Nae Razvan Andrei

Grupa 52I

Protejarea Patrimoniului Cultural National

Prin definitie, Patrimoniul cultural național este alcatuit din totalitatea bunurilor care reprezintă o
mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor naționale, indiferent de regimul
de proprietate al acestora.

Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, republicata in 2008 se
adreseaza tuturor constructiilor ce se incadreaza in lista patrimoniului cultural national.

Aceasta lege instituie regimul juridic al bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil, ca
parte a patrimoniului cultural naţional, şi reglementează activităţile specifice de protejare a acestora.

Statul asigură, potrivit legii, baza materială şi resursele financiare necesare pentru protejarea
patrimoniului cultural naţional mobil.

Prin protejarea patrimoniului cultural naţional mobil se înţelege ansamblul de măsuri având caracter
ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea,
inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii, întreţinerea, prepararea, restaurarea şi punerea
în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil, în vederea asigurării accesului democratic la cultură şi
a transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare.

Patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară,
etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică,
bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale
relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a
minorităţilor naţionale la civilizaţia universală.

În înţelesul normelor metodologice, prin bunuri culturale mobile se înțeleg bunuri mobile create de om
sau de natură, care au semnificaţie ori importanţă arheologică şi istoric-documentară, artistică,
etnografică, ştiinţifică sau tehnică şi care nu se pot exporta decât pe baza certificatului de export.

Patrimoniul cultural national este compus din patru categorii importante:

-patrimoniul construit;
-patrimoniul arheologic;
-patrimoniul cultural mobil;
-patrimoniul cultural imaterial

1.Patrimoniul construit - subincadreaza toate monumentele istorice înscrise în Patrimoniul cultural

național al României. Acestea sunt inregistrate in cadrul unei liste, ce se actualizeaza periodic pe baza
unor coduri de inregistrare a cladirilor. Acestea sunt clasificate pe zone/regiuni.
2.Patrimoniul archeologic – sau repertoriul archeologic, al României a fost instituit prin Ordonanța
Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca
zone de interes national.
Nae Razvan Andrei
Grupa 52I

3.Patrimoniul Arheologic Național, administrat de Ministerul Culturii prin Institutul Național al

Patrimoniului, cuprinde date științifice, cartografice, topografice, imagini și planuri, precum și orice alte
informații privitoare la:

 a) zonele cu potențial arheologic cunoscut și cercetat, zonele cu potențial arheologic cunoscut și

necercetat, precum și zonele al căror potențial arheologic devine cunoscut întâmplător sau ca urmare
a cercetărilor arheologice preventive sau de salvare;
 b) monumentele, ansamblurile și siturile istorice în care s-au efectuat sau sunt în curs de desfășurare
cercetări arheologice;
 c) informații științifice privind bunurile mobile descoperite în zonele sau la monumentele istorice
prevăzute la lit. a) și b).
 d) situri arheologice distruse sau dispărute.
Fiecărui sit arheologic înregistrat în Repertoriul Arheologic Național i se asociază un cod.
Repertoriul Arheologic Național este o modalitate de gestiune științifică care permite realizarea unei
inventarieri generale și vizualizarea geografică și cartografică a informațiilor colectate în scopul
gestionării, protecției și punerii în valoare a patrimoniului arheologic.
Scopul Repertoriului Arheologic Național este de a localiza și de a evalua cât mai precis patrimoniul
arheologic cunoscut, de a evalua zonele în care patrimoniul este amenințat de factori de risc și de a repera
noi situri arheologice.
Ca urmare a protecției speciale a siturilor arheologice înscrise în Repertoriul Arheologic Național,
proprietarii sau arendașii, persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt îndreptățiți la plata unor
despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pentru terenurile care fac obiectul săpăturilor
arheologice pentru perioada în care se desfășoară acestea, în cuantumurile și în condițiile stabilite prin
metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.

4. Patrimoniul cultural imaterial - Prezenta lege stabileste cadrul general necesar pentru identificarea,
documentarea, cercetarea, protejarea, conservarea, promovarea, punerea in valoare, transmiterea si
revitalizarea elementelor patrimoniului cultural imaterial, caracteristica definitorie a comunitatilor umane,
ca factor de coeziune sociala si de dezvoltare economica.
(2) Prezenta lege nu poate fi folosita, in intregime sau in parte, de nicio persoana fizica ori juridica pentru
a obtine protectia unui element al patrimoniului cultural imaterial prin intermediul actelor normative care
reglementeaza proprietatea industriala sau dreptul de autor.

Monumentele istorice din Romania pot fi atat supraterane, cat si in mediul subteran si acvatic.
Acestea se impart in trei mari categorii:
-monument
-ansamblu
-sit

Monumentul, prin definitie reprezinta o constructie sau parte dintr-o constructie impreuna cu instalatiile,
componentele artistice, elementele de mobilare interioara sau exterioara precum si lucrari artistice
comemorative, funerare, de fort pubic, impreuna cu terenul aferent, delimitat topografic, care constituie
marturii culturale istorice semnificative, din punct de vedere: architectural, urbanistic, archeologic, istoric,
artistic, etnografic, religios, stiintific, social sau tehnic.
Nae Razvan Andrei
Grupa 52I

Ansamblul reprezinta un grup coerent, din punct de vedere istoric, architectural, urbanistic, archeologic,
istoric, artistic, etnografic, religios, stiintific, social, tehnic sau muzeistic de constructii urbane sau rurale,
care impreuna cu terenul aferent formeaza o unitate architecturala, urbanistica, archeologica, istorica,
artistica, etnografica, religioasa, stiintifica sau sociala.

Situl este un teren delimitat topografic, ce cuprinde acele creatii umane in cadru natural, care sunt
marturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere architectural, urbanistic, archeologic, istoric,
artistic, etnografic, religios, stiintific, social, tehnic etc.

Monumentele istorice pot fi:

-Inalienabile-in sensul ca, nu pot fi instrainate
-insesizabile: nu pot fi urmarite silit
-inprescriptibile – nu poate actiona prescriptia achizitiva

Regimul de monument istoric apare in toate actele legate de bunul respective.

Protejarea monumentelor istorice reprezinta un ansamblu de masuri cu character financiar, fiscal, juridic,
stiintific, administrativ si tehnic, menite sa asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea,
evidenta, conservarea, paza si intretinerea, consolidarea, restaurarea, valorificarea monumentelor istorice.

Clasificare:

Art. 7. - (1) Monumentele istorice se clasează astfel:

a) în grupa A - monumentele istorice de valoare naţională şi universală;

b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, la
propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevăzute de
prezenta lege.

(2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează simultan cu clasarea bunului imobil ca
monument istoric, în condiţiile legii.

Art. 10.
(1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de
conservare.

Conform articolilui 12, Procedura de clasare se declanşează de către direcţiile pentru cultură, culte şi
patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, astfel:
Nae Razvan Andrei
Grupa 52I

1. din oficiu, în următoarele situaţii:

a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c) pentru bunurile imobile descoperite întâmplător sau în cadrul unor cercetări arheologice sistematice;

2. la cererea sau, după caz, la propunerea:

a) proprietarului bunului imobil, a muzeului municipal sau judeţean;
b) primarului localităţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză;
c) Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau Comisiei Naţionale de Arheologie;
d) asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice.

(2) Dosarul de clasare se întocmeşte de direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, se înaintează Direcţiei Monumentelor Istorice, care îl
analizează, îl supune spre avizare Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, înaintează
ministrului culturii şi cultelor propunerea de clasare sau de neclasare.

(3) Bunul imobil se clasează prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.

(4) Ordinul de clasare emis de ministrul culturii şi cultelor sau hotărârea de neclasare se comunică
proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autorităţii administraţiei publice locale, în
termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii.

Art. 13. - (1) Direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, au obligaţia de a comunica neîntârziat declanşarea procedurii de clasare, după
caz, proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra
bunului imobil.

(2) De la data comunicării către proprietar sau către titularul altor drepturi reale a declanşării procedurii
de clasare şi până la publicarea ordinului de clasare sau până la emiterea ordinului de neclasare, după caz,
dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice,
potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

Art. 14. - (1) Ordinul de clasare sau de neclasare poate fi contestat de proprietarul bunului imobil în cauză
la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicării; contestaţia se
soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare.

(2) În cazul în care prin votul a două treimi din numărul membrilor Comisia Naţională a Monumentelor
Istorice susţine hotărârea iniţială de clasare sau de neclasare, ministrul culturii şi cultelor este îndreptăţit
să respingă contestaţia.

(3) În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa instanţei de
contencios administrativ, în condiţiile legii.

(4) În cazul în care ordinul de clasare a fost contestat în condiţiile legii, acesta rămâne definitiv după
epuizarea căilor de atac.
Nae Razvan Andrei
Grupa 52I

Art. 21. - (1) Lista cuprinzând monumentele istorice include monumentele istorice clasate în grupa A sau
B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, cu avizul Comisiei Naţionale a
Monumentelor Istorice şi, după caz, al Comisiei Naţionale de Arheologie.

(2) Lista cuprinzând monumentele istorice se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizează la fiecare 5 ani.

(3) Lista cuprinzând monumentele istorice stă la baza întocmirii cadastrului de specialitate al
monumentelor istorice.

(5) În cazul în care ordinul de clasare nu este contestat în condiţiile legii, acesta rămâne definitiv după 30
de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autorităţilor administraţiei publice locale.

(6) La data rămânerii definitive a ordinului de neclasare efectele aplicării prevederilor art. 13 alin. (2)
încetează; reluarea procedurii de clasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenţa descoperirii unor
elemente noi care să o justifice.

(7) În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare, până la
pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile asupra bunului imobil în cauză se
aplică prevederile art. 13 alin. (2).

Art. 15. - (1) Ordinul de clasare se publică prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor în Monitorul Oficial
al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă.

(2) Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de către proprietar, fără taxă, în
Cartea funciară, în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial al
României, Partea I.

Art. 16. - (1) În termen de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
ordinului de clasare direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, întocmesc şi comunică proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile şi
regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în cauză, denumit Obligaţia
privind folosinţa monumentului istoric, care însoţeşte actele de proprietate, de concesiune sau de
închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauză.

(2) Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric se aprobă în
termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului şi se
înscrie în Cartea funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.

Art. 17. - (1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidenţiate în planurile urbanistice
generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi, respectiv, de amenajare a teritoriului.

(2) Calitatea de monument istoric este marcată în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn
amplasat de reprezentanţii primăriei, în conformitate cu normele metodologice de semnalizare a
monumentelor istorice.
Nae Razvan Andrei
Grupa 52I

Procedura de declasare a Monumentelor conform Art. 18. Reprezinta procesul de radiere din Lista
cuprinzând monumentele istorice a unui bun imobil sau numai a unei părţi din acesta.

(2) Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedură ca cea prevăzută pentru clasare. Ea este
declanşată din oficiu în oricare dintre situaţiile următoare: a) descărcarea de sarcină arheologică, în cazul
siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie; b) dispariţia monumentului
istoric.

Astfel, imobilele aflate atat pe teritoriul Romaniei, cat si pe teritoriul altor tari, se incadreaza in Regimul
de Proprietate al Monumentelor atata timp cat acestea se dovedesc a fi reprezentative ca monument
istoric.

Zona de protectie a unui monument istoric - reprezinta o porţiune de teren delimitată şi trecută în
regulamentul local de urbanism pe care nu se pot face construcţii, plantaţii şi alte lucrări care ar pune în
pericol, ar polua, ar diminua vizibilitatea, ar pune în pericol eventualele vestigii arheologice subterane
aflate sub sau înimediata vecinătate a monumentului. Este o zonă-tampon între monument şi mediul
înconjurător actual. Zonele de protecţie din jurul monumentelor istorice sunt de minimum 100 de metri în
localităţile urbane, de 200 de metri în localităţile rurale şi de 500 de metri în exteriorul localităţilor,
distanţe măsurate de la limita exterioară a terenurilor pe care se află monumente istorice. Terenul pe care
se află un monument istoric include, în afară de construcţia propriu-zisă, şi drumuri de acces, scări, parcul
sau grădina, turnuri, chioşcuri şi foişoare, gardul sau zidul de incintă, bazine, fântâni, statui, cimitire şi
alte construcţii sau amenajări care formează ansamblul monumentului.

Zona protejată - este zonă naturală protejată prin lege, ce cuprinde valori de patrimoniu natural, specii
rare de plante sau animale, formaţiuni geologice rare sau forme de relief deosebite - sau zonă construită
protejată - care cuprinde o suprafaţă de teren cu o anume densitate de construcţii de interes, fie că acestea
se află subteran, cum este cazul cu rezervaţia sau situl arheologic, sau vizibile la suprafaţa solului, cum
sunt centrul istoric sau zona istorică a unor localităţi, ansamblul urban. Delimitarea zonei protejate se face
de către Consiliul Local şi urmăreşte păstrarea zonei protejate cât mai mult şi cât mai bine posibil,
controlul intervenţiilor de orice fel - defrişări, distrugeri, reparaţii, modificări, demolări, construcţii noi,
săpături care să afecteze subsolul, etc. şi punerea în valoare a zonei protejate pentru înbunătăţirea calităţii
mediului şi a vieţii locuitorilor, pentru turism nedistructiv.

Obligatiile proprietarului unui Monument istoric:

Proprietarul unei construcţii sau zone protejate are obligaţii de bun gospodar, cu atât mai mult cu cât
proprietatea lui are prin lege o semnificaţie deosebită pentru comunitatea în care trăieşte şi pentru ţară.
Prin urmare, proprietarul, indiferent că este statul prin reprezentanţii săi sau un proprietar privat, trebuie
să întreţină monumentul istoric, să nu facă intervenţii făr un aviz prealabil, să asigure paza, conservarea,
consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate.

Obligatiile autoritatilor publice locale:

Autoritatile publice locale au obligatia de a cunoaşte monumentele istorice din localitatea respectiva şi de
a se îngriji ca toţi cei direct sau indirect legaţi de monumentele istorice - de la proprietarul acestuia,
poliţie, pompieri, membrii consiliului local, şi până la locuitorii şi vizitatorii localităţii să ştie care sunt
monumentele istorice şi ce înseamnă protejarea lor.. Autoritatea ca prim cunoscător al patrimoniului
cultural din localitatea respectiva trebuie să vegheze ca monumentele să fie conservate, iluminate, păzite,
protejate contra distrugerilor, calamităţilor şi incendiilor, iar intervenţiile asupra monumentelor istorice să
fie făcute cu toate avizele necesare.
Nae Razvan Andrei
Grupa 52I

Intervenţii asupra monumentelor istorice:

Conform capitolului III din legea 422/2001 Art.22, intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac
numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie intervenţiile
determinate de forţă majoră, cu condiţia ca modificările să fie reversibile.

Intervenţii ilegale asupra monumentelor istorice:

1.Proprietarii de imobile, devenite monument istoric au intervenit asupra fatadelor, vopsindu-le in diferite
culori. In urma sesizarilor inaintate de Primarul Capitalei, autoritatile au catalogat acest gest drept:
infractiune. Conform legii, proprietarul nu are voie să facă intervenţii făra un aviz prealabil, aviz eliberat
de autoritatile publice locale.

Astfel, chiar daca vopsirea fatadei monulentului istoric a fost facuta cu bune-intentii, aceasta nu respecta
procedurile legale.

2.Ex: casele din centrul vechi al Bucurestiului, incadrate in lista monumentelor istorice de categoria A
fiind in posesia Statului, sunt lasate in paragina, intr-o stare de degradare avansata. Conform legislatiei,
autoritatile publice au obligatia de a avea grija de acestea, de a asigura paza,de ale ilumina si nu in ultimul
rand si cel mai important, de a conserva monumentul, cerinte care nu se respecta.

Surse:

"Drept civil-Teoria generala a obligatiilor" - Emod Veress

http://dorin.ciuncan.com/documentare/protejarea-patrimoniului-cultural-national-mobil/

http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_protejarea_patrimoniu_cultural_national_mobil_182_2000.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_Rom%C3%A2nia

http://www.cultura.ro/resurse-legislative

http://cimec.ro/ProiecteEuropene/Patrimoniu/doc/istorice.htm

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=28852
Nae Razvan Andrei
Grupa 52I