Ilovepdf Merged

C02 Aplicatie PPO.
xlsx PPO fara SIC

A B C D E F G H I J K
1
2 Marime Simbol U.M. Valoare
3 Grosime perete Delta cm 29.0
4 Conductivitate termica Lambda W/mK 0.75
5 Temp. suprafata interioara tsi C 18.0
6 Temp. suprafata exterioara tse C -12.0
7 Distanta curenta x cm 0.0
Temperatura
8 [C] =tsi-(tsi-tse)*Dist_x/Delta
Distanta
[cm] 18.00
9
10 0.0 18.00
11 1.0 16.97
12 2.0 15.93
13 3.0 14.90
14 4.0 13.86
15 5.0 12.83
16 6.0 11.79
17 Marime Simbol U.M. Valoare 7.0 10.76
18 Rezistenta termica unitara Rt mpK/W 0.387 8.0 9.72
19 Flux termic unitar q W/mp 77.6 9.0 8.69
20 10.0 7.66
21 11.0 6.62
22 12.0 5.59
23 13.0 4.55
24 14.0 3.52
25 15.0 2.48
26 16.0 1.45
27 17.0 0.41
28 18.0 -0.62
29 19.0 -1.66
30 20.0 -2.69
31 21.0 -3.72
32 22.0 -4.76
33 23.0 -5.79
34 24.0 -6.83
35 25.0 -7.86
36 26.0 -8.90
37 27.0 -9.93
38 28.0 -10.97
39 29.0 -12.00
40
41
42 Distributia temperaturii in PPO fara SIC
20.00
43
44
45 15.00 Temperatura [C]
46
47 10.00
48
Temperatura [C]
49 5.00
50
51
0.00
52
53
54 -5.00
55
56 -10.00
57
58 -15.00
59 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0
60 Distanta [cm]
61
62
1/1
TERMOTEHNICA II – CURS
CURS 3: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN PERETELE

CILINDRIC ŞI PERETELE SFERIC
OBIECTIVE
➢ Prezentarea transmiterii căldurii prin peretele cilindric omogen (PCO) și neomogen sau
multistrat (PCNO/PCMS);
➢ Diametrul critic pentru peretele cilindric;
➢ Prezentarea transmiterii căldurii prin peretele sferic omogen (PSO) și neomogen sau
multistrat (PSNO/PSMS);
➢ Diametrul critic pentru peretele sferic;
➢ Determinarea conductivității termice echivalente și a grosimii echivalente a unui perete
cilindric și sferic;
➢ Analogia termo-electrică. Simularea transferului de căldură prin pereți cilindrici și sferici
folosind circuite electrice echivalente;
➢ Exemple și exerciții.
SUBIECTE CURS 3
1. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE CILINDRIC OMOGEN ŞI NEOMOGEN ........ 2

1.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele cilindric omogen ..................... 2
1.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele cilindric neomogen ................. 7
1.3. Diametrul critic ................................................................................................................ 9
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE SFERIC OMOGEN ŞI NEOMOGEN............. 11
2.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele sferic omogen ....................... 11
2.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele sferic neomogen ................... 15
2.3. Diametrul critic .............................................................................................................. 17
3. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ ECHIVALENTĂ. GROSIMEA ECHIVALENTĂ ......... 19
3.1. Perete cilindric neomogen (PCNO) ................................................................................ 19
3.2. Perete sferic neomogen (PSNO) ..................................................................................... 20
4. ANALOGIA TERMO-ELECTRICĂ ..................................................................................... 21
4.1. Perete cilindric omogen .................................................................................................. 21
4.2. Perete cilindric neomogen .............................................................................................. 21
4.3. Perete sferic omogen ...................................................................................................... 22
4.4. Perete sferic neomogen .................................................................................................. 23
1
1. CONDUCȚIA TERMICĂ PRIN PERETELE CILINDRIC

OMOGEN ȘI NEOMOGEN
1.1. Transferul de căldură prin conducție termică prin peretele cilindric
omogen
Peretele cilindric omogen (PCO) reprezintă o modelare pentru corpuri de formă cilindrică,
care au două dintre dimensiuni mai reduse în raport cu a treia [7], [11] ş.a.
Studiul transferului de căldură prin conducție termică prin peretele cilindric omogen se
bazează pe următoarele ipoteze simplificatoare [7], [10], [13] ş.a.:
a) Peretele este alcătuit dintr-un singur strat;
b) Materialul peretelui este omogen și izotrop;
c) Lungimea peretelui este infinită (pentru evitarea efectelor marginale);
d) Conductivitatea termică λ este constantă λ=ct.;
e) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecțional doar în direcția razei R (figura 3.1).
Temperatura variază numai în direcția razei R în forma t=t(R), iar în axa cilindrului și pe
suprafețele delimitatoare ale acestuia este considerată constantă
𝜕𝑡
≠0 (3.1)
𝜕𝑅
∂t
f) Transferul de căldură are loc în regim staționar ∂τ =0 și PCO nu are surse interioare de
căldură q̇ SIC = 0;
g) Sunt cunoscute condițiile la limită de specia 1 (DIRICHLET), exprimate prin relațiile
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 sau 𝑑 = 𝑑𝑖 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 (3.2)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 sau 𝑑 = 𝑑𝑒 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 (3.3)
Figura 3.1 Perete cilindric omogen (PCO)
2
Considerând că PCO separă două medii, unul interior și unul exterior, se folosesc
următoarele notații:
• Ri, Re – Raza interioară, respectiv exterioară a PCO [m];
• tsi – Temperatura pe suprafața interioară a peretelui cilindric [ºC];
• tse – Temperatura pe suprafața exterioară a peretelui cilindric [ºC];
• R, dR – Raza curentă față de originea sistemului de referință convenabil ales ORt (figura 3.1),
la care se găsește un strat de grosime elementară dR al peretelui [m].
Aplicând legea (ipoteza) lui FOURIER, fluxul termic unitar q̇ se poate exprima prin relația
𝜕𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝜕𝑛 [m2 ] (3.4)
iar fluxul termic total Q̇ transmis prin PCO este
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 [W] (3.5)
Din relațiile (3.4) și (3.5) rezultă [1], [10], [11] ş.a.

𝜕𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜕𝑛 [W] (3.6)
Pentru cazul PCO, conform ipotezei e) temperatura fiind o funcție de tipul t=t(R), rezultă
𝜕𝑡 𝑑𝑡
= 𝑑𝑅 (3.7)
𝜕𝑛
iar aria (suprafața) A [m2] prin care se transmite fluxul termic total Q̇ este aria laterală a
cilindrului având raza R [m] și lungimea L [m]
𝐴 = 2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿 [m2 ] (3.8)
În consecință
𝑑𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿) ∙ 𝑑𝑅 [W] (3.9)
Deoarece conform ipotezei d) conductivitatea termică λ=ct., fluxul termic total Q̇=ct.,
separând variabilele se obține [10], [11] ş.a.
𝑄̇ 𝑑𝑅
𝑑𝑡 = − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ (3.10)
𝑅
Relația (3.10) se integrează nedefinit rezultând o constantă de integrare C
𝑄̇
𝑡 = − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛(𝑅) + 𝐶 (3.11)
Pentru determinarea constantei C se aplică prima condiție la limită de specia 1

(DIRICHLET) din ipoteza g) astfel
𝑄̇
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 → 𝑡𝑠𝑖 = − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛(𝑅𝑖 ) + 𝐶 (3.12)
și se obține expresia constantei C

𝑄̇
𝐶 = 𝑡𝑠𝑖 + ∙ 𝑙𝑛(𝑅𝑖 ) (3.13)
2∙𝜋∙𝜆∙𝐿
3
Înlocuind valoarea constantei C din (3.13) în relația (3.11) rezultă
𝑄̇ 𝑄̇
𝑡 = − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛(𝑅) + 𝑡𝑠𝑖 + 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛(𝑅𝑖 ) (3.14)
și se obține prima formă a ecuației câmpului de temperatură (ECT) al PCO [10] ş.a.
𝑄̇ 𝑅
𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅 ) [℃] (3.15)
𝑖
Folosind a doua condiție la limită de specia 1 (DIRICHLET) din ipoteza g) și relația (3.15)
𝑄̇ 𝑅
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 → 𝑡𝑠𝑒 = 𝑡𝑠𝑖 − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑅𝑒 ) (3.16)
𝑖
rezultă fluxul termic total Q̇ în forma [10], [13] ş.a.

𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
𝑄̇ = 1 𝑅 ∙ 𝐿 [ W] (3.17)
∙𝑙𝑛( 𝑒 )
2∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖
Pentru o aplicare practică, dacă se înlocuiesc razele cu diametrele corespunzătoare
𝑑𝑖 = 2 ∙ 𝑅𝑖 ; 𝑑𝑒 = 2 ∙ 𝑅𝑒 (3.18)
se obțin relațiile uzuale de calcul [10], [11], [13] ş.a.

𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
𝑄̇ = 1 𝑑 ∙ 𝐿 sau 𝑄̇ = 1 𝑑
[W] (3.19)
∙𝑙𝑛( 𝑒 ) ∙𝑙𝑛( 𝑒 )
2∙𝜋∙𝜆 𝑑𝑖 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 𝑑𝑖
Fluxul termic unitar q̇ sau Q̇ l raportat la unitatea de lungime este

𝑄̇ 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 W
𝑞̇ ≡ 𝑄̇𝑙 = 𝐿 ⇒ 𝑞̇ = 1 𝑑
[ ] (3.20)
∙𝑙𝑛( 𝑒 ) m
2∙𝜋∙𝜆 𝑑𝑖
Relația (3.20) se mai poate scrie într-o formă uzual aplicată în practică
∆𝑡 W
𝑞̇ = 𝑅 [ m ] (3.21)
𝑡
dacă se introduce noțiunea de rezistență termică unitară (rezistență termică specifică) Rt a

PCO, definită prin relația [5], [10], [12] ş.a.
1 𝑑 m∙K
𝑅𝑡 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑𝑒 ) [ W ] (3.22)
𝑖
Întrebare
De ce se preferă utilizarea fluxului termic unitar q̇ raportat la unitatea de lungime, exprimat
în W/m?
Fluxul termic unitar q̇ raportat la unitatea de lungime nu depinde direct numai de diametrul
d
interior di sau diametrul exterior de, ci de raportul acestora de .
i
Pe de altă parte, fluxul termic unitar q̇ mai poate fi raportat la unitatea de suprafață și
exprimat în W/m2. În acest caz, trebuie precizată suprafața de referință, deoarece în funcție de
valoarea acesteia, valorile fluxului termic unitar q̇ vor fi diferite [1], [2], [10], [12] ş.a.
4
Dacă se adoptă ca suprafață de referință aria interioară Ai a cilindrului, fluxul termic unitar
q̇ si raportat la suprafața interioară va fi
𝑄̇ 𝑞̇ ∙𝐿 𝑞̇ W
𝑞̇ 𝑠𝑖 = 𝐴 = 𝜋∙𝑑 ∙𝐿 = 𝜋∙𝑑 [m2 ] (3.23)
𝑖 𝑖 𝑖
În cazul în care se adoptă ca suprafață de referință aria exterioară Ae a cilindrului, fluxul

termic unitar q̇ se raportat la suprafața exterioară va fi
𝑄̇ 𝑞̇ ∙𝐿 𝑞̇ W
𝑞̇ 𝑠𝑒 = 𝐴 = 𝜋∙𝑑 = 𝜋∙𝑑 [m2 ] (3.24)
𝑒 𝑒 ∙𝐿 𝑒
Deoarece
𝑑𝑒 > 𝑑𝑖 ⇒ 𝑞̇ 𝑠𝑒 < 𝑞̇ 𝑠𝑖 (3.25)
Pentru a elimina această neclaritate, în practică se poate folosi o suprafață de referință fictivă
medie, generată de un diametru mediu dm, exprimat prin relația (3.26)
𝑑𝑖 +𝑑𝑒
𝑑𝑚 = [m] (3.26)
2
iar fluxul termic unitar q̇ s raportat la această suprafață se determină cu formula

𝑄̇ 𝑞̇ ∙𝐿 𝑞̇ W
𝑞̇ 𝑠 = 𝐴 = 𝜋∙𝑑 = 𝜋∙𝑑 [ 2] (3.27)
𝑚 𝑚 ∙𝐿 𝑚 m
Dacă se înlocuiește expresia fluxului termic total Q̇ dată de relația (3.19) în legea de variație
a temperaturii (3.15), se obține a doua formă a ecuației câmpului de temperatură (ECT) al PCO [5],
[11], [12] ş.a., care reprezintă o curba logaritmică
𝑑
𝑙𝑛( )
𝑑
𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 − (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) 𝑖
𝑑𝑒
[℃] (3.28)
𝑙𝑛( )
𝑑𝑖
Similar cu peretele plan omogen (PPO) și în cazul PCO se observă că fluxul termic total
transmis Q̇ poate fi exprimat printr-o relație de tipul
∆𝑡
𝑄̇ = 𝑅 [W] (3.29)
𝑡𝑡
dacă se definește Rtt rezistența termică totală a PCO exprimată prin relația (3.30)
1 𝑑 K
𝑅𝑡𝑡 = 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑𝑒 ) [W] (3.30)
𝑖
Căldura Q transmisă prin conducție termică prin PCO în intervalul de timp finit τ se
determină folosind formula
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (3.31)
5
Observație
La aceleași rezultate privind ecuația câmpului de temperatură al PCO și fluxurile termice
transmise se ajunge dacă se pornește determinarea folosind ipotezele de lucru, ecuația fundamentală
a conducției termice (EFCT) în forma
𝜕2𝑡 𝜕2𝑡
∇2 t = 0 sau + 𝜕𝑦 2 = 0 (3.32)
𝜕𝑥 2
(axa Oz fiind axa cilindrului), ecuația cercului
𝑥 2 + 𝑦 2 = 𝑅2 (3.33)
și se transformă Laplacianul în coordonate cilindrice [1], [2], [7], [9] ş.a. obţinându-se
relațiile
𝜕 2𝑡 𝜕𝑡 𝜕2𝑡 1 𝜕𝑡 1 𝑑 𝑑𝑡
𝑅 ∙ 𝜕𝑅2 + 𝜕𝑅 = 0 sau + 𝑅 ∙ 𝜕𝑅 = 0 sau ∙ 𝑑𝑅 (𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ) = 0 (3.34)
𝜕𝑅2 𝑅
Pe baza condiției t=t(R) și deoarece R≠0 (cilindru gol în interior), rezultă soluția generală de
forma (3.35) [1], [7], [9] ş.a., similară relației (3.11).
𝑡 = 𝐶1 ∙ 𝑙𝑛(𝑅) + 𝐶2 (3.35)
Exemplu
O conductă de oțel Ø1” (Ø34x3 mm) are lungimea L=10 m, conductivitatea termică λOL=50
W/m∙K, temperatura pe suprafața interioară tsi=80ºC și temperatura pe suprafața exterioară tse=75ºC.
Să se determine fluxul termic unitar q̇ și fluxul termic total Q̇ transmis prin conducție termică.
Rezolvare
Din datele problemei rezultă valoarea diametrului exterior de=34 mm, grosimea peretelui δ=3
mm, iar din figura 3.2 diametrul interior di este
𝑑𝑖 = 𝑑𝑒 − 2 ∙ 𝛿 = 34 ∙ 𝑚𝑚 − 2 ∙ 3 ∙ 𝑚𝑚 ⇒ 𝑑𝑖 = 28 ∙ 𝑚𝑚 (3.36)
Figura 3.2 Secțiune perete cilindric omogen (PCO)
Aplicând relațiile (3.20) sau (3.21) rezultă fluxul termic unitar q̇ transmis
∆𝑡 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 80℃−75℃ 𝑊
𝑞̇ = 𝑅 = 1 𝑑 = 1 34∙𝑚𝑚 ⇒ 𝑞̇ = 8090.382 ∙ 𝑚 (3.37)
𝑡 ∙𝑙𝑛( 𝑒 ) 𝑊 ∙𝑙𝑛(28∙𝑚𝑚 )
2∙𝜋∙𝜆𝑂𝐿 𝑑𝑖 2∙𝜋∙50∙
𝑚∙𝐾
Folosind relația (3.19) se obține fluxul termic total Q̇ transmis

𝑊
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐿 = 8090.382 ∙ ∙ 10 ∙ 𝑚 ⇒ 𝑄̇ = 80903.82 ∙ 𝑊 = 80.903 ∙ 𝑘𝑊 (3.38)
𝑚
6
1.2. Transferul de căldură prin conducție termică prin peretele cilindric

neomogen
Rezultatele obținute în studiul transferului de căldură prin conducție termică prin peretele
cilindric omogen (PCO) se pot aplica cu o serie de extinderi și în cazul unui perete cilindric
neomogen sau multistrat (PCNO/PCMS).
Se păstrează aceleași ipoteze simplificatoare ca la §1.1, modificând ipoteza a) în sensul
luării în considerare a unui perete cilindric alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe
direcția fluxul termic unitar q̇ transmis.
Straturile se consideră a fi în contact perfect unul cu celălalt, au conductivităţile termice
constante λ1=ct., λ2=ct., … , λn=ct. şi grosimile δ1, δ2, … , δn, fiind caracterizate prin diametrele d1,
d2, … , dn, dn+1 (figura 3.3).
Figura 3.3 Perete cilindric neomogen sau multistrat (PCNO/PCMS)
Se modifică ipoteza g) pentru a adapta condițiile la limită de specia 1 (DIRICHLET) noilor

specificații din figura 3.3, folosind relațiile [7], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 sau 𝑑 = 𝑑1 → 𝑡 = 𝑡1 ≡ 𝑡𝑠𝑖 (3.39)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑛+1 sau 𝑑 = 𝑑𝑛+1 → 𝑡 = 𝑡𝑛+1 ≡ 𝑡𝑠𝑒 (3.40)
unde:
• n – Numărul de straturi ale PCNO/PCMS.
Aplicând legea conservării energiei (LCE) exprimată prin condiția limită de specia a 4-a
(contact), fluxul termic total Q̇ sau fluxul termic unitar raportat la unitatea de lungime q̇ transmis
prin fiecare strat al PCNO este același [1], [7], [10], [11] ş.a.
𝑄̇1 = 𝑄̇2 = … = 𝑄̇𝑛 = 𝑄̇ sau 𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 2 = … = 𝑞̇ 𝑛 = 𝑞̇ (3.41)
7
Exprimând pe rând fiecare dintre aceste fluxuri cu relația (3.20) sau (3.21) corespunzătoare
unui strat echivalat cu un PCO, iar apoi diferențele de temperatură Δt, se obțin [10], [13] ş.a.
∆𝑡 𝑡1 −𝑡2 1 𝑑
𝑞̇ 1 = 𝑅 1 = 1 𝑑 ⟹ ∆𝑡1 = 𝑡1 − 𝑡2 = 𝑞̇ 1 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑑2 ) (3.42)
𝑡1 ∙𝑙𝑛( 2) 1 1
2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1
∆𝑡 𝑡2 −𝑡3 1 𝑑
𝑞̇ 2 = 𝑅 2 = 1 𝑑 ⟹ ∆𝑡2 = 𝑡2 − 𝑡3 = 𝑞̇ 2 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑑3 ) (3.43)
𝑡2 ∙𝑙𝑛( 3) 2 2
2∙𝜋∙𝜆2 𝑑2
…
∆𝑡 𝑡𝑛 −𝑡𝑛+1 1 𝑑𝑛+1
𝑞̇ 𝑛 = 𝑅 𝑛 = 1 𝑑 ⟹ ∆𝑡𝑛 = 𝑡𝑛 − 𝑡𝑛+1 = 𝑞̇ 𝑛 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) (3.44)
𝑡𝑛 ∙𝑙𝑛( 𝑛+1 ) 𝑛 𝑑𝑛
2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛
Adunând relațiile (3.42) … (3.44) și ținând cont de relația (3.41), rezultă
1 𝑑 1 𝑑 1 𝑑𝑛+1
∆𝑡 = 𝑡1 − 𝑡𝑛+1 = 𝑞̇ ∙ ( ∙ 𝑙𝑛 ( 2 ) + ∙ 𝑙𝑛 ( 3 ) + … + ∙ 𝑙𝑛 ( )) (3.45)
2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1 2∙𝜋∙𝜆2 𝑑2 2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛
de unde se obține expresia fluxului termic unitar q̇ transmis prin PCNO [7], [10], [12] ş.a.
𝑡1 −𝑡𝑛+1 𝑡1 −𝑡𝑛+1 W
𝑞̇ = 1 𝑑 1 𝑑 1 𝑑 = 𝑑𝑗+1
[ ] (3.46)
∙𝑙𝑛( 2 )+ ∙𝑙𝑛( 3 )+ …+ ∙𝑙𝑛( 𝑛+1 ) 𝑛
∑𝑗=1
1
∙𝑙𝑛( )
m
2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1 2∙𝜋∙𝜆2 𝑑2 2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛 2∙𝜋∙𝜆𝑗 𝑑𝑗
Fluxul termic total Q̇ se obține dacă se cunoaște lungimea totală L a PCNO exprimată în m,
folosind relația
𝑡1 −𝑡𝑛+1 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐿 = 1 𝑑𝑗+1
∙ 𝐿 sau 𝑄̇ = 1 𝑑𝑗+1
[W] (3.47)
∑𝑛
𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙𝑙𝑛( 𝑑 ) ∑𝑛
𝑗=1 ∙𝑙𝑛( )
𝑗 𝑗 2∙𝜋∙𝜆𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
Căldura Q transmisă prin conducție termică prin PCNO în intervalul de timp finit τ se
determină cu relația
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (3.48)
Similar cu peretele plan neomogen (PPNO), se observă că poate fi introdusă rezistența

termică unitară (rezistența termică specifică) Rt a PCNO, definită prin relația [10], [12], [13] ş.a.
1 𝑑𝑗+1 m∙K
𝑅𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) [W] (3.49)
𝑗 𝑑𝑗
și rezistența termică totală Rtt a PCNO precizată prin formula
1 𝑑𝑗+1 K
𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) [W] (3.50)
𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
Se pune din nou în evidență posibilitatea exprimării fluxului termic unitar q̇ sau total Q̇ prin
relații de forma (3.51) sau (3.52)
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1 W
𝑞̇ = 𝑅 = 𝑑𝑗+1
[ ] (3.51)
1 m
𝑡 ∑𝑛
𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙𝑙𝑛( 𝑑 )
𝑗 𝑗
8
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 𝑅 = 1 𝑑𝑗+1
[W] (3.52)
𝑡𝑡 𝑛
∑𝑗=1 ∙𝑙𝑛(
2∙𝜋∙𝜆𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
)
Observație
1 dj+1
Rezistența termică unitară a unui strat ”j” al PCNO este dată de relația R t,j = 2∙π∙λ ∙ln ( ),
j dj
care poate fi utilizată pentru determinarea iterativă a temperaturilor pe suprafețele de contact între
straturi folosind formula (3.53) [7], [10], [13] ş.a.
1 𝑑𝑗+1
𝑡𝑗+1 = 𝑡𝑗 − 𝑞̇ ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) [℃] (3.53)
𝑗 𝑑𝑗
1.3. Diametrul critic

Se consideră fluxul termic total Q̇ sau fluxul termic unitar raportat la unitatea de lungime q̇
transmis global (prin conducție termică și convecție termică) printr-un PCO, de la un mediu interior
INT către un mediu exterior EXT, ca o funcție de raza R: Q̇=Q̇(R) sau q̇ =q̇ (R) în forma [1], [7],
[9] ş.a.
∆𝑡 𝑡𝑖 −𝑡𝑒 W
𝑞̇ = 𝑅 = 1 1 𝑅 1
[ ] (3.54)
𝑐𝑣𝑖 +𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 +𝑅𝑐𝑣𝑒 + ∙𝑙𝑛( )+ m
2∙𝜋∙𝑅𝑖 ∙𝛼𝑖 2∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 2∙𝜋∙𝑅∙𝛼𝑒
unde:
• ti, te – Temperatura mediului interior (INT), respectiv exterior (EXT) [ºC];
• Rcvi, Rcve – Rezistența termică la transferul de căldură prin convecție pe suprafața interioară,
respectiv exterioară [m∙K/W];
• Rcond – Rezistența termică la transferul de căldură prin conducție prin PCO [m∙K/W];
• R – Raza curentă [m];
• Ri – Raza interioară [m];
• αi, αe – Coeficienții de transfer termic superficiali pe suprafața interioară, respectiv exterioară
[W/m2∙K].
Se anulează derivata de ordinul întâi a acestei funcții [9] ş.a.

𝑑𝑞̇ 𝑡𝑖 −𝑡𝑒 1 1
=0⇒ 2 ∙ (− 2∙𝜋∙𝑅2 ∙𝛼 + 2∙𝜋∙𝜆∙𝑅) = 0 (3.55)
𝑑𝑅 1 1 𝑅 1 𝑒
[ + ∙𝑙𝑛( )+ ]
2∙𝜋∙𝑅𝑖 ∙𝛼𝑖 2∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 2∙𝜋∙𝑅∙𝛼𝑒
și ținând cont de faptul că
𝑑2 𝑞̇
<0 (3.56)
𝑑𝑅2
se obține o mărime denumită raza critică Rcr, definită prin relația [1], [2], [7], [12] ş.a.
𝜆
𝑅𝑐𝑟 = 𝛼 [m] (3.57)
𝑒
Dublul razei critice Rcr reprezintă diametrul critic dcr, precizat prin formula [12] ş.a
𝜆
𝑑𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝑅𝑐𝑟 ⇒ 𝑑𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝛼 [m] (3.58)
𝑒
Întrebare
Care este semnificația razei critice Rcr sau a diametrului critic dcr?
9
Figura 3.4 Raza critică (diametrul critic) pentru PCO
Pentru raza R=Rcr sau diametrul d=dcr fluxul termic total Q̇ sau fluxul termic unitar raportat
la unitatea de lungime q̇ transmis prezintă un punct de extrem (maxim), ca în figura 3.4 [7], [12] ş.a.
𝑡𝑖 −𝑡𝑒 W
𝑞̇ 𝑚𝑎𝑥 = 1 1 𝑒∙𝜆
[ ] (3.59)
+ ∙𝑙𝑛( ) m
2∙𝜋∙𝑅𝑖 ∙𝛼𝑖 2∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 ∙𝛼𝑒
Cunoașterea problemei diametrului critic este deosebit de importantă, deoarece neglijarea

acestuia poate conduce în practică la obținerea unor rezultate contrarii celor așteptate.
În cazul izolațiilor termice, al căror rol principal este de a reduce la minim pierderile de
căldură, trebuie îndeplinită condiția ca [7], [12] ş.a
𝑑𝑖𝑧 ≫ 𝑑𝑐𝑟 sau 𝑅𝑖𝑧 ≫ 𝑅𝑐𝑟 (3.60)
Dimpotrivă, în cazul conductorilor electrici izolați, pentru a permite evacuarea unui flux
termic maxim, cu scopul de a evita fenomenul de supraîncălzire care să conducă la distrugerea
acestora, trebuie îndeplinită condiția ca [7], [12] ş.a.
𝑑𝑒𝑥𝑡 ≅ 𝑑𝑐𝑟 sau 𝑅𝑒𝑥𝑡 ≅ 𝑅𝑐𝑟 (3.61)
De asemenea, în cazul lagărelor cu alunecare, pentru a permite o evacuare optimă a căldurii

degajate, raza geometrică Rgeom≈Rcr [12] ş.a.
În cazul structurilor compuse raza critică Rcr sau diametrul critic dcr sunt direct legate de
ultimul strat al structurii pe care acționează coeficientul de transfer termic superficial αe [7], [12]
ş.a. Astfel, pentru o structură a unui PCNO având ”n” straturi
𝜆 𝜆
𝑅𝑐𝑟 = 𝛼𝑛 sau 𝑑𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝛼𝑛 [m] (3.62)
𝑒 𝑒
Observație importantă
Deși au denumire geometrică și unitate de măsură de lungime [m], raza critică Rcr și
diametrul critic dcr sunt în esență mărimi termice, care au în general valori variabile, fiind
dependente de conductivitatea termică λ a stratului în cauză și de coeficientul de transfer termic
superficial αe [7] ş.a.
10
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE SFERIC OMOGEN

ŞI NEOMOGEN
2.1. Transferul de căldură prin conducție termică prin peretele sferic omogen
Peretele sferic omogen (PSO) reprezintă o modelare pentru corpuri de formă sferică, care au
cele trei dimensiuni de același ordin de mărime [7], [11] ş.a.
Studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin peretele sferic omogen se bazează
pe următoarele ipoteze simplificatoare [7], [10], [13] ş.a.:
b) Materialul este omogen şi izotrop;
c) Conductivitatea termică λ este constantă λ=ct.;
d) Fluxul termic total Q̇ este transmis unidirecțional doar în direcția razei R (figura 3.5).
Temperatura variază numai în direcția razei R în forma t=t(R), iar pe suprafața interioară,
respectiv exterioară este considerată constantă
𝜕𝑡
≠0 (3.63)
𝜕𝑅
∂t
e) Transferul de căldură are loc în regim staționar ∂τ =0 și PSO nu are surse interioare de
f) Sunt cunoscute condițiile la limită de specia 1 (DIRICHLET), exprimate prin relațiile
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 sau 𝑑 = 𝑑𝑖 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 (3.64)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 sau 𝑑 = 𝑑𝑒 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 (3.65)
Figura 3.5 Perete sferic omogen (PSO)
11
Considerând că PSO separă un mediu interior INT de un mediu exterior EXT, se folosesc
următoarele notații:
• Ri, Re – Raza interioară, respectiv exterioară a PSO [m];
• tsi – Temperatura pe suprafața interioară a PSO [ºC];
• tse – Temperatura pe suprafața exterioară a PSO [ºC];
• R, dR – Raza curentă față de originea sistemului de referință convenabil ales ORt (figura 3.5),
la care se găsește un strat de grosime elementară dR a peretelui [m].
Aplicând legea (ipoteza) lui FOURIER, fluxul termic unitar q̇ este dat de relația
𝜕𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝜕𝑛 [m2 ] (3.66)
iar fluxul termic total Q̇ transmis prin PSO va fi
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 [W] (3.67)
Combinând relațiile (3.66) şi (3.67) rezultă [10] ş.a.

𝜕𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜕𝑛 [W] (3.68)
Pentru cazul PSO conform ipotezei d) temperatura fiind o funcție de tipul t=t(R) avem
𝜕𝑡 𝑑𝑡
= 𝑑𝑅 (3.69)
𝜕𝑛
iar aria (suprafața) A [m2] prin care se transmite fluxul termic total Q̇ este aria laterală a
sferei având raza R [m]
𝐴 = 4 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅2 sau 𝐴 = 𝜋 ∙ 𝑑 2 [m2 ] (3.70)
Din relațiile anterioare rezultă

𝑑𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ (4 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅2 ) ∙ 𝑑𝑅 [W] (3.71)
Utilizând metoda separării variabilelor se obține [10] ş.a.

𝑄̇ 𝑑𝑅
𝑑𝑡 = − 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅2 (3.72)
Relația (3.72) se integrează nedefinit rezultând o constantă de integrare C
𝑄̇ 1
𝑡= ∙ +𝐶 (3.73)
4∙𝜋∙𝜆 𝑅
Pentru determinarea constantei C se aplică prima condiție la limită de specia 1

(DIRICHLET) din ipoteza f) astfel
𝑄̇ 1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 → 𝑡𝑠𝑖 = 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅 + 𝐶 (3.74)
𝑖
și se obține
𝑄̇ 1
𝐶 = 𝑡𝑠𝑖 − 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅 (3.75)
𝑖
12
Înlocuind valoarea constantei C din (3.75) în relația (3.73) rezultă
𝑄̇ 1 𝑄̇ 1
𝑡 = 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅 + 𝑡𝑠𝑖 − 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅 (3.76)
𝑖
și se obține prima formă a ecuației câmpului de temperatură (ECT) al PSO [10] ş.a.
𝑄̇ 1 1
𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 − 4∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑅 − 𝑅 ) [℃] (3.77)
𝑖
Folosind a doua condiție la limită de specia 1 (DIRICHLET) din ipoteza f) și relația (3.77)
𝑄̇ 1 1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 → 𝑡𝑠𝑒 = 𝑡𝑠𝑖 − 4∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑅 − 𝑅 ) (3.78)
𝑖 𝑒
rezultă fluxul termic total Q̇ în forma [10], [13] ş.a.

𝑄̇ = 1 1 1
[ W] (3.79)
∙( − )
4∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 𝑅𝑒
Pentru o formă practică, dacă se înlocuiesc razele cu diametrele corespunzătoare
𝑑𝑖 = 2 ∙ 𝑅𝑖 ; 𝑑𝑒 = 2 ∙ 𝑅𝑒 (3.80)
se obține relația uzuală de calcul [10], [11], [13] ş.a.

𝑄̇ = 1 1 1
[ W] (3.81)
∙( − )
2∙𝜋∙𝜆 𝑑𝑖 𝑑𝑒
Similar cu peretele plan omogen (PPO) sau cu peretele cilindric omogen (PCO) și în cazul
PSO se observă că fluxul termic total transmis Q̇ poate fi exprimat printr-o relație de tipul
∆𝑡
𝑄̇ = 𝑅 [W] (3.82)
𝑡𝑡
dacă se definește Rtt rezistența termică totală a PSO prin relația (3.83) [5], [10], [12] ş.a.
1 1 1 K
𝑅𝑡𝑡 = ∙( − ) [ ] (3.83)
2∙𝜋∙𝜆 𝑑𝑖 𝑑𝑒 W
Fluxul termic unitar q̇ fiind raportat la unitatea de suprafață, trebuie precizată suprafața de
referință, deoarece în funcție de valoarea acesteia valorile fluxului termic unitar q̇ vor fi diferite!
Dacă se adoptă ca suprafață de referință aria interioară a sferei Ai, fluxul termic unitar q̇ si
raportat la suprafaţa interioară va fi
𝑄̇ 𝑄̇ 𝑄̇ W
𝑞̇ 𝑠𝑖 = 𝐴 = 4∙𝜋∙𝑅2 = 𝜋∙𝑑2 [m2 ] (3.84)
𝑖 𝑖 𝑖
În cazul în care se adoptă ca suprafață de referință aria exterioară a sferei Ae, fluxul termic
unitar q̇ se raportat la suprafața exterioară va fi
𝑄̇ 𝑄̇ 𝑄̇ W
𝑞̇ 𝑠𝑒 = 𝐴 = 4∙𝜋∙𝑅2 = 𝜋∙𝑑2 [m2 ] (3.85)
𝑒 𝑒 𝑒
13
Deoarece
𝑑𝑖 < 𝑑𝑒 ⟹ 𝑞̇ 𝑠𝑖 > 𝑞̇ 𝑠𝑒 (3.86)
În practică se poate folosi ca referință o suprafață fictivă medie corespunzătoare diametrului

mediu dm, precizat prin relația
𝑑𝑖 +𝑑𝑒
𝑑𝑚 = [m] (3.87)
2
iar fluxul termic unitar q̇ s raportat la această suprafață se determină cu relația

𝑄̇ 𝑄̇ W
𝑞̇ 𝑠 = 𝐴 = 𝜋∙𝑑2 [m2 ] (3.88)
𝑚 𝑚
Se observă că relația între cele trei fluxuri unitare raportate la suprafață este
𝑞̇ 𝑠𝑖 > 𝑞̇ 𝑠 > 𝑞̇ 𝑠𝑒 (3.89)
Dacă se înlocuiește expresia fluxului termic total Q̇ dată de relația (3.81) în legea de variație
a temperaturii (3.77), se obține a doua formă a ecuației câmpului de temperatură (ECT) al PSO [5],
[11], [12], [13] ş.a., care reprezintă o curbă hiperbolică
1 1
−
𝑑𝑖 𝑑
𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 − (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) 1 1 [℃] (3.90)
−
𝑑𝑖 𝑑 𝑒
Căldura Q transmisă prin conducție termică prin PSO în intervalul de timp finit τ se
determină cu relația
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (3.91)
Observație
La aceleași rezultate privind ecuația câmpului de temperatură al PSO și fluxurile termice
transmise se ajunge dacă se pornește determinarea folosind ipotezele de lucru, ecuația fundamentală
a conducției termice (EFCT) în forma
𝜕2𝑡 𝜕2𝑡 𝜕 2𝑡
∇2 t = 0 sau + + =0 (3.92)
𝜕𝑥 2 𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
ecuația sferei
𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 𝑅2 (3.93)
și se transformă Laplacianul în coordonate sferice [2], [7], [9] ş.a. obţinându-se relațiile
𝜕2𝑡 2 𝜕𝑡 1 𝑑2 1 𝑑 𝑑𝑡
+ 𝑅 ∙ 𝜕𝑅 = 0 sau ∙ (𝑅 ∙ 𝑡) = 0 sau ∙ 𝑑𝑅 (𝑅2 ∙ 𝑑𝑅 ) = 0 (3.94)
𝜕𝑅2 𝑅 𝑑𝑅2 𝑅2
Pe baza condiției t=t(R) și R≠0 (sferă goală în interior) rezultă o soluție generală de forma
𝐶1
𝑡=− + 𝐶2 (3.95)
𝑅
similară relației (3.73).
14
Exemplu
Un rezervor de formă sferică cu diametrul interior di=50 cm este realizat din oțel având
grosimea δOL=10 mm și conductivitatea termică λOL=50 W/m∙K.
Cunoscând temperatura suprafeței interioare tsi=150ºC și temperatura suprafeței exterioare
tse=148ºC, să se determine fluxul termic total Q̇ transmis spre mediul ambiant și fluxul termic unitar
q̇ s raportat la suprafața medie de transfer termic.
Rezolvare
Folosind valoarea diametrului interior di=50 cm=0.5 m și grosimea peretelui δOL=10 mm, din
figura 3.5 diametrul exterior de este
𝑑𝑒 = 𝑑𝑖 + 2 ∙ 𝛿𝑂𝐿 = 0.5 ∙ 𝑚 + 2 ∙ 10 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 ⇒ 𝑑𝑒 = 0.52 ∙ 𝑚 (3.96)
Aplicând relația (3.81) rezultă fluxul termic total Q̇ transmis spre mediul ambiant
𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 150℃−148℃
𝑄̇ = 1 1 1 = 1 1 1 ⇒ 𝑄̇ = 8168.14 ∙ 𝑊 (3.97)
∙( − )
2∙𝜋∙𝜆𝑂𝐿 𝑑𝑖 𝑑𝑒 𝑊 ∙(0.5∙𝑚−0.52∙𝑚 )
2∙𝜋∙50∙
𝑚∙𝐾
Diametrul mediu dm se determină cu relația (3.87)

𝑑𝑖 +𝑑𝑒 0.5∙𝑚+0.52∙𝑚
𝑑𝑚 = = ⇒ 𝑑𝑚 = 0.51 ∙ 𝑚 (3.98)
2 2
iar fluxul termic unitar q̇ s raportat la suprafața medie Am de transfer termic se calculează cu
relația (3.88)
𝑄̇ 8168.14∙𝑊 8168.14∙𝑊 𝑊
𝑞̇ 𝑠 = 𝜋∙𝑑2 = 𝜋∙(0.51∙𝑚)2 = ⇒ 𝑞̇ 𝑠 = 9996.15 ∙ 𝑚2 (3.99)
𝑚 0.817∙𝑚 2
2.2. Transferul de căldură prin conducție termică prin peretele sferic

neomogen
Rezultatele obținute în studiul transferului de căldură prin conducție termică prin peretele
sferic omogen (PSO) pot fi aplicate cu o serie de extinderi și în cazul peretelui sferic neomogen sau
multistrat (PSNO/PSMS).
Se păstrează aceleași ipoteze simplificatoare ca la §2.1, modificând ipoteza a) în sensul
luării în considerare a unui perete sferic alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe
direcția fluxului termic total Q̇ transmis.
constante λ1=ct., λ2=ct., … , λn=ct. şi grosimile δ1, δ2, … , δn, fiind caracterizate prin diametrele d1,
d2, … , dn, dn+1 (figura 3.6).
Se modifică ipoteza f) pentru a adapta condițiile la limită de specia 1 (DIRICHLET) noilor

specificații din figura 3.6, folosind relațiile [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 sau 𝑑 = 𝑑1 → 𝑡 = 𝑡1 ≡ 𝑡𝑠𝑖 (3.100)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑛+1 sau 𝑑 = 𝑑𝑛+1 → 𝑡 = 𝑡𝑛+1 ≡ 𝑡𝑠𝑒 (3.101)
unde:
• n – Numărul de straturi ale PSNO.
15
Figura 3.6 Perete sferic neomogen sau multistrat (PSNO/PSMS)
(contact), fluxul termic total Q̇ transmis prin fiecare strat al PCNO este același [1], [2], [10] ş.a.
𝑄̇1 = 𝑄̇2 = … = 𝑄̇𝑛 = 𝑄̇ (3.102)
Exprimând pe rând fiecare dintre aceste fluxuri cu relația (3.81) sau (3.82), corespunzătoare
unui strat echivalat cu un PSO, iar apoi diferențele de temperatură Δt, se obțin
∆𝑡 𝑡1 −𝑡2 1 1 1
𝑄̇1 = 𝑅 1 = 1 1 1 ⟹ ∆𝑡1 = 𝑡1 − 𝑡2 = 𝑄̇1 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.103)
𝑡𝑡1 ∙( − ) 1 1 2
2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1 𝑑2
∆𝑡 𝑡2 −𝑡3 1 1 1
𝑄̇2 = 𝑅 2 = 1 1 1 ⟹ ∆𝑡2 = 𝑡2 − 𝑡3 = 𝑄̇2 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.104)
𝑡𝑡2 ∙( − ) 2 2 3
2∙𝜋∙𝜆2 𝑑2 𝑑3
…
∆𝑡 𝑡𝑛 −𝑡𝑛+1 1 1 1
𝑄̇𝑛 = 𝑅 𝑛 = 1 1 1 ⟹ ∆𝑡𝑛 = 𝑡𝑛 − 𝑡𝑛+1 = 𝑄̇𝑛 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.105)
𝑡𝑡𝑛 ∙( − ) 𝑛 𝑛 𝑛+1
2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛 𝑑𝑛+1
Adunând relațiile (3.103) … (3.105) și ținând cont de relația (3.102), rezultă

1 1 1 1 1 1 1 1 1
∆𝑡 = 𝑡1 − 𝑡𝑛+1 = 𝑄̇ ∙ [2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) + … + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 )](3.106)
1 1 2 2 2 3 𝑛 𝑛 𝑛+1
de unde se obține expresia fluxului termic total Q̇ transmis prin PSNO

𝑡1 −𝑡𝑛+1 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 1 1 1 1 1 1 1 1 1 = 1 1 1
[ W] (3.107)
∙( − )+ ∙( − )+ …+ ∙( − ) ∑𝑛
2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1 𝑑2 2∙𝜋∙𝜆2 𝑑2 𝑑3 2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛 𝑑𝑛+1 𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑗 𝑗 𝑗+1
16
Căldura Q transmisă prin conducție termică prin PSNO în intervalul de timp finit τ se
calculează cu relația
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (3.108)
Similar cu peretele plan neomogen (PPNO) sau cu peretele cilindric neomogen (PCNO) și în
cazul PSNO se pune în evidență posibilitatea exprimării fluxului termic total Q̇ printr-o relație de
forma (3.109) [7], [10], [12] ş.a.
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 𝑅 = 1 1 1
[W] (3.109)
𝑡𝑡 ∑𝑛
𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑗 𝑗 𝑗+1
dacă se definește Rtt rezistența termică totală a PSNO prin formula (3.110) [12] ş.a.
1 1 1 K
𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) [W] (3.110)
𝑗 𝑗 𝑗+1
Observație
1 1 1
Rezistența termică totală a unui strat ”j” al PSNO este dată de relația R tt,j = 2∙π∙λ ∙ (d − d ),
j j j+1
care poate fi utilizată pentru determinarea iterativă a temperaturilor pe suprafețele de contact între
straturile PSNO, folosind formula (3.111)
1 1 1
𝑡𝑗+1 = 𝑡𝑗 − 𝑄̇ ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) [℃] (3.111)
𝑗 𝑗 𝑗+1
2.3. Diametrul critic

Se consideră fluxul termic total Q̇ transmis global (prin conducție termică și convecție
termică) printr-un PSO, de la un mediu interior INT către un mediu exterior EXT, ca o funcție de
raza R Q̇=Q̇(R) în forma [2], [7] ş.a.
∆𝑡 𝑡𝑖 −𝑡𝑒
𝑄̇ = 𝑅 = 1 1 1 1 1
[W] (3.112)
𝑐𝑣𝑖 +𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 +𝑅𝑐𝑣𝑒 + ∙( − )+ 2 ∙𝛼
4∙𝜋∙𝑅2 ∙𝛼
𝑖 𝑖
4∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 𝑅 4∙𝜋∙𝑅 𝑒
unde:
• ti, te – Temperatura mediului interior, respectiv exterior [ºC];
• Rcvi, Rcve – Rezistența termică la transferul de căldură prin convecție pe suprafața interioară,
respectiv exterioară [K/W];
• Rcond – Rezistența termică la transferul de căldură prin conducție prin PSO [K/W];
• R – Raza curentă [m];
• Ri – Raza interioară [m];
• αi, αe – Coeficienții de transfer termic superficiali pe suprafața interioară, respectiv exterioară
[W/m2∙K];
Se anulează derivata de ordinul întâi a acestei funcții
𝑑𝑄̇
=0 (3.113)
𝑑𝑅
și ținând cont de faptul că

𝑑2 𝑄̇
<0 (3.114)
𝑑𝑅2
17
se obține o mărime denumită raza critică Rcr, definită prin relația [7] ş.a.
𝜆
𝑅𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝛼 [m] (3.115)
𝑒
Dublul razei critice Rcr reprezintă diametrul critic dcr, precizat prin formula
𝜆
𝑑𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝑅𝑐𝑟 ⇒ 𝑑𝑐𝑟 = 4 ∙ 𝛼 [m] (3.116)
𝑒
Întrebare
Care este semnificația razei critice Rcr sau a diametrului critic dcr?
Figura 3.7 Raza critică (diametrul critic) pentru PSO
Pentru raza R=Rcr sau diametrul d=dcr fluxul termic total Q̇ transmis prezintă un punct de
extrem (maxim) ca în figura 3.7 [7] ş.a.
𝑡𝑖 −𝑡𝑒
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 1 1 𝛼𝑒 [W] (3.117)
+ −
4∙𝜋∙𝑅2 4∙𝜋∙𝜆∙𝑅𝑖 16∙𝜋∙𝜆2
𝑖 ∙𝛼𝑖
În cazul izolațiilor termice, al căror rol principal este de a reduce la minim pierderile de
căldură, trebuie îndeplinită condiția ca
𝑑𝑖𝑧 ≫ 𝑑𝑐𝑟 sau 𝑅𝑖𝑧 ≫ 𝑅𝑐𝑟 (3.118)
În cazul structurilor compuse, raza critică Rcr sau diametrul critic dcr sunt direct legate de
ultimul strat al structurii pe care acționează coeficientul de transfer termic superficial αe [7] ş.a.
Astfel, pentru o structură a unui PSNO având ”n” straturi
𝜆 𝜆
𝑅𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝛼𝑛 sau 𝑑𝑐𝑟 = 4 ∙ 𝛼𝑛 [m] (3.119)
𝑒 𝑒
Similar peretelui cilindric, deși au denumire geometrică și unitate de măsură de lungime
[m], raza critică Rcr și diametrul critic dcr sunt mărimi termice, care au în general valori variabile,
fiind dependente de conductivitatea termică λ a stratului în cauză și de coeficientul de transfer
termic superficial αe [7] ş.a.
18
3. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ ECHIVALENTĂ. GROSIMEA

ECHIVALENTĂ
În cazul în care se pune problema înlocuirii unui perete cilindric neomogen/multistrat
(PCNO/PCMS) sau perete sferic neomogen/multistrat (PSNO/PSMS) cu un alt perete de același tip,
însă omogen (realizat dintr-un singur strat), astfel încât fluxul termic total Q̇ nou prin peretele nou să
fie mai mic sau cel mult egal cu fluxul termic total Q̇ vechi transmis prin vechiul perete
𝑄̇𝑛𝑜𝑢 ≤ 𝑄̇𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (3.120)
se poate proceda în felul următor.
3.1. Perete cilindric neomogen (PCNO)

În cazul PCNO (figura 3.3)
∆𝑡 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
𝑄̇𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 = = 𝑑𝑗+1
[W] (3.121)
𝑅𝑡𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 𝑛 1
∑𝑗=1 ∙𝑙𝑛( )
2∙𝜋∙𝜆𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
𝑄̇𝑛𝑜𝑢 = 𝑅 = 1 𝑑 [W] (3.122)
𝑡𝑡,𝑛𝑜𝑢 ∙𝑙𝑛( 𝑒𝑐ℎ)
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ∙𝐿 𝑑𝑖
Figura 3.8 Conductivitate termică echivalentă: PCNO
Folosind condiția (3.120) și considerând că diferența de temperatură Δt=tsi–tse rămâne aceeași

rezultă
𝑅𝑡𝑡,𝑛𝑜𝑢 ≥ 𝑅𝑡𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (3.123)
La limită avem
1 𝑑𝑒𝑐ℎ 1 𝑑𝑗+1
∙ 𝑙𝑛 ( ) = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) (3.124)
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ ∙𝐿 𝑑𝑖 𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
Problema fiind nedeterminată, d.p.d.v. tehnic se poate rezolva astfel [7], [12], [13] ş.a.:
a) Se impune grosimea noului perete, de exemplu se păstrează aceeași grosime cu a peretelui
vechi
𝛿𝑒𝑐ℎ = ∑𝑛𝑗=1 𝛿𝑗 sau 𝑑𝑒𝑐ℎ = 𝑑𝑛+1 (3.125)
19
și se obține conductivitatea termică echivalentă λech necesară

𝑑
𝑙𝑛( 𝑒𝑐ℎ)
𝑑 𝑖 W
𝜆𝑒𝑐ℎ = 𝑑𝑗+1
[ ] (3.126)
1 m∙K
∑𝑛
𝑗=1 ∙𝑙𝑛( )
𝜆𝑗 𝑑𝑗
b) Se alege materialul peretelui nou, se impune λech și se determină diametrul exterior al

noului perete dech
1 𝑑𝑗+1
𝜆𝑒𝑐ℎ ∙∑𝑛
𝑗=1 ∙𝑙𝑛( )
𝜆𝑗 𝑑𝑗
𝑑𝑒𝑐ℎ = 𝑑𝑖 ∙ 𝑒 [m] (3.127)
3.2. Perete sferic neomogen (PSNO)

În cazul PSNO (figura 3.6)
𝑄̇𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 = 𝑅 = 1 1 1
[W] (3.128)
𝑡𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 ∑𝑛
𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑗 𝑗 𝑗+1
𝑄̇𝑛𝑜𝑢 = 𝑅 = 1 1 1
[W] (3.129)
𝑡𝑡,𝑛𝑜𝑢 ∙( − )
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑑𝑖 𝑑𝑒𝑐ℎ

rezultă
𝑅𝑡𝑡,𝑛𝑜𝑢 ≥ 𝑅𝑡𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (3.130)
La limită avem
1 1 1 1 1 1
∙( − ) = ∑𝑛𝑗=1 ∙( − ) (3.131)
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑑𝑖 𝑑𝑒𝑐ℎ 2∙𝜋∙𝜆𝑗 𝑑𝑗 𝑑𝑗+1
a) Se impune grosimea noului perete δech, de exemplu se păstrează aceeași grosime cu a
peretelui vechi
𝛿𝑒𝑐ℎ = ∑𝑛𝑗=1 𝛿𝑗 sau 𝑑𝑒𝑐ℎ = 𝑑𝑛+1 (3.132)
și se obține conductivitatea termică echivalentă λech necesară

1 1
(𝑑 −𝑑 ) W
𝑖 𝑒𝑐ℎ
𝜆𝑒𝑐ℎ = [ ] (3.133)
1 1 1 m∙K
∑𝑛
𝑗=1𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑗 𝑗 𝑗+1
b) Se alege materialul peretelui nou, se impune λech și se determină diametrul exterior al

noului perete dech
1
𝑑𝑒𝑐ℎ = [m] (3.134)
1 1 1 1
−𝜆𝑒𝑐ℎ ∙∑𝑛
𝑗=1𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑑𝑖 𝑗 𝑗 𝑗+1
20
4. ANALOGIA TERMO-ELECTRICĂ
4.1. Perete cilindric omogen
Din relația (3.19) sau (3.29) fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PCO se poate scrie în
forma (3.135)
𝑄̇ = 𝑅 = 1 𝑑
[W] (3.135)
𝑡𝑡 ∙𝑙𝑛( 𝑒 )
2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 𝑑𝑖
Dacă se compară (3.135) cu expresia legii lui OHM din electrotehnică* [9], [10], [12], [13]
ş.a.
𝑈
𝐼 = 𝑅 [A] (3.136)
𝑒𝑙
în care:
• I – Intensitatea curentului electric [A];
• U – Tensiunea electrică [V];
• Rel – Rezistența electrică [Ω].
transmiterea căldurii prin PCO poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent
[1], [2], [9], [10] ş.a. compus dintr-o sursă de tensiune U și o rezistență electrică Rel (figura 3.9), în
care:
1 𝑑
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑𝑒 ) (3.137)
𝑖
*(v. și cursul Transferul de căldură prin peretele plan §5.1)
Figura 3.9 Circuit electric echivalent pentru simularea transmiterii căldurii prin conducție prin PCO
4.2. Perete cilindric neomogen

Relația (3.47) exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PCNO/PCMS având straturile
dispuse perpendicular pe direcția fluxului termic (figura 3.3).
Transmiterea căldurii printr-un PCNO poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric
echivalent (figura 3.10) compus dintr-o sursă de tensiune U și o serie de rezistențe electrice Rel,1, Rel,2,
…. Rel,n, corespunzătoare rezistențelor termice totale ale straturilor din structura PCNO/PCMS [1],
[2], [9] [10] ş.a.
21
În acest caz
1 𝑑 1
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡1 − 𝑡𝑛+1 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙,1 ↔ 𝑅𝑡𝑡,1 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑑2 ) , 𝑅𝑒𝑙,2 ↔ 𝑅𝑡𝑡,2 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙
1 ∙𝐿 1 2 ∙𝐿
𝑑 1 𝑑𝑛+1
𝑙𝑛 ( 3 ) , … , 𝑅𝑒𝑙,𝑛 ↔ 𝑅𝑡𝑡,𝑛 = ∙ 𝑙𝑛 ( ) (3.138)
𝑑2 2∙𝜋∙𝜆𝑛 ∙𝐿 𝑑𝑛
Figura 3.10 Circuit electric echivalent pentru simularea transmiterii căldurii prin conducție prin
PCNO/PCMS
Observație
Rezistențele electrice Rel,1, Rel,2, …. Rel,n sunt montate în serie, astfel încât rezistența
electrică totală Rel corespunde rezistenței termice totale Rtt a PCNO (3.49).
1 𝑑𝑗+1
𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) (3.139)
𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
4.3. Perete sferic omogen

Relația (3.81) exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PSO ca în figura 3.5.
Transmiterea căldurii prin PSO poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent compus
dintr-o sursă de tensiune U și o rezistență electrică Rel (figura 3.11), în care:
1 1 1
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.140)
𝑖 𝑒
PSO
22
4.4. Perete sferic neomogen

Relația (3.109) exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PSNO/PSMS având straturile
dispuse perpendicular pe direcția fluxului termic (figura 3.6).
Transmiterea căldurii printr-un PSNO/PSMS poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric
echivalent (figura 3.12) compus dintr-o sursă de tensiune U și o serie de rezistențe electrice Rel,1, Rel,2,
…. Rel,n, corespunzătoare rezistențelor termice totale ale fiecărui strat din componența PSNO/PSMS.
În acest caz
1 1 1 1
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙,1 ↔ 𝑅𝑡𝑡,1 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ), 𝑅𝑒𝑙,2 ↔ 𝑅𝑡𝑡,2 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙
1 1 2 2
1 1 1 1 1
(𝑑 − 𝑑 ) , . . ., 𝑅𝑒𝑙,𝑛 ↔ 𝑅𝑡𝑡,𝑛 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.141)
2 3 𝑛 𝑛 𝑛+1
PSNO/PSMS
Observație
Rezistențele electrice Rel,1, Rel,2, …. Rel,n sunt montate în serie, astfel încât rezistența
electrică totală Rel corespunde rezistenței termice totale Rtt a PSNO/PSMS (3.110).
1 1 1
𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.142)
𝑗 𝑗 𝑗+1
Referințe bibliografice
1. Bergman, T.L., Lavine, A.S., Incropera, F.P., Dewitt D.P., Fundamentals of Heat and Mass
Transfer, 7th edition, ISBN 978-0470-50197-9, John Wiley & Sons, Inc., 2011.
2. Cengel, Y.A., Ghajar A.J., Heat and Mass Transfer: Fundamentals and Applications, 5th
edition, ISBN 978-0073398181, McGraw-Hill Education, 2014.
3. Chisăliţă, G.A., Transferul de căldură prin conducție termică prin peretele cilindric neomogen
cu straturi având conductivitatea termică variabilă cu temperatura rezolvat în Microsoft Excel
(Heat transfer by thermal conduction through inhomogeneous cylindrical wall with layers with
variable thermal conductivity with temperature solved in Microsoft Excel), Revista Română de
Inginerie Civilă (Romanian Journal of Civil Engineering), Editura Matrix Rom, București, ISSN
2559-7485 (online), ISSN 2068-3987, vol. 11, nr. 2, 2020, pp. 208-226.
23
4. Chisăliţă, G.A., Utilizarea tabelelor de o singură variabilă pentru calculul numeric şi

reprezentarea variaţiei temperaturii într-un perete sferic omogen, Conferinţa Naţională de
Instalaţii cu participare internaţională “Performanţă în mediul construit al mileniului trei:
Eficienţă, siguranţă, sănătate”, Sinaia, Editura Matrix Rom, Bucureşti, ISBN 978-606-25-441-0,
2018.
5. Chisăliţă, G.A., Utilizarea tabelelor de o singură variabilă pentru determinarea numerică şi
reprezentarea variaţiei temperaturii într-un perete cilindric omogen, Conferința “Știința
Modernă şi Energia”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, ISSN 2066-4125, 2017.
6. Kreith, F., Boehm, R.F., Heat and Mass Transfer, CRC Press LLC, 1999.
7. Leonăchescu, N., Termotehnică, E.D.P., Bucureşti, 1981.
8. Leonăchescu, N., Termotehnică – probleme, E.D.P., Bucureşti, 1977.
9. Lienhard IV, J.H., Lienhard V, J.H., A Heat Transfer Textbook, 4th edition, ISBN 0-486-47931-
5, Dover Publications Inc., 2011.
10. Opriţoiu, A., Termotehnică şi Aparate Termice – Transmiterea căldurii, Lit. U.T.C-N., 1992.
11. Popa, B., Vintilă, C., Termotehnică şi maşini termice, E.D.P., Bucureşti, 1977.
12. Popa, B., Vintilă, C., Transfer de căldură în procesele industriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1975.
13. Şandru, E. ş.a., Termotehnică şi aparate termice, E.D.P., Bucureşti, 1982.
14. * * *, Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
24
C03 Aplicatie PCNO de 32 mm Delta_iz 15 mm.xlsx PCNO
A B C D E F G H
1
Marime Simbol U.M. Valoare

2
3 Nr. straturi NS - 2
4 Diametru exterior conducta de mm 32.0
5 Grosime perete conducta Delta mm 3.0
6 Conductivitate termica conducta Lambda W/mK 0.43
7 Grosime termoizolatie Delta,iz mm 15.0
8 Conductivitate termica termoizolatie Lambda,iz W/mK 0.035
10 Temp. suprafata exterioara tse C 22.0
11 Diametru interior conducta di mm 26.0
12 Diametru exterior termoizolatie diz mm 62.0
13 Diametru curent conducta (strat 1) dcrt,1 mm 26.0
14 Diametru curent termoizolatie (strat 2) dcrt,2 mm 32.0
15 =1/(2*PI()*Lambda)*
16 Rezolvare LN(Diam_ext/Diam_int)
=1/(2*PI()*Lambda_iz)*
18 Rezistenta termica unitara conducta Rt,cd mK/W 0.0769 LN(Diam_iz/Diam_ext)
19 Rezistenta termica unitara termoizolatie Rt,iz mK/W 3.008
20 Rezistenta termica unitara globala Rt mK/W 3.084 =Rt_cond+Rt_iz
21 Flux termic unitar global q W/m 9.078 =(tsi-tse)/Rt_global
22 Diametru mediu termoizolatie dm,iz mm 47.0
23 Flux termic unitar (Am,iz) qm W/m2 61.480
24 Temperatura suprafata contact tx1 C 49.302
25 =tsi-Flux_termic_q*Rt_cond
26 Verificare
27 Marime Simbol U.M. Valoare =tse+Flux_termic_q*Rt_iz
28 Temperatura suprafata contact tx1,verif C 49.302
29 Temp. suprafata exterioara tse,verif C 22.000
30
Distributia temperaturii in stratul 1 (conducta)

50.200
31 Temp.
32 50.000 conducta
33 [C]
49.800
34
Temperatura [C]
35 49.600
36
49.400
37
38 49.200
39 49.000
40
41 48.800
42 13.0 13.5 14.0 14.5 15.0 15.5 16.0
43 Raza [mm]
44
45
46 Distributia temperaturii in stratul 2 (termoizolatie)
47 60.000
48 Temp.
49 termoizolatie
50 50.000 [C]
51
52
53 40.000
Temperatura [C]
54
55
30.000
56
57
58
20.000
59
60
61
10.000
62
63
64 0.000
65 16.0 17.0 18.0 19.0 20.0 21.0 22.0 23.0 24.0 25.0 26.0 27.0 28.0 29.0 30.0 31.0
66 Raza [mm]
67
68
1/3
I J K L M N O P Q R S T U V
1
Distributia temperaturii in PCNO

2 60.000
3 Temperatura
4 [C]
50.000
5
6
7 40.000
8
Temperatura [C]
9
10 30.000
11
12
13 20.000
14
15
16 10.000
17
18
19 0.000
20 13.0
13.5
14.0
14.5
15.0
15.5
16.0
17.0
18.0
19.0
20.0
21.0
22.0
23.0
24.0
25.0
26.0
27.0
28.0
29.0
30.0
31.0
21
22 Raza [mm]
23
24
25
c_q*Rt_cond
26
27 =tsi-(tsi-Temp_tx1)* =Temp_tx1-(Temp_tx1-tse)*
LN(Diam_crt1/Diam_int)/LN(Diam_ext/Diam_int)
28 LN(Diam_crt2/Diam_ext)/LN(Diam_iz/Diam_ext)
29
Temp. Temp.
Strat 1 conducta Strat 2 termoizolatie
30 [C] [C]
Raza Diametru Raza Diametru
curenta curent 50.000 curenta curent 49.302
31 [mm] [mm] [mm] [mm]
32 13.0 26.0 50.000 16.0 32.0 49.302
33 13.5 27.0 49.873 17.0 34.0 46.800
34 14.0 28.0 49.751 18.0 36.0 44.440
35 14.5 29.0 49.633 19.0 38.0 42.208
36 15.0 30.0 49.519 20.0 40.0 40.091
37 15.5 31.0 49.409 21.0 42.0 38.077
38 16.0 32.0 49.302 22.0 44.0 36.157
39 23.0 46.0 34.322
40 24.0 48.0 32.565
41 25.0 50.0 30.880
42 26.0 52.0 29.261
43 27.0 54.0 27.703
44 28.0 56.0 26.202
45 29.0 58.0 24.753
46 30.0 60.0 23.354
47 31.0 62.0 22.000
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
2/3
W X Y Z
1
Raza
Temperatura
curenta
[C]
2 [mm]
3 13.0 50.000
4 13.5 49.873
5 14.0 49.751
6 14.5 49.633
7 15.0 49.519
8 15.5 49.409
9 16.0 49.302
10 17.0 46.800
11 18.0 44.440
12 19.0 42.208
13 20.0 40.091
14 21.0 38.077
15 22.0 36.157
16 23.0 34.322
17 24.0 32.565
18 25.0 30.880
19 26.0 29.261
20 27.0 27.703
21 28.0 26.202
22 29.0 24.753
23 30.0 23.354
24 31.0 22.000
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
3/3
A B C D E F G H
1

2
4 Diametru exterior conducta de mm 32.0
5 Grosime perete conducta Delta mm 3.0
6 Conductivitate termica conducta Lambda W/mK 0.43
7 Grosime termoizolatie Delta,iz mm 30.0
8 Conductivitate termica termoizolatie Lambda,iz W/mK 0.035
11 Diametru interior conducta di mm 26.0
12 Diametru exterior termoizolatie diz mm 92.0
13 Diametru curent conducta (strat 1) dcrt,1 mm 26.0
14 Diametru curent termoizolatie (strat 2) dcrt,2 mm 32.0
15 =1/(2*PI()*Lambda)*
16 Rezolvare LN(Diam_ext/Diam_int)
=1/(2*PI()*Lambda_iz)*
18 Rezistenta termica unitara conducta Rt,cd mK/W 0.0769 LN(Diam_iz/Diam_ext)
19 Rezistenta termica unitara termoizolatie Rt,iz mK/W 4.802
20 Rezistenta termica unitara globala Rt mK/W 4.879 =Rt_cond+Rt_iz
21 Flux termic unitar global q W/m 5.739 =(tsi-tse)/Rt_global
22 Diametru mediu termoizolatie dm,iz mm 62.0
23 Flux termic unitar (Am,iz) qm W/m2 29.463
24 Temperatura suprafata contact tx1 C 49.559
25 =tsi-Flux_termic_q*Rt_cond
26 Verificare
27 Marime Simbol U.M. Valoare =tse+Flux_termic_q*Rt_iz
28 Temperatura suprafata contact tx1,verif C 49.559
29 Temp. suprafata exterioara tse,verif C 22.000
30
Distributia temperaturii in stratul 1 (conducta)

50.100
31 Temp.
32 50.000 conducta
33 49.900 [C]
34 49.800
Temperatura [C]
35
36 49.700
37 49.600
38 49.500
39
49.400
40
41 49.300
42 13.0 13.5 14.0 14.5 15.0 15.5 16.0
43 Raza [mm]
44
45
46 Distributia temperaturii in stratul 2 (termoizolatie)
47 60.000
48 Temp.
49 termoizolatie
50 50.000 [C]
51
52
53 40.000
Temperatura [C]
54
55
30.000
56
57
58
20.000
59
60
61
10.000
62
63
64 0.000
65 16.0 18.0 20.0 22.0 24.0 26.0 28.0 30.0 32.0 34.0 36.0 38.0 40.0 42.0 44.0 46.0
66 Raza [mm]
67
68
1/3
I J K L M N O P Q R S T U V
1
Distributia temperaturii in PCNO

2 60.000
3 Temperatura
4 [C]
50.000
5
6
7 40.000
8
Temperatura [C]
9
10 30.000
11
12
13 20.000
14
15
16 10.000
17
18
19 0.000
20 13.0 14.0 15.0 16.0 18.0 20.0 22.0 24.0 26.0 28.0 30.0 32.0 34.0 36.0 38.0 40.0 42.0 44.0 46.0
21 Raza [mm]
22
23
24
25
c_q*Rt_cond
26
27 =tsi-(tsi-Temp_tx1)* =Temp_tx1-(Temp_tx1-tse)*
LN(Diam_crt1/Diam_int)/LN(Diam_ext/Diam_int)
28 LN(Diam_crt2/Diam_ext)/LN(Diam_iz/Diam_ext)
29
Temp. Temp.
Strat 1 conducta Strat 2 termoizolatie
30 [C] [C]
Raza Diametru Raza Diametru
curenta curent 50.000 curenta curent 49.559
31 [mm] [mm] [mm] [mm]
32 13.0 26.0 50.000 16.0 32.0 49.559
33 13.5 27.0 49.920 17.0 34.0 47.977
34 14.0 28.0 49.843 18.0 36.0 46.485
35 14.5 29.0 49.768 19.0 38.0 45.074
36 15.0 30.0 49.696 20.0 40.0 43.736
37 15.5 31.0 49.626 21.0 42.0 42.463
38 16.0 32.0 49.559 22.0 44.0 41.249
39 23.0 46.0 40.089
40 24.0 48.0 38.978
41 25.0 50.0 37.913
42 26.0 52.0 36.889
43 27.0 54.0 35.904
44 28.0 56.0 34.955
45 29.0 58.0 34.039
46 30.0 60.0 33.155
47 31.0 62.0 32.299
48 32.0 64.0 31.470
49 33.0 66.0 30.667
50 34.0 68.0 29.888
51 35.0 70.0 29.132
52 36.0 72.0 28.397
53 37.0 74.0 27.682
54 38.0 76.0 26.986
55 39.0 78.0 26.308
56 40.0 80.0 25.647
57 41.0 82.0 25.003
58 42.0 84.0 24.374
59 43.0 86.0 23.760
60 44.0 88.0 23.160
61 45.0 90.0 22.574
62 46.0 92.0 22.000
63
64
65
66
67
68
2/3
W X Y Z
1
Raza
Temperatura
curenta
[C]
2 [mm]
3 13.0 50.000
4 13.5 49.920
5 14.0 49.843
6 14.5 49.768
7 15.0 49.696
8 15.5 49.626
9 16.0 49.559
10 17.0 47.977
11 18.0 46.485
12 19.0 45.074
13 20.0 43.736
14 21.0 42.463
15 22.0 41.249
16 23.0 40.089
17 24.0 38.978
18 25.0 37.913
19 26.0 36.889
20 27.0 35.904
21 28.0 34.955
22 29.0 34.039
23 30.0 33.155
24 31.0 32.299
25 32.0 31.470
26 33.0 30.667
27 34.0 29.888
28 35.0 29.132
29 36.0 28.397
30 37.0 27.682
31 38.0 26.986
32 39.0 26.308
33 40.0 25.647
34 41.0 25.003
35 42.0 24.374
36 43.0 23.760
37 44.0 23.160
38 45.0 22.574
39 46.0 22.000
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
3/3
C03 Aplicatie PCO.xlsx PCO
A B C D E F G H I J K L M
1
3 Diametru exterior de mm 32.0
4 Grosime perete Delta mm 3.0
6 Diametru interior di mm 26.0
7 Diametru mediu dm mm 29.0
10 Diametru curent d mm 26.0
Temperatura
11 [C] =tsi-(tsi-tse)*LN(Diam_crt/Diam_int)/
Raza Diametru LN(Diam_ext/Diam_int)
curenta curent 50.000
12 [mm] [mm]
13 13.0 26 50.000
14 13.5 27 49.636
15 14.0 28 49.286
16 14.5 29 48.948
17 15.0 30 48.622
18 15.5 31 48.306
19 Marime Simbol U.M. Valoare 16.0 32 48.000
20 Rezistenta termica unitara Rt mK/W 0.0769
21 Flux termic unitar q W/m 26.024
22 Flux termic unitar (Am) qm W/m2 285.641
23 Temp. medie (Am) tm C 48.948
24
25
26 Distributia temperaturii in PCO
27 50.500
28
Temperatura [C]
29 50.000
30
31
49.500
32
Temperatura [C]
33
34 49.000
35
36 48.500
37
38 48.000
39
40 47.500
41
42
47.000
43
13.0 13.5 14.0 14.5 15.0 15.5 16.0
44
45 Raza [mm]
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
1/1
C03 Aplicatie PSO.xlsx PSO
A B C D E F G H I J K L M N
1
3 Diametru interior di m 0.50
4 Grosime perete Delta mm 10.0
6 Diametru exterior de m 0.520
9 Diametru curent d m 0.50
Temperatura
10 [C] =tsi-(tsi-tse)*(1/Diam_int-1/Diam_crt)/
(1/Diam_int-1/Diam_ext)
Raza Diametru
curenta Distanta curent 150.000
11 [m] [mm] [m]
12 0.250 0.0 0.500 150.000
13 0.251 1.0 0.502 149.793
14 0.252 2.0 0.504 149.587
15 0.253 3.0 0.506 149.383
16 0.254 4.0 0.508 149.181
17 0.255 5.0 0.510 148.980
18 Marime Simbol U.M. Valoare 0.256 6.0 0.512 148.781
19 Rezistenta termica totala Rtt K/W 2.449E-04 0.257 7.0 0.514 148.584
20 Flux termic total Q W 8168.141 0.258 8.0 0.516 148.388
21 0.259 9.0 0.518 148.193
22 0.260 10.0 0.520 148.000
23
24
25
26 Distributia temperaturii in PSO
27 150.500
28 Temperatura
29 [C]
30 150.000
31
32
33 149.500
34
Temperatura [C]
35
36 149.000
37
38
39 148.500
40
41
42 148.000
43
44
45 147.500
46
47
48 147.000
49 0.250 0.251 0.252 0.253 0.254 0.255 0.256 0.257 0.258 0.259 0.260
50
Raza [m]
51
52
53
54
55
56
57
58
59
1/1
CURS 4: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ 2D ŞI 3D. TRANSFERUL

DE CĂLDURĂ PRIN CORPURI CU SURSE INTERIOARE DE
CĂLDURĂ
OBIECTIVE
➢ Studiul transferului de căldură bidimensional (2D) și tridimensional (3D) prin conducție
termică;
➢ Prezentarea condițiilor de contact;
➢ Aplicarea metodei diferențelor finite (MDF);
➢ Studiul transmiterii căldurii prin peretele plan omogen și neomogen cu surse interioare de
căldură (SIC);
➢ Prezentarea unor elemente de construcții prevăzute cu surse interioare de căldură;
SUBIECTE CURS 4
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ MULTIDIMENSIONAL (2D/3D) ........................................ 2

1.1. Transferul de căldură 2D prin conducție termică în regim staționar ..................................2
1.2. Transferul de căldură 3D prin conducție termică în regim staționar ..................................5
1.3. Condiții de contact ........................................................................................................... 7
1.4. Exemplu de aplicare a MDF pentru transferul de căldură 2D în regim staționar ................ 9
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN CORPURI CU SURSE INTERIOARE DE CĂLDURĂ ..... 12
2.1. Generalități .................................................................................................................... 12
2.2. Transferul de căldură prin conducție termică prin PPO cu SIC ....................................... 13
2.3. Transferul de căldură prin conducție termică prin PPNO cu SIC..................................... 19
2.4. Elemente de construcții cu SIC....................................................................................... 24
1
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ MULTIDIMENSIONAL (2D/3D)

Pentru determinarea câmpului de temperatură multidimensional: bidimensional (2D) și
respectiv tridimensional (3D) al unui corp, deoarece integrarea ecuației fundamentale a conducției
termice (EFCT) este dificilă, se preferă folosirea unor metode numerice (aproximative) e.g., metoda
diferențelor finite (MDF), metoda elementelor finite (MEF), metoda volumelor finite (MVF) etc.
Metoda diferențelor finite (MDF) permite înlocuirea ecuației diferențiale cu o relație bazată
pe diferențe finite [1], [2], [6], [9], [11] ş.a.
1.1. Transferul de căldură 2D prin conducție termică în regim staționar

Exprimând EFCT în următoarele forme*
𝜕𝑡 𝑞̇ 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 1 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ ∇2 t + 𝜌∙𝑐
𝑆𝐼𝐶
sau = 𝑎 ∙ (∇2 t + ) sau ∙ = ∇2 t + (4.1)
𝜕𝜏 𝑝 𝜕𝜏 𝜆 𝑎 𝜕𝜏 𝜆
∂t
la transmiterea căldurii în regim termic staționar ∂τ =0, iar pentru un corp fără surse
interioare de căldură (SIC) q̇ SIC =0. Ecuația diferențială va avea următoarea formă simplificată
∇2 t = 0 (4.2)
sau explicitând Laplacianul ∇2 t

𝜕2𝑡 𝜕2𝑡 𝜕 2𝑡
+ 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 = 0 (4.3)
𝜕𝑥 2
*(v. și cursul Introducere în transferul de căldură §4.1)
Pentru cazul transmiterii bidimensionale (2D) prin conducție termică în regim staționar, se
∂t
consideră că variația temperaturii în direcția unei axe de coordonate este neglijabilă e.g., =0
∂z
astfel încât temperatura t devine o funcție numai de coordonatele x și y în forma
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦) (4.4)
În consecință, ecuația diferențială a câmpului de temperatură (EDCT) staționar al unui corp

fără surse interioare de căldură, în care temperatura variază numai după două direcții x și y, este
următoarea [1], [2], [3], [4], [6], [8], [9] ş.a.
𝜕2𝑡 𝜕2𝑡
+ 𝜕𝑦 2 = 0 (4.5)
𝜕𝑥 2
Ideea integrării ecuației diferențiale (4.5) folosind metoda diferențelor finite (MDF) se
bazează pe înlocuirea infiniților ”mici” cu valori finite, în cadrul unei rețele de dispunere a unor
noduri de calcul a temperaturii, având un pas Δx pe axa Ox, respectiv un pas Δy pe axa Oy (figura
4.1) [1], [2], [6], [9] ş.a.
Prin urmare
𝑑𝑥 → ∆𝑥 și 𝑑𝑡𝑥 → ∆𝑡𝑥 (4.6)
iar
𝑑𝑦 → ∆𝑦 și 𝑑𝑡𝑦 → ∆𝑡𝑦 (4.7)
2
Figura 4.1 Determinarea temperaturii într-un nod al unei rețele având pasul Δx și Δy
Diferențele finite de ordinul 1, Δtx și Δty, se exprimă prin relațiile (4.8) şi (4.9)
∆𝑡𝑥 = 𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 (4.8)
∆𝑡𝑦 = 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 (4.9)
unde:
• tx+Δx,y, tx,y+Δy – Temperaturile în nodurile rețelei aflate la coordonatele {x+Δx, y}, respectiv
{x, y+Δy} față de nodul de referință de coordonate {x, y} [ºC];
• tx,y – Temperatura în nodul de referință de coordonate {x, y} [ºC].
Scriind ecuația diferențială (4.5) în forma

𝜕 𝜕𝑡 𝜕 𝜕𝑡
( ) + 𝜕𝑦 (𝜕𝑦) = 0 (4.10)
𝜕𝑥 𝜕𝑥
și înlocuind infiniții ”mici” cu valori finite, rezultă [3], [4], [9] ş.a.
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) ∆𝑦(∆𝑡𝑦 )
+ =0 (4.11)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2
Diferențele finite de ordinul 2, Δx(Δtx) și Δy(Δty), se exprimă prin relațiile (4.12) şi (4.13)
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) = (𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 ) − (𝑡𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 ) (4.12)
∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) = (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 ) − (𝑡𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦 ) (4.13)
3
Efectuând calculele în relațiile (4.12) și (4.13) se obțin [1], [2], [6], [9] ş.a.
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) = (𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 + 𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦 (4.14)
∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) = (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 + 𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦 (4.15)
Înlocuind exprimările din formulele (4.14) și (4.15) în relația (4.11) rezultă
(𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦+𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦)−2∙𝑡𝑥,𝑦 (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 +𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦 )−2∙𝑡𝑥,𝑦

+ =0 (4.16)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2
𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 +𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦+𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦 1 1

( + ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦 ∙ (∆𝑥 2 + ∆𝑦 2 ) = 0 (4.17)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2
de unde se obține relația de calcul generală a temperaturii tx,y în nodul de referință de

coordonate {x, y} [3], [4], [9], [11] ş.a.
𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 +𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 +𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦
+
∆𝑥2 ∆𝑦2
𝑡𝑥,𝑦 = 1 1 (4.18)
2∙( 2 + 2 )
∆𝑥 ∆𝑦
Pentru a simplifica aplicarea practică a relației (4.18), în situația în care se alege pentru
determinarea câmpului de temperatură o rețea de calcul pătrată, având pasul Δ egal pe ambele axe
de coordonate Ox și Oy, Δ=Δx=Δy, rezultă
𝑡𝑥+∆,𝑦 +𝑡𝑥−∆,𝑦 𝑡𝑥,𝑦+∆+𝑡𝑥,𝑦−∆
+
∆2 ∆2
𝑡𝑥,𝑦 = 1 1 (4.19)
2∙( 2 + 2)
∆ ∆
și se obține [1], [2], [3], [4], [6], [9], [11] ş.a.

𝑡𝑥+∆,𝑦 +𝑡𝑥−∆,𝑦 +𝑡𝑥,𝑦+∆+𝑡𝑥,𝑦−∆
𝑡𝑥,𝑦 = (4.20)
4
Observație
Pentru o rețea de calcul pătrată, având pasul Δx=Δy pe axele de coordonate, temperatura tx,y
în nodul de calcul de coordonate {x, y} reprezintă media aritmetică a temperaturilor din cele patru
noduri învecinate:
∑4𝑗=1 𝑡𝑗
𝑡𝑥,𝑦 = (4.21)
4
Pentru o exprimare uniformă a relațiilor de calcul a temperaturilor în nodurile unei rețelei

pătrate se recomandă utilizarea unei ”molecule” de calcul prezentată în figura 4.2 [6] ş.a.
Figura 4.2 ”Moleculă” de calcul a temperaturii într-un nod al unei rețele pătrate
4
1.2. Transferul de căldură 3D prin conducție termică în regim staționar

În cazul transmiterii tridimensionale (3D) prin conducție termică în regim staționar se
consideră că temperatura t variază în direcția celor trei axe de coordonate Ox, Oy şi Oz în forma
unei funcții exprimată prin relația
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧) (4.22)
Ecuația diferențială a câmpului de temperatură staționar al unui corp fără surse interioare de
căldură (SIC), în care temperatura variază după cele trei direcții de coordonate este [6], [9], [11] ş.a.
𝜕2𝑡 𝜕2𝑡 𝜕 2𝑡
+ 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 = 0 (4.23)
𝜕𝑥 2
Aplicând MDF pentru cazul 3D, raționamentul este similar celui din §1.1, adăugându-se în
plus dimensiunea corespunzătoare axei Oz (figura 4.3).
Figura 4.3 Determinarea temperaturii într-un nod al unei rețele cu pasul Δx, Δy și Δz
Astfel
𝑑𝑧 → ∆𝑧 și 𝑑𝑡𝑧 → ∆𝑡𝑧 (4.24)
Diferența finită de ordinul 1 Δtz se exprimă prin relația
∆𝑡𝑧 = 𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 (4.25)
Ecuația diferențială (4.23) se poate scrie în forma

𝜕 𝜕𝑡 𝜕 𝜕𝑡 𝜕 𝜕𝑡
( ) + 𝜕𝑦 (𝜕𝑦) + 𝜕𝑧 (𝜕𝑧) = 0 (4.26)
𝜕𝑥 𝜕𝑥
5
Înlocuind infiniții ”mici” cu valori finite rezultă [9], [11] ş.a.
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) ∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) ∆𝑧 (∆𝑡𝑧 )

+ + =0 (4.27)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2 ∆𝑧 2
Diferențele finite de ordinul 2, Δx(Δtx), Δy(Δty) și Δz(Δtz), se exprimă prin relații similare
relațiilor (4.12) și (4.13) din §1.1
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) = (𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 ) − (𝑡𝑥,𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦,𝑧 ) (4.28)
∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) = (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 ) − (𝑡𝑥,𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦,𝑧 ) (4.29)
∆𝑧 (∆𝑡𝑧 ) = (𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 ) − (𝑡𝑥,𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆𝑧 ) (4.30)
Efectuând calculele în relațiile (4.31), (4.32) și (4.33) se obțin
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) = (𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦,𝑧 + 𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦,𝑧 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 (4.31)
∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) = (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦,𝑧 + 𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦,𝑧 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 (4.32)
∆𝑧 (∆𝑡𝑧 ) = (𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧 + 𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆𝑧 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 (4.33)
Înlocuind exprimările din (4.31), (4.32) și (4.33) în relația (4.27) rezultă

𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦,𝑧 +𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦,𝑧 +𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧 +𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆𝑧 1 1 1
( + + ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 ∙ (∆𝑥 2 + ∆𝑦 2 + ∆𝑧 2 ) = 0(4.34)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2 ∆𝑧 2
de unde se obține formula de calcul generală a temperaturii tx,y,z în nodul de referință de

coordonate {x, y, z} [6], [9], [11] ş.a.
𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦,𝑧 +𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦,𝑧+𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧+𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆𝑧
+ +
∆𝑥2 ∆𝑦2 ∆𝑧2
𝑡𝑥,𝑦,𝑧 = 1 1 1 (4.35)
2∙( + + )
∆𝑥2 ∆𝑦2 ∆𝑧2
Pentru a simplifica aplicarea practică a relației (4.35), în cazul în care se alege pentru
determinarea câmpului de temperatură o rețea de calcul cubică, având pasul Δ egal pe cele trei axe
de coordonate Ox, Oy și Oz, Δ=Δx=Δy=Δz, rezultă
𝑡𝑥+∆,𝑦,𝑧+𝑡𝑥−∆,𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦+∆,𝑧+𝑡𝑥,𝑦−∆,𝑧 𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆ +𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆
+ +
∆2 ∆2 ∆2
𝑡𝑥,𝑦,𝑧 = 1 1 1 (4.36)
2∙( 2 + 2 + 2)
∆ ∆ ∆
și se obține [6], [9], [11] ş.a.

𝑡𝑥+∆,𝑦,𝑧 +𝑡𝑥−∆,𝑦,𝑧+𝑡𝑥,𝑦+∆,𝑧+𝑡𝑥,𝑦−∆,𝑧 +𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆ +𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆
𝑡𝑥,𝑦,𝑧 = (4.37)
6
Observație
Pentru o rețea de calcul cubică, având pasul Δx=Δy=Δz pe axele de coordonate, temperatura
tx,y,z în nodul de calcul de coordonate {x, y, z} reprezintă media aritmetică a temperaturilor din cele
șase noduri învecinate:
∑6𝑗=1 𝑡𝑗
𝑡𝑥,𝑦,𝑧 = (4.38)
6
6
Pentru o exprimare uniformă a relațiilor de calcul a temperaturilor în nodurile unei rețele

cubice se recomandă ”molecula” de calcul indicată în figura 4.4 [6] ş.a.
Figura 4.4 ”Moleculă” de calcul a temperaturii într-un nod al unei rețele cubice
1.3. Condiții de contact

În cazul unui corp neomogen, alcătuit din materiale cu conductivități termice diferite, pentru
determinarea câmpului de temperatură corpul se împarte în zone omogene, care au aceeași valoare a
conductivității termice: λ1=ct., λ2=ct., λn=ct., ca în figura 4.5 [11] ş.a.
Figura 4.5 Corp neomogen împărțit în zone omogene având λj=ct.
Pe suprafața de contact între două zone omogene cu conductivității termice diferite λ1≠λ2, se
aplică condiția limită de specia a 4-a (contact)*
𝑞̇ = −𝜆1 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|1 = −𝜆2 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|2 (4.39)
*(v. şi cursul Introducere în transferul de căldură §4.2)
Pentru o transmitere unidirecțională (1D) a fluxului termic, doar în direcția axei Ox,
modulul gradientului de temperatură se poate scrie
𝑑𝑡𝑥
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑥 = (4.40)
𝑑𝑥
7
Alegând o rețea de dispunere a nodurilor de calcul a temperaturii având un pas Δx1 pentru
prima zonă cu λ1=ct., respectiv Δx2 pentru a doua zonă cu λ2=ct. (figura 4.5) și înlocuind infiniții
”mici” cu valori finite
𝑑𝑥 → ∆𝑥 și 𝑑𝑡𝑥 → ∆𝑡𝑥 (4.41)
se obține
∆𝑡𝑥,1 ∆𝑡𝑥,2
𝜆1 ∙ = 𝜆2 ∙ (4.42)
∆𝑥1 ∆𝑥2
Diferențele finite de ordinul 1, Δtx,1 și Δtx,2, se exprimă prin relațiile (4.43) şi (4.44)
∆𝑡𝑥,1 = 𝑡𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥−∆𝑥1 ,𝑦 (4.43)
∆𝑡𝑥,2 = 𝑡𝑥+∆𝑥2 ,𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 (4.44)
Înlocuind în relația (4.42) rezultă

𝑡𝑥,𝑦 −𝑡𝑥−∆𝑥1 ,𝑦 𝑡𝑥+∆𝑥2 ,𝑦−𝑡𝑥,𝑦
𝜆1 ∙ = 𝜆2 ∙ (4.45)
∆𝑥1 ∆𝑥2
𝜆 𝜆 𝜆 𝜆
𝑡𝑥,𝑦 ∙ (∆𝑥1 + ∆𝑥2 ) = ∆𝑥1 ∙ 𝑡𝑥−∆𝑥1,𝑦 + ∆𝑥2 ∙ 𝑡𝑥+∆𝑥2,𝑦 (4.46)
1 2 1 2
de unde se obține relația generală de calcul a temperaturii tx,y în nodul de coordonate {x, y}
𝜆1 𝜆
∙𝑡 + 2 ∙𝑡
∆𝑥1 𝑥−∆𝑥1 ,𝑦 ∆𝑥2 𝑥+∆𝑥2 ,𝑦
𝑡𝑥,𝑦 = 𝜆1 𝜆 (4.47)
+ 2
∆𝑥1 ∆𝑥2
Relația (4.47) poate fi pusă în forma [6], [9], [11] ş.a.

∆𝑥1 𝜆2
𝑡𝑥−∆𝑥1 ,𝑦+ ∙ ∙𝑡
∆𝑥2 𝜆1 𝑥+∆𝑥2 ,𝑦
𝑡𝑥,𝑦 = ∆𝑥1 𝜆2 (4.48)
1+ ∙
∆𝑥2 𝜆1
În cazul în care pasul de dispunere Δx a nodurilor de calcul este același pentru ambele zone
omogene, Δx=Δx1=Δx2, relația (4.48) se simplifică în forma [6], [11] ş.a.
𝜆
𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 + 2 ∙𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦
𝜆1
𝑡𝑥,𝑦 = 𝜆 (4.49)
1+ 2
𝜆1
Observație
Dacă la limită, cele două zone au aceeași conductivitate termică constantă λ1=λ2=λ=ct.
temperatura tx,y în nodul de calcul având coordonatele {x, y} reprezintă media aritmetică a
temperaturilor din cele două noduri învecinate:
𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 +𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦
𝑡𝑥,𝑦 = 𝑡𝑚 = (4.50)
2
8
1.4. Exemplu de aplicare a MDF pentru transferul de căldură 2D în regim

staționar
Un stâlp de beton armat (BA) are secțiunea pătrată 15x15 cm. Folosind MDF să se
determine temperaturile în nodurile unei rețele pătrate având pasul egal pe axele de coordonate Ox
și Oy, Δx=Δy=5 cm, cunoscând temperaturile indicate în figura 4.6 pe suprafețele secțiunii.
Rezolvare
Rețeaua de dispunere a nodurilor de calcul a temperaturilor fiind pătrată, se poate aplica
relația (4.21) pentru exprimarea temperaturilor în nodurile 1, 2, 3 și 4 folosind molecula de calcul
din figura 4.2.
Figura 4.6 Aplicarea MDF pentru un stâlp de BA cu secțiune pătrată
Pasul 1: Exprimarea temperaturilor în nodurile rețelei

80+𝑡3 +𝑡2 +50
𝑡1 = 4
𝑡1 +𝑡4 +40+50
𝑡2 = 4
80+50+𝑡4 +𝑡1 (4.51)
𝑡3 = 4
𝑡3 +50+40+𝑡2
{𝑡4 = 4
4 ∙ 𝑡1 = 80 + 𝑡3 + 𝑡2 + 50
4 ∙ 𝑡2 = 𝑡1 + 𝑡4 + 40 + 50
{ (4.52)
4 ∙ 𝑡3 = 80 + 50 + 𝑡4 + 𝑡1
4 ∙ 𝑡4 = 𝑡3 + 50 + 40 + 𝑡2
Pasul 2: Formarea sistemului de ecuații liniare (SEL) având 4 ecuații × 4 necunoscute
4 ∙ 𝑡1 − 𝑡2 − 𝑡3 + 0 ∙ 𝑡4 = 130
−𝑡 + 4 ∙ 𝑡2 + 0 ∙ 𝑡3 − 𝑡4 = 90
| 1 (4.53)
−𝑡1 + 0 ∙ 𝑡2 + 4 ∙ 𝑡3 − 𝑡4 = 130
0 ∙ 𝑡1 − 𝑡2 − 𝑡3 + 4 ∙ 𝑡4 = 90
9
Pasul 3: Rezolvarea SEL având 4 ecuații × 4 necunoscute

Se formează ecuația matriceală MC×VN=VTL în forma
4 −1 −1 0 𝑡1 130
𝑡
−1] ∙ [ 2 ] = [ 90 ]
[−1 4 0
𝑡3 (4.54)
−1 0 4 −1 130
0 −1 −1 4 𝑡4 90
unde:
• MC – Matricea coeficienților;
• VN – Vectorul necunoscutelor;
• VTL – Vectorul termenilor liberi.
Pentru obținerea soluțiilor numerice se utilizează o anumită metodă de rezolvare a unui SEL
e.g., metoda matricei inverse, metoda GAUSS, metoda SEIDEL etc. Pentru exemplificare, se
folosește în continuare metoda GAUSS cu eliminare și substituție inversă.
Păstrând neschimbată prima linie din MC și VTL, se elimină necunoscuta t1 din ecuațiile 2,
3 și 4, obținând 0 în prima coloană
1⁄
4 −1 −1
4) 0 130 4 −1 −1 0 130
0 −1 [ 90 ] → [ 𝟎 3.75 −0.25 −1] [122.5]
−1 4 4 −1 130 𝟎 −0.25 3.75 −1 162.5
(4.55)
−1 0
[ 0 −1 −1 4 ] 90 𝟎 −1 −1 4 90
Păstrând neschimbată a doua linie din MC și VTL obținute anterior, se elimină necunoscuta
t2 din ecuațiile 3 și 4, obținând 0 în a doua coloană
4 −1
0.25⁄ −1 0 130 4 −1 −1 0 130
3.75)
0 3.75 −0.25 −1 [ 122.5] → [𝟎 3.75 −0.25 −1 ] [ 122.5 ](4.56)
3.75 −1 162.5 𝟎 𝟎 3.733 −1.066 170.66
0 −0.25
[0 −1 4 ] 90 𝟎 −1 −1 4 90
−1
4 −1
1⁄ −1 0 130 4 −1 −1 0 130
3.75)
0 3.75 −0.25 −1 [ 122.5 ] → [𝟎 3.75 −0.25 −1 ] [ 122.5 ](4.57)
3.733 −1.066 170.66 𝟎 𝟎 3.733 −1.066 170.66
0 0
[ 0 −1 −1 4 ] 90 𝟎 𝟎 −1.066 3.733 122.66
Păstrând neschimbată a treia linie din MC și VTL obținute anterior, se elimină necunoscuta
t3 din ecuația 4, obținând 0 în a treia coloană.
−1 0
4 −1 130 4 −1 −1 0 130
−0.25 −1
0 3.75 1.066⁄ [ 122.5 ] → [ 𝟎 3.75 −0.25 −1 ] [ 122.5 ]
0 0 3.733)
3.733 −1.066 170.66 𝟎 𝟎 3.733 −1.066 170.66
[ 0 0 122.66 𝟎 𝟎 𝟎 3.428 171.42
−1.066 3.733 ]
(4.58)
10
Din ultima ecuație se obține

171.42
3.428 ∙ 𝑡4 = 171.42 ⇒ 𝑡4 = ⇒ 𝑡4 = 50.008℃ (4.59)
3.428
Prin substituție inversă se obțin pe rând celelalte temperaturi necunoscute: t3, t2 și respectiv
t1 .
Din a treia ecuație rezultă
3.733 ∙ 𝑡3 − 1.066 ∙ 𝑡4 = 170.66 (4.60)
și se obține
170.66+1.066∙50.008
𝑡3 = ⇒ 𝑡3 = 60.005℃ (4.61)
3.733
Din a doua ecuație rezultă
3.75 ∙ 𝑡2 − 0.25 ∙ 𝑡3 − 𝑡4 = 122.5 (4.62)
se obține
122.5+0.25∙60.005+50.008
𝑡2 = ⇒ 𝑡2 = 50.002℃ (4.63)
3.75
Din prima ecuație rezultă
4 ∙ 𝑡1 − 𝑡2 − 𝑡3 = 130 (4.64)
se obține
130+50.002+60.005
𝑡1 = ⇒ 𝑡1 = 60.0018℃ (4.65)
3.75
Pasul 4: Verificarea soluțiilor obținute folosind toate ecuațiile inițiale ale SEL
4 ∙ 60.0018 − 50.002 − 60.005 + 0 = 130.0002 ≈ 130

−60.0018 + 4 ∙ 50.002 + 0 − 50.008 = 89.998 ≈ 90
| (4.66)
−60.0018 + 0 + 4 ∙ 60.005 − 50.008 = 130.01 ≈ 130
0 − 50.002 − 60.005 + 4 ∙ 50.008 = 90.02 ≈ 90
11
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN CORPURI CU SURSE

INTERIOARE DE CĂLDURĂ
2.1. Generalități
În tehnica construcțiilor și instalațiilor apar deseori situații în care corpurile prin care se
transmite căldura Q (corect energia internă U) au surse interioare de căldură (SIC) denumite și
izvoare de căldură [1], [2], [6], [11] ş.a.
Exemple:
➢ Un perete plan în care este montat un registru de încălzire, o serpentină sau o rezistență
electrică;
➢ Încălzirea sau răcirea încăperilor utilizând o instalație montată în pardoseală, planșeu sau
pereți;
➢ Producerea căldurii prin efect JOULE la trecerea unui curent electric printr-un conductor
electric [2] ş.a.;
➢ Reacția de priză a betonului (hidroliza cimentului) care este exotermă (cu degajare de
căldură);
➢ Producerea căldurii prin reacția de fisiune într-un reactor nuclear [2], [6] etc.
Pornind de la ecuația fundamentală a conducției termice (EFCT) în forma*

𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ ∇2 t + sau = 𝑎 ∙ (∇2 t + ) (4.67)
𝜕𝜏 𝜌∙𝑐𝑝 𝜕𝜏 𝜆
∂t
pentru transmiterea căldurii în regim termic staționar ∂τ =0, considerând câmpul de
temperatură variabil cu coordonatele spațiale x, y și z
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧) (4.68)
și corpul având surse interioare de căldură (SIC) q̇ SIC ≠0, se obține o ecuație de tip
POISSON [6], [9] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∇2 t = − (4.69)
𝜆
sau explicitând Laplacianul ∇2 t

𝜕2𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕 2𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
+ 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 = − (4.70)
𝜕𝑥 2 𝜆
*(v. și cursul Introducere în transferul de căldură §4.1)
Integrarea ecuației diferențiale (4.70) se face ținând cont de geometria corpului studiat și de
anumite condiții la limită de tip DIRICHLET (specia 1), FOURIER (specia a 3-a) sau mixte.
Căldura degajată în unitatea de timp și unitatea de volum de SIC q̇ SIC este în general o
funcție de coordonatele spațiale x, y, z și timpul τ [2], [6] ş.a.
W
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) [m3 ] (4.71)
și trebuie cunoscută sau precizată de la caz la caz [6], [9] ş.a.
12
2.2. Transferul de căldură prin conducție termică prin PPO cu SIC
Studiul transferului de căldură prin conducție termică, prin peretele plan omogen (PPO) sau
placa plană (PP) cu surse interioare de căldură (SIC), se bazează pe următoarele ipoteze
simplificatoare [1], [2], [9] ş.a.:
b) Coeficientul de conducție termică λ este constant λ=ct.;
c) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecțional, doar în direcția axei Ox (figura 4.7),
iar variația temperaturii pe axele Oy și Oz se neglijează
𝜕𝑡 𝜕𝑡
=0; =0 (4.72)
𝜕𝑦 𝜕𝑧
∂t
d) Transferul de căldură are loc în regim staționar ∂τ =0;
e) Sursele interioare de căldură sunt distribuite uniform în PPO și au fluxul termic q̇ SIC
W
precizat [m3 ];
f) Sunt cunoscute condițiile la limită de specia 1 (DIRICHLET) exprimate prin relațiile
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 ≡ 𝑡𝑠𝑖 = 𝑡0 (4.73)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑡 ≡ 𝑡𝑠𝑒 = 𝑡1 (4.74)
Figura 4.7 Perete plan omogen (PPO) cu surse interioare de căldură (SIC)
13
Considerând că PPO separă două medii, unul interior (INT) și unul exterior (EXT), se
folosesc următoarele notații:
• t0, t1 – Temperatura pe suprafața interioară (tsi), respectiv exterioară a peretelui (tse) [ºC];
• δ – Grosimea peretelui plan (plăcii plane) [m];
• q̇ 0 , q̇ 1 – Fluxul termic unitar transmis prin suprafața interioară, respectiv exterioară a peretelui
plan [W/m2];
• q̇ c – Fluxul termic unitar generat de diferența de temperatură Δt=t0–t1, transmis prin conducție
termică prin peretele plan [W/m2];
• PN – Planul neutru;
• PM – Planul median;
• xmax – Distanța PN față de originea sistemului de referință convenabil ales Oxt [m];
• tmax – Temperatura maximă în perete [ºC].
Observație
Suprafața interioară și exterioară a peretelui sunt considerate suprafețe izoterme, iar
temperaturile t0 şi t1 au valori considerate constante.
Ținând cont de ipoteza c) (fluxul termic este transmis unidirecțional) rezultă

𝜕 2𝑡 𝜕 2𝑡
= 0; =0 (4.75)
𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
iar ecuația diferențială care descrie câmpul de temperatură al PPO cu SIC, în ipotezele de
lucru precizate anterior, devine [6], [9], [11], [12] ş.a.
𝜕2 𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
=− (4.76)
𝜕𝑥 2 𝜆
sau renunțând la derivata parțială
𝑑2 𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
=− (4.77)
𝑑𝑥 2 𝜆
Relația (4.77) se integrează nedefinit rezultând o primă constantă de integrare C1

𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
=− ∙ 𝑥 + 𝐶1 (4.78)
𝑑𝑥 𝜆
și apoi a doua constantă de integrare C2, obținând forma generală a soluției [1], [2], [6], ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑥2
𝑡=− ∙ + 𝐶1 ∙ 𝑥 + 𝐶2 (4.79)
𝜆 2
Pentru determinarea constantelor C1 și C2 se aplică condițiile la limită de specia 1

(DIRICHLET) din ipoteza f) în felul următor [1], [9], [11] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 = 𝐶2 (4.80)
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝛿2
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑡 = 𝑡1 = − ∙ + 𝐶1 ∙ 𝛿 + 𝑡0 (4.81)
𝜆 2
Se obține constanta C1 în forma

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑡0 −𝑡1
𝐶1 = ∙𝛿− (4.82)
2∙𝜆 𝛿
14
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din (4.82) și (4.80) în relația (4.79) se obține ecuația
câmpului de temperatură al PPO cu SIC în forma [6], [9], [11], [12] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑡0 −𝑡1
𝑡=− ∙ 𝑥 2 + ( 2∙𝜆
𝑆𝐼𝐶
∙𝛿− ) ∙ 𝑥 + 𝑡0 (4.83)
2∙𝜆 𝛿
Observație
Deoarece mărimile q̇ SIC , λ, δ și temperaturile t0 și t1 sunt cunoscute, dacă în prealabil se
calculează următoarele constante: A, C1 și C2 folosind relațiile (4.84), (4.85) și (4.86)
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ℃
𝐴= [ 2] (4.84)
2∙𝜆 m
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑡0 −𝑡1 ℃
𝐶1 = ∙𝛿− [ ] (4.85)
2∙𝜆 𝛿 m
𝐶2 = 𝑡0 [℃] (4.86)
valorile obținute pot fi utilizate în continuare pentru determinarea celorlalte mărimi,

utilizând o formă numerică a câmpului de temperatură, exprimată prin relația
𝑡 = −𝐴 ∙ 𝑥 2 + 𝐶1 ∙ 𝑥 + 𝐶2 (4.87)
Pentru determinarea valorii extreme a temperaturii (maximă dacă q̇ SIC >0 și respectiv
minimă dacă q̇ SIC <0) se anulează derivata de ordinul 1 a temperaturii [9], [11] ş.a.
𝑑𝑡
=0 (4.88)
𝑑𝑥
Folosind relația (4.87) rezultă

𝑑𝑡
= −2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑥 + 𝐶1 și − 2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑥 + 𝐶1 = 0 (4.89)
𝑑𝑥
de unde se obține x=xmax

1 𝐶
𝑥𝑚𝑎𝑥 = 2∙𝐴 [m] (4.90)
Alternativ, dacă se înlocuiesc constantele C1 și A din relațiile (4.82) și (4.84), se obține o

altă relație de calcul a distanței xmax în forma [6], [9], [11], [12] ş.a.
𝛿 𝜆 𝑡0 −𝑡1
𝑥𝑚𝑎𝑥 = 2 − 𝑞̇ ∙ [m] (4.91)
𝑆𝐼𝐶 𝛿
Se înlocuiește xmax din relația (4.90) în (4.87) și rezultă
𝑡𝑚𝑎𝑥 = −𝐴 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 2 + 𝐶1 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 + 𝐶2 (4.92)
sau se înlocuiește xmax din relația (4.91) în (4.83) și se obțin formele echivalente [9] ş.a.
𝜆 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑡0 −𝑡1 2
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡0 + 2∙𝑞̇ ∙ ( 2∙𝜆 ∙𝛿− ) (4.93)
𝑆𝐼𝐶 𝛿
sau [6], [11] ş.a.

𝜆 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑡0 +𝑡1
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 2∙𝑞̇ 2 ∙ (𝑡0 − 𝑡1 )2 + ∙ 𝛿2 + (4.94)
𝑆𝐼𝐶∙𝛿 8∙𝜆 2
15
Fluxurile termice unitare q̇ 0 și q̇ 1 , care străbat cele două suprafețe limită ale PPO cu SIC
(figura 4.7), se determină folosind relațiile generale
𝑑𝑡 W
𝑞̇ 0 = −𝜆 ∙ | [ 2] (4.95)
𝑑𝑥 𝑥=0 m
𝑑𝑡 W
𝑞̇ 1 = −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 | [ 2] (4.96)
𝑥=𝛿 m
Din relația (4.87) derivata de ordinul 1 a temperaturii este

𝑑𝑡
= −2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑥 + 𝐶1 (4.97)
𝑑𝑥
și se obține
W
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑞̇ 0 = −𝜆 ∙ 𝐶1 [m2 ] (4.98)
W
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑞̇ 1 = 2 ∙ 𝐴 ∙ 𝜆 ∙ 𝛿 − 𝜆 ∙ 𝐶1 [m2 ] (4.99)
Alternativ, fluxurile termice unitare q̇ 0 şi q̇ 1 pot fi determinate și cu relațiile [6], [9], [11],
[12] ş.a.
𝑡0 −𝑡1 𝛿 W
𝑞̇ 0 = 𝛿 − 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ [ 2] (4.100)
2 m
𝜆
𝑡0 −𝑡1 𝛿 W
𝑞̇ 1 = 𝛿 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2 ] (4.101)
𝜆
sau cu formulele (4.102) și (4.103) [6] ş.a., care necesită cunoașterea anterioară a lui xmax.
W
𝑞̇ 0 = −𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 [m2 ] (4.102)
W
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝛿 − 𝑥𝑚𝑎𝑥 ) [m2 ] (4.103)
Dacă se notează cu q̇ c fluxul termic unitar de conducție care străbate PPO, generat de
diferența de temperatură Δt=t0–t1 și exprimat prin relația
∆𝑡 𝑡0 −𝑡1 W
𝑞̇ 𝑐 = 𝑅 = 𝛿 [ 2] (4.104)
𝑡 m
𝜆
din relațiile (4.100) și (4.101) se poate observa că [9], [11] ş.a.

𝛿 W
𝑞̇ 0 = 𝑞̇ 𝑐 − 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2 ] (4.105)
𝛿 W
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑐 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2 ] (4.106)
Observație
W δ
Deoarece q̇ SIC este exprimat în [m3 ], componenta fluxului termic {q̇ SIC ∙ 2} datorată SIC are
W
ca unitate de măsură [m2 ].
16
La modul general, fluxul termic unitar care străbate PPO cu SIC fiind exprimat prin relația
𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 [m2 ] (4.107)
folosind (4.97) se obține

W
𝑞̇ (𝑥) = −𝜆 ∙ (−2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑥 + 𝐶1 ) ⇒ 𝑞̇ (𝑥) = 2 ∙ 𝐴 ∙ 𝜆 ∙ 𝑥 − 𝜆 ∙ 𝐶1 [m2 ] (4.108)
Înlocuind valorile constantelor A și C1 din relațiile (4.84) și (4.85) în (4.108)

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇
𝑆𝐼𝐶 𝑡0 −𝑡1
𝑞̇ (𝑥) = 2 ∙ ∙ 𝜆 ∙ 𝑥 − 𝜆 ∙ ( 2∙𝜆 ∙𝛿− ) (4.109)
2∙𝜆 𝛿
rezultă fluxul termic unitar q̇ (x) ca o funcție de distanța x [11] ş.a.

𝑡0 −𝑡1 𝛿 𝛿
𝑞̇ (𝑥) = 𝛿 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑥 − ) sau 𝑞̇ (𝑥) = 𝑞̇ 𝑐 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑥 − ) (4.110)
2 2
𝜆
Particularizând relația (4.110) pentru x=0 se obține q̇ 0 dat de (4.105), iar pentru x=δ se
obține q̇ 1 dat de (4.106).
Pentru cazul în care x=δ/2 (planul median PM), fluxul termic unitar rezultă [12] ş.a.
𝛿 𝑡0 −𝑡1
𝑞̇ ( 2 ) = 𝛿 = 𝑞̇ 𝑐 (4.111)
𝜆
Definiție
Planul neutru (PN) este planul care nu este străbătut de nicio linie de flux termic, reprezentând
zona în care temperatura atinge un punct de extrem (maxim sau minim).
Observații
1) Pentru cazul în care q̇ SIC >0 planul neutru (PN) se află la o distanță xmax<δ/2 și
temperatura atinge o valoare maximă tmax (figura 4.7),
iar
pentru cazul în care q̇ SIC <0 PN se află la o distanță xmax>δ/2 și temperatura atinge o valoare
minimă tmin [9], [12] ş.a.;
2) Deoarece pentru x=δ/2 (planul median PM) componenta fluxului termic datorată SIC
δ
q̇ SIC ∙ (x − 2) se anulează, se poate considera că în raport cu PM [9], [11] ş.a.:
δ
• Sursele situate în stânga PM debitează spre stânga fluxul termic unitar ← q̇ SIC ∙ 2 ;
• Sursele situate în dreapta PM debitează spre dreapta fluxul termic unitar
δ
→ q̇ SIC ∙ 2 (figura 4.7);
3) Suma modulelor fluxurilor termice unitare q̇ 0 și q̇ 1 , care străbat suprafețele limită ale
PPO cu SIC, reprezintă puterea termică P a SIC [6] ş.a. exprimată în [W/m2];
W
|𝑞̇ 0 | + |𝑞̇ 1 | = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿 ≡ 𝑃 [ 2 ] (4.112)
m
17
4) În cazul încărcării termice simetrice t0=t1, componenta de conducție a fluxului termic

unitar se anulează q̇ c = 0, iar acesta se datorează numai existenței SIC [6], [11], [12] ş.a.
𝛿
𝑞̇ (𝑥) = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑥 − 2 ) (4.113)
Pentru această situație, mărimile caracteristice PPO cu SIC se determină folosind

următoarele relații de calcul:
𝛿 W
𝑞̇ 0 = −𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2 ] (4.114)
𝛿 W
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2 ] (4.115)
𝛿
𝑥𝑚𝑎𝑥 = 2 [m] (4.116)
𝛿2 𝛿
𝑡𝑚𝑎𝑥 = −𝐴 ∙ + 𝐶1 ∙ 2 + 𝐶2 (4.117)
4
sau [6] ş.a.

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡0 + ∙ 𝛿2 (4.118)
8∙𝜆
18
2.3. Transferul de căldură prin conducție termică prin PPNO cu SIC

Se consideră un perete plan neomogen/multistrat (PPNO/PPMS) realizat din mai multe
straturi, dintre care unul are surse interioare de căldură (SIC). Acest strat are grosimea notată δp și
conductivitatea termică λp=ct.
Stratul cu SIC (SSIC) se adoptă ca strat de referință, iar reperul Oxt se amplasează
convenabil, având axa temperaturilor atașată de suprafața interioară a SSIC, astfel încât pentru
distanța x=0 temperatura are valoarea t=t0, iar pentru distanța x=δp temperatura are valoarea t=t1.
Figura 4.8 Perete plan neomogen/multistrat (PPNO/PPMS) cu surse interioare de căldură (SIC)
Se consideră convențional un număr de straturi NSI dispuse pe ”interiorul” SSIC, având

grosimile δj şi conductivităţile termice λj=ct. și similar, un număr de straturi NSE dispuse pe
”exteriorul” SSIC, având grosimile δk și conductivităţile termice λk=ct. (figura 4.8).
Ținând cont și de transferul de căldură superficial (în principal prin convecție), se definesc
următoarele două rezistențe termice unitare Ri şi Re, corespunzătoare transmiterii căldurii prin
convecție și conducție pe ”interiorul”, respectiv ”exteriorul” SSIC [6] ş.a.:
1 𝑗 𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑖 = 𝑅𝑐𝑣𝑖 + 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑,𝑖 → 𝑅𝑖 = 𝛼 + ∑𝑁𝑆𝐼
𝑗=1 𝜆 [ ] (4.119)
𝑖 𝑗 W
𝛿𝑘 1 m2 ∙K
𝑅𝑒 = 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑,𝑒 + 𝑅𝑐𝑣𝑒 → 𝑅𝑒 = ∑𝑁𝑆𝐸
𝑘=1 + [ ] (4.120)
𝜆𝑘 𝛼𝑒 W
19
unde:
• Rcvi, Rcve – Rezistența termică unitară superficială pe suprafața interioară, respectiv exterioară
a PPNO/PPMS cu SIC [m2K/W];
• αi, αe – Coeficientul de transfer termic superficial pe suprafața interioară, respectiv exterioară
a PPNO/PPMS cu SIC [W/m2K];
• Rcond,i, Rcond,e – Rezistența termică unitară de conducție a tuturor straturilor dispuse pe
”interiorul”, respectiv ”exteriorul” SSIC [m2K/W];
• NSI, NSE – Numărul straturilor dispuse pe ”interiorul”, respectiv ”exteriorul” SSIC;
• δj, δk și λj, λk – Grosimile [m] și conductivităţile termice [W/m∙K] ale straturilor în cauză.
Observație
În straturile dispuse pe ”interiorul”, respectiv ”exteriorul” SSIC temperatura variază liniar*,
acestea neavând SIC [6] ş.a.
*(v. și cursul Transferul de căldură prin peretele plan §1.1, §1.2)
Aplicând legea conservării energiei (LCE) pentru planurile situate la distanțele x=0 și
respectiv x=δp, se formează două seturi de relații [6] ş.a.
𝑡 = 𝑡0
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → {−𝜆 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑡𝑖 −𝑡0 (4.121)
𝑝 𝑑𝑥 𝑅 𝑖
𝑡 = 𝑡1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿𝑝 → {−𝜆 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑡1 −𝑡𝑒 (4.122)
𝑝 𝑑𝑥 𝑅 𝑒
În SSIC variația temperaturii este parabolică, fiind descrisă de o ecuație de tipul (4.123)
similară relației (4.92)
𝑡 = −𝐴 ∙ 𝑥 2 + 𝐶1 ∙ 𝑥 + 𝐶2 (4.123)
unde constanta A este dată de o relație asemănătoare relației (4.84)

𝑞̇
𝑆𝐼𝐶 ℃
𝐴 = 2∙𝜆 [ 2] (4.124)
m
𝑝
Derivata de ordinul 1 a temperaturii fiind

𝑑𝑡
= −2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑥 + 𝐶1 (4.125)
𝑑𝑥
se obțin din seturile (4.121) și (4.122)
𝑡 = 𝑡0 = 𝐶2
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → {−𝜆 ∙ 𝐶 = 𝑡𝑖 −𝐶2 (4.126)
𝑝 1 𝑅 𝑖
𝑡 = 𝑡1 = −𝐴 ∙ 𝛿𝑝2 + 𝐶1 ∙ 𝛿𝑝 + 𝐶2
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿𝑝 → { 2 +𝐶 ∙𝛿 +𝐶 −𝑡
−𝐴∙𝛿𝑝 1 𝑝 2 𝑒 (4.127)
−𝜆𝑝 ∙ (−2 ∙ 𝐴 ∙ 𝛿𝑝 + 𝐶1 ) =
𝑅𝑒
20
Se formează un sistem de ecuații liniare (SEL) având 2 ecuații × 2 necunoscute C1 și C2

𝑡𝑖 −𝐶2
−𝜆𝑝 ∙ 𝐶1 = 𝑅𝑖
{ 2 +𝐶 ∙𝛿 +𝐶 −𝑡
−𝐴∙𝛿𝑝
(4.128)
1 𝑝 2 𝑒
2 ∙ 𝐴 ∙ 𝜆𝑝 ∙ 𝛿𝑝 − 𝜆𝑝 ∙ 𝐶1 =
𝑅𝑒
care poate fi rezolvat numeric sau analitic.
Soluția analitică oferă constantele C1 și C2 de exemplu în formele

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 2
∙𝛿 +𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶∙𝛿𝑝 ∙𝑅𝑒 +𝑡𝑒 −𝑡𝑖
2∙𝜆𝑝 𝑝 ℃
𝐶1 = [ ] (4.129)
𝜆𝑝 ∙(𝑅𝑖 +𝑅𝑒 )+𝛿𝑝 m
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 2
∙𝛿 +𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶∙𝛿𝑝 ∙𝑅𝑒 +𝑡𝑒 −𝑡𝑖
2∙𝜆𝑝 𝑝
𝐶2 = 𝑡𝑖 + 𝜆𝑝 ∙ 𝑅𝑖 ∙ [℃] (4.130)
𝜆𝑝 ∙(𝑅𝑖 +𝑅𝑒 )+𝛿𝑝
Determinarea mărimilor caracteristice PPNO/PPMS cu SIC poate fi făcută în două moduri:

➢ Simplificat, prin calculul în prealabil a constantelor A, C1 și C2 cu formulele (4.124),
(4.129), (4.130) și aplicând apoi relațiile corespunzătoare determinării mărimilor de
interes;
➢ Direct, folosind relații analitice de calcul indicate în literatura de specialitate și o rezistență
termică unitară R definită prin relația [6] ş.a.
𝛿 m2 ∙K
𝑅 = 𝑅𝑖 + 𝜆𝑝 + 𝑅𝑒 [ ] (4.131)
𝑝 W
dt
Pentru determinarea poziției xmax a PN se anulează derivata de ordinul 1 a temperaturii =0
dx
și se obține
1 𝐶 𝐶1
𝑥𝑚𝑎𝑥 = 2∙𝐴 sau 𝑥𝑚𝑎𝑥 = 𝑞̇ ∙ 𝜆𝑝 [ m ] (4.132)
𝑆𝐼𝐶
Relația directă indicată în literatura de specialitate are următoarea formă [6] ş.a.
𝛿𝑝 𝛿 𝑡 −𝑡𝑒
𝑥𝑚𝑎𝑥 = ∙ (𝑅𝑒 + 2∙𝜆𝑝 ) − 𝑞̇ 𝑖 [m] (4.133)
𝑅 𝑝 𝑆𝐼𝐶∙𝑅
Pentru ecuația câmpului de temperatură în SSIC se poate folosi relația (4.123) sau formula
indicată în literatura de specialitate [6] ş.a.
𝑞̇ 𝑥 𝑅 𝑞̇
𝑆𝐼𝐶
𝑡 = − 2∙𝜆 ∙ 𝑥 2 + (𝜆 𝑆𝐼𝐶
+ 𝑅𝑖 ) ∙ (2∙𝜆 ∙ 𝛿𝑝2 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 ∙ 𝑅𝑒 + 𝑡𝑒 − 𝑡𝑖 ) + 𝑡𝑖 (4.134)
𝑝 𝑝 ∙𝑅 𝑝
Pentru determinarea temperaturii maxime tmax în SSIC se poate utiliza relația
𝑡𝑚𝑎𝑥 = −𝐴 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 2 + 𝐶1 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 + 𝐶2 [℃] (4.135)
cu xmax dat de formulele (4.132) sau (4.133).
21
Alternativ, se poate folosi relația directă indicată în literatura de specialitate [6] ş.a.
1 𝑞̇ 𝑅𝑒 𝛿2 𝑡 −𝑡𝑖
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡𝑖 + 2∙𝜆 𝑆𝐼𝐶
∙ (𝑡𝑒 − 𝑡𝑖 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 ∙ 𝑅𝑒 + 2∙𝜆 ∙ 𝛿𝑝2 ) ∙ (2 ∙ 𝜆𝑝 ∙ 𝑅𝑖 + 𝛿𝑝 ∙ + 2∙𝜆 𝑝∙𝑅 + 𝑞̇ 𝑒 )
𝑝 ∙𝑅 𝑝 𝑅 𝑝 𝑆𝐼𝐶∙𝑅
[℃] (4.136)
La fel ca în cazul PPO cu SIC, fluxurile termice unitare q̇ 0 şi q̇ 1 care străbat cele două
suprafețe limită ale SSIC, se pot determina pornind de la relațiile generale, care conduc apoi la
următoarele rezultate
𝑑𝑡 W
𝑞̇ 0 = −𝜆𝑝 ∙ 𝑑𝑥 | → 𝑞̇ 0 = −𝜆𝑝 ∙ 𝐶1 [m2 ] (4.137)
𝑥=0
𝑑𝑡 W
𝑞̇ 1 = −𝜆𝑝 ∙ 𝑑𝑥 | → 𝑞̇ 1 = 2 ∙ 𝐴 ∙ 𝜆𝑝 ∙ 𝛿𝑝 − 𝜆 ∙ 𝐶1 sau 𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 − 𝜆𝑝 ∙ 𝐶1 [m2 ](4.138)
𝑥=𝛿𝑝
sau pot fi utilizate relații specializate, indicate în literatura de specialitate [6] ş.a.
𝑡𝑖 −𝑡𝑒 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙𝛿𝑝 𝛿 W

𝑞̇ 0 = − ∙ (𝑅𝑒 + 2∙𝜆𝑝 ) [m2 ] (4.139)
𝑅 𝑅 𝑝
𝑡𝑖 −𝑡𝑒 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶∙𝛿𝑝 𝛿 W
𝑞̇ 1 = + ∙ (𝑅𝑖 + 2∙𝜆𝑝 ) [m2 ] (4.140)
𝑅 𝑅 𝑝
Pentru cazul general, exprimând fluxul termic unitar q̇ transmis ca o funcție de distanța x
q̇ = q̇ (x), se obține [6] ş.a.
𝑡𝑖 −𝑡𝑒 𝛿𝑝 𝛿 W
𝑞̇ (𝑥) = + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ [𝑥 − ∙ (𝑅𝑒 + 2∙𝜆𝑝 )] [m2 ] (4.141)
𝑅 𝑅 𝑝
Observații importante
Modificarea valorilor celor două rezistențe termice Ri și Re, exprimate prin relațiile (4.119)
și (4.120), permite o deplasare a PN și implicit o dirijare a fluxului termic unitar q̇ într-o anumită
direcție preferențială.
1) Pentru Ri→∞ (d.p.d.v. practic o valoare foarte ridicată) se obține R→∞, iar constanta C1
care este o funcție de Ri (4.129) C1=f(Ri) → 0.
Rezultă următoarele:
𝑥𝑚𝑎𝑥 → 0
| 𝑞̇ 0 → 0 (4.142)
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 (𝑚𝑎𝑥. )
În acest caz, PN se situează la distanța x=0 și fluxul termic este îndreptat integral către
suprafața cu temperatura t=t1. Temperatura maximă tmax va fi dată de relația [6] ş.a.
𝑞̇
𝑆𝐼𝐶
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡𝑒 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 ∙ 𝑅𝑒 + 2∙𝜆 ∙ 𝛿𝑝2 [℃] (4.143)
𝑝
22
2) Pentru Re→∞ (d.p.d.v. practic o valoare foarte ridicată) implicit și R→∞.

Se obțin următoarele:
𝑥𝑚𝑎𝑥 → 𝛿𝑝
|𝑞̇ 0 = −𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 (𝑚𝑎𝑥. ) (4.144)
𝑞̇ 1 → 0
În acest caz, PN se situează la distanța x=δp și fluxul termic este îndreptat integral spre
suprafața cu temperatura t=t0.
Temperatura maximă tmax se calculează cu formula [6] ş.a.
𝑞̇
𝑆𝐼𝐶
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 2∙𝜆 ∙ 𝛿𝑝2 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 ∙ 𝑅𝑖 + 𝑡𝑖 [℃] (4.145)
𝑝
Exemple:
➢ Cazul izolațiilor termice amplasate pe exteriorul PPNO/PPMS cu SIC, prin care se
dirijează cea mai mare parte a fluxului termic generat de SIC spre interior;
➢ Cazul izolațiilor termice amplasate sub pardoseală, prin care se dirijează majoritatea
fluxului termic în sus (cca 85%) către încăperea încălzită.
Concluzie
δj
Creșterea uneia dintre rezistențele termice Ri sau Re, produsă prin creșterea sumei ∑NSI
j=1 λ sau
j
δk
∑NSE
k=1 λ , conduce la deplasarea PN către suprafața pe care aceasta acționează și îndreptarea fluxului
k
termic generat de SIC în direcție contrară.
Caz particular
În cazul încărcării termice simetrice ti=te, rezistențele termice Ri şi Re sunt egale (Ri=Re) și
se obțin următoarele relații de calcul [6] ş.a.:
𝛿 m2 ∙K
𝑅 = 2 ∙ 𝑅𝑖 + 𝜆𝑝 [ ] (4.146)
𝑝 W
𝛿𝑝 𝛿 𝛿𝑝
𝑥𝑚𝑎𝑥 = 𝛿𝑝 ∙ (𝑅𝑒 + 2∙𝜆𝑝 ) ⇒ 𝑥𝑚𝑎𝑥 = [m] (4.147)
2∙𝑅𝑖 + 𝑝 2
𝜆𝑝
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶∙𝛿𝑝 𝛿
𝑡𝑚𝑎𝑥 = ∙ (𝑅 − 2∙𝜆𝑝 ) + 𝑡𝑖 [℃] (4.148)
4 𝑝
𝛿𝑝 W
𝑞̇ 0 = −𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ [ 2] (4.149)
2 m
𝛿𝑝 W
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ [ 2] (4.150)
2 m
23
2.4. Elemente de construcții cu SIC

În practică se întâlnește o largă varietate de situații în care se utilizează elemente de
construcții prevăzute cu SIC. Cel mai frecvent folosite în acest sens sunt pardoseli sau planșee cu
SIC, PPNO/PPMS cu SIC etc., în cadrul instalațiilor de încălzire sau uneori încălzire/răcire.
Elementele pot fi utilizate individual sau combinate. Astfel se poate realiza [15] ş.a.:
➢ Încălzire completă prin pereți (figura 4.9)
Folosită în cazul clădirilor cu consum redus de energie (LEH abreviere de la Low Energy
Houses) e.g., clădiri cu un consum mai mic de 70 kWh/m2 p.a. sau în cazul unor clădiri
eficiente energetic (EEH abreviere de la Energy Efficient Houses) sau case pasive, având
un consum de până la 15 kWh/m2 p.a.;
Figura 4.9 Încălzire completă prin pereți [15]
➢ Încălzire prin pereți combinată cu încălzire/răcire în pardoseală (figura 4.10)

Folosită în încăperi de tip sufragerie, cameră de zi, baie, bucătărie etc., unde se cere un
grad mai ridicat de confort termic;
Figura 4.10 Încălzire prin pereți combinată cu încălzire/răcire în pardoseală [15]
24
➢ Încălzire prin pereți combinată cu corpuri de încălzire statice (figura 4.11)

Utilizată în general în renovarea clădirilor;
Sarcinile de bază sunt acoperite de încălzirea prin pereți, iar sarcinile de vârf sunt acoperite
de corpurile de încălzire statice [14], [15] ş.a.
Figura 4.11 Încălzire prin pereți combinată cu corpuri de încălzire statice [15]
Elementele încălzitoare ale pereților pot fi montate în sistem umed (figura 4.12) sau sistem
uscat, iar dispunerea registrelor de încălzire se poate face în meandră simplă (figura 4.13) sau în
meandră dublă (figura 4.14) [14] ş.a.
Figura 4.12 Încălzire prin pereți: sistem umed de montare [14]
25
Avantajele utilizării unor astfel de sisteme sunt diverse, dintre care sunt enumerate [14] ş.a.:
➢ Dispunere rapidă și flexibilă a conductelor de încălzire;
➢ Fixare sigură a țevilor;
➢ Utilizarea unor componente cu margini rotunjite, care previn deteriorarea conductelor de
încălzire;
➢ Posibilități flexibile de cuplare a câmpurilor de încălzire;
➢ Pierderi de presiune reduse.
Figura 4.13 Pozare în meandră simplă [14]
Figura 4.14 Pozare în meandră dublă [14]

26
Pentru sistemul umed de montare (cu mortar) trebuie asigurat un debit minim de agent
termic qc=1.5 l/min=90 l/h, echivalent cu o viteză minimă de circulație a agentului termic w=0.25
m/s.
Pentru a putea asigura eficiența sistemului de încălzire prin pereți, elementele de construcție
(pereți exteriori, pereți interiori, pardoseli etc.) este necesar să îndeplinească o serie de cerințe,
printre care rezistența la transfer termic trebuie să aibă o valoare mai ridicată decât valorile minim
normate din tabelul 4.1 [14] ş.a.
Tabelul 4.1 Coeficientul global de transfer termic Umax conform WSchVO 95 [14]
Exemplu
Să se determine coeficientul de transfer termic global k≡U al peretelui cu SIC din figura 4.15.
Caracteristicile straturilor sunt prezentate în tabelul 4.2, iar valoarea coeficientului de transfer termic
superficial pe suprafața exterioară este αe=24 W/m2·K.
Figura 4.15 Variația temperaturii într-un PPNO/PPMS cu registru de încălzire [14]

27
Tabelul 4.2 Caracteristicile straturilor PPNO cu SIC din figura 4.15 [14]
Conductivitate
Grosime δ
Nr. Material termică λ
[cm]
[W/m∙K]
1 Strat cu SIC max. 0.87
1.5+(1.2…1.7)+0.5
2 Cărămidă 24.0 0.36
3 Termoizolație 8.0 0.035
4 Tencuială termoizolantă 2.5 0.06
Rezolvare
Conform DIN 4701, pentru această situație se neglijează valoarea coeficientului de transfer
termic superficial (convecție) αi pe suprafața interioară și implicit rezistența termică superficială
1
R cvi = α .
i
Coeficientul global de transfer termic k≡U, calculat dinspre suprafața de încălzire spre
exterior, este dat de relația
1 W
𝑘 ≡ 𝑈 = 𝑅 [m2 ∙K] (4.151)
𝑡
în care rezistența termică unitară Rt este
m2 ∙K
𝑅𝑡 = 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 + 𝑅𝑐𝑣𝑒 [ ] (4.152)
W
Rezistența termică de conducție Rcond se calculează cu relația
𝑗 𝑝𝛿 𝛿′ 𝛿 𝛿 𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 = ∑4𝑗=1 𝜆 = 𝜆 + 𝜆𝑐 + 𝜆𝑖𝑧 + 𝜆𝑡 [ ] (4.153)
𝑗 𝑝 𝑐 𝑖𝑧 𝑡 W
Folosind valorile din tabelul 4.2 (unde δ’p=0.5 cm) rezultă
0.5∙10−2∙𝑚 24∙10−2 ∙𝑚 8∙10−2 ∙𝑚 2.5∙10−2 ∙𝑚 𝑚 2 ∙𝐾

𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 = 𝑊 + 𝑊 + 𝑊 + 𝑊 ⇒ 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 = 3.3748 ∙ (4.154)
0.87∙ 0.36∙ 0.035∙ 0.06∙ 𝑊
𝑚∙𝐾 𝑚∙𝐾 𝑚∙𝐾 𝑚∙𝐾
Rezistența termică superficială Rcve pe suprafața exterioară se determină folosind formula

1 1 𝑚 2 ∙𝐾
𝑅𝑐𝑣𝑒 = 𝛼 = 𝑊 ⇒ 𝑅𝑐𝑣𝑒 = 0.0416 ∙ (4.155)
𝑒 24∙ 2 𝑊
𝑚 ∙𝐾
Se obține rezistența termică unitară la transferul global de căldură (conducție termică+

convecție termică)
𝑚 2 ∙𝐾 𝑚 2∙𝐾 𝑚 2∙𝐾
𝑅𝑡 = 3.3748 ∙ + 0.0416 ∙ ⇒ 𝑅𝑡 = 3.4164 ∙ (4.156)
𝑊 𝑊 𝑊
Coeficientul global de transfer termic k≡U rezultă

1 𝑊
𝑘≡𝑈= 𝑚2 ∙𝐾
⇒ 𝑘 = 0.2927 ∙ 𝑚2 ∙𝐾 (4.157)
3.4164∙
𝑊
28
Valoarea obținută se compară cu valoarea indicată în tabelul 4.1 pentru pereți exteriori ai
unei clădiri noi
𝑊 𝑊
𝑘 = 0.2927 ∙ 𝑚2 ∙𝐾 < 𝑈𝑚𝑎𝑥 = 0.35 ∙ 𝑚2 ∙𝐾 (4.158)
Printre avantajele utilizării unui PPNO/PPMS cu SIC se numără următoarele [14] ş.a.:
➢ Realizarea unui profil vertical de temperatură optim;
➢ Evitarea pericolului apariției condensului;
➢ Deplasarea planului de îngheț în termoizolație;
➢ Acumulare bună de căldură în pereți.
3. Chisăliţă, G.A., Determinarea numerică a câmpului bidimensional de temperatură într-o regiune
plană în regim termic staționar rezolvată în Microsoft Excel (Numerical determination of the
temperature two-dimensional field in a plane region in stationary thermal solution rezolved in
Excel Microsoft), Revista Română de Inginerie Civilă (Romanian Journal of Civil Engineering),
Editura Matrix Rom, Bucureşti, ISSN 2559-7485 (online), ISSN 2068-3987, vol. 11, nr. 1,
2020, pp. 101-113.
4. Chisăliţă, G.A., Calculul numeric al câmpului bidimensional de temperatură în regim termic
staţionar într-o regiune rectangulară rezolvat în Mathcad, Conferinţa “Știința Modernă și
Energia”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, ISSN 2066-4125, 2017.
10. Popa, B., Vintilă, C., Termotehnică și mașini termice, E.D.P., București, 1977.
1975.
12. Şandru, E. ş.a., Termotehnică şi aparate termice, E.D.P., București, 1982.
13. * * *, Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, București, 1987.
14. * * *, Rehau, Încălzirea și răcirea suprafețelor, 2005.
15. * * *, Rehau, Încălzirea și răcirea suprafețelor, 2009.
29
C04 Aplicatie SEL 4x4 Stalp 15x15 cm.xlsx Stalp 15x15 SEL 4x4
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R
1 Un stâlp cu secțiunea pătrată 15×15 cm este supus pe suprafeţele laterale influenţelor
2
Temperaturile în noduri:
3
unor medii având temperaturile: ts1=80ºC, ts2=50ºC, ts3=40ºC, ts4=50ºC ca în figură.
4 Utilizând Solver-ul (Rezolvitorul) din Microsoft Excel, să se determine prin Metoda
5 Diferenţelor Finite (MDF) temperaturile în nodurile unei reţele pătratice cu pasul
6 Δx=Δy=Δ=5 cm. Indicaţii:
7 ➢ Se scriu temperaturile în noduri;
8 NOTĂ: Se va utiliza ca o condiție verificarea uneia dintre ecuaţii. ➢ Se formează sistemul de ecuaţii:
9 a11  t1 + a12  t 2 + ...a1n  t n = b1
10 Marime ID U.M. Valoare a  t + a  t + ...a  t = b
 21 1 22 2 2n n 2
11 Temp. suprafata 1 ts1 80.0 C 
12 Temp. suprafata 2 ts2 50.0 C ...
13 Temp. suprafata 3 ts3 40.0 C 
a n1  t1 + a n 2  t 2 + ...a nn  t n = bn
14 Temp. suprafata 4 ts4 50.0 C
➢ Se rezolvă sistemul de ecuaţii cu Solver-ul.
15
16
17
Implementare in Excel
18 t1 t2 t3 t4 Rezultat Op. Problema
19 Valori variabile 1.000 1.000 1.000 1.000 =ts_1+ts_4
20 Ecuatia1 4.0 -1.0 -1.0 0.0 2.0 = 130.0
21 Ecuatia2 -1.0 4.0 0.0 -1.0 2.0 = 90.0 =ts_3+ts_4
22 Ecuatia3 -1.0 0.0 4.0 -1.0 2.0 = 130.0
23 Ecuatia4 0.0 -1.0 -1.0 4.0 2.0 = 90.0 ...
24 Conditie 4.0 -1.0 -1.0 0.0 2.0 = 130.0 =ts_1+ts_4
25
26 Rezultate
27 t1 t2 t3 t4 Rezultat Op. Problema =C29*$C$19+D29*$D$19+E29*$E$19+F29*$F$19
28 Valori variabile 60.000 50.000 60.000 50.000
29 Ecuatia1 4.0 -1.0 -1.0 0.0 130.0 = 130.0 =C30*$C$19+D30*$D$19+E30*$E$19+F30*$F$19
30 Ecuatia2 -1.0 4.0 0.0 -1.0 90.0 = 90.0
31 Ecuatia3 -1.0 0.0 4.0 -1.0 130.0 = 130.0 ...
32 Ecuatia4 0.0 -1.0 -1.0 4.0 90.0 = 90.0
33 Conditie 4.0 -1.0 -1.0 0.0 130.0 = 130.0
34 =C33*$C$19+D33*$D$19+E33*$E$19+F33*$F$19
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52 65.0 80.0 80.0 65.0
53 50.0 60.000 60.000 50.0
54 50.0 50.000 50.000 50.0
55 45.0 40.0 40.0 45.0
56
57
Series1
58
60.0-80.0
59
60 40.0-60.0
61 20.0-40.0
62 Series2
63 0.0-20.0
64
65
66 Series3
67
68
69
70
Series4
71
1 2 3 4
72
73
74
75
76
77
1/1
C04 Aplicatie SEL 8x8 Stalp 50x30 cm.xlsx Stalp 50x30 cm
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U
1 Un stâlp cu secțiunea rectangulară 50×30 cm este supus pe suprafeţele laterale
2 Temperaturile în noduri: Temperaturile în noduri:
influenţelor unor medii având temperaturile: ts1=120ºC, ts2=80ºC, ts3=20ºC, ts4=70ºC
3
ca în figură. 𝑡𝑠1 + 𝑡3 + 𝑡2 + 𝑡𝑠4
4 𝑡1 =
5 Utilizând Solver-ul (Rezolvitorul) din Microsoft Excel, să se determine prin Metoda 4
6 Diferenţelor Finite (MDF) temperaturile în nodurile unei reţele pătratice cu pasul Indicaţii:
Δx=Δy=Δ=10 cm. 𝑡1 + 𝑡4 + 𝑡𝑠3 + 𝑡𝑠4
7 ➢ Se scriu temperaturile în noduri; 𝑡2 =
8 NOTĂ: Se va utiliza ca o condiție verificarea uneia dintre ecuaţii. ➢ Se formează sistemul de ecuaţii: 4
9 a11  t1 + a12  t 2 + ...a1n  t n = b1 𝑡𝑠1 + 𝑡5 + 𝑡4 + 𝑡1
10 Marime ID U.M. Valoare a  t + a  t + ...a  t = b 𝑡3 =
11 Temp. suprafata 1 ts1 120 C  21 1 22 2 2n n 2 4

12 Temp. suprafata 2 ts2 80 C ... 𝑡3 + 𝑡6 + 𝑡𝑠3 + 𝑡2
13 Temp. suprafata 3 ts3 20 C 
a n1  t1 + a n 2  t 2 + ...a nn  t n = bn
𝑡4 =
14 Temp. suprafata 4 ts4 70 C 4
15 ➢ Se rezolvă sistemul de ecuaţii cu Solver-ul.
𝑡𝑠1 + 𝑡7 + 𝑡6 + 𝑡3
16
Implementare in Excel 𝑡5 =
17 4
18 t1 t2 t3 t4 t5 t6 t7 t8 Rezultat Op. Problema
𝑡5 + 𝑡8 + 𝑡𝑠3 + 𝑡4
19 Valori variabile 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 =ts_1+ts_4 𝑡6 =
20 Ecuatia1 4.0 -1.0 -1.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 2.0 = 190.0 4
21 Ecuatia2 -1.0 4.0 0.0 -1.0 0.0 0.0 0.0 0.0 2.0 = 90.0 =ts_3+ts_4 𝑡𝑠1 + 𝑡𝑠2 + 𝑡8 + 𝑡5
22 Ecuatia3 -1.0 0.0 4.0 -1.0 -1.0 0.0 0.0 0.0 1.0 = 120.0 𝑡7 =
23 Ecuatia4 0.0 -1.0 -1.0 4.0 0.0 -1.0 0.0 0.0 1.0 = 20.0 4
...
24 Ecuatia5 0.0 0.0 -1.0 0.0 4.0 -1.0 -1.0 0.0 1.0 = 120.0
𝑡7 + 𝑡𝑠2 + 𝑡𝑠3 + 𝑡6
25 Ecuatia6 0.0 0.0 0.0 -1.0 -1.0 4.0 0.0 -1.0 1.0 = 20.0 𝑡8 =
26 Ecuatia7 0.0 0.0 0.0 0.0 -1.0 0.0 4.0 -1.0 2.0 = 200.0 4
27 Ecuatia8 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 -1.0 -1.0 4.0 2.0 = 100.0 =ts_2+ts_3
28 Conditie 4.0 -1.0 -1.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 2.0 = 190.0
29
30 Rezultate
31 t1 t2 t3 t4 t5 t6 t7 t8 Rezultat Op. Problema =C33*$C$32+D33*$D$32+E33*$E$32+F33*$F$32+
32 Valori variabile 83.340 57.024 86.335 54.756 87.244 55.665 86.976 60.660 G33*$G$32+H33*$H$32+I33*$I$32+J33*$J$32
33 Ecuatia1 4.0 -1.0 -1.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 190.0 = 190.0
34 Ecuatia2 -1.0 4.0 0.0 -1.0 0.0 0.0 0.0 0.0 90.0 = 90.0 =C34*$C$32+D34*$D$32+E34*$E$32+F34*$F$32+
35 Ecuatia3 -1.0 0.0 4.0 -1.0 -1.0 0.0 0.0 0.0 120.0 = 120.0 G34*$G$32+H34*$H$32+I34*$I$32+J34*$J$32
36 Ecuatia4 0.0 -1.0 -1.0 4.0 0.0 -1.0 0.0 0.0 20.0 = 20.0
37 Ecuatia5 0.0 0.0 -1.0 0.0 4.0 -1.0 -1.0 0.0 120.0 = 120.0 =C35*$C$32+D35*$D$32+E35*$E$32+F35*$F$32+
38 Ecuatia6 0.0 0.0 0.0 -1.0 -1.0 4.0 0.0 -1.0 20.0 = 20.0 G35*$G$32+H35*$H$32+I35*$I$32+J35*$J$32
39 Ecuatia7 0.0 0.0 0.0 0.0 -1.0 0.0 4.0 -1.0 200.0 = 200.0
40 Ecuatia8 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 -1.0 -1.0 4.0 100.0 = 100.0 ...
41 Conditie 4.0 -1.0 -1.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 190.0 = 190.0
42 =C41*$C$32+D41*$D$32+E41*$E$32+F41*$F$32+
43 G41*$G$32+H41*$H$32+I41*$I$32+J41*$J$32
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58 95 120 120 120 120 100
59 70 83.340 86.335 87.244 86.976 80
60 70 57.024 54.756 55.665 60.660 80
61 45 20 20 20 20 50
62
63
Series1
64
65
66
67
68 Series2
69 100-150
70
50-100
71
72 Series3 0-50
73
74
75
76
Series4
77
1 2 3 4 5 6
78
79
1/1
C04 Aplicatie PPO cu SIC.xlsx PPO cu SIC
A B C D E F G H I J
1
3 Grosime perete δ m 0.29
4 Conductivitate termica λ W/mK 0.75
5 Temp. suprafata interioara t0 C 18.0
6 Temp. suprafata exterioara t1 C 5.0
=Putere/Delta
7 Putere P W/mp 200.0
8 qSIC qSIC W/mc 689.7 =qSIC/(2*Lambda)
9 Const. A A C/mp 459.8
10 Const. C1 C1 C/m 88.5 =qSIC*Delta/(2*Lambda)-(Temp_t0-Temp_t1)/Delta
11 Const. C2 C2 C 18.0
12 Distanta curenta x m 0.0 =Temp_t0
=-
Temperatura Const_A*Dist_x_m^2+C
13 [C] onst_C1*Dist_x_m+
Distanta Distanta
14 [cm] [m] 18.000
15 0.0 0.00 18.000
16 1.0 0.01 18.839
17 2.0 0.02 19.586
18 3.0 0.03 20.241
19 4.0 0.04 20.805
20 5.0 0.05 21.276
21 6.0 0.06 21.655
22 7.0 0.07 21.943
23 8.0 0.08 22.138
24 9.0 0.09 22.241
25 10.0 0.10 22.253
26 11.0 0.11 22.172
27 12.0 0.12 22.000
28 13.0 0.13 21.736
29 14.0 0.14 21.379
30 15.0 0.15 20.931
31 16.0 0.16 20.391
32 17.0 0.17 19.759
33 18.0 0.18 19.034
34 19.0 0.19 18.218
35 20.0 0.20 17.310
36 21.0 0.21 16.310
37 22.0 0.22 15.218
38 23.0 0.23 14.034
39 24.0 0.24 12.759
40 25.0 0.25 11.391
41 26.0 0.26 9.931
42 27.0 0.27 8.379
43 28.0 0.28 6.736
44 29.0 0.29 5.000
45
46
47 Distributia temperaturii in PPO cu SIC
25.000
48
49 Temperatura [C]
50
20.000
51
52
Temperatura [C]
53
15.000
54
55
56
10.000
57
58
59
60 5.000
61
62
63 0.000
64 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0
65 Distanta [cm]
66
67 Marime Simbol U.M. Valoare =Const_C1/(2*Const_A)
68 Pozitie plan neutru (PN) xmax m 0.0963 =-Const_A*xmax_m^2+Const_C1*xmax_m+Const_C2
69 Temp. maxima in PPO tmax C 22.259
70 Flux termic q0 q0 W/mp -66.38 =-Lambda*Const_C1
71 Flux termic q1 q1 W/mp 133.62
=2*Lambda*Delta*Const_A-
72 Verificare P W/mp 200.0
73
=ABS(Flux_termic_q0)+
74 ABS(Flux_termic_q1)
75
76 Relatii alternative de calcul =Delta/2-Lambda/qSIC*
77 Marime Simbol U.M. Valoare (Temp_t0-Temp_t1)/Delta
78 Pozitie plan neutru (PN) xmax m 0.0963 =Temp_t0+Lambda/(2*qSIC)*
79 Temp. maxima in PPO tmax C 22.259 (qSIC/(2*Lambda)*Delta-
(Temp_t0-Temp_t1)/Delta)^2
80 Flux termic conductie qc W/mp 33.621
81 Flux termic qSIC*δ/2 qSIC*δ/2 W/mp 100.00 =(Temp_t0-Temp_t1)/
82 Flux termic q0 q0 W/mp -66.38 (Delta/Lambda)
83 Flux termic q1 q1 W/mp 133.62 =qCond-qSICx0_5Delta
84 =qCond+qSICx0_5Delta
85
1/2
C04 Aplicatie PPO cu SIC.xlsx PPO cu SIC
K L M N O P Q R S T U V
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12 =ABS((Temp_t0-Temp_t1)/
Flux termic (Delta/Lambda)+qSIC*
13 [W/mp] (Dist_x_m-Delta/2))
Distanta Distanta
14 [cm] [m] 66.379
15 0.0 0.00 66.379
16 1.0 0.01 59.483
17 2.0 0.02 52.586
18 3.0 0.03 45.690
19 4.0 0.04 38.793
20 5.0 0.05 31.897
21 6.0 0.06 25.000
22 7.0 0.07 18.103
23 8.0 0.08 11.207
24 9.0 0.09 4.310
25 10.0 0.10 2.586
26 11.0 0.11 9.483
27 12.0 0.12 16.379
28 13.0 0.13 23.276
29 14.0 0.14 30.172
30 15.0 0.15 37.069
31 16.0 0.16 43.966
32 17.0 0.17 50.862
33 18.0 0.18 57.759
34 19.0 0.19 64.655
35 20.0 0.20 71.552
36 21.0 0.21 78.448
37 22.0 0.22 85.345
38 23.0 0.23 92.241
39 24.0 0.24 99.138
40 25.0 0.25 106.034
41 26.0 0.26 112.931
42 27.0 0.27 119.828
43 28.0 0.28 126.724
44 29.0 0.29 133.621
45
46
47 Variatia fluxului termic unitar (in modul) in PPO cu SIC
160.000
48
Flux termic
49 140.000 [W/mp]
50
51 120.000
52
Flux termic unitar [W/mp]
53 100.000
54
55 80.000
56
57 60.000
58
59 40.000
60
61 20.000
62
63 0.000
64 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0
65 Distanta [cm]
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
2/2
CURS 5: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN CILINDRU CU

SURSE INTERIOARE DE CĂLDURĂ ŞI BARE CU RĂCIRE
LATERALĂ
OBIECTIVE
➢ Studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin cilindru plin, cu surse interioare
de căldură (SIC);
➢ Efectul JOULE în conductori parcurși de curent electric;
➢ Prezentarea transmiterii căldurii prin bare cu răcire laterală (BRL) cu grosime constantă;
➢ Aplicarea ipotezelor caracteristice de calcul pentru diverse modele practice de BRL;
➢ Studiul nervurilor cu secţiune diferită de secţiunea dreptunghiulară;
➢ Exemple şi exerciţii.
SUBIECTE CURS 5
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN CILINDRU PLIN, CU SURSE INTERIOARE DE

CĂLDURĂ .....................................................................................................................................2
1.1. Transferul de căldură prin conducție termică prin cilindru plin, cu SIC............................. 2
1.1.1. Condiții la limită de tip DIRICHLET........................................................................ 5
1.1.2. Condiții la limită de tip FOURIER ........................................................................... 7
1.2. Transferul de căldură prin conducție prin cilindru plin, cu SIC și straturi de izolație ......... 9
1.3. Conductori electrici. Efectul JOULE .............................................................................. 11
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN BARE CU RĂCIRE LATERALĂ ...................................... 14
2.1. Generalități .................................................................................................................... 14
2.2. Bară cu secțiune dreptunghiulară .................................................................................... 14
2.3. Bară subțire de lungime infinită (BSLI) .......................................................................... 17
2.4. Bară subțire de lungime finită (BSLF) ............................................................................ 20
2.5. Bară scurtă și groasă (BSG)............................................................................................ 23
2.6. Comparație între modelele BSLI, BSLF și BSG ............................................................. 26
2.7. Nervuri cu secțiune diferită de secțiunea dreptunghiulară ............................................... 28
2.7.1. Nervuri cu secțiune constantă ................................................................................. 28
2.7.2. Nervuri cu secțiune variabilă .................................................................................. 30
1
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN CILINDRU PLIN, CU

SURSE INTERIOARE DE CĂLDURĂ
1.1. Transferul de căldură prin conducție termică prin cilindru plin, cu SIC
Studiul transferului de căldură prin conducție termică prin cilindru plin (CP), cu surse
interioare de căldură (SIC), se bazează pe următoarele ipoteze simplificatoare [4], [7], [9], [10] ş.a.:
a) Cilindrul plin are lungimea L mult mai mare decât raza R (L>>R);
b) Conductivitatea termică λ a materialului este constantă λ=ct.;
c) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecțional, doar în direcția razei R (figura 5.1);
∂t
d) Transferul de căldură are loc în regim termic staționar =0;
∂τ
e) Sursele interioare de căldură (SIC) sunt distribuite uniform în interiorul cilindrului plin și
W
au fluxul termic q̇ SIC precizat [ 3 ].
m
Figura 5.1 Cilindru plin (CP) cu surse interioare de căldură (SIC)
Considerând că în exteriorul cilindrului plin există un mediu exterior (EXT) având

temperatura te, spre care este transmis fluxul termic Q̇, se folosesc următoarele notații:
• t0, t1 – Temperatura în axa, respectiv pe suprafața exterioară a cilindrului plin [ºC];
• R1 – Raza cilindrului plin [m];
• R, dR – Raza curentă față de originea sistemului de referință convenabil ales ORt, la care se
găsește un strat de grosime elementară dR al CP [m].
Observație
Suprafața exterioară a cilindrului plin este considerată suprafață izotermă, iar temperaturile
t0 și t1 au valori considerate constante.
Etapele studiului au în vedere:

➢ Determinarea ecuației diferențiale a câmpului de temperatură;
➢ Integrarea ecuației diferențiale obținute folosind diverse tipuri de condiții la limită;
➢ Calculul fluxurilor termice transmise și a temperaturilor de interes.
2
O primă soluție de rezolvare constă în preluarea ecuației diferențiale a câmpului de

temperatură într-un cilindru omogen (după transformarea Laplacianului în coordonate cilindrice)* și
extinderea acesteia în forma (5.1) [1], [2], [4], [7], [9] ş.a., ținând cont de existența SIC
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 1 𝑑 𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∇2 t = − → ∙ 𝑑𝑅 ∙ (𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ) = − (5.1)
𝜆 𝑅 𝜆
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin perete cilindric şi perete sferic, §1.1)
Având în vedere ipoteza e) (q̇ SIC precizat și constant), a doua soluție de abordare [10] ş.a.
pornește de la exprimarea fluxului termic total Q̇ transmis în direcție radială în forma
𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑉 [W] (5.2)
în care volumul cilindrului V [m3] de raza R [m] și lungime L [m] este
𝑉 = 𝜋 ∙ 𝑅2 ∙ 𝐿 [m3 ] (5.3)
O variație infinit mică a fluxului termic Q̇ poate fi exprimată prin [10] ş.a.
𝑑𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑑𝑉 (5.4)
în care
𝑑𝑉 = 2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ∙ 𝐿 (5.5)
Din relațiile (5.4) și (5.5) rezultă
𝑑𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ∙ 𝐿) (5.6)
Pe de altă parte, fluxul termic total Q̇ poate fi exprimat prin relația generală
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 [W] (5.7)
în care din legea (ipoteza) lui FOURIER fluxul termic unitar q̇ este
𝜕𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝜕𝑛 [m2 ] (5.8)
Aria (suprafața) A [m2] prin care se transmite fluxul termic reprezintă aria laterală a
cilindrului de raza R [m] și lungime L [m]
𝐴 = 2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿 [m2 ] (5.9)
Ținând cont de ipoteza c) (fluxul termic transmis numai în direcție radială)

𝜕𝑡 𝑑𝑡
= 𝑑𝑅 (5.10)
𝜕𝑛
rezultă
𝑑𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ 𝑑𝑅 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿) [W] (5.11)
3
Se înlocuiește Q̇ exprimat prin formula (5.11) în relația (5.6) și rezultă

𝑑𝑡
𝑑 [−𝜆 ∙ 𝑑𝑅 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿)] = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ∙ 𝐿) (5.12)
de unde se obține aceeași formă a ecuației diferențiale a câmpului de temperatură [10] ş.a.
1 𝑑 𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∙ 𝑑𝑅 ∙ (𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ) = − (5.13)
𝑅 𝜆
Ecuația (5.13) se transformă în
1 𝑑𝑡 𝑑2 𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∙ (𝑑𝑅 + 𝑅 ∙ 𝑑𝑅2 ) = − (5.14)
𝑅 𝜆
și se pune în forma
𝑑2 𝑡 1 𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
+ ∙ =− (5.15)
𝑑𝑅2 𝑅 𝑑𝑅 𝜆
Pentru a integra mai ușor se face schimbarea de variabilă [7] ş.a.

𝑑𝑡
=𝑢 (5.16)
𝑑𝑅
iar derivata de ordinul 2 rezultă

𝑑2 𝑡 𝑑 𝑑𝑡 𝑑𝑢
= 𝑑𝑅 ∙ (𝑑𝑅 ) = 𝑑𝑅 (5.17)
𝑑𝑅2
obținând
𝑑𝑢 1 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
+𝑅∙𝑢 = − (5.18)
𝑑𝑅 𝜆
Se apelează la un artificiu matematic înmulțind relația (5.18) cu produsul (R∙dR) și se obține

[7] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑅 ∙ 𝑑𝑢 + 𝑢 ∙ 𝑑𝑅 = − ∙ (𝑅 ∙ 𝑑𝑅) (5.19)
𝜆
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑑 (𝑅 ∙ 𝑢 ) = − ∙ (𝑅 ∙ 𝑑𝑅) (5.20)
𝜆
de unde prin integrare nedefinită rezultă
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑅2
𝑅∙𝑢 =− ∙ + 𝐶1 (5.21)
𝜆 2
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑅 𝐶1
𝑢=− ∙2+ (5.22)
𝜆 𝑅
Ținând cont de relația (5.16) se obține [7] ş.a.

𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝐶1
=− ∙𝑅+ (5.23)
𝑑𝑅 2∙𝜆 𝑅
4
Prin separarea variabilelor rezultă

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑑𝑅
𝑑𝑡 = − ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 + 𝐶1 ∙ (5.24)
2∙𝜆 𝑅
care integrată nedefinit oferă o formă intermediară a ecuației câmpului de temperatură

(soluția generală), având constantele C1 și C2 neprecizate [1], [4], [7], [9] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑡=− ∙ 𝑅2 + 𝐶1 ∙ 𝑙𝑛(𝑅) + 𝐶2 (5.25)
4∙𝜆
Determinarea constantelor C1 şi C2 se face prin folosirea condițiilor la limită de specia 1

(DIRICHLET) sau de specia a 3-a (FOURIER).
1.1.1. Condiții la limită de tip DIRICHLET
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡 = 𝑡0 (5.26)
Deoarece ln(0)=–∞ și valoarea temperaturii t0 în axa cilindrului plin trebuie să fie finită, se
obține constanta C1 cu valoarea [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.
𝐶1 = 0 (5.27)
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 (𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡𝑎 ) → 𝑡 = 𝑡1 ⇒ 𝑡1 = − ∙ 𝑅12 + 0 + 𝐶2 (5.28)
4∙𝜆
și se obține constanta C2 [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝐶2 = 𝑡1 + ∙ 𝑅12 (5.29)
4∙𝜆
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din relațiile (5.27) și (5.29) în forma intermediară

(5.25) se obține
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑡=− ∙ 𝑅2 + 𝑡1 + ∙ 𝑅12 (5.30)
4∙𝜆 4∙𝜆
și după ordonarea termenilor rezultă primă formă a ecuației câmpului de temperatură (ECT)
[1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙𝑅12 𝑅2

𝑡 = 𝑡1 + ∙ (𝑅12 − 𝑅2 ) sau 𝑡 = 𝑡1 + ∙ (1 − 𝑅2 ) (5.31)
4∙𝜆 4∙𝜆 1
Determinarea valorii maxime tmax a temperaturii în cilindru se face impunând condiția [10]
ş.a.
𝑑𝑡
=0 (5.32)
𝑑𝑅
dt
în care din relația (5.31) derivata dR este
𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= ∙ (−2 ∙ 𝑅) ⇒ 𝑑𝑅 = − ∙𝑅 (5.33)
𝑑𝑅 4∙𝜆 2∙𝜆
Se obține [4], [7], [10] ş.a.

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
− ∙ 𝑅 = 0 ⇒ 𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑡0 = 𝑡1 + ∙ 𝑅12 [℃] (5.34)
2∙𝜆 4∙𝜆
5
Fluxul termic unitar q̇ care străbate cilindrul plin se determină folosind relația generală
𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ 𝑑𝑅 [m2 ] (5.35)
dt
unde derivata dR este dată de relația (5.33) și se obține [4], [10] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 W
𝑞̇ = ∙ 𝑅 [m2 ] (5.36)
2
Aplicând relațiile (5.7), (5.36) și (5.9), fluxul termic total Q̇ transmis este
𝑞̇
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = 𝑆2𝐼𝐶 ∙ 𝑅 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿) (5.37)
și rezultă relația de calcul [4], [9], [10] ş.a.
𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅2 ∙ 𝐿) [W] (5.38)
identică cu relația (5.2).
Fluxul termic total maxim Q̇ max transmis prin suprafața cilindrului plin (CP) se obține [4],
[7], [9] ş.a. aplicând condiția
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅12 ∙ 𝐿) [W] (5.39)
Fluxul termic unitar q̇ raportat la o lungime 1 ml de cilindru este [7], [9] ş.a.
𝑄̇ W
𝑞̇ = ⇒ 𝑞̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅2 ) [ m ] (5.40)
𝐿
Observații
1) Din relațiile (5.38) și (5.39) se observă că fluxul termic total Q̇ transmis crește odată cu
majorarea valorii q̇ SIC [7] ş.a.;
2) Valoarea maximă a temperaturii tmax=t0 se atinge în axa cilindrului plin, fiind exprimată
prin relația (5.34). Dacă valoarea conductivității termice λ crește, atunci
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝜆 → ∞ ⇒ 𝑡0 → 𝑡1 (5.41)
În cazul conductorilor electrici este favorabilă utilizarea unor materiale cu o

conductivitate termică λ cât mai ridicată (aluminiu, cupru, aur etc.), pentru a obține o
distribuție cât mai uniformă a temperaturii în secțiunea conductorului [7], [9] ş.a.;
3) Aplicarea unei izolații electrice, care simultan este și izolație termică, conduce la o
scădere a temperaturii pe suprafața exterioară a izolației și implicit la o creștere a
temperaturii în interiorul conductorului [7] ş.a.
6
1.1.2. Condiții la limită de tip FOURIER
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡 = 𝑡0 (5.42)
Deoarece ln(0)=–∞ și valoarea temperaturii t0 în axa cilindrului plin trebuie să fie finită, se
obține constanta C1 cu valoarea [7], [9], [10] ş.a.
𝐶1 = 0 (5.43)
𝑑𝑡
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 (𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡𝑎 ) → 𝑡 = 𝑡1 și − 𝜆 ∙ 𝑑𝑅 | = 𝛼𝑒 ∙ (𝑡1 − 𝑡𝑒 ) (5.44)
𝑅=𝑅1
unde:
• αe – Coeficientul de transfer termic superficial pe suprafața exterioară a cilindrului plin, cu
surse interioare de căldură [W/m2·K].
dt
Expresia derivatei dR este dată de relația (5.45)
𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
=− ∙𝑅 (5.45)
𝑑𝑅 2∙𝜆
în care se înlocuiește R=R1 și rezultă

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
−𝜆 ∙ (− ∙ 𝑅1 ) = 𝛼𝑒 ∙ (𝑡1 − 𝑡𝑒 ) (5.46)
2∙𝜆
de unde se obține [4], [7] ş.a.
𝑆𝐼𝐶 𝑞̇
𝑡1 = 𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 (5.47)
𝑒
Observație
Precizând condițiile la limită de tip FOURIER, temperatura t1 nu este cunoscută ca valoare,
dar poate fi utilizată relația (5.28) pentru a fi egalată cu (5.47).
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇
{𝑡1 = − ∙ 𝑅12 + 0 + 𝐶2 } ≡ {𝑡1 = 𝑡𝑒 + 2∙𝛼
𝑆𝐼𝐶
∙ 𝑅1 } (5.48)
4∙𝜆 𝑒
Se obține constanta C2 în forma [7] ş.a.

𝑞̇ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑆𝐼𝐶
𝐶2 = 𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 + ∙ 𝑅12 (5.49)
𝑒 4∙𝜆
Înlocuind valorile constantelor C1 și C2 din relațiile (5.43) și (5.49) în forma intermediară

(5.25), se obține a doua formă a ecuației câmpului de temperatură (ECT) [4] ş.a.
𝑆𝐼𝐶
𝑡 = 𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 + ∙ (𝑅12 − 𝑅2 ) [℃] (5.50)
𝑒 4∙𝜆
Determinarea valorii maxime tmax a temperaturii în CP, cu SIC, se face impunând condiția
(5.32) și rezultă [4], [7] ş.a.
𝑆𝐼𝐶
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑡0 = 𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 + ∙ 𝑅12 [℃] (5.51)
𝑒 4∙𝜆
Temperatura t1 pe suprafața exterioară se calculează folosind relația (5.47).
7
Fluxul termic unitar q̇ care străbate CP, cu SIC, se determină din relația generală
𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ 𝑑𝑅 [m2 ] (5.52)
și se obține [1], [4], [7] ş.a.

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 W
𝑞̇ = ∙ 𝑅 [m2 ] (5.53)
2
identică cu relația (5.36).
Fluxul termic total Q̇ transmis este [7] ş.a.

𝑞̇
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑅 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿) ⇒ 𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅2 ∙ 𝐿) [W] (5.54)
2
având valoarea maximă Q̇ max atinsă [7] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅12 ∙ 𝐿) [W] (5.55)
Din relațiile (5.51) și (5.47) se observă că diferența de temperatură Δt

𝑞̇ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑆𝐼𝐶
∆𝑡 = 𝑡0 − 𝑡1 = (𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 + ∙ 𝑅12 ) − (𝑡𝑒 + 2∙𝛼
𝑆𝐼𝐶
∙ 𝑅1 ) ⇒ ∆𝑡 = ∙ 𝑅12 (5.56)
𝑒 4∙𝜆 𝑒 4∙𝜆
reprezintă o constantă, indiferent de solicitarea termică [4] ş.a.
Observație
Dacă se cunosc sau se măsoară temperaturile t0 și t1, atunci în mod indirect poate fi
determinat fluxul termic q̇ SIC dezvoltat în unitatea de volum de SIC, folosind relația [4] ş.a.
4∙𝜆 W
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = (𝑡0 − 𝑡1 ) ∙ 𝑅2 [m3 ] (5.57)
1
Utilizând relația (5.57) și formulele (5.54), respectiv (5.55), se pot obține expresii alternative
de calcul ale fluxului termic total Q̇ transmis
4∙𝜆 𝑅 2
𝑄̇ = (𝑡0 − 𝑡1 ) ∙ 𝑅2 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅2 ∙ 𝐿) ⇒ 𝑄̇ = 4 ∙ 𝜋 ∙ 𝜆 ∙ 𝐿 ∙ (𝑡0 − 𝑡1 ) ∙ 𝑅2 [W] (5.58)
1 1
și fluxului termic maxim Q̇ max transmis [4] ş.a.
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 4 ∙ 𝜋 ∙ 𝜆 ∙ 𝐿 ∙ (𝑡0 − 𝑡1 ) [W] (5.59)
8
1.2. Transferul de căldură prin conducție prin cilindru plin, cu SIC și straturi
de izolație
Se consideră un cilindru plin, cu SIC, având raza R1 sau diametrul d1 și conductivitatea

termică λ=ct., acoperit la exterior cu un număr NSE de straturi (izolație), având grosimile δj și
conductivităţile termice λj=ct. (figura 5.2).
Cilindrul plin, cu SIC se ia ca referință, astfel încât pentru R=R1 sau d=d1 temperatura are
valoarea t=t1.
Figura 5.2 Cilindru plin, cu surse interioare de căldură (SIC) și straturi de izolație
Ținând cont și de transferul de căldură superficial (în principal prin convecție termică), se
definește rezistența termică totală Re corespunzătoare transmiterii căldurii prin conducție şi
convecție pe ”exteriorul” cilindrului plin, cu SIC [4] ş.a., folosind relația:
1 𝑅𝑗+1 1 K
𝑅𝑒 = 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑,𝑒 + 𝑅𝑐𝑣𝑒 ⇒ 𝑅𝑒 = ∑𝑁𝑆𝐸
𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) + 2∙𝜋∙𝑅 [ ] (5.60)
𝑗+1 ∙𝐿 𝑅𝑗 𝑁𝑆𝐸+1∙𝛼𝑒 ∙𝐿 W
unde:
• Rcond,e – Rezistența termică totală de conducție a tuturor straturilor dispuse pe exteriorul
cilindrului plin, cu SIC [K/W];
• Rcve – Rezistența termică totală superficială pe suprafața exterioară a izolației cilindrului plin,
cu SIC [K/W];
• αe – Coeficientul de transfer termic superficial pe suprafața exterioară a izolației cilindrului
plin, cu SIC [W/m2·K];
• NSE – Numărul straturilor dispuse pe exteriorul cilindrului plin, cu SIC [-];
• λj – Conductivităţile termice ale straturilor în cauză [W/m·K].
Observație
În straturile dispuse pe exteriorul cilindrului plin, cu SIC, temperatura variază logaritmic*
acestea neavând SIC.
*(v. și cursul Transferul de căldură prin peretele cilindric şi peretele sferic §1.1, §1.2)
9
Dacă în locul razelor se utilizează diametrele corespunzătoare, dj=2∙Rj, relația (5.60) se mai
poate scrie în formă practică
1 𝑑𝑗+1 1 K
𝑅𝑒 = ∑𝑁𝑆𝐸
𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) + 𝜋∙𝑑 [ ] (5.61)
𝑗+1∙𝐿 𝑑𝑗 𝑁𝑆𝐸+1∙𝛼𝑒 ∙𝐿 W
Se aplică condițiile la limită mixte [4] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡 = 𝑡0 (5.62)
cu valoarea temperaturii t0 în axa cilindrului plin, cu SIC finită și

𝑑𝑡 𝑡1 −𝑡𝑒
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 → 𝑡 = 𝑡1 și − 𝜆 ∙ 𝑑𝑅 | ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅1 ∙ 𝐿) = (5.63)
𝑅=𝑅1 𝑅𝑒
Se procedează similar ca în §1.1.2 și rezultă ecuația câmpului de temperatură (ECT) în

forma [4] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑡 = 𝑡𝑒 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑅𝑒 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅12 ∙ 𝐿) + ∙ (𝑅12 − 𝑅2 ) [℃] (5.64)
4∙𝜆
Valoarea maximă tmax a temperaturii în cilindru plic, cu SIC, se determină impunând

condiția (5.32) și se obţine [4] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑡0 = 𝑡𝑒 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑉1 + ∙ 𝑅12 [℃] (5.65)
4∙𝜆
unde V1 este volumul cilindrului plin având raza R1 [m] și lungimea L [m]
𝜋∙𝑑12
𝑉1 = 𝜋 ∙ 𝑅12 ∙ 𝐿 sau 𝑉1 = ∙ 𝐿 [m3 ] (5.66)
4
Din ecuația câmpului de temperatură (5.64), pentru R=R1 sau d=d1, temperatura t1 pe
suprafața de contact S1 =π∙d1 ∙L (temperatura maximă în izolație) rezultă
𝑡1 = 𝑡𝑒 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑉1 [℃] (5.67)
Observație
În cazul în care conductivităţile termice λj și coeficientul de transfer termic superficial αe au
valori reduse, temperaturile t0 și t1 pot creste mult atingând valori ridicate, care conduc la arderea
izolației sau chiar topirea conductorului.
Fluxul termic total Q̇ transmis este dat de relația [4] ş.a.

∆𝑡 𝑡 −𝑡 𝑡1 −𝑡𝑒
𝑄̇ = 𝑅 = 1𝑅 𝑒 ⇒ 𝑄̇ = 1 𝑑𝑗+1 1
[W] (5.68)
𝑡𝑡 𝑒 ∑𝑁𝑆𝐸
𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙𝑙𝑛( )+𝜋∙𝑑
𝑗+1∙𝐿 𝑑𝑗 𝑁𝑆𝐸+1∙𝛼𝑒 ∙𝐿
sau poate fi verificat cu formula
𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑉1 [W] (5.69)
Observație
În cazul cilindrului plin, cu SIC, nu se poate defini un cilindru neutru, deoarece fluxul termic
este îndreptat integral către exterior [4] ş.a.
10
1.3. Conductori electrici. Efectul JOULE

La trecerea curentului electric printr-un conductor omogen, fluxul termic total Q̇ rezultat
prin efect JOULE este dat de relația [9], [10] ş.a.
𝑄̇ = 𝑅𝑒𝑙 ∙ 𝐼 2 [W] (5.70)
unde:
• Rel – Rezistența electrică [Ω].
Ținând cont de expresia rezistenței electrice Rel

𝐿
𝑅𝑒𝑙 = 𝜌𝑒𝑙 ∙ 𝑆 [Ω] (5.71)
în care:
• ρel – Rezistivitatea electrică [Ω∙m];
• L – Lungimea conductorului electric [m];
• S – Secțiunea conductorului electric [m2].
fluxul termic total Q̇ rezultă [10] ş.a.

𝐿
𝑄̇ = (𝜌𝑒𝑙 ∙ ) ∙ 𝐼 2 [W] (5.72)
𝑆
Considerând o distribuție uniformă a SIC (izvoarelor de căldură) și folosind relația (5.70),

fluxul termic q̇ SIC dezvoltat în unitatea de volum de SIC este [9], [10] ş.a.
𝑄̇ 𝑅𝑒𝑙∙𝐼 2 W
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = ⇒ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = [ 3] (5.73)
𝑉 𝑉 m
sau utilizând relația (5.72) [10] ş.a.

𝐿
(𝜌𝑒𝑙∙ )∙𝐼 2 𝜌𝑒𝑙 ∙𝐼 2 W
𝑆
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = ⇒ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = [ 3] (5.74)
𝑆∙𝐿 𝑆2 m
Dacă se dorește determinarea temperaturii t1 pe suprafața conductorului electric, cunoscând

coeficientul de transfer termic superficial αe și temperatura mediului exterior te (presupuse
constante), se egalează fluxul termic dat de relația (5.70) cu fluxul termic transmis superficial (în
principal prin convecție)*
{𝑄̇ = 𝑅𝑒𝑙 ∙ 𝐼 2 } ≡ {𝑄̇𝑐𝑜𝑛𝑣 = 𝛼𝑒 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡1 − 𝑡𝑒 )} [W] (5.75)
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecție termică §2.1)

și se obține [10] ş.a.
𝑅𝑒𝑙 ∙𝐼 2
𝑡1 = 𝑡𝑒 + [℃] (5.76)
𝛼𝑒 ∙𝐴
Alternativ, dacă se tine cont de relațiile (5.73) și (5.9), temperatura t1 poate fi exprimată cu
ajutorul q̇ SIC în forma (5.77), regăsind relația (5.47) [10] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑅1
𝑡1 = 𝑡𝑒 + ∙ (5.77)
𝛼𝑒 2
11
Exemplu
Un conductor electric cu diametrul d1=10 mm este acoperit la exterior cu o izolație de cauciuc
având grosimea δiz=5 mm și conductivitatea termică λiz=0.16 W/m∙K (figura 5.3).
Conductorul izolat este amplasat în aer liber cu temperatura te=20ºC, iar coeficientul de
transfer termic superficial pe suprafața exterioară a izolației este αe=10 W/m2∙K.
Figura 5.3 Conductor electric izolat
Știind că temperatura maximă în izolație nu trebuie să depășească valoarea tiz≤50ºC, să se

calculeze fluxul termic total Q̇ evacuat pe o lungime L=10 m de conductor.
Ce se întâmplă cu fluxul termic total Q̇, dacă coeficientul de conducție termică al izolației se
dublează?
Rezolvare
Fluxul termic total Q̇ transmis se calculează cu relația (5.68), în care rezistența termică Re se
determină cu formula (5.61), adaptată datelor problemei
1 𝑑 1 K
𝑅𝑒 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑𝑖𝑧 ) + 𝜋∙𝑑 [ ] (5.78)
𝑖𝑧 ∙𝐿 1 𝑖𝑧 ∙𝛼𝑒 ∙𝐿 W
Diametrul diz al izolației este
𝑑𝑖𝑧 = 𝑑1 + 2 ∙ 𝛿𝑖𝑧 = 10 ∙ 𝑚𝑚 + 2 ∙ 5 ∙ 𝑚𝑚 ⇒ 𝑑𝑖𝑧 = 20 ∙ 𝑚𝑚 (5.79)
Se obține valoarea rezistenței termice Re

1 20∙𝑚𝑚 1 𝐾
𝑅𝑒 = 𝑊 ∙ 𝑙𝑛 (10∙𝑚𝑚) + 𝑊 ⇒ 𝑅𝑒 = 0.2281 ∙ 𝑊 (5.80)
2∙𝜋∙0.16∙ ∙10∙𝑚 𝜋∙20∙10−3 ∙𝑚∙10∙ 2 ∙10∙𝑚
𝑚∙𝐾 𝑚 ∙𝐾
Deoarece temperatura maximă a izolației este conform (5.67) temperatura t1=tiz,max=50ºC,

fluxul termic total evacuat Q̇ rezultă
∆𝑡 𝑡 −𝑡 50℃−20℃
𝑄̇ = 𝑅 = 1𝑅 𝑒 = ̇
𝐾 ⇒ 𝑄 = 131.519 ∙ 𝑊 (5.81)
𝑡𝑡 𝑒 0.2281∙
𝑊
12
Observație
Care este valoarea diametrului critic dcr?
Diametrul critic dcr se determină folosind relația (5.82)*

𝑊
𝜆𝑖𝑧 0.16∙
𝑚∙𝐾
𝑑𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝛼 = 2 ∙ 𝑊 ⇒ 𝑑𝑐𝑟 = 0.032 ∙ 𝑚 = 32 ∙ 𝑚𝑚 (5.82)
𝑒 10∙ 2
𝑚 ∙𝐾
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin peretele cilindric şi peretele sferic §1.3)
În cazul în care coeficientul de conducție termică al izolației se dublează

𝑊 𝑊
𝜆𝑖𝑧 = 2 ∙ 0.16 ∙ 𝑚∙𝐾 ⇒ 𝜆𝑖𝑧 = 0.32 ∙ 𝑚∙𝐾 (5.83)
rezistența termică Re devine

1 20∙𝑚𝑚 1 𝐾
𝑅𝑒 = 𝑊 ∙ 𝑙𝑛 (10∙𝑚𝑚) + 𝑊 ⇒ 𝑅𝑒 = 0.1936 ∙ 𝑊 (5.84)
2∙𝜋∙0.32∙ ∙10∙𝑚 𝜋∙20∙10−3 ∙𝑚∙10∙ 2 ∙10∙𝑚
𝑚∙𝐾 𝑚 ∙𝐾
iar fluxul termic total evacuat Q̇ este

50℃−20℃
𝑄̇ = ̇
𝐾 ⇒ 𝑄 = 154.935 ∙ 𝑊 (5.85)
0.1936∙
𝑊
În consecință, se poate remarca o majorare a fluxului termic total evacuat, egală cu raportul
154.935∙𝑊
= 1.178 reprezentând cca 17.8%.
131.519∙𝑊
13
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN BARE CU RĂCIRE LATERALĂ

2.1. Generalități
Pentru mărirea fluxului termic Q̇ transmis, în multe dintre situațiile tehnice se apelează la
majorarea suprafeței de schimb termic, în special prin nervurare [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
Exemple:
➢ Radiatoarele motoarelor cu ardere internă (MAI);
➢ Nervurarea exterioară a cilindrilor compresoarelor;
➢ Folosirea unor țevi cu aripioare la construcția schimbătoarelor de căldură utilizate în
diverse tipuri de instalații termice: instalații de încălzire, instalații de condiționare a
aerului, instalații frigorifice;
➢ Preîncălzitoare de aer cu suprafețe nervurate ş.a.
Studiul transmiterii căldurii prin bare cu răcire laterală (BRL) sau nervuri, își propune să
atingă următoarele obiective principale:
➢ Determinarea câmpului de temperatură în lungul nervurii;
➢ Calculul fluxului termic și al fluxului termic maxim evacuat;
➢ Obținerea valorii temperaturii pe capătul ”rece” (liber) al barei.
2.2. Bară cu secțiune dreptunghiulară

Se consideră o bară cu secțiune dreptunghiulară, încastrată într-un perete plan sau în contact
direct cu o sursă de căldură (figura 5.4).
Figura 5.4 Bară cu răcire laterală (BRL) cu secțiune dreptunghiulară
Studiul transferului de căldură prin conducție termică prin BRL se bazează pe următoarele
ipoteze simplificatoare [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.:
a) Materialul barei este omogen și izotrop;
b) Coeficientul de conducție termică λ este constant λ=ct.;
∂t
c) Transferul de căldură are loc în regim staționar ∂τ =0;
d) BRL nu are surse interioare de căldură q̇ SIC = 0;
14
e) Fluxul termic (unitar sau total) este transmis unidirecțional, doar în direcția axei Ox și se
neglijează variația temperaturii pe axele de coordonate Oy și Oz;
f) Lățimea barei L (întinderea BRL) este mult mai mare decât grosimea δ a acesteia L>>δ;
g) Coeficientul de transfer termic superficial α pe suprafața exterioară a BRL și temperatura
mediului exterior te sunt cunoscute și au valori constante, α=ct. și te=ct.
Bilanțul termic al fluxurilor termice totale care străbat un element infinit mic de lungime dx,
aflat la distanta x față de capătul ”cald” al BRL (capătul aflat în contact cu sursa de căldură), este
dat de relația [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑄̇𝑥 = 𝑄̇𝑥+𝑑𝑥 + 𝑑𝑄̇𝑙 [W] (5.86)
unde:
• Q̇ x – Fluxul termic total transmis prin conducție termică, care intră în secțiunea aflată la
distanța x față de capătul ”cald” al BRL [W];
• Q̇ x+dx – Fluxul termic total transmis prin conducție termică, care iese din secțiunea aflată la
distanța {x+dx} față de capătul ”cald” al BRL [W];
• dQ̇ l – Fluxul termic total elementar, transmis prin convecție termică pe suprafața laterală
elementară dAl, cuprinsă între secțiunile aflate la distanțele x și respectiv {x+dx} în raport cu
capătul ”cald” al BRL [W].
Fluxul termic total Q̇ x+dx poate fi exprimat prin relația (5.87) [4], [7] ş.a.
𝜕𝑄̇ 𝑑𝑄̇
𝑄̇𝑥+𝑑𝑥 = 𝑄̇𝑥 + 𝜕𝑥𝑥 ∙ 𝑑𝑥 → 𝑄̇𝑥+𝑑𝑥 = 𝑄̇𝑥 + 𝑑𝑥𝑥 ∙ 𝑑𝑥 [W] (5.87)
unde fluxul termic total Q̇ x transmis prin conducție termică este [1], [2], [7] ş.a.
𝑑𝑡
𝑄̇𝑥 = 𝑞̇ ∙ 𝐴 ⇒ 𝑄̇𝑥 = −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 ∙ 𝐴 [W] (5.88)
Din relațiile (5.87) și (5.88) rezultă Q̇ x+dx

𝑑 𝑑𝑡
𝑄̇𝑥+𝑑𝑥 = 𝑄̇𝑥 + 𝑑𝑥 (−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 ) ∙ 𝑑𝑥 [W] (5.89)
Fluxul termic total elementar dQ̇ l , transmis prin convecție termică* pe suprafețele laterale
ale elementului infinit mic de lungime dx [1], [2], [4], [7], [10] ş.a. este
𝑑𝑄̇𝑙 = 𝛼 ∙ 𝑑𝐴𝑙 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (5.90)
*(v. și cursul Transferul de căldură prin convecție termică §2.1)
unde aria laterală elementară dAl a elementului de lungime dx este
𝑑𝐴𝑙 = 2 ∙ (𝐿 ∙ 𝑑𝑥 ) + 2 ∙ (𝛿 ∙ 𝑑𝑥 ) = 2 ∙ (𝐿 + 𝛿 ) ∙ 𝑑𝑥 ⇒ 𝑑𝐴𝑙 = 𝑃 ∙ 𝑑𝑥 (5.91)
în care:
• P – Perimetrul secțiunii de trecere a fluxului termic [m].
Combinând relațiile (5.90) și (5.91) se obține [7] ş.a.
𝑑𝑄̇𝑙 = 𝛼 ∙ (𝑃 ∙ 𝑑𝑥 ) ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (5.92)
15
Din relațiile (5.86), (5.89) și (5.92) se obține

𝑑 𝑑𝑡
𝑄̇𝑥 = 𝑄̇𝑥 + 𝑑𝑥 (−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 ) ∙ 𝑑𝑥 + 𝛼 ∙ (𝑃 ∙ 𝑑𝑥 ) ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (5.93)
și rezultă
𝑑 𝑑𝑡
(−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 ) + 𝛼 ∙ 𝑃 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) = 0 (5.94)
𝑑𝑥
Aria A și perimetrul P nu depind de distanța x, relația (5.94) se împarte cu produsul (–λ∙A)

și se obține
𝑑 𝑑𝑡 𝛼∙𝑃
∙ (𝑑𝑥 ) − 𝜆∙𝐴 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) = 0 (5.95)
𝑑𝑥
Se notează cu θ diferența de temperatură [4], [7], [10] ş.a. sau excesul de temperatură [1],
[2], [9] ş.a.
𝜃(𝑥) = 𝑡(𝑥) − 𝑡𝑒 sau 𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 [℃] (5.96)
având ca proprietate importantă faptul că

𝑑𝜃 𝑑𝑡
= 𝑑𝑥 (5.97)
𝑑𝑥
Se notează cu β [4], [7] ş.a. sau m [1], [9], [10] ş.a. ori a [2] ş.a. factorul (coeficientul)
𝛼∙𝑃 1
𝛽≡𝑚≡𝑎=√ [ ] (5.98)
𝜆∙𝐴 m
Ecuația diferențială a câmpului de temperatură (EDCT) în BRL [1], [2], [4], [7], [9], [10]
ş.a. are forma generală
𝑑2 𝜃
− 𝛽2 ∙ 𝜃 = 0 (5.99)
𝑑𝑥 2
Soluția acestei ecuații diferențiale de ordinul 2 cu coeficienți constanți este o soluție de tip
EULER, având forma generică [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝜃(𝑥) = 𝐶1 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑥 + 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 (5.100)
Stabilirea celor două constante, C1 și C2, se va face pe baza precizării anumitor condiții la
limită, pentru o serie de modele (ipoteze) practice de calcul:
➢ Bară subțire de lungime infinită (BSLI);
➢ Bară subțire de lungime infinită (BSLF);
➢ Bară scurtă și groasă (BSG).
16
2.3. Bară subțire de lungime infinită (BSLI)

Pentru modelul (ipoteza) de calcul denumită bară subțire de lungime infinită (BSLI) sau
bară lungă cu secțiune redusă [10] sau bară foarte lungă și subțire [4] sau nervură dreaptă de
lungime infinită [9], se utilizează următoarele două condiții la limită de tip DIRICHLET [4], [7] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (5.101)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 + 𝐶2 (5.102)
și
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = ∞ → 𝑡 = 𝑡𝑒 (5.103)
care implică
𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 = 0 ⇒ 𝐶1 = 0 (5.104)
Observație
Pentru modelul BSLI se consideră că toată căldura intrată prin capătul ”cald” al BRL este
cedată mediului exterior numai prin suprafața laterală [2], [7], [9] ş.a.
Din relațiile (5.102) și (5.104) se obține constanta C2 [7], [9], [10] ş.a.
𝐶2 = 𝜃0 (5.105)
astfel încât ecuația câmpului de temperatură (ECT) pentru BSLI devine [1], [2], [4], [7], [9],
[10] ş.a.
𝜃
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 sau = 𝑒 −𝛽∙𝑥 (5.106)
𝜃0
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor [1], [2], [10] ş.a. se obține
𝑡−𝑡𝑒
= 𝑒 −𝛽∙𝑥 sau 𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 [℃] (5.107)
𝑡0 −𝑡𝑒
rezultând o variație exponențială a acesteia în lungul BSLI (figura 5.5).
Fluxul termic total Q̇ x transmis prin conducție printr-o secțiune aflată la distanța x de capătul
”cald” al BSLI se determină cu relația
𝑑𝑡
𝑄̇𝑥 = −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 ∙ 𝐴 [W] (5.108)
Deoarece din (5.97) și (5.106)

𝑑𝑡 𝑑𝜃
≡ 𝑑𝑥 = −𝛽 ∙ 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 (5.109)
𝑑𝑥
fluxul termic total Q̇ x rezultă [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑄̇𝑥 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 [W] (5.110)
17
Valoarea maximă Q̇ max a fluxului termic total transmis se obține [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 [W] (5.111)
Folosind relația de precizare a factorului β (5.98), Q̇ max mai poate fi exprimat direct prin
relația [4], [7], [9] ş.a.
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = √𝛼 ∙ 𝑃 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 [W] (5.112)
Observație
Pentru aceleași valori ale coeficientului de transfer termic superficial α și temperaturii
exterioare te, cu aceleași dimensiuni geometrice arie A și perimetru P, materiale având
conductivități termice λ diferite se comportă diferit.
Materialele metalice, care au valoarea λmet ridicată, au un factor βmet mic
𝛼∙𝑃 1
𝛽𝑚𝑒𝑡 = √ [ ] (5.113)
𝜆𝑚𝑒𝑡 ∙𝐴 m
în comparație cu materialele izolatoare, care având λiz scăzută, au un factor βiz mare:
βmet<βiz.
𝛼∙𝑃 1
𝛽𝑖𝑧 = √ [ ] (5.114)
𝜆𝑖𝑧 ∙𝐴 m
Această diferență între factorii βmet și βiz are o influență directă asupra modului de variație a
temperaturii în lungul BSLI și implicit asupra căderii de temperatură Δtl față de capătul ”cald” al
BRL (figura 5.5 și figura 5.6).
∆𝑡𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡0 (5.115)
Figura 5.5 Variația temperaturii în BSLI pentru diverse materiale (răcire)
18
Figura 5.6 Variația temperaturii în BSLI pentru diverse materiale (încălzire)
Concluzii
1) Pentru aceleași dimensiuni geometrice (A și P) şi aceleași condiții exterioare (α și te)

căderea de temperatură față de capătul ”cald” al BRL este mai redusă în cazul
materialelor metalice, care au un gradient de temperatură mai mic decât al materialelor
izolatoare [4], [7], [10] ş.a.;
2) Fluxul termic total maxim evacuat Q̇ max este cu atât mai mare cu cât materialul este mai
bun conducător de căldură (are conductivitate termică λ mai ridicată) și transferul termic
superficial este mai intens (coeficientul de transfer termic superficial α ridicat) [4] ş.a.
19
2.4. Bară subțire de lungime finită (BSLF)

Pentru modelul (ipoteza) de calcul denumită bară subțire de lungime finită (BSLF) sau bară
scurtă cu secțiune redusă [10] sau bară scurtă și subțire [4] sau nervură de lungime finită [9], se
utilizează următoarele două condiții la limită [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (5.116)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 + 𝐶2 (5.117)
și
𝑑𝑡
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 | ≈0 (5.118)
𝑥=𝑙
care implică
𝑑𝑡
| ≈0 (5.119)
𝑑𝑥 𝑥=𝑙
Observație
Pentru modelul BSLF se neglijează fluxul termic total transmis prin capătul ”rece” al BRL
[1], [2], [4], [7], [10] ş.a., dar temperatura tl pe capătul liber este diferită de temperatura mediului
ambiant te e.g., nervură având capătul liber izolat termic [1], [2], [6], [9] ş.a.
Figura 5.7 Variația temperaturii în BSLF [9]
Diferența de temperatură θ fiind specificată prin forma generală (5.100) și deoarece

𝑑𝑡 𝑑𝜃
≡ 𝑑𝑥 (5.120)
𝑑𝑥
rezultă
𝑑𝜃
| = 𝛽 ∙ 𝐶1 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 − 𝛽 ∙ 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 ≈ 0 (5.121)
𝑑𝑥 𝑥=𝑙
20
Din relațiile (5.117) și (5.121) se formează un sistem de două ecuații cu două necunoscute
C1 şi C2
𝐶1 + 𝐶2 = 𝜃0
{ (5.122)
𝐶1 ∙ 𝑒 − 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 = 0
𝛽∙𝑙
care rezolvat analitic oferă constantele C1 şi C2 în formele [9], [10] ş.a.
𝑒 −𝛽∙𝑙
𝐶1 = 𝜃0 ∙ 2∙𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) (5.123)
𝑒 𝛽∙𝑙
𝐶2 = 𝜃0 ∙ 2∙𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) (5.124)
Notă: Funcția hiperbolică ch(x) are expresia

𝑒 𝑥 +𝑒 −𝑥
𝑐ℎ(𝑥) = (5.125)
2
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din relațiile (5.123) și (5.124) în soluția de tip

EULER (5.100) se obține
𝑒 −𝛽∙𝑙 𝑒 𝛽∙𝑙
𝜃 = 𝜃0 ∙ 2∙𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) ∙ 𝑒 𝛽∙𝑥 + 𝜃0 ∙ 2∙𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 (5.126)
și rezultă ecuația câmpului de temperatură (ECT) pentru BSLF [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)] 𝜃 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
𝜃 = 𝜃0 ∙ sau = (5.127)
𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) 𝜃0 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor [2], [10] ş.a. se obține

𝑡−𝑡𝑒 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)] 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
= sau 𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ [℃] (5.128)
𝑡0 −𝑡𝑒 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)
Temperatura tl pe capătul ”rece” (liber) al BSLF rezultă din condiția [4], [7], [9], [10] ş.a.
1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → 𝜃𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 = 𝜃0 ∙ 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) (5.129)
și se obține [4] ş.a.
0 𝜃
𝑡𝑙 = 𝑡𝑒 + 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) [℃] (5.130)
Fluxul termic total Q̇ x transmis prin conducție printr-o secțiune aflată la distanța x față de
capătul ”cald” al BSLF se determină cu relația
𝑑𝜃
𝑄̇𝑥 = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 [W] (5.131)
𝜃0
𝑄̇𝑥 = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) ∙ (−𝛽 ∙ 𝑠ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥 )]) [W] (5.132)
21
Se obține [4], [7], [9], [10] ş.a.

𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
𝑄̇𝑥 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) [W] (5.133)
Notă: Funcția hiperbolică sh(x) are expresia

𝑒 𝑥 −𝑒 −𝑥
𝑠ℎ(𝑥 ) = (5.134)
2
Valoarea maximă Q̇ max a fluxului total termic transmis se obține [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙 ) [W] (5.135)
sau alternativ [1], [2], [9] ş.a.
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝜃0 ∙ √𝛼 ∙ 𝑃 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙 ) [W] (5.136)
Notă: Funcția hiperbolică th(x) are expresia

𝑠ℎ(𝑥) 𝑒 𝑥 −𝑒 −𝑥
𝑡ℎ(𝑥 ) = 𝑐ℎ(𝑥) = 𝑒 𝑥 +𝑒 −𝑥 (5.137)
Observații
a) În mod riguros, ipoteza BSLF poate fi aplicată atunci când raportul
𝛼
𝜓 = 𝜆∙𝛽 → 0 (5.138)
pentru α cu valoare redusă, λ cu valoare ridicată sau o combinație a acestora [7] ş.a.;
b) Dacă BSLF ar fi foarte lungă, produsul (β∙l)→∞, th(β∙l)→1 și pentru fluxul termic total
maxim Q̇ max transmis se regăsește expresia (5.111) valabilă pentru BSLI [7] ş.a.
22
2.5. Bară scurtă și groasă (BSG)

Pentru modelul (ipoteza) de calcul denumită bară scurtă și groasă (BSG) sau bară scurtă cu
secțiune mare [10] sau nervură de secțiune constantă și lungime redusă [9], se utilizează
următoarele condiții la limită [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (5.139)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 + 𝐶2 (5.140)
și
𝑑𝑡
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 | = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 ) (5.141)
𝑥=𝑙
Observaţie
Pentru modelul BSG este folosită condiția la limită de specia a 3-a (FOURIER) [4], [7], [9],
[10] ş.a., iar temperatura tl pe capătul liber este diferită de temperatura mediului ambiant te.
Relația (5.141) se mai poate scrie

𝑑𝜃
−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 | = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃𝑙 (5.142)
𝑥=𝑙
în care
𝑑𝜃
| = 𝛽 ∙ 𝐶1 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 − 𝛽 ∙ 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 (5.143)
𝑑𝑥 𝑥=𝑙
şi
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → 𝜃𝑙 = 𝐶1 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 + 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 (5.144)
Figura 5.8 Variația temperaturii în BSG [9]
23
Din relațiile (5.140), (5.143) și (5.144) se formează un sistem de două ecuații cu două
necunoscute C1 şi C2
𝐶1 + 𝐶2 = 𝜃0
{𝐶 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 − 𝐶 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 = − 𝛼 ∙ (𝐶 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 + 𝐶 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 ) (5.145)
1 2 1 𝜆∙𝛽 2
care rezolvat analitic oferă constantele C1 şi C2 în formele [9], [10] ş.a.

𝛼
(1− )∙𝑒 −𝛽∙𝑙
𝜆∙𝛽
𝐶1 = 𝜃0 ∙ 𝛼 𝛼 (5.146)
(1+ )∙𝑒 𝛽∙𝑙 +(1− )∙𝑒 −𝛽∙𝑙
𝜆∙𝛽 𝜆∙𝛽
𝛼
(1+ )∙𝑒 𝛽∙𝑙
𝜆∙𝛽
𝐶2 = 𝜃0 ∙ 𝛼 𝛼 (5.147)
(1+ )∙𝑒 𝛽∙𝑙 +(1− )∙𝑒 −𝛽∙𝑙
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din relațiile (5.146) și (5.147) în soluția generală de

tip EULER (5.100) se obține ecuația câmpului de temperatură (ECT) pentru BSG [1], [4], [7], [9]
ş.a.
𝛼 𝛼
𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]+ ∙𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)] 𝜃 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]+ ∙𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝛼 sau = 𝛼 (5.148)
𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)+ ∙𝑠ℎ(𝛽∙𝑙) 𝜃0 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)+ ∙𝑠ℎ(𝛽∙𝑙)
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor [10] ş.a. se obține

𝛼
𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]+ ∙𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
𝜆∙𝛽
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝛼 [℃] (5.149)
𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)+ ∙𝑠ℎ(𝛽∙𝑙)
𝜆∙𝛽
Temperatura tl pe capătul liber al BSG rezultă din condiția [7], [9] ş.a.
1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → 𝜃𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 = 𝜃0 ∙ 𝛼 (5.150)
𝜆∙𝛽
şi se obține [4], [7] ş.a.

𝜃0
𝑡𝑙 = 𝑡𝑒 + 𝛼 [℃] (5.151)
𝜆∙𝛽
Fluxul termic total Q̇ x transmis prin conducţie printr-o secţiune aflată la distanța x față de
capătul ”cald” al BSG se determină cu relaţia
𝑑𝜃
𝑄̇𝑥 = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 [W] (5.152)
și rezultă [4], [7], [10] ş.a.

𝛼
𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]+ ∙𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
𝑄̇𝑥 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙
𝜆∙𝛽
𝛼 [ W] (5.153)
𝜆∙𝛽
24
Valoarea maximă Q̇ max a fluxului termic total transmis se obține [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝛼
+𝑡ℎ(𝛽∙𝑙)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝜆∙𝛽
𝛼 [W] (5.154)
1+ ∙𝑡ℎ(𝛽∙𝑙)
𝜆∙𝛽
sau alternativ [9] ş.a.

𝛼
+𝑡ℎ(𝛽∙𝑙)
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝜃0 ∙ √𝛼 ∙ 𝑃 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜆∙𝛽
𝛼 [W] (5.155)
1+ ∙𝑡ℎ(𝛽∙𝑙)
𝜆∙𝛽
25
2.6. Comparație între modelele BSLI, BSLF și BSG

Efectuând o comparație între modelele (ipotezele) prezentate anterior se remarcă o serie de
similarități și diferențe [9], [10] ş.a.
Câmpul de temperatură poate fi pus sub forma unei expresii generice de tipul
𝜃
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝐹𝐸𝐶𝑇 (𝑥) sau = 𝐹𝐸𝐶𝑇 (𝑥) (5.156)
𝜃0
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor [10] ş.a. se obține
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝐹𝐸𝐶𝑇 (𝑥) (5.157)
unde funcția ecuației câmpului de temperatură FECT(x) este diferită pentru fiecare dintre
modele (tabelul 5.1).
Fluxul termic total Q̇ x transmis prin conducție printr-o secțiune aflată la distanța x de capătul
”cald” al BRL se poate pune forma unei expresii generice de tipul
𝑄̇𝑥 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝐹𝑄̇𝑥 (𝑥) (5.158)
unde funcția fluxului termic total FQ̇x (x) este de asemenea diferită pentru fiecare dintre
modele (tabelul 5.1).
Fluxul termic total maxim evacuat Q̇ max se poate exprima în forma unei expresii generice de
tipul
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝐹𝑄̇𝑚𝑎𝑥 (𝑥) (5.159)
unde funcția fluxului termic total FQ̇max (x) este diferită pentru fiecare dintre modele (tabelul
5.1).
Tabelul 5.1 Comparație între funcțiile corespunzătoare modelelor BSLI, BSLF și BSG
Tip FQ̇ max (x)
FECT(x) FQ̇x (x)
BRL
BSLI 𝑒 −𝛽∙𝑥 𝑒 −𝛽∙𝑥 1
𝑐ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] 𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]

BSLF 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)
𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙)
𝑐ℎ(𝛽 ∙ 𝑙)
𝛼 𝛼 𝛼
𝑐ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] + 𝜆 ∙ 𝛽 ∙ 𝑠ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] 𝑠ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] + 𝜆 ∙ 𝛽 ∙ 𝑐ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] 𝜆 ∙ 𝛽 + 𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙)
BSG 𝛼 𝛼 𝛼
𝑐ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) + ∙ 𝑠ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) 𝑐ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) + ∙ 𝑠ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) 1+ ∙ 𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙)
𝜆∙𝛽 𝜆∙𝛽 𝜆∙𝛽
Observație
Pentru o efectuare corectă a calculelor privind mărimile caracteristice acestor BRL este
importantă încadrarea corpului într-o anumită categorie corespunzătoare unuia dintre cazurile
particulare prezentate [9] ş.a.
26
Se recomandă calcularea în prealabil a diferenței de temperatură θl pe capătul ”rece” al

BRL, folosind relația (5.129) [9] ş.a. Dacă valoarea rezultată este
𝜃𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 ≈ 0 (5.160)
nervura poate fi considerată de lungime ”infinită”, fiind încadrată în categoria BSLI și

folosite relațiile corespunzătoare acesteia.
În cazul în care valoarea θl
𝜃𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 ≫ 0 (5.161)
nervura poate fi considerată de lungime redusă, încadrată în categoria BSG și utilizate

relațiile de calcul corespunzătoare.
În situația intermediară, atunci când valoarea θl este puțin diferită de 0 (zero), nervura se
consideră a fi de lungime finită și încadrată în categoria BSLF.
Rezultatele obținute trebuie să confirme condiția de unicitate utilizată pentru capătul liber,
conform ipotezelor de calcul adoptate pentru BSLF
În caz contrar, calculele se reiau pentru unul dintre celelalte două modele, fiind acceptat cel
de care valorile se apropie cel mai mult [9] ş.a.
27
2.7. Nervuri cu secțiune diferită de secțiunea dreptunghiulară

2.7.1. Nervuri cu secțiune constantă
Pentru alte tipuri de nervuri, având o secțiune diferită de secțiunea dreptunghiulară, dar cu
valoare constantă, relațiile anterioare pot fi aplicate cu condiția particularizării factorului β≡m≡a
etc. corespunzător geometriei acestora.
Pentru nervuri cu secțiune pătrată având latura a (figura 5.9), pentru care aria (suprafața) A
și respectiv perimetrul P ale secțiunii sunt
𝐴 = 𝑎2 ; 𝑃 = 4 ∙ 𝑎 (5.162)
factorul β sau m devine [9] ş.a.
𝛼∙𝑃 𝛼∙4∙𝑎 2 𝛼 2 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √ 𝜆∙𝐴 = √ 𝜆∙𝑎2 ⇒ 𝛽 ≡ 𝑚 = 𝑎 ∙ √ 𝜆 ∙ 𝑎 sau 𝛽 = 𝑎 ∙ √𝐵𝑖 [𝑚] (5.163)
Figura 5.9 Nervură dreaptă cu secțiune pătrată [9]
Invariantul Bi (BIOT) reprezintă raportul între rezistența termică conductivă (interioară) și
rezistența termică convectivă (exterioară), fiind exprimat general prin relația*
𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 [−] (5.164)
*(v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar, §2.3)
Pentru nervuri cilindrice cu diametrul d (figura 5.10), pentru care aria A și perimetrul P sunt
𝜋∙𝑑2
𝐴= ; 𝑃 =𝜋∙𝑑 (5.165)
4
factorul β sau m devine [9] ş.a.
𝛼∙𝑃 𝛼∙𝜋∙𝑑 2 𝛼 2 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √ 𝜆∙𝐴 = √ 𝜋∙𝑑2 ⇒ 𝛽 ≡ 𝑚 = 𝑑 ∙ √ 𝜆 ∙ 𝑑 sau 𝛽 = 𝑑 ∙ √𝐵𝑖 [𝑚] (5.166)
𝜆∙
4
28
Figura 5.10 Nervură cilindrică cu diametrul d [9]
În anumite cazuri particulare, pentru nervuri care au una dintre dimensiunile geometrice
mult mai redusă în raport cu cealaltă, aceasta se neglijează și se folosește o relație de aproximare
pentru perimetrul P al secțiunii.
De exemplu, dacă lățimea L≡b este mult mai mare decât grosimea δ, L>>δ (figura 5.11), se
poate aproxima perimetrul P astfel
𝑃 ≈ 2∙𝐿; 𝐴 =𝐿∙𝛿 (5.167)
iar factorul β sau m devine [9] ş.a.
𝛼∙𝑃 𝛼∙2∙𝐿 1 𝛼 1 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √𝜆∙𝐴 ≈ √𝜆∙𝐿∙𝛿 ⇒ 𝛽 ≡ 𝑚 = 𝛿 ∙ √2 ∙ ( 𝜆 ∙ 𝛿) sau 𝛽 = 𝛿 ∙ √2 ∙ 𝐵𝑖 [𝑚] (5.168)
Figura 5.11 Nervură dreaptă cu lățimea mult mai mare decât grosimea [9]
În situația inversă, dacă lățimea L≡b este mult mai mică decât grosimea δ, L<<δ (figura
5.12), se aproximează perimetrul P astfel
𝑃 ≈ 2∙𝛿; 𝐴 = 𝐿∙𝛿 (5.169)
iar factorul β sau m devine [9] ş.a.
𝛼∙𝑃 𝛼∙2∙𝛿 𝛼 1 2 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √𝜆∙𝐴 ≈ √ 𝜆∙𝐿∙𝛿 ⇒ 𝛽 ≡ 𝑚 = √2 ∙ ( 𝜆 ∙ 𝛿) ∙ 𝐿∙𝛿 sau 𝛽 = √𝐿∙𝛿 ∙ 𝐵𝑖 [𝑚] (5.170)
29
Figura 5.12 Nervură dreaptă cu lățimea mult mai mică decât grosimea [9]
2.7.2. Nervuri cu secțiune variabilă

Pentru nervuri având o secțiune cu valoare variabilă, relațiile de la BRL se pot aplica
simplificat, utilizând pentru calculul factorului β≡m etc. o grosime echivalentă δech, în funcție de
geometria secțiunii (după E. SCHMIDT) [7] ş.a.
2∙𝛼 1
𝛽 ≡ 𝑚 ≈ √𝜆∙𝛿 [ ] (5.171)
𝑒𝑐ℎ 𝑚
sau pot fi folosite o serie de relații speciale, dedicate acestor tipuri de nervuri [4], [9] ş.a.
Pentru nervuri cu secțiune longitudinală trapezoidală (figura 5.13), grosimea echivalentă δech
este dată de formula [7] ş.a.
3 1
𝛿𝑒𝑐ℎ = 4 ∙ 𝛿𝐵 + 4 ∙ 𝛿𝑉 [m] (5.172)
unde:
• δB – Grosimea nervurii la bază [m];
• δV – Grosimea nervurii la vârf [m].
Figura 5.13 Nervură cu secțiune trapezoidală
În cazul nervurilor conice având diametrul bazei d (figura 5.14), grosimea echivalentă δech se
calculează cu relația [7] ş.a.
8
𝛿𝑒𝑐ℎ = ∙ 𝑑 [m] (5.173)
9
30
Figura 5.14 Nervură conică
Pentru nervuri cu secțiune triunghiulară simetrică, folosind notațiile din figura 5.15 se poate
scrie
𝛿⁄
𝑡𝑔(𝜑) = 𝑙−𝑥2 (5.174)
Grosimea δ a secțiunii rezultă ca o funcție de distanță
𝛿 = 𝛿 (𝑥 ) = 2 ∙ 𝑡𝑔(𝜑) ∙ (𝑙 − 𝑥 ) (5.175)
Figura 5.15 Nervură cu secțiune triunghiulară
Aria A și perimetrul P ale secțiunii sunt precizate prin relațiile
( ) ( )
{𝐴 = 𝐿 ∙ 𝛿 ⇒ 𝐴 = 𝐿 ∙ 2 ∙ 𝑡𝑔 𝜑 ∙ 𝑙 − 𝑥 (5.176)
𝑃 ≈ 2∙𝐿
în care L reprezintă lățimea (întinderea) nervurii triunghiulare.
31
Folosind faptul că
𝑑𝑥
𝑐𝑜𝑠(𝜑) = (5.177)
𝑑𝑙
și relația (5.91), rezultă aria laterală elementară dAl a elementului de lungime dx cu latura dl
𝑑𝑥
𝑑𝐴𝑙 = 𝑃 ∙ 𝑑𝑙 ⇒ 𝑑𝐴𝑙 = 2 ∙ 𝐿 ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝜑) (5.178)
Definind factorul β ca fiind

𝛼 1
𝛽 = 𝜆∙𝑠𝑖𝑛(𝜑) [𝑚] (5.179)
se obține ecuația STURM-LIOUVILLE [4], [9] ş.a.
𝑑 𝑑𝜃
∙ ((𝑙 − 𝑥 ) ∙ 𝑑(𝑙−𝑥)) − 𝛽 ∙ 𝜃 = 0 (5.180)
𝑑(𝑙−𝑥)
Folosind schimbarea de variabilă [4] ş.a.
𝑧 2 1
𝑧 = 2 ∙ √𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥 ) ⇒ (𝑙 − 𝑥 ) = ( ) ∙ (5.181)
2 𝛽
se obține ecuația diferențială a câmpului de temperatură (EDCT) în nervura cu secțiune

triunghiulară simetrică
𝑑2 𝜃 1 𝑑𝜃 1
2 + 𝑧 2
∙ 𝑧 2
− 𝑧 2
∙𝜃 =0 (5.182)
𝑧 2 ( ) 𝑑( ) ( )
𝑑(( ) ) 2 2 2
2
Soluția acestei ecuații diferențiale este o combinație liniară de funcții BESSEL modificate
de ordinul (indice) 0 și specia 1 I0(z), respectiv specia a 2-a K0(z), de forma [9] ş.a.
𝑧 2 𝑧 2
𝜃 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (2 ∙ √(2) ) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (2 ∙ √(2) ) (5.183)
obținând [4] ş.a.
𝜃 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (𝑧) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (𝑧) (5.184)
Precizarea constantelor C1 și C2 se face pe baza utilizării următoarele două condiții la limită

[4], [9] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (5.185)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (2 ∙ √𝛽 ∙ 𝑙) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (2 ∙ √𝛽 ∙ 𝑙) (5.186)
32
𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → | =0 (5.187)
𝑑𝑥 𝑥=𝑙
care implică
𝐶2 = 0 pentru 𝐾0 (0) = ∞ (5.188)
deoarece temperatura trebuie să fie o valoare finită.
Din relațiile (5.186) și (5.188) se obține constanta C1

𝜃0
𝐶1 = (5.189)
𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙)
Ecuația câmpului de temperatură (ECT) pentru nervura cu secțiune triunghiulară simetrică

are forma [4], [9] ş.a.
𝐼0 (2∙√𝛽∙(𝑙−𝑥)) 𝜃 𝐼0 (2∙√𝛽∙(𝑙−𝑥))
𝜃 = 𝜃0 ∙ sau = (5.190)
𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙) 𝜃0 𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙)
Fluxul termic total Q̇ x transmis prin conducție printr-o secțiune aflată la distanța x față de
capătul ”cald” al nervurii, se calculează folosind relația [4] ş.a.
𝐼 (2∙√𝛽∙(𝑙−𝑥))
𝑄̇𝑥 = 2 ∙ √𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥 ) ∙ 𝜆 ∙ 𝐿 ∙ 𝜃0 ∙ 1 ∙ 𝑡𝑔(𝜑) [W] (5.191)
𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙)
Fluxul termic total maxim Q̇ max transmis se determină pentru x=0 [4] ş.a.
𝐼 (2∙√𝛽∙𝑙)
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 2 ∙ √𝛽 ∙ 𝑙 ∙ 𝜆 ∙ 𝐿 ∙ 𝜃0 ∙ 1 ∙ 𝑡𝑔(𝜑) [W] (5.192)
𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙)
1975.
33
C05 Aplicatie CP cu SIC - Dirichlet.xlsx CP cu SIC - Dirichlet
A B C D E F G H I J
1
3 Diametru cilindru plin d1 m 0.015 =Diam_d1_m/2
4 Raza cilindru plin R1 m 0.0075
5 Conductivitate termica λ W/mK 45
6 Temp. suprafata exterioara t1 C 50.0
7 qSIC qSIC W/mc 200000.0
8 Raza curenta R m 0.000 =Temp_t1+qSIC/(4*Lambda)*
(Raza_R1_m^2-Raza_R_m^2)
Temperatura
[C]
9
Raza Raza
10 [mm] [m] 50.0625
11 0.0 0.0000 50.0625
12 0.5 0.0005 50.0622
13 1.0 0.0010 50.0614
14 1.5 0.0015 50.0600
15 2.0 0.0020 50.0581
16 2.5 0.0025 50.0556
17 3.0 0.0030 50.0525
18 3.5 0.0035 50.0489
19 4.0 0.0040 50.0447
20 4.5 0.0045 50.0400
21 5.0 0.0050 50.0347
22 5.5 0.0055 50.0289
23 6.0 0.0060 50.0225
24 6.5 0.0065 50.0156
25 7.0 0.0070 50.0081
26 7.5 0.0075 50.0000
27
28
29 Distributie temperatura in CP cu SIC (c.l. Dirichlet)
30 50.0700
31 Temperatura [C]
50.0600
32
33 50.0500
34 50.0400
35
Temperatura [C]
36 50.0300
37 50.0200
38
39 50.0100
40 50.0000
41
42 49.9900
43 49.9800
44
49.9700
45
46 49.9600
47 0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5
48 Raza R [mm]
49
50 Marime Simbol U.M. Valoare =Temp_t1+qSIC/(4*Lambda)*
Raza_R1_m^2
51 Temp. maxima in CP t0 C 50.0625
52 Flux termic unitar maxim qmax W/m 35.343 =qSIC*PI()*Raza_R1_m^2
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
1/2
C05 Aplicatie CP cu SIC - Dirichlet.xlsx CP cu SIC - Dirichlet
1
2
3
4
5
6
7
8
Flux termic =qSIC/2* Flux termic
=qSIC*PI()*Raza_R_m^2
unitar Raza_R_m unitar
9 [W/m] [W/mp]
Raza Distanta Raza Distanta
10 [mm] [m] 0.000 [mm] [m] 0.000
11 0.0 0.0000 0.000 0.0 0.0000 0.000
12 0.5 0.0005 0.157 0.5 0.0005 50.000
13 1.0 0.0010 0.628 1.0 0.0010 100.000
14 1.5 0.0015 1.414 1.5 0.0015 150.000
15 2.0 0.0020 2.513 2.0 0.0020 200.000
16 2.5 0.0025 3.927 2.5 0.0025 250.000
17 3.0 0.0030 5.655 3.0 0.0030 300.000
18 3.5 0.0035 7.697 3.5 0.0035 350.000
19 4.0 0.0040 10.053 4.0 0.0040 400.000
20 4.5 0.0045 12.723 4.5 0.0045 450.000
21 5.0 0.0050 15.708 5.0 0.0050 500.000
22 5.5 0.0055 19.007 5.5 0.0055 550.000
23 6.0 0.0060 22.619 6.0 0.0060 600.000
24 6.5 0.0065 26.546 6.5 0.0065 650.000
25 7.0 0.0070 30.788 7.0 0.0070 700.000
26 7.5 0.0075 35.343 7.5 0.0075 750.000
27
28
29 Variatie flux termic unitar [W/m] in CP cu SIC
30 40.000
31 Flux termic
32 35.000 unitar
33 [W/m]
30.000
34
35
Flux termic unitar [W/m]
25.000
36
37 20.000
38
39 15.000
40
41 10.000
42
43 5.000
44
0.000
45
0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5
46 Raza [mm]
47
48
49 Variatie flux termic unitar [W/mp] in CP cu SIC
50 800.000
51 Flux termic
52 700.000 unitar
53 [W/mp]
600.000
54
55
500.000
56
57 400.000
58
59 300.000
60
61 200.000
62
63 100.000
64
0.000
65
0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5
66 Raza [mm]
67
68
2/2
C05 Aplicatie CP cu SIC izolat.xlsx CP cu SIC izolat
A B C D E F G H I J
1
3 Lungime cilindru plin L m 10.000
4 Diametru cilindru plin d1 m 0.010 =Diam_d1_m/2
5 Raza cilindru plin R1 m 0.0050
7 Grosime izolatie δiz m 0.005
=Diam_d1_m+2
8 Conductivitate termica izolatie λiz W/mK 0.160 *Delta_iz
9 Diametru izolatie diz m 0.020
10 Temp. exterioara te C 20.0
11 Coef. convectie la exterior αe W/mpK 10.0
12 qSIC qSIC W/mc 167455.45
13 Raza curenta R m 0.000
14
=Temp_te+qSIC*Rt_Re*(PI()*Ra
Temperatura za_R1_m^2*Lung_m)+qSIC/(4*L
ambda_CP)*(Raza_R1_m^2-
[C]
15 Raza_R_m^2)
Raza Raza
16 [mm] [m] 50.0209
17 0.0 0.0000 50.0209
18 0.5 0.0005 50.0207
19 1.0 0.0010 50.0201
20 1.5 0.0015 50.0190
21 2.0 0.0020 50.0176
22 2.5 0.0025 50.0157
23 3.0 0.0030 50.0134
24 3.5 0.0035 50.0107
25 4.0 0.0040 50.0075
26 4.5 0.0045 50.0040
27 5.0 0.0050 50.0000
28
29
30 Distributie temperatura in CP cu SIC izolat
31 50.0250
32 Temperatura [C]
33 50.0200
34
35 50.0150
36
Temperatura [C]
37 50.0100
38
39 50.0050
40
41 50.0000
42
43 49.9950
44
45 49.9900
46
47 49.9850
48 0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0
49 Raza R [mm]
50
51 Marime Simbol U.M. Valoare =2*Lambda_iz/Alfa_e
52 Diametru critic dcr m 0.032 =1/(2*PI()*Lambda_iz*Lung_m)*LN(Diam_diz_m/Di
53 Rezist. termica totala izolatie Rt,iz K/W 0.0689 am_d1_m)
54 Rezist. termica totala convectie Rcve K/W 0.1592 =1/(PI()*Diam_diz_m*Alfa_e*Lung_m)
55 Rezist. termica totala Re Re K/W 0.2281
56 Volum cilindru plin V mc 7.854E-04 =PI()*Raza_R1_m^2*Lung_m
57
=Temp_te+qSIC*Rt_Re*Vol_CP+qSIC/(4*Lambda_CP)*R
58 Temp. maxima in CP t0 C 50.0209 aza_R1_m^2
59 Temp. suprafata contact t1 C 50.0000
=Temp_te+qSIC*Rt_Re*Vol_CP
60 Flux termic total Q W 131.5192
61 Flux termic unitar q W/m 13.1519 =(Temp_t1-Temp_te)/Rt_Re
62 Flux termic unitar CP q W/mp 418.639
=Flux_termic_Q/Lung_m
63 Temp. suprafata izolatie te_iz C 40.9319
64 =qSIC/2*Raza_R1_m
65 =Temp_t1-Flux_termic_Q*Rt_iz
66 Verificare
=qSIC*(PI()*Raza_R1_m^2*Lung_m)
68 Flux termic total Q W 131.5192
69 Flux termic unitar CP q W/m 13.1519 =qSIC*PI()*Raza_R1_m^2
70 Temp. suprafata izolatie te_iz C 40.9319
=Temp_te+Flux_termic_Q*Rcve
71
72
73
74
75
1/2
C05 Aplicatie CP cu SIC izolat.xlsx CP cu SIC izolat
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
Rt_Re*(PI()*Ra
_m)+qSIC/(4*L Flux termic Flux termic
=qSIC/2*
unitar =qSIC*PI()*Raza_R_m^2 unitar
15 [W/m] [W/mp]
Raza Raza Raza Raza
16 [mm] [m] 0.0000 [mm] [m] 0.000
17 0.0 0.0000 0.0000 0.0 0.0000 0.000
18 0.5 0.0005 0.1315 0.5 0.0005 41.864
19 1.0 0.0010 0.5261 1.0 0.0010 83.728
20 1.5 0.0015 1.1837 1.5 0.0015 125.592
21 2.0 0.0020 2.1043 2.0 0.0020 167.455
22 2.5 0.0025 3.2880 2.5 0.0025 209.319
23 3.0 0.0030 4.7347 3.0 0.0030 251.183
24 3.5 0.0035 6.4444 3.5 0.0035 293.047
25 4.0 0.0040 8.4172 4.0 0.0040 334.911
26 4.5 0.0045 10.6531 4.5 0.0045 376.775
27 5.0 0.0050 13.1519 5.0 0.0050 418.639
28
29
30 Variatie flux termic unitar [W/m] in CP cu SIC
14.0000
31 Flux termic
32 unitar
33 12.0000
[W/m]
34
35 10.0000
Flux termic unitar [W/m]
36
37 8.0000
38
39 6.0000
40
41 4.0000
42
43 2.0000
44
45 0.0000
46 0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0
47 Raza [mm]
48
49
50 Variatie flux termic unitar [W/mp] in CP cu SIC
51
450.000
52
53 Flux termic
54 400.000 unitar
55 [W/mp]
56 350.000
57
58 300.000
59
60 250.000
61
62
200.000
63
64
65 150.000
66
67 100.000
68
69 50.000
70
71 0.000
72 0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0
73
Raza [mm]
74
75
2/2
C05 Aplicatie BSLF.xlsx BSLF
A B C D E F G H I J K
1
3 Lungime BRL l m 0.03
4 Latime BRL b m 0.300
5 Grosime BRL δ m 0.003
7 Temp. capat "cald" t0 C 400.0
9 Coeficient convectie α W/mpK 35.0
10 Distanta curenta x m 0.0
11
12 =2*(Lat_BRL+Delta_BRL)
13 Marime Simbol U.M. Valoare =Lat_BRL*Delta_BRL
14 Perimetru sectiune P m 0.606
=SQRT((Coef_Alfa*Perim_Sect)/
15 Arie sectiune A mp 9.00E-04
16 Factor β β 1/m 10.855
=Temp_t0-Temp_te
17 Diferenta de temp. θ0 C 370.0
18 Sectiune de calcul (x=l/2) x_calc m 0.015 =Lung_BRL/2
19 =Temp_te+(Temp_t0-Temp_te)*COSH(Beta*(Lung_BRL-
20 Model BSLF Dist_x_calcul))/COSH(Beta*Lung_BRL)
21 Temp. tx tx C 385.878 =Beta*Lambda*Arie_Sect*Teta0*SINH(Beta*(Lung_BRL-
22 Flux termic Qx Qx W 112.232 Dist_x_calcul))/COSH(Beta*Lung_BRL)
23 Flux termic maxim Qmax W 227.447 =Beta*Lambda*Arie_Sect*Teta0*TANH(Beta*Lung_BRL)
24 Temp. capat liber tl C 381.212
25 Factor Psi Psi - 0.01612 =Temp_te+(Temp_t0-Temp_te)/COSH(Beta*Lung_BRL)
26
27 =Coef_Alfa/(Lambda*Beta) =Temp_te+(Temp_t0-Temp_te)*
28 COSH(Beta*(Lung_BRL-Dist_x))/
COSH(Beta*Lung_BRL) Temp.
29 BSLF [C]
Distanta Distanta
400.000
30 [cm] [m]
31 0.0 0.000 400.000
32 0.1 0.001 398.758
33 0.2 0.002 397.560
34 0.3 0.003 396.405
35 0.4 0.004 395.293
36 0.5 0.005 394.224
37 0.6 0.006 393.198
38 0.7 0.007 392.215
39 0.8 0.008 391.275
40 0.9 0.009 390.377
41 1.0 0.010 389.521
42 1.1 0.011 388.708
43 1.2 0.012 387.937
44 1.3 0.013 387.209
45 1.4 0.014 386.522
46 1.5 0.015 385.878
47 1.6 0.016 385.275
48 1.7 0.017 384.715
49 1.8 0.018 384.196
50 1.9 0.019 383.719
51 2.0 0.020 383.283
52 2.1 0.021 382.889
53 2.2 0.022 382.537
54 2.3 0.023 382.226
55 2.4 0.024 381.957
56 2.5 0.025 381.729
57 2.6 0.026 381.543
58 2.7 0.027 381.398
59 2.8 0.028 381.295
60 2.9 0.029 381.233
61 3.0 0.030 381.212
62
63
64 Distributie temperatura in BSLF
65 405.000
66 Temp.
67 400.000 BSLF [C]
68
69
70 395.000
Temperatura [C]
71
72 390.000
73
74
75 385.000
76
77 380.000
78
79
80 375.000
81
82
370.000
83
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 1.2 1.4 1.6 1.8 2.0 2.2 2.4 2.6 2.8 3.0
84
85 Distanta [cm]
1/2
C05 Aplicatie BSLF.xlsx BSLF
L M N O P Q R S T U V
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26 =Beta*Lambda*Arie_Sect*Teta0*SINH(Beta*(
27 Lung_BRL-Dist_x))/COSH(Beta*Lung_BRL)
28
Flux termic
29 BSLF [W]
Distanta Distanta
227.447
30 [cm] [m]
31 0.0 0.000 227.447
32 0.1 0.001 219.613
33 0.2 0.002 211.804
34 0.3 0.003 204.020
35 0.4 0.004 196.261
36 0.5 0.005 188.524
37 0.6 0.006 180.810
38 0.7 0.007 173.117
39 0.8 0.008 165.445
40 0.9 0.009 157.792
41 1.0 0.010 150.157
42 1.1 0.011 142.540
43 1.2 0.012 134.940
44 1.3 0.013 127.356
45 1.4 0.014 119.787
46 1.5 0.015 112.232
47 1.6 0.016 104.691
48 1.7 0.017 97.161
49 1.8 0.018 89.643
50 1.9 0.019 82.136
51 2.0 0.020 74.638
52 2.1 0.021 67.150
53 2.2 0.022 59.669
54 2.3 0.023 52.195
55 2.4 0.024 44.727
56 2.5 0.025 37.264
57 2.6 0.026 29.806
58 2.7 0.027 22.352
59 2.8 0.028 14.900
60 2.9 0.029 7.449
61 3.0 0.030 0.000
62
63
64 Variatie flux termic in BSLF
65 250.000
66 Flux termic
67 BSLF [W]
68 200.000
69
70
Flux termic [W]
71
72 150.000
73
74
75 100.000
76
77
78
50.000
79
80
81
82 0.000
83 0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 1.2 1.4 1.6 1.8 2.0 2.2 2.4 2.6 2.8 3.0
84 Distanta [cm]
85
2/2
CURS 6: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN NERVURA

ROTUNDĂ DE GROSIME CONSTANTĂ. TRANSFERUL DE
CĂLDURĂ PRIN SOL
OBIECTIVE
➢ Studiul transferului de căldură prin conducţie termică în regim staţionar prin nervura rotundă
de grosime constantă (aripioara circulară);
➢ Prezentarea generală a transmiterii căldurii prin sol (transformarea conformă şi metoda
imaginilor);
➢ Aplicarea transferului de căldură prin sol în cazul unei conducte şi a mai multor conducte
îngropate în sol;
➢ Exemple şi exerciţii.
SUBIECTE CURS 6
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN NERVURA ROTUNDĂ DE GROSIME

CONSTANTĂ.................................................................................................................................2
1.1. Transmiterea căldurii prin aripioare circulare ................................................................... 2
1.2. Exemplu de calcul – ţeava cu aripioare circulare .............................................................. 8
2. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN SOL .......................................................................... 11
2.1. Generalităţi .................................................................................................................... 11
2.2. Transformarea conformă ................................................................................................ 11
2.3. Metoda imaginilor .......................................................................................................... 14
2.4. Determinarea fluxului termic transmis prin sol de o conductă îngropată ......................... 16
2.5. Transfer de căldură prin mai multe conducte montate în sol ........................................... 18
2.6. Exemplu de calcul – conductă montată în sol ................................................................. 22
1
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN NERVURA ROTUNDĂ DE

GROSIME CONSTANTĂ
1.1. Transmiterea căldurii prin aripioare circulare
Studiul transmiterii căldurii prin conducţie termică prin nervura rotundă de grosime
constantă (aripioară circulară) îşi propune să atingă următoarele obiective:
➢ Determinarea ecuaţiei diferenţiale a câmpului de temperatură;
➢ Prezentarea soluţiei şi a constantelor necesare;
➢ Obţinerea ecuaţiei câmpului de temperatură în nervura rotundă;
➢ Calculul fluxului termic transmis şi al fluxului termic maxim evacuat.
Transferul de căldură prin conducţie termică prin nervura rotundă de grosime constantă se
bazează pe următoarele ipoteze simplificatoare [4], [7], [9], [10] ş.a.:
a) Materialul este omogen şi izotrop;
b) Conductivitatea termică λ a materialului este constantă λ=ct.;
c) Aripioara circulară este în contact perfect cu ţeava;
d) Grosimea δ a aripioarei este suficient de mică pentru ca temperatura să fie uniformă în
secțiunea circulară (figura 6.1);
∂t
e) Transferul de căldură are loc în regim staţionar ∂τ =0 şi aripioara nu are surse interioare de
f) Coeficientul de transfer termic superficial α pe suprafaţa exterioară a nervurii şi
temperatura mediului exterior te sunt cunoscute şi au valori constante.
Figura 6.1 Nervură rotundă de grosime constantă
2
Considerând că în exteriorul ţevii cu aripioare circulare există un mediu EXT cu temperatura

te spre care este transmis fluxul termic Q̇, se mai folosesc următoarele notații (figura 6.1):
• Ri, R0 – Raza interioară, respectiv exterioară a ţevii cu secţiune circulară [m];
• R1 – Raza aripioarei circulare [m];
• R, dR – Raza curentă faţă de axa ţevii (originea sistemului de referință convenabil ales ORt),
la care se găseşte un strat de grosime elementară dR al nervurii [m];
• t0 – Temperatura pe suprafaţa ţevii, aceeaşi cu temperatura la baza nervurii circulare [ºC].
Bilanţul termic pentru un element infinit mic dR aflat la distanța R față de axa ţevii este dat
de relația [4], [7], [10] ş.a.
𝑄̇𝑅 = 𝑄̇𝑅+𝑑𝑅 + 𝑑𝑄̇𝑙 [W] (6.1)
unde:
• Q̇ R – Fluxul termic transmis prin conducţie care intră în secţiunea aflată la distanţa R faţă de
axa ţevii [W];
• Q̇ R+dR – Fluxul termic transmis prin conducţie care iese din secţiunea aflată la distanța R+dR
față de axa ţevii [W];
• dQ̇ l – Fluxul termic elementar transmis prin convecţie prin suprafața laterală elementară dAl
cuprinsă între secțiunile aflate la distanţele R și respectiv (R+dR) față de axa ţevii [W].
Fluxul termic Q̇ R+dR poate fi exprimat prin relația [4], [7], [10] ş.a.
𝜕𝑄̇ 𝑑𝑄̇
𝑄̇𝑅+𝑑𝑅 = 𝑄̇𝑅 + 𝜕𝑅𝑅 ∙ 𝑑𝑅 → 𝑄̇𝑅+𝑑𝑅 = 𝑄̇𝑅 + 𝑑𝑅𝑅 ∙ 𝑑𝑅 [W] (6.2)
iar fluxul termic Q̇ R transmis prin conducţie este

𝑑𝑡
𝑄̇𝑅 = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = −𝜆 ∙ 𝑑𝑅 ∙ 𝐴 [W] (6.3)
Din relațiile (6.2) și (6.3) rezultă Q̇ R+dR

𝑑 𝑑𝑡
𝑄̇𝑅+𝑑𝑅 = 𝑄̇𝑅 + 𝑑𝑅 (−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑅 ) ∙ 𝑑𝑅 [W] (6.4)
unde aria A reprezintă suprafaţa frontală într-o secţiune de rază R, exprimată prin formula
𝐴 = (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ) ∙ 𝛿 [ m 2 ] (6.5)
Observaţie
Cu toate că grosimea δ a aripioarei circulare este constantă, suprafaţa frontală A depinde de
raza R [1] ş.a.
Fluxul termic elementar dQ̇ l transmis prin convecţie termică* prin suprafeţele laterale ale
elementului de lungime dR poate fi exprimat prin [4], [7], [10] ş.a.
𝑑𝑄̇𝑙 = 𝛼 ∙ 𝑑𝐴𝑙 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (6.6)
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecţie termică, §2)

unde aria laterală elementară dAl a elementului de lungime dR, considerând atât suprafața
superioară cât și cea inferioară, este
𝑑𝐴𝑙 = 2 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅) (6.7)
3
Din relațiile (6.6) și (6.7) se obține [4], [7], [10] ş.a.
𝑑𝑄̇𝑙 = 𝛼 ∙ 2 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅) ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (6.8)
Folosind relațiile (6.1), (6.4), (6.5) și (6.8) rezultă

𝑑 𝑑𝑡
𝑄̇𝑅 = 𝑄̇𝑅 + 𝑑𝑅 (−𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅) ∙ 𝛿 ∙ 𝑑𝑅 ) ∙ 𝑑𝑅 + 𝛼 ∙ 2 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅) ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (6.9)
𝑑 𝑑𝑡
(−𝜆 ∙ 𝑅 ∙ 𝛿 ∙ 𝑑𝑅 ) + 2 ∙ 𝛼 ∙ 𝑅 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) = 0 (6.10)
𝑑𝑅
Relația (6.10) se împarte cu produsul (–λ∙δ) şi se obține [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑑 𝑑𝑡 2∙𝛼
(𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ) − 𝜆∙𝛿 ∙ 𝑅 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) = 0 (6.11)
𝑑𝑅
Dacă se notează cu θ diferenţa de temperatură [4], [7], [10] ş.a. sau excesul de temperatură
[1], [2], [9] ş.a.
𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 [℃] (6.12)
având o variație elementară dθ
𝑑𝜃 = 𝑑𝑡 (6.13)
şi cu β [4], [7], [10] ş.a. sau m [1], [9] ş.a. factorul
2∙𝛼 1 2∙𝛼 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √𝜆∙𝛿 [m] sau 𝑚2 = 𝜆∙𝛿 [m2 ] (6.14)
se obţine prima formă a ecuaţiei diferenţiale a câmpului de temperatură în nervura rotundă

de grosime constantă [7], [10] ş.a.
𝑑 𝑑𝜃
(𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ) − 𝛽 2 ∙ 𝑅 ∙ 𝜃 = 0 (6.15)
𝑑𝑅
Se derivează în raport cu R şi rezultă
𝑑𝜃 𝑑2 𝜃
+ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅2 − 𝛽 2 ∙ 𝑅 ∙ 𝜃 = 0 (6.16)
𝑑𝑅
iar după împărţirea cu R se obține [1], [7], [9], [10] ş.a.
𝑑2 𝜃 1 𝑑𝜃
+ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 − 𝛽 2 ∙ 𝜃 = 0 (6.17)
𝑑𝑅2
Efectuând schimbarea de variabilă [4], [7], [9] ş.a.
𝑧=𝛽∙𝑅 (6.18)
rezultă următoarele
1 𝛽
= (6.19)
𝑅 𝑧
𝑑𝑧 = 𝛽 ∙ 𝑑𝑅 (6.20)
4
𝑑𝑧
𝑑𝑅 = (6.21)
𝛽
𝑑𝑧 2
𝑑𝑅2 = (6.22)
𝛽2
Înlocuind relațiile (6.18)…(6.22) în relația (6.17) se obţine a doua formă a ecuaţiei

diferenţiale a câmpului de temperatură în nervura rotundă de grosime constantă [4], [7], [9] ş.a.
𝑑2 𝜃 1 𝑑𝜃
+ 𝑧 ∙ 𝑑𝑧 − 𝜃 = 0 (6.23)
𝑑𝑧 2
Ecuația (6.23) este de o ecuaţie de tip BESSEL modificată de ordinul 0 [1] ş.a., având ca
soluție o combinaţie liniară de funcţii BESSEL modificate de ordinul (indice) 0 şi specia 1 I0(z),
respectiv specia a 2-a K0(z), de forma [1], [4], [7], [9] ş.a.
𝜃 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (𝑧) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (𝑧) (6.24)
Observaţii
1. Im(x) este funcţia BESSEL modificată de specia 1 şi ordinul (indice) m, definită general
prin
𝐼𝑚 (𝑥 ) = 𝑖 −𝑚 ∙ 𝐽𝑚 (𝑖 ∙ 𝑥 ) (6.25)
unde Jm(x) este funcția cilindrică (BESSEL) de specia 1 şi ordinul (indice) m, dată de relaţia
(−1)𝑘 𝑥 2∙𝑘+𝑚
𝐽𝑚 (𝑥 ) = ∑∞
𝑘=0 (Γ(𝑘+1)∙Γ(𝑘+𝑚+1) ∙ ( 2) ) (6.26)
în care Γ este funcţia lui GAUSS

∞
Γ(𝑥 ) = ∫0 𝑒 −𝑡 ∙ 𝑡 𝑥−1 ∙ 𝑑𝑡 (6.27)
cu proprietatea că
Γ(𝑘 + 1) = 𝑘! 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑘 ∈ ℤ (6.28)
2. Km(x) este funcţia BESSEL modificată de specia a 2-a şi ordinul (indice) m, definită
general prin
𝑥 1 (−1)𝑘 ∙(𝑚−𝑘−1)! 𝑥 2∙𝑘−𝑚

𝐾𝑚 (𝑥 ) = (−1)𝑚+1 ∙ 𝐼𝑚 (𝑥) ∙ 𝑙𝑛 ( 2) + 2 ∙ ∑𝑚−1
𝑘=0 ( ∙ ( 2) )+
k!
(−1) 𝑚 1 𝑥 2∙𝑘+𝑚
∙ ∑∞
𝑘=1 (k!∙(k+m)! ∙ ( 2) ) ∙ [𝛹(𝑘) + 𝛹 (𝑘 + 𝑚)] (6.29)
2
unde funcţia Ψ(n) este

1 1 1 1
𝛹 (𝑛) = −𝛾 + + + … + (6.30)
1 2 3 𝑛
iar γ=0.5772156 constanta lui EULER.
5
3. Funcţiile BESSEL modificate Im(x) şi Km(x) au următoarele proprietăţi importante:

𝑑
(𝑥 −𝑚 ∙ 𝐼𝑚 (𝑥)) = 𝑥 −𝑚 ∙ 𝐼𝑚+1 (𝑥 ) (6.31)
𝑑𝑥
𝑑
(𝑥 −𝑚 ∙ 𝐾𝑚 (𝑥)) = −𝑥 −𝑚 ∙ 𝐾𝑚+1 (𝑥) (6.32)
𝑑𝑥
Stabilirea constantelor C1 şi C2 din relația (6.24) se face pe baza precizării următoarelor

condiţii la limită [1], [7], [9] ş.a. de tip DIRICHLET
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅0 → 𝑡 = 𝑡0 (6.33)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (𝛽 ∙ 𝑅0 ) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (𝛽 ∙ 𝑅0 ) (6.34)
şi NEUMANN
𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 → | ≈0 (6.35)
𝑑𝑅 𝑅=𝑅1
Observaţie
Pentru nervura rotundă de grosime constantă se neglijează fluxul termic transmis prin vârful
aripioarei [7], [9] ş.a.
𝑑𝜃
| = 𝐶1 ∙ 𝛽 ∙ 𝐼1 (𝛽 ∙ 𝑅1 ) − 𝐶2 ∙ 𝛽 ∙ 𝐾1 (𝛽 ∙ 𝑅1 ) = 0 (6.36)
𝑑𝑅 𝑅=𝑅1
Din relațiile (6.34) şi (6.36) se formează un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute C1
şi C2
𝐶1 ∙ 𝐼0 (𝛽 ∙ 𝑅0 ) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (𝛽 ∙ 𝑅0 ) = 𝜃0
{ (6.37)
𝐶1 ∙ 𝛽 ∙ 𝐼1 (𝛽 ∙ 𝑅1 ) − 𝐶2 ∙ 𝛽 ∙ 𝐾1 (𝛽 ∙ 𝑅1 ) = 0
care rezolvat analitic oferă constantele C1 şi C2 în formele [7] ş.a.

𝐾1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝜃0
𝐶1 = 𝐼 (6.38)
1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝐾0 (𝛽∙𝑅0 )+𝐼0 (𝛽∙𝑅0 )∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 )
𝐼1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝜃0
𝐶2 = 𝐼 (6.39)
1(𝛽∙𝑅1 )∙𝐾0(𝛽∙𝑅0 )+𝐼0(𝛽∙𝑅0 )∙𝐾1(𝛽∙𝑅1 )
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din relațiile (6.38) şi (6.39) în relația (6.24) se obține
ecuația câmpului de temperatură pentru nervura rotundă de grosime constantă [1], [4], [7], [9] ş.a.
𝐼0 (𝛽∙𝑅)∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 )+𝐼1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝐾0 (𝛽∙𝑅)
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝐼 (6.40)
1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝐾0 (𝛽∙𝑅0 )+𝐼0 (𝛽∙𝑅0 )∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 )
Fluxul termic Q̇ R transmis prin conducţie se obţine din

𝑑𝜃
𝑄̇𝑅 = −𝜆 ∙ ∙ 𝐴 [ W] (6.41)
𝑑𝑅
rezultând
𝐼 (𝛽∙𝑅 )∙𝐾 (𝛽∙𝑅)−𝐼 (𝛽∙𝑅)∙𝐾 (𝛽∙𝑅 )
𝑄̇𝑅 = 𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝛿 ) ∙ 𝛽 ∙ 𝜃0 ∙ 𝐼 1(𝛽∙𝑅 1)∙𝐾 1(𝛽∙𝑅 )+𝐼1 (𝛽∙𝑅 )∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 ) [W] (6.42)
1 1 0 0 0 0 1 1
6
Valoarea maximă Q̇ max a fluxului termic transmis se obține [4], [7] ş.a. pentru fluxul termic
care trece prin baza nervurii
𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅0 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = −𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅0 ∙ 𝛿 ) ∙ 𝑑𝑅 | [W] (6.43)
𝑅=𝑅0
rezultând [1], [4], [7] ş.a.

𝐼 (𝛽∙𝑅 )∙𝐾 (𝛽∙𝑅 )−𝐼 (𝛽∙𝑅 )∙𝐾 (𝛽∙𝑅 )
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅0 ∙ 𝛿 ) ∙ 𝛽 ∙ 𝜃0 ∙ 𝐼1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝐾1 (𝛽∙𝑅0 )+𝐼1 (𝛽∙𝑅0 )∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 ) [W] (6.44)
1 1 0 0 0 0 1 1
Deoarece în practică este dificil să se opereze cu o relaţie de forma (6.44), se utilizează o

formă alternativă simplificată [4], [7], [9] ş.a.
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅0 ∙ 𝛿 ) ∙ 𝛽 ∙ (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝜙 [W] (6.45)
unde coeficientul ϕ [5] ş.a.
𝜙 = 𝜙(𝛽 ∙ 𝑅0 , 𝛽 ∙ (𝑅1 − 𝑅0 )) (6.46)
este nomografiat, oferind posibilitatea determinării grafice a valorii necesare (figura 6.2).
Figura 6.2 Valorile coeficientului ϕ(β∙R 0 , β∙(R 1 -R 0 )) [5]

7
1.2. Exemplu de calcul – ţeava cu aripioare circulare
Pe o ţeavă de oţel Ø1½” (48×3 mm) se dispun pe o lungime L=1 m un număr na=100 aripioare
circulare de oțel cu grosime δa=2 mm, conductivitatea termică λa=50 W/m∙K și diametrul Da=88 mm
(figura 6.3).
Ştiind că temperatura suprafeţei exterioare a țevii este tse≡t0=70ºC, temperatura mediului
ambiant este te=18ºC şi coeficientul de transfer termic superficial este α=15 W/m2∙K, să se determine
fluxul termic Q̇ a transmis prin aripioare.
De câte ori creşte fluxul termic total Q̇ transmis prin ţeava cu aripioare dacă pentru ţeava lisă
fluxul termic unitar are valoarea q̇ lisa =118 W/m?
Figura 6.3 Țeavă cu aripioare circulare
Rezolvare
Fluxul termic Q̇ a transmis prin aripioare se calculează cu relaţia
𝑄̇𝑎 = 𝑛𝑎 ∙ 𝑄̇1𝑎 [W] (6.47)
unde:
• Q̇ 1a – Fluxul termic transmis printr-o aripioară [W];
• na – Numărul de aripioare [–].
Fluxul termic Q̇ 1a transmis printr-o aripioară se calculează cu relația (6.45), scrisă în forma
𝑄̇1𝑎 ≡ 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝛽 ∙ 𝜆𝑎 ∙ 𝐴𝑎 ∙ (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝜙 [W] (6.48)
Factorul β rezultă din formula (6.14)
𝑊
2∙𝛼 2∙15∙ 2 1
𝛽 = √𝜆 = √ 𝑊 𝑚 ∙𝐾 = 17.32 ∙ 𝑚 (6.49)
𝑎 ∙𝛿𝑎 50∙ ∙2∙10−3 ∙𝑚
𝑚∙𝐾
8
Aria A care reprezintă suprafaţa de contact între ţeavă şi aripioară (aria suprafeței frontale a
aripioarei) este
𝑑𝑒 48
𝐴 = (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅0 ) ∙ 𝛿𝑎 = (2 ∙ 𝜋 ∙ ) ∙ 𝛿𝑎 = 2 ∙ 𝜋 ∙ ∙ 10−3 ∙ 𝑚 ∙ 2 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 =
2 2
3.0159 ∙ 10−4 ∙ 𝑚2 = 3.0159 ∙ 𝑐𝑚2 (6.50)
iar diferenţa de temperatură θ0 rezultă
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 70℃ − 18℃ = 52℃ (6.51)
Pentru determinarea coeficientului ϕ, pe baza relației (6.46)
𝜙 = 𝜙(𝛽 ∙ 𝑅0 , 𝛽 ∙ (𝑅1 − 𝑅0 )) (6.52)
se calculează produsele
𝑑𝑒 1 48∙10−3 ∙𝑚
𝛽 ∙ 𝑅0 = 𝛽 ∙ = 17.32 ∙ 𝑚 ∙ = 0.4157 (6.53)
2 2
𝐷 𝑑𝑒 1 88∙10−3 ∙𝑚 48∙10−3 ∙𝑚
𝛽 ∙ (𝑅1 − 𝑅0 ) = 𝛽 ∙ ( 2𝑎 − ) = 17.32 ∙ 𝑚 ∙ ( − ) = 0.346 (6.54)
2 2 2
iar apoi conform schemei din figura 6.4
𝜙 = 𝜙 (0.4157, 0.346) (6.55)
Figura 6.4 Determinarea coeficientului ϕ
rezultă din nomograma din figura 6.2 valoarea
𝜙 ≈ 0.50 (6.56)
În consecinţă, fluxul termic transmis printr-o aripioară este

1 𝑊 𝑊
𝑄̇1𝑎 = 17.32 ∙ 𝑚 ∙ 50 ∙ 𝑚∙𝐾 ∙ 3.0159 ∙ 10−4 ∙ 𝑚2 ∙ 52℃ ∙ 0.50 = 6.79 ∙ 𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎 (6.57)
9
Fluxul termic Q̇ a transmis prin na=100 aripioare

𝑊
𝑄̇𝑎 = 100 ∙ 𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒 ∙ 6.79 ∙ 𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎 = 679 ∙ 𝑊 (6.58)
Deoarece fluxul termic Q̇ lisa transmis pe o lungime L=1 m de ţeavă lisă este
𝑊
𝑄̇𝑙𝑖𝑠𝑎 = 𝑞̇ 𝑙𝑖𝑠𝑎 ∙ 𝐿 = 118 ∙ 𝑚 ∙ 1 ∙ 𝑚 = 118 ∙ 𝑊 (6.59)
rezultă raportul între fluxul termic Q̇ a transmis prin aripioare şi Q̇ lisa
𝑄̇𝑎 679∙𝑊
= 118∙𝑊 = 5.75 (6.60)
𝑄̇𝑙𝑖𝑠𝑎
Fluxul termic total Q̇ transmis prin ţeava cu aripioare este dat de relaţia
𝑄̇ = 𝑄̇𝑛,𝑙𝑖𝑠𝑎 + 𝑄̇𝑎 [W] (6.61)
unde:
• Q̇ n,lisa – Fluxul termic transmis prin ”n” tronsoane de ţeavă lisă [W].
𝑄̇𝑛,𝑙𝑖𝑠𝑎 = 𝑛𝑎 ∙ (𝑝 − 𝛿𝑎 ) ∙ 𝑞̇ 𝑙𝑖𝑠𝑎 [W] (6.62)
în care:
• p – Pasul de dispunere a aripioarelor [m].
𝐿 1000∙𝑚𝑚
𝑝 = 𝑛 = 100∙𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒 = 10 ∙ 𝑚𝑚 (6.63)
𝑎
Se obţine
𝑊
𝑄̇𝑛,𝑙𝑖𝑠𝑎 = 100 ∙ 𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒 ∙ (10 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 − 2 ∙ 10−3 ∙ 𝑚) ∙ 118 ∙ 𝑚 = 94.4 ∙ 𝑊 (6.64)
şi pe baza relației (6.61) rezultă
𝑄̇ = 94.4 ∙ 𝑊 + 679 ∙ 𝑊 = 773.4 ∙ 𝑊 (6.65)
Creşterea fluxului termic transmis faţă de situaţia în care nu se folosesc aripioare este
𝑄̇ 773.4∙𝑊
= = 6.55 (6.66)
𝑄̇𝑙𝑖𝑠𝑎 118∙𝑊
10
2. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN SOL

2.1. Generalităţi
Conductele montate direct în sol sau reţelele de conducte montate în sol permit transportul
energie termice la distanţă sau asigură livrarea unor fluide tehnologice la consumatori [4] ş.a.
Corpurile solide care sunt îngropate în sol, având în general temperatura diferită de
temperatura ts a acestuia, se consideră a fi surse interioare de căldură (SIC) sau izvoare de căldură
[7], [9] ş.a.
Obiectivele studierii transmiterii căldurii prin sol sunt în principal următoarele:

➢ Determinarea câmpului de temperatură în sol (modul de distribuţie a izotermelor);
➢ Calculul fluxului termic disipat în sol.
Aceleaşi obiective sunt avute în vedere şi în cazul construcțiilor [4] ş.a.:

➢ Plasate la nivelul solului;
➢ Parţial îngropate în sol e.g., demisol;
➢ Total îngropate în sol e.g., canal termic.
Pentru rezolvarea problemelor se utilizează în general o transformare conformă combinată

cu utilizarea metodei imaginilor [4], [7] ş.a.
2.2. Transformarea conformă
Definiţie
Transformarea conformă reprezintă o transformare care permite transpunerea unei porţiuni
plane într-un contur circular [4], [7] ş.a.
Se propune transformarea conturului plan reprezentat în figura 6.5 într-un contur echivalent
cu cel indicat în figura 6.6.
În planul complex Z izotermele t=ct. sunt reprezentate prin drepte x=ct., cărora le corespund
în planul complex W cercuri având raza R=ct. [4] ş.a.
Figura 6.5 Porțiune plană (planul Z)
11
Liniile de flux termic q̇ =ct., materializate în planul complex Z prin drepte y=ct. sunt
transpuse în planul complex W prin unghiul φ=ct., reprezentând drepte care trec prin origine [4] ş.a.
Figura 6.6 Contur circular (planul W)
Pentru realizarea transformării conforme este utilizată relația (6.67) în care C reprezintă o
constantă
𝐶 ∙ 𝑍 = 𝑙𝑛(𝑊 ) (6.67)
În planul complex Z
𝑍 =𝑥+𝑖∙𝑦 (6.68)
iar în planul complex W
𝑊 = 𝑢+𝑖∙𝑣 (6.69)
Adoptând convenabil conform [4] ş.a.
𝑊 = 𝑅 ∙ 𝑒 𝑖∙𝜑 (6.70)
unde:
• R – Raza [m];
• φ – Unghiul făcut de raza R cu axa u în planul W [grade].
din relațiile (6.67) … (6.70) rezultă
𝐶 ∙ (𝑥 + 𝑖 ∙ 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑢 + 𝑖 ∙ 𝑣) și 𝐶 ∙ (𝑥 + 𝑖 ∙ 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑅 ∙ 𝑒 𝑖∙𝜑 ) (6.71)
𝐶 ∙ 𝑥 + 𝑖 ∙ 𝐶 ∙ 𝑦 = 𝑙𝑛(𝑅) + 𝑖 ∙ 𝜑 (6.72)
12
Identificând partea reală, respectiv partea imaginară se obţine
𝐶 ∙ 𝑥 = 𝑙𝑛(𝑅)
{ (6.73)
𝐶∙𝑦 =𝜑
sau
𝑙𝑛(𝑅)
𝑥=
{ 𝐶
𝜑 (6.74)
𝑦= 𝐶
În tabelul 6.1 este redată corespondența mărimilor în planul complex Z şi planul complex
W, modul de calcul echivalent al fluxului termic Q̇ 12 transmis printr-o arie A12 şi al fluxului termic
total Q̇, precum şi modalitatea de exprimare a ecuației câmpului de temperatură.
Tabelul 6.1 Corespondența mărimilor în planul complex Z şi planul complex W
13
2.3. Metoda imaginilor

Se consideră un izvor punctiform de căldură notat P1 (figura 6.7), având următoarele
caracteristici [4] ş.a.:
• Este plasat în sol la adâncimea h;
• Debitează un flux termic Q̇;
• Are temperatura θ0 (corect, diferența de temperatură, supratemperatura sau excesul de
temperatură)
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑠 [℃] (6.75)
şi imaginea izvorului de căldură notată P2, având următoarele caracteristici:

• Este situată simetric la înălţimea h;
• Debitează un flux termic −Q̇;
• Are temperatura −θ0 (corect, diferența de temperatură, supratemperatura sau excesul de
temperatură)
−𝜃0 = −(𝑡0 − 𝑡𝑠 ) [℃] (6.76)
Figura 6.7 Metoda imaginilor
Temperatura θ (corect, diferența de temperatură, supratemperatura sau excesul de

temperatură) într-un punct P de coordonate (x, y) din figura 6.7 este dată de relația
𝜃 = 𝜃1 + 𝜃2 [℃] (6.77)
rezultând prin însumarea efectelor izvorului punctiform de căldură P1 şi a imaginii acestuia

P2 [4] ş.a.
14
Utilizând relaţia 6 din tabelul 6.1, cu notațiile din figura 6.7 și λs conductivitatea termică a
solului (λs=1…2 W/m∙K) rezultă
𝑄̇ 𝑅
𝜃1 = 𝜃0 − 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅1 ) [℃] (6.78)
𝑠 ∙𝐿 0
𝑄̇ 𝑅
𝜃2 = −𝜃0 + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅2 ) [℃] (6.79)
𝑠 ∙𝐿 0
Din relațiile (6.77) … (6.79) se obține [4] ş.a.

𝑄̇ 𝑅
𝜃 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅2 ) [℃] (6.80)
𝑠 ∙𝐿 1
Efectuând calculele rezultă

𝑅 2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙𝜃
𝑙𝑛 (𝑅2 ) = (6.81)
1 𝑄̇
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙𝜃
𝑅2
=𝑒 𝑄̇ (6.82)
𝑅1
Se exprimă geometric razele R1 și R2 (figura 6.7) prin formulele
𝑅12 = 𝑥 2 + (ℎ − 𝑦)2 (6.83)
𝑅22 = 𝑥 2 + (ℎ + 𝑦)2 (6.84)
Din relațiile (6.82) … (6.84) se obţine
2∙𝜋∙𝜆𝑠∙𝐿∙𝜃 2 4∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙𝜃

𝑅22 𝑥 2 +(ℎ+𝑦)2
= 𝑥 2 +(ℎ−𝑦)2 = (𝑒 𝑄̇ ) =𝑒 𝑄̇ = 𝐶2 (6.85)
𝑅12
Efectuând calculele rezultă

2
1+𝐶 2 4∙ℎ 2∙𝐶 2
𝑥 2 + (𝑦 + ℎ ∙ 1−𝐶 2 ) = (1−𝐶 2 )2 (6.86)
Pentru temperatura θ=t–ts=ct. se obţine astfel o familie de izoterme (figura 6.8)

2
1+𝐶 2 2∙ℎ∙𝐶 2
𝑥 2 + (𝑦 + ℎ ∙ 1−𝐶 2 ) = (1−𝐶 2 ) (6.87)
Figura 6.8 Spectrul de izoterme t=ct. şi liniile de flux termic din sol
15
Aceasta reprezintă o familie de cercuri având centrul pe axa Oy în punctul de coordonate
1+𝐶 2
𝑃𝐶 (0, ℎ ∙ 1−𝐶 2 ) (6.88)
şi raza RC variabilă de la zero la infinit [4], [5] ş.a.

2∙ℎ∙𝐶
𝑅𝐶 = 1−𝐶 2 (6.89)
Observaţii
1) Pentru RC→∞ se obține izoterma plană ts suprapusă peste suprafața solului [4], [7] ş.a.;
2) Liniile de flux termic q̇ sunt perpendiculare pe izoterme şi formează o familie de cercuri

cu centrele pe axa Ox şi raza variabilă;
3) Izoterma t0 este o izotermă particulară, suprapusă peste suprafaţa exterioară a conductei.
2.4. Determinarea fluxului termic transmis prin sol de o conductă îngropată

Din relațiile (6.88) și (6.89) neglijând practic diferența Δh≈0 (figura 6.8), raportul între yC
(ordonata centrului grupului de izoterme) şi RC (raza unei izoterme) este [4] ş.a.
1+𝐶2
𝑦𝐶 ℎ∙ 1+𝐶 2
1−𝐶2
= 2∙ℎ∙𝐶 = (6.90)
𝑅𝐶 2∙𝐶
1−𝐶2
Se notează raportul
𝑦𝐶
=𝑢 (6.91)
𝑅𝐶
şi rezultă ecuaţia de gradul doi
𝐶2 − 2 ∙ 𝑢 ∙ 𝐶 + 1 = 0 (6.92)
cu soluţiile
𝐶1,2 = 𝑢 ± √𝑢2 − 1 (6.93)
Ținând cont de (6.91) se obține [4] ş.a.
𝑦 𝑦 2
𝐶1,2 = 𝑅𝐶 ± √(𝑅𝐶 ) − 1 (6.94)
𝐶 𝐶
Figura 6.9 Conductă pozată în sol [7]

16
Pentru o conductă cu diametrul d îngropată în sol, se aproximează ordonata centrului

grupului de izoterme yC prin adâncimea de îngropare h a axei conductei (figura 6.9)
𝑦𝐶 ≈ ℎ (6.95)
şi deoarece corespunzător izotermei t0 [4] ş.a.

𝑑
𝑅𝐶 = (6.96)
2
alegând soluţia fizic posibilă din relația (6.94) se obține constanta C exprimată prin relaţia
2∙ℎ 2∙ℎ 2
𝐶= + √( 𝑑 ) − 1 (6.97)
𝑑
Din relaţia (6.85)
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙𝜃 2
𝐶 2 = (𝑒 𝑄̇ ) (6.98)
constanta C poate fi exprimată prin

𝐶=𝑒 𝑄̇ (6.99)
iar prin logaritmare rezultă

𝑙𝑛(𝐶 ) = (6.100)
𝑄̇
Folosind relațiile (6.97) și (6.100) se obţine fluxul termic total Q̇ disipat în sol de o conductă
având diametrul d, fiind pozată la adâncimea h [4] ş.a.
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙(𝑡0 −𝑡𝑠 ) 2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙(𝑡0−𝑡𝑠 )
𝑄̇ = ⟶ 𝑄̇ = [ W] (6.101)
𝑙𝑛(𝐶) 2∙ℎ √ 2∙ℎ 2
𝑙𝑛( + ( ) −1)
𝑑 𝑑
Fluxul termic total poate fi exprimat şi printr-o relaţie de tipul

∆𝑡 𝑡0 −𝑡𝑠
𝑄̇ = 𝑅 = [W] (6.102)
𝑡𝑡,𝑠 1 2∙ℎ 2∙ℎ 2
∙𝑙𝑛( +√( ) −1)
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿 𝑑 𝑑
în care rezistenţa termică totală Rtt,s a ansamblului conductă–sol este [4], [9] ş.a.
1 2∙ℎ 2∙ℎ 2 K
𝑅𝑡𝑡,𝑠 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) [W] (6.103)
𝑠 ∙𝐿
Fluxul termic unitar q̇ (raportat la 1 ml) disipat în sol de o conductă cu diametrul d,

îngropată la adâncimea h, se obţine din relaţia
𝑄̇ 𝑡0 −𝑡𝑠 W
𝑞̇ = = [ ] (6.104)
𝐿 1 2∙ℎ √ 2∙ℎ 2 m
∙𝑙𝑛( + ( ) −1)
2∙𝜋∙𝜆𝑠 𝑑 𝑑
17
Se observă ca şi fluxul termic unitar q̇ poate fi pus în forma

∆𝑡 W
𝑞̇ = 𝑅 [ ] (6.105)
𝑡,𝑠 m
în care rezistenţa termică unitară Rt,s a ansamblului conductă–sol este [7], [9] ş.a.
1 2∙ℎ 2∙ℎ 2 m∙K

𝑅𝑡,𝑠 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) [ W ] (6.106)
𝑠
Observaţie
Pentru o adâncime de îngropare h mult mai mare decât d (diametrul exterior al conductei) şi
mult mai mică decât lungimea L a conductei (L>>h>>d), se poate aproxima fluxul termic unitar q̇
disipat în sol folosind relația [4], [9] ş.a.
𝑡0 −𝑡𝑠 W
𝑞̇ ≈ 1 4∙ℎ [ ] (6.107)
∙𝑙𝑛( ) m
2∙𝜋∙𝜆𝑠 𝑑
2.5. Transfer de căldură prin mai multe conducte montate în sol

În cazul a două sau a mai multor conducte montate direct în sol se procedează similar,
aplicând metoda imaginilor pentru mai multe izvoare punctiforme de căldură P1, P2, … , Pn
(figura 6.10) [4] ş.a.
Figura 6.10 Două conducte montate în sol (după [4])
Se poate scrie [4] ş.a.
𝑗 𝑄̇ 𝑅"
𝜃 = ∑𝑁𝐶 𝑁𝐶
𝑗=1 𝜃𝑗 = ∑𝑗=1 (2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅𝑗′ )) (6.108)
𝑠 ∙𝐿 𝑗
18
unde:
• NC – Numărul de conducte îngropate în sol [–];
• Q̇ j – Fluxul termic disipat de conducta ”j” [W];
• R'j , R"j – Razele izvorului de căldură ”j” şi a imaginii sale [m].
Pentru cazul general soluția ecuației (6.108) nu se cunoaște, dar pot fi determinate relaţii cu
un grad ridicat de precizie pentru anumite cazuri particulare [4] ş.a.
Pentru conducte cu geometrie identică: acelaşi diametru d, aceeași adâncime h de montare,
pas de montare s identic etc. (figura 6.11), care lucrează în aceleași condiţii termice (aceleaşi
temperaturi) relația (6.108) devine [4] ş.a.
𝑄̇ 𝑅"
𝑗
𝜃 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (∏𝑁𝐶
𝑗=1 (𝑅′ )) (6.109)
𝑠 ∙𝐿 𝑗
Figura 6.11 Conducte identice montate în sol
Pe baza soluţiei lui E. GOURSAT, fluxul termic transmis prin sol se poate calcula folosind
relația [4], [9] ş.a.
∆𝑡 𝑡0 −𝑡𝑠
𝑄̇ = 𝑅 = 1 2∙𝑠 2∙ℎ
[W] (6.110)
𝑡𝑡,𝑠 ∙𝑙𝑛( ∙𝑠ℎ( ))
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿 𝜋∙𝑑 𝑠
Rezistența termică unitară Rt [m∙K/W] din relația (6.110) poate fi estimată grafic folosind
nomograma din figura 6.12, pe baza raportului h/d între adâncimea de montare şi diametrul
conductei, respectiv a raportului δ/d între pasul de montare şi diametrul conductei [9] ş.a.
Figura 6.12 Rezistența termică pentru mai multe conducte montate în sol [9]
19
O serie de situaţii practice a unor diferite tipuri de corpuri îngropate în sol sunt indicate în
literatura de specialitate [2], [6], [9] ş.a. De exemplu, relaţiile de calcul aferente pentru determinarea
rezistenţei termice la transmiterea căldurii prin sol sunt indicate în tabelul 6.2 conform [9].
Tabelul 6.2 Corpuri îngropate în sol şi rezistenţa termică corespunzătoare [9]
20
În cazul transferului de căldură global prin sol, care include convecţia termică în interiorul
conductei, conducţia termică prin pereţii conductei şi prin sol şi convecţia termică în exteriorul
conductei se poate utiliza relaţia aproximativă
∆𝑡 𝑡 −𝑡
𝑄̇ ≈ 𝑅 = 𝑖𝑅 𝑒 ∙ 𝐿 [W] (6.111)
𝑡𝑡 𝑡
în care rezistența termică unitară Rt la transferul global de căldură este
1 1 𝑑𝑗+1 1 2∙𝐻 4∙𝐻 2 m∙K

𝑅𝑡,𝑠 = 𝜋∙𝑑 ∙𝛼 + ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑑 + √𝑑2 − 1) [ W ] (6.112)
𝑖 𝑖 𝑗 𝑑𝑗 𝑠 𝑛+1 𝑛+1
unde H este o adâncime de îngropare corectată (majorată) pentru a obţine o rezistenţă

termică echivalentă care înglobează şi rezistenţa termică la convecţia termică în exterior, dată de
relația [4] ş.a.
𝜆
𝐻 = ℎ + 𝛼𝑠 [m] (6.113)
𝑒
21
2.6. Exemplu de calcul – conductă montată în sol

O conductă de oţel Ø5” (Ø133x5 mm) este pozată în sol la adâncimea h=1.20 (figura 6.13).
Cunoscând temperatura medie a suprafeței solului ts=10ºC, conductivitatea termică a solului λs=1.16
W/m∙K (pământ vegetal cu ρ=1600 kg/m3 şi cp=0.84 J/kg∙K) şi temperatura suprafeţei exterioare a
conductei t0=120ºC, să se determine fluxul termic unitar q̇ transmis prin sol pe 1 ml de conductă.
Care sunt ecuaţiile izotermelor t0=120ºC, t60=60ºC şi t30=30ºC?
Figura 6.13 Conductă montată în sol
Rezolvare
Din datele problemei rezultă valoarea diametrului exterior al conductei de≡d=133 mm.
Fluxul termic unitar q̇ disipat în sol se determină folosind relația (6.105), în care rezistența
termică unitară a ansamblului conductă-sol Rt,s este dată de formula (6.106)
1 2∙ℎ 2∙ℎ 2 1 2∙1.20∙𝑚 2∙1.20∙𝑚 2

𝑅𝑡,𝑠 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) → 𝑅𝑡,𝑠 = 𝑊 ∙ 𝑙𝑛 ( 0.133∙𝑚 + √( 0.133∙𝑚 ) − 1) =
𝑠 2∙𝜋∙1.16∙
𝑚∙𝐾
𝑚∙𝐾
0.4919 ∙ (6.114)
𝑊
∆𝑡 120℃−10℃ 𝑊
𝑞̇ = 𝑅 = 𝑚∙𝐾 = 223.62 ∙ 𝑚 (6.115)
𝑡,𝑠 0.4919∙
𝑊
Pentru determinarea ecuaţiei izotermei t0=120ºC se calculează în prealabil constanta C cu

relația (6.97)
2∙ℎ 2∙ℎ 2 2∙1.20∙𝑚 2∙1.20∙𝑚 2

𝐶= + √( 𝑑 ) − 1 = + √( 0.133∙𝑚 ) − 1 = 36.0625 (6.116)
𝑑 0.133∙𝑚
şi se utilizează relația (6.87) în forma

2 2
1+𝐶 2 2∙ℎ∙𝐶 2 1+36.06252 2∙1.20∙𝑚∙36.0625 2
𝑥 2 + (𝑦 + ℎ ∙ 1−𝐶 2 ) = (1−𝐶 2 ) → 𝑥 2 + (𝑦 + 1.20 ∙ 𝑚 ∙ 1−36.06252 ) = ( ) (6.117)
1−36.06252
22
Se obține
𝑥 2 + (𝑦 − 1.2018 ∙ 𝑚)2 = (−0.0666 ∙ 𝑚)2 (6.118)
Neglijând diferenţa
∆ℎ = 1.2018 ∙ 𝑚 − 1.20 ∙ 𝑚 = 0.0018 ∙ 𝑚 = 1.8 𝑚𝑚 (6.119)
se obţine ecuaţia izotermei t0=120ºC
𝑥 2 + (𝑦 − 1.20 ∙ 𝑚)2 = (−0.0666 ∙ 𝑚)2 (6.120)
care reprezintă un cerc cu centrul în punctul C120 şi raza R120≈R0, suprapus peste suprafaţa
exterioară a conductei
𝐶120 (0, −1.20 ∙ 𝑚); 𝑅120 = 0.0666 ∙ 𝑚 = 66.6 𝑚𝑚 (6.121)
Observaţie
Raza exterioară R0 a conductei este
𝑑 133∙𝑚𝑚
𝑅0 = = = 66.5 ∙ 𝑚𝑚 = 0.0665 ∙ 𝑚 (6.122)
2 2
Pentru ecuaţiile celorlalte izoterme se utilizează relația [5] ş.a.

𝜃 𝑡−𝑡𝑠
2∙ 2∙( )
𝜃0 𝑡0 −𝑡𝑠
2∙ℎ 2∙ℎ 2 2∙ℎ 2∙ℎ 2
𝐶 2 = ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) = ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) (6.123)
în care pentru simplificare se notează cu θad raportul

𝜃 𝑡−𝑡𝑠
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 (6.124)
0 0 −𝑡𝑠
În cazul izotermei t60=60ºC se calculează

𝑡60 −𝑡𝑠 60℃−10℃
𝜃𝑎𝑑,60 = = = 0.4545 (6.125)
𝑡0 −𝑡𝑠 120℃−10℃
𝐶 2 = (36.0625)2∙0.4545 = 1300.50.4545 (6.126)
iar ecuaţia devine

2 2
1+1300.50.4545 2∙1.20∙𝑚∙36.06250.4545
𝑥 2 + (𝑦 + 1.20 ∙ 𝑚 ∙ 1−1300.50.4545 ) = ( ) (6.127)
1−1300.50.4545
obţinând
𝑥 2 + (𝑦 − 1.2959 ∙ 𝑚)2 = (−0.4892 ∙ 𝑚)2 (6.128)
Ecuația (6.128) reprezintă un cerc cu centrul în punctul C60 şi raza R60
𝐶60 (0, −1.2959 ∙ 𝑚); 𝑅60 = 0.4892 ∙ 𝑚 (6.129)
23
În cazul izotermei t60=30ºC se calculează

𝑡30 −𝑡𝑠 30℃−10℃
𝜃𝑎𝑑,30 = = 120℃−10℃ = 0.1818 (6.130)
𝑡0 −𝑡𝑠
𝐶 2 = (36.0625)2∙0.1818 = 1300.50.1818 (6.131)
iar ecuaţia devine

2 2
1+1300.50.1818 2∙1.20∙𝑚∙36.06250.1818
𝑥 2 + (𝑦 + 1.20 ∙ 𝑚 ∙ 1−1300.50.1818 ) = ( ) (6.132)
1−1300.50.1818
obţinând
𝑥 2 + (𝑦 − 2.0946 ∙ 𝑚)2 = (−1.7168 ∙ 𝑚)2 (6.133)
Ecuația (6.133) reprezintă un cerc cu centrul în punctul C30 şi raza R30
𝐶30 (0, −2.0946 ∙ 𝑚); 𝑅30 = 1.7168 ∙ 𝑚 (6.134)
Referinţe bibliografice
1975.
24
C07 Aplicatie RNS CTU Platbanda.xlsx CTU Platbanda Txt
O platbandă de oţel cu o grosime neglijabilă =2 mm, având lungimea L=100 cm,
lățimea l=5 cm şi temperatura inițială t0=300ºC se răcește în aer cu temperatura te=15ºC.
Cunoscând conductivitatea termică =55 W/m·K, densitatea =7800 kg/m3, căldura
specifică cp=500 J/kg·K şi coeficientul de transfer termic superficial =20 W/m2K, se
cer următoarele:
a) Timpul de răcire τrac până când temperatura în platbandă atinge valoarea tfin=20ºC;
b) Căldura Qrac cedată prin răcire;
c) Reprezentarea grafică a variației temperaturii în platbandă şi a căldurii schimbate în
timpul procesului de răcire.
1/1
C07 Aplicatie RNS CTU Platbanda.xlsx CTU Platbanda
A B C D E F G H I J
1
3 Lungime L m 1.00
4 Latime l m 0.05
5 Grosime δ m 0.002
7 Densitate ρ kg/mc 7800.0
8 Caldura specifica cp J/kgK 500.0
9 Temp. initiala t0 C 300.0
10 Temp. finala tfin C 20.0
12 Coef. de convectie α W/mpK 20.0
13 Timp curent τ s 0.0
14 =2*(Lung*Lat)
15 Marime Simbol U.M. Valoare =Lung*Lat*Delta
16 Suprafata corp A mp 0.100
=Volum_Corp/Supraf_Corp
17 Volum corp V mc 1.00E-04
18 Lungime caracteristica lc m 1.00E-03 =Coef_Alfa/Lambda*Lung_Caract
19 Criteriu BIOT Bi - 3.636E-04 =Dens*Volum_Corp*CaldSpec/
20 Factor timp Fτ s 195.00
21 Diferenta de temp. θ0 C 285.0 =Temp_t0-Temp_te
22 Temp. curenta t C 20.0
=Temp_tcrt-Temp_te
23 Diferenta de temp. θ C 5.000
24 Timp racire τrac s 788.395 =Dens*Volum_Corp*CaldSpec/
(Coef_Alfa*Supraf_Corp)*
25 Difuzivitate termica a mp/s 1.410E-05
26 Criteriu FOURIER Fo - 11118.39
27 Caldura schimbata Q kJ -109.20 =Lambda/(Dens*CaldSpec)
28 =Difuziv_Term*Timp_TauProc/
=Dens*Volum_Corp*CaldSpec* (Lung_Caract^2)
29 (Temp_te-Temp_t0)*
30 (1-EXP(-Criteriu_Bi*Criteriu_Fo))*0.001
31
=Temp_te+(Temp_t0-Temp_te)*
EXP(-Coef_Alfa*Supraf_Corp/ Temp.
(Dens*Volum_Corp*CaldSpec)*Timp_TauCrt) [C]
32
Timp Temp. te
300.000
33 [s] [C]
34 0.0 300.000 15.0
35 60.0 224.515 15.0
36 120.0 169.023 15.0
37 180.0 128.229 15.0
38 240.0 98.239 15.0
39 300.0 76.193 15.0
40 360.0 59.985 15.0
41 420.0 48.071 15.0
42 480.0 39.312 15.0
43 540.0 32.872 15.0
44 600.0 28.139 15.0
45 660.0 24.659 15.0
46 720.0 22.101 15.0
47 780.0 20.220 15.0
48 840.0 18.837 15.0
49 900.0 17.821 15.0
50 960.0 17.074 15.0
51 1020.0 16.525 15.0
52 1080.0 16.121 15.0
53 1140.0 15.824 15.0
54 1200.0 15.606 15.0
55
56
57 Variatia temperaturii in timp
58 350.0
59 Temp.
60 [C]
300.0 Temp. te
61
62 [C]
63 250.0
Temperatura [C]
64
65 200.0
66
67
150.0
68
69
70 100.0
71
72 50.0
73
74 0.0
75
0.0 120.0 240.0 360.0 480.0 600.0 720.0 840.0 960.0 1,080.0 1,200.0
76
77 Timp [s]
78
79
1/2
C07 Aplicatie RNS CTU Platbanda.xlsx CTU Platbanda
K L M N O P Q R S T U
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Caldura =Dens*Volum_Corp*CaldSpec*
schimbata (Temp_te-Temp_t0)*
32 [kJ] (1-EXP(-Coef_Alfa*Supraf_Corp/
(Dens*Volum_Corp*CaldSpec)*Timp_TauCrt))
Timp
0.000 *0.001
33 [s]
34 0.0 0.000
35 60.0 -29.439
36 120.0 -51.081
37 180.0 -66.991
38 240.0 -78.687
39 300.0 -87.285
40 360.0 -93.606
41 420.0 -98.252
42 480.0 -101.669
43 540.0 -104.180
44 600.0 -106.026
45 660.0 -107.383
46 720.0 -108.381
47 780.0 -109.114
48 840.0 -109.653
49 900.0 -110.050
50 960.0 -110.341
51 1020.0 -110.555
52 1080.0 -110.713
53 1140.0 -110.829
54 1200.0 -110.914
55
56
57 Variatia caldurii schimbate in timp
58 20.000
59
60 Caldura
0.000 schimbata
61
62 [kJ]
63 -20.000
Caldura [kJ]
64
65 -40.000
66
67
-60.000
68
69
70 -80.000
71
72 -100.000
73
74
-120.000
75
0.0 120.0 240.0 360.0 480.0 600.0 720.0 840.0 960.0 1,080.0 1,200.0
76
77 Timp [s]
78
79
2/2
CURS 7: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM

NESTAŢIONAR
OBIECTIVE
➢ Introducere în studiul transferului de căldură prin conducție termică în regim nestaționar

(tranzitoriu);
➢ Prezentarea transmiterii căldurii prin conducție termică în regim nestaționar prin corpuri cu
temperatură uniformă (CTU);
SUBIECTE CURS 7
1. INTRODUCERE ..................................................................................................................... 2
1.1. Generalități ...................................................................................................................... 2
1.2. Condiții și metode pentru soluționarea ecuației FOURIER ............................................... 3
2. ÎNCĂLZIREA ŞI RĂCIREA CORPURILOR CU TEMPERATURĂ UNIFORMĂ ................ 5
2.1. Generalități ...................................................................................................................... 5
2.2. Forme ale ecuației câmpului de temperatură .....................................................................5
2.3. Timpul de încălzire/răcire.................................................................................................8
2.4. Determinarea căldurii schimbate în procesele de Î/R ...................................................... 12
2.5. Exemplu de calcul – Corp cu temperatură uniformă (CTU) ............................................ 14
1
1. INTRODUCERE
1.1. Generalități
În timpul unui proces de transmitere a căldurii Q (corect, energiei interne U), în mod
obișnuit, temperatura corpurilor implicate în acest proces se modifică (variază)*.
*Există transfer de căldură și la temperatură constantă t=ct., în procesele de schimbare a stării de agregare a
substanțelor (transformări de fază).
Definiție
Procesele termice nestaționare sau tranzitorii reprezintă procese de transmitere a căldurii, în
care temperatura corpului variază atât în spațiu, cât și în timp.
Într-un reper de coordonate 3D cartezian având axele Ox, Oy și Oz, ținând cont și de variația
temperaturii în raport cu timpul τ, câmpul de temperatură se definește general prin relația
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (7.1)
în care
𝜕𝑡
≠0 (7.2)
𝜕𝜏
Transferul de căldură în regim nestaționar apare în timpul proceselor de încălzire sau răcire
(Î/R) a diverselor categorii de corpuri, cum sunt [1], [2], [7], [10] ş.a.:
➢ Încălzirea/răcirea corpurilor metalice;
➢ Producerea ceramicii și a cărămizilor;
➢ Fabricarea sticlei;
➢ Vulcanizarea cauciucului;
➢ Injectarea maselor plastice;
➢ Înghețarea solului sau congelarea lichidelor;
➢ Uscarea materialelor umede;
➢ Transmiterea radiației solare prin elementele de construcții;
➢ Pornirea/oprirea schimbătoarelor de căldură (SQ), a cazanelor sau instalațiilor energetice
etc.
Transferul de căldură în regim nestaționar (RNS) este fundamental corelat cu o modificare a

energiei interne U, entalpiei I≡H* sau a stării de agregare (fazei) a corpului care primește sau
cedează căldura Q, într-un anumit interval de timp τ [1], [2], [7] ş.a.
*(v. şi cursul Principiul I al Termodinamicii aplicat STD/D, §1.3)
Transferul de căldură prin conducție termică în RNS, prin corpuri cu surse interioare de
căldură (SIC), este descris general de ecuația fundamentală a conducției termice (EFCT)* sau
ecuația lui FOURIER în formele [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝜕𝑡 𝑞̇ 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ ∇2 t + 𝜌∙𝑐
𝑆𝐼𝐶
sau = 𝑎 ∙ (∇2 t + ) (7.3)
𝜕𝜏 𝑝 𝜕𝜏 𝜆
ori [1], [2], [3], [6] ş.a.

1 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∙ 𝜕𝜏 = ∇2 t + (7.4)
𝑎 𝜆
*(v. şi cursul Introducere în transferul de căldură, §4.1)
2
Mărimea a reprezintă difuzivitatea termică, introdusă prin relația
𝜆 m2
𝑎 = 𝜌∙𝑐 [ s ] (7.5)
𝑝
unde:
• λ – Conductivitatea termică a materialului [W/m∙K];
• ρ – Densitatea corpului [kg/m3];
• cp – Căldura specifică [J/kg∙K].
Difuzivitatea termică a este o proprietate importantă și destul de complexă a unui material,

reprezentând o măsură a inerției sale termice [10] ş.a.
Cu cât valoarea coeficientului de difuzivitate termică a este mai ridicată, cu atât variația de
∂t ∂t ∂t ∂t
temperatură în corp (∂x, ∂y, ∂z) este mai lentă, pentru aceeași variație în timp ∂τ.
În cazul în care corpul nu are surse interioare de căldură (SIC) q̇ SIC =0, iar celelalte
proprietăți: conductivitatea termică λ, densitatea ρ şi căldura specifică cp pot fi considerate
constante, EFCT se simplifică în forma cunoscută
𝜕𝑡 𝜕𝑡 𝜕 2𝑡 𝜕 2𝑡 𝜕2𝑡 1 𝜕𝑡
= 𝑎 ∙ ∇2 t sau = 𝑎 ∙ (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2) ori ∙ 𝜕𝜏 = ∇2 t (7.6)
𝜕𝜏 𝜕𝜏 𝑎
1.2. Condiții și metode pentru soluționarea ecuației FOURIER

În cazul transferului de căldură în regim nestaționar (RNS), pentru a soluționa ecuația
fundamentală a conducției termice (FOURIER), este nevoie să fie cunoscute sau precizate
următoarele [1], [2], [7] ş.a.:
a) Condițiile de unicitate, care pot fi*:

➢ Condiții inițiale (temporale): distribuția temperaturilor în corp la momentul inițial τ0
𝜏0 = 0 → 𝑡𝜏0 = 𝑡𝜏 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏0 ) (7.7)
➢ Condiții la limită (condiții de margine, condiții de contur): DIRICHLET (specia 1),

NEUMANN (specia a 2-a), FOURIER (specia a 3-a) sau contact (specia a 4-a).
*(v. şi cursul Introducere în transferul de căldură, §4.2)
b) Modul în care se produce transmiterea căldurii în RNS:

➢ Continuu;
➢ Intermitent;
➢ Pentru o temperatură exterioară constantă te=ct.;
➢ Pentru o temperatură exterioară variabilă te=var. etc.
Principalele metode utilizate în rezolvarea problemelor de transmitere a căldurii în regim

nestaționar sunt următoarele [1], [2], [4], [7], [10] ş.a.:
➢ Metode analitice (exacte): aplicabile în cazul unor corpuri omogene, care au o geometrie
relativ simplă (placă plană, cilindru, sferă etc.);
➢ Metoda analizei dimensionale (BUCKINGHAM);
➢ Metode numerice (aproximative): metoda diferențelor finite (MDF), metoda elementelor
finite (MEF), metoda volumelor finite (MVF) ş.a.;
➢ Metoda analogiei termo-electrice etc.
3
Indiferent de tipul transferului de căldură în RNS, încălzire sau răcire (Î/R), după un anumit
interval de timp suficient de lung (teoretic când timpul τ→∞), temperatura t în fiecare punct al
corpului va tinde către temperatura mediului exterior (t→te) [1], [2], [7] ş.a.
În realitate, un anumit proces de Î/R va decurge practic până la o anumită temperatură

prescrisă tehnologic sau până când diferența de temperatură θ≡Δt=t–te, dintre temperatura t a
corpului și temperatura te a mediului exterior, scade sub o anumită valoare indicată tehnic ori devine
mai redusă decât eroarea de măsurare a dispozitivului termometric utilizat [7] ş.a.
𝑡 ≤ 𝑡𝑡𝑒ℎ𝑛𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐 sau 𝜃 ≡ ∆𝑡 ≤ ∆𝑡𝑡𝑒ℎ𝑛𝑖𝑐ă sau 𝜃 ≡ ∆𝑡 ≤ 𝜖𝑡 (7.8)
Figura 7.1 Proces de încălzire în regim nestaționar a unui perete plan omogen (PPO)
4
2. ÎNCĂLZIREA ŞI RĂCIREA CORPURILOR CU

TEMPERATURĂ UNIFORMĂ
2.1. Generalități
Procesele de încălzire sau răcire a corpurilor cu temperatură uniformă (CTU) reprezintă
cazuri simple de transmitere a căldurii în regim termic nestaționar (tranzitoriu).
Ele sunt caracteristice unor corpuri având dimensiuni reduse: table subțiri, platbande
metalice, cuie, ace, șaibe, șuruburi, piulițe, bile de rulmenți, alice etc. [4], [7] ş.a.
Pentru aceste tipuri de corpuri, se consideră că temperatura t are aceeași valoare în tot
volumul corpului la un anumit moment de timp τ, iar câmpul de temperatură se consideră a fi
izoterm în acel moment [1], [2], [4], [10] ş.a.
Încălzirea sau răcirea corpurilor cu temperatură uniformă reprezintă procese de tip

NEWTON [4], [7] ş.a., pentru care
𝑡 = 𝑡 (𝜏 ) (7.9)
iar gradientul de temperatură este nul

𝜕𝑡
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = ≈0 (7.10)
𝜕𝑛
Studiul transmiterii căldurii prin conducție termică în RNS prin corpuri cu temperatură
uniformă, care au o rezistență termică interioară neglijabilă [1], [2], [9], [10] ş.a., își propune să
atingă următoarele obiective:
➢ Determinarea ecuației câmpului de temperatură;
➢ Calculul timpului de încălzire/răcire;
➢ Exprimarea relațiilor cu ajutorul criteriilor Bi și Fo;
➢ Determinarea căldurii schimbate în decursul procesului respectiv.
2.2. Forme ale ecuației câmpului de temperatură

Se consideră un corp având temperatura t, volumul V și aria A, având conductivitatea
termică λ, densitatea ρ și căldura specifică cp constante, amplasat într-un mediu exterior cu
temperatura te cunoscută și constantă te=ct. (figura 7.2).
Figura 7.2 Corp cu temperatură uniformă (CTU)
5
Coeficientul de transfer termic superficial α pe suprafața exterioară a corpului se consideră a

fi de asemenea constant α=ct., având aceeași valoare în toate punctele suprafeței A [4], [9] ş.a.
Căldura elementară δQ acumulată (încălzire) sau cedată (răcire) în/din volumul V, care
străbate suprafața A într-un interval de timp elementar dτ este
𝛿𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 (7.11)
Conform legii lui NEWTON*, fluxul termic Q̇ transmis prin convecție termică prin
suprafața A, pe care acționează coeficientul de transfer termic superficial α, este
𝑄̇ = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ ∆𝑡 [W] (7.12)
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecție termică, §2.1)
Căldura elementară δQ poate fi exprimată prin relația*
𝛿𝑄 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝑡 sau 𝛿𝑄 = (𝜌 ∙ 𝑉 ) ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝑡 (7.13)
*(v. şi cursul Principiul I al Termodinamicii aplicat STD/Î, §1.3)
Din relațiile (7.11) … (7.13) se obține [1], [2] ş.a. (∆𝐸𝑠𝑡𝑜 = 𝐸𝑖𝑛 )
𝑑𝑡
𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝜏 = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡) (7.14)
sau (∆𝐸𝑠𝑡𝑜 = −𝐸𝑖𝑒𝑠 )

𝑑𝑡
𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝜏 = −𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) (7.15)
Dacă se notează cu θ diferența de temperatură [1], [4], [7], [10] ş.a.
𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 [℃] (7.16)
având o variație elementară

𝑑𝜃 𝑑𝑡
= 𝑑𝜏 (7.17)
𝑑𝜏
rezultă [9] ş.a.
𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝜃 = −𝛼 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃 ∙ 𝑑𝜏 (7.18)
𝑑𝜃 𝛼∙𝐴
= − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ 𝑑𝜏 (7.19)
𝜃 𝑝
Relația (7.19) se integrează nedefinit și se obține

𝑑𝜃 𝛼∙𝐴
∫ = − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ ∫ 𝑑𝜏 (7.20)
𝜃 𝑝
sau [7] ş.a.

𝛼∙𝐴
𝑙𝑛(𝜃) = − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ 𝜏 + 𝐶 (7.21)
𝑝
6
Determinarea constantei C se face pe baza utilizării condițiilor de unicitate (condiții inițiale)

[4], [7], [9] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝜏 = 𝜏0 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (7.22)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 (7.23)
și
𝑙𝑛(𝜃0 ) = 𝐶 (7.24)
Înlocuind valoarea constantei C din relația (7.24) în formula (7.21) rezultă

𝛼∙𝐴
𝑙𝑛(𝜃) = − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ 𝜏 + 𝑙𝑛(𝜃0 ) (7.25)
𝑝
𝜃 𝛼∙𝐴
𝑙𝑛 (𝜃 ) = − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ 𝜏 (7.26)
0 𝑝
de unde se obține prima formă a ecuației câmpului de temperatură (ECT) [1], [2], [7], [9],
[10] ş.a.
𝛼∙𝐴
𝜃 − ∙𝜏
𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝
=𝑒 (7.27)
𝜃0
sau [4] ş.a.

𝛼∙𝐴
− ∙𝜏
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 (7.28)
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor rezultă

𝛼∙𝐴
− ∙𝜏
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝑒 𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝
(7.29)
Uzual se notează cu Fτ (factorul de timp sau constanta de timp) raportul [1], [2], [4], [7], [9]
ş.a.
𝐹𝜏 = [s] (7.30)
𝛼∙𝐴
Se obține a doua formă a ecuației câmpului de temperatură

𝜏 𝜏
− 𝜃 −
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 𝐹𝜏 sau =𝑒 𝐹𝜏 (7.31)
𝜃0
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor rezultă

𝜏
−
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝑒 𝐹𝜏 (7.32)
7
Factorul de timp Fτ din relația (7.30) pune în evidență viteza de reacție termică a corpului,
care este supus unei variații bruște de temperatură [9] ş.a.
Observație
Atât prima formă (7.29), cât și a doua formă a ecuației câmpului de temperatură (7.32),
indică faptul că aceste tipuri de corpuri vor ajunge la temperatura mediului ambiant te după un timp
τ teoretic infinit de lung (τ→∞) [1], [2], [4], [7] ş.a.
2.3. Timpul de încălzire/răcire

Timpul τ după care se atinge o anumită valoare a temperaturii tfin prescrisă tehnologic sau
cerută, adică se poate preciza diferența de temperatură
𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 prin 𝜃𝑓𝑖𝑛 = 𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑒 [℃] (7.33)
se determină de exemplu din relația (7.31)

𝜏
𝜃 − 1
=𝑒 𝐹𝜏 = 𝜏 (7.34)
𝜃0
𝑒 𝐹𝜏
Rezultă
𝜏 𝜏
1 𝜃0
𝑒 𝐹𝜏 = 𝜃 sau 𝑒 𝐹𝜏 = (7.35)
𝜃
𝜃0
Se obține [4], [7] ş.a.

𝜃 𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝 𝜃
𝜏 = 𝐹𝜏 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) sau 𝜏 = ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) [s] (7.36)
𝛼∙𝐴
În figura 7.3 și figura 7.4 sunt reprezentate variațiile temperaturilor t1 și t2 în corpuri cu

temperatură uniformă (CTU), pentru două tipuri diferite de materiale (tipul 1 și tipul 2), în cazul
unui proces de răcire, respectiv încălzire.
Figura 7.3 Corpuri cu temperatură uniformă (CTU): proces de răcire
8
Figura 7.4 Corpuri cu temperatură uniformă (CTU: proces de încălzire
Întrebare
Cum este necesar să se acționeze pentru a reduce timpul de desfășurare a proceselor de
încălzire/răcire (Î/R) în regim nestaționar?
Din relația (7.36), se observă că timpul τ de desfășurare a proceselor de Î/R este direct
proporțional cu factorul de timp τ~Fτ. Prin urmare, pentru reducerea timpului de Î/R este necesar a
reduce factorul de timp Fτ.
Pentru aceleași dimensiuni geometrice (arie A și volum V), materiale bune conducătoare de
căldură (tipul 1 e.g., materiale metalice) se încălzesc/răcesc mult mai repede decât materiale cu
proprietăți izolatoare (tipul 2) [4] ş.a.
Pe baza relației (7.30), micșorarea factorului de timp Fτ poate fi obținută prin [4] ş.a.:
➢ Majorarea coeficientul de transfer termic superficial α;
➢ Majorarea ariei de transfer de căldură A;
➢ Micșorarea volumului V al corpului.
Pentru un corp cu temperatură uniformă se notează cu lc lungimea caracteristică, precizată

de relația (7.37) [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.
𝑉
𝑙𝑐 = 𝐴 [ m ] (7.37)
Utilizând criteriul de similitudine BIOT*, notat Bi, definit prin formula

𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 [−] (7.38)
*(v. și cursul Transferul de căldură prin cilindru cu surse interioare de căldură și bare cu răcire laterală,
§2.7.1)
și criteriul de similitudine FOURIER, notat Fo, precizat prin relația

𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = [−] (7.39)
𝑙𝑐2
9
se observă că produsul acestora, în care se utilizează relația de definire a difuzivității termice

a (7.5), va fi [1], [9], [10] ş.a.
𝜆
∙𝜏
𝛼 𝑎∙𝜏 𝛼 𝜌∙𝑐𝑝 𝛼∙𝐴 𝜏
𝐵𝑖 ∙ 𝐹𝑜 = ( 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 ) ∙ ( 𝑙2 ) = ( 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 ) ∙ ( ) ⇒ 𝐵𝑖 ∙ 𝐹𝑜 = ∙ 𝜏 sau 𝐵𝑖 ∙ 𝐹𝑜 = 𝐹 [−] (7.40)
𝑐 𝑙𝑐2 𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝 𝜏
Folosind rezultatul relației (7.40), se poate obține a treia formă a ecuației câmpului de
temperatură [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.
𝜃
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 sau = 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (7.41)
𝜃0
Utilizând exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor rezultă
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (7.42)
𝑙𝑐
α 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑
Criteriul BIOT Bi= λ ∙lc = 𝜆
1 → 𝐵𝑖 = reprezintă fundamental raportul între:
𝑅𝑐𝑣
𝛼
➢ Rezistența termică la transferul de căldură prin conducție Rcond (rezistența conductivă
internă) de tipul lc/λ
și
➢ Rezistența termică la transferul de căldură prin convecție Rcv (rezistența convectivă
externă) de tipul 1/α [1], [2], [9], [10] ş.a.
Observație
Pentru ca ipoteza temperaturii constante în corp la un moment dat τ să fie validă, este
necesar ca valoarea criteriului Bi să fie cât mai redusă Bi→0.
În acest caz, rezistența conductivă internă lc/λ este mult mai mică în comparație cu rezistența
convectivă externă 1/α, gradienții de temperatură în corpul solid au valori neglijabile și se poate
aproxima câmpul de temperatură ca fiind relativ uniform la un moment de timp τ.
α
În practica curentă, se acceptă în general faptul că o valoare Bi= λ ∙lc < 𝟎. 𝟏 este rezonabilă
pentru tratarea simplificată a cazului de transmitere a căldurii în regim termic nestaționar, folosind
relațiile corespunzătoare unui corp cu temperatură uniformă (CTU) sau sistem concentrat [1], [2]
ş.a., generându-se o eroare care poate fi neglijată în majoritatea situațiilor tehnice.
În figura 7.5 este reprezentată variația temperaturii adimensionale θad (relația 7.51) cu
produsul criteriilor Bi și Fo [9] ş.a.
10
Figura 7.5 Variația temperaturii adimensionale θad în funcție de produsul Bi∙Fo [9]
Pentru o aplicare mai realistă a ecuației câmpului de temperatură în forma (7.41) sau (7.42),
ținând cont și de tipul corpului, se recomandă relația [7] ş.a.
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝜓∙𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (7.43)
în care coeficientul ψ are valorile:

• ψ=1 pentru placa plană;
• ψ=2 pentru bara cu secțiune pătrată;
• ψ=3 pentru corpuri cu formă cubică sau sferică etc.
11
2.4. Determinarea căldurii schimbate în procesele de Î/R

Căldura Q schimbată (primită sau cedată) în procesele de Î/R de corpurile cu temperatură
uniformă (CTU), se obține prin integrarea relației (7.11), pe intervalul de timp τ considerat [1], [9]
ş.a.
𝜏 𝜏
𝑄 = ∫0 𝛿𝑄 = ∫0 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 (7.44)
Folosind exprimarea fluxului termic Q̇ din legea lui NEWTON (7.12) și exprimarea
diferenței de temperatură din relația (7.14), se obține
𝜏
𝑄 = ∫0 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡) ∙ 𝑑𝜏 (7.45)
Din relația (7.32) rezultă

𝜏
−
𝑡𝑒 − 𝑡 = (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ 𝑒 𝐹𝜏 (7.46)
iar integrala devine

𝜏 𝜏
𝜏 − 𝜏 −
𝑄 = ∫0 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ 𝑒 𝐹𝜏 ∙ 𝑑𝜏 = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ ∫0 𝑒 𝐹𝜏 ∙ 𝑑𝜏 (7.47)
Rezultă
𝜏 𝜏 𝜏
− −
𝑒 𝐹𝜏 | (𝑒 𝐹𝜏 −1)
𝑄 = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ 1
0
= 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ 𝛼∙𝐴 (7.48)
− −
𝐹𝜏 𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝
şi se obține [1] ş.a.

𝜏
−
𝑄 = 𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ (1 − 𝑒 𝐹𝜏 ) [J] (7.49)
Folosind criteriile Bi și Fo relația (7.49) se poate pune uzual în forma [9] ş.a.
𝑄 = 𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ (1 − 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 ) [J] (7.50)
Variația temperaturii adimensionale θad, definită prin relația (7.51) [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝜃 𝑡−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 [−] (7.51)
0 0 −𝑡𝑒
cu criteriul Fo, pentru o valoare a criteriului Bi mult mai mică decât unitatea
𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 ≪ 1.0 (7.52)
este reprezentată în figura 7.6, pentru o serie de tipuri caracteristice de corpuri simple: placă
plană (PP), cilindru (CIL) și sferă (Sf).
12
Figura 7.6 Variația temperaturii adimensionale θad pentru placa plană, cilindru şi sferă (după [5])
Se observă din figura 7.6 că pentru aceeași lungime caracteristică de referință lc și aceeași
temperatură adimensională θad, în cazul corpurilor de tip placă plană (PP), cilindru (CIL) și sferă
(Sf), există următoarea inegalitate între criteriile Fo corespunzătoare fiecărei categorii
𝐹𝑜𝑃𝑃 > 𝐹𝑜𝐶𝐼𝐿 > 𝐹𝑜𝑆𝑓 (7.53)
Criteriul Fo fiind definit prin formula (7.39), din inegalitatea (7.53) rezultă că relația în care
se găsesc timpii de desfășurare a procesului nestaționar de transmitere a căldurii pentru cele trei
categorii de corpuri simple este următoarea
𝜏𝑃𝑃 > 𝜏𝐶𝐼𝐿 > 𝜏𝑆𝑓 (7.54)
Concluzii
Cel mai ușor se încălzesc/răcesc în următoarea ordine [7] ş.a.:
1. Corpuri de formă sferică;
2. Cilindru cu diametrul d egal cu lungimea L (d=L);
3. Cub (x=y=z);
4. Cilindru cu lungime infinită (practic lungime L foarte mare);
5. Bare de lungime infinită (practic lungime L foarte mare) cu secțiune pătrată;
6. Plăci plane etc.
13
2.5. Exemplu de calcul – Corp cu temperatură uniformă (CTU)
Un fir de oțel cu diametrul d=1.6 mm și temperatura inițială t0=150ºC, se răcește în aer având
temperatura te=15ºC. Se cunosc valorile parametrilor termofizici ai oțelului: densitatea ρ=7800 kg/m3,
căldura specifică cp=500 J/kg∙K, conductivitatea termică λ=55 W/m∙K și coeficientul de transfer
termic superficial α=12 W/m2∙K.
Să se determine timpul de răcire τ, dacă procesul se consideră încheiat atunci când temperatura
firului atinge valoarea tfin=20ºC (θfin=tfin–te=5ºC).
Indicați metode de reducere a timpului de răcire pentru corpul considerat.
Rezolvare
Se determină lungimea caracteristică lc a corpului, folosind relația (7.37)
𝜋∙𝑑2
𝑉 ∙𝐿 𝑑 1.6∙𝑚𝑚
𝑙𝑐 = 𝐴 = 4
= = ⇒ 𝑙𝑐 = 0.4 ∙ 𝑚𝑚 = 0.4 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 (7.55)
𝜋∙𝑑∙𝐿 4 4
Se calculează criteriul Bi cu relația (7.38)

𝑊
𝛼 12∙ 2
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 𝑚 ∙𝐾
𝑊 ∙ 0.4 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 ⇒ 𝐵𝑖 = 8.7272 ∙ 10−5 (7.56)
55∙
𝑚∙𝐾
Se remarcă valoarea redusă a criteriului Bi=8.7272∙10-5 <0.1 și implicit în comparație cu

unitatea Bi<<1.0.
Prin urmare, pentru firul de oțel cu un diametru redus (d=1.6 mm), se poate adopta un model
de corp cu temperatură uniformă (CTU), considerând că procesul de răcire este un proces de tip
NEWTON.
Ecuația câmpului de temperatură (ECT) este precizată de una dintre relațiile (7.28), (7.31)
sau (7.41). De exemplu, se alege relația (7.41)
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (7.57)
iar timpul τ de răcire se poate determina cu formula (7.36), folosind forma

𝜃
𝜏 = 𝐹𝜏 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) [s] (7.58)
Factorul de timp Fτ este dat de formula (7.30), iar criteriile de similitudine Bi și Fo sunt
precizate prin relațiile (7.38) și (7.39).
Folosind formula (7.30), se calculează factorul de timp (constanta de timp) Fτ

𝑘𝑔 𝐽
𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝 𝜌∙𝑐𝑝 𝑉 𝜌∙𝑐𝑝 7800∙ 3 ∙500∙
𝑚 𝑘𝑔∙𝐾
𝐹𝜏 = = ∙𝐴 = ∙ 𝑙𝑐 → 𝐹𝜏 = 𝑊 ∙ 0.4 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 ⇒ 𝐹𝜏 = 130 ∙ 𝑠 (7.59)
𝛼∙𝐴 𝛼 𝛼 12∙ 2
𝑚 ∙𝐾
Cu ajutorul relației (7.16) se determină diferențele de temperatură θ și θ0
𝜃 ≡ 𝜃𝑓𝑖𝑛 = 𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑒 → 𝜃 = 20℃ − 15℃ ⇒ 𝜃 = 5℃ (7.60)
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 → 𝜃0 = 150℃ − 15℃ ⇒ 𝜃0 = 135℃ (7.61)
14
Folosind relația (7.58), se obține timpul τ de răcire

𝜃 135℃
𝜏 = 𝐹𝜏 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) → 𝜏 = 130 ∙ 𝑠 ∙ 𝑙𝑛 ( ) ⇒ 𝜏 = 428.45 ∙ 𝑠 = 7 ∙ 𝑚𝑖𝑛 8.45 ∙ 𝑠 (7.62)
5℃
Din relația (7.58) se observă că există în general ca metode posibile de reducere a timpului
de răcire următoarele:
θ
➢ Reducerea valorii ln ( θ0 );
➢ Scăderea valorii factorului de timp Fτ .
În condițiile datelor problemei valoarea logaritmului

𝜃 135℃
𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) = 𝑙𝑛 ( ) = 3.2958 = 𝑐𝑡. (7.63)
5℃
și atunci rămâne ca metodă posibilă reducerea factorului de timp Fτ.
În relația de calcul a factorului de timp (7.30) densitatea ρ, căldura specifică cp și lungimea

caracteristică lc rămân valori constante, dar poate fi modificată valoarea coeficientului de transfer
termic superficial α.
Alegând în locul aerului un alt mediu de răcire e.g., apa coeficientul de transfer termic
superficial crește la valoarea aproximativă αapa=100 W/m2·K.
Prin urmare, factorul de timp Fτ,apa pentru apă devine

𝑘𝑔 𝐽
𝜌∙𝑐𝑝 7800∙ 3 ∙500∙
𝑚 𝑘𝑔∙𝐾
𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎 = 𝛼 ∙ 𝑙𝑐 → 𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎 = 𝑊 ∙ 0.4 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 ⇒ 𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎 = 15.6 ∙ 𝑠 (7.64)
𝑎𝑝𝑎 100∙ 2
𝑚 ∙𝐾
iar timpul τapă de răcire în apă devine

𝜃 135℃
𝜏𝑎𝑝𝑎 = 𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) → 𝜏𝑎𝑝𝑎 = 15.6 ∙ 𝑠 ∙ 𝑙𝑛 ( ) ⇒ 𝜏𝑎𝑝𝑎 = 51.415 ∙ 𝑠 (7.65)
5℃
Observație
Raportul coeficienților de transfer termic superficial apă/aer
𝑊
𝛼𝑎𝑝𝑎 100∙ 2
𝑚 ∙𝐾
= 𝑊 = 8.333 (7.66)
𝛼 12∙ 2
𝑚 ∙𝐾
este identic cu inversul raportului timpilor de răcire sau al factorilor de timp

𝜏 428.45∙𝑠 𝐹𝜏 130∙𝑠
= 51.415∙𝑠 = 8.333 sau = 15.6∙𝑠 = 8.333 (7.67)
𝜏𝑎𝑝𝑎 𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎
Dacă se acceptă în plus și modificarea temperaturii mediului de răcire e.g., pentru apă se
alege te=10ºC, atunci diferențele de temperatură θ și θ0 devin
𝜃 ≡ 𝜃𝑓𝑖𝑛 = 𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑒 → 𝜃 = 20℃ − 10℃ ⇒ 𝜃 = 10℃ (7.68)
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 → 𝜃0 = 150℃ − 10℃ ⇒ 𝜃0 = 140℃ (7.69)
15
În acest caz, valoarea logaritmului se modifică la

𝜃 140℃
𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) = 𝑙𝑛 ( 10℃ ) = 2.639 = 𝑐𝑡. (7.70)
Factorul de timp Fτ,apa își păstrează valoarea obținută prin relația (7.64), iar noul timp de
răcire în apă cu temperatura te=10ºC va fi
𝜃 140℃
𝜏𝑎𝑝𝑎,10°𝐶 = 𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) → 𝜏𝑎𝑝𝑎,10°𝐶 = 15.6 ∙ 𝑠 ∙ 𝑙𝑛 ( 10℃ ) ⇒ 𝜏𝑎𝑝𝑎,10°𝐶 = 41.169 ∙ 𝑠 (7.71)
înregistrând o scădere de
𝜏𝑎𝑝𝑎 −𝜏𝑎𝑝𝑎,10°𝐶 51.415∙𝑠−41.169∙𝑠 10.246∙𝑠
∆𝜏𝑎𝑝𝑎 = → ∆𝜏𝑎𝑝𝑎 = = 51.415∙𝑠 ⇒ ∆𝜏𝑎𝑝𝑎 = 0.199 ≈ 20% (7.72)
𝜏𝑎𝑝𝑎 51.415∙𝑠
în raport cu situația anterioară.
1975.
16

NESTAȚIONAR – 2
OBIECTIVE
➢ Prezentarea transmiterii căldurii prin conducție termică în regim nestaționar prin peretele
plan cu încărcare termică simetrică;
➢ Studiul transferului de căldură prin conducție termică în regim nestaționar prin cilindrul
infinit;
SUBIECTE CURS 8
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN PERETELE PLAN

OMOGEN ....................................................................................................................................... 2
1.1. Perete plan omogen cu încărcare termică simetrică. Ecuaţia câmpului de temperatură ......2
1.2. Nomograme de calcul....................................................................................................... 8
1.3. Ecuația analitică a câmpului de temperatură ................................................................... 12
1.4. Determinarea căldurii schimbate .................................................................................... 17
2. TRANSMITEREA CĂLDURII ÎN REGIM NESTAȚIONAR PRIN CILINDRUL INFINIT . 21
2.1. Ecuația câmpului de temperatură .................................................................................... 21
2.2. Nomograme de calcul..................................................................................................... 21
2.3. Ecuația analitică a câmpului de temperatură ................................................................... 24
2.4. Determinarea căldurii schimbate .................................................................................... 28
1
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN

PERETELE PLAN OMOGEN
1.1. Perete plan omogen cu încărcare termică simetrică. Ecuaţia câmpului de
temperatură
Studiul transferului de căldură prin conducție termică în regim nestaționar (tranzitoriu), prin
peretele plan omogen (PPO) sau placa plană (PP) cu încărcare termică simetrică, se bazează pe
următoarele ipoteze simplificatoare [7], [11] ş.a.:
a) Peretele este alcătuit dintr-un singur strat cu grosimea δ’=2∙δ și are o suprafață nelimitată;
c) Proprietățile termofizice: conductivitatea termică λ, densitatea ρ și căldura specifică cp
sunt considerate constante λ=ct., ρ=ct., cp=ct.;
d) Mediul exterior are temperatura te cunoscută și constantă te=ct.;
e) Transmiterea căldurii se face identic pe cele două suprafețe delimitatoare, cu același
coeficient constant de transfer termic superficial α=ct.;
f) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecțional, doar în direcția axei Ox (figura 8.1),
iar pe axele Oy și Oz se consideră că temperatura nu variază
𝜕𝑡 𝜕𝑡
= 0 și =0 (8.1)
𝜕𝑦 𝜕𝑧
∂t
g) Transferul de căldură are loc în regim nestaționar ∂τ ≠0 și peretele plan nu are surse
interioare de căldură (SIC) q̇ SIC = 0;
h) La momentul inițial τ=0 temperatura este aceeași în toate punctele corpului, având
valoarea t=t0.
Figura 8.1 Perete plan omogen (PPO) / placă plană (PP) cu încărcare termică simetrică
2
Dacă se notează cu
1 𝜆
=𝛼 (8.2)
ℎ
grosimea stratului limită termic, atunci se poate defini coeficientul relativ de transfer de
căldură [11] ş.a.
𝛼 1
ℎ= [ ] (8.3)
𝜆 m
Ecuația fundamentală a conducției termice (EFCT)* sau ecuația lui FOURIER, în forma
generală [1], [2], [7], [11], [13], [14] ş.a.
𝜕𝑡 𝑞̇ 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 1 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ ∇2 t + 𝜌∙𝑐
𝑆𝐼𝐶
sau = 𝑎 ∙ (∇2 t + ) sau ∙ 𝜕𝜏 = ∇2 t + (8.4)
𝜕𝜏 𝑝 𝜕𝜏 𝜆 𝑎 𝜆
se particularizează pe baza ipotezei g) (q̇ SIC = 0) prin relația
𝜕𝑡 𝜕𝑡 𝜕 2𝑡 𝜕 2𝑡 𝜕2𝑡 1 𝜕𝑡 𝜕2𝑡 𝜕2𝑡 𝜕 2𝑡

= 𝑎 ∙ ∇2 t sau = 𝑎 ∙ (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2) sau ∙ = (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 ) (8.5)
𝜕𝜏 𝜕𝜏 𝑎 𝜕𝜏
Ținând cont de ipoteza f) se neglijează

𝜕 2𝑡 𝜕2𝑡
= 0 și =0 (8.6)
𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
și se obține primă formă a ecuației diferențiale a câmpului de temperatură (EDCT) în PPO

cu ipotezele făcute anterior [1], [7], [11] ş.a.
𝜕𝑡 𝜕2 𝑡 1 𝜕𝑡 𝜕2𝑡
=𝑎∙ sau ∙ = (8.7)
𝜕𝜏 𝜕𝑥 2 𝑎 𝜕𝜏 𝜕𝑥 2
Dacă se notează cu θ diferența de temperatură [1], [7], [11], [14] ş.a.
𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 [℃] (8.8)
având o variație elementară dθ
𝑑𝜃 = 𝑑𝑡 (8.9)
și se înlocuiesc (8.8) și (8.9) în relația (8.7), se obține a doua formă a ecuației diferenţiale a
câmpului de temperatură nestaționar în PPO [1], [11] ş.a.
𝜕𝜃 𝜕2 𝜃 1 𝜕𝜃 𝜕2𝜃
= 𝑎 ∙ 𝜕𝑥 2 sau ∙ = 𝜕𝑥 2 (8.10)
𝜕𝜏 𝑎 𝜕𝜏
Se observă că în acest caz ”temperatura” θ (corect, diferența de temperatură sau

supratemperatura) este atât o funcție de spațiu prin coordonata x, cât și o funcție de timp τ [1], [7],
[11] ş.a.
𝜃 = 𝜃(𝑥, 𝜏) (8.11)
3
Soluția ecuației diferențiale (8.10) se caută sub forma unui produs de două funcții F1(x) și
F2(τ) în forma [1], [7], [11] ş.a.
𝜃 = 𝐶 ∙ 𝐹1 (𝑥 ) ∙ 𝐹2 (𝜏) (8.12)
unde:
• C – Constantă;
• F1(x) – Funcție de spațiu;
• F2(τ) – Funcție de timp.
Soluția generată de funcțiile căutate F1(x) și F2(τ) trebuie să verifice ecuația diferențială
(8.13) bazată pe ecuația diferențială a câmpului de temperatură (8.10) [11] ş.a. astfel
𝜕𝐹2 (𝜏) 𝜕 2 𝐹1 (𝑥)

∙ 𝐹1 (𝑥) = 𝑎 ∙ 𝐹2 (𝜏) ∙ (8.13)
𝜕𝜏 𝜕𝑥 2
Separând cele două variabile, spațiul x și timpul τ, relația (8.13) se rescrie în forma [7] ş.a.
𝜕𝐹2 (𝜏) 𝜕2 𝐹1 (𝑥)

𝜕𝜏 𝜕𝑥2
=𝑎∙ (8.14)
𝐹2 (𝜏) 𝐹1 (𝑥)
Cele două funcții căutate F1(x) şi F2(τ) se pot alege convenabil, astfel încât [11] ş.a.
𝜕 2 𝐹1 (𝑥)
= 𝐶12 ∙ 𝐹1 (𝑥)
𝜕𝑥 2
| 𝜕𝐹2 (𝜏)
(8.15)
= 𝐶2 ∙ 𝐹2 (𝜏)
𝜕𝜏
De exemplu, pentru funcția de spațiu F1(x) se poate alege o funcție pară de tipul [7], [11] ş.a.
𝐹1 (𝑥) = 𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥 ) (8.16)
astfel încât
𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥 ) = 𝑐𝑜𝑠(−𝑚 ∙ 𝑥 )
𝜕𝐹1 (𝑥) 𝜕
= (𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥 )) = −𝑚 ∙ 𝑠𝑖𝑛(𝑚 ∙ 𝑥 ) (8.17)
𝜕𝑥 𝜕𝑥
𝜕 2 𝐹1 (𝑥) 𝜕 𝜕𝐹1 (𝑥) 𝜕
{ = 𝜕𝑥 ( ) = 𝜕𝑥 (−𝑚 ∙ 𝑠𝑖𝑛(𝑚 ∙ 𝑥 )) = −𝑚2 ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥 )
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥
Pentru funcția de timp F2(τ) se poate alege funcția [7], [11] ş.a.
𝐹2 (𝜏) = 𝑒 𝐶2 ∙𝜏 (8.18)
astfel încât
𝜕𝐹2 (𝜏)
= 𝐶2 ∙ 𝑒 𝐶2 ∙𝜏 (8.19)
𝜕𝜏
4
Se înlocuiesc (8.16) și (8.17), respectiv (8.18) și (8.19) în relația (8.14) și se obține
𝐶2 ∙𝑒 𝐶2 ∙𝜏 −𝑚 2∙𝑐𝑜𝑠(𝑚∙𝑥)
=𝑎∙ (8.20)
𝑒 𝐶2 ∙𝜏 𝑐𝑜𝑠(𝑚∙𝑥)
de unde rezultă constanta C2 [11] ş.a.
𝐶2 = −𝑎 ∙ 𝑚2 (8.21)
În consecință, soluția căutată (8.12) se obține în forma [11] ş.a.

2∙𝜏
𝜃 = 𝐶 ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥 ) ∙ 𝑒 −𝑎∙𝑚 (8.22)
Determinarea constantei C și a parametrului m se face prin utilizarea condițiilor de unicitate,

folosind o condiție temporală (inițială) și respectiv două condiții la limită [1], [7], [11] ş.a.
Condiția temporală este dată de ipoteza h)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝜏 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (8.23)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 (8.24)
Condiția la limită de specia a 3-a (FOURIER)

𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 | = 𝛼 ∙ 𝜃|𝑥=𝛿 (8.25)
𝑥=𝛿
se mai poate scrie

𝑑𝜃 𝛼
| = − 𝜆 ∙ 𝜃|𝑥=𝛿 (8.26)
𝑑𝑥 𝑥=𝛿
sau ținând cont de relația (8.3)

𝑑𝜃
| = −ℎ ∙ 𝜃|𝑥=𝛿 (8.27)
𝑑𝑥 𝑥=𝛿
Condiția la limită de specia a 3-a (FOURIER)

𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = −𝛿 → −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 | = 𝛼 ∙ 𝜃|𝑥=−𝛿 (8.28)
𝑥=−𝛿
se mai poate scrie

𝑑𝜃 𝛼
| = − 𝜆 ∙ 𝜃|𝑥=−𝛿 (8.29)
𝑑𝑥 𝑥=−𝛿
sau ținând cont de relația (8.3)

𝑑𝜃
| = −ℎ ∙ 𝜃|𝑥=−𝛿 (8.30)
𝑑𝑥 𝑥=−𝛿
5
Soluția generală care rezultă poate fi sintetizată printr-o relație de forma
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝐹 (𝐼1 , 𝐼2 , 𝐼3 ) (8.31)
unde:
• I1, I2, I3 – Invarianți (simplexuri, criterii de similitudine).
Pentru cazul peretelui plan omogen (PPO) sau plăcii plane (PP):
➢ Invariantul I1 este
𝛼
𝐼1 = 𝜆 ∙ 𝛿 [−] (8.32)
care se generalizează în criteriul Bi (BIOT)*

𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 [−] (8.33)
unde:
• lc – Lungimea caracteristică [m].
𝑎∙𝜏
𝐼2 = [−] (8.34)
𝛿2
care se generalizează în criteriul Fo (FOURIER)*

𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = [−] (8.35)
𝑙𝑐2
𝑥
𝐼3 = 𝛿 [−] (8.36)
care se generalizează într-un criteriu geometric Geom

𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑙 [−] (8.37)
𝑐
*(v. și cursul Transferul de căldură prin cilindru cu surse interioare de căldură şi bare cu răcire laterală
§2.7.1 sau cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar §2.3)
Observații
1) În toate cele trei criterii: Bi, Fo și Geom se utilizează aceeași lungime caracteristică lc;
2) Pentru cazul peretelui plan omogen (PPO) lungimea caracteristică lc este semigrosimea δ
a peretelui
𝛿′
𝑙𝑐 = = 𝛿 [m] (8.38)
2
6
3) Criteriul Fo scris astfel:

∆t
λ
∙τ λ∙l2c ∙
1 (l )∙l2c
a∙τ ρ∙cp λ λ lc ∆t c⁄
lc λ
Fo= = = ρ∙c 2 →Fo= ρ∙c 2 ∙ l →Fo= ρ∙cp ∙l3
∙ ∆t ⟹ Fo= (ρ∙l3
l2c lc2 p ∙lc p ∙lc c c c )∙cp ∙∆t
τ τ τ τ
reprezintă un raport între căldura transmisă prin conducție termică pe distanța lc într-un
corp având volumul V=l3c și respectiv căldura acumulată în corpul având volumul V, în
intervalul de timp τ [2] ş.a.
Astfel, o valoare mai ridicată a criteriului Fo indică o propagare mai rapidă a căldurii Q
(corect, energiei interne U) printr-un corp având un anumit volum V precizat.
Folosind cele trei criterii de similitudine: Bi, Fo și Geom, ecuația câmpului de temperatură
(8.31) se poate pune în forma generală [7], [11], [13], [14] ş.a.
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝐹 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.39)
În mod obișnuit, se definește și se operează ulterior cu o temperatură adimensională* θad

introdusă prin relația [1], [7], [10], [11], [13], [14] ş.a.
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 [−] (8.40)
0 0 −𝑡𝑒
*(v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar, §2.4)
Ecuația câmpului de temperatură (8.31), respectiv (8.39) este scrisă uzual în forma [1], [7],
[10], [11], [13], [14] ş.a.
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 = 𝐹 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.41)
0 0 −𝑡𝑒
Aceasta are avantajul de ordin general că distribuția temperaturii corespunzătoare regimului

de transfer termic nestaționar nu depinde în mod direct de anumite valori particulare ale mărimilor
t0, te, δ’=2∙δ, λ, a și α [1], [2] ş.a.
7
1.2. Nomograme de calcul

Pentru un calcul rapid și practic, familia de funcții F(Bi, Fo, Geom) din relația (8.41) este
nomografiată, oferind posibilitatea determinării valorilor temperaturii adimensionale θ ad pe cale
grafică, în urma citirilor de pe diagrame specifice PPO sau plăcii plane (diagrame HEISLER sau
similare) [1], [2], [7] ş.a.
Figura 8.2 Câmpul de temperaturi pe suprafața unui PPO [8]
Observație
Citirea din nomograme este supusă unor erori inerente legate de interpretarea valorilor
obținute pe cale grafică și limitată la domeniul pentru care a fost creată o anumită nomogramă.
Nomogramele de calcul sunt realizate pentru unele zone spațiale particulare folosite în mod
obișnuit: suprafața și planul median (mijlocul/centrul) corpului [1], [2], [7], [11], [13], [14], [15]
ş.a., însă există și nomograme care pot fi utilizate pentru zone spațiale din interiorul corpului.
➢ Pentru suprafața PPO x=δ, iar criteriul geometric Geom ia valoarea maximă
𝑥 𝛿
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑙 = 𝛿 = 1.0 [−] (8.42)
𝑐
Relația (8.41) se particularizează în forma

𝜃𝑠𝑢𝑝 𝑡𝑠𝑢𝑝 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑠𝑢𝑝 = = = 𝐹𝑠𝑢𝑝 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.43)
𝜃0 𝑡0 −𝑡𝑒
reprezentată în figura 8.2 [8] ş.a.
8
➢ Pentru planul median al PPO (mijlocul) x=0, criteriul geometric Geom ia valoarea
minimă
𝑥 0
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑙 = 𝛿 = 0.0 [−] (8.44)
𝑐
iar relația (8.41) devine

𝜃𝑚𝑖𝑗 𝑡𝑚𝑖𝑗 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑚𝑖𝑗 = = = 𝐹𝑚𝑖𝑗 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.45)
Figura 8.3 Câmpul de temperaturi în mijlocul unui PPO [8]
➢ Pentru determinarea temperaturilor în interiorul unui PPO se utilizează o nomogramă

mai complexă, reprezentată în figura 8.4 [8] ş.a.
În acest caz, criteriul geometric Geom se calculează cu relația generală (8.37) în care
lungimea caracteristică folosită este semigrosimea plăcii lc=δ (8.38), iar distanța x primește valori în
domeniul x=[0, δ]
𝑥 𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑙 = 𝛿 [−] (8.46)
𝑐
Relația (8.41) devine

𝜃𝑖𝑛𝑡 𝑡𝑖𝑛𝑡 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑖𝑛𝑡 = = = 𝐹𝑖𝑛𝑡 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.47)
9
Figura 8.4 Câmpul de temperaturi din interiorul unui PPO [8]
În câmpul nomogramei din figura 8.4 sunt reprezentate familii de curbe corespunzătoare
unei anumite valori ale inversului criteriului Bi, notat cu m=0, 0.5, 1, 2, 6 [8] ş.a.
𝑚 = 𝐵𝑖 −1 [−] (8.48)
Fiecare familie conține curbe corespunzătoare unei anumite valori ale criteriului geometric
Geom, notate în figura 8.4 cu n=0, 0.2, 0.4, …1 [8] ş.a.
𝑥
𝑛 ≡ 𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝛿 [−] (8.49)
Modul de utilizare general a acestor nomograme de calcul grafic este următorul (exemplu în
figura 8.5):
➢ Se determină lungimea caracteristică lc cu relația (8.38);
➢ Se calculează criteriul Bi cu relația (8.33) și criteriul Fo cu relația (8.35);
➢ Se fixează în abscisa nomogramei valoarea criteriului Fo calculată;
➢ Se ridică un segment de dreaptă până la intersecția cu curba corespunzătoare criteriului Bi
calculat;
➢ Se citește pe scara din stânga sau dreapta nomogramei (unde este mai convenabil) valoarea
temperaturii adimensionale θad;
➢ Din relația generală (8.40), se determină temperatura căutată
𝑡 = 𝑡𝑒 + 𝜃𝑎𝑑 ∙ (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) [℃] (8.50)
10
Figura 8.5 Modul de utilizare a nomogramelor
11
1.3. Ecuația analitică a câmpului de temperatură

Forma analitică a ecuației câmpului de temperatură (8.41) într-un perete plan omogen / placă
plană cu încărcare termică simetrică, în cazul unui transfer de căldură în regim termic nestaționar,
este indicată în [1], [2], [7], [10], [15] ş.a.
𝜃 𝑡−𝑡𝑒 2∙𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗) 𝑥 2
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 ∙ 𝑐𝑜𝑠 (𝜀𝑗 ∙ 𝛿 ) ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (8.51)
0 0 −𝑡𝑒 𝑗 +𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 )∙𝑐𝑜𝑠(𝜀𝑗 )
Valorile proprii εj sunt obținute prin rezolvarea unei ecuații neliniare (transcendente) [1], [7]
ş.a. de forma
𝐵𝑖 𝜀
𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = sau 𝑐𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖𝑗 (8.52)
𝜀𝑗
ori [15] ş.a.
𝜀𝑗 ∙ 𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 sau 𝐵𝑖 ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝜀𝑗 ) − 𝜀𝑗 ∙ 𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 ) = 0 (8.53)
Aceste valori proprii εj se găsesc de obicei prezentate tabelat în literatura de specialitate, de

exemplu tabelul 8.1 [15] ş.a. pentru relația (8.53) sau tabelul 8.2 [1] ş.a. pentru relația (8.52).
Tabelul 8.1 Valorile proprii εj ale relației (8.53) în funcție de valoarea criteriului Bi [15]
12
Figura 8.6 Reprezentare grafică pentru determinarea valorile proprii εj ale ecuației
𝐵𝑖 ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝜀𝑗 ) − 𝜀𝑗 ∙ 𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 ) = 0 (placă plană / perete plan)
Relația (8.51) poate fi utilizată atât pentru calculul manual, cât și pentru determinarea prin
calcul automat a mărimilor dorite.
În cazul folosirii calculului manual, de obicei se ține cont numai de primii termeni ai sumei,
utilizând valorile proprii εj determinate din tabelele indicate mai sus.
În situația în care valoarea criteriului Fo este Fo>=0.2…0.3 se poate utiliza cu o precizie
acceptabilă numai primul termen al sumei [1], [2] ş.a., eroarea făcută fiind sub cca 1% [15] ş.a.
13
În cazul în care se folosește calculul automat pentru determinarea valorile proprii εj,, relațiile
(8.52) sau (8.53) se implementează pe calculator într-un limbaj de programare sau se utilizează o
aplicație software cu capabilități de rezolvare a ecuațiilor transcendente (neliniare) [3] ş.a.
După ce acestea au fost calculate pentru datele problemei în cauză (figura 8.6), ecuația
câmpului de temperatură (8.51) poate fi utilizată pentru diverse scopuri*[3] ş.a.:
➢ Determinarea timpului τ în care se produce procesul nestaționar de încălzire/răcire, până
la o valoare specificată a temperaturii tsup pe suprafață sau a temperaturii tmij în planul
median;
➢ Determinarea temperaturii tsup pe suprafața plăcii plane (x=δ), pentru un anumit timp τ
specificat;
➢ Determinarea temperaturii tmij în planul median (x=0), pentru un anumită valoare precizată
a timpului τ;
➢ Determinarea unei temperaturi urmărite tx,τ într-o zonă spațială precizată prin distanța
x=[–δ, δ], pentru o valoare indicată a timpului τ;
➢ Calculul numeric și reprezentarea grafică a distribuției temperaturilor în placa plană, la

anumite momente de timp τ precizate (figura 8.7);
➢ Calculul numeric și reprezentarea grafică a distribuției valorilor de temperatură în placa

plană, la diverse momente de timp τ urmărite, între timpul inițial τ=0 și timpul final al
derulării procesului studiat (figurile 8.8 … 8.10).
*(v. și exemplul atașat cursului)
14
Figura 8.7 Distribuția temperaturii într-o placă plană având semigrosimea δ=10 mm, la diverse
momente de timp (proces de răcire, t0=140°C, pas de timp Δτ=5 min.)
15
Figura 8.8 Distribuția temperaturilor într-o placă plană în momentul inițial τ=0 (răcire)
Figura 8.9 Distribuția temperaturilor într-o placă plană într-un moment intermediar (răcire)
Figura 8.10 Distribuția temperaturilor într-o placă plană în momentul final (răcire)
După implementarea pe calculator, metoda calculului automat prezintă multiple avantaje

față de metoda clasică a determinărilor folosind nomograme [4], [5] ş.a.:
➢ Asigură independența de citirile din nomograme;
➢ Nu este limitată la un anumit domeniu de reprezentare al acestora;
➢ Asigură o precizie ridicată a rezultatelor numerice obținute;
➢ Permite determinări repetate ale valorilor mărimilor urmărite, fiind astfel posibilă crearea
ulterioară de reprezentări grafice ale variației acestora și vizualizarea concretă a
rezultatelor numerice;
➢ Permite soluționarea unor categorii de probleme din aceeași clasă de aplicații, prin
modificarea datelor inițiale luate în calcul;
➢ Se pretează atât pentru determinarea punctuală a unor mărimi urmărite, cât și pentru
activități de studiu, cercetare sau verificare a unui set de valori inițiale presupuse.
16
1.4. Determinarea căldurii schimbate

Căldura Qτ schimbată de un corp, în timpul unui proces de transfer de căldură în regim
termic nestaționar după timpul τ, poate fi determinată folosind o relație generală de tipul [1], [7],
[10], [11], [13], [14] ş.a.
𝑄𝜏 = 𝑄0 ∙ 𝑄𝑎𝑑 = 𝑄0 ∙ 𝐹𝑄 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) [J] (8.54)
Uzual relația (8.54) se scrie sub forma (8.55), servind pentru exprimarea căldurii
adimensionale Qad [1], [7], [10], [11], [13] ş.a.
𝑄
𝑄𝑎𝑑 = 𝑄𝜏 = 𝐹𝑄 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.55)
0
Căldura Q0 reprezintă căldura schimbată cu mediul ambiant (MA), în ipoteza că în toate

punctele corpului s-a stabilizat teoretic temperatura te a MA [10] ş.a.
De asemenea, Q0 poate fi văzută ca fiind energia internă corespunzătoare unității de suprafață
a corpului, în raport cu temperatura fluidului [13] ş.a.
Căldura Q0 reprezintă o căldură de referință, maximă, care ar fi schimbată cu MA într-un

timp teoretic infinit de lung τ→∞ și se calculează cu relația generală [1], [2] ş.a.
𝑄0 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = (𝜌 ∙ 𝑉 ) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) [J] (8.56)
În cazul unei plăci plane, pentru care volumul V se determină folosind relația
𝑉 = 𝐴 ∙ (2 ∙ 𝛿 ) [m3 ] (8.57)
în care:
• A – Aria (suprafața) plăcii [m2];
• 2∙δ – Grosimea plăcii [m].
căldura Q0 se calculează cu formula
𝑄0 = 𝜌 ∙ (𝐴 ∙ 2 ∙ 𝛿 ) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) [J] (8.58)
Similar temperaturii adimensionale θad, căldura adimensională Qad se poate determina grafic
din nomograme (diagrame GRÖBER [2] ş.a. sau similare), în funcție de valorile criteriilor Bi și Fo
e.g., figura 8.11 [13] ş.a. sau din figura 8.12 [8], [14] ş.a. folosind Fo’=a·τ/(λ/α)2.
17
Figura 8.11 Căldura adimensională Qad pentru placa plană (perete plan) [13]
Figura 8.12 Căldura adimensională Qad pentru placa plană (perete plan) [8]
Modul de determinare a căldurii Qτ schimbate de o placă plană, folosind de exemplu

nomograma din figura 8.11, este următorul (v. și figura 8.13):
➢ Se determină lungimea caracteristică lc cu relația (8.38);
➢ Se calculează criteriul Bi cu relația (8.33) și criteriul Fo cu relația (8.35);
➢ Se fixează în abscisa nomogramei valoarea Bi calculată;
➢ Se ridică un segment de dreaptă până la intersecția cu curba corespunzătoare criteriului
Fo calculat și se citește pe scara din stânga sau dreapta nomogramei valoarea căldurii
adimensionale Qad;
➢ Se calculează căldura Q0 cu formula (8.58);
➢ Din relația (8.54) se determină căldura Qτ căutată.
18
Figura 8.13 Modul de utilizare a nomogramei din figura 8.11 pentru determinarea Qad
În cazul folosirii calculului automat, căldura adimensională Qad se poate determina cu relația
indicată în [10] ş.a.
𝑄 2∙𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗) 𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 ) 2
𝑄𝑎𝑑 = 𝑄𝜏 = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 ∙ ∙ (1 − 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 )] (8.59)
0 𝑗 +𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗)∙𝑐𝑜𝑠(𝜀𝑗 ) 𝜀𝑗
având valorile proprii εj determinate din relația (8.52) sau (8.53).
Calculul automat efectuat folosind relația (8.59) asigură o precizie mai bună a rezultatelor
obținute pentru căldura adimensională Qad decât calculul grafic cu nomograme.
În același timp, folosind o implementare corespunzătoare pe calculator* a relațiilor (8.58) și

(8.59), se poate efectua automat:
➢ Calculul căldurii Q0;
➢ Determinarea căldurii schimbate Qτ;
➢ Reprezentarea grafică a variației căldurii schimbate Qτ în raport cu timpul τ
(figura 8.14) [3] ş.a.
19
Figura 8.14 Variația căldurii Qτ schimbate de o placă plană (proces de răcire, t0=140°C, pas de timp
Δτ=5 min.)
20
2. TRANSMITEREA CĂLDURII ÎN REGIM NESTAȚIONAR PRIN

CILINDRUL INFINIT
2.1. Ecuația câmpului de temperatură
Folosind un raționament similar, ecuația câmpului de temperatură pentru un corp cilindric
de lungime infinită (practic cu o lungime L mult mai mare decât diametrul d, L>>d) se poate pune
sub o formă asemănătoare celei din §1.1 [7], [10], [11], [13], [14] ş.a.
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 = 𝐹 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.60)
0 0 −𝑡𝑒
Ținând cont de faptul că pentru cilindrul infinit (CI) lungimea caracteristică lc este
reprezentată de raza R
𝑑
𝑙𝑐 = 𝑅 = [m] (8.61)
2
criteriile Bi, Fo și Geom se particularizează prin următoarele relații specifice acestuia

𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑅 [−] (8.62)
𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = [−] (8.63)
𝑅2
𝑟
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑅 [−] (8.64)
2.2. Nomograme de calcul

Pentru un calcul rapid și practic, familia de funcții F(Bi, Fo, Geom) din relația (8.60) este
nomografiată, oferind posibilitatea determinării pe cale grafică a valorilor temperaturii
adimensionale θad, în urma citirilor efectuate pe diagramele specifice CI [2], [8], [11] ş.a.
➢ Pentru suprafața CI r=R, criteriul geometric Geom ia valoarea maximă

𝑟
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑅 = 1.0 [−] (8.65)

𝜃𝑠𝑢𝑝 𝑡𝑠𝑢𝑝 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑠𝑢𝑝 = = = 𝐹𝑠𝑢𝑝 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.66)
➢ Pentru axa CI r=0, criteriul geometric Geom ia valoarea minimă

𝑟
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑅 = 0.0 [−] (8.67)

𝜃𝑎𝑥ă 𝑡𝑎𝑥ă −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑎𝑥ă = = = 𝐹𝑎𝑥ă (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.68)
21
Figura 8.15 Câmpul de temperaturi pe suprafața unui CI [8]
Figura 8.16 Câmpul de temperaturi în axa unui CI [8]
22
➢ Pentru determinarea temperaturilor în interiorul unui CI se utilizează o nomogramă mai

complexă, reprezentată în figura 8.17 [8] ş.a.
În acest caz, criteriul geometric Geom se calculează cu relația generală (8.64), în care
lungimea caracteristică este lc=R (8.61), raza curentă r primește valori in intervalul r=[0, R], iar
relația (8.60) devine
𝜃𝑖𝑛𝑡 𝑡𝑖𝑛𝑡 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑖𝑛𝑡 = = = 𝐹𝑖𝑛𝑡 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.69)
Figura 8.17 Câmpul de temperaturi din interiorul unui CI [8]
În câmpul nomogramei din figura 8.17 sunt reprezentate familii de curbe corespunzătoare
unei anumite valori ale inversului criteriului Bi, notat cu m=0, 0.5, 1, 2, 6 [8] ş.a.
𝑚 = 𝐵𝑖 −1 [−] (8.70)
fiecare familie conținând curbe corespunzătoare unei anumite valori ale criteriului geometric
Geom, notat cu n=0, 0.2, 0.4, …1 [8] ş.a.
𝑟
𝑛 ≡ 𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑅 [−] (8.71)
Modul de utilizare a nomogramelor din figurile 8.15, 8.16 și 8.17 este similar celui expus în
§1.2 pentru placa plană.
23
2.3. Ecuația analitică a câmpului de temperatură

Forma analitică a ecuației câmpului de temperatură (8.60), într-un cilindru infinit CI supus
unui transfer de căldură în regim termic nestaționar, este indicată în [1], [7], [10], [15] ş.a.
𝜃 𝑡−𝑡𝑒 2∙𝐽1 (𝜀𝑗) 𝑟 2

𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 2(𝜀 )+𝐽 2(𝜀 )] ∙ 𝐽0 (𝜀𝑗 ∙ 𝑅) ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (8.72)
0 0 −𝑡𝑒 ∙[𝐽
𝑗 0 𝑗 1 𝑗
cu valorile proprii εj rezultate din ecuația neliniară (transcendentă) [7], [15] ş.a.
𝜀𝑗 ∙ 𝐽1 (𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 ∙ 𝐽0 (𝜀𝑗 ) (8.73)
sau [1], [10] ş.a.
𝐽1 (𝜀𝑗 )
𝜀𝑗 ∙ 𝐽 = 𝐵𝑖 (8.74)
0 (𝜀𝑗 )
în care J0 şi J1 sunt funcții cilindrice (BESSEL) de specia 1 și ordin (indice) 0 respectiv 1.

*(v. și cursul Transferul de căldură prin nervura rotundă de grosime constantă, §1.1)
Relația (8.72) poate fi utilizată atât pentru calculul manual, cât și pentru determinarea prin
calcul automat a mărimilor urmărite.
În cazul folosirii calculului manual, se utilizează în general numai primii termeni ai sumei,
iar valorile proprii εj se determină din tabele indicate în literatura de specialitate e.g., tabelul 8.3
[15] ş.a.
În situația în care valoarea criteriului Fo este Fo>=0.2…0.3, se poate folosi cu o precizie

acceptabilă numai primul termen al sumei [1], [2] ş.a., eroarea făcută fiind sub cca 1% [15] ş.a.
În cazul în care se folosește calculul automat pentru determinarea valorile proprii εj, relația
(8.73) se implementează pe calculator într-un limbaj de programare sau se utilizează o aplicație
software cu capabilități de rezolvare a ecuațiilor transcendente (neliniare) [4], [5] ş.a.
24
Figura 8.18 Reprezentare grafică pentru determinarea valorile proprii εj ale ecuației
𝜀𝑗 ∙ 𝐽1 (𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 ∙ 𝐽0 (𝜀𝑗 ) (cilindru infinit) [4]
După ce acestea au fost calculate pentru datele problemei în cauză (figura 8.18), ecuația
câmpului de temperatură (8.72) poate fi folosită pentru diverse scopuri* [4], [5] ş.a.:
➢ Determinarea timpului τ în care se produce procesul nestaționar de încălzire/răcire până
la o valoare specificată a temperaturii tsup pe suprafață sau taxa în axa CI;
➢ Determinarea temperaturii tsup pe suprafața CI (r=R), pentru un anumit timp τ specificat;
➢ Determinarea temperaturii taxa în axa CI (r=0), pentru un anumit timp τ indicat;
➢ Determinarea unei temperaturi urmărite tr,τ într-o zonă spațială precizată prin distanța
r=[–R, R], pentru o valoare indicată a timpului τ;
➢ Calculul numeric și reprezentarea grafică a variației temperaturilor în cilindrul infinit, la

anumite momente de timp τ precizate (figura 8.19);
➢ Calculul numeric și reprezentarea grafică a distribuției valorilor de temperatură în CI, la

diverse momente de timp τ urmărite, între timpul inițial τ=0 și timpul final al derulării
procesului studiat (figurile 8.20 … 8.22).
După implementarea pe calculator, metoda calculului automat prezintă aceleași avantaje față
de metoda clasică a determinărilor grafice folosind nomograme de calcul ca și cele precizate pentru
placa plană în §1.3 [4], [5] ş.a.
25
Figura 8.19 Distribuția temperaturii într-un cilindru infinit cu raza R=60 mm, la diverse momente
de timp (proces de încălzire, t0=20°C, pas de timp Δτ=5 min.)
26
Figura 8.20 Distribuția temperaturilor în CI în momentul inițial τ=0 (încălzire)
Figura 8.21 Distribuția temperaturilor în CI într-un moment intermediar (încălzire)
Figura 8.22 Distribuția temperaturilor în CI în momentul final (încălzire)
27
2.4. Determinarea căldurii schimbate

Pentru determinarea căldurii Qτ schimbată de un cilindru infinit, în timpul unui proces de
transfer de căldură în regim nestaționar după timpul τ, se folosește o relație similară ca formă celei
din §1.4 de tipul [7], [10], [11], [13], [14] ş.a.
𝑄𝜏 = 𝑄0 ∙ 𝑄𝑎𝑑 = 𝑄0 ∙ 𝐹𝑄 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) [J] (8.75)
în care criteriile Bi și Fo se calculează cu relațiile (8.62) și (8.63).
Uzual relația (8.75) se scrie sub forma (8.76), exprimând căldura adimensională Qad
schimbată de un CI [7], [10], [11], [13] ş.a.
𝑄
𝑄𝑎𝑑 = 𝑄𝜏 = 𝐹𝑄 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.76)
0
Căldura de referință Q0 (v. și §1.4) se poate exprima folosind relația generală (8.56), în care
volumul V al cilindrului este determinat cu formula
𝜋∙𝑑2
𝑉= 4
∙ 𝐿 [m3 ] (8.77)
unde:
• d – Diametrul cilindrului [m];
• L – Lungimea cilindrului [m].
fiind calculată pentru CI cu relația
𝜋∙𝑑2
𝑄0 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 ⇒ 𝑄0 = 𝜌 ∙ ( ∙ 𝐿) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) [J] (8.78)
4
Căldura adimensională Qad pentru CI se determină grafic din nomograme, în funcție de

valorile criteriilor Bi și Fo e.g., figura 8.23 [13] ş.a. sau din figura 8.24 [8], [14] ş.a. folosind
Fo’=a·τ/(λ/α)2 ori în funcție de criteriul Bi și produsul Bi2·Fo=(α2·a·τ)/λ2 e.g., figura 8.25 [2] ş.a.
Figura 8.23 Căldura adimensională Qad pentru cilindru [13]
Modul de determinare a căldurii Qτ schimbate de un cilindru infinit folosind de exemplu

nomograma din figura 8.23 este similar celui expus în §1.4.
28
29
În cazul folosirii calculului automat, căldura adimensională Qad se poate determina cu relația
[10] ş.a.
𝑄 2∙𝐽1 (𝜀𝑗) 2∙𝐽1(𝜀𝑗 ) 2

𝑄𝑎𝑑 = 𝑄𝜏 = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 2 2 ∙ ∙ (1 − 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 )] (8.79)
0 𝑗 ∙[𝐽0 (𝜀𝑗)+𝐽1 (𝜀𝑗 )] 𝜀𝑗
având valorile proprii εj determinate din relația (8.73) sau (8.74).
Calculul automat efectuat cu relația (8.79) asigură o precizie mai bună a rezultatelor
numerice obținute pentru căldura adimensională Qad, în comparație cu rezultatele determinărilor
grafice utilizând nomograme de calcul.
Folosind implementarea pe calculator* a relațiilor (8.78) și (8.79), se poate efectua calculul

căldurii Q0, determinarea căldurii schimbate Qτ și reprezentarea grafică a variației căldurii
schimbate în raport cu timpul (figura 8.26) [4], [5] ş.a.
Figura 8.26 Variația căldurii Qτ schimbate de un cilindru infinit (proces de încălzire, t0=20°C, pas
de timp Δτ=5 min.)
30
3. Chisăliţă, G.-A., Transferul de căldură prin conducţie termică în regim nestaţionar: placa plană,
Conferinţa “Ştiinţa Modernă şi Energia”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, ISSN 2066-4125,
pag. 53-65, Cluj-Napoca, 2013.
4. Chisăliţă, G.-A., Transfer de căldură prin conducţie în regim nestaţionar: cilindrul infinit,
Conferinţa “Ştiinţa Modernă şi Energia”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, ISSN 2066-4125,
pag. 85-101, 2011.
5. Chisăliţă, G.-A., Transient heat conduction: infinite cylinder, Building Services Engineering
Journal, U.T. Press Publishing House, Cluj-Napoca, ISSN 2247-4390, pag. 61-70, 2011.
10. Nerescu, I., Constantinescu, P., Probleme de termotehnică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1960.
1975.
31

NESTAȚIONAR – 3
OBIECTIVE
➢ Modelarea transferului de căldură prin conducție termică în regim nestaționar (tranzitoriu)

prin corpuri cu dimensiuni finite;
➢ Modelarea transferului de căldură prin conducție termică în regim nestaționar (tranzitoriu)
prin alte corpuri infinite și semiinfinite;
➢ Temperatura adimensională medie pentru corpuri cu geometrie simplă;
SUBIECTE CURS 9
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN CORPURI CU

DIMENSIUNI FINITE .................................................................................................................... 2
1.1. Paralelipiped .................................................................................................................... 2
1.2. Cilindru finit (disc)........................................................................................................... 5
2. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAȚIONAR PRIN ALTE CORPURI
INFINITE ȘI SEMIINFINITE ......................................................................................................... 7
2.1. Bară infinită cu secțiune rectangulară ............................................................................... 7
2.2. Cilindru semiinfinit ........................................................................................................ 10
2.3. Solid semiinfinit (semispaţiu) ......................................................................................... 13
3. TEMPERATURA MEDIE A CORPURILOR SUPUSE UNUI PROCES DE TRANSFER DE
CĂLDURĂ ÎN REGIM TERMIC NESTAȚIONAR...................................................................... 15
3.1. Generalități. Temperatura adimensională medie ............................................................. 15
3.2. Temperatura adimensională medie pentru corpuri cu geometrie simplă .......................... 17
1
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN

CORPURI CU DIMENSIUNI FINITE
1.1. Paralelipiped
Se consideră un paralelipiped cu dimensiunile 2δx, 2δy și 2δz pe axele de coordonate Ox, Oy
și Oz, care la momentul inițial τ=0 are aceeași temperatură t=t0 în toate punctele corpului (figura
9.1).
Paralelipipedul este amplasat într-un mediu ambiant (MA) cu temperatura te cunoscută și
constantă te=ct., iar pe suprafețele laterale ale acestuia acționează coeficienții de transfer termic
superficial αx, αy, αz având valori constante αx=ct., αy=ct., αz=ct.
Figura 9.1 Corp paralelipipedic cu dimensiunile 2δx, 2δy şi 2δz
Modelare
Corpul de formă paralelipipedică (PAR) se consideră că rezultă din intersecția a trei plane
infinite de grosime 2δx, 2δy și 2δz, reciproc perpendiculare: PAR=YZ ∩ XZ ∩ XY.
Figura 9.2 Modelare corp paralelipipedic (PAR) [9] și [2]
2
Câmpul de temperatură în corpul cu dimensiuni finite astfel format (PAR) este exprimat prin
relația [2], [7], [10], [11], [13], [15] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝑃𝐴𝑅 = 𝜃𝑎𝑑,𝑥 × 𝜃𝑎𝑑,𝑦 × 𝜃𝑎𝑑,𝑧 [−] (9.1)

θ t-t e
Ținând cont de relația generală de definire a temperaturii adimensionale θad = θ = t
0 0 -t e
θad,PAR este
𝜃𝑃𝐴𝑅 𝑡(𝑥,𝑦,𝑧,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑃𝐴𝑅 = = [−] (9.2)
Temperaturile adimensionale θad,x, θad,y și θad,z după cele trei axe de coordonate sunt date de
relațiile [7] ş.a.
𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑥 = = 𝐹𝑥 (𝐵𝑖𝑥 , 𝐹𝑜𝑥 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑥 ) (9.3)
𝑡0 −𝑡𝑒
𝑡(𝑦,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑦 = = 𝐹𝑦 (𝐵𝑖𝑦 , 𝐹𝑜𝑦 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑦 ) (9.4)
𝑡0 −𝑡𝑒
𝑡(𝑧,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑧 = = 𝐹𝑧 (𝐵𝑖𝑧 , 𝐹𝑜𝑧 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑧 ) (9.5)
𝑡0 −𝑡𝑒
Exprimarea criteriilor Bi, Fo și Geom se face utilizând formulele generale

𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 [−] (9.6)
𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = [−] (9.7)
𝑙𝑐2
𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑙 [−] (9.8)
𝑐
în care se introduc lungimea caracteristică lc, coeficientul de transfer termic superficial α și

distanța geometrică, corespunzătoare axelor de coordonate Ox, Oy şi Oz.
Se folosesc următoarele seturi de relații (9.9)…(9.11) [7], [13], [15] ş.a.

𝛼𝑥
𝐵𝑖𝑥 = ∙ 𝛿𝑥 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑂𝑥: 𝐹𝑜𝑥 = [−] (9.9)
𝛿𝑥2
𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑥 = 𝛿 [−]
{ 𝑥
𝛼𝑦
𝐵𝑖𝑦 = ∙ 𝛿𝑦 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑂𝑦: 𝐹𝑜𝑦 = 2
[−] (9.10)
𝛿𝑦
𝑦
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑦 = 𝛿 [−]
{ 𝑦
𝛼𝑧
𝐵𝑖𝑧 = ∙ 𝛿𝑧 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑂𝑧: 𝐹𝑜𝑧 = [−] (9.11)
𝛿𝑧2
𝑧
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑧 = 𝛿 [−]
{ 𝑧
3
Valorile funcțiilor Fx(Bix, Fox, Geomx), Fy(Biy, Foy, Geomy) și Fz(Biz, Foz, Geomz) din
relațiile (9.3)…(9.5) se determină grafic, folosind nomogramele caracteristice*1 pentru placa plană
infinită sau pot fi calculate numeric utilizând ecuația analitică*2 a câmpului de temperatură
prezentată în [3] ş.a.
*1,2 (v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar – 2 §1.2 şi §1.3)
Observație
Fiecare dintre funcțiile Fx(Bix, Fox, Geomx), Fy(Biy, Foy, Geomy) și Fz(Biz, Foz, Geomz)
poate fi localizată pe suprafața, în mijlocul sau în interiorul uneia dintre plăcile plane respective.
În calcule este necesar să fie considerate acele valori sau combinații de valori care
corespund coordonatelor punctelor paralelipipedului în care se efectuează determinarea valorilor de
temperatură la un moment dat τ e.g., tabelul 9.1.
Tabelul 9.1 Localizări ale funcțiilor Fx, Fy și Fz pentru PAR

Nr. Tempe
Localizare Fx Fy Fz θad,PAR Punct
crt. ratură
1 Suprafață Fx,sup Fy,sup Fz,sup Fx,sup×Fy,sup×Fz,sup tsup 1
2 Mijloc Fx,mij Fy,mij Fz,mij Fx,mij×Fy,mij×Fz,mij tmij 2
3 Interior Fx,int Fy,int Fz,int Fx,int×Fy,int×Fz,int tint Pct. în interior
(x,y,z)
4
1.2. Cilindru finit (disc)

Se consideră un cilindru de rază R (diametru d=2∙R) și înălțime 2δz, care la momentul inițial
τ=0 are aceeași temperatură t=t0 în toate punctele corpului (figura 9.3).
Cilindrul este amplasat într-un mediu ambiant (MA) cu temperatura te cunoscută și
constantă te=ct.
Pe suprafața superioară și inferioară a cilindrului acționează coeficientul de transfer termic
superficial αR, iar pe suprafața laterală a acestuia coeficientul de transfer termic superficial αz,
amândoi coeficienții de transfer termic superficial având valori considerate constante αz=ct. și
αR=ct.
Figura 9.3 Cilindru finit (disc) cu dimensiunile R și 2δz
Figura 9.4 Modelare cilindru finit (CF) [9] și [2]
Modelare
Cilindrul finit (CF) de rază R și lungime 2δz se consideră că rezultă din intersecția unui
cilindru infinit (CI) de rază R cu o placă plană infinită (PP) de grosime 2δz: CF=CI ∩ PP.
Câmpul de temperatură în cilindrul finit CF este dat de relația [2], [7], [10], [13], [15] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐹 = 𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐼 × 𝜃𝑎𝑑,𝑃𝑃 [−] (9.12)

θ t-t e
0 0 -t e
θad,CF este
𝜃𝐶𝐹 𝑡(𝑟,𝑧,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐹 = = [−] (9.13)
5
Temperaturile adimensionale θad,CI şi θad,PP sunt date de relațiile [2], [7], [11] ş.a.
𝜃𝐶𝐼 𝑡(𝑟,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐼 = = = 𝐹𝐶𝐼 (𝐵𝑖𝐶𝐼 , 𝐹𝑜𝐶𝐼 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝐶𝐼 ) (9.14)
𝜃𝑃𝑃 𝑡(𝑧,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑃𝑃 = = = 𝐹𝑃𝑃 (𝐵𝑖𝑃𝑃 , 𝐹𝑜𝑃𝑃 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑃𝑃 ) (9.15)
Exprimarea criteriilor Bi, Fo și Geom se face utilizând relațiile generale (9.6)…(9.8) în care
se introduc lungimea caracteristică lc, coeficientul de transfer termic superficial α și distanța
geometrică, corespunzătoare cilindrului infinit CI, respectiv plăcii plane PP.
Se folosesc următoarele două seturi de relații (9.16) și (9.17) [7], [13], [15] ş.a.
𝛼𝑅
𝐵𝑖𝐶𝐼 = ∙ 𝑅 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝐶𝐼: 𝐹𝑜𝐶𝐼 = [−] (9.16)
𝑅2
𝑟
{ 𝐺𝑒𝑜𝑚𝐶𝐼 = 𝑅 [−]
𝛼𝑧
𝐵𝑖𝑃𝑃 = ∙ 𝛿𝑧 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑃𝑃: 𝐹𝑜𝑃𝑃 = [−] (9.17)
𝛿𝑧2
𝑧
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑃𝑃 = 𝛿 [−]
{ 𝑧
Valorile funcțiilor FCI(BiCI, FoCI, GeomCI), FPP(BiPP, FoPP, GeomPP) din relațiile (9.14) și
(9.15) se determină grafic, folosind nomogramele indicate*1 pentru cilindrul infinit CI și respectiv
pentru placa plană infinită PP sau pot fi calculate numeric utilizând ecuațiile analitice*2 ale
câmpului de temperatură pentru CI și respectiv pentru PP, prezentate în [4], [5] ş.a.
*1 (v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar – 2 §2.2 și §1.2)
*2 (v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar – 2 §2.3 și §1.3)
Observație
Fiecare dintre funcțiile FCI(BiCI, FoCI, GeomCI), FPP(BiPP, FoPP, GeomPP) poate fi localizată
pe suprafața, în axa sau în interiorul cilindrului finit CF.
În calcule este necesar să fie considerate acele valori sau combinații de valori care
corespund coordonatelor punctelor CF în care se efectuează determinarea valorilor de temperatură
la un moment dat τ e.g., tabelul 9.2.
Tabelul 9.2 Localizări ale funcțiilor FCI și FPP pentru CF

Nr. Tempe
Localizare FCI FPP θad,CF Punct
crt. ratură
1 Suprafață FCI,sup FPP,sup FCI,sup×FPP,sup tsup 1
2 Mijloc FCI,axa FPP,mij FCI,axa×FPP,mij taxa 2
(axă)
3 Interior FCI,int FPP,int FCI,int×FPP,int tint Pct. în interior
(r,z)
6
2. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAȚIONAR PRIN

ALTE CORPURI INFINITE ȘI SEMIINFINITE
2.1. Bară infinită cu secțiune rectangulară
Se consideră o bară cu secțiune dreptunghiulară având dimensiunile 2δx și 2δy pe axele de
coordonate Ox și Oy, cu lungimea L mult mai mare decât cele două dimensiuni considerate: L>>2δx
și L>>2δy (figura 9.5).
La momentul inițial τ=0 bara are aceeași temperatură t=t0 în toate punctele corpului și este
situată într-un mediu ambiant (MA) cu temperatura te cunoscută și constantă te=ct.
Pe suprafețele laterale ale barei infinite cu secțiune rectangulară (BIR) acționează
coeficienții de transfer termic superficiali αx și αy având valori constante αx=ct., αy=ct.
Figura 9.5 Bară infinită cu secțiune rectangulară (BIR) având dimensiunile 2δx și 2δy
Modelare
Bara infinită cu secțiune rectangulară (BIR) se consideră că rezultă din intersecția a două plane
infinite de grosime 2δx și 2δy, reciproc perpendiculare: BIR=YZ ∩ XZ.
Figura 9.6 Modelare bară infinită cu secțiune rectangulară (BIR) [9] și [2]
7
Câmpul de temperatură în BIR este dat de relația [2], [13], [15] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝐵𝐼𝑅 = 𝜃𝑎𝑑,𝑥 × 𝜃𝑎𝑑,𝑦 [−] (9.18)

θ t-t e
0 0 -t e
θad,BIR este
𝜃𝐵𝐼𝑅 𝑡(𝑥,𝑦,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐵𝐼𝑅 = = [−] (9.19)
Temperaturile adimensionale θad,x, θad,y după cele două axe de coordonate Ox și Oy sunt
precizate prin relațiile [2], [13] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝑥 = = 𝐹𝑥 (𝐵𝑖𝑥 , 𝐹𝑜𝑥 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑥 ) (9.20)
𝑡0 −𝑡𝑒
𝑡(𝑦,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑦 = = 𝐹𝑦 (𝐵𝑖𝑦 , 𝐹𝑜𝑦 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑦 ) (9.21)
𝑡0 −𝑡𝑒
Exprimarea criteriilor Bi, Fo și Geom se face utilizând relațiile generale (9.6)…(9.8), în care
geometrică, corespunzătoare axelor de coordonate Ox și Oy.
Se folosesc următoarele două seturi de relații (9.22) și (9.23) [13], [15] ş.a.
𝛼𝑥
𝐵𝑖𝑥 = ∙ 𝛿𝑥 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑂𝑥: 𝐹𝑜𝑥 = [−] (9.22)
𝛿𝑥2
𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑥 = 𝛿 [−]
{ 𝑥
𝛼𝑦
𝐵𝑖𝑦 = ∙ 𝛿𝑦 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑂𝑦: 𝐹𝑜𝑦 = 2
[−] (9.23)
𝛿𝑦
𝑦
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑦 = 𝛿 [−]
{ 𝑦
Valorile funcțiilor Fx(Bix, Fox, Geomx) şi Fy(Biy, Foy, Geomy) din relațiile (9.20) și (9.21) se
determină grafic folosind nomogramele indicate*1 pentru placa plană infinită (PP).
*1 (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaționar – 2 §1.2)
Ca metodă alternativă, aceste valori pot fi calculate numeric utilizând ecuația analitică*2 a
câmpului de temperatură prezentată în [3] ş.a.
*1,2 (v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar – 2 §1.3)
Observație
Fiecare dintre funcțiile Fx(Bix, Fox, Geomx) și Fy(Biy, Foy, Geomy) poate fi localizată pe
suprafața, în mijlocul sau în interiorul uneia dintre plăcile plane respective.
8
În calcule este necesar să fie considerate acele valori sau combinații care corespund
coordonatelor punctelor BIR în care se efectuează determinarea valorilor de temperatură la un
moment dat e.g., tabelul 9.3.
Tabelul 9.3 Localizări ale funcțiilor Fx şi Fy pentru BIR

Nr. Tempe
Localizare Fx Fy θad,BIR Punct
crt. ratura
1 Suprafață Fx,sup Fy,sup Fx,sup×Fy,sup tsup 1
2 Mijloc Fx,mij Fy,mij Fx,mij×Fy,mij tmij 2
3 Interior Fx,int Fy,int Fx,int×Fy,int tint Pct. în interior
(x,y)
4 Suprafață Fx,sup Fy,mij Fx,sup×Fy,mij tsm 3
+ Mijloc
Un caz particular al BIR îl reprezintă bara semiinfinită cu secțiune rectangulară (BSIR)

prezentat în [2] ş.a. (figura 9.7).
Figura 9.7 Modelare bară semiinfinită cu secțiune rectangulară (BSIR) [2]
9
2.2. Cilindru semiinfinit

Se consideră un cilindru de rază R (diametru d=2∙R), care la momentul inițial τ=0 are
aceeași temperatură t=t0 în toate punctele corpului, amplasat într-un mediu ambiant (MA) cu
temperatura te cunoscută și constantă te=ct.
Pe suprafața secțiunii cilindrului acționează coeficientul de transfer termic superficial αR, iar
pe suprafața laterală a acestuia coeficientul de transfer termic superficial αx, având valori constante
αR=ct. și αx=ct. (figura 9.8)
Figura 9.8 Cilindru cu raza R, semiinfinit în direcția axei Ox
Modelare
Cilindrul semiinfinit (CSI) de rază R se consideră că rezultă din intersecția unui cilindru infinit
(CI) de rază R cu un corp semiinfinit după direcția unei axe de coordonate e.g., Ox:
CSI=CI ∩ CorpSemiInfinitx.
Figura 9.9 Modelare cilindru semiinfinit (CSI) [2]
Câmpul de temperatură în cilindrul semiinfinit (CSI) este dat de relația [2], [13] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝑆𝐼 = 𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐼 × 𝜃𝑎𝑑,𝑥 [−] (9.24)
10
θ t-t e
0 0 -t e
θad,CSI este
𝜃𝐶𝑆𝐼 𝑡(𝑟,𝑥,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝑆𝐼 = = [−] (9.25)
Temperaturile adimensionale θad,CI şi θad,x sunt precizate prin relațiile [2], [13] ş.a.
𝑡(𝑟,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐼 = = 𝐹𝐶𝐼 (𝐵𝑖𝐶𝐼 , 𝐹𝑜𝐶𝐼 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝐶𝐼 ) (9.26)
𝑡0 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑥 = = 𝐹𝑥 (𝐵𝑖𝑥 , 𝐹𝑜𝑥 ) (9.27)
𝑡0 −𝑡𝑒
Exprimarea criteriilor Bi, Fo și Geom se face utilizând relațiile generale (9.6)…(9.8) în care
geometrică, corespunzătoare cilindrului infinit CI, respectiv Bi și Fo corespunzătoare direcției Ox.
Se folosesc următoarele două seturi de relații (9.28) şi (9.29) [13] ş.a.

𝛼𝑅
𝐵𝑖𝐶𝐼 = ∙ 𝑅 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝐶𝐼: 𝐹𝑜𝐶𝐼 = [−] (9.28)
𝑅2
𝑟
{ 𝐺𝑒𝑜𝑚𝐶𝐼 = 𝑅 [−]
𝛼𝑥
𝐵𝑖𝑥 = ∙ 𝑥 [−]
𝜆
𝑂𝑥: { 𝛼 2 (9.29)
𝐹𝑜𝑥 = 𝑎 ∙ 𝜏 ∙ ( 𝜆𝑥 ) [−]
Valorile funcției FCI(BiCI, FoCI, GeomCI) din relația (9.26) se determină grafic folosind
nomogramele indicate pentru cilindrul infinit CI sau pot fi calculate numeric utilizând ecuațiile
analitice*1 ale câmpului de temperatură pentru CI.
*1 (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar – 2 §2.2 şi §2.3)
Valorile funcției Fx(Bix, Fox) din relația (9.27) se pot determina grafic din figura 9.10
folosind nomogramele indicate în [13] ş.a.
11
Figura 9.10 Nomograme pentru determinarea θad,x [13]
12
2.3. Solid semiinfinit (semispaţiu)

Un corp solid semiinfinit (SSI) sau semispațiu (SS) ori regiune semiinfinită reprezintă un
model idealizat de corp, care are o singură suprafață plană identificabilă și se extinde teoretic la
infinit în toate celelalte direcții [1], [2], [7], [9] ş.a. (figura 9.11).
Figura 9.11 Solid semiinfinit (SSI) sau semispațiu (SS) [2]
Temperatura adimensională θad,SS într-un semispaţiu sau corp solid semiinfinit, care are
inițial temperatura t0, amplasat într-un mediu cu temperatura te cunoscută și constantă te=ct., supus
unui transfer de căldură prin convecție cu coeficientul de transfer de căldură superficial α, se poate
exprima în forma [1], [2], [7] ş.a.
𝛼 𝛼2 ∙𝑎∙𝜏
𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡0 𝑥 (𝜆 ∙𝑥+ ) 𝑥 𝛼
𝜃𝑎𝑑,𝑆𝑆 = = 𝑒𝑟𝑓𝑐 (2∙√𝑎∙𝜏) − 𝑒 𝜆2 ∙ [𝑒𝑟𝑓𝑐 (2∙√𝑎∙𝜏 + 𝜆 ∙ √𝑎 ∙ 𝜏)] (9.30)
𝑡𝑒 −𝑡0
În situația în care coeficientul de transfer de căldură superficial α→∞, temperatura ts a

suprafeței devine egală cu temperatura exterioară te (cazul în care suprafața mediului semiinfinit
este brusc expusă temperaturii ts și menținută la această valoare), iar temperatura adimensională
θad,SS devine [2], [7] ş.a.
𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡0 𝑥
𝜃𝑎𝑑,𝑆𝑆 = = 𝑒𝑟𝑓𝑐 (2∙√𝑎∙𝜏) (9.31)
𝑡𝑠 −𝑡0
sau [1] ş.a.

𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡𝑠 𝑥
𝜃𝑎𝑑,𝑆𝑆 = = 𝑒𝑟𝑓 ( ) (9.32)
𝑡0 −𝑡𝑠 2∙√𝑎∙𝜏
În relațiile (9.30)…(9.32) erf() reprezintă funcția erorilor, iar erfc() reprezintă

complementara funcției erorilor, definite prin relațiile
2 𝑢 2
𝑒𝑟𝑓 (𝑢) = ∙ ∫0 𝑒 −𝑠 𝑑𝑠 (9.33)
√𝜋
2 𝑢 2
𝑒𝑟𝑓𝑐 (𝑢) = 1 − ∙ ∫0 𝑒 −𝑠 𝑑𝑠 (9.34)
√𝜋
13
Acestea prezintă următoarea proprietate importantă
𝑒𝑟𝑓𝑐 (𝑢) = 1 − 𝑒𝑟𝑓(𝑢) (9.35)
𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡0 𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡𝑒 x
Variația temperaturii adimensionale θad,SS = ≡ 1− cu parametrul 2∙√a∙τ
𝑡𝑒 −𝑡0 𝑡0 −𝑡𝑒
într-un corp solid semiinfinit este reprezentată în figura 9.12 [2] ş.a.
Figura 9.12 Variația temperaturii adimensionale θad,SS într-un semispaţiu [2]
14
3. TEMPERATURA MEDIE A CORPURILOR SUPUSE UNUI

PROCES DE TRANSFER DE CĂLDURĂ ÎN REGIM TERMIC
NESTAȚIONAR
3.1. Generalități. Temperatura adimensională medie
Căldura Qτ schimbată (primită sau cedată) de corpuri în procesele de transfer de căldură care
se desfășoară în regim termic nestaționar, într-un anumit interval de timp, se poate determina prin
integrarea relației* (9.36)
𝛿𝑄𝜏 = 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 (9.36)
pe intervalul de timp τ considerat [7], [11], [13] ş.a.

𝜏 𝜏
𝑄𝜏 = ∫0 𝛿𝑄𝜏 ⇒ 𝑄𝜏 = ∫0 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 (9.37)
* (v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar §2.2)
Ținând cont de faptul că această căldură se poate scrie folosind relația generală
𝑄𝜏 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡 − 𝑡0 ) [J] (9.38)
exprimând masa m prin produsul (ρ∙V) și folosind pentru temperatura t temperatura medie
tm(τ) a corpului la momentul τ, se obține
𝑄𝜏 = (𝜌 ∙ 𝑉 ) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑚 (𝜏) − 𝑡0 ) [J] (9.39)
Pe de altă parte, căldura de referință Q0 care ar fi schimbată cu mediul ambiant MA, într-un
timp teoretic infinit de lung τ→∞, se determină folosind relația generală*1 (9.40)
𝑄0 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = (𝜌 ∙ 𝑉 ) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) [J] (9.40)
iar căldura adimensională*2 Qad se poate exprima prin raportul [1], [2], [7], [11], [13] ş.a.
𝑄𝜏
𝑄𝑎𝑑 = (9.41)
𝑄0
*1,2 (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaționar – 2 §1.4)
Folosind formula generală de definire a temperaturii adimensionale θad [1], [2], [7], [10],
[11], [13], [14] ş.a.
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 [−] (9.42)
0 0 −𝑡𝑒
se definește temperatura adimensională medie θad,m prin relația (9.43) [9], [15] ş.a.
𝜃𝑚 𝑡𝑚 (𝜏)−𝑡𝑒 𝑡𝑒 −𝑡𝑚 (𝜏)
𝜃𝑎𝑑,𝑚 = = sau 𝜃𝑎𝑑,𝑚 = [−] (9.43)
𝜃0 𝑡0 −𝑡𝑒 𝑡𝑒 −𝑡0
15
Utilizând un artificiu de calcul

𝑡𝑒 −𝑡𝑚 (𝜏)+𝑡0 −𝑡0
𝜃𝑎𝑑,𝑚 = [−] (9.44)
𝑡𝑒 −𝑡0
se obține
(𝑡𝑒 −𝑡0 )+(−𝑡𝑚 (𝜏)+𝑡0 ) 𝑡 −𝑡 𝑡𝑚 (𝜏)−𝑡0 𝑡𝑚 (𝜏)−𝑡0
𝜃𝑎𝑑,𝑚 = = 𝑡𝑒−𝑡0 − ⇒ 𝜃𝑎𝑑,𝑚 = 1 − [−] (9.45)
𝑡𝑒 −𝑡0 𝑒 0 𝑡𝑒 −𝑡0 𝑡𝑒 −𝑡0
Amplificând numărătorul și numitorul fracției din relația (9.45) cu produsul (ρ∙V)∙cp
(𝜌∙𝑉)∙𝑐𝑝 ∙(𝑡𝑚(𝜏)−𝑡0 )
𝜃𝑎𝑑,𝑚 = 1 − [−] (9.46)
(𝜌∙𝑉)∙𝑐𝑝 ∙(𝑡𝑒 −𝑡0 )
și ținând cont de relațiile (9.39) și (9.40) rezultă

𝑄
𝜃𝑎𝑑,𝑚 = 1 − 𝑄𝜏 sau 𝜃𝑎𝑑,𝑚 = 1 − 𝑄𝑎𝑑 [−] (9.47)
0
Relația echivalentă este următoarea [9] ş.a.
𝑄𝑎𝑑 = 1 − 𝜃𝑎𝑑,𝑚 [−] (9.48)
16
3.2. Temperatura adimensională medie pentru corpuri cu geometrie simplă

În cazul corpurilor care au o geometrie simplă, de exemplu: placă plană infinită, cilindru,
sferă etc. temperatura adimensională medie θad,m se poate determina folosind relații analitice de
calcul, în funcție de tipul acestora.
➢ Pentru placa plană infinită (PP) se poate utiliza relația [15] ş.a.
𝑡𝑚,𝑃𝑃 (𝜏)−𝑡𝑒 2∙𝐵𝑖 2 2

𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝑃𝑃 = = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 2 2 2 ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (9.49)
𝑡0 −𝑡𝑒 𝑗 ∙(𝜀𝑗 +𝐵𝑖 +𝐵𝑖)
în care Bi și Fo reprezintă valorile criteriilor BIOT și FOURIER corespunzătoare plăcii

plane, iar valorile proprii εj se determină din ecuațiile neliniare [1], [7], [10], [15] ş.a.
𝐵𝑖 𝜀
𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = sau 𝜀𝑗 ∙ 𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 sau 𝑐𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖𝑗 sau 𝐵𝑖 ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝜀𝑗 ) − 𝜀𝑗 ∙ 𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 ) = 0 (9.50)
𝜀𝑗
* (v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar – 2 §1.3)
Observație
În cazul unor valori mai reduse ale criteriului Bi e.g., Bi<0.1 relația (9.49) se poate
simplifică în forma
𝑡𝑚,𝑃𝑃 (𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝑃𝑃 = = 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (9.51)
𝑡0 −𝑡𝑒
➢ Pentru cilindrul infinit (CI) se poate utiliza relația [15] ş.a.
𝑡𝑚,𝐶𝐼 (𝜏)−𝑡𝑒 4∙𝐵𝑖 2 2

𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝐶𝐼 = = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 2 2 2 ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (9.52)
𝑡0 −𝑡𝑒 𝑗 ∙(𝜀𝑗 +𝐵𝑖 )
în care Bi și Fo reprezintă valorile criteriilor BIOT și FOURIER corespunzătoare cilindrului

infinit, iar valorile proprii εj se determină din ecuațiile neliniare [1], [7], [10], [15] ş.a.
𝐽1 (𝜀𝑗)
𝜀𝑗 ∙ 𝐽1 (𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 ∙ 𝐽0 (𝜀𝑗 ) sau 𝜀𝑗 ∙ 𝐽 = 𝐵𝑖 (9.53)
0 (𝜀𝑗)
* (v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar – 2 §2.3)
➢ Pentru sferă (SF) se poate utiliza relația [15] ş.a.
𝑡𝑚,𝑆𝐹(𝜏)−𝑡𝑒 6∙𝐵𝑖 2 2
𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝑆𝐹 = = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 2 2 2 ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (9.54)
𝑡0 −𝑡𝑒 𝑗 ∙(𝜀𝑗 +𝐵𝑖 −𝐵𝑖)
în care Bi și Fo reprezintă valorile criteriilor BIOT și FOURIER corespunzătoare sferei, iar

valorile proprii εj se determină din ecuațiile neliniare [1], [7], [10], [15] ş.a.
𝜀𝑗 = (1 − 𝐵𝑖 ) ∙ 𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) sau 𝜀𝑗 ∙ 𝑐𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 1 − 𝐵𝑖 sau 1 − 𝜀𝑗 ∙ 𝑐𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 (9.55)
17
Având în vedere formulele (9.49), (9.52) și (9.54), se constată că temperatura adimensională

medie θad,m a corpurilor cu geometrie simplă (CGS): placă plană, cilindru, sferă se poate exprima
general folosind o relație de forma
𝑡𝑚,𝐶𝐺𝑆 (𝜏)−𝑡𝑒 2
−𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜
𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝐶𝐺𝑆 = = ∑∞
𝑗=1 [𝐹𝐶𝐺𝑆 (𝜀𝑗 , 𝐵𝑖) ∙ 𝑒 ] (9.56)
𝑡0 −𝑡𝑒
în care funcțiile FCGS(εj,Bi) corespunzătoare corpurilor considerate sunt redate în tabelul 9.4.
Tabelul 9.4 Funcțiile FCGS(εj,Bi) ale corpurilor cu geometrie simplă
Tipul corpului FCGS(εj,Bi)

2 ∙ 𝐵𝑖 2
Placă plană (PP)
𝜀𝑗 2 ∙ (𝜀𝑗 2 + 𝐵𝑖 2 + 𝐵𝑖)
4 ∙ 𝐵𝑖 2
Cilindru (CI)
𝜀𝑗 2 ∙ (𝜀𝑗 2 + 𝐵𝑖 2 )
6 ∙ 𝐵𝑖 2
Sferă (SF)
𝜀𝑗 2 ∙ (𝜀𝑗 2 + 𝐵𝑖 2 − 𝐵𝑖)
Pentru a obține o determinare rapidă a valorii temperaturii adimensionale medii θad,m, în

cazul unor tipuri diverse de corpuri cu geometrie simplă, în practică se poate utiliza nomograma
prezentată în figura 9.13 [9] ş.a.
Figura 9.13 Temperatura adimensională medie pentru placă plană, cilindru și sferă [9]
18
3. Chisăliţă, G.-A., Transferul de căldură prin conducţie termică în regim nestaționar: placa plană,
Conferința “Știința Modernă și Energia”, Editura RISOPRINT, ISSN 2066-4125, pag. 53-65,
Cluj-Napoca, 2013.
4. Chisăliţă, G.-A., Transfer de căldură prin conducție în regim nestaționar: cilindrul infinit,
Conferința “Știința Modernă și Energia”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, ISSN 2066-4125,
pag. 85-101, 2011.
5. Chisăliţă, G.-A., Transient heat conduction: infinite cylinder, Building Services Engineering
Journal, U.T. Press Publishing House, Cluj-Napoca, ISSN 2247-4390, pag. 61-70, 2011.
1975.
19
CURS 10: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN CONVECŢIE

TERMICĂ
OBIECTIVE
➢ Prezentarea noțiunilor generale privind transmiterea căldurii prin convecție termică;

➢ Legea lui NEWTON;
➢ Definirea coeficientului de transfer termic prin convecție;
➢ Prezentarea clasificării fenomenelor de convecție termică;
➢ Introducerea ecuațiilor generale ale convecției termice;
➢ Similitudinea geometrică, cinematică, hidrodinamică şi termică;
➢ Interpretarea sensului fizic al principalelor criterii de similitudine ale convecției termice;
➢ Prezentarea ecuațiilor criteriale generale ale convecției termice;
SUBIECTE CURS 10
1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE................................................................................................... 2
1.1. Generalități ...................................................................................................................... 2
1.2. Stratul limită termic și stratul limită hidrodinamic ............................................................ 3
2. LEGEA GENERALĂ A CONVECȚIEI TERMICE ................................................................ 5
2.1. Legea lui NEWTON ........................................................................................................ 5
2.2. Coeficientul de transfer termic superficial (convecție) ...................................................... 7
2.3. Clasificarea fenomenelor de convecție termică .................................................................9
2.4. Ecuațiile generale ale convecției termice ........................................................................ 12
2.4.1. Ecuația FOURIER-KIRCHHOFF ........................................................................... 12
2.4.2. Ecuația de continuitate............................................................................................ 12
2.4.3. Ecuația NAVIER-STOKES .................................................................................... 13
2.4.4. Ecuația limită ......................................................................................................... 13
3. CRITERII DE SIMILITUDINE ALE CONVECȚIEI TERMICE........................................... 14
3.1. Similitudinea hidrodinamică (hidraulică)........................................................................ 14
3.2. Similitudinea termică ..................................................................................................... 17
4. INTERPRETAREA FIZICĂ A PRINCIPALELOR CRITERII DE SIMILITUDINE.
ECUAȚII CRITERIALE GENERALE .......................................................................................... 18
4.1. Criteriul NUSSELT (Nu) ............................................................................................... 18
4.2. Criteriul REYNOLDS (Re) ............................................................................................ 20
4.3. Criteriul GRASHOF (Gr) ............................................................................................... 22
4.4. Criteriul PRANDTL (Pr) ................................................................................................ 24
4.5. Ecuații criteriale generale ale convecției termice ............................................................ 26
1
1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Generalități
Definiție
Convecția termică reprezintă unul dintre modurile fundamentale de transmitere a căldurii Q
(corect, energiei interne U), care apare între corpuri aflate în mișcare relativă și în procesele de
modificare a stării de agregare e.g., lichid–gaz sau gaz–lichid.
Transmiterea căldurii Q prin convecție termică, care este determinată de existența unor
gradienți de temperatură, depinde de natura mișcării fluidului, iar la rândul ei aceasta este direct
influențată de câmpul de temperatură [1], [2], [8] ş.a.
Figura 10.1 Variația temperaturii în apropierea suprafeței de separație solid-lichid
La modul general, factorii principali care determină caracterul deosebit de complex al

fenomenului de convecție termică sunt următorii [1], [2], [4], [8], [10], [12] ş.a.:
a) Tipul fluidului: apă, aer, ulei, refrigerant etc.;
b) Câmpul de viteze și accelerații ale fluidului;
c) Câmpul de temperatură din fluid, respectiv din solidul aflat în apropierea suprafeței de
separație solid–fluid;
d) Proprietățile termofizice ale fluidului și modul de variație a acestora: densitatea ρ,
conductivitatea termică λ, căldura specifică cp, viscozitatea cinematică ν, viscozitatea
dinamică η ş.a.;
e) Configurația geometrică a domeniului spațial în care se produce mișcarea fluidului:
curgere peste un corp de formă oarecare (placă, țeavă, disc etc.), curgere peste un fascicul
de țevi, curgere în interiorul unei țevi ş.a.;
f) Calitatea prelucrării suprafețelor solide peste care se mișcă fluidul (netede, rugoase etc.).
Transmiterea căldurii prin convecție termică se supune principiilor Termodinamicii și

presupune un transfer de substanță în interiorul fluidului [4] ş.a.
La fenomenul de convecție termică participă cantități macroscopice de fluid, care cedează
energie termică și impuls altor mase de fluid sau suprafețelor cu care este în contact fluidul [1], [2],
[8] ş.a.
2
1.2. Stratul limită termic și stratul limită hidrodinamic
Definiție
Stratul limită termic (SLT) reprezintă un strat de fluid, situat în apropierea zonei de separație
între solid și fluid, în care gradientul de temperatură are valori mari și care opune principala rezistență
la transmiterea căldurii.
Figura 10.2 Stratul limită hidrodinamic (SLH) și stratul limită termic (SLT)
Observație
În stratul limită termic (SLT) transmiterea căldurii se face prin conducție termică [2], [4],
[8], [10] ş.a.
În figura 10.2 sunt reprezentate stratul limită hidrodinamic/hidraulic (SLH) și stratul limită
termic (SLT) la curgerea unui fluid peste o placă plană. Uzual grosimea δT a SLT este mai redusă
decât grosimea δH a SLH (cazul lichidelor obișnuite nemetalice [4] ş.a.)
𝛿𝑇 < 𝛿𝐻 (10.1)
ceea ce determină o valoarea supraunitară a criteriului PRANDTL* Pr

𝜈
𝑃𝑟 = 𝑎 > 1 (10.2)
*(v. şi §3.2)
În cazul gazelor, δT≈δH, astfel încât

𝜈
𝑃𝑟 = 𝑎 ≈ 1 (10.3)
Un caz particular îl reprezintă metalele topite, pentru care δT>δH, ceea ce implică valoarea
criteriului Pr<1 [4], [8] ş.a.
La modul general, se apreciază că stratul limită termic SLT sau hidraulic SLH reprezintă un
strat de fluid în care parametrii: temperatura t, viteza w ş.a. prezintă variații importante,
reprezentând cca 99% din variația lor maximă [1], [2], [4], [12] ş.a.
3
Figura 10.3 Stratul limită termic (SLT) și coeficientul de convecție α
Dacă se consideră că la granița între stratul limită termic SLT și restul curentului de fluid
coeficientul de transfer termic prin convecție are valoarea α0 (figura 10.3), atunci [4], [8] ş.a.
1 1 𝛿𝑇
=𝛼 + (10.4)
𝛼 0 𝜆
unde:
• α – Coeficientul de transfer termic prin convecție în SLT [W/m 2∙K];
• δT – Grosimea SLT [m];
• λ – Conductivitatea termică medie a fluidului în SLT [W/m∙K].
Deoarece coeficientul de transfer termic prin convecție α0, care pune în evidență schimbul
molecular între cele două zone are valori ridicate (de ordinul sutelor sau miilor de W/m2∙K), difuzia
substanței între zone fiind intensă [4] ş.a.), termenul
1
~0 (10.5)
𝛼0
Din relația (10.4) rezultă

1 𝛿𝑇
≈ (10.6)
𝛼 𝜆
sau [4], [8] ş.a.

𝜆 W
𝛼 ≈ 𝛿 [m2 ∙K] (10.7)
𝑇
Coeficientul de transfer termic prin convecție α crește odată cu creșterea conductivității

termice λ a fluidului și cu micșorarea grosimii δT a SLT.
La același rezultat se poate ajunge scriind fluxul termic unitar transmis prin convecție*
q̇ conv , egal cu fluxul termic unitar q̇ cond,SLT transmis prin conducție în stratul limită termic SLT [4]
ş.a.
𝑡𝑓 −𝑡𝑠 𝑡𝑓 −𝑡𝑠 W
𝑞̇ 𝑐𝑜𝑛𝑣 = 1 ≡ 𝑞̇ 𝑐𝑜𝑛𝑑,𝑆𝐿𝑇 = 𝛿𝑇 [ 2] (10.8)
m
𝛼 𝜆
1 𝛿𝑇 𝜆
≈ → 𝛼≈𝛿 (10.9)
𝛼 𝜆 𝑇
*(v. și §2.1)
4
2. LEGEA GENERALĂ A CONVECȚIEI TERMICE

2.1. Legea lui NEWTON
Fluxul termic Q̇ transmis prin convecție termică, între un fluid aflat în mișcare și suprafața de
separație solid–fluid, este dat de următoarea relație [1], [2], [4], [8], [9], [12] ş.a.:
𝑄̇ = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) [W]
sau
𝑑𝑄̇ = 𝛼 ∙ 𝑑𝐴 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) (10.10)
în care:
• α – Coeficientul de transfer termic superficial [W/m2∙K];
• A – Aria (suprafața) de transfer termic [m2];
• tf – Temperatura medie a fluidului [ºC];
• ts – Temperatura suprafeței de contact solid–fluid (temperatura peretelui) [ºC].
În cazul general, coeficientul de transfer termic superficial α se determină folosind relația

W
𝛼 = 𝛼𝐶 + 𝛼𝑅 [m2 ∙K] (10.11)
unde:
• αC – Coeficientul de transfer termic prin convecție [W/m2∙K];
• αR – Coeficientul de transfer termic superficial prin radiație [W/m2∙K].
Observație:
Pentru valori obișnuite ale temperaturii, în multe dintre situații coeficientul de transfer
termic superficial prin radiație αR se neglijează (αR≈0) și se aproximează α≈αC.
Temperatura medie tf a fluidului este exprimată general prin formula (10.12), în care D
reprezintă un anumit domeniu: masă, suprafață, volum, timp etc. [4], [12] ş.a.
În mod obișnuit, pentru variații în general reduse ale temperaturii fluidului, tf este exprimată
prin utilizarea mediei aritmetice [4], [9], [10] ş.a.
1 𝐷 𝑡𝑓,𝑖𝑛 +𝑡𝑓,𝑖𝑒𝑠
𝑡𝑓 = 𝐷 ∙ ∫𝐷 2 𝑡(𝐷)𝑑𝐷 → 𝑡𝑓 = [℃] (10.12)
2 −𝐷1 1 2
în care:
• tf,in – Temperatura fluidului la intrare [ºC];
• tf,ies – Temperatura fluidului la ieșire [ºC].
Din relația (10.10), fluxul termic unitar q̇ (densitatea fluxului termic) transmis prin
convecție termică poate fi exprimat prin relația [1], [2], [4], [8] ş.a.
𝑄̇ W
𝑞̇ = ⇒ 𝑞̇ = 𝛼 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) [m2 ] (10.13)
𝐴
5
Relația (10.13) se mai poate pune sub o formă echivalentă de tipul

∆𝑡 𝑡𝑓 −𝑡𝑠 W
𝑞̇ = 𝑅 = 1 [ 2] (10.14)
𝑡 m
𝛼
Rezistența termică unitară Rt la transmiterea căldurii prin convecție termică, prin aria unitară
A=1 m2, este exprimată prin formula
1 m2 ∙K
𝑅𝑡 = 𝛼 [ ] (10.15)
W
Căldura Q transmisă prin convecție termică, în intervalul de timp finit τ, se determină

folosind relația [8] ş.a.
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 ⇒ 𝑄 = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) ∙ 𝜏 [J] (10.16)
6
2.2. Coeficientul de transfer termic superficial (convecție)
Definiție
Coeficientul de transfer termic superficial α reprezintă fluxul termic transmis printr-o arie
unitară, pentru o diferență de temperatură de un grad [2] ş.a.
𝑄̇ W
𝛼 = 𝐴∙(𝑡 [ ] (10.17)
𝑓 −𝑡𝑠 ) m2 ∙K
Coeficientul de transfer termic superficial α este în fapt o funcție complexă, care depinde în
principal de următoarele:
a) Viteza w de mișcare a fluidului;
b) Temperatura medie tf a fluidului și temperatura ts a suprafeței de separație solid–fluid;
c) Proprietățile termofizice ale fluidului: densitatea ρ, viscozitatea dinamică η sau

viscozitatea cinematică ν, conductivitatea termică λ, căldura specifică cp ş.a.;
d) O anumită dimensiune geometrică lc, denumită lungime caracteristică etc.
Aceste dependențe sunt exprimate la modul general printr-o relație de tipul [8], [9] ş.a.
𝛼 = 𝛼(𝑤, 𝑡, 𝜌, 𝜂, 𝜆, 𝑐𝑝 , 𝑙𝑐 … ) (10.18)
Coeficientul de transfer termic superficial α, temperatura fluidului tf și respectiv temperatura

ts a suprafeței de separație solid-fluid sunt mărimi care variază atât în timp cât și pe suprafață.
Relațiile analitice exacte de calcul ale fluxului termic total transmis Q̇, fluxului termic unitar
transmis q̇ și căldurii schimbate Q sunt următoarele [1], [8] ş.a.
𝑄̇ = ∫𝐴 𝛼 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) ∙ 𝑑𝐴 [W] (10.19)
𝑑𝑄̇ W
𝑞̇ = [ 2] (10.20)
𝑑𝐴 m
𝑄 = ∫𝜏 ∫𝐴 𝛼 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) ∙ 𝑑𝐴 ∙ 𝑑𝜏 [J] (10.21)
Exemplu
Știind că temperatura palmei unui om are o valoare medie estimată la cca ts=32ºC, precizați
în care dintre următoarele situații va fi resimțită o senzație mai acută de frig:
a) Palma este ținută în aer având temperatura tf=–10ºC, viteza w=10 m/s (36 km/h) și
coeficientul de transfer termic superficial αaer=35 W/m2∙K;
b) Palma este ținută în apă cu temperatura tf=10ºC, viteza w=0.5 m/s (1.8 km/h) și
coeficientul de transfer termic superficial αapă=800 W/m2∙K;
c) Comparați valorile obținute cu degajarea de căldură în condiții normale (activitate ușoară
de tip așezat) Q̇=120 W, pentru o suprafață de calcul A=1.8 m2, supusă schimbului de
căldură prin convecție.
7
Rezolvare
Senzația mai acută de frig este cauzată de o pierdere de căldură Q (corect, energie internă U)
mai ridicată în același interval de timp τ în aer, respectiv în apă.
Se admit următoarele considerații simplificatoare:

➢ O valoare uniformă a temperaturii mâinii ts=32ºC;
➢ O valoare medie a coeficientului de transfer termic superficial α pe suprafața mâinii;
➢ Transferul de căldură prin radiație este neglijabil, astfel încât αR≈0.
Conform legii lui NEWTON, fluxul termic unitar q̇ pierdut poate fi determinat folosind
relația (10.13) scrisă pentru aer, respectiv apă, în vederea determinării valorilor absolute:
W 𝑊
𝑞̇ 𝑎𝑒𝑟 = 𝛼𝑎𝑒𝑟 ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) = 35 ∙ m2 ∙K ∙ (32℃ − (−10℃)) ⇒ 𝑞̇ 𝑎𝑒𝑟 = 1470 ∙ 𝑚2 (10.22)
W 𝑊
𝑞̇ 𝑎𝑝𝑎 = 𝛼𝑎𝑝ă ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) = 800 ∙ m2 ∙K ∙ (32℃ − 10℃) ⇒ 𝑞̇ 𝑎𝑝𝑎 = 17600 ∙ 𝑚2 (10.23)
Concluzia
Fluxul termic unitar pierdut q̇ apă >> q̇ aer , deci o senzație mai acută de frig va fi resimțită la
plasarea mâinii în curentul de apă.
Considerând o activitate obișnuită de tip așezat, în care fluxul termic degajat are valoarea
̇Q=120 W, pentru o suprafață de schimb termic A=1.8 m2, fluxul termic unitar transmis q̇ n este dat
de relația (10.13)
𝑄̇ 120∙𝑊 𝑊
𝑞̇ 𝑛 = 𝐴 = 1.8∙𝑚2 = 66.66 ∙ 𝑚2 (10.24)
Raportând valorile de mai sus, se obțin următoarele rezultate

𝑊
𝑞̇ 𝑎𝑒𝑟 1470∙ 2
𝑚
= 𝑊 = 22.05 (10.25)
𝑞̇ 𝑛 66.66∙ 2
𝑚
𝑊
𝑞̇ 𝑎𝑝ă 17600∙ 2
𝑚
= 𝑊 = 264.026 (10.26)
𝑞̇ 𝑛 66.66∙ 2
𝑚
8
2.3. Clasificarea fenomenelor de convecție termică

Clasificarea fenomenelor de convecție termică se face după diferite criterii și/sau combinații
ale acestora [2], [4], [8], [10] ş.a.
a) După existența/inexistența schimbării stării de agregare:

➢ Convecție termică fără transformare de fază;
➢ Convecție termică cu transformare de fază: vaporizare (evaporare), condensare, topire,
solidificare ş.a.
b) După modul de producere a convecției termice:

➢ Convecție termică liberă (naturală)
Determinată de forța ascensională (de tip Arhimede), care apare datorită diferenței de
densitate Δρ, generată la rândul ei de diferența de temperatură Δt;
Caracteristică principală:
Viteza w de mișcare a fluidului are o valoare redusă;
➢ Convecție termică forțată

Determinată de diferențe de presiune Δp (gradienți de presiune) realizate în general
artificial, cu ajutorul pompelor în cazul lichidelor, respectiv ventilatoarelor în cazul
gazelor (aer, gaze de ardere etc.);
Caracteristică principală:
Viteza w de mișcare a fluidului are o valoare ridicată.
c) După natura spațiului în care se produce mișcarea fluidului:

➢ Convecție termică în spatii deschise / spații nelimitate (SNL) / volume mari (VM)
Exemple:
• Curgerea unui fluid peste o conductă sau peste un fascicol de țevi;
• Curgerea peste o placă plană, sferă sau disc ş.a.
➢ Convecție termică în spații închise / spații limitate (SL) / volume mici (Vm)
Exemple:
• Curgerea unui fluid în interiorul unei conducte;
• Curgerea unui fluid în interiorul unui canal cu secțiunea având diverse geometrii:
pătrată, rectangulară, semicirculară, trapezoidală ş.a.;
• Convecția termică liberă între două foi de geam etc.
d) După regimul de curgere a fluidului:

➢ Pentru convecția termică liberă, regimul de curgere este caracterizat de valoarea
produsului Gr∙Pr între criteriile de similitudine GRASHOF (Gr) și PRANDTL (Pr*),
denumit și criteriul RAYLEIGH Ra=Gr∙Pr.
Exemplu:
Convecție termică liberă în spații nelimitate [1], [2], [4], [5], [8] ş.a.
❖ Pelicular: (Gr∙Pr) < 10-3;
❖ Tranzitoriu: 10-3 < (Gr∙Pr) < 5∙102;
❖ Laminar: 5∙102 < (Gr∙Pr) < 2∙107;
❖ Turbulent 2∙107 < (Gr∙Pr) < 1013.
9
➢ Pentru convecția termică forțată, regimul de curgere este caracterizat de valoarea

criteriului REYNOLDS Re*.
Exemple:
Convecție termică forțată în interiorul tuburilor cu secțiune circulară [1], [2], [4], [5], [8]
ş.a.
❖ Laminar: Re < 2000 … 2300;
❖ Tranzitoriu: 2300 < Re < 104;
❖ Turbulent : Re > 104;
Convecție termică forțată la curgerea unui fluid peste o placă plană [1], [2], [4], [5], [8]
ş.a.
❖ Laminar: Re < 105;
❖ Turbulent : Re > 105.
e) După natura fluidului (pentru convecția termică cu transformare de fază):

➢ Fluid staționar;
➢ Fluid în mișcare.
*(v. și §3.1, §3.2)
Taxonomia (reprezentarea arborescentă) fenomenelor de convecție termică este redată

parțial în figura 10.4 [8], [9], [10] ş.a.
10
Figura 10.4 Taxonomia fenomenelor de convecție termică
11
2.4. Ecuațiile generale ale convecției termice

În cazul fenomenelor de convecție termică un rol important îl au: transmiterea căldurii în
stratul limită termic, curgerea fluidului, schimbul de masă și impuls în interiorul fluidului, condițiile
la limită etc. [1], [2], [8] ş.a.
Aceste aspecte sunt puse în evidență și studiate cu ajutorul ecuațiilor fundamentale ale
convecției termice [1], [2], [4], [8], [10] ş.a.
2.4.1. Ecuația FOURIER-KIRCHHOFF

Ecuația FOURIER-KIRCHHOFF introduce o derivată substanțială a temperaturii în raport
Dt
cu timpul, notată ∂τ, care ține cont de viteza w de mișcare a fluidului, folosind următoarea formă
[4], [8] ş.a.
𝐷𝑡 𝜕𝑡 𝐷𝑡 𝜕𝑡 𝜕𝑥 𝜕𝑡 𝜕𝑦 𝜕𝑡 𝜕𝑧 𝜕𝑡
= 𝜕𝜏 + 𝑤
⃗⃗ ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 ⇒ 𝜕𝜏 = 𝜕𝜏 + ( 𝜕𝜏 ∙ 𝜕𝑥 + 𝜕𝜏 ∙ 𝜕𝑦 + 𝜕𝜏 ∙ 𝜕𝑧) (10.27)
𝜕𝜏
Relația (10.27) se mai poate scrie în forma

𝜕𝑡 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇
⃗⃗ ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 = 𝑎 ∙ 𝑑𝑖𝑣(𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡) + 𝜌∙𝑐
+𝑤 (10.28)
𝜕𝜏 𝑝
în care folosind
∇t = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 (10.29)
și
∇2 t = 𝑑𝑖𝑣(𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡) (10.30)
se obține
𝐷𝑡 𝜕𝑡 𝑞̇
⃗⃗ ∙ ∇𝑡 = 𝑎 ∙ ∇2 t + 𝜌∙𝑐
= 𝜕𝜏 + 𝑤 𝑆𝐼𝐶
(10.31)
𝜕𝜏 𝑝
Ecuația (10.31) este caracteristică transmiterii căldurii în regim termic nestaționar, pentru
fluide aflate în mișcare cu viteza w și având surse interioare de căldură (SIC) care generează un flux
termic în unitatea de volum q̇ SIC [8] ş.a.
2.4.2. Ecuația de continuitate

Ecuația de continuitate exprimă legea conservării masei fluidului aflat în mișcare, scrisă în
forma [8] ş.a.
𝜕𝜌
+ 𝑑𝑖𝑣(𝜌 ∙ 𝑤
⃗⃗ ) = 0 (10.32)
𝜕𝜏
sau [4], [8] ş.a.

𝜕𝜌
𝜕𝜏
+ ∇ ∙ (𝜌 ∙ 𝑤
⃗⃗ ) = 0 (10.33)
12
În cazul unui fluid incompresibil (v≈ct., dv=0)

𝜕𝜌
=0 (10.34)
𝜕𝜏
𝑑𝑖𝑣(𝜌 ∙ 𝑤
⃗⃗ ) = 0 (10.35)
care se scrie în forma [8] ş.a.
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝜌 ∙ 𝑤
⃗⃗ + 𝜌 ∙ div 𝑤
⃗⃗ = 0 (10.36)
2.4.3. Ecuația NAVIER-STOKES

Ecuația NAVIER-STOKES exprimă legea a doua a mecanicii (F=m∙a), pentru un element
de fluid compresibil, asupra căruia se exercită forțe de presiune, forțe gravitaționale, forțe de inerție,
forțe de frecare și forțe ascensionale (arhimedice) [4], [8] ş.a.
În ipoteza unui gradient nul al viscozității
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝜈 = 0 (10.37)
ecuația NAVIER-STOKES se scrie în forma [4], [8] ş.a.
𝜕𝑤
⃗⃗ 1 1
+𝑤 ⃗⃗ = 𝑔 − 𝜌 ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑝 + 𝜈 ∙ (div(𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑤
⃗⃗ ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑤 ⃗⃗ ) + 3 ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑(div 𝑤
⃗⃗ )) − 𝑔 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 = 0
𝜕𝜏
(10.38)
unde:
• β – Coeficientul de dilatare volumică la presiune constantă [1/K].
2.4.4. Ecuația limită

Ecuația limită exprimă practic condiția limită de specia a 3-a (FOURIER), privind modul în
care se transmite fluxul termic între suprafața de separație solid–fluid și fluidul în cauză, prin stratul
limită termic SLT [8] ş.a.
−𝜆𝑓 ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑥=0 = 𝛼 ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) (10.39)
Conductivitatea termică λf și coeficientul de transfer termic superficial α referă fluidul aflat

în apropierea suprafeței solide, în stratul limită termic (SLT), în care transmiterea căldurii se face
prin conducție [8] ş.a.
Observație
Relațiile (10.31), (10.33), (10.38) și (10.39) formează un sistem de ecuații, care constituie
modelul matematic al fenomenelor de convecție termică [4] ş.a.
Acest model permite determinarea câmpului de temperaturi, densități și viteze ale fluidului,
precum și a coeficientului de transfer termic superficial (convecție) α [4] ş.a.
Cunoscând valoarea acestuia, pe baza legii lui NEWTON (10.10), se poate determina fluxul
termic total sau unitar transmis prin convecție.
13
3. CRITERII DE SIMILITUDINE ALE CONVECȚIEI TERMICE

Deoarece rezolvarea analitică a ecuațiilor convecției termice pentru fiecare caz în parte este
aproape imposibilă, se utilizează uzual metoda similitudinii (teoria similitudinii).
Metoda stabilește o serie de legi cu caracter general ale asemănării fenomenelor studiate pe
modele cu cele ale fenomenelor reale, precum și condiții practice de aplicare ale acestora.
3.1. Similitudinea hidrodinamică (hidraulică)

Definiție
Două sisteme, modelul (M) și sistemul real (R), sunt asemenea (similare) d.p.d.v.
hidrodinamic dacă valorile criteriilor de similitudine REYNOLDS (Re), FROUDE (Fr), EULER (Eu)
și Homocronism (Ho) sau NEWTON (Ne) sunt egale în orice punct corespondent al sistemelor.
Definiție
Criteriile de similitudine reprezintă grupuri adimensionale, constituite din combinații ale
mărimilor geometrice, cinematice, termofizice ş.a. ale modelului și sistemului real, având o
semnificație bine definită și caracterizând fenomene asemănătoare [4] ş.a.
Figura 10.5 Similitudine geometrică
Cu notațiile din figura 10.5, în care indicele M referă modelul și indicele R referă sistemul
real, folosind ct. pentru o constantă de asemănare dedicată, similitudinea geometrică este exprimată
prin egalitatea rapoartelor [8] ş.a.
𝐿1𝑀 𝐿2𝑀 𝐿3𝑀
= = = 𝑐𝑡.𝐿 (10.40)
𝐿1𝑅 𝐿2𝑅 𝐿3𝑅
Asemănarea (similitudinea) cinematică este descrisă de relația (10.41) [8] ş.a.

𝑤1𝑀 𝑤2𝑀
= = 𝑐𝑡.𝑤 (10.41)
𝑤1𝑅 𝑤2𝑅
Asemănarea (similitudinea) termofizică poate fi exprimată printr-un set de relații care referă
proprietățile termofizice ale fluidului [8] ş.a.
𝜂𝑀 𝜌𝑀 𝑝𝑀
= 𝑐𝑡.𝜂 ; = 𝑐𝑡.𝜌 ; = 𝑐𝑡.𝑝 ; … (10.42)
𝜂𝑅 𝜌𝑅 𝑝𝑅
14
Principalele criterii de similitudine care caracterizează similitudinea hidrodinamică sunt

definite prin următoarele relații [1], [2], [3], [4], [6], [8], [10] ş.a.
Criteriul REYNOLDS notat Re (raport forțe de inerție / forțe de viscozitate)

𝑤∙𝑙𝑐
𝑅𝑒 = (10.43)
𝜈
Criteriul FROUDE notat Fr (raport forțe de inerție / forțe gravitaționale)
𝑤2
𝐹𝑟 = 𝑔∙𝑙 (10.44)
𝑐
Criteriul EULER notat Eu (raport forțe de presiune / forțe de inerție)

𝑝
𝐸𝑢 = 𝜌∙𝑤 2 (10.45)
Criteriul de Homocronism notat Ho sau criteriul NEWTON notat Ne (raport energie

mecanică / energie cinetică)
𝑤∙𝜏 𝐹∙𝑙𝑐
𝐻𝑜 = ; 𝑁𝑒 = (10.46)
𝑙𝑐 𝑚∙𝑤 2
Pe lângă criteriile de similitudine enumerate anterior, mai pot fi utilizate și diverse

combinații ale acestora, alcătuind criterii derivate [4], [8] ş.a.
Criteriul GALILEI notat Ga (raport forțe de greutate / forțe de viscozitate)
𝑔∙𝑙𝑐3
𝐺𝑎 = 𝐹𝑟 −1 ∙ 𝑅𝑒 2 ⇒ 𝐺𝑎 = (10.47)
𝜈2
Criteriul ARHIMEDE notat Ar (utilizat pentru curgere liberă bifazică)
𝜌−𝜌0 𝑔∙𝑙𝑐3 𝜌−𝜌0

𝐴𝑟 = 𝐺𝑎 ∙ ⇒ 𝐴𝑟 = ∙ (10.48)
𝜌 𝜈2 𝜌
Criteriul GRASHOF notat Gr (raport forțe ascensionale / forțe de viscozitate)
𝑔∙𝑙𝑐3
𝐺𝑟 = 𝐺𝑎 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 ⇒ 𝐺𝑟 = ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 (10.49)
𝜈2
Forțele care intră ca parte componentă în rapoartele menționate anterior sunt precizate prin
următoarele relații [4], [8] ş.a.
Forța de inerție
𝐹𝑖𝑛𝑒𝑟𝑡𝑖𝑒 = 𝜌 ∙ (𝑤 ∙ 𝑙𝑐 )2 [N] (10.50)
15
Forța de viscozitate
𝐹𝑣𝑖𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 = 𝜌 ∙ 𝜈 2 [N] (10.51)
Forța gravitațională (greutatea G)
𝐹𝑔𝑟𝑎𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎 ≡ 𝐺 = 𝑚 ∙ 𝑔 = 𝜌 ∙ 𝑙𝑐3 ∙ 𝑔 [N] (10.52)
Forța de presiune
𝐹𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 = 𝑝 ∙ 𝐴 = 𝑝 ∙ 𝑙𝑐2 [N] (10.53)
Forța ascensională (de tip Arhimede)
𝐹𝑎𝑠𝑐𝑒𝑛𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙ă = 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ 𝑙𝑐3 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 [N] (10.54)
16
3.2. Similitudinea termică

Similitudinea termică implică similitudinea hidrodinamică și în plus presupune asemănarea
pe model (M) și sistemul real (R) a fluxurilor de căldură transmise, deci a câmpului de temperaturi
din cele două sisteme [8] ş.a.
Definiție
Două sisteme, modelul (M) și sistemul real (R), sunt asemenea (similare) d.p.d.v. termic dacă
valorile criteriilor FOURIER (Fo), PECLET (Pe) și NUSSELT (Nu) sunt aceleași în orice punct de
referință corespondent al sistemelor.
Principalele criterii de similitudine ce caracterizează similitudinea termică sunt definite prin

următoarele relații [4], [8] ş.a.
Criteriul FOURIER notat Fo (caracteristic transmiterii căldurii în regim nestaționar)

𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = (10.55)
𝑙𝑐2
Criteriul PECLET notat Pe (raport flux termic transmis prin masa fluidului / flux termic
transmis prin conducție termică)
𝑤∙𝑙𝑐
𝑃𝑒 = ⇒ 𝑃𝑒 = 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 (10.56)
𝑎
Criteriul NUSSELT notat Nu (v. §4.1)

𝛼
𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 (10.57)
Pe lângă aceste criterii, mai pot fi folosite în funcție de situație și altele, cum sunt de
exemplu criteriul PRANDTL (Pr), criteriul KUTATELADZE (Ku) etc.
Criteriul PRANDTL notat Pr (v. §4.4)

𝜈 𝜈∙𝜌∙𝑐𝑝
𝑃𝑟 = 𝑎 ⇒ 𝑃𝑟 = (10.58)
𝜆
Criteriul KUTATELADZE notat Ku

𝑙𝑣
𝐾𝑢 = (10.59)
𝑐𝑝 ∙∆𝑡
unde:
• lv – Căldura latentă masică de vaporizare (condensare) [J/kg].
17
4. INTERPRETAREA FIZICĂ A PRINCIPALELOR CRITERII DE

SIMILITUDINE. ECUAȚII CRITERIALE GENERALE
4.1. Criteriul NUSSELT (Nu)
Relația de definire a criteriului NUSSELT Nu (10.57) scrisă în forma
𝛼 𝛼 𝛼 ∆𝑡 𝛼∙∆𝑡 𝑞̇
𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 𝜆 = 𝜆 ∙ ∆𝑡 = ∆𝑡 → 𝑁𝑢 = 𝑞̇ 𝑐𝑜𝑛𝑣 (10.60)
𝑙𝑐 𝑐𝑜𝑛𝑑
𝑙𝑐 𝑙𝑐
𝜆
conduce la următoarea interpretare fizică a acestui criteriu [1], [2], [4], [8] ş.a.:
Criteriul NUSSELT (Nu) reprezintă raportul între fluxul termic unitar de convecție q̇ conv și
fluxul termic unitar de conducție q̇ cond , transmise printr-un strat de fluid având grosimea egală cu
lungimea caracteristică lc.
Pe de altă parte, dacă se rescrie relația criteriului NUSSELT Nu (10.57) în forma

𝛼 𝑙𝑐 𝑙
𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 𝜆 → 𝑁𝑢 = 𝛿𝑐 (10.61)
𝑇
𝛼
se poate da o altă interpretare fizică acestui criteriu [8] ş.a.:
Criteriul NUSSELT (Nu) reprezintă raportul între lungimea caracteristică lc și grosimea

stratului limită termic* δT.
*(v. și §1.2)
Relația criteriului NUSSELT Nu (10.57) pusă în forma

𝑙𝑐
𝛼 𝜆 𝛼
𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 → 𝑁𝑢 = 1 sau 𝑁𝑢 = 𝜆 (10.62)
𝛼 𝑙𝑐
permite o nouă interpretare a criteriului Nu [4] ş.a.:
δ
Criteriul NUSSELT (Nu) reprezintă raportul între rezistența termică conductivă de forma λ și
1 λ
rezistența termică convectivă de forma α sau raportul între convectanţa α și conductanța δ.
În relațiile anterioare, conductivitatea termică λ reprezintă conductivitatea termică λf a
fluidului din stratul limită termic (SLT).
Criteriul Nu este considerat criteriul de bază al convecției termice, deoarece conține

coeficientul de transfer termic prin convecție α. În același timp, criteriul Nu poate fi văzut ca
reprezentând coeficientul adimensional de transfer termic prin convecție [2] ş.a.
Odată determinată valoarea criteriului Nu, din relația (10.57) se poate calcula coeficientul de
transfer termic prin convecție α, folosind formula
𝑁𝑢∙𝜆 W
𝛼= [ ] (10.63)
𝑙𝑐 m2 ∙K
18
Figura 10.6 Wilhelm Nusselt [14]
În unele cazuri, criteriul lui NUSSELT (Nu) este înlocuit în ecuații criteriale sau calcule prin
criteriul STANTON (St). Acesta reprezintă un raport flux termic transmis prin convecție termică /
flux termic transmis prin masa fluidului și este definit prin relația [1], [2], [8], [10] ş.a.
𝑁𝑢 𝑁𝑢
𝑆𝑡 = sau 𝑆𝑡 = 𝑅𝑒∙𝑃𝑟 (10.64)
𝑃𝑒
Pe baza relațiilor de definire a criteriilor Nu (10.57), Re (10.43) și Pr (10.58), criteriul

STANTON (St) poate fi exprimat prin formula
𝛼
𝑆𝑡 = 𝑤∙𝜌∙𝑐 (10.65)
𝑝
evidențiind legătura între acesta și coeficientul de transfer termic prin convecție α.
Figura 10.7 Sir Thomas Edward Stanton [15]
Întrebare
Între criteriul BIOT (Bi)* și criteriul NUSSELT (Nu) există o aparentă identitate formală de
relații (10.66).
Explicați diferențele majore care există între acești doi invarianți [4] ş.a.
*(v. și cursul Transferul de căldură în regim nestaționar 1 și 2 §2.3, respectiv §1.1)
𝛼 𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 ; 𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 (10.66)
19
4.2. Criteriul REYNOLDS (Re)
Criteriul REYNOLDS (Re) reprezintă raportul între forțele de inerție și forțele de viscozitate
ale unui fluid vâscos.
Folosind pentru forțele de inerție și respectiv forțele de viscozitate relațiile (10.50) și (10.51)
se obține
𝐹𝑖𝑛𝑒𝑟𝑡𝑖𝑒 𝜌∙(𝑤∙𝑙𝑐 )2 𝑤∙𝑙𝑐 2 𝑤∙𝑙𝑐

𝑅𝑒 2 = 𝐹 = =( ) ⇒ 𝑅𝑒 = (10.67)
𝑣𝑖𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝜌∙𝜈2 𝜈 𝜈
de unde rezultă relația de definire (10.43) a criteriului REYNOLDS (Re).
Pentru o viteză w redusă de mișcare a fluidului e.g., la convecția termică liberă (naturală),
influența criteriului Re este minimă și de multe ori se neglijează [8] ş.a.
Pe de altă parte, la convecția termică forțată, unde valorile vitezei w de mișcare a fluidului
sunt mai ridicate (de ordinul m/s pentru lichide, respectiv m/s sau zeci de m/s pentru gaze), criteriul
Re determină regimul de curgere a fluidului și implicit permite alegerea ecuației criteriale
corespunzătoare acestuia.
a) Regim laminar
b) Regim turbulent
Figura 10.8 Variația vitezei fluidului într-o conductă în regim laminar (a) și turbulent (b) [10]
În figura 10.8 este redată repartiția vitezelor fluidului într-o secțiune de curgere de formă
circulară a unei conducte.
Pentru valori mai scăzute ale criteriului Re, corespunzătoare regimului laminar, se constată
că liniile de curent ale fluidului sunt paralele cu axa conductei, repartiția vitezelor este una
parabolică, iar raportul
𝑤
= 0.5 (10.68)
𝑤𝑚𝑎𝑥
20
În cazul unor valori mai ridicate ale criteriului Re, corespunzătoare curgerii în regim
tranzitoriu și mai ales regim turbulent, apariția unor turbioane generează o mișcare turbulentă a
fluidului.
Repartiția vitezelor își păstrează forma parabolică în apropierea pereților conductei (datorită
existenței unui substrat laminar), dar în secțiunea centrală curba vitezelor se aplatizează, iar raportul
devine [10] ş.a.
𝑤
≈ 0.8 (10.69)
𝑤𝑚𝑎𝑥
Figura 10.9 Osborne Reynolds [16]
21
4.3. Criteriul GRASHOF (Gr)
Criteriul GRASHOF (Gr) reprezintă raportul între forțele ascensionale (de tip Arhimede) și
forțele de viscozitate ale unității de volum a fluidului.
Folosind pentru forțele ascensionale și respectiv forțele de viscozitate relațiile (10.54) și

(10.51) se obține
𝐹𝑎𝑠𝑐𝑒𝑛𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙ă 𝜌∙𝑔∙𝑙𝑐3 ∙𝛽∙∆𝑡 𝑔∙𝑙𝑐3

𝐺𝑟 = = → 𝐺𝑟 = ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 (10.70)
𝐹𝑣𝑖𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝜌∙𝜈2 𝜈2
de unde rezultă relația de definire (10.49) a criteriului GRASHOF (Gr).
În relația (10.49) sau (10.70) coeficientul de dilatare volumică (cubică) la presiune constantă
(coeficientul de variație izobară a volumului) β este definit prin formula* [2], [4], [8], [10] ş.a.
1 𝜕𝑣 1 𝜕𝜌
𝛽= ∙ | =− ∙ | (10.71)
𝑣 𝜕𝑇 𝑝=𝑐𝑡. 𝜌 𝜕𝑇 𝑝=𝑐𝑡.
*(v. și cursul Gazul perfect/ideal, §2.2)
Pentru un gaz real care se comportă ca un gaz perfect/ideal GP/I, coeficientul de dilatare
volumică la presiune constantă β poate fi aproximat folosind formula [2], [4], [8], [10] ş.a.
1 1
𝛽≈𝑇 [ ] (10.72)
𝑚 K
iar pentru lichide [4], [8] ş.a.

𝜌𝑓 −𝜌𝑠 1
𝛽≈ [ ] (10.73)
𝜌𝑓 ∙(𝑡𝑠 −𝑡𝑓 ) K
unde:
• Tm – Temperatura medie absolută a fluidului din stratul limită termic [K];
• tf, ts – Temperatura medie a fluidului, respectiv temperatura suprafeței solide [ºC];
• ρf, ρs – Densitatea fluidului la temperatura tf, respectiv temperatura ts [kg/m3].
Pentru fluidele uzuale (apă, aer, ulei de transformator ş.a.), valorile coeficientului de dilatare
volumică la presiune constantă β sunt tabelate în funcție de temperatură, fiind indicate în literatura
de specialitate [5], [11], [13] ş.a. (tabelul 10.1, 10.2 și 10.3).
Diferența de temperatura Δt se calculează folosind relația
∆𝑡 = 𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 [℃] (10.74)
și se consideră în calcule valoarea pozitivă a acesteia, astfel încât criteriul GRASHOF (Gr)
să fie pozitiv Gr>0.
22
În cazurile în care produsul β·Δt se poate aproxima prin raportul

𝜌−𝜌0
𝛽 ∙ ∆𝑡 ≈ (10.75)
𝜌
unde ρ și ρ0 reprezintă densitățile fluidului în zone diferite ale spațiului în care acesta se
găsește [10] e.g., curgerea liberă bifazică (Lichid + Vapori), criteriul GRASHOF (Gr) poate fi
înlocuit [8], [10] ş.a. prin criteriul ARHIMEDE (Ar), definit prin relația (10.48)
𝑔∙𝑙𝑐3 𝜌−𝜌0
𝐴𝑟 = ∙ (10.76)
𝜈2 𝜌
Figura 10.10 Franz Grashof [17]
23
4.4. Criteriul PRANDTL (Pr)
Criteriul PRANDTL (Pr) reprezintă raportul între câmpul de viteze și câmpul de temperaturi
din fluid.
Criteriul PRANDTL (Pr) definit prin relația (10.58)

𝜈
𝑃𝑟 = 𝑎 (10.77)
compară două mărimi de transport [1], [2], [8], [10] ş.a.:

➢ Viscozitatea cinematică ν (care poate fi văzută ca fiind difuzivitatea impulsului [1], [2]
ş.a.), legată de transportul de impuls [m2/s];
➢ Difuzivitatea termică a (difuzivitatea căldurii), relaționată de transmiterea căldurii prin
conducție termică [m2/s].
Cauza transportului de impuls fiind variația de viteză Δw, iar a transmiterii căldurii fiind
variația de temperatură Δt [10] ş.a., criteriul PRANDTL (Pr) este un criteriu caracteristic convecției
în general, fiind întâlnit atât la convecția liberă (naturală), cât și la convecția forțată.
Criteriul Pr pune în evidență influența exercitată de natura fluidului prin parametrii fizici ai
acestuia.
Pentru fluidele uzuale (apă, aer, ulei de transformator ş.a.) valorile criteriului Pr sunt
tabelate în funcție de temperatură, fiind indicate în literatura de specialitate [5], [11], [13] ş.a. (de
exemplu, tabelul 10.1, 10.2 și 10.3).
Tabelul 10.1 Proprietățile fizice ale apei pe curba de saturație [5]
24
Tabelul 10.2 Proprietățile fizice ale aerului uscat la presiunea p=1 atm [5]
Tabelul 10.3 Proprietățile fizice ale uleiului de transformator [5]
Figura 10.11 Ludwig Prandtl [18]
25
4.5. Ecuații criteriale generale ale convecției termice

Ecuațiile care relaționează între ele diversele criterii de similitudine ale convecției termice,
pentru diferite categorii de fenomene de convecție (v. și §2.3), se numesc ecuații criteriale [4], [5],
[8], [10], [12] ş.a.
∂t
În cazul transmiterii căldurii în regim termic nestaționar ∂τ ≠0, iar forma generală a ecuației
criteriale care descrie fenomenul de convecție termică este următoarea
𝑁𝑢 = 𝐹 (𝐹𝑜, 𝐺𝑟, 𝑃𝑟, 𝑅𝑒) (10.78)
∂t
În cazul transmiterii căldurii în regim termic staționar, deoarece ∂τ =0, criteriul Fo nu mai
intervine, iar forma generală a ecuației criteriale devine
𝑁𝑢 = 𝐹(𝐺𝑟, 𝑃𝑟, 𝑅𝑒) (10.79)
Pentru cazul convecției termice libere (naturale), vitezele de mișcare ale fluidului fiind
reduse, valoarea criteriului Re devine neglijabilă. În acest caz, forma generală a ecuației criteriale
corespunzătoare convecției termice libere este dată de relația
𝑁𝑢 = 𝐹(𝐺𝑟, 𝑃𝑟) (10.80)
exprimată frecvent în forma [1], [2], [4], [5], [8], [10], [12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)𝑚 sau 𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑎𝑚 (10.81)
unde:
• C, m – Constante adimensionale în funcție de regimul de curgere a fluidului.
Pentru cazul convecției termice forțate, uzual valoarea criteriului Gr se neglijează, iar forma
generală a ecuației criteriale corespunzătoare convecției forțate este dată de formula
𝑁𝑢 = 𝐹(𝑅𝑒, 𝑃𝑟) (10.82)
exprimată frecvent în forma [1], [2], [4], [5], [8], [10], [12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 ∙ ∏𝑘𝑗=1 𝜀𝑗 (10.83)
unde:
• C, m, n – Constante adimensionale în funcție de regimul de curgere a fluidului, tipul fluidului,
spațiul prin care se produce curgerea, corpul pe lângă care are loc mișcarea fluidului ş.a.;
• εj – Coeficienți de corecție.
26
Dacă se pot calcula criteriile Gr și Re, diferența între convecția termică liberă și convecția
termică forțată se face pe baza raportului (10.84) [8] ş.a.
𝐺𝑟
𝑅𝑎𝑝 = 𝑅𝑒 2 (10.84)
având următoarea semnificație

𝑔∙𝑙3
𝑐
∙𝛽∙∆𝑡 𝜌 𝜌∙𝑔∙𝑙𝑐3 ∙𝛽∙∆𝑡 𝐹𝑎𝑠𝑐𝑒𝑛𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙ă
𝜈2
𝑅𝑎𝑝 = 𝑤∙𝑙𝑐 2
∙𝜌 = ⇒ 𝑅𝑎𝑝 = (10.85)
( ) 𝜌∙(𝑤∙𝑙𝑐 )2 𝐹𝑖𝑛𝑒𝑟𝑡𝑖𝑒
𝜈
Ca urmare:
➢ Dacă raportul este supraunitar Rap>1.0, forțele ascensionale (de tip Arhimede) depășesc
forțele de inerție și convecția termică se consideră liberă (naturală);
➢ Dacă raportul este subunitar Rap<1.0, forțele ascensionale sunt depășite de forțele de
inerție și convecția termică este considerată forțată;
➢ Dacă raportul este unitar Rap≈1.0, forțele ascensionale egalează forțele de inerție și
convecția termică se consideră mixtă.
1975.
11. Raznjevic, K., Tabele şi diagrame termodinamice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978.
13. ***, Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
14. https://en.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Nusselt
15. http://www.mhtlab.uwaterloo.ca/courses/ece309/stanton.html
16. https://en.wikipedia.org/wiki/Osborne_Reynolds
17. https://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Grashof
18. https://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_Prandtl
27

TERMICĂ LIBERĂ
OBIECTIVE
➢ Prezentarea unor generalități privind convecția termică liberă (naturală);

➢ Analiză dimensională și determinarea criteriilor de similitudine caracteristice convecției
termice libere;
➢ Studiul convecției termice libere în spații deschise în jurul unor diverse tipuri de corpuri;
➢ Particularități ale convecției termice libere în spații deschise;
➢ Studiul convecției termice libere în spații închise având diverse configurații;
➢ Calculul transmiterii căldurii prin convecției termică liberă în spații închise;
SUBIECTE CURS 11
1. NOȚIUNI GENERALE ........................................................................................................... 2

1.1. Generalități ...................................................................................................................... 2
1.2. Analiză dimensională. Criterii de similitudine ale convecției termice libere ...................... 6
2. CONVECȚIA TERMICĂ LIBERĂ ÎN SPAȚII DESCHISE.................................................. 10
2.1. Placă plană verticală încălzită......................................................................................... 10
2.2. Cilindru orizontal ........................................................................................................... 12
2.3. Placă plană orizontală..................................................................................................... 14
2.4. Ecuații criteriale utilizate pentru convecția termică liberă în spații deschise .................... 16
2.5. Particularități ale transmiterii căldurii prin convecție termică liberă în spații deschise .... 26
2.5.1. Transferul de căldură pur conductiv ........................................................................ 26
2.5.2. Automodelarea ....................................................................................................... 26
2.5.3. Influența poziției în spațiu ...................................................................................... 27
3. CONVECȚIA TERMICĂ LIBERĂ ÎN SPAŢII ÎNCHISE ..................................................... 28
3.1. Convecția termică liberă în spații închise plane orizontale .............................................. 28
3.2. Convecția termică liberă în spații închise plane verticale ................................................ 30
3.3. Convecția termică liberă în spații închise cilindrice orizontale ........................................ 32
3.4. Calculul transferului de căldură prin convecție termică liberă în spații închise ................ 34
1
1. NOȚIUNI GENERALE
1.1. Generalități
Definiție
Convecția termică liberă (naturală) reprezintă unul dintre modurile fundamentale de
transmitere a căldurii (energiei interne), care apare în urma mișcării fluidului pe lângă o suprafață,
mișcare generată de diferențe de densitate Δρ rezultate ca urmare a existenței unor gradienți de
temperatură.
Exemple de situații practice în care se manifestă fenomenul de convecție termică liberă

(naturală):
a) Într-o încăpere, dacă aerul întâlnește un perete mai cald se formează curenți de convecție
ascendenți [12] ş.a.
În cazul în care aerul întâlnește un perete mai rece, apar curenți de convecție descendenți
(figura 11.1);
Figura 11.1 Formarea curenților ascendenți și descendenți lângă un perete plan
Întrebare
Explicați formarea curenților ascendenți și descendenți, considerând aerul ca fiind un gaz
perfect/ideal (GP/I).
Considerând că aerul se comportă ca un gaz perfect ideal (GP/I)*, acesta are ecuația de stare
𝑝∙𝑉 =𝑚∙𝑅∙𝑇 (11.1)
scrisă în forma
𝑚 𝑝
𝜌= = 𝑅∙𝑇 (11.2)
𝑉
Deoarece R este constanta caracteristică a GP/I, iar presiunea p se consideră ca având o

valoare aproximativ constantă e.g., presiunea atmosferică, din relația (11.2) rezultă că odată cu
creșterea temperaturii T densitatea ρ a gazului scade.
*(v. și cursul Gazul perfect/ideal, §3.3)
2
b) Transmiterea căldurii pe suprafața unor elemente de construcție de tipul ușilor și

ferestrelor, unde rezistența la transfer termic este mult mai redusă decât a altor elemente
de construcție cum sunt pereții exteriori (PE) sau pereții interiori (PI) [2], [12] ş.a.
De exemplu, o fereastră termopan cu geam triplu, gaz (kripton) și sticlă low-e

(low emission) poate avea o rezistență la transfer termic Rt=1.25 m2∙K/W, echivalentă cu
o conductanță U sau coeficient global de transfer termic k≡U=0.8 W/m2∙K.
Pentru comparație, standardele actuale impun o rezistență minimă la transfer termic pentru
pereții exteriori Rt=1.4 m2∙K/W, aceasta atingând în urma unei izolări termice
corespunzătoare valori curente Rt=2…3 m2∙K/W, iar pentru casele eficiente energetic
(case pasive) mergând până la Rt≈10 m2∙K/W.
Făcând raportul acestor valori se obţine

1.4 2…3 10
= 1.12; = 1.6 … 2.4; =8 (11.3)
1.25 1.25 1.25
c) La sistemele de încălzire care utilizează corpuri de încălzire statice (CIS), aerul rece de la
partea inferioară este încălzit și se ridică, având loc o curgere liberă a acestuia peste
suprafețele de schimb termic [12] ş.a. (figura 11.2).
Figura 11.2 Curgerea aerului peste suprafața unui corp de încălzire static (CIS)
d) În cazul schimbătoarelor de căldură cu acumulare de tip boiler, lichidul care se încălzește

circulă liber în jurul suprafeței încălzitoare (figura 11.3) [10], [12] ş.a.;
e) În procesele de răcire în cazul liniilor aeriene, redresoarelor, transformatoarelor și

filamentelor din domeniul electric [10] sau a unor diverse piese și echipamente electronice
[2] ş.a.
f) La tirajul natural al gazelor de ardere evacuate pe un coș de fum etc.
3
Figura 11.3 Schimbător de căldură cu acumulare (boiler) [14]
Factorii principali care influențează decisiv convecția termică liberă sunt următorii [1], [2],
[8], [12] ş.a.:
➢ Forțele gravitaționale;
➢ Forțele de viscozitate;
➢ Difuzia termică din zona cu temperatură mai ridicată în zona cu temperatură mai scăzută.
4
Convecția termică liberă se manifestă diferit, în funcție de dimensiunile spațiului în care se

desfășoară fenomenul de transmitere a căldurii, raportate la dimensiunile principale ale curgerii
fluidului [1], [2], [10] ş.a.
Astfel, sunt întâlnite două clase principale de fenomene:

➢ Fenomene de convecție termică liberă care au loc în spații deschise (SD) / spații
nelimitate (SNL) / volume mari (VM);
➢ Fenomene de convecție termică liberă care au loc în spații închise (SÎ) / spații
limitate (SL) / volume mici (Vm) [4], [8], [10], [12] ş.a.
Convecția termică liberă este caracterizată în general prin viteze de curgere mai reduse ale
fluidului care schimbă căldură și implicit de prezența unui strat laminar mai gros comparativ cu
convecția termică forțată [1] ş.a., ceea ce determină valori mai reduse ale coeficientului de transfer
termic prin convecție α [8], [10] ş.a.
5
1.2. Analiză dimensională. Criterii de similitudine ale convecției termice libere

Mărimile fizice importante implicate de factorii enumerați în §1.1, puse în evidență pe cale
experimentală pentru convecția termică liberă, sunt redate în tabelul 11.1 (după [12]).
Tabelul 11.1 Mărimi fizice determinante pentru convecția termică liberă (după [12])
Nr.
Mărime fizică ID U.M. Dimensiune
crt.
1 Lungimea caracteristică lc m L
2 Accelerația gravitațională g m/s2 L∙T-2
3 Coeficientul izobar de β 1/K θ-1
variație a volumului
4 Diferența de temperatură Δt K θ
5 Viscozitatea cinematică ν m2/s L ∙T-1
2
6 Difuzivitatea termică a m2/s L2∙T-1

7 Conductivitatea termică λ W/m∙K M∙L∙T-3∙θ-1
8 Coeficientul de convecție α W/m2∙K M∙T-3∙θ-1
Exemplu de dezvoltare a dimensiunilor pentru conductivitatea termică λ:

𝐽 𝑁∙𝑚 𝑘𝑔∙𝑚 1
𝑊 ∙ 1 1
𝑠2 𝑠
𝑠
𝜆 [𝑚∙𝐾] = [ 𝑚∙𝐾 ]=[ 𝑠 ]=[
𝑚∙𝐾 𝐾
] = [𝑘𝑔 ∙ 𝑚 ∙
𝑠3
∙ 𝐾] = [𝑘𝑔 ∙ 𝑚 ∙ 𝑠 −3 ∙ 𝐾 −1 ] → 𝑀 ∙ 𝐿 ∙ 𝑇 −3 ∙ 𝜃 −1 (11.4)
Dependența implicită a mărimilor fizice prezentate în tabelul 11.1 se exprimă funcțional

printr-o relație generală de forma [12] ş.a.
𝐹(𝑙𝑐 , 𝑔, 𝛽, ∆𝑡, 𝜈, 𝑎, 𝜆, 𝛼 ) = 0 (11.5)
Teorema Π (BUCKINGHAM)
O mărime fizică derivată (MFD), care descrie un anumit proces fizic, se poate exprima ca o
funcție de produsul mărimilor fizice fundamentale independente ale procesului (dimensiuni), la
diverse puteri.
𝑀𝐹𝐷 = 𝐹 (𝐷1 , 𝐷2 , … 𝐷𝑛 ) (11.6)
sau
𝑀𝐹𝐷 = 𝐶 ∙ 𝐷1𝑎 ∙ 𝐷2𝑏 ∙ 𝐷3𝑐 ∙ … ∙ 𝐷𝑛𝑧 (11.7)
unde:
• D1, D2,… Dn –Dimensiuni (mărimi fizice fundamentale independente).
Consecință a teoremei Π (BUCKINGHAM)

Numărul de grupuri (grupări) adimensionale NGA necesare pentru descrierea unui fenomen
fizic dependent de un număr NV de variabile și având un număr ND de dimensiuni (mărimi fizice
fundamentale independente) este dat de următoarea relație:
𝑁𝐺𝐴 = 𝑁𝑉 − 𝑁𝐷 (11.8)
6
Pentru convecția termică liberă, alegând ca mărimi fizice fundamentale independente

(dimensiuni)
𝐿𝑢𝑛𝑔𝑖𝑚𝑒𝑎 𝐿
𝑀𝑎𝑠𝑎 𝑀
{ (11.9)
𝑇𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑇
𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝜃
rezultă din consecința teoremei Π (BUCKINGHAM) că sunt necesare patru grupuri

adimensionale pentru descrierea fenomenului.
𝑁𝐺𝐴 = 𝑁𝑉 − 𝑁𝐷 = 8 − 4 ⇒ 𝑁𝐺𝐴 = 4 (11.10)
unde:
• NGA – Numărul de grupuri adimensionale (criterii, invarianți);
• NV – Numărul de variabile (mărimi fizice);
• ND – Numărul de dimensiuni (mărimi fizice fundamentale independente).
Notând aceste grupuri adimensionale cu Π1, Π2, Π3 și Π4, dependența funcțională (11.5) se
poate scrie în forma (11.11)
(1,1,1,1, Π1 , Π2 , Π3 , Π4 ) = 0 (11.11)
sau (11.12) [12] ş.a.
Π1 = 𝑓(Π2 , Π3 , Π4 ) (11.12)
Se exprimă grupurile adimensionale Π1, Π2, Π3 și Π4 folosind de exemplu următorul set de

relații [12] ş.a.
Π1 = 𝑙𝑐𝑎 ∙ 𝜆𝑏 ∙ 𝑎𝑐 ∙ ∆𝑡 𝑑 ∙ 𝛼
Π2 = 𝑙𝑐𝑒 ∙ 𝜆𝑓 ∙ 𝑎 𝑔 ∙ ∆𝑡ℎ ∙ 𝑔
(11.13)
Π3 = 𝑙𝑐𝑖 ∙ 𝜆𝑗 ∙ 𝑎𝑘 ∙ ∆𝑡𝑙 ∙ 𝛽
𝑚 𝑛 𝑜 𝑝
{Π4 = 𝑙𝑐 ∙ 𝜆 ∙ 𝑎 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝜈
Ținând cont de exprimarea dimensională a mărimilor fizice din tabelul 11.1, prima ecuație
în care grupul Π1 are dimensiunea 1, devine
1 = 𝐿𝑎 ∙ (𝑀𝑏 ∙ 𝐿𝑏 ∙ 𝑇 −3∙𝑏 ∙ 𝜃 −𝑏 ) ∙ (𝐿2∙𝑐 ∙ 𝑇 −𝑐 ) ∙ (𝜃 𝑑 ) ∙ (𝑀 ∙ 𝑇 −3 ∙ 𝜃 −1 ) (11.14)
Grupând după dimensiuni se obține
1 = 𝐿𝑎+𝑏+2∙𝑐 ∙ 𝑀𝑏+1 ∙ 𝑇 −3∙𝑏−𝑐−3 ∙ 𝜃 −𝑏+𝑑−1 (11.15)
Se formează sistemul
𝑎+𝑏+2∙𝑐 = 0
𝑏+1=0
{ (11.16)
−3 ∙ 𝑏 − 𝑐 − 3 = 0
−𝑏 + 𝑑 − 1 = 0
7
Din sistemul (11.16) se obțin pentru puterile a, b, c și d valorile
𝑎=1
𝑏 = −1
{ (11.17)
𝑐=0
𝑑=0
Înlocuind valorile (11.17) în prima relație din setul (11.13), se obține pentru grupul Π1
𝛼
Π1 = 𝑙𝑐1 ∙ 𝜆−1 ∙ 𝑎0 ∙ ∆𝑡 0 ∙ 𝛼 = 𝑙𝑐1 ∙ 𝜆−1 ∙ 𝛼 ⇒ Π1 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 (11.18)
care reprezintă în fapt criteriul NUSSELT (Nu)*

𝛼
Π1 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 𝑁𝑢 (11.19)
*(v. și cursul Transferul de căldură prin convecție termică, §3.2 şi §4.1)
Procedând în mod similar, se obțin pentru celelalte trei grupuri adimensionale următoarele
rezultate: criteriul GALILEI (Ga), produsul β∙Δt și criteriul PRANDTL (Pr)* (11.20)…(11.22) [12]
ş.a.
𝑔∙𝑙𝑐3
Π2 = = 𝐺𝑎 (11.20)
𝜈2
Π3 = 𝛽 ∙ ∆𝑡 (11.21)
𝜈
Π4 = 𝑎 = 𝑃𝑟 (11.22)
*(v. și cursul Transferul de căldură prin convecție termică, §3.1, §3.2 şi §4.4)
Dacă se combină grupul Π2 și grupul Π3 prin produsul acestora, se obține criteriul

GRASHOF (Gr)*
𝑔∙𝑙𝑐3
Π2 ∙ Π 3 = ( ) ∙ (𝛽 ∙ ∆𝑡) = 𝐺𝑎 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 = 𝐺𝑟 (11.23)
𝜈2
Folosind relația (11.12) și rezultatele analizei dimensionale, se obțin expresiile generale ale
ecuației criteriale a convecției termice libere
𝑁𝑢 = 𝑓 (𝐺𝑎, 𝛽 ∙ ∆𝑡, 𝑃𝑟) (11.24)
sau
𝑁𝑢 = 𝑓(𝐺𝑟, 𝑃𝑟) (11.25)
8
Ținând cont de relația (11.7), forma explicită a ecuației criteriale este[12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝐺𝑟 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 (11.26)
unde:
• C, m, n – Constante adimensionale în funcție de regimul de curgere a fluidului, tipul corpului
cu care este în contact fluidul, poziția corpului etc.
Deoarece se demonstrează experimental că m≈n [12] ş.a., rezultă forma consacrată a

ecuației criteriale generale a convecției termice libere* [1], [2], [4], [8], [10], [12] ş.a.
unde criteriul RAYLEIGH Ra=Gr·Pr.

*(v. și cursul Transferul de căldură prin convecție termică, §4.5)
9
2. CONVECȚIA TERMICĂ LIBERĂ ÎN SPAȚII DESCHISE

Formarea curenților de convecție termică depinde foarte mult de forma și poziția suprafeței
de transmitere a căldurii în vecinătatea căreia se formează un strat limită hidrodinamic (SLH) și un
strat limită termic* (SLT), în care au loc variații importante ale vitezei w și respectiv temperaturii t
[1], [2], [12] ş.a.
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecție termică, §1.2)
2.1. Placă plană verticală încălzită

La curgerea unui fluid în lungul unei plăci plane verticale, regimul de curgere poate fi
laminar sau turbulent, având intercalată o scurtă zonă de tranziție.
Figura 11.4 Curgerea unui fluid pe suprafața unei plăci plane verticale (după [8])
Pe porțiunea inițială a plăcii curgerea fluidului se desfășoară în regim laminar. După o scurtă
perioadă de tranziție, curgerea trece în regim turbulent în direcție ascendentă a deplasării curentului
de fluid (figura 11.4). Vitezele de mișcare sunt relativ mici, iar valoarea criteriului REYNOLDS
w∙l
Re= ν c este în general neglijabilă.
La curgerea în regim laminar, coeficientul de transfer de căldură prin convecție scade odată
cu mărirea grosimii stratului limită laminar, atingând o valoare minimă în zona de tranziție, iar apoi
după instalarea regimului turbulent rămâne la o valoarea aproximativ constantă [8] ş.a.
g∙l3
Criteriul GRASHOF Gr= ν2c ∙β∙∆t este criteriul dominant, deoarece conține diferența de
temperatură Δt, care reprezintă cauza (”motorul”) mișcării fluidului [1], [2], [4] ş.a.
Profilul liniilor izoterme, care pune în evidență distribuția temperaturii în stratul limită
termic, la curgerea liberă a unui fluid peste o placă plană verticală uniform încălzită, respectiv cu
perturbații ale regimului termic, este redat în figura 11.5 a) și b) [2], [12] ş.a.
10
a) b)
Figura 11.5 Profilul izotermelor la curgerea liberă a unui fluid peste o placă plană verticală uniform
încălzită (a), respectiv cu perturbații ale regimului termic (b) [12]
11
2.2. Cilindru orizontal

La curgerea unui fluid peste un cilindru orizontal, inițial se formează o curgere laminară în
jurul tubului cilindric, urmată de o curgere tranzitorie și apoi turbulentă dezvoltată pe o anumită
înălțime (figura 11.6).
O importanță majoră o prezintă dimensiunea suprafeței de transfer termic în contact cu

fluidul care schimbă căldură și respectiv valoarea diferenței de temperatură Δt între aceasta și fluid.
În cazul unor diferențe de temperatură mai reduse, este predominantă curgerea laminară, iar în cazul
unor diferențe de temperatură cu valori ridicate, predomină curgerea turbulentă [8] ş.a.
Figura 11.6 Curgerea unui fluid peste cilindri orizontali având diverse diametre
Dacă diametrul tubului cilindric este mai mare, curgerea se poate desfășura laminar în jurul
acestuia, însă în funcție de diametru, stratul laminar poate fi rupt, iar curgerea turbulentă să se
instaleze chiar în apropierea suprafeței tubului [8] ş.a.
Figura 11.7 Modificarea curgerii fluidului în prezența mai multor țevi [12]
12
Prezența altor țevi în jurul tubului cilindric orizontal supus studiului transmiterii căldurii
determină o modificare substanțială a aspectului curgerii și implicit a formării curenților de
convecție termică liberă (figura 11.7) [12] ş.a.
Profilul general al liniilor izoterme la curgerea liberă a unui fluid peste un cilindru orizontal
este redat în figura 11.8 [12] ş.a.
Figura 11.8 Profilul izotermelor la curgerea liberă a unui fluid peste un cilindru orizontal [12]
Exemplu
Profilul specific al izotermelor și distribuția vitezelor la curgerea liberă a aerului în jurul
unei conducte orizontale încălzite, având diametrul exterior d=50 mm și temperatura suprafeței
ts=105ºC, amplasată în aer cu temperatura tf=20º, este redat în figura 11.9 [10] ş.a.
Figura 11.9 Profilul izotermelor și vitezelor la curgerea liberă a aerului în jurul unei conducte
orizontale încălzite [10]
13
2.3. Placă plană orizontală

La curgerea unui fluid peste suprafețe plane orizontale, modul în care mișcarea naturală a
fluidului se desfășoară în raport cu suprafața de schimb termic influențează puternic transmiterea
căldurii.
Pentru o placă plană orizontală cu o lățime relativ redusă (figura 11.10) curgerea are loc
inițial în regim laminar, iar după o scurtă trecere prin regimul tranzitoriu se instalează curgerea
turbulentă.
Figura 11.10 Curgerea unui fluid peste o placă plană orizontală cu lățime redusă
Pentru o placă plană cu lățime mare, încălzită la partea superioară sau răcită la partea
inferioară reprezentată în figura 11.11 a) și b), se formează centre de temperatură maximă tmax și
temperatură minimă tmin [1], [2], [4], [8] ş.a.
a) b)
Figura 11.11 Curgerea unui fluid peste o placă plană orizontală cu lățime mare, încălzită la partea
superioară (a) sau răcită la partea inferioară (b) [1]
Coeficientul de transfer termic prin convecție α se majorează cu cca 20…30% față de

situația în care nu se ia în considerare direcția de propagare a fluxului termic [4], [5], [8] ş.a.
14
Pentru o placă plană orizontală cu lățime mare, încălzită la partea inferioară sau răcită la
partea superioară reprezentată în figura 11.12 a) şi b), curgerea fluidului se desfășoară simetric față
de planul median al plăcii, iar coeficientul de convecție α se micșorează cu cca 20…30% față de
situația în care nu se ia în considerare direcția de propagare a fluxului termic [5], [8] ş.a.
a) b)
Figura 11.12 Curgerea unui fluid peste o placă plană orizontală cu lățime mare, încălzită la partea
inferioară (a) sau răcită la partea superioară (b) [1]
În cazurile prezentate în figura 11.12, diminuarea transferului termic se datorează pe de o

parte faptului că mișcarea fluidului încălzit/răcit pe lângă placa plană orizontală este stânjenită,
neputând fi înlocuit de fluidul mai rece/cald din zona inferioară/superioară [1], [2], [12] ş.a.
Pe de altă parte, se accentuează efectele marginale nedorite produse de curenții ascensionali,

apărând perturbații care fac ca densitatea fluxului termic schimbat să aibă valori diferite în puncte
diferite ale suprafeței de schimb termic [2], [10] ş.a.
15
2.4. Ecuații criteriale utilizate pentru convecția termică liberă în spații

deschise
Forma generală a ecuației criteriale caracteristice convecției termice libere în spații deschise
(11.28) [1], [2], [4], [8] ş.a.
se particularizează prin precizarea constantelor C și m în funcție de:

➢ Tipul corpului: placă plană, cilindru, sferă, disc ş.a.;
➢ Poziția corpului: orizontală, verticală sau oblică, în raport cu direcția de mișcare a
fluidului;
➢ Regimul de mișcare, caracterizat de produsul Gr∙Pr=Ra;
➢ Temperatura de referință (determinantă, caracteristică).
Relațiile lui MIHEEV [4], [5], [8] ş.a., valabile pentru țevi și plăci orizontale sau verticale,
specifică pentru constantele C și m următoarele valori indicate în tabelul 11.2.
Tabelul 11.2 Constantele C și m după MIHEEV (convecție termică liberă în spații deschise) [5]
Nr.
Regim Gr·Pr C m
crt.
1 Pelicular 10-4…10-3 0.50 0
2 Tranzitoriu 10-3…500 1.18 1/8
3 Laminar 500…2·107 0.54 1/4
4 Turbulent 2·107…1013 0.135 1/3
Relațiile lui Mc. ADAMS valabile pentru placă plană verticală și cilindru vertical precizează
pentru constantele C și m următoarele valori [12] ş.a. (tabelul 11.3 și figura 11.13).
Tabelul 11.3 Constantele C și m după Mc. ADAMS (placă plană verticală și cilindru vertical) [12]
Figura 11.13 Reprezentarea grafică a ecuației criteriale (11.28) în domeniul 10-1<Gr∙Pr<104 pentru
placă plană verticală și cilindru vertical [12]
16
Relațiile lui Mc. ADAMS valabile pentru cilindru orizontal și respectiv placă plană
orizontală specifică pentru constantele C și m valorile indicate în tabelul 11.4 și figura 11.14,
respectiv tabelul 11.5.
Tabelul 11.4 Constantele C şi m după Mc. ADAMS (cilindru orizontal) [12]
Figura 11.14 Reprezentarea grafică a ecuației criteriale (11.28) în domeniul 10-5<Gr∙Pr<104 pentru
cilindru orizontal [12]
Tabelul 11.5 Constantele C și m după Mc. ADAMS (placă plană orizontală) [12]
17
Constantele C și n≡m din relația (11.28) după Morgan [1] ş.a. valabile pentru cilindru
orizontal sunt precizate în tabelul 11.6.
Tabelul 11.6 Constantele C și n după Morgan (cilindru orizontal) [1]

Nr.
RaD C m
crt.
1 10-10…10-2 0.675 0.058
2 10-2…102 1.020 0.148
3 102…104 0.850 0.188
4 104…107 0.480 0.250
5 107…1012 0.125 0.333
Pentru cazul unei plăci plane orizontale, încălzită sau răcită la partea superioară, respectiv
A
inferioară și având lungimea caracteristică L= Pp (Aria plăcii/Perimetru) mai pot fi utilizate relațiile
indicate în [1], [2] ş.a. astfel:
➢ Placă plană orizontală încălzită la partea superioară sau răcită la partea inferioară, pentru
RaL=104…107 şi Pr≥0.7
1
𝑁𝑢 = 0.54 ∙ 𝑅𝑎𝐿 4 (11.29)
iar pentru RaL=107…1011 și orice Pr [1], [2] ş.a.

1
𝑁𝑢 = 0.15 ∙ 𝑅𝑎𝐿 3 (11.30)
➢ Placă plană orizontală încălzită la partea inferioară sau răcită la partea superioară, pentru
RaL=104…109 şi Pr≥0.7 [1] ş.a.
1
𝑁𝑢 = 0.52 ∙ 𝑅𝑎𝐿 5 (11.31)
sau pentru RaL=105…1011 [2] ş.a.

1
𝑁𝑢 = 0.27 ∙ 𝑅𝑎𝐿 4 (11.32)
Relația lui MIHEEV pentru sârme cu diametru mic (d=0.2 … 1 mm) și regim de curgere
pelicular și tranzitoriu (Gr∙Pr=Ra<500) are forma [5] ş.a.
1
𝑁𝑢 = 1.18 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)8 (11.33)
Pentru sfere se recomandă ecuația criterială

1
𝑁𝑢 = 2 + 0.43 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)4 (11.34)
în care lungimea caracteristică lc este diametrul d al sferei, iar temperatura de referință este
temperatura medie a fluidului din stratul limită termic [12] ş.a.
18
În ecuațiile criteriale de mai sus, în expresia criteriului GRASHOF (Gr)*
𝑔∙𝑙𝑐3
𝐺𝑟 = ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 (11.35)
𝜈2
apare ca dimensiune geometrică lungimea caracteristică lc indicată în tabelul 11.7, pentru o

serie de corpuri cu diferite forme (cilindru, placă, disc etc.), amplasate în diverse poziții în raport cu
fluidul care participă la schimbul termic: orizontală, verticală sau oblică.
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecție termică, §3.1 şi §4.3)
Tabelul 11.7 Lungimea caracteristică lc pentru diverse tipuri de corpuri
Coeficientul de dilatare volumică (cubică) la presiune constantă (coeficientul de variație

izobară a volumului)* β definit prin relația
1 𝜕𝑣 1 𝜕𝜌
𝛽 = 𝑣 ∙ 𝜕𝑇 | sau 𝛽 = − 𝜌 ∙ 𝜕𝑇 | (11.36)
𝑝=𝑐𝑡. 𝑝=𝑐𝑡.
se determină pentru gaze perfecte/ideale (GP/I) sau gaze reale (GR) aproximate cu gaze
perfecte/ideale, folosind formula [1], [2], [4], [8], [10] ş.a.
1 1
𝛽≈𝑇 [ ] (11.37)
𝑚 K
iar pentru lichide cu relația aproximativă [4], [8] ş.a.

𝜌𝑓 −𝜌𝑠 1
𝛽≈𝜌 [ ] (11.38)
𝑓 ∙(𝑡𝑠 −𝑡𝑓 ) K
19
În relațiile (11.37) și (11.38) notațiile reprezintă:

• Tm – Temperatura medie absolută a fluidului din stratul limită termic [K];
• tf, ts – Temperatura medie a fluidului, respectiv temperatura suprafeței solide [ºC];
• ρf, ρs – Densitatea fluidului la temperatura tf, respectiv temperatura ts [kg/m3].
Coeficientul de dilatare volumică la presiune constantă β se mai poate prelua direct din
tabelele indicate în literatura de specialitate [5], [10], [11], [13] ş.a. în funcție de tipul fluidului: aer,
apă, ulei etc. și temperatura de referință curentă.
Adoptând o modalitate grafică de lucru, criteriul Nu din relația (11.28) poate fi determinat
pentru convecția termică liberă la mișcarea unui fluid în lungul unei plăci plane verticale folosind
nomograma din figura 11.15 [10] ş.a., valabilă pentru regimul laminar sau nomograma din figura
11.16 [10] ş.a., valabilă pentru regimul turbulent.
În cazul mișcării laminare a unui fluid în jurul unei conducte orizontale, criteriul Nu din
relația (11.28) poate fi obținut grafic pentru convecția termică liberă, folosind nomograma din
figura 11.17 [10] ş.a., iar pentru conducte verticale folosind nomograma din figura 11.18 [10] ş.a.
20
Figura 11.15 Criteriul Nu pentru convecția termică liberă la curgerea laminară a unui fluid în lungul
unei plăci plane verticale [10]
21
Figura 11.16 Criteriul Nu pentru convecția termică liberă la curgerea turbulentă a unui fluid în
lungul unei plăci plane verticale [10]
22
Figura 11.17 Criteriul Nu pentru convecția termică liberă la curgerea în regim laminar a unui fluid
în jurul unei conducte orizontale [10]
23
Figura 11.18 Criteriul Nu pentru convecția termică liberă în cazul conductelor verticale [10]
Pentru determinarea valorii criteriului Nu pot fi utilizate și unele relații mai complexe,
indicate în literatura de specialitate [1], [2] ş.a.
În cazul unei plăci plane verticale este recomandată relația (11.39) propusă de Churchill și
Chu [1], [2] ş.a., valabilă pentru întregul domeniu de variație al criteriului RaL (având rezultate bune
mai ales pentru RaL=10-1…109 [2] ş.a.)
2
1
0.387∙𝑅𝑎𝐿6
𝑁𝑢𝐿 = 0.825 + 8 (11.39)
9 27
0.492 16
[1+( ) ]
[ 𝑃𝑟 ]
În regim laminar, pentru a obține rezultate mai precise, poate fi utilizată în schimb relația
(11.40) [1] ş.a., valabilă pentru RaL≤109. În aceste formule, L reprezintă lungimea caracteristică,
definită ca fiind lungimea plăcii plane verticale [1], [2] ş.a.
1
0.670∙𝑅𝑎𝐿4
𝑁𝑢𝐿 = 0.68 + 4 (11.40)
9 9
0.492 16
[1+( ) ]
𝑃𝑟
24
Pentru un cilindru orizontal este recomandată relația (11.41) propusă de Churchill și Chu
[1], [2] ş.a., valabilă pentru un domeniu larg de variație al criteriului RaD (RaD≤1012), în care D
(diametrul cilindrului) reprezintă lungimea caracteristică.
2
1
6
0.387∙𝑅𝑎𝐷
𝑁𝑢𝐷 = 0.60 + 8 (11.41)
9 27
0.559 16
[1+( ) ]
[ 𝑃𝑟 ]
Pentru o sferă având diametrul D, în cazul în care Pr≥0.7 şi RaD≤1011, este indicată relația
(11.42) [1], [2] ş.a.
1
4
0.589∙𝑅𝑎𝐷
𝑁𝑢𝐷 = 2 + 4 (11.42)
9 9
0.469 16
[1+( ) ]
𝑃𝑟
Observație
Ecuațiile criteriale folosite pentru o placă plană verticală pot fi utilizate și pentru un cilindru
vertical având diametrul D și lungimea L, atunci când grosimea stratului limită hidrodinamic este
mult mai mică decât diametrul cilindrului.
În acest caz, trebuie îndeplinită condiția [1], [2] ş.a.

35∙𝐿
𝐷≥ 1 (11.43)
𝐺𝑟𝐿4
și efectele marginale să poată fi neglijate.
25
2.5. Particularități ale transmiterii căldurii prin convecție termică liberă în

spații deschise
2.5.1. Transferul de căldură pur conductiv
Pentru valori foarte reduse ale produsului Gr∙Pr=Ra, în domeniul 10-4<Gr∙Pr<10-3 (după
MIHEEV, tabelul 11.2), transferul de căldură se produce pur conductiv: constanta C=0.50, m=0, iar
ecuația criterială generală (11.28) are forma
1
𝑁𝑢 = 0.50 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)0 = 0.50 = 2 (11.44)
Ținând cont de relația de definire a criteriului NUSSELT (Nu) și de (11.44)

𝛼 1
Nu = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 2 (11.45)
se obține pentru coeficientul de transfer termic prin convecție α

1 𝜆
𝛼 = 2∙𝑙 (11.46)
𝑐
sau
1 𝑙𝑐 𝛿𝑇
=2∙ ≡ (11.47)
𝛼 𝜆 𝜆
Particularitatea se manifestă la cilindri orizontali cu diametrul d mic e.g., fire electrice

plasate în medii gazoase [8], [12] ş.a.
Filmul de gaz din jurul conductorului este stabil, iar schimbul de căldură se face în principal
prin conducție (la temperaturi ridicate se ia în considerare și radiația termică) [8], [12] ş.a.
2.5.2. Automodelarea
Pentru valori ridicate ale produsului Gr∙Pr, în domeniul 2∙107<Gr∙Pr<1013 (după MIHEEV,
tabelul 11.2) sau 109<Gr∙Pr<1012 (după Mc. ADAMS, tabelul 11.3 și 11.4) ori 107<Gr∙Pr<1012
(după Morgan, tabelul 11.6), practic pentru regimul de curgere turbulent, coeficientul de transfer de
căldură prin convecție α devine independent de lungimea caracteristică lc şi are aceeași valoare
pentru placa plană verticală/orizontală sau cilindrul vertical/orizontal [1], [8], [12] ş.a.
Deoarece constantele C și m au valorile: C=0.135 și m=1/3 după MIHHEV sau C=0.13 și

m=1/3 după Mc. ADAMS ş.a. ori C=0.125 și n≡m=0.333 după Morgan etc., ecuația criterială
generală (11.28) are de exemplu forma
1
𝑁𝑢 = 0.135 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)3 (11.48)
Ținând cont de expresia criteriului Gr (11.31), rezultă

1
𝑔∙𝑙𝑐3 3
𝑁𝑢 = 0.135 ∙ ( ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝑃𝑟) (11.49)
𝜈2
și se obține coeficientul de transfer termic prin convecție α

1
Nu∙𝜆 𝑔 3
𝛼= ⇒ 𝛼 = 0.135 ∙ 𝜆 ∙ (𝜈2 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝑃𝑟) (11.50)
𝑙𝑐
26
Fenomenul se numește automodelare și permite ca pentru curgerea în regim turbulent

rezultatele măsurătorilor efectuate pe model (M) să fie direct aplicabile și sistemului real (R),
oricare ar fi scara acestora [8], [12] ş.a.
2.5.3. Influența poziției în spațiu

Modificarea poziției în spațiu a suprafeței de transfer termic poate influența transferul de
căldură datorat convecției termice libere în spații deschise prin creșterea sau micșorarea fluxului
termic Q̇ transmis [12] ş.a.
De exemplu, la așezarea orizontală a unei conducte lungimea caracteristică lc=d (diametrul)

și coeficientul de transfer termic prin convecție este αO, iar la așezarea verticală a aceleași conducte
lungimea caracteristică devine lc=H (înălțimea) și coeficientul de transfer termic prin convecție este
αV.
Dacă se compară αO și αv, în aceleași condiții de transfer termic, se obține

𝑁𝑢𝑂 𝑔 𝑚
𝛼𝑂 𝑁𝑢𝑂 ∙𝐻 𝐶∙( 2 ∙𝛽∙∆𝑡∙𝑃𝑟) ∙𝑑3∙𝑚 ∙𝐻 𝑑3∙𝑚−1 𝑑 3∙𝑚−1
𝑑 𝜈
= 𝑁𝑢𝑉 = = 𝑔 𝑚 = 𝐻 3∙𝑚−1 = (𝐻 ) (11.51)
𝛼𝑉 𝑁𝑢𝑉 ∙𝑑 𝐶∙( 2 ∙𝛽∙∆𝑡∙𝑃𝑟) ∙𝐻 3∙𝑚 ∙𝑑
𝐻 𝜈
Pentru valori ale constantei m

1
𝑚 ≤ 3 ⇔ (3 ∙ 𝑚 − 1) ≤ 0 (11.52)
și deoarece
𝑑
<1 (11.53)
𝐻
din relațiile (11.51)…(11.53) rezultă [12] ş.a.
𝑑 3∙𝑚−1
(𝐻 ) > 1 ⇒ 𝛼𝑂 > 𝛼𝑉 (11.54)
În cazul în care se urmărește creșterea fluxului termic transmis prin convecție termică liberă
(naturală) în spații deschise așezarea recomandată este cea orizontală, iar dacă se dorește reducerea
fluxului termic pierdut, așezarea recomandată este cea verticală [12] ş.a.
Observație
Pentru regimul de curgere turbulent, în care coeficientul de transfer termic prin convecție α
este independent de lungimea caracteristică lc și constanta m are valoarea m=1/3 (automodelare
§2.5.2), rezultă
𝛼𝑂 ≡ 𝛼𝑉 (11.55)
27
3. CONVECȚIA TERMICĂ LIBERĂ ÎN SPAŢII ÎNCHISE

În situația în care mișcarea fluidului se desfășoară într-un spațiu închis / spațiu limitat (SL) /
volum mic (Vm), curenții de convecție se influențează reciproc, iar caracterul curgerii devine mult
mai complex, influențând la rândul lui studiul transferului de căldură.
Procesele de încălzire și răcire ale fluidului au loc unul în apropierea celuilalt și nu pot fi
separate, fiind nevoie să fie luate în considerare împreună [8] ş.a.
Convecția termică liberă în spații închise depinde mult de natura fluidului, precum și de alți
doi factori importanți [8], [10], [12] ş.a.:
➢ Forma (configurația) domeniului spațial închis în care se desfășoară curgerea: suprafețe
plane, suprafețe cilindrice, sferice etc.;
➢ Poziția acestui volum limitat: orizontală, verticală sau oblică.
Aplicații ale studiului convecției libere în spații închise apar de exemplu în următoarele
cazuri:
➢ Pentru suprafețe plane:
o Ferestre sau uși duble sau triple;
o Pereți cu goluri de aer;
o Radiatoare folosite la răcirea componentelor electronice etc.
➢ Pentru suprafețe cilindrice:

o Cazane;
o Schimbătoare de căldură tubulare;
o Configurații de tip ”țeavă în țeavă” (cilindri concentrici) etc.
3.1. Convecția termică liberă în spații închise plane orizontale

În situația în care există două plăci plane orizontale între care se transmite căldură, factorii
care influențează puternic caracterul curgerii sunt următorii [8], [10], [12] ş.a.:
➢ Amplasarea plăcii calde, respectiv reci (sus sau jos);
➢ Distanța între plăci.
În cazul în care placa mai caldă este amplasată la partea superioară (figura 11.19)
temperatura ts1>ts2 și apare o stratificare a fluidului.
Figura 11.19 Placă mai caldă amplasată la partea superioară (ts1>ts2)
Transmiterea căldurii între cele două plăci se face prin conducție termică (Nuδ=1), fără a se
forma curenți de convecție [1], [2], [4], [8], [10], [12] ş.a.
28
În cazul amplasării plăcii calde la partea inferioară (figura 11.20) ts1<ts2 și dacă valoarea
criteriului Raδ=(Gr·Pr)δ depășește valoarea critică Raδ>Raδ,cr=1708 [1], [2] ş.a., se formează curenți
de convecție ascendenți și descendenți,
Fluidul ajuns la placa superioară mai rece cedează căldură și coboară, având o densitate ρ
mai mare.
Figura 11.20 Placă mai caldă amplasată la partea inferioară (ts1<ts2)
Deoarece acești curenți de convecție nu pot ocupa integral spațiul dintre cele două plăci, se
va produce o segmentare a circulației fluidului, formându-se astfel ”celule” ascendent-descendente
[1], [2] ş.a., a căror mărime depinde de distanța dintre plăci [4], [8], [10], [12] ş.a.
În cazul în care criteriul Raδ<Raδ,cr=1708, forțele ascensionale nu pot învinge forțele de

viscozitate și nu există o mișcare a fluidului în direcție orizontală (advecție).
Transferul de căldură are loc numai prin conducție termică sau prin conducție și radiație
pentru un gaz (Nuδ=1).
Observație:
Dacă valoarea criteriului Raδ devine mai ridicată e.g., Raδ≥5·104 [1] ş.a. ”celulele”
ascendent-descendente se destramă, iar mișcarea fluidului evoluează și devine apoi turbulentă [1],
[2] ş.a.
29
3.2. Convecția termică liberă în spații închise plane verticale

În cazul spațiilor închise plane poziționate vertical, având o lățime δ redusă e.g., 1…2 cm,
cei doi curenți de convecție care acționează pe cele două suprafețe (caldă și rece) se influențează
reciproc.
Figura 11.21 Spații închise plane verticale cu lățime redusă
Se formează astfel o serie de zone de circulație locală (figura 11.21) [1] ş.a., având o
anumită înălțime h, care depinde în principal de [4], [8], [10], [12] ş.a.:
➢ Distanța δ dintre plăci;
➢ Temperaturile ts1 și ts2 ale celor două suprafețe;
➢ Tipul fluidului.
În cazul mișcării în spații închise plane verticale având o lățime δ mai mare, fluidul are o
circulație ascendentă pe suprafața cu temperatura mai ridicată și respectiv o mișcare descendentă pe
suprafața cu temperatura mai scăzută (figura 11.22) [1] ş.a.
Figura 11.22 Spații închise plane verticale cu lățime mare
Uzual, cei doi curenți de convecție nu se influențează reciproc, iar curgerea are loc
aproximativ ca în spațiile nelimitate (SNL).
30
Observație
În spații închise plane verticale, pentru valori scăzute ale criteriului Raδ=(Gr·Pr)δ e.g.,
Raδ≤10 forțele ascensionale au o valoare redusă, iar transferul de căldură are loc numai prin
3
conducție termică sau prin conducție și radiație pentru un gaz (Nuδ=1) [1] ş.a.
Straturile subțiri de aer sau un alt gaz: azot N2, argon Ar, kripton Kr etc., având uzual o
grosime δ≈1…2 cm sunt bune izolatoare termice [2], [4] ş.a., prezentând o valoare a conductivității
termice λ mai scăzută decât a multor materiale izolatoare folosite în mod obișnuit în practică
(de exemplu, λaer=0.0259 W/m·K la temperatura t=20ºC și presiune atmosferică).
Această proprietate este utilizată la producerea unor elemente de construcții cum sunt
ferestrele sau ușile termopan, combinată cu utilizarea materialelor moderne de etanșare și a sticlei
cu un coeficient redus de emisie de tip low-e (low emission).
Uzual rezistența la transfer termic a acestor elemente de construcții este cca Rt=0.7…1.1
m2∙K/W, echivalentă cu un coeficient global de transfer termic k (sau conductanță U)
k≡U=1.43…0.91 W/m2∙K.
În cazul unor ferestre cu mai multe foi de geam e.g., triple, care utilizează kripton și sticlă
low-e, rezistența termică poate să ajungă la valori mai ridicate cca Rt=1.25…1.4 m2∙K/W
echivalentă cu k≡U=0.8…0.72 W/m2∙K.
31
3.3. Convecția termică liberă în spații închise cilindrice orizontale

În spațiile închise cilindrice orizontale, datorită modului de circulație a fluidului, apare o
anumită zonă de stagnare [4], [8], [10], [12] ş.a., care poate fi:
➢ Inferioară, dacă ts1>ts2 suprafața încălzitoare fiind plasată în interior (figura 11.23);
Figura 11.23 Spații închise cilindrice orizontale cu suprafața caldă în interior
➢ Superioară, dacă ts1<ts2 suprafața încălzitoare fiind plasată în exterior (figura 11.24).
Figura 11.24 Spații închise cilindrice orizontale cu suprafața caldă în exterior
Evitarea apariției zonelor de stagnare datorată mișcării naturale a fluidului sau reducerea
dimensiunilor acestora se poate face în mai multe moduri [4], [8], [10], [12] ş.a., de exemplu:
➢ Prin montarea excentrică a suprafeței încălzitoare ca în figura 11.25;
➢ Prin montarea a doi cilindri cu dimensiuni mai reduse, amplasați simetric față de centrul
mantalei (figura 11.26) etc.
32
Figura 11.25 Suprafață încălzitoare (ts1) montată excentric
Figura 11.26 Doi cilindri cu dimensiuni reduse, montați simetric față de centrul mantalei
33
3.4. Calculul transferului de căldură prin convecție termică liberă în spații

închise
Întrucât procesul de transfer de căldură prin convecție termică liberă în spații închise este în
realitate deosebit de complex, se înlocuiește printr-un proces ipotetic de transmitere a căldurii prin
conducție termică, echivalent ca rezultat d.p.d.v. al fluxului termic transmis [1], [2], [4], [8], [10],
[12] ş.a.
Figura 11.27 Transmiterea fluxului termic prin convecție termică liberă în spații închise plane
Considerând temperatura suprafeței calde ts1, a suprafeței reci ts2 și coeficienții de transfer
termic prin convecție aferenți celor două suprafețe α1 și α2 (figura 11.27), fluxul termic unitar q̇
transmis prin convecție se poate scrie pe baza legii lui NEWTON [1], [2], [4], [8] ş.a.
W
𝑞̇ = 𝛼1 ∙ (𝑡𝑠1 − 𝑡𝑚 ) ≡ 𝑞̇ = 𝛼2 ∙ (𝑡𝑚 − 𝑡𝑠2 ) [m2 ] (11.56)
unde tm reprezintă temperatura medie a fluidului [1], [2], [10], [12] ş.a.
𝑡𝑠1 +𝑡𝑠2
𝑡𝑚 = [℃] (11.57)
2
Fluxul termic unitar q̇ transmis prin conducție termică, printr-un strat de grosime δ, este dat
de relația
∆𝑡 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 W
𝑞̇ = 𝑅 = 𝛿 [ 2] (11.58)
𝑡 m
𝜆𝑒𝑐ℎ
unde conductivitatea termică echivalentă λech sau efectivă λef [1], [2] ş.a. se calculează cu
relația [4], [8], [10], [12] ş.a.
W
𝜆𝑒𝑐ℎ = 𝜀𝑐 ∙ 𝜆 [m∙K] (11.59)
în care:
• λ – Conductivitatea termică reală a fluidului, determinată pentru temperatura medie tm a
acestuia [W/m∙K];
• εc – Coeficient de corecție care exprimă abaterea față de procesul real, punând în evidență
ponderea convecției termice libere în procesul de transfer termic [10] ş.a.
34
Dacă se consideră schimbul de căldură pur convectiv, astfel încât [4], [12] ş.a.
W
𝛼1 = 𝛼2 = 𝛼 [m2 ∙K] (11.60)
atunci se poate scrie

∆𝑡 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 W
𝑞̇ = 𝑅 = 1 1 = 2 [ 2] (11.61)
𝑡 + m
𝛼1 𝛼2 𝛼
Egalând relațiile (11.58) și (11.61) rezultă

𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 W
𝑞̇ = 𝛿 = 2 [ 2] (11.62)
m
𝜆𝑒𝑐ℎ 𝛼
de unde se obține
𝛼 𝜆𝑒𝑐ℎ 𝛼 𝜀𝑐 ∙𝜆
= sau = (11.63)
2 𝛿 2 𝛿
Rezultă coeficientul de corecție εc

1 𝛼 1
𝜀𝑐 = 2 ∙ ( 𝜆 ∙ 𝛿) = 2 ∙ 𝑁𝑢𝛿 (11.64)
Din relația (11.64) se observă că de fapt coeficientul εc reprezintă un Nusselt particular [10]
ş.a., care poate fi exprimat prin produsul
𝜀𝑐 = 𝑓(𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)𝛿 (11.65)
fiind uzual determinat dintr-o ecuație criterială de forma [12] ş.a.
𝜀𝑐 = 𝐶 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)𝑚
𝛿 (11.66)
Relațiile lui MIHEEV [4], [5], [8] ş.a. specifică pentru constantele C și m următoarele valori
indicate în tabelul 11.8.
Tabelul 11.8 Constantele C şi m după MIHEEV (convecție termică liberă în spații închise) [5]
Nr.
Gr·Pr C m Relație Regim Observații
crt.
1 0…103 1.0 0.0 εc =1 Laminar Conducție pură
1⁄ Conducție și
2 103…106 0.105 1/3 εc =0.105∙(Gr∙Pr)δ 3 Mixt
convecție
3 106…1010 0.4 0.2 εc =0.4∙(Gr∙Pr)0.2
δ Turbulent Convecție
Pentru o grosime a stratului δ>1 cm se poate utiliza în calcule estimative relația (11.67) [4],
[5], [8] ş.a.
1
𝜀𝑐 = 0.18 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)4𝛿 (11.67)
care generează valori medii ale coeficientului de transfer de căldură prin convecție α.
35
Observație
Dacă rezultă εc<1.0, se consideră în calcule valoarea unitară εc=1.0 (conducție pură), iar
conductivitatea termică echivalentă λech va fi egală cu conductivitatea termică reală a fluidului λ
(λech≡λ).
În relațiile anterioare, criteriile GRASHOF (Gr) și PRANDTL (Pr) se determină utilizând

valorile proprietăților termofizice ale fluidului calculate pentru temperatura medie tm a stratului,
indicată prin relația (11.57), iar lungimea caracteristică lc este grosimea δ a acestuia.
Printr-un raționament analog, în cazul unor spații închise având formă cilindrică (cilindri
concentrici), fluxul termic unitar q̇ transmis prin conducție termică, printr-un strat de grosime δ
(figura 11.28)
𝑑2 −𝑑1
𝛿= [m] (11.68)
2
poate fi calculat folosind relația

∆𝑡 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 W
𝑞̇ = 𝑅 = 1 𝑑 [ ] (11.69)
𝑡 ∙𝑙𝑛( 2) m
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑑1
Figura 11.28 Transmiterea fluxului termic prin convecție termică liberă în spații închise cilindrice
În cazul altor configurații de spații închise și/sau diferite poziții ale suprafețelor respective,
pentru o valoare a produsului 102<(Gr∙Pr)δ<108, coeficientul de corecție εc se poate determina cu
relația NIEMANN [8], [10], [12] ş.a.
𝑚∙(𝐺𝑟∙𝑃𝑟)𝑟
𝜀𝑐 = 1 + 𝑛+(𝐺𝑟∙𝑃𝑟)𝛿 (11.70)
𝛿
în care constantele m, n și r au valorile precizate în tabelul 11.9 [10] ş.a.
36
Tabelul 11.9 Constantele m, n și r pentru relația NIEMANN [10]
Pentru lichide aflate în spații închise de formă cilindrică, orizontale sau verticale, se poate
folosi direct pentru determinarea criteriului NUSSELT Nu relația indicată în [4], [8] ş.a.
1
𝑁𝑢 = 0.55 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)4 (11.71)
unde lungimea caracteristică lc este lungimea L a cilindrului, dacă este îndeplinită condiția
𝐿
0.75 < 𝑑 < 2 (11.72)
în care d reprezintă diametrul cilindrului.
37
În cazul sferelor concentrice (figura 11.29), coeficientul de corecție εc se poate determina de

exemplu cu relația [4] ş.a.
𝜆𝑒𝑐ℎ
𝜀𝑐 = = 0.106 ∙ 𝐺𝑟 0.276 (11.73)
𝜆
în care lungimea caracteristică lc este dată de formula
𝑙𝑐 = 𝑅2 − 𝑅1 [m] (11.74)
Figura 11.29 Transmiterea fluxului termic prin convecție termică liberă în spații închise sferice
Pentru domeniul în care raportul

𝑙
0.25 ≤ 𝑅𝑐 ≤ 1.50 (11.75)
1
valoarea criteriului GRASHOF (Gr) fiind 2∙104 ≤Gr≤3.6∙106 , transmiterea fluxului termic
în spațiul închis între sferele concentrice are loc prin conducție termică pură [4] ş.a.
Pentru spații închise plane orizontale cu grosimea L≡δ, în cazul în care placa mai caldă se
află amplasată la partea inferioară (figura 11.20), este recomandată relația [1], [2] ş.a.
1
𝛼
𝑁𝑢𝐿 = 𝜆 ∙ 𝐿 = 0.069 ∙ 𝑅𝑎𝐿 3 ∙ 𝑃𝑟 0.074 pentru 3 ∙ 105 ≤ 𝑅𝑎𝐿 ≤ 7 ∙ 109 (11.76)
Pentru spații închise plane orizontale, care conțin aer sau alte gaze având 0.5<Pr<2, sunt
indicate relațiile [2] ş.a.
1
𝑁𝑢 = 0.195 ∙ 𝑅𝑎𝐿 4 pentru 104 < 𝑅𝑎𝐿 < 4 ∙ 105 (11.77)
1
𝑁𝑢 = 0.068 ∙ 𝑅𝑎𝐿 3 pentru 4 ∙ 105 < 𝑅𝑎𝐿 < 107 (11.78)
sau relația [2] ş.a.

1 ⨁
1708 ⨁ 𝑅𝑎𝐿 3
𝑁𝑢 = 1 + 1.44 ∙ (1 − ) +( − 1) pentru 𝑅𝑎𝐿 < 108 (11.79)
𝑅𝑎𝐿 18
în care termenii de forma ( )⨁ sunt egalați cu 0 (zero) dacă au valori negative.
38
Relația (11.79) poate fi utilizată și pentru lichide având valori moderate ale criteriului Pr și
RaL<105, inclusiv pentru apă.
Pentru spații închise plane verticale, care au precizată înălțimea H și grosimea L≡δ sau
H
direct factorul de formă H/L, pentru domeniul 1≤ L ≤10 sunt indicate relațiile [1], [2] ş.a.
𝐻
1≤ ≤2
0.29 𝐿
𝑃𝑟
𝑁𝑢𝐿 = 0.18 ∙ (0.2+𝑃𝑟 ∙ 𝑅𝑎𝐿 ) pentru {10−3 ≤ 𝑃𝑟 ≤ 105 (11.80)
𝑅𝑎𝐿 ∙𝑃𝑟
103 ≤ 0.2+𝑃𝑟
și
𝐻
0.28
1 2≤ ≤ 10
𝑃𝑟 𝐻 −4 𝐿
𝑁𝑢𝐿 = 0.22 ∙ (0.2+𝑃𝑟 ∙ 𝑅𝑎𝐿 ) ∙ (𝐿) pentru { 𝑃𝑟 ≤ 105 (11.81)
10 ≤ 𝑅𝑎𝐿 ≤ 1010
3
H
Pentru un domeniu mai extins, 1≤ L ≤40, sunt indicate relațiile [1], [2] ş.a. pentru regimul
laminar
𝐻
10 ≤
≤ 40
1
𝐻 −0.3 𝐿
𝑁𝑢𝐿 = 0.42 ∙ 𝑅𝑎𝐿 ∙ 𝑃𝑟 0.012 ∙ ( 𝐿 )
4 pentru { 1 ≤ 𝑃𝑟 ≤ 2 ∙ 104 (11.82)
104 ≤ 𝑅𝑎𝐿 ≤ 107
respectiv pentru regimul turbulent

𝐻
1
1 ≤ 𝐿 ≤ 40
𝑁𝑢𝐿 = 0.046 ∙ 𝑅𝑎𝐿 3 pentru { 1 ≤ 𝑃𝑟 ≤ 20 (11.83)
106 ≤ 𝑅𝑎𝐿 ≤ 109
În literatura de specialitate mai există recomandate o serie de ecuații criteriale pentru spații
închise plane, cum sunt: relațiile Raithby and Wong (1981), relațiile ElSherbiny et al. (1982) pentru
un factor de formă A≡H/L în domeniul 5<=A<=110 (inclusiv pentru spații închise înclinate),
relațiile Wright (1996) pentru A>=40 și Ra<=106 sau de exemplu, relațiile Shewen et al. (11.84)
etc.
𝑁𝑢 = 𝑚𝑎𝑥 (𝑁𝑢1 , 𝑁𝑢2 )

1 𝐻
1 2 2 ≥ 40
𝐿
0.0665∙𝑅𝑎 3
𝑁𝑢1 = [1 + ( 9000 1.4
) ] pentru 𝑃𝑟 ≈ 0.7 (11.84)
1+( ) 𝐻 3
𝑅𝑎 10
𝐿 0.273 {𝑅𝑎 ∙ ( 𝐿 ) ≤ 5 ∙ 10
{𝑁𝑢2 = 0.242 ∙ (𝑅𝑎 ∙ 𝐻 )
39
În cazul unor spații închise având formă cilindrică (figura 11.28), conductivitatea termică
echivalentă λech sau efectivă λef [1], [2] ş.a. se poate determina din relația (11.85) [2] ş.a.
1
𝜆𝑒𝑓 1
𝑃𝑟 4
= 0.386 ⋅ (0.861+𝑃𝑟 ) ∙(𝐹𝑐 ⋅ 𝑅𝑎𝐿 )4 (11.85)
𝜆
Factorul geometric Fc pentru cilindri concentrici se determină cu formula

4
𝑑
(𝑙𝑛(𝑑2))
1
𝐹𝑐 = 3 3 5
(11.86)
− −
𝐿3𝑐 ∙(𝑑1 5 +𝑑2 5)
în care lungimea caracteristică Lc≡δ este dată de relaţia (11.68).
Alternativ, poate fi utilizată o formulă similară, indicată în [1] ş.a.

1
𝜆𝑒𝑓 1
𝑃𝑟 4
= 0.386 ⋅ (0.861+𝑃𝑟 ) ∙𝑅𝑎𝑐 4 (11.87)
𝜆
În acest caz, lungimea caracteristică Lc utilizată în calculul criteriului Rac, considerând

temperatura t1>t2
𝑔∙𝛽∙(𝑡1 −𝑡2 )∙𝐿3𝑐

𝑅𝑎𝑐 = (11.88)
𝜈∙𝑎
se determină cu relația [1] ş.a.

4
𝑅2 3
2∙(𝑙𝑛( ))
𝑅1
𝐿𝑐 = 5 (11.89)
3 3
− − 3
(𝑅1 5+𝑅2 5 )
Relațiile (11.85) și (11.87) se pot utiliza pentru valori ale criteriului Pr în domeniul
0.7≤Pr≤6000 și (Fc RaL)≤107 sau Rac≤107 [1], [2] ş.a., iar proprietățile termofizice ale fluidului se
determină pentru temperatura medie calculată cu formula (11.57).
Observație
λ
În cazul în care valoarea raportului λef < 1.0 se consideră în calcule λef=λ (conducție pură).
40
1975.
14. * * *, VIESSMANN, VITOCELL 300-V tip EVA şi EVI, Fişă tehnică, 2001, 2007.
41

TERMICĂ FORŢATĂ
OBIECTIVE
➢ Prezentarea unor generalități privind convecția termică forțată;

➢ Analiză dimensională și determinarea criteriilor de similitudine caracteristice convecției
termice forțate;
➢ Studiul experimental al convecției termice forțate;
➢ Convecția termică forțată în spații închise pentru diverse tipuri de corpuri;
➢ Convecția termică forțată în spații deschise pentru diverse tipuri de corpuri;
SUBIECTE CURS 12
1. NOȚIUNI GENERALE ........................................................................................................... 2

1.1. Generalități ...................................................................................................................... 2
1.2. Analiză dimensională. Criterii de similitudine ale convecției termice forțate .................... 3
1.3. Studiul experimental al convecției termice forțate ............................................................ 7
1.3.1. Determinarea experimentală a constantelor C, m și n ................................................ 7
1.3.2. Determinarea experimentală a coeficientului de transfer de căldură prin convecție α 9
1.4. Observații privind lungimea caracteristică, temperatura de referință și aspecte
experimentale ............................................................................................................................ 10
1.4.1. Lungimea caracteristică .......................................................................................... 10
1.4.2. Temperatura de referință......................................................................................... 11
2. CONVECȚIA TERMICĂ FORȚATĂ ÎN SPAŢII ÎNCHISE ................................................. 12
2.1. Conducte cu secțiune circulară ....................................................................................... 12
2.2. Ecuații criteriale utilizate pentru convecția termică forțată în spații închise..................... 15
2.3. Conducte cu secțiune necirculară.................................................................................... 17
2.4. Curgerea în zone curbe................................................................................................... 18
3. CONVECȚIA TERMICĂ FORȚATĂ ÎN SPAŢII DESCHISE .............................................. 20
3.1. Curgerea în lungul unei plăci plane ................................................................................ 20
3.2. Curgerea peste un cilindru sau o sferă ............................................................................ 22
3.3. Curgerea peste un fascicul de țevi .................................................................................. 25
3.4. Ecuații criteriale utilizate pentru convecția termică forțată în spații deschise .................. 27
3.4.1. Curgerea peste o placă plană................................................................................... 27
3.4.2. Curgerea peste un cilindru ...................................................................................... 28
3.4.3. Curgerea peste o sferă ............................................................................................ 30
3.4.4. Curgerea peste un fascicul de țevi netede ................................................................ 30
3.4.5. Curgerea peste un fascicul de țevi cu aripioare........................................................ 34
1
1. NOȚIUNI GENERALE
1.1. Generalități
Definiție
Convecția termică forțată reprezintă unul dintre modurile fundamentale de transmitere a
căldurii (energiei interne), care apare în urma mișcării fluidului pe lângă o suprafață, mișcare generată
de diferențe de presiune Δp (gradienți de presiune).
În majoritatea cazurilor importante în tehnică, curgerea fluidelor în lungul unor suprafețe de

schimb de căldură se face cu viteze mai ridicate decât în cazul convecție termice libere (naturale)
[4], [8] ş.a.
Mișcarea fluidelor (lichide sau gaze) este datorată unor dispozitive mecanice, de exemplu:
➢ Pentru lichide: pompe;
➢ Pentru gaze: ventilatoare, suflante, exhaustoare etc.
Aceste dispozitive mecanice creează o serie de gradienți de presiune Δp artificiali, care
conduc la creșterea vitezei w de circulație a fluidelor [4], [8] ş.a.
Pe de o parte, se constată că odată cu mărirea vitezei w va crește coeficientul de transfer

termic prin convecție α și implicit fluxul termic transmis Q̇ [4], [8] ş.a.
Pe de altă parte, crescând forțele de inerție (Finerție =ρ∙(w∙lc )2 ), vor crește pierderile de
sarcină liniare Δplin și locale Δploc, întâlnite la circulația fluidelor
𝜆∙𝐿 𝜌∙𝑤 2
∆𝑝𝑙𝑖𝑛 = 𝑑 ∙ [Pa] (12.1)
𝑒𝑐ℎ 2
𝜌∙𝑤 2
∆𝑝𝑙𝑜𝑐 = 𝜉 ∙ [Pa] (12.2)
2
unde:
• λ – Coeficientul de rezistență liniară (notat uneori cu f) [–];
• L – Lungimea conductei [m];
• dech – Diametrul echivalent hidraulic [m];
• ρ – Densitatea fluidului [kg/m3];
• w – Viteza fluidului [m/s];
• ξ – Coeficientul de rezistență locală [–].
Debitul volumic q de fluid vehiculat poate fi exprimat cu ajutorul presiunii diferențiale Δp

prin relația generală
m3
𝑞 = 𝐾𝑣 ∙ √∆𝑝 [ ] (12.3)
h
unde:
• Kv – Coeficientul de debit [m3/h];
• Δp – Presiunea diferențială [bar].
Se observă din relațiile anterioare că pierderile de presiune Δp cresc proporțional cu pătratul
vitezei w.
∆𝑝~𝑤 2 (12.4)
2
În acest context, criteriul REYNOLS (Re)* (raport forțe de inerție / forțe de viscozitate)
𝑤∙𝑙𝑐
𝑅𝑒 = (12.5)
𝜈
căpătă o importanță deosebită, devenind criteriul dominant pentru convecția termică forțată.
*(v. și cursul Transferul de căldură prin convecție termică, §3.1 și §4.2)
De asemenea, criteriul PRANDTL (Pr)* (raport între câmpul de viteze și câmpul de

temperaturi din fluid), invariant ce reunește proprietățile termofizice ale fluidului care schimbă
căldură, se întâlnește în componența majorității ecuațiilor criteriale utilizate în studiul și calculul
convecției termice forțate.
𝜈 𝜈∙𝜌∙𝑐𝑝
𝑃𝑟 = 𝑎 sau 𝑃𝑟 = (12.6)
𝜆
1.2. Analiză dimensională. Criterii de similitudine ale convecției termice

forțate
Mărimile fizice importante, puse în evidență pe cale experimentală pentru convecția termică
forțată, sunt redate în tabelul 12.1 [12] ş.a.
Tabelul 12.1 Mărimi fizice determinante pentru convecția termică forțată (după [12])
Nr.
Mărime fizică ID U.M. Dimensiune
crt.
1 Lungimea caracteristică lc m L
2 Viteza fluidului w m/s L∙T-1
3 Viscozitatea cinematică ν m2/s L2∙T-1
4 Densitatea ρ kg/m3 M∙L-3
5 Căldura specifică cp J/kg∙K L2∙T-2∙θ-1
6 Conductivitatea termică λ W/m∙K M∙L∙T-3∙θ-1
7 Coeficientul de convecție α W/m2∙K M∙T-3∙θ-1
Exemplu de dezvoltare a dimensiunilor pentru căldura specifică cp:

𝑘𝑔∙𝑚
𝐽 𝑁∙𝑚 ∙𝑚 1 1
𝑠2
𝑐𝑝 [𝑘𝑔∙𝐾] = [𝑘𝑔∙𝐾 ] = [ ] = [𝑚2 ∙ ∙ 𝐾 ] = [𝑚2 ∙ 𝑠 −2 ∙ 𝐾 −1 ] → 𝐿2 ∙ 𝑇 −2 ∙ 𝜃 −1 (12.7)
𝑘𝑔∙𝐾 𝑠2
Dependența implicită a mărimilor fizice prezentate în tabelul 12.1 se exprimă funcțional

printr-o relație generală de forma [12] ş.a.
𝐹(𝑙𝑐 , 𝑤, 𝜈, 𝜌, 𝑐𝑝 , 𝜆, 𝛼) = 0 (12.8)
Teorema Π (BUCKINGHAM)
O mărime fizică derivată (MFD), care descrie un anumit proces fizic, se poate exprima ca o
funcție de produsul mărimilor fizice fundamentale independente ale procesului (dimensiuni), la
diverse puteri.
𝑀𝐹𝐷 = 𝐹 (𝐷1 , 𝐷2 , … 𝐷𝑛 ) (12.9)
𝑀𝐹𝐷 = 𝐶 ∙ 𝐷1𝑎 ∙ 𝐷2𝑏 ∙ 𝐷3𝑐 ∙ … ∙ 𝐷𝑛𝑧 (12.10)
3
În relațiile de mai sus notațiile reprezintă:

• D1, D2,… Dn – Dimensiuni (mărimi fizice fundamentale independente).
Consecință a teoremei Π (BUCKINGHAM)

Numărul de grupuri (grupări) adimensionale NGA, necesare pentru descrierea unui fenomen
fizic dependent de NV variabile și având ND dimensiuni (mărimi fizice fundamentale independente)
este dat de relația:
𝑁𝐺𝐴 = 𝑁𝑉 − 𝑁𝐷 (12.11)
Pentru convecția termică forțată alegând ca mărimi fizice fundamentale (dimensiuni)
𝐿𝑢𝑛𝑔𝑖𝑚𝑒𝑎 𝐿
𝑀𝑎𝑠𝑎 𝑀
{ (12.12)
𝑇𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑇
𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝜃
rezultă din consecința teoremei Π (BUCKINGHAM) că sunt necesare trei grupuri

adimensionale pentru descrierea fenomenului.
𝑁𝐺𝐴 = 𝑁𝑉 − 𝑁𝐷 = 7 − 4 = 3 (12.13)
unde:
• NGA – Numărul de grupuri adimensionale (criterii, invarianți);
• NV – Numărul de variabile (mărimi fizice);
• ND – Numărul de dimensiuni (mărimi fizice fundamentale independente).
Notând aceste grupuri adimensionale cu Π1, Π2 și Π3, dependența funcțională (12.8) se poate
scrie în forma
(1,1,1,1, Π1 , Π2 , Π3 ) = 0 (12.14)
sau [12] ş.a.
Π1 = 𝑓 (Π2 , Π3 ) (12.15)
Se exprimă grupurile adimensionale Π1, Π2, Π3 şi Π4 prin setul de relații [12] ş.a.
Π1 = 𝛼 ∙ 𝑙𝑐𝑎 ∙ 𝜈 𝑏 ∙ 𝜌𝑐 ∙ 𝜆𝑑
{Π2 = 𝑤 ∙ 𝑙𝑐𝑒 ∙ 𝜈 𝑓 ∙ 𝜌 𝑔 ∙ 𝜆ℎ (12.16)
Π3 = 𝑐𝑝 ∙ 𝑙𝑐𝑖 ∙ 𝜈 𝑗 ∙ 𝜌𝑘 ∙ 𝜆𝑛
Ținând cont de exprimarea dimensională a mărimilor fizice din tabelul 12.1, prima ecuație
1 = (𝑀 ∙ 𝑇 −3 ∙ 𝜃 −1 ) ∙ 𝐿𝑎 ∙ (𝐿2∙𝑏 ∙ 𝑇 −𝑏 ) ∙ (𝑀𝑐 ∙ 𝐿−3∙𝑐 ) ∙ (𝑀𝑑 ∙ 𝐿𝑑 ∙ 𝑇 −3∙𝑑 ∙ 𝜃 −𝑑 ) (12.17)
Grupând după dimensiuni rezultă
1 = 𝐿𝑎+2∙𝑏−3∙𝑐+𝑑 ∙ 𝑀1+𝑐+𝑑 ∙ 𝑇 −3−𝑏−3∙𝑑 ∙ 𝜃 −1−𝑑 (12.18)
4
Din sistemul de puteri (12.19) care se formează
𝑎+2∙𝑏−3∙𝑐+𝑑 =0
1+𝑐+𝑑 =0
{ (12.19)
−3 − 𝑏 − 3 ∙ 𝑑 = 0
−1 − 𝑑 = 0
se obțin pentru puterile a, b, c și d următoare valori:
𝑎=1
𝑏=0
{ (12.20)
𝑐=0
𝑑 = −1
Înlocuind valorile (12.20) în prima relație din setul (12.16), se obține pentru grupul Π1
𝛼
Π1 = 𝛼 ∙ 𝑙𝑐1 ∙ 𝜈 0 ∙ 𝜌0 ∙ 𝜆−1 = 𝛼 ∙ 𝑙𝑐1 ∙ 𝜆−1 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 (12.21)
care reprezintă în fapt criteriul NUSSELT (Nu)*

𝛼
Π1 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 𝑁𝑢 (12.22)
Ținând cont de exprimarea dimensională a mărimilor fizice din tabelul 12.1, a doua ecuație
1 = (𝐿 ∙ 𝑇 −1 ) ∙ 𝐿𝑒 ∙ (𝐿2∙𝑓 ∙ 𝑇 −𝑓 ) ∙ (𝑀𝑔 ∙ 𝐿−3∙𝑔 ) ∙ (𝑀ℎ ∙ 𝐿ℎ ∙ 𝑇 −3∙ℎ ∙ 𝜃 −ℎ ) (12.23)
1 = 𝐿1+𝑒+2∙𝑓−3∙𝑔+ℎ ∙ 𝑀𝑔+ℎ ∙ 𝑇 −1−𝑓−3∙ℎ ∙ 𝜃 −ℎ (12.24)

1+𝑒+2∙𝑓−3∙𝑔+ℎ =0
𝑔+ℎ =0
{ (12.25)
−1 − 𝑓 − 3 ∙ ℎ = 0
−ℎ = 0
se obțin pentru puterile e, f, g și h valorile:
𝑒=1
𝑓 = −1
{ (12.26)
𝑔=0
ℎ=0
Înlocuind valorile (12.26) în a doua relație din setul (12.16), se obține pentru grupul Π2
𝑤
Π2 = 𝑤 ∙ 𝑙𝑐1 ∙ 𝜈 −1 ∙ 𝜌0 ∙ 𝜆0 = 𝑤 ∙ 𝑙𝑐1 ∙ 𝜈 −1 = ∙ 𝑙𝑐 (12.27)
𝜈
care reprezintă în fapt criteriul REYNOLDS (Re)*

𝑤∙𝑙𝑐
Π2 = = 𝑅𝑒 (12.28)
𝜈
5
Având în vedere exprimarea dimensională a mărimilor fizice din tabelul 12.1, a treia ecuație
1 = (𝐿2 ∙ 𝑇 −2 ∙ 𝜃 −1 ) ∙ 𝐿𝑖 ∙ (𝐿2∙𝑗 ∙ 𝑇 −𝑗 ) ∙ (𝑀𝑘 ∙ 𝐿−3∙𝑘 ) ∙ (𝑀𝑛 ∙ 𝐿𝑛 ∙ 𝑇 −3∙𝑛 ∙ 𝜃 −𝑛 ) (12.29)
1 = 𝐿2+𝑖+2∙𝑗−3∙𝑘+𝑛 ∙ 𝑀𝑘+𝑛 ∙ 𝑇 −2−𝑗−3∙𝑛 ∙ 𝜃 −1−𝑛 (12.30)
2+𝑖+2∙𝑗−3∙𝑘+𝑛 = 0
𝑘+𝑛=0
{ (12.31)
−2 − 𝑗 − 3 ∙ 𝑛 = 0
−1 − 𝑛 = 0
se obțin pentru puterile i, j, k și n valorile:
𝑖=0
𝑗=1
{ (12.32)
𝑘=1
𝑛 = −1
Înlocuind valorile (12.32) în a treia relație din setul (12.16), se obține pentru grupul Π3
𝜈∙𝜌∙𝑐𝑝
Π3 = 𝑐𝑝 ∙ 𝑙𝑐0 ∙ 𝜈1 ∙ 𝜌1 ∙ 𝜆−1 = 𝑐𝑝 ∙ 𝜈1 ∙ 𝜌1 ∙ 𝜆−1 = (12.33)
𝜆
care reprezintă în fapt criteriul PRANDTL (Pr)*

𝜈∙𝜌∙𝑐𝑝 𝜈 𝜈
Π3 = = 𝜆 = = 𝑃𝑟 (12.34)
𝜆 𝑎
𝜌∙𝑐𝑝
Folosind relația (12.15) și rezultatele analizei dimensionale, se obține expresia generală a

ecuației criteriale corespunzătoare convecției termice forțate
𝑁𝑢 = 𝑓(𝑅𝑒, 𝑃𝑟) (12.35)
sau ținând cont de relația (12.10) forma explicită [12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 (12.36)
unde:
• C, m, n – Constante adimensionale în funcție de regimul de curgere a fluidului, tipul corpului
cu care este în contact fluidul, poziția corpului etc.
Deoarece în funcție de situația studiată și corpul care schimbă căldură mai pot apărea în
componența ecuației criteriale o serie de coeficienți de corecție εj, forma extinsă a ecuației criteriale
generale a convecției termice forțate* devine [4], [8], [10], [12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 ∙ ∏𝑘𝑗=1 𝜀𝑗 (12.37)
6
1.3. Studiul experimental al convecției termice forțate

Studiul experimental al convecție termice forțate își propune ca obiective:
➢ Determinarea experimentală a constantelor C, m și n din ecuația criterială generală (12.36)
sau (12.37);
sau
➢ Determinarea experimentală directă a coeficientului de transfer de căldură superficial
(convecție) α.
1.3.1. Determinarea experimentală a constantelor C, m și n

Inițial, în prima etapă pentru a anula influenta criteriului PRANDTL (Pr), se fac
experimente cu același fluid, în aceleași condiții de temperatură, însă cu viteze w diferite. Astfel
𝑃𝑟 𝑛 ≈ 1 (12.38)
și ecuația criterială (12.36) se poate exprima într-o formă simplificată
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 (12.39)
Relația (12.39) se logaritmează, obținând
𝑙𝑜𝑔(𝑁𝑢) = 𝑙𝑜𝑔(𝐶 ) + 𝑚 ∙ 𝑙𝑜𝑔(𝑅𝑒) (12.40)
Se efectuează experimente folosind perechi {Re–Nu}, în care de exemplu pentru curgerea în

interiorul țevilor cu secțiune circulară având diametrul interior di
𝑤∙𝑑𝑖
𝑅𝑒 = (12.41)
𝜈
Viteza w (12.43) se determină folosind ecuația de continuitate, scrisă în forma

2
𝜋∙𝑑
𝑚̇ = 𝜌 ∙ 𝑉̇ = 𝜌 ∙ (𝐴 ∙ 𝑤) = 𝜌 ∙ 4 𝑖 ∙ 𝑤 (12.42)
4∙𝑚̇ 4∙𝑉̇ m
𝑤 = 𝜌∙𝜋∙𝑑2 → 𝑤 = 𝜋∙𝑑2 [ s ] (12.43)
𝑖 𝑖
Criteriul NUSSELT (Nu) se calculează folosind relația de definiție, în care lungimea

caracteristică lc este diametrul interior di
𝛼 𝛼
𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 → 𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑑𝑖 (12.44)
iar coeficientul de transfer termic prin convecție α se determină din relația

𝑞̇ W
𝛼=𝑡 [ ] (12.45)
𝑠 −𝑡𝑓 m2 ∙K
în care:
• q̇ – Fluxul termic unitar transmis [W/m2];
• ts – Temperatura suprafeței de contact solid–fluid [ºC];
• tf – Temperatura medie a fluidului [ºC].
Observație
Fluxul termic unitar q̇ și temperaturile ts, respectiv tf din relația (12.45) sunt mărimi
determinate experimental (v. și §1.3.2).
7
Înlocuind α din relația (12.45) în formula (12.44), rezultă pentru determinarea criteriului Nu
relația
𝑞̇ 𝑑𝑖
𝑁𝑢 = 𝑡 ∙ (12.46)
𝑠 −𝑡𝑓 𝜆
Rezultatele astfel obținute se transpun grafic într-un reper cartezian 2D (figura 12.1), în care
în abscisă se reprezintă
𝑋 = log(𝑅𝑒) (12.47)
în ordonată
𝑌 = log(𝑁𝑢) (12.48)
și folosind constanta A
𝐴 = log(𝐶 ) (12.49)
se obține uzual prin regresie geometrică ecuația unei drepte de forma
𝑌 =𝐴+𝑚∙𝑋 (12.50)
Figura 12.1 Reprezentarea grafică a perechilor de valori {Re–Nu}
Coeficientul ”m” căutat, prezent în ecuația criterială (12.36), este reprezentat de panta
dreptei determinată experimental, fiind obținut din relația
𝑚 = 𝑡𝑔(𝜑) (12.51)
În etapa următoare, se reiau experimentele pentru diverse valori ale criteriului Pr și se obține
astfel o familie de drepte, avându-l ca parametru principal pe acesta (figura 12.2).
Se reprezintă grafic legătura funcțională

𝑁𝑢
𝑙𝑜𝑔 (𝑅𝑒 𝑚 ) = 𝐹(𝑙𝑜𝑔(𝑃𝑟)) (12.52)
și se obține valoarea coeficientului ”n” al ecuației criteriale (12.36).
8
Figura 12.2 Reprezentarea grafică a perechilor {Re–Nu} pentru diverse valori ale criteriului Pr
În ultima etapă, valoarea constantei C rezultă din relația

𝑁𝑢
𝐶 = 𝑅𝑒 𝑚 ∙𝑃𝑟 𝑛 (12.53)
1.3.2. Determinarea experimentală a coeficientului de transfer de căldură prin

convecție α
Din legea lui NEWTON*, scrisă în forma
𝑄̇ = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) [W] (12.54)
coeficientul de transfer termic prin convecție α se poate exprima folosind relația

𝑄̇ 𝑞̇ W
𝛼 = 𝐴∙(𝑡 →𝛼=𝑡 [ ] (12.55)
𝑠 −𝑡𝑓 ) 𝑠 −𝑡𝑓 m2 ∙K
Cele trei mărimi componente ale relației (12.55): fluxul termic unitar q̇ , temperatura ts și
respectiv temperatura tf, se determină experimental folosind diverse metode.
Temperatura tf se determină folosind traductori de temperatură de tipul termorezistențelor

sau termocuplurilor, fiind temperatura medie a fluidului în secțiunea de studiu pentru curgerea în
spații închise sau temperatura din curentul exterior de fluid pentru curgerea în spații deschise.
Temperatura ts se determină folosind un traductor de temperatură de suprafață. Uzual, acesta

este introdus prin suprafața de transfer de căldură, cât mai aproape de fluidul în curgere.
Fluxul termic unitar q̇ poate fi determinat în mai multe moduri. Dacă se măsoară debitul
masic ṁ de fluid vehiculat și se determină variația de temperatură Δtf a fluidului pe o porțiune
delimitată de suprafața A, poate fi utilizată relația
𝑄̇ 𝑚̇ ∙𝑐𝑝 ∙∆𝑡𝑓 W
𝑞̇ = = [ 2] (12.56)
𝐴 𝐴 m
9
O altă metodă uzuală este furnizarea pe cale electrică a fluxului termic unitar q̇ , situație în
care acesta se determină folosind relația:
𝑅𝑒𝑙∙𝐼 2 W
𝑞̇ = 𝜂 ∙ [ 2] (12.57)
𝐴 m
în care:
• η – Randamentul de transmitere a energiei electrice [%];
• Rel – Rezistența electrică [Ω];
• A – Aria de transfer de căldură [m2].
1.4. Observații privind lungimea caracteristică, temperatura de referință și

aspecte experimentale
1.4.1. Lungimea caracteristică
O anumită ecuație criterială este valabilă numai pentru lungimea caracteristică lc care a fost
luată în considerare de către autori în timpul desfășurării experimentelor.
Aceeași lungime caracteristică lc trebuie folosită în calcul, atât la aplicarea ecuației criteriale
corespunzătoare pentru determinarea valorii criteriului Nu, cât și a coeficientului de transfer termic
superficial (convecție) α.
Nu se pot extinde rezultatele obținute prin experimente pe un corp de o anumită formă la un

alt corp de o formă diferită.
De exemplu, nu se pot aplica rezultatele obținute pentru curgerea unui fluid în interiorul
unei țevi la curgerea aceluiași fluid în exteriorul țevii, chiar dacă se păstrează aceleași condiții de
temperatură ori regim de curgere sau mai mult, la curgerea în lungul unei plăci plane.
Tabelul 12.2 Diverse ecuații criteriale utilizate în cazul convecției termice forțate
Lungime
Nr.
Aplicare Regim caracteris Ecuație criterială Autori
crt.
tică lc
Dittus-
Curgere în
Turbulent Boelter
1 interiorul di 𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4
(Re>104) (încălzire);
țevilor
Mc. Adams
𝑁𝑢 = 0.021 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.43
Curgere în 1
Turbulent
2 interiorul di 𝑃𝑟𝑓 4 Miheev
(Re>104) ∙ ( ) ∙ 𝜀𝐿
țevilor 𝑃𝑟𝑝
Curgere
transversală Turbulent
3 de 𝑁𝑢 = 0.25 ∙ 𝑅𝑒 0.60 ∙ 𝑃𝑟 0.31 Hilpert
peste un (Re≥104)
cilindru
𝑁𝑢 = 0.037 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.43
Curgere în L sau H 1
Turbulent
4 lungul unei (în direcția 𝑃𝑟𝑓 4 Petuhov
(Re>105) ∙( )
plăci plane mișcării) 𝑃𝑟𝑝
10
În tabelul 12.2 sunt prezentate diferențele între o serie de ecuații criteriale folosite în studiul
convecție termice forțate, pentru aceeași temperatură de referință (temperatura medie tf, med a
fluidului) și același regim de curgere (turbulent) în trei situații diferite: curgere în interiorul țevilor,
curgere transversală peste un cilindru și curgere în lungul unei plăci plane.
1.4.2. Temperatura de referință

Temperatura pentru care se determină proprietățile termofizice ale fluidului: conductivitatea
termică λ, viscozitatea cinematică ν, viscozitatea dinamică η sau μ, densitatea ρ etc. sau combinații
ale acestora e.g., criteriul Pr, trebuie să fie temperatura de referință (determinantă, caracteristică)
utilizată la stabilirea pe cale experimentală a constantelor C, m și n ale ecuației criteriale și/sau a
altor coeficienți de corecție εj.
Observație
Temperatura de referință este indicată pentru fiecare ecuație criterială în parte de către
autorii care au stabilit relația respectivă.
Temperatura de referință tref uzual folosită este temperatura medie tf,med a curentului de fluid,
determinată ca medie aritmetică, folosind relația
𝑡𝑓,𝑖𝑛 +𝑡𝑓,𝑖𝑒𝑠
𝑡𝑟𝑒𝑓 = 𝑡𝑓,𝑚𝑒𝑑 = [℃] (12.58)
2
în care:
• tf,in – Temperatura fluidului la intrare [ºC];
• tf,ies – Temperatura fluidului la ieșire [ºC].
Există și situații diferite e.g., curgerea peliculară, în care temperatura de referință tref poate
reprezenta o combinație între temperatura suprafeței peretelui tp sau ts și temperatura medie a
fluidului tf,med dată de relația (12.58), fiind exprimată de exemplu prin formula
𝑡𝑝 +𝑡𝑓,𝑚𝑒𝑑
𝑡𝑟𝑒𝑓 = [℃] (12.59)
2
Observație
Deoarece proprietățile termofizice ale fluidului care participă la schimbul de căldură depind
în mod direct și diferit de temperatură, evaluarea acestora la o altă temperatură decât cea indicată
pentru ecuația criterială care se dorește a fi utilizată poate conduce la erori importante în calcule.
Aceste erori apar în principal datorită încadrării eronate într-un anumit regim de curgere și
implicit a alegerii unei ecuații criteriale necorespunzătoare cazului de rezolvat.
11
2. CONVECȚIA TERMICĂ FORȚATĂ ÎN SPAŢII ÎNCHISE

2.1. Conducte cu secțiune circulară
În interiorul conductelor cu secțiune circulară, curgerea fluidelor și schimbul de căldură
reprezintă un fenomen destul de complex, ca urmare a efectului pereților conductei asupra masei de
fluid aflată în mișcare [4], [8] ş.a.
Stratul limită care se formează nu poate avea orice grosime, deoarece la o anumită distantă
față de secțiunea de intrare se poate întâlni cu stratul limită format în apropierea peretelui opus.
Definiție
Lungimea de demaraj (LD) / lungimea de stabilizare hidrodinamică (LSH) reprezintă distanța
față de secțiunea de intrare după care se realizează o distribuție relativ constantă a profilului de viteze.
Figura 12.3 Lungimea de demaraj (LD) /lungimea de stabilizare hidrodinamică (LSH)
În cazul curgerii fluidelor neizoterme, care schimbă căldură cu pereții conductei, apare un
strat limită termic (SLT) în care se manifestă variații importante de temperatură (figura 12.4).
Figura 12.4 Lungimea de stabilizare termică (LST) și distribuția temperaturilor la curgerea

neizotermă
În stratul limită termic (SLT) temperatura variază de la temperatura peretelui tp sau ts la

temperatura fluidului tf [8] ş.a. Grosimea SLT crește până când atinge axa conductei, la o anumită
distanță față de secțiunea de intrare (lungimea de stabilizare termică LST), după care toată masa
fluidului este antrenată în schimbul de căldură.
12
Lungimea de stabilizare termică LST depinde de o serie de factori, dintre care cei mai
importanți sunt următorii [4], [8], [10] ş.a.:
➢ Conductivitatea termică a fluidului λf;
➢ Regimul de curgere: laminar , tranzitoriu sau turbulent.
În general, se acceptă următoarea aproximare [4], [8], [10] ş.a.
𝐿𝑆𝑇 ≈ 50 ∙ 𝑑 [m] (12.60)
Proprietățile fizice ale fluidului, care sunt dependente de temperatură, variază diferit dacă
fluidul este încălzit sau răcit, mai ales în apropierea suprafeței de transfer de căldură, rezultând
astfel un profil diferit al vitezelor, în funcție de tipul fluidului (lichid sau gaz) și tipul schimbului de
căldură: încălzire sau răcire (figura 12.5).
Figura 12.5 Profilul vitezelor pentru curgerea neizotermă (încălzire/răcire) a unui lichid
Întrebări
Cum explicați profilul diferit al vitezelor din figura 12.5 pentru un lichid?
Ce se întâmplă în cazul unui gaz?
Pentru lichidul care se încălzește, temperatura suprafeței ts este mai ridicată decât
temperatura lichidului tL. Pentru aceeași temperatură medie tf, med, temperatura lichidului t’L în
apropierea suprafeței de schimb termic este mai mare. Dacă temperatura este mai ridicată
viscozitatea cinematică νL scade și viteza wL,încălzire în apropierea peretelui crește ducând la o
aplatizare a parabolei vitezelor [8] ş.a.
Ca o consecință, stratul limită termic SLT are o grosime mai redusă, iar coeficientul de
transfer termic prin convecție αL, încălzire este mai ridicat decât la răcire (în aceleași condiții).
La răcirea lichidului, temperatura suprafeței ts este mai scăzută decât temperatura lichidului
tL. Pentru aceeași temperatură medie tf, med, temperatura lichidului t”L în apropierea suprafeței de
schimb termic este mai redusă. Dacă temperatura este mai scăzută, viscozitatea cinematică νL crește
și viteza wL,răcire în apropierea peretelui scade, ducând la o alungire a parabolei vitezelor [8] ş.a.
Ca o consecință, stratul limită termic SLT are o grosime mai ridicată, iar coeficientul de
transfer termic prin convecție αL, răcire este mai scăzut decât la încălzire (în aceleași condiții).
𝑤𝐿,𝑖𝑛𝑐𝑎𝑙𝑧𝑖𝑟𝑒 > 𝑤𝐿,𝑟𝑎𝑐𝑖𝑟𝑒 → 𝛼𝐿,𝑖𝑛𝑐𝑎𝑙𝑧𝑖𝑟𝑒 > 𝛼𝐿,𝑟𝑎𝑐𝑖𝑟𝑒 (12.61)
13
În cazul unui gaz fenomenele au loc invers [8] ş.a., astfel încât
𝑤𝐺,𝑟𝑎𝑐𝑖𝑟𝑒 > 𝑤𝐺,𝑖𝑛𝑐𝑎𝑙𝑧𝑖𝑟𝑒 → 𝛼𝐺,𝑟𝑎𝑐𝑖𝑟𝑒 > 𝛼𝐺,𝑖𝑛𝑐𝑎𝑙𝑧𝑖𝑟𝑒 (12.62)
În mod obiectiv, ecuația criterială utilizată trebuie să țină cont de faptul că fluidul este
încălzit sau răcit și/sau de modificarea proprietăților acestuia în zona relativ apropiată de suprafața
de schimb termic.
Variația de temperatură în apropierea peretelui, care conduce la variația proprietăților
termofizice ale fluidului, poate fi luată în considerare prin introducerea unui coeficient de corecție
suplimentar în ecuația criterială (12.36), având forma [5], [8] ş.a.
1
𝑃𝑟𝑓 4
(𝑃𝑟 ) (12.63)
𝑝
în care:
• Prf – Criteriul Pr pentru fluid, determinat pentru temperatura de referință tf a fluidului [-];
• Prp – Criteriul Pr pentru fluid, determinat pentru temperatura tp sau ts a peretelui [-].
Introducerea acestui factor de corecție suplimentar poate modifica valoarea criteriului Nu

aferent și implicit a coeficientului de transfer termic prin convecție α, cu valori cuprinse între
1…2% (gaze) și respectiv 20…25% (lichide).
Pentru anumite viteze de curgere, transferul de căldură prin convecție poate fi modificat de
suprapunerea efectului convecției termice libere (care apare datorită variației de densitate Δρ) şi a
efectului convecției termice forțate, modificând și profilul vitezelor de curgere a agenților termici.
Efectul de suprapunere se manifestă cu predilecție în conductele verticale și depinde de

sensul curgerii fluidului încălzit sau răcit [8], [12] ş.a.
Figura 12.6 Profilul vitezelor la suprapunerea convecției termice libere (CL) și forțate (CF) în
conducte verticale (curgere ascendentă, fluid încălzit)
La curgerea ascendentă a unui fluid încălzit sau curgerea descendentă a unui fluid răcit
sensul convecției termice libere (CL) este același cu cel al convecției termice forțate (CF) și vitezele
se însumează (figura 12.6) [12] ş.a.
14
Figura 12.7 Profilul vitezelor la suprapunerea convecției termice libere (CL) și forțate (CF) în
conducte verticale (curgere ascendentă, fluid răcit)
La curgerea descendentă a unui fluid încălzit sau curgerea ascendentă a unui fluid răcit
sensul convecției termice libere (CL) şi convecției termice forțate (CF) este diferit, iar curba
vitezelor înregistrează simetric două puncte de minim (figura 12.7) [12] ş.a.
2.2. Ecuații criteriale utilizate pentru convecția termică forțată în spații

închise
Pentru regimul de curgere laminar (Re<2100…2300), se recomandă ecuațiile criteriale
RUBINSTEIN pentru încălzire (12.64) și răcire (12.65) [4], [5], [8] ş.a.
1
𝑑 3
𝑁𝑢 = 2.4 ∙ (𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙ ) (12.64)
𝐿
1
𝑑 3
𝑁𝑢 = 1.615 ∙ (𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙ ) (12.65)
𝐿
sau ecuația criterială MIHEEV (12.66) [5], [7], [8] ş.a.

1
𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 0.15 ∙ 𝑅𝑒 0.33 ∙ 𝑃𝑟 0.33 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)0.1 ∙ (𝑃𝑟 ) ∙ 𝜀𝐿 (12.66)
𝑝
Pentru regimul de curgere tranzitoriu (2100…2300<Re<104) se recomandă ecuația criterială

MIHEEV (12.67) [5], [8] ş.a.
1
𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 𝐾𝑜 ∙ 𝑃𝑟𝑓0.43 ∙ (𝑃𝑟 ) (12.67)
𝑝
(sau similare) în care de exemplu, criteriul KONDRATIEV (Ko) se determină în funcție de

valoarea criteriului Re [5], [8] ş.a.
𝐾𝑜 = 𝑓(𝑅𝑒) (12.68)
15
De asemenea, determinarea criteriului Nutranz se mai poate face folosind relația
𝑁𝑢𝑡𝑟𝑎𝑛𝑧 = 𝑁𝑢𝑡𝑢𝑟𝑏 ∙ 𝜀𝑅𝐴𝑀𝑀 (12.69)
în care criteriul Nuturb se calculează folosind ecuațiile criteriale corespunzătoare regimului

turbulent, iar factorul de corecție εRAMM se determină cu relația RAMM [4], [5], [10] ş.a.
𝜀𝑅𝐴𝑀𝑀 = 1 − 6 ∙ 105 ∙ 𝑅𝑒 −1.8 (12.70)
Pentru regimul de curgere turbulent (Re>104) există posibilitatea de a selecta mai multe
ecuații criteriale propuse de către diverși autori, pentru încălzire și/sau răcire, pentru valori medii
ale coeficientului de transfer de căldură prin convecție α sau utilizând factori de corecție
suplimentari [4], [5], [8], [10], [12] ş.a.
Pot fi utilizate relațiile TIMOFEEV pentru încălzire (12.71) și răcire (12.72) [5], [8] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.0209 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.45 ∙ 𝜀𝐿 (12.71)
𝑁𝑢 = 0.0263 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.35 ∙ 𝜀𝐿 (12.72)
relațiile DITTUS-BOELTER pentru încălzire (12.73) și răcire (12.74) [5] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.73)
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.3 (12.74)
relația MIHEEV (12.75) [5], [8] ş.a.

1
0.8 0.43 𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 0.021 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙ (𝑃𝑟 ) ∙ 𝜀𝐿 (12.75)
𝑝
relația Mc. ADAMS (12.76) [4], [5], [8] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.76)
sau altele similare indicate în literatura de specialitate [1], [2], [3], [4], [5], [8] ş.a.
16
2.3. Conducte cu secțiune necirculară

La curgerea fluidelor în tuburi cu secțiune diferită de secțiunea circulară, se pot aplica
ecuațiile criteriale folosite la curgerea fluidelor în tuburi cu secțiune circulară, în care pentru
lungimea caracteristică lc se utilizează diametrul echivalent hidraulic [10] ş.a., calculat cu formula
generală
4∙𝐴
𝑑𝑒𝑐ℎ = [m] (12.77)
𝑃
unde:
• A – Aria secțiunii de curgere perpendiculară pe direcția curgerii [m2];
• P – Perimetrul secțiunii de curgere udat de fluid [m].
a) b) c) d)
Figura 12.8 Secțiune dreptunghiulară, pătrată, semicirculară și inelară
În cazul secțiunilor având formele reprezentate în figura 12.8, diametrul echivalent dech se
determină folosind următoarele relații.
Pentru secțiunea dreptunghiulară cu aria A și perimetrul P, din figura 12.8 a)
𝐴 = 𝑎 ∙ 𝑏 ; 𝑃 = 2 ∙ (𝑎 + 𝑏 ) (12.78)
4∙𝐴 4∙𝑎∙𝑏 2∙𝑎∙𝑏
𝑑𝑒𝑐ℎ = = 2∙(𝑎+𝑏) → 𝑑𝑒𝑐ℎ = [m] (12.79)
𝑃 𝑎+𝑏
Pentru secțiunea pătrată cu aria A și perimetrul P, din figura 12.8 b)
𝐴 = 𝑎2 ; 𝑃 = 4 ∙ 𝑎 (12.80)
4∙𝐴 4∙𝑎 2
𝑑𝑒𝑐ℎ = = → 𝑑𝑒𝑐ℎ = 𝑎 [m] (12.81)
𝑃 4∙𝑎
Pentru secțiunea semicirculară cu aria A și perimetrul P, din figura 12.8 c)
1 𝜋∙𝑑2 𝜋∙𝑑2 𝜋∙𝑑 𝜋+2

𝐴=2∙ = ;𝑃= +𝑑=𝑑∙( ) (12.82)
4 8 2 2
𝜋∙𝑑2
4∙𝐴 4∙ 𝜋∙𝑑
𝑑𝑒𝑐ℎ = = 8
𝜋+2 → 𝑑𝑒𝑐ℎ = 𝜋+2 [m] (12.83)
𝑃 𝑑∙( )
2
Pentru secțiunea inelară cu aria A și perimetrul P, din figura 12.8 d)

𝜋∙𝐷2 𝜋∙𝑑2 𝜋
𝐴= − = 4 ∙ (𝐷 2 − 𝑑 2 ) ; 𝑃 = 𝜋 ∙ 𝐷 + 𝜋 ∙ 𝑑 = 𝜋 ∙ (𝐷 + 𝑑 ) (12.84)
4 4
𝜋
4∙𝐴 4∙ ∙(𝐷2−𝑑2 )
→ 𝑑𝑒𝑐ℎ = 𝐷 − 𝑑 [m] (12.85)
𝑃 𝜋∙(𝐷+𝑑)
17
Pentru cazul a ”n” țevi cu diametrul exterior de, montate într-o manta având diametrul
interior Di (figura 12.9), aria A şi perimetrul P [10] ş.a. sunt
𝜋∙𝐷𝑖2 𝜋∙𝑑𝑒2 𝜋
𝐴= −𝑛∙ = 4 ∙ (𝐷𝑖2 − 𝑛 ∙ 𝑑𝑒2 ) ; 𝑃 = 𝜋 ∙ 𝐷𝑖 + 𝑛 ∙ 𝜋 ∙ 𝑑𝑒 = 𝜋 ∙ (𝐷𝑖 + 𝑛 ∙ 𝑑𝑒 ) (12.86)
4 4
𝜋
4∙𝐴 4∙ ∙(𝐷𝑖2−𝑛∙𝑑𝑒2 ) 𝐷𝑖2 −𝑛∙𝑑𝑒2
→ 𝑑𝑒𝑐ℎ = [ m] (12.87)
𝑃 𝜋∙(𝐷𝑖 +𝑛∙𝑑𝑒 ) 𝐷𝑖 +𝑛∙𝑑𝑒
Figura 12.9 Manta cu ”n” țevi
Pentru anumite tipuri de secțiuni, pot fi utilizate ecuații criteriale dedicate e.g., pentru
secțiunea inelară criteriul Nu se poate determina pentru Re>3000 cu relația [4], [8], [10] ş.a.
𝐷 0.45
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 ∙ ( 𝑑 ) (12.88)
sau se calculează utilizând relațiile de la secțiunea circulară folosind un diametru echivalent

dech=D–d=2·δ (12.85) și se corectează cu factorul indicat în [10] ş.a. prin formula
𝐷 0.18
𝑁𝑢𝑖𝑛𝑒𝑙 = 𝑁𝑢𝑐𝑖𝑟𝑐 ∙ (𝑑 ) (12.89)
2.4. Curgerea în zone curbe

La curgerea fluidelor în zona curbată a unei conducte (coturi, curbe, serpentine etc.) apare
un tip de circulație secundară, care imprimă mișcării un caracter elicoidal [10] ş.a.
Figura 12.10 Curgerea în zone curbe
18
Mișcările de rotație ale fluidului, datorate forțelor centrifugale [8], [10] ş.a., micșorează
grosimea stratului limită termic (SLT), intensificând turbulența și conducând la majorarea
coeficientului de transfer termic prin convecție α [4], [8], [10] ş.a.
Pentru determinarea coeficientului de transfer termic prin convecție αcurb în zonele curbate,
poate fi folosită relația [4], [8], [10] ş.a.
𝛼𝑐𝑢𝑟𝑏 = 𝛼𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 ∙ 𝜀𝑀 (12.90)
în care factorul de corecție εM se determină utilizând relația MERKEL [4], [8], [13] ş.a.
𝑑
𝜀𝑀 = 1 + 1.77 ∙ 𝑅 (12.91)
sau [10] ş.a.

𝑑
𝜀𝑀 = 1 + 3.54 ∙ 𝐷 (12.92)
în care:
• d – Diametrul interior al conductei [mm, m];
• R, D – Raza, respectiv diametrul de curbură [mm, m].
19
3. CONVECȚIA TERMICĂ FORȚATĂ ÎN SPAŢII DESCHISE

În aplicațiile tehnice mai importante interesează de multe ori studiul convecției termice
forțate în spații deschise la curgerea unor fluide de lucru peste corpuri cu o geometrie în general
destul de simplă, cum sunt: plăci plane sau pereți plani, conducte cilindrice sau cu o geometrie
relativ asemănătoare (secțiune rectangulară, pătrată, rombică, hexagonală etc.), corpuri având o
formă sferică amplasate într-un curent de fluid, fascicule tubulare (țevi) peste care curge
longitudinal / transversal / oblic un anumit agent termic (gaz sau lichid) [8], [10] ş.a.
Transmiterea căldurii prin convecție termică forțată este puternic influențată de natura
curgerii fluidelor, iar formarea și/sau desprinderea stratului limită de pe suprafața corpurilor
prezintă o serie de aspecte particulare, care trebuie tratate diferit de la caz la caz [10] ş.a.
3.1. Curgerea în lungul unei plăci plane

La curgerea unui curent de fluid având temperatura tf și viteza wf peste o placă plană, se
formează un strat limită hidrodinamic (SLH) având grosimea δH variabilă în zona în care viteza
fluidului variază de la 0 (zero) până la valoarea wf (figura 12.11) [4], [8] ş.a.
În porțiunea inițială a plăcii plane stratul limită hidraulic este laminar (a), iar grosimea
acestuia crește până la o distanță critică xcr, de unde începe apoi formarea unui strat limită turbulent
(c). Grosimea stratului limită turbulent crește concomitent cu micșorarea grosimii stratului limită
laminar.
După o zonă scurtă de tranziție (b), grosimile celor două straturi limită rămân aproximativ
constante, iar curgerea fluidului se stabilizează [4],[8] ş.a.
Figura 12.11 Curgerea peste o placă plană orizontală [8]
Regimul de curgere laminar este caracterizat de o valoare critică a criteriului Recr, definită
prin relația [4], [8] ş.a.
𝑤𝑓 ∙𝑥𝑐𝑟
𝑅𝑒𝑐𝑟 = (12.93)
𝜈
unde se consideră că distanța critică xcr include și zona de tranziție către regimul turbulent.
Valoarea Recr pentru o placă plană orizontală este aproximativ Recr≈105 [8], [10] ş.a.
În figura 12.12 este redată distribuția temperaturilor în statul limită laminar, pentru curgerea
laminară peste o placă plană orizontală, a unui fluid având temperatura tf>tp. Curgerea fluidului și
transmiterea căldurii se acceptă a fi bidimensionale, iar distribuția vitezelor și temperaturilor este
identică în planele paralele cu axa Oz [10] ş.a.
Temperatura fluidului variază în direcția axei Oy (grosimea δT a stratului limită termic) de la
temperatura tp pe suprafața de schimb termic până la temperatura tf, pe care o atinge la granița
superioară a stratului limită, iar apoi rămâne constantă în curgere [10] ş.a.
20
Figura 12.12 Distribuția temperaturilor în stratul limită laminar (tf>tp) [10]
În figura 12.13 este redată distribuția vitezelor și temperaturilor în statul limită, pentru
curgerea turbulentă peste o placă plană orizontală, a unui fluid având temperatura tf>tp.
Stratul limită turbulent conține un strat limită laminar cu grosime δlam redusă, format prin
aderarea fluidului la suprafața de curgere și menținerea unui aspect laminar al acesteia [10] ş.a.
Figura 12.13 Distribuția vitezelor și temperaturilor (tf>tp) în stratul limită la curgerea turbulentă
peste o placă plană [10]
În interiorul stratului laminar se produce o variație importantă a vitezei de curgere și

temperaturii fluidului, transmiterea căldurii având loc prin conducție termică, în direcția normală pe
suprafața plăcii plane (direcția axei Oy) [10] ş.a.
Observație
În lungul plăcii plane, fluxul termic unitar transmis are o valoare scăzută, care poate fi
neglijată uzual în calculele tehnice.
21
3.2. Curgerea peste un cilindru sau o sferă

La curgerea perpendiculară a unui curent de fluid cu temperatura tf și viteza wf peste un
cilindru sau o sferă, atât aspectul curgerii, cât şi dimensiunea, respectiv forma stratului limită sunt
diferite față de curgerea peste o placă plană [4], [8], [10] ş.a.
În figura 12.14 și figura 12.15 sunt prezentate două exemple de curgere forțată transversală a
două fluide diferite (lichid și gaz) în jurul unui cilindru orizontal, respectiv a unei sfere [10] ş.a.
Figura 12.14 Curgere forțată transversală a unui lichid peste un cilindru orizontal [10]
Figura 12.15 Curgere forțată transversală a unui gaz (aer) în jurul unei sfere [10]
Figura 12.16 Stratul limită la curgerea perpendiculară a unui fluid peste un cilindru sau o sferă [4]
22
Stratul limită laminar (figura 12.16) are o grosime δ redusă în zona frontală, pentru un unghi
de impact al fluidului cu cilindrul φ=0° și în zona posterioară a cilindrului, corespunzătoare unui
unghi φ=180°, datorită mișcărilor turbionare din aval de corp.
Aceste două zone sunt cele în care se înregistrează valori maxime ale coeficientului de
transfer de căldură prin convecție local αx, fiind zonele în care transmiterea căldurii prezintă o
intensitate maximă [4], [8] ş.a. (figura 12.17).
Figura 12.17 Variația coeficientului de convecție local αx [4]
Deoarece coeficientul de transfer de căldură prin convecție local αx depinde de unghiul de

incidență φ: αx=α(φ), pentru determinarea valorii medii α a acestuia este nevoie de efectuarea unei
integrări a valorilor locale, conform relației [4], [8] ş.a.
1 2∙𝜋
𝛼 = 2∙𝜋 ∙ ∫0 𝛼(𝜑)𝑑𝜑 (12.94)
Creșterea vitezei de circulație a fluidului înainte de cilindru și implicit creșterea valorii

criteriului Re conduce la o scădere a grosimii stratului limită și la intensificarea turbulențelor, mai
ales în zona posterioară a cilindrului unde apar zone puternic turbulente (figura 12.18 a) ), ajungând
la desprinderea stratului limită laminar (figura 12.18 b) ) sau pentru valori mai ridicate și a stratului
limită turbulent (figura 12.18 c) ) [8], [10] ş.a.
a) b) c)
Figura 12.18 Forma liniilor de curent și a stratului limită la curgerea transversală a unui fluid peste
un cilindru [8]
Distribuția valorilor criteriului Nu local, obținute experimental pe circumferința unui

cilindru orizontal amplasat perpendicular pe direcția de curgere a unui fluid (aer), pentru variația
criteriului Re în domeniul 20<Re<600, este prezentată în figura 12.19, iar pentru intervalul
4·104<Re<4.3·105 este afișată în figura 12.20.
Din ambele diagrame se remarcă faptul că odată cu creșterea valorii criteriului Re se
majorează și valoarea criteriului Nu local, atât în zona cuprinsă între φ=0…90°, cât și în zona din
aval de cilindru, caracterizată de unghiul φ=90…180°.
23
Figura 12.19 Valorile criteriului Nu local la curgerea transversală a unui curent de aer peste un
cilindru pentru 20<Re<600 [10]
Figura 12.20 Valorile criteriului Nu local la curgerea transversală a unui curent de aer peste un
cilindru, pentru 4·104<Re<4.3·105 [10]
Creșterea este mai accentuată în zona cuprinsă între φ=90…180° pentru valori superioare
ale criteriului Re (figura 12.20), datorită deplasării punctelor de desprindere ale stratului limită și
valorilor mai mari ale coeficientului de transfer de căldură prin convecție, corespunzător unui Re
mai ridicat [10] ş.a.
24
În cazul în care curentul de fluid curge sub un unghi ψ<90° față de axa cilindrului (figura
12.21), coeficientul de schimb termic superficial αφ se corectează conform relației (12.95), cu un
coeficient de corecție εψ indicat în tabelul 12.6 [4], [8], [10] ş.a.
𝛼𝜓 = 𝜀𝜓 ∙ 𝛼90 (12.95)
Figura 12.21 Curgere oblică a unui curent de fluid față de axa unui cilindru [4]
3.3. Curgerea peste un fascicul de țevi

Majorarea suprafeței de schimb termic se poate face prin dispunerea pe direcția curgerii
fluidului a unui fascicul de țevi [8], [10] ş.a. În acest caz, procesul de transfer de căldură este unul
mai complex și depinde de tipul curgerii, gradul de turbulență, viteza de circulație a fluidului,
dimensiunile țevilor, dispoziția acestora în fascicul etc. [8], [10] ş.a.
În mod obișnuit, sunt adoptate în tehnică două sisteme de amplasare a țevilor într-un
fascicul: așezarea în coridor (denumită și în linie sau paralelă) și așezarea în eșichier (denumită și
decalată sau alternantă (figura 12.22) [4], [8], [10] ş.a.
a) Coridor b) Eşichier
Figura 12.22 Dispunerea țevilor într-un fascicul [10]
În ambele variante de așezare, caracteristicile geometrice ale fasciculului sunt precizate prin
diametrul exterior de al unei țevi, pasul de așezare transversal xt≡x1≡s1 și pasul de dispunere
longitudinal xl≡x2≡s2 [4], [8], [10], [13] ş.a.
La așezarea țevilor în coridor, primul rând de țevi se comportă asemănător unei conducte
independente [4], [10] ş.a., iar stratul limită se formează ca în figura 12.16.
Curgerea fluidului peste țevile din rândurile următoare este direct influențată de turbulența
creată de prezența rândurilor anterioare, astfel încât stratul limită format în jurul cilindrilor din
rândurile 2, 3…n are o grosime mai redusă în comparație cu cel format în jurul țevilor din primul
rând [4], [8], [10] ş.a.
D.p.d.v. geometric dispunerea țevilor în coridor folosește mai puțin judicios spațiul
disponibil, întrucât se formează în sensul de curgere a fluidului zone de trecere (culoare) în care
mișcarea acestuia este influențată într-o măsură mai redusă [4], [8] ş.a.
25
La așezarea țevilor în eșichier, influența primului rând de țevi se manifestă in mod indirect
pe ambele părți ale țevilor din rândul al doilea, având ca rezultat formarea liberă a stratului limită,
iar coeficientul de transfer de căldură prin convecție are valori mai reduse pentru aceste două
rânduri [4], [10] ş.a. Țevile din ultimul rând al fasciculului se comportă din punct de vedere al
curgerii fluidului și respectiv al transmiterii căldurii prin convecție ca un cilindru independent.
D.p.d.v. geometric amplasarea cilindrilor în eșichier are ca rezultat o utilizare mai bună a
spațiului disponibil ocupat de fasciculul de țevi, deoarece sunt eliminate culoarele de trecere liberă a
fluidului existente în așezarea de tip coridor [4] ş.a.
În figura 12.23 este prezentat aspectul curgerii transversale a unui curent de aer cu viteza
w=1.5 m/s peste un fascicul de țevi cu diametrul exterior de=17 mm dispuse în coridor, respectiv
așezate în eșichier [10] ş.a.
a) Coridor b) Eșichier
Figura 12.23 Aspectul curgerii transversale a unui fluid (aer) peste un fascicul de țevi așezate în
coridor, respectiv eșichier [10]
În ambele variante de așezare, coeficientul de transmitere a căldurii prin convecție α se

majorează pe măsură ce ordinul rândului crește. Ținând cont de recomandările privind aplicarea
ecuațiilor criteriale și de valorile constantelor utilizate în acestea (v. și §3.4.4), pentru așezarea în
coridor
𝛼1 < 𝛼2 = 𝛼3 … = 𝛼𝑛 (12.96)
iar pentru așezarea în eşichier [4] ş.a.
𝛼1 < 𝛼2 < 𝛼3 = 𝛼4 … = 𝛼𝑛 (12.97)
Alegerea tehnică a uneia dintre cele două variante de așezare în coridor sau eșichier se face
în funcție de scopul urmărit [10] ş.a. Un transfer de căldură mai intens, caracterizat de valori mai
ridicate ale coeficienților de schimb termic prin convecție α este asigurat de așezarea în coridor.
Pe de altă parte, utilizarea mai judicioasă d.p.d.v. geometric a spațiului disponibil pentru
realizarea transferului de căldură este obținută prin dispunerea țevilor în eșichier [4], [10] ş.a.
26
3.4. Ecuații criteriale utilizate pentru convecția termică forțată în spații

deschise
3.4.1. Curgerea peste o placă plană
În cazul transmiterii căldurii prin convecție forțată la o placă plană orizontală, valorile
coeficientului de transfer termic superficial local αx și mediu αm≡α, pentru regimul laminar
Rex<5·105 și un domeniu de variație 0.1<Pr<1000, se pot determina cu relațiile [4], [8], [13] ş.a.
1 1
2
𝑁𝑢𝑥 = 0.335 ∙ 𝑅𝑒𝑥 ∙ 𝑃𝑟 3 (12.98)
1 1
𝑁𝑢 = 0.67 ∙ 𝑅𝑒 2 ∙ 𝑃𝑟 3 (12.99)
în care temperatura de referință tref este temperatura medie a stratului limită, calculată cu
formula (12.59), iar pentru regimul turbulent 5·105 <Rex<2·107 [4] ş.a.
𝑁𝑢𝑥 = 0.029 ∙ 𝑅𝑒𝑥0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.100)
𝑁𝑢 = 0.0356 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.101)
Deoarece relațiile (12.98)-(12.99) sunt valabile aproximativ numai pentru gaze [8] ş.a., la
Pr
care raportul Pr f ≅1.0, în cazul unor lichide sunt indicate relațiile MIHEEV corectate cu factorul
p
1
Pr 4
(Pr f ) din relația (12.63) pentru a tine cont de variația proprietăților termofizice ale fluidului în
p
apropierea suprafeței de schimb termic și de sensul fluxului termic transmis [8] ş.a.
0.25
𝑃𝑟
𝑁𝑢𝑥 = 0.332 ∙ 𝑅𝑒𝑥0.5 ∙ 𝑃𝑟 0.333 ∙ (𝑃𝑟𝑓 ) (12.102)
𝑝
0.25
0.5 0.333 𝑃𝑟𝑓
𝑁𝑢 = 0.664 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙ (𝑃𝑟 ) (12.103)
𝑝
În formulele (12.102)-(12.103), temperatura de referință tref este temperatura medie a

fluidului tf,med determinată cu formula (12.58) [8] ş.a.
Pentru curgerea unor gaze biatomice (e.g., aer), în regim turbulent în lungul unei plăci plane,
coeficientul de transfer termic superficial local αx și mediu α poate fi determinat folosind în locul
relațiilor (12.100)-(12.101) ecuații criteriale simplificate pentru Pr≈0.72 [4], [13] ş.a.
𝑁𝑢𝑥 = 0.0255 ∙ 𝑅𝑒𝑥0.8 (12.104)
𝑁𝑢 = 0.032 ∙ 𝑅𝑒 0.8 (12.105)
Alte relații indicate in literatura de specialitate, pentru curgerea unor fluide în lungul unei
plăci plane, sunt de exemplu relațiile PETUHOV [5], [8] ş.a.:
➢ Pentru regimul laminar (Re<105) se folosește formula
1
0.5 0.43 𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 0.76 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙ (𝑃𝑟 ) (12.106)
𝑝
27
➢ Pentru regimul turbulent (Re>105) se utilizează relația

1
0.8 0.43 𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 0.037 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙ (𝑃𝑟 ) (12.107)
𝑝
În relațiile (12.106)-(12.107) temperatura de referință tref este temperatura medie a fluidului

tf,med determinată cu formula (12.58), iar lungimea caracteristică este dimensiunea geometrică în
direcția mișcării fluidului [5] ş.a.
Dacă fluidul care schimbă căldură cu placa plană este aerul, relațiile (12.106)-(12.107) se
simplifică devenind [5] ş.a.:
➢ Pentru regimul laminar (Re<105)
𝑁𝑢 = 0.66 ∙ 𝑅𝑒 0.5 (12.108)
➢ Pentru regimul turbulent (Re>105) (identică cu relația (12.105) )
𝑁𝑢 = 0.032 ∙ 𝑅𝑒 0.8 (12.109)
3.4.2. Curgerea peste un cilindru

În cazul curgerii transversale a unui curent de fluid peste un cilindru sunt utilizate în mod
obișnuit relații bazate pe forma generală a ecuației criteriale a convecției termice forțate
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 (12.110)
cu constantele C, m, n și/sau alți factori de corecție indicate în tabele, în funcție de regimul

de curgere caracterizat de criteriul Re, tipul fluidului (gaz sau lichid) etc.
Observație
Unele relații pot fi utilizate și pentru o altă geometrie, apropiată de cea a unei conducte cu
secțiune circulară, particularizând corespunzător constantele ecuației criteriale [4], [10] ş.a.
Pentru gaze cu tf=200…1000ºC este indicată relația

𝑚
𝑡𝑝 4
𝑁𝑢 = 1.11 ∙ 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 0.31 ∙ (0.785 ∙ 𝑡 ) (12.111)
𝑓
iar pentru lichide relația (12.112), ambele având constantele C și m precizate în tabelul 12.3.
[10] ş.a.
𝑁𝑢 = 1.11 ∙ 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 0.31 (12.112)
Tabelul 12.3 Constantele C și m pentru relațiile (12.111) şi (12.112) [10]

Nr.
Re C m Secțiune
crt.
1 0.4…4 0.891 0.330 Circulară
2 4…40 0.821 0.385 Circulară
3 40…4·103 0.615 0.466 Circulară
4 4·103…4·104 0.174 0.618 Circulară
5 4·104…4·105 0.0239 0.805 Circulară
6 5·103…105 0.0921 0.675 Pătrată
7 5·103…105 0.222 0.588 Rombică
8 5·103…105 0.138 0.638 Hexagonală
28
În relațiile (12.111)-(12.112) parametrii termofizici ai fluidului se determină pentru

temperatura de referință calculată cu formula (12.58), iar temperatura tf și viteza wf folosite pentru
calculul criteriului Re sunt corespunzătoare fluidului din amonte de cilindru [10] ş.a.
tp Pr
Pentru lichide și gaze cu diferențe mici de temperatură (0.7 < < 1.0, Pr f ≅ 1.0) este
tf p
recomandată relația [4], [13] ş.a.
0.25
𝑃𝑟
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 0.38 ∙ (𝑃𝑟𝑓 ) (12.113)
𝑝
având constantele C și m indicate în tabelul 12.4.
Tabelul 12.4 Constantele C și m pentru relația (12.113) [4]

Nr.
Re C m
crt.
1 8…103 0.59 0.47
2 103…2·105 0.21 0.62
Pentru curgerea transversală a unui curent de aer peste un cilindru se poate folosi relația [13]
ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝜀 (12.114)
tp
pentru valori ale raportului 0.7 < < 1.4, temperatura de referință fiind temperatura
tf
fluidului. Constantele C și m corespunzătoare sunt precizate în tabelul 12.5, iar coeficientul de
corecție ε, care ține seama de gradul de turbulență a fluidului la intrare este: ε=1.0 pentru intrare
lină, ε=1.08 pentru conductă închisă cu grătar de liniștire etc. [13] ş.a.
Tabelul 12.5 Constantele C și m pentru relația (12.114) [13]

Nr.
Re C m
crt.
1 5…80 0.81 0.40
2 80…5·103 0.625 0.46
3 5·103…105 0.197 0.60
Observație
Dacă curentul de fluid curge peste un cilindru, sub un unghi ψ<90°, criteriul Nu calculat cu
relațiile criteriale indicate mai sus sau coeficientul de convecție α, trebuie înmulțit cu un coeficient
de corecție εψ
𝑁𝑢𝜓 = 𝜀𝜓 ∙ 𝑁𝑢90 sau 𝛼𝜓 = 𝜀𝜓 ∙ 𝛼90 (12.115)
precizat în tabelul 12.6 [4], [8], [10], [13] ş.a.
Tabelul 12.6 Coeficientul εψ [13]
ψ 90 80 70 60 50 40 30 20 10
εψ 1 1.03 1.03 0.92 0.80 0.70 0.60 0.56 0.54
29
3.4.3. Curgerea peste o sferă

Pentru determinarea coeficientului de convecție α în cazul unor particule solide de formă
sferică, având un diametrul exterior de, amplasate într-un curent de fluid, pot fi utilizate în funcție
de tipul acestuia (gaz sau lichid) următoarele relații criteriale [4], [10] ş.a.
Pentru gaze având valoarea criteriului Re în domeniul 1<Re<25
𝑁𝑢 = (2.2 + 0.48 ∙ 𝑅𝑒 0.5 ) ∙ 𝑃𝑟 (12.116)
iar pentru intervalul 25<Re<105 [10] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.37 ∙ 𝑅𝑒 0.6 (12.117)
Pentru lichide cu 1<Re<2000 [10] ş.a.
𝑁𝑢 = (0.97 + 0.68 ∙ 𝑅𝑒 0.5 ) ∙ 𝑃𝑟 0.3 (12.118)
Pentru gaze și valori mici ale criteriului Re (Re≈1), este indicată în [4] ş.a. relația
𝑁𝑢 = 2 (12.119)
sau relația KUDRIAŞEV [4] ş.a.
𝑁𝑢 = 2 + 0.388 ∙ 𝑅𝑒 0.5 ∙ 𝑃𝑟 0.5 (12.120)
Pentru sfere cu un diametru exterior de=0.33…150 mm, amplasate într-un curent de aer și
domeniul 20<Re<150000, se recomandă relația determinată experimental de către Mc. ADAMS [4]
ş.a.
𝑁𝑢 = 0.33 ∙ 𝑅𝑒 0.6 (12.121)
care poate fi extinsă și în cazul altor gaze, prin folosirea criteriul Pr

1⁄
𝑁𝑢 = 0.37 ∙ 𝑅𝑒 0.6 ∙ 𝑃𝑟 3 (12.122)
3.4.4. Curgerea peste un fascicul de țevi netede

În cazul curgerii longitudinale a unui curent de fluid peste un fascicul de țevi netede
(mișcare paralelă cu axa cilindrilor), se recomandă relația Mc. ADAMS [4], [8] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.123)
în care lungimea caracteristică lc se determină folosind relația diametrului echivalent (12.77)
𝜋∙𝑑2 𝜋∙𝑑
𝐴 = 𝑥1 ∙ 𝑥2 − 4 ∙ ( ) ; 𝑃 = 4∙( ) (12.124)
16 4
𝜋∙𝑑2 𝜋∙𝑑2
4∙𝐴 4∙[𝑥1 ∙𝑥2−4∙( )] 4∙(𝑥1 ∙𝑥2− ) 4∙𝑥1 ∙𝑥2
16 4
𝑑𝑒𝑐ℎ = = 𝜋∙𝑑 = → 𝑑𝑒𝑐ℎ = − 𝑑 [m] (12.125)
𝑃 4∙( ) 𝜋∙𝑑 𝜋∙𝑑
4
30
Figura 12.24 Mărimi pentru calculul lungimii caracteristice lc la curgerea longitudinală a unui
curent de fluid peste un fascicul de țevi netede [4]
Pentru curgerea transversală a fluidului peste un fascicul de țevi netede, se pot folosi pentru
aer și gaze de ardere (Pr≈ct.), ecuații criteriale de forma [4], [8] ş.a.
𝑁𝑢𝑗 = 𝐶 ∙ 𝜀𝐺 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 (12.126)
iar pentru lichide relații de forma
𝑁𝑢𝑗 = 𝐶 ∙ 𝜀𝐿 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.127)

x
În relațiile (12.126)-(12.127), constanta C se calculează în funcție de raportul 𝑑1 [4], [8] ş.a.
𝑒
x1
𝐶 = 1.3 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 >3 (12.128)
𝑑𝑒
𝑥1 x
𝐶 = 1 + 0.1 ∙ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 1.2 ≤ 𝑑1 ≤ 3 (12.129)
𝑑 𝑒
iar exponentul m și constantele εG, respectiv εL se determină în funcție de tipul fasciculului:

coridor (așezare în linie sau paralelă) sau eșichier (așezare decalată/alternantă), numărul ”j” al
rândului de țevi (1, 2, 3 …n) și tipul fluidului (gaz sau lichid) din tabelele 12.7 şi 12.8 [4], [8] ş.a.
Tabelul 12.7 Constantele m și εG pentru fascicul coridor și eșichier [4]

Nr. Coridor Eșichier
rând m εG m εG
1 0.60 0.150 0.60 0.150
2 0.65 0.138 0.60 0.200
3 0.65 0.138 0.60 0.255
4…n 0.65 0.138 0.60 0.255
Tabelul 12.8 Constanta εL (lichid) pentru fascicul coridor și eșichier [4]

Nr. εL
rând Coridor Eşichier
1 0.171 0.171
2 0.157 0.228
3…n 0.157 0.290
31
Ecuațiile criteriale (12.126) și (12.127) sunt valabile în domeniul 5·103<Re<7·104 pentru

𝑥 𝑥
valori ale rapoartelor 1.2 ≤ 𝑑1 , 𝑑2 ≤ 5 şi permit calcularea coeficientului de transfer de căldură prin
𝑒 𝑒
convecție αj aferent rândului ”j” [4], [8] ş.a.
Pentru determinarea coeficientului de transfer de căldură superficial mediu αm al fasciculului

de țevi, se utilizează relația [4], [8] ş.a.
∑𝑛
𝑗=1 𝛼𝑗 ∙𝑛𝑗 W
𝛼𝑚 = ∑𝑛
[ ] (12.130)
𝑗=1 𝑛𝑗 m2 ∙K
în care nj este numărul de țevi cu același αj, iar ∑nj=1 nj reprezintă numărul total de țevi al
fasciculului.
Observație
Dacă curentul de fluid curge sub un unghi φ<90°, se folosește corecția
𝛼𝑗,𝜑 = 𝛼𝑗,90 ∙ 𝜀𝜑 (12.131)
cu coeficientul de corecție εφ precizat în tabelul 12.9 [4], [8] ş.a.
Tabelul 12.9 Coeficientul εφ [4]
𝜑 90 80 70 60 50 40 30 20 10
εφ 1.00 1.00 0.98 0.94 0.88 0.78 0.67 0.52 0.42
O altă ecuație criterială recomandată pentru cazul convecției termice forțate la curgerea
transversală a unui curent de fluid peste un fascicul de țevi netede este [10] ş.a.
𝑁𝑢𝑗 = 0.32 ∙ 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 0.61 ∙ 𝑃𝑟 0.31 (12.132)
care poate fi aplicată pentru domeniul 0.5<Pr<500 și 2·103<Re<4·104. Parametrii termofizici

al fluidului se calculează pentru temperatura medie tf a acestuia, iar lungimea caracteristică este de
al țevilor.
Viteza de curgere a fluidului utilizată pentru determinarea valorii criteriului Re este viteza
corespunzătoare în secțiunea minimă de mișcare a fluidului [10] ş.a.
Valoarea constantei C din relația criterială (12.132) se determină pe cale grafică din figura
x x
12.25, în funcție de rapoartele d t şi d l pentru așezarea țevilor în coridor, respectiv pentru așezarea
e e
în eșichier [10] ş.a.
Studiile tehnico-economice care solicită încercarea comparativă a mai multor soluții de

realizare tehnică, pot fi efectuate folosind o modalitate de rezolvare grafică a ecuației criteriale
(12.132), prezentată în figura 12.26 [10] ş.a.
32
a) Coridor b) Eşichier
Figura 12.25 Constanta C din relația (12.132) pentru așezarea țevilor în coridor, respectiv în
eșichier [10]
Figura 12.26 Rezolvarea pe cale grafică a relației criteriale (12.132) [10]
33
3.4.5. Curgerea peste un fascicul de țevi cu aripioare

În cazul curgerii transversale a unui curent de fluid peste un fascicul de țevi cu aripioare, se
recomandă relațiile [5], [10] ş.a.
➢ Pentru fascicul în coridor
𝑑 −0.54 ℎ −0.14
𝑁𝑢 = 0.116 ∙ (𝑥𝑒 ) ∙ (𝑥 ) ∙ 𝑅𝑒 0.72 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.133)
𝑎 𝑎
➢ Pentru fascicul în eșichier
𝑑 −0.54 ℎ −0.14
𝑁𝑢 = 0.25 ∙ (𝑥𝑒 ) ∙ (𝑥 ) ∙ 𝑅𝑒 0.65 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.134)
𝑎 𝑎
în care se utilizează notațiile din figura 12.27.
Figura 12.27 Țeavă cu aripioare [10]
Relațiile (12.133)-(12.134) sunt valabile pentru domeniul 3·103<Re<3·104, iar criteriul Re se

calculează folosind pentru lungimea caracteristică distanța xa din figura 12.27 [10] ş.a.
Pentru determinarea coeficientului de transfer de căldură prin convecție termică la curgerea

transversală a unui gaz peste un fascicul de țevi cu aripioare circulare sau pătrate, se poate folosi o
relație asemănătoare [13] ş.a.
𝑑 −0.54 ℎ −0.14
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ ( 𝑏𝑒 ) ∙ (𝑏 ) (12.135)
d
valabilă pentru 3·103<Re<25·103 și raportul 3< be <4.8, în care:
• b – Pasul aripioarelor [m], [mm];
• de – Diametrul exterior al țevii [m], [mm];
• h – Înălțimea aripioarei [m], [mm].
Criteriul Re se calculează cu relația [13] ş.a.

𝑤𝑚𝑖𝑛 ∙𝑏
𝑅𝑒 = (12.136)
𝜈
în care viteza wmin a gazului se determină din ecuația de continuitate
𝑤𝑚𝑖𝑛 ∙ 𝑆𝑚𝑖𝑛 = 𝑤𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝑆𝑚𝑎𝑥 (12.137)
34
Secțiunea cea mai îngustă a fasciculului Smin se calculează cu formula [5], [13] ş.a.
𝑑 ℎ 𝛿
𝑆𝑚𝑖𝑛 = [1 − 𝑠 𝑒 ∙ (1 + 2 ∙ 𝑏 ∙ 𝑑 )] ∙ 𝑆𝑚𝑎𝑥 [m2 ] (12.138)
1 𝑒
În relațiile (12.137) și (12.138) notațiile reprezintă următoarele:

• wmax – Viteza gazului în secțiunea liberă de trecere (fără țevi) [m/s];
• Smax – Secțiunea liberă de trecere a gazului (fără țevi) [m2];
• s1 – Pasul transversal al țevilor [m], [mm];
• δ – Grosimea aripioarei [m], [mm].
Constanta C și exponentul m din relația (12.135) sunt precizate în tabelul 12.10, în funcție
de tipul fasciculului: coridor sau eșichier și tipul aripioarelor (circulare sau pătrate) [13] ş.a.
Tabelul 12.10 Constantele C și m din relația (12.135) pentru fascicul coridor și eșichier [13]
Nr. Tipul Coridor Eșichier
crt. aripioarei C m C m
1 Circulară 0.104 0.72 0.223 0.65
2 Pătrată 0.096 0.72 0.205 0.65
1975.
14. * * *, VIESSMANN, VITOCELL 300-V tip EVA şi EVI, Fişă tehnică, 2001, 2007.
35
Cuvânt înainte
”Les causes primordiales ne nous sont point connues; mais elles sont
assujetties à des lois simples et constantes, que l'on peut découvrir par
l'observation et dont l'étude est l'objet de la philosophie naturelle.
La chaleur pénètre, comme la gravité, toutes les substances de l'
univers, ses rayons occupent toutes les parties de l'espace. Le but de notre
ouvrage est d'exposer les lois mathématiques que suit cet élément. Cette
théorie formera désormais une des branches les plus importantes de la
physique générale.”
Jean Baptiste Joseph Fourier (1768–1830) – ”Théorie analytique de la
chaleur” (1822)
CURS 1: INTRODUCERE ÎN TRANSFERUL DE CĂLDURĂ
OBIECTIVE
➢ Introducere în transferul de căldură (TRQ);

➢ Prezentarea noțiunilor de bază ale transmiterii căldurii;
➢ Conducția termică. Legea lui FOURIER. Conductivitatea termică;
➢ Ecuația fundamentală a conducției termice. Condiții de unicitate;
SUBIECTE CURS 1
1. INTRODUCERE ÎN TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ............................................................. 2

1.1. Transferul de căldură (transmiterea căldurii) ....................................................................2
1.2. Moduri fundamentale de transmitere a căldurii. Caracteristici principale .......................... 2
1.3. Obiectivele transferului de căldură ................................................................................... 4
2. NOȚIUNI DE BAZĂ ALE TRANSFERULUI DE CĂLDURĂ ............................................... 5
3. CONDUCȚIA TERMICĂ. LEGEA LUI FOURIER .............................................................. 10
3.1. Generalități .................................................................................................................... 10
3.2. Legea (ipoteza) lui FOURIER ........................................................................................ 10
3.3. Conductivitatea termică.................................................................................................. 10
4. ECUAȚIA FUNDAMENTALĂ A CONDUCȚIEI TERMICE. CONDIȚII DE UNICITATE 14
4.1. Ecuația fundamentală a conducției termice ..................................................................... 14
4.2. Condiții de unicitate ....................................................................................................... 20
4.2.1. Categoria I: Condiții inițiale (temporale) ................................................................ 20
4.2.2. Categoria a II-a: Condiții la limită (condiții de margine, condiții de contur) ............ 20
1
1. INTRODUCERE ÎN TRANSFERUL DE CĂLDURĂ

1.1. Transferul de căldură (transmiterea căldurii)
Definiție
O ramură a termotehnicii având ca obiect de studiu fenomenele de propagare a căldurii Q
(corect, energiei interne U) între corpuri / sisteme cu temperaturi în general diferite*.
*Poate exista transfer de căldură şi la temperatură constantă t=ct. Exemple concrete apar în procesele de
schimbare a stării de agregare a substanțelor (transformări de fază) cum sunt: vaporizarea
(Lichid→Gaz), condensarea (Gaz→Lichid), topirea (Solid→Lichid), solidificarea (Lichid→Solid) ş.a.
Transferul de căldură (abreviat TRQ) se bazează pe cele două principii importante ale
Termodinamicii [1], [2], [7] ş.a.:
➢ Principiul I al Termodinamicii aplicat în forma bilanțului energetic (nul) al TRQ
∑ 𝑄𝑐𝑒𝑑𝑎𝑡𝑒 = ∑ 𝑄𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒 [J] (1.1)
➢ Principiul II al Termodinamicii
• Legat de direcția de propagare a căldurii, în formularea lui R. CLAUSIUS*:
Căldura nu poate trece niciodată de la sine de la un corp/sistem cu temperatură mai scăzută la
un corp/sistem cu temperatură mai ridicată.
*(v. și cursul Principiul II al Termodinamicii – Mașini termice, §2.1)
• Legat de ireversibilitatea proceselor termodinamice și entropia S: TRQ cu diferență

finită de temperatură este un proces ireversibil, în care*
∆𝑆𝑡𝑜𝑡,𝑈𝐴𝑇 = (𝑆2 − 𝑆1 )𝑈𝐴𝑇 ≥ 0 (1.2)
În cazul unui STD neizolat aflat în interacțiune cu mediul ambiant MA, prin extinderea
noțiunii de STD izolat, se poate considera existența unui STD adiabatic lărgit (un suprasistem
termodinamic izolat) care are componentele principale STD neizolat propriu-zis și MA, alcătuind
împreună un Univers de Analiză Termodinamică (UAT).
*(v. și cursul Principiul II al Termodinamicii – Entropie și ireversibilitate, §2.3)
1.2. Moduri fundamentale de transmitere a căldurii. Caracteristici principale

Există trei moduri fundamentale de transmitere a căldurii Q, care au cele mai importante
caracteristici expuse în cele ce urmează [1], [2], [7], [10] ş.a.
1. Conducția termică: Este caracteristică corpurilor solide și straturilor subțiri de fluid

aflate în repaus și se produce în principal prin difuzia electronilor liberi sau prin
vibrații/oscilații ale moleculelor corpului/sistemului respectiv;
2. Convecția termică: Apare între corpuri aflate în mișcare relativă unele față de altele sau
în procese de schimbare a fazei (transformări ale stării de agregare) e.g., Lichid→Gaz
(vaporizare) sau Gaz→Lichid (condensare) etc.;
3. Radiația termică: Are ca suport undele electromagnetice cu lungimea de undă λ

cuprinsă între λ=0.4 μm … 0.4 mm. O parte a energiei interne a atomilor și moleculelor
corpurilor/sistemelor se transformă în energie radiantă, care se propagă prin spațiu și
este absorbită de alte corpuri/sisteme.
2
Deși la nivel didactic, pentru a facilita înțelegerea fenomenelor de transmitere a căldurii
aceste moduri se studiază separat, în realitate ele acționează simultan!
Există situații în care primează doar două dintre aceste moduri și se consideră mai
importante d.p.d.v. al efectelor, fiind uzual întâlnită cuplarea a câte două tipuri de transfer de
căldură e.g., {Conducția + Convecția} sau {Convecția + Radiația}.
În alte cazuri însă este necesar să se țină cont de manifestarea simultană a tuturor celor trei
moduri, luând în considerare {Conducția + Convecția + Radiația}.
Figura 1.1 Analogie între modurile de transmitere a căldurii (conducție, convecție, radiație) și
modurile de stingere a unui incendiu [9]
O reușită analogie între modurile de transmitere a căldurii și modurile de stingere a unui

incendiu este prezentată în [9].
În figura 1.1 apa este modelul pentru căldură (energie în mișcare), iar oamenii reprezintă
mediul de transmitere a căldurii:
➢ Cazul 1, în care apa ajunge din furtun direct la locul incendiului, reprezintă radiația
termică care nu impune existența unui anumit mediu de transmitere, putându-se propaga
prin vid sau prin diverse gaze;
➢ Cazul 2, în care găleata este transmisă din mână în mână (din aproape în aproape) până la
sursa de incendiu, corespunde conducției termice;
➢ Cazul 3, în care găleata este transportată de un alergător către locul incendiului,
corespunde convecției termice.
3
1.3. Obiectivele transferului de căldură

Studiul transmiterii căldurii are în vedere atingerea a două obiective majore, care în mod
paradoxal sunt antagoniste [7], [10] ş.a.
Obiectivul nr. 1: Identificarea unor metode și mijloace pentru intensificarea transferului de

căldură între corpuri/sisteme.
Exemple de echipamente și instalații termice (EIT) moderne cu performanțe superioare sunt

următoarele:
➢ Microcentrale murale;
➢ Cazane în condensaţie având η=109% raportat la P.C.I. (Putere Calorifică Inferioară);
➢ Schimbătoare de căldură în plăci având un coeficient global de transfer de căldură k≡U cu
valori foarte ridicate la dimensiuni minime;
➢ Frigidere casnice (vaporizator, condensator, compresor, agent frigorific ecologic) de clasă
energetică A+, A++, A+++ etc.;
➢ Corpuri de încălzire cu performanțe ridicate (radiatoare din aluminiu, oțel și fontă);
➢ Preparatoare de apă caldă de consum moderne (boilere) cu încălzire indirectă sau directă
(pe gaz sau electrice);
➢ Pompe de căldură (PC) având un COP ridicat (extragerea căldurii din aer, apă sau sol);
➢ Instalații solare pentru susținerea preparării apei calde de consum (a.c.c.) folosind
captatori solari performanți, acoperind anual 50-60% din necesarul de energie pentru
a.c.c.;
➢ Instalații de încălzire prin pardoseală, prin radiație de perete sau radiație de plafon;
➢ Radianți cu gaze și aeroterme pentru încălzirea spațiilor cu dimensiuni mari și foarte mari;
➢ Aparate de condiționare a aerului cu consum redus de energie electrică, nivel de zgomot
scăzut și posibilități de încălzire a aerului în perioadele de trecere între anotimpuri
(iarnă-primăvară și toamnă-iarnă) etc.
Ca rezultate importante a urmăririi atingerii obiectivului nr. 1 se pot enumera:

➢ Creșterea continuă a performanțelor echipamentelor și instalațiilor termice;
➢ Reducerea dimensiunilor de gabarit ale EIT;
➢ Reducerea consumului de metal și/sau alte materiale înglobate în EIT;
➢ Scăderea costurilor de investiție și exploatare ale EIT.
Obiectivul nr. 2: Identificarea unor metode și mijloace pentru reducerea pierderilor de

căldură în clădiri, aparate, mașini și instalații termice etc., efectuată de regulă prin izolare
termică.
Ca rezultate importante a urmăririi atingerii obiectivului nr. 2 se pot enumera următoarele:

➢ Creșterea randamentului de funcționare a EIT;
➢ Creșterea performanțelor energetice ale clădirilor;
➢ Reducerea consumului de combustibil (solid, lichid, gaz, biomasă ş.a.) folosit pentru
funcționarea EIT;
➢ Reducerea costurilor de exploatare;
➢ Reducerea impactului asupra mediului ambiant (poluare, zgomot) etc.
4
2. NOȚIUNI DE BAZĂ ALE TRANSFERULUI DE CĂLDURĂ

Căldura
Definiție
Căldura Q reprezