic un singur punct de acces, dar informaţii sursă depozitate pe serverele
proprietarilor de drept ai acelor informaţii).
Referitor la INSPIRE (INfrastructure for SPatial InfoRmation in Europe), proiect

definitivat şi publicat În 2005, el a angrenat (pornind de la propuneri de directive
cu largă dezbatere) şi polarizat multe organizaţii guvernamentale şi non-
guvernamentale europene, constituind Încă din faze iniţiale un promotor şi un
catalizator al colaborării geo-informatice (găsiţi la adresa web http://inspire.jrc.it/
157
textul propunerii INSPIRE adoptate de Comisia Europeană În iulie 2004). Încă de
la Începuturile Uniunii Europene s-au observat dificultăţi de cooperare Între
instituţiile, agenţiile şi organizaţiile implicate În proiecte comune (În privinţa
datelor şi metodelor geo-spaţiale evidenţiindu-se fragmentări, lipsuri, dezacorduri
semantice, discrepanţe de consistenţă cartografică, redundanţe confuze, dificultăţi
de conversie Între sisteme de proiecţie/coordonate, ş.a.). Iniţiativa INSPIRE s-a
născut din dorinţa de armonizare Între diferitele surse geo-informatice existente În
ţările europene, respectiv cu scopul de a Înlesni - prin standardizare, prin
impunerea unor nivele evoluate de calitate, prin stabilirea unor căi/mijloace/
proceduri eficiente de comunicare - colaborarea Între acele aplicaţii geo-
informatice implicate În propunerea, formularea, implementarea, monitorizarea şi
evaluarea strategiilor/politicilor comunităţii europene.
Încă din 2001 ambiţia lui INSPIRE a fost să declanşeze crearea infrastructurii de
date spaţiale europene (ESDI), care să poată integra serviciile geo-informatice la
nivelul Europei. Fiecare ţară membră a Uniunii Europene şi-a formulat propriul
cadru NSDI (National Spatial Data Insfrastructure), capabil că cuprindă sistemele
geo-informatice ale organizaţiilor interioare, dar şi apt să corespondeze cu ESDI.
Desigur că ESDI (şi implicit NSDI) promovează standardele deschise (non-
proprietare), precum cele elaborate de CEN, ISO şi OGC, ceea ce garantează
dezvoltarea liberă dar şi interoperarea cu iniţiative SDI internaţionale. Incluzând
fazele de preparare, de transpunere a directivei, de implementare şi de
monitorizare, proiectul INSPIRE se Întinde până În anul 2013.
Şabloane Proiecte pilot,

Grupul de ateliere,
•••• dezvoltare a grupuri de lucru,
specificaţiilor alte forme
şi dezvoltări
Cereri de
1
specificaţii
ALTE INIŢIATIVE RELEVANTE Specificaţii Iniţiative ale

[ reguli INSPIRE sau ESDI] Comisiei Europene
<Fig.7.1. - Schema generică de abordare integrată a proiectelor europene>
Chiar dacă iniţiativele/proiectele europene leagă În primul rând agenţii/instituţii

guvernamentale, majoritatea sunt deschise şi pentru sectorul privat (uneori chiar În
manieră proactivă), neputându-se concepe ca organizaţiile comerciale să fie lăsate
de-o parte (acestea trebuie să fie pregătite şi respectiv să se pregătească pentru
158
integrarea europeana, şi deseori chiar să se implice), fiind În derulare diverse
consultări via Internet sau prin asociaţii profesionale/specializate (precum
EVROGI).
Aceste organizaţii, consorţiuri şi forum uri europene au În vedere diseminarea
(sharing) şi armonizarea informaţiilor geospaţiale,-respectiv definirea/consolidarea
de legături Între diversele surse de informaţii geografice (inclusiv referitoare la căi
de transport, la reţele utilitare, la date imobiliare şi cadastrale, la mediu, la turism,
etc), fiind deschise celor interesaţi la modul constructiv de integrare europeană-
de la instituţii publice la simpli cetăţeni.
Nivel
general
Nivel
sector
Nivel
organizaţie
<Fig.7.2. - Piramida colaborării>
159
"Sisteme geo-informatice (orS) pentru administratie si interne" • Mircea Bădut
VIII. Standardizare. Meta-date GIS. Colaborarea

În(tre) proiectele GIS. Dezvoltarea de aplicaţii.
Necesitatea crescândă de colaborare dintre diversele organizaţii (instituţii/

Întreprinderi, mai mult sau mai puţin apropiate/depărtate geografic) va pune din ce
În ce mai frecvent şi mai acut problema compatibilităţii datelor geo-spaţiale şi
chiar a metodelor de prelucrare şi exploatare/analizare a acestora. Iar cerinţa
cooperării va trebui Împăcată deseori cu diferenţele dintre dotările geo-informatice
şi dintre culturile acelor organizaţii, În acest sens fiind posibile mai multe premise
şi scenari i:
oamenii sunt diferiţi ca indivizi, din motive genetice şi de educaţie, deci
nu pot lucra identic;
dacă peste tot s-ar folosi aceeaşi platformă GIS lucrurile ar fi desigur
simple, Însă ar sugera un monopol nefiresc;
două organizaţii ce urmează să colaboreze pot uşor cădea de acord să
folosească acelaşi mediu GIS atunci când pornesc de la zero (o condiţie
destul de improbabilă), Însă este posibil ca una dintre ele să fie nevoită
ulterior să colaboreze şi cu o altă organizaţie, deci tot nu se ocoleşte la
infinit problema compatibilităţilor;
aplicaţia geo-informatică poate evolua, astfel Încât - fie prin cantitatea
de date acumultă, fie prin cerinţele speciale apărute Între timp - să fie
nevoită să migreze către o altă platformă GIS, caz În care procesul de
llpgrade ar fi Înlesnit dacă iniţial aplicaţia ar fi fost concepută Într-o
manieră deschisă;
există o tendinţă firească de creştere a dinamicii privind interconectarea
sistemelor geo-informatice din organizaţii distincte (multe instituţii
publice, precum şi Întreprinderi private din domenii de infrastructură,
vor participa În timp la mai multe proiecte, strategii şi aplicaţii, ceea ce
le va pune frecvent În situaţia de a schimba date pentru a fi
folosite/exploatate cu diverse sisteme geo-informatice); ş.a.
Ne apar deci naturale consensul privind unificarea formatelor de date, precum şi
eforturile de standardizare a procedurilor de interconectare Între aplicaţii. Această
efervescenţă se datorează (şi totodată serveşte) şi fenomenului Internet, În
contextul În care web-ul - reţeaua mondială - se dovedeşte cea mai capabilă şi
versatilă infrastructură de legare informaţională. Am văzut că inclusiv legături
informaţionale cu Întindere redusă au fost organizate după modelul Internetului (ne
referim aici la "intraneturile" ce deservesc organizaţii), precum şi legături de mare
distanţă - capabile să se comporte ca o reţea privată - sunt derulate prin mediul
160
nelimitat al Internetului (VPN). Ori, această omnipotenţă a Internetului obligă şi ea
la standardizare, pentru că doar aşa aplicaţiile informatice se pot interconecta de
oriunde.
În domeniul geo-informaticii probabil că cea mai activă organizaţie internaţională

dedicată standardizării datelor şi aplicaţiilor este OGC - OpenGeospatial
Consortium (fost "OpenGIS Consortium" până În septembrie 2004),
http://www.opengeospatial.org, un consorţiu din care fac parte majoritatea
producătorilor de soluţii GIS şi conexe.
<Fig.8.1. - Sigle de parteneriate cu OpenGeospatial Consortium>
De exemplu, o direcţie care a beneficiat de iniţiative/eforturi de standardizare este

publicarea pe Internet a datelor cartografi ce (sub formă de ASP). Astfel de servicii
web pot include atât interfeţe SOAP/WSDL cât şi OGC, ceea ce le face foarte
flexibile dar şi accesibile folosind unelte de programare standard. Astfel, serviciile
web bazate pe standardele OGC-WMS (Web Map Specification) devin uşor de
configurat, putând fi implementate chiar şi fără efort de programare.
Pe lângă WMS, OpenGeospatial Consortium a fundamentat şi Web Feature
Services (WFS), Web Map Context Documents, Geography Mark up Language
(GML), Geography Markup Language lPEG 2000 (GMUP2), Web Coverage
Service (WCS), Catalogue Services (CS- W), ş.a.
De asemenea, reţinem ca importante şi standardele internaţionale precum:
» ISO 1910 1 - Geographic information - Reference model [2002];
» ISO/CD TS 1910 1-2 - Geographic information - Reference model - Part 2:
Imagery;
» ISOITS 19103 - Geographic information - Conceptual schema language [2005];
» ISO 19105 - Geographic information - Conformance and testing [2000];
» ISO 19106 -.Geographic information - Profiles [2004];
»ISO 19107 - Geographic information - Spatial schema [2003];
» ISO 19108 - Geographic information - Temporal schema [2002];
» ISO 19109 - Geographic information - Rules for application schema [2005];
» ISO 19110 - Geographic information - Methodology for feature cataloguing
161
[2005];
» ISO 19111 - Geographic information - Spatial referencing by coordinates
[2005];
» ISO 19112 - Geographic information - Spatial referencing by geographic
identifiers [2003];
» ISO 19113 - Geographic information - Quality principles [2002];
» ISO 19114 - Geographic information - Quality evaluation procedures [2003];
»ISO 19115 - Geographic information - Metadata [2003];
» ISO 19115-2 - Geographic information - Metadata - Part 2: Extensions for
imagery and gridded data;
» ISO 19116 - Geographic information - Positioning services [2004];
» ISO 19117 - Geographic information - Portrayal [2005];
» ISO 19118 - Geographic information - Encoding [2005];
» ISO 19119 - Geographic information - Services [2005];
» ISOrrR 19120 - Geographic information - Functional standards [2001];
» ISOrrR 19121 - Geographic information - Imagery and gridded data [2000];
» ISOrrR 19122 - Geographic information / Geomatics - Qualification and
certification 9f personnel [2004];
» ISO 19123 - Geographic information - Schema for coverage geometry and
functions [2005];
» ISO 19125-1 - Geographic information - Simple feature access - Part 1:
Common architecture [2004];
» ISO 19125-2 - Geographic information - Simple feature access - Part 2: SQL
option [2004];
» ISO 19127 - Geographic information - Geodetic codes and parameters [2005];
» ISO 19128 - Geographic information - Web map server interface [2005];
» ISO 19133 - Geographic information - Location-1)ased services - Tracking and
navigation [2005];
» ISO 19135 - Geographic information - Procedures for item registration [2005];
» ISO 19139 - Geographic information - Metadata - XML schema
implementation;
»ISO 19142 - Geographic information - Web Feature Service;
» ISO/IEC 13249 - Information technology - Database languages - SQL multi-
media and application packages.
O altă direcţie majoră a avut În vedere armonizarea semantică a datelor şi respectiv
fluidizarea interschimbării de date geo-spaţiale, deziderate realizabile concret prin
mecanismul/conceptul meta-datelor. Multe preocupări şi proiecte ale Uniunii
162
Europene (inclusiv iniţiativele INSPIRE şi ESDI) vizează valorificarea şi
standardizarea meta-datelor GIS.
"Meta-datele" sunt aici descrieri ale datelor angrenate În aplicaţii sau proiecte
geo-injormatice, utile pentru colaborare, exploatare şi administrare (adică "date
despre date").
Mediile GIS moderne oferă facilităţi nemijlocite de căutare şi interogare a meta-
datelor geospaţiale, precum şi suport pentru standardele FGDC (standarde impuse
de Federal Geographic Data Commission din SUA), ISO şi XML.
Structura acestor informaţii descriptive ("informaţii despre informaţii") tinde să
devină standardizată, şi chiar comună pentru categorii similare de date. Deci ele
vor putea fi Înţelese de specialişti/utilizatori din orice colţ al planetei. Conţinutul
meta-datelor este completat fie implicit/automat de sistemul geo-informatic, fie
explicit de utilizator, fie mixt (cel mai uzual). De obicei meta-datele unei resurse
GIS conţin informaţii de genul:
• descrierea sintetică a conţinutului resursei (fie aceasta grafică
vectorialălrasterială sau alfa-numerică);
• cuvinte cheie referitoare la conţinutul resursei, şi care pot fi apelate În
căutări;
• definirea scopului/destinaţiei pentru care au fost create datele descrise;
• autorul şi/sau proprietarul resursei;
• data creării resursei geo-spaţiale şi eventual data achiziţionării;
• descrieri ale modalităţilor de generare/captare a datelor (foarte important În
cazul datelor grafice, Întrucât vizează garanţia şi Încrederea În date);
• descrierea modalităţii curentelrecomandate de stocare şi a particularităţilor
acesteia;
• starea datelor (eventual prin raportare la "modelul nominal"; gradul de
acoperire/cuprindere; precizia; gradul de Încredere);
• termenul de valabilitate a datelor şi eventual frecvenţa de actualizare;
• descrierea sistemului de proiecţie/coordonate (plus eventual un set de
coordonate spaţiale de Încadrare);
• descrieri sintetice ale entităţilor grafice şi ale atributelor alfa-numerice
asociate;
• alte atribute definite de utilizator (considerate utile În contextul de lucru
real/potenţial ).
Notă: Aceste injonnaţii folosite la documentarea datelor geo-spaţiale devin

utile atât În gestionarea de către om cât şi pentru administrare
automată.
Pe lângă mulţimea de informaţii utile pe care le putem afla din aceste "date de
antet", meta-datele ne ajută În găsirea de resurse a caror existenţă şi/sau localizare
nu le cunoaştem. Mediile GIS evoluate pun la dispoziţia utilizatorului facilităţi de
163
căutare după criterii combinând meta-datele asociate resurselor geo-informatice.
De fapt, asemenea medii GIS ne oferă mai multe funcţii referitoare la meta-date
(pentru completarea/actualizarea/controlul informaţiilor despre resursele
gestionate), precum:
• alegerea unui stil predefinit pentru fişa de meta-date (dintre cele standardizate,
gen FGDC, ISO 19115 şi XML, sau dintre cele particulare);
• unelte pentru completarea şi editarea/actualizarea informaţiilor despre resurse;
• definirea unor câmpuri/proprietăţi adiţionale ale meta-datelor;
• crearea sau actualizarea automată a meta-datelor pentru resursa selectată;
• unelte pentru importarea/aducerea informaţiilor descriptive din alte surse;
• unelte pentru exportarea informaţiilor descriptive spre formate externe (funcţie
foarte utilă la documentarea oficială a proiectelor GIS).
O parte din informaţiile descriptive asociate resurselor implicate/gestionate
(precum data/ora actualizării, Întinderea spaţială, numărul de entităţi dintr-un strat
tematic, etc) sunt actualizate ~
s~ 'fi rGOCG«lgIlCIhr ••••.••.•. -J C) l.\ 'OU
automat de către mediul GIS ;~oco.~

roOC[SRl
atunci când edităm datele ".""'
••o
respective (sau când accesăm '"'tI:1:El:l!!:••01ll'-••••• ".-•• 1:II!===-=-''=''''

meta-datele asociate). '",••..•.
G__
- 0"0",", •••••••• - •••~,..-
ICanI.a1 euo.J T"",~oxll StII •• I slWWl~1
'..., •••,..,.
~dtI91_r.."lhcl
o~,.....
.,yl
SIIC•.
w •••••••
t.-.AIIl •••
.-
-.:e1
:.tliJ
În privinţa stocării, meta-datele ::-, -"----.-

..-~----.-..• ----~---~-:J
~•..•
sunt salvate fie ca fişiere ""- F.N.•.....•._._ ....- :B
separate de datele ;,;.1'....... :J
asociate/descrise (de exemplu În ~:... lo•• ""._ •.•• ~ ••••• ." •• _....... :J
format XML), fie sunt :!:.._ lo_~""'.._.."'•...,•..••.•..•
,••._ ...••_.. j
Încorporate În acelaşi recipient g:.'. I j
(ca antet de fişier, sau sub formă ~::-~,.lw
..•.•.•.•...
""'v._"."""""'-P •.,ES"'''''-820700 :J
~=Dâ~SI\ipeNe
de coloane/câmpuri adiţionale
Într-un tabel al bazei de date ce
stochează eventual şi entităţile <Fig.8.2. - Dialog definire/accesare meta-date>
vectoriale ).
Notă: Întrucât folosirea meta-datelor Înseamnă captarea şi transmiterea de

cunoştinţe, trebuie Încurajată cât mai mult exploatarea acestei facilităţi,
pentru că altfel multe cU1lOştinţe/infonnaţii esenţiale pentru ciclul de
viaţă al proiectelor GIS riscă să rămână doar În memoria oamenilor
implicaţi temporar În aceste proiecte.
De obicei GIS-ul nu are o viaţă scurtă. EI serveşte funcţii repetitive, cunoaşte

actuali zări ale datelor, acumulări de date, extinderi ale funcţionalităţii. Este un
sistem evolutiv, şi cu cât va deveni mai inteligent/capabil cu atât Îi va creşte
164
potenţialul de reutilizare. Apoi, dovedindu-se folositor Într-o aplicare, foarte
probabil că va fi implicat şi În alte aplicări adiacente. Astfel că de cele mai multe
ori un proiect geo-informatic ajunge să-şi pună resursele şi la dispoziţia altor
proiecte, şi eventual să aibă şi el nevoie de resurse din afara sa, rezultând deci un
mediu geo-informatic colaborativ capabil să servească mai mulţi oameni, mai
multe departamente ale instituţiei, mai multe servicii publice.
Ori, pentru a face faţă cooperării şi extinderii funcţionale, sistemului geo-
informatic trebuie de la început să i se asigure anumite premise de deschidere şi
scalabilitate. Iar acest lucru se realizează prin alegerea unei platforme GIS cu
respect pentru standarde şi deschidere, prin abordări de organizare gândite în
perspectivă, prin asimilarea de standarde În formatele datelor şi ale meta-datelor.
Există frecvent situaţii în care mediul GIS (aşa cum se poate el achiziţiona "din
raft"), împreună cu datele corespunzătoare, face faţă necesităţilor de exploatare.
Prezintă de obicei dezavantajul interfeţei În limba engleză, dar compensează prin
gama largă de facilităţi disponibile (mai multe decât sunt necesare uzului), care
însă nu pot fi stăpâni te deplin decât de persoane bine familiarizate cu
(geo)informatica. La polul opus se situează aplicaţiile "la cheie", a căror interfaţă
este În limba română şi include numai câteva comenzi/opţiuni pentru realizarea
sarcinilor ce revin postului de lucru pe care aplicaţia Îl serverşte/asistă.
În privinţa dezvoltării de aplicaţii particulare (răspunzând unor cerinţe speciale pe
care mediul GIS cumpărat de-a gata nu le satisface direct), platformele GIS pot
oferi alternative variate, de genul:
» aplicaţie adăugată peste mediul GIS (funcţii specializate/pariculare
prezente ca opţiuni într-un meniu/toolbar adiţional celor native ale
mediului);
» aplicaţie construită de la zero (folosind evetltual componente software
identice celor cu care a fost construit un mediu GIS comercial) şi care
răspunde strict doar acelor funcţiuni specificate prin concepţie/proiectare;
» aplicaţie constituită pe un navigator web (un browser de Internet), cu
funcţiuni limitate la accesarea/căutarea de date geo-spaţiale furnizate de un
server GIS (prin reţeaua locală a organizaţiei sau prin Internet).
La rândullor mediile GIS pot conţine unelte şi facilităţi de programare/dezvoltare

a unor aplicaţii particulare, de la simple sarcini rutiniere (automatisme locale) până
la aplicaţii complexe deservind o mulţime de cerinţe/funcţiuni. Astfel că există mai
multe posibilităţi:
înregistrarea de macro-uri (macro-comenzi; secvenţe de comenzi salvate
În grup şi care pot fi reapelate ori de câte ori se potriveşte);
scripturi combinând comenzi ale mediului GIS În fluxuri algoritmice;
165
limbaje/medii de programare obiectuală;
interfeţe/limbaje pentru dezvoltarea de aplicaţii folosind componente şi
controale software (standard sau proprie tare) şi/sau accesând funcţii
interne ale mediului GIS, respectiv API-uri şi biblioteci de componente
software (limbaje standard de genul lA V A, C++; API-uri Microsoft
VisuaIBasic Automation, Microsoft .NET, Microsoft ActiveX, COM,
COM+, OLE, DLL, OCX, CORBA, SQL, OLE DB, XML, etc).
166
BIBLIOGRAFIE
[cărti]
Băduţ, M., "GIS - fundamente practice", Editura Albastră, 2004, Cluj-Napoca.
Băduţ, M., "AutoCAD-ul În trei timpi", Editura Polirom, 2004/2006, Iaşi.
Băduţ, M., "Informatica În management", Editura Albastră, 2003, Cluj-Napoca.
Băduţ, M., "Bazele proiectării cu MicroStation", Editura Albastră, 2001, Cluj-Napoca.
Băduţ, M., "Informatica pentru manageri", Editura Teora, 1999, Bucureşti.
[lucrări de conferinte/simpozioane tehnice]

Băduţ, M., "A Model of Exploiting the Ortho-Photograms for graphical database completing",
conferinţa internaţională "ICCP 2006 - IEEE", Cluj-Napoca, 1-3 septembrie 2006.
Băduţ, M., "Formarea specialiştilor GIS", conferinţa internaţională "Tendinţe actuale În
predarea geografiei", Cluj-Napoca, 1-2 septembrie 2006.
Băduţ, M., "Geo-informatics in the electrical energy sustainable development", simpozionul
internaţional CORP 2006, Viena, 13-16 februarie 2006.
Băduţ, M., "GIS in fighting the effects of the frequent floods over the Romanian counties",
simpozionul internaţional CORP 2005, Viena, 22-25 februarie 2005.
Băduţ, M., "An interconnected approach of GIS, PDMS and NMS projects and applications for
large enterprises", lucrare prezentată În cadrul "10th EC GI&GIS workshop",
organizat de Comisia Europeană, Varşovia, 23-25 Iunie 2004.
Băduţ, M., "GIS-ul În managementul operativ şi executiv al reţelelor şi instalaţiilor electrice".
conferinţa "SME 2004 - Ştiinţa modernă şi energia", Cluj-Napoca, 13-14 mai 2004.
Băduţ, M., "O perspectivă informatică asupra geo-referenţierii datelor grafice", Conferinţa
Naţională a Utilizatorilor de tehnici GIS, 12 martie 2004.
Băduţ, M., "O perspectivă asupra serviciilor şi aplicaţiilor bazate pe localizare geo-spaţială
(LBS/LBA)", Conferinţa Naţională a Utilizatorilor de tehnici GIS, 12 martie 2004.
Băduţ, M., "Fond de hartă raster", Simpozionului Naţional de Cadastru, 14-15 noiemhrie 2002.
[articole pe teme geo-informatice]

Băduţ, M., "Aplicabilitatea geo-informaticii pentru minimizarea infractionalităţii", Buletinul
Informativ Documentar al Ministerului Administraţiei şi Internelor, CD, mai 2006.
Băduţ, M., "Geo-informatica În dezvoltarea durabilă a energiei electrice", articol În "Mesagerul
energetic" - 1/2006, pp.7-20; buletin informativ al Comitetului Naţional Român al
Consiliului Mondial al Energiei.
Băduţ, M., "Profesioniştii GIS", articol În revista CHIP - 1/2006, pp.78-79.
Băduţ, M., "Autodesk Map 3D 2006", articol În revista CHIP - 1012005, pp.90-92.
Băduţ, M., "GeoMedia 6.0 - mânuşa provocării GIS nu rămâne jos", articol În revista CHIP -
6/2005, pp.94-95.
Băduţ, M., "Workshop GIS - informatica şi integrarea europeană", articol În revista CHIP -
8/2004, pp.l O.
Băduţ, M., "Informatică vitală pentru căile ferate", articol În revista Tehnică&Tehnologie -
312004, pp.43.
Băduţ, M., "Managementul reţelelor utilitare (EGIS+NMS)", articol În CHIP-5/2004, pp.88-90.
Băduţ, M., "Unelte GIS de la Blue Marble Geographics", articol În revista My Computer -
212004, pp.34-36.
Băduţ, M., "LBS - servicii bazate pe localizare spaţială", articol În revista NET REPORT -
5/2003, pp.72-73.
167
Băduţ, M., "VPHybridCAD - de la hârtie la format digital". articol În CHIp. 512003. pp.94-95.
Băduţ, M .. "Unelte pentru topografie/cadastru", articol În revista NET REPORT - 12/2002, CD.
Băduţ, M .. "Autodesk Map Series", articol În revista CHIP - 11/2002, pp.lOO-lOl.
Băduţ, M .. "GRID - unul dintre (,efectele» OIS". articol În NET REPORT - 5/2002, pp.14-15.
Băduţ, M .. "GeoConcept Expert", articol În revista CHIP - 5/2002, pp.98-99.
Băduţ, M .. "GE Smallworld", articol În revista NET REPORT - 412002, pp.62-63.
Băduţ, M.. "Fond de hartă raster", articol În revista NET REPORT - 312002, pp.58-59.
Băduţ, M., "ArcView 8.1", articol În revista NET REPORT - 2/2002, pp.62-63.
Băduţ, M., "Reprezentări topografice, cadastrale, cartografi ce şi GIS", articol În revista NET
REPORT - 1/2002, pp.58-61.
Băduţ, M., "ER Mapper 6.1", articol În revista,NET REPORT - 6/2001, pp.54.
Băduţ, M., "Un proiect CAD/OIS. Studiu de caz", articol În PC WORLD - 12/2000, pp.80-83.
Băduţ, M., "Baze de date CAD", articol În revista PC REPORT - 9/2000, pp.35-38.
Băduţ, M., "Rezolvarea grafică a unor probleme clasice În tlJpografie", articol În revista PC
REPORT - 812000, pp.31-36.
Băduţ, M., "AutoCAD MAP 2000", articol În revista PC REPORT - 6/2000, ppAI-44.
Băduţ, M., "ProjectBank + MicroStation - aliaj de perspectivă", articol În revista PC REPORT
- 11/1999, pp.33-36.
Băduţ, M., "GeoMedia - clientul OIS universal", articol În revista Hello CAD FANS -
58/1998, pp.14-15.
Băduţ, M., "Un SURFER pentru ... OIS", articol În revista PC WORLD - 4/1998, pp.82-83.
Băduţ, M., "OIS - primii paşi şi următorii", articol În revista PC WORLD - 2/1998, pp.64-67.
Băduţ, M., "Universul soluţiilor GIS de la Autodesk", articol În CHIP - 12/1997, pp.72-77.
Băduţ, M., "SICAD - soluţia OIS de la Siemens Nixdorf', articol În CHIP - 10/1997, pp.56-57.
Băduţ, M., "O tripletă de Încredere: MicroStation-GeoGraphics-PlantSpace", articol În revista
PC WORLD - 7/1997, pp.70-73.
Băduţ, M., "AutoCAD În Topografie: Retrointersecţia", articol În revista Hello CAD FANS -
51/1997, ppAO-41.
[articole pe teme Înrudite]

BĂDUŢ, M., "Din nou despre DBMS, DSS şi SQL", artico: În CHIP - 4/2001, pp.102-103
BĂDUŢ, M., "ProTeus - mentenanţă cu ascendenţă DBMS şi CAD", articol În revista PC
WORLD - 212001, pp.78-80 ~
BĂDUŢ, M., "Generaţia şapte - DB2", articol În revista CHIP - 11/2000, pp.98-102
BĂDUŢ, M., "SQL şi analize multidimensionale", articol În revista CHIP - 8/2000, pp.76-78
BĂDUŢ, M., "Experimente RDBMS - SQL: Pseudostudiu de caz", articol În revista CHIP -
3/1999, pp.64-68
BĂDUŢ. M., "DB2 Universal Database - Uriaşul din umbra albastră", articol În revista CHIP -
12/1998, pp.104/112
BĂDUŢ. M., "O perspectivă asupra bazelor de date", articol În PC WORLD-12/1998, pp.62-66
BĂDUŢ. M., "Informix Dynamic Server", articol În revista PC WORLD - 7-8/1998, pp.80-84
8ĂDUŢ, M., "Soluţii RDBMS de la Sybase", articol În revista CHIP - 3/1998, ppA8-51
8ĂDUŢ, M .. "ADABAS - baze de date relaţionale", articol În PC WORLD - 2/1998, pp.68-69
8ĂDUŢ, M., "Baze de date obiectuale; Object Store 5.0", articol În revista PC WORLD-
11/1997, pp.76-79
8ĂDUŢ, M., "Access 97 şi relaţionalitatea". articol În revista PC WORLD. 10/1997, pp.81-82
8ĂDUŢ, M., "Rapoarte multidimensionale dinamice". artIcol În PC WORLD - 8-9/1997, pp.82
8ĂDUŢ. M .. "SQL şi oazele de dale relaţIOnale". artIcol În PC WORLD - 6/1997, pp.64-67
168
Anexa A. Acronime Întâlnite În geo-informatică

AEC - Architecture, Engineering and Construction = arhitectură şi ingineria
construcţiilor (inginerii civile)
AM/FM - Automated Mapping /&/ Facilities Management = cartografie
automată / administrarea facilităţilor
API - Application Programming Interface = intermediar/interfaţă de
programare a aplicaţiilor
ASP - Application Services Provider = furnizor de servicii de aplicaţii (-ISP)
AVLN - Automatic Vehicle Location and Navigation =
localizare şi
telenavigare automată a vehiculelor (-LBS, GPS)
CAD - Computer Aided Design = proiectare asistată de calculator
CAD - Computer Aided Dispatch = dispecerizare asistată de calculator
CMMS - Computer-aided Maintenance Management System = sistem de
management al mentenanţei (asistat de calculator)
CMS - Crisis Management System = sistem de gestionare a situaţiilor de
criză
CMS - CaB Management System = sistem de gestionare a apelurilor
(telefonice)
COGO - Coordinate Geometry = geometrie bazată pe coordonate terestre
(-GIS)
COM - Component Object Model = model obiectual de componente (pentru
programarea de aplicaţii)
DBA - DataBase Administrator = administratorul bazei de date (personal)
DBMS - DataBase Management System = sistem de gestionare a bazelor de
date
DEM - Digital Elevation Model = model de elevaţie digitală (- DTM)
DPS - Digital Photogrammetry System = sistem de fotogrammetrie digitală
DSS - Decision Support System =
sistem de asistare a deciziilor
DTM - Digital Terrain Modeling = modelare digitală a terenului (modelare
tridimensională)
EDM - Electronic Distance Measurement = măsurarea electronică a
distanţelor (- TPS, TS, GPS)
EGIS - Enterprise Geographic Information System = sistem informatic
geografic de întreprindere
FFA - Field Force Automation = asistarealautomatizarea personalului de
(interventie) pe teren
169
GCS - Geographic Coordinate System = sistem de coordonate geografice
GIF - Graphics Interchange Format = format de fişier grafic (suportă
max.256 de culori)
GIS - Geographic Information Systems = sisteme informatice geografice
GMS - Geographic Measuring Systems =
sisteme de măsurători geografice
GPR - Ground Penetrating Radar = radar pentru detecţie în subsol
GPRS - General Packet Radio Services =
servicii bazate pe transferul
pachetelor de date digitale (în telefonia mobilă) (-GSM)
GPS - Global Positioning Systems = sisteme de poziţionare globală (prin
raportare la sateliţi)
GPU - Graphic Processing Units = unităţi de procesare grafică (hardware)
GRM - Geospatial Resource Management = gestionarea resurselor geo-
spatiale
GSM - Global System for Mobile communications = sistem de telefonie
mobilă / celulară
HTML - HyperText Mark-up Language = limbaj de construire a
documentelor Web/Internet
HV AC - Heating, Ventilation and Air Conditioning = instalaţii de încălzire,
ventilaţie şi aer condiţionat
ISP - Internet Services Provider = furnizor de servicii Internet (conexiune la
reţeaua mondială)
JPEG, JPG - Joint Photographic Expert Group = specificaţie/format pentru
imagini rasterlbitmap compresate
LBA - Location-Based Application = aplicaţii bazate pe localizare (- LBS)
LBS - Location Based Services = servicii bazate pe localizare (spaţială)
Li DAR - Light Detection And Ranging = detecţie şi localizare prin radiaţie
electromagnetică luminoasă
LIMS - Land Information Management System = sistem informatic de
management funciar (-LIS)
LIS - Land Information Systems = sistemele informatice de cadastru
(organizarea funciară a teritoriului)
LPIS - Land Parcel Identification System = sistem de identificare a
parcelelor de teren (agricol)
LPIS - Land Photo Information System = sistem informatic cadastral bazat
pe fotografii aeriene sau satelitare
LRA - Location-Related Applications = aplicaţii referitoare la geo-
localizare (-LBS)
MCAD - Mechanical Computer Aided Design = proiectare asistată de
calculator pentru domeniul mecanicii (-CAD)
170
MNT = Modelul Numeric al Terenului (-DTM)
NIS - Network Information Systems =
sisteme informatice de reţelistică
(pentru gestionarea reţelelor)
NMS - Network Management System = sistem de gestionare a reţelelor
(utilitare) (-NIS)
NURBS - Non-Uniforme Rational B-Spline =
model matematic de creare a
curbelor libere
ODBC - Object DataBase Connectivity = standard de interschimbare a
datelor structurate (baze de date)
ODBMS - Objectual Data Base Management System = sistem de gestionare
a bazelor de date obiectuale (SGBDO)
OLE - Object Linking and Embedding = legarea şi încapsularea
obiectelor/datelor
OMS - Outage Management System = sistem de gestionare/tratare a
întreruperilor
P&ID - Piping and Instrumentation Diagrams = diagrame de reprezentare a
instalaţiilor tehnologice cu conducte
PDMS - Plant Design and Management System = sistem de proiectare şi
gestionare a instalaţiilor uzinale
PNG - Portable Network Graphic = format (de fişier) grafic dedicat
publicării imaginilor prin Internet
QBE - Query By Example = interogare prin exemple ("fiII in the blanks")
QoS - Quality of Service = calitatea serviciului (furnizat)
RADAR - RAdio Detection And Ranging = detecţie şi localizare prin unde
radio
RAM - Random Access Memory = memorie cu acces liber (citire/scriere) -
(memoria internă a calculatorului)
RDBMS - Relational DataBase Management System = sistem de gestionare
a bazelor de date relaţionale
SDSS - Spatial Decision Support Systems = sisteme de asistare a deciziilor
pe criterii spaţiale
SGBDR = sistem de gestionare a bazelor de date relaţionale
SIG =
Sisteme Informatice Geografice (-GIS)
SIM - Spatial Information Management = managementul informaţiilor
spaţiale
SLR - Satellite Laser Ranging =
măsurarea lungimilor cu ajutorul laserilor,
din sateliţi
SONAR - SOund Navigation And Ranging = detecţie şi localizare prin
sunet (ecou)
171
SQL - Structured Query Language = limbaj structurat de interogare a
bazelor de date relaţionale (standard SGBD)
SRTM - Shuttle Radar Topography Mission =
misiune spaţială pentru
"fotografierea" prin radar a elevaţiei ter\.lstre (DEM prin imagini
raster)
SVG - Scalable Vector Graphics =
(format de fişier conţinând) grafică
vectorială scalabilă (CAD, GIS)
SWF - ShockWave Flash =
(format de fişier conţinând) grafică vectorială
pentru aplicaţii web (inclusiv hărţi)
TCO - Total Cost of Ownership = costul total al deţinerii
TIN - Triangulated Irregular Network = reţea de triangulaţie (topografie,
geodezie, GIS)
TPS - Theodolite Positioning System =
teodolite şi tahimetre electronice _
staţii de măsurători topo-geodezice
TRF - Terrestrial Reference Frame = cadru de referinţă terestră (reţea
geodezică)
TRS - Terrestrial Reference System = sistem de referinţă terestră (datum)
TS - Total Station = staţie totală pentru măsurători (topo-geodezice,
construcţi i)
UMTS - Universal Mobile Telecomunications System/Service =
sistem/serviciu de telefonie mobilă universală (Europa; generaţia 3)
UTM - Universal Transversal Mercator = sistem de proiecţe cilindrică
echivalentă folosită În America de Nord
VPN - Virtual Private Network = reţea privată virtuală (derulată printr-o
reţea publică)
WWW - World Wide Web = reţea mondială de publicare a informaţiilor
prin Internet
XML - eXtensible Markup Language = standard evoluat de
(limbaj/document) HTML
172
Anexa B. Furnizori de software GIS şi platforme

GIS consacrate
ProducătorI Mediu GIS Observaţii Web.site I Reprezentanţa

Furnizor
ArcGIS, Arclnfo, ArcEdit, Formate native: SHP http://www.esrLcom
ESRI ArcView; ArcExplorer (ShapeFile); coverage; ESRI Romania; www.esriro.ro
loeodatabase Geosvstems Bucureşti
Maplnfo Maplnfo Formate native: MIF/MIO http://www.mapinfo.com
GeoStrateoies Sibiu
GeoMedia; MGE (Modular Format proiect: GWS; http://www.intergraph.com
Intergraph GIS Environment) format date: MOB; profilat ICS (Intergraph Computer
pe suportul formate lor Services) Bucureşti
externe [OLE40&M];
Format nativ MGE: OGN
Autodesk Map 30; Formate native: OWG;
Autodesk Land OXF; SOF http://www.autodesk.com
Oevelopment;
Autodesk Autodesk MapGuide; A&C International, Bucureşti
Envision [OnSite]; www.acintl.ro
Autodesk World;
Autodesk MapGuide
Bentley MicroStation Format nativ: OGN http://www.bentley.com
GeoGraphics
GeoConcept GeoConcept Formate native: '.GCM şi http://www.geoconcept.com
'.GCR IGC EuroTopo; TopCon
Romania
General Electric GE Smallworld http://www.gesmallworld.com
http://www.gepower.com
Loqis; www.loais.ro
SICAO AEO-SICAO; In ultimul timp migrează http://www.aed-sicad.com
Geomatics SICAO/open; SICAO-UT; soluţiile specializate GeoSurvey Bucureşti;
(divizie a SICAO de pe platforma www.geosurvey.ro
Siemens AG) proprie pe platforma
ArcGIS rESR/]
Earth ER Mapper Format nativ raster: ECW; http://www.ermapper.com
Resources Imaaerie satelitară A&C International, Bucuresti
Leica.EROAS EROAS Imagerie satelitară http://gis.leica-geosystems.com
Top GeoCart, Bucuresti
PCI Geomatics Geomatica; GeoCaoacitv Imaqerie satelitară http://www.ociaeomatics.com/
Global Mappper Global Mappper http://www.globalmapper.com
Software RQA Bucuresti
Golden Surfer; Grapher; Unelte de procesare şi http://www.goldensoftware.com
Software MapViewer; Oidger; accesa re a resurselor GIS;
Format nativ 30: Gfl
173
Cad corp Cadcorp SIS Format nativ: 80S; http://www.cadcorp.com
Suportă multe formate
(inclusiv NTF/008 de la
Ordnance Survey)
Microlmages TNTmips; TNTedit; Format nativ: *.RVC http://www.microimages.com
TNTview; TNTserver;
TNTsdk
81ue Marble Geographic Software set de unelte pentru http://www.bluemarblegeo.com
GeoQraphics Tools procesare Qeo-spalială
Eagle Point LandCAOO Format nativ: OWG http://www.eaglepoint.com
ProGIS WinGIS Format nativ: AMP şi http://www.progis.com
respectiv WGI Pfandl&Mayer Timişoara
Hitachi Software Any*GIS, Image Series, http://www.hitachisoft-gis.com/
Geospatial GISCore
Oivision
C-Tech EVS; MVS; MAS Modelare geo-fizică 3-0 http://www.ctech.com/
Oevelopment
174
~ Editura
ISBN 10: 973-750-048-2
L?CONPHYS ISBN 13: 978-973-750-048-~

Sisteme Geo-Informatice (GIS), Mircea Badut, Editura Conphys, 2006

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Geo-Informatice (GIS), Mircea Badut, Editura Conphys, 2006

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mircea Bădut,

SISTEME GEO-INFORMATICE GI-S

Sisteme geo-informatice (GIS)

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale

@ 2006. Toate drepturile sunt rezervate autorului.

Tehnoredactare: Mircea Băduţ

Ritmul alert de modernizare reformatoare a societăţii româneşti -

1.Definirea geo-informaticii. Conceptul GIS.

Vă propun să începem reconstituind împreună conceptele care definesc cartea de

GIS este de obicei abrevierea de la "Geographical Information Systems", adică

Iată şi câteva definiţii referitoare efectiv la GIS:

1. GIS - ansamblu coerent de resurse informatice (hardware, software), de

2. Uneori apelativul GIS se referă doar la aplicaţia informatică (adică la software),

3. Pe scurt, am putea denumi "GIS" orice aplicaţie informatică ce lucrează cu date

5. În practică un GIS înmagazinează planuri/hărţi (în format digital vectorial şi/sau

Apropo, pentru că ceea ce aduce GIS-ul semnificativ sunt capabilităţile de

6. Închidem turul definiţiilor cu o formulare scurtă şi cuprinzătoare: "GIS = sistem

În anumite contexte (în special în abordările academice), acronimul GIS vine şi de

Uneori avem de-a face şi cu echivalenţa dintre «GIS» şi «geo-informatică».

I Alfa-numeric = compus din caractere alfabetice şi/sau din numere.

Notă: Oricum, cititorii care sunt la primele contacte cu GIS-ulnu trebuie să

<Fig.!.!. - Stratificare simbolică a realităţii terestre>

II. Aplicabilitatea geo-informaticii În

2.1. Geo-informatica pentru administraţia publică

Pentru că domeniului "administraţiei publice" i se subscriu mai toate instituţiile

.') U ••• 8~ CONTINuaU5-

<Fig.2.1. - Hartă cu profil de administraţie publică>

Să trecem acum În revistă câteva destinaţii GIS pentru administraţia publică:

2.2. Geo-informatica pentru cadastru

Actualmente, cetăţenii şi organizaţiile apelează la serviciile de cadastru atunci

<Fig.2.2. - Schema tranzacţiei imobiliare: client-notar-topograf-OCPl>

După ce documentaţia cadastrală a primit avizul tehnic de la O.C.P.I., notarul

2.3. Geo-informatica pentru poliţie

Infracţiunile - ca orice alte fenomene umane - au o localizare şi o distribuţie

Hartă de instruire a patrulelor de poliţie

Infracţlunl din ~ furturi şi spargerl Infractiuni

<Fig.2.3. - Hartă cu profil criminalistic>

Astfel de sisteme geo-informatice pot fi destinate colectării de date privind

Desigur că implementarea geo-infonnaticii în organismele administraţiei

III. Proiectarea aplicaţiilor GIS

3.1. Modelarea realitătii

3.1.1. Simplificare şi idealizare

Numim modelare transpunerea unei porţiuni din realitate într-o reprezentare

Atunci când se concepe un sistem informatic geografic, respectiv când proiectarea

Reţinem că în mod normal trebuie asigurată de la început posibilitatea de

3.2. Organizarea datelor grafice

3.2.1. Elementele vectoriale primitive constituind fondul grafle

Pentru cititorii familiarizaţi cu grafica vectorială probabil că este limpede motivul

Să vedem ac'um entităţile vectoriale cu care se construiesc reprezentările grafice

Primitiva Definirea vectorială Entitate mode Iată

<Fig.3.2. - Primitivele cartografi ce Puncte: . x ~ -$-

Notă: Aceste entităţi grafice vectoriale -

Vom vedea ulterior că fiecare dintre aceste

În reprezentarea entităţilor grafice vectoriale fiind vorba de coordonate, desigur că

3.2.2. Teme şi straturi tematice

Am aflat la începutul capitolului, discutând despre modelarea realităţii în sistemele

Notă: În funcţie de cultură, tradiţie tehnică şi istorie, vom întâlni conceptul

Oricare dintre entităţile grafice se va regăsi într-o clasă/categorie anume, laolaltă

Vom observa că straturile grupează entităţile grafice în unităţi omogene (entităţi de

Entitatea reală Primitiva Observaţii

De identificarea şi propunerea iniţială pentru stratifi..::area componentei grafice a

3.2.3. Reprezentări topografice şi geodezice. Sisteme de proiecţie şi de

Deşi În geo-informatică toate entităţile cartografi ce se construiesc la scara 1: 1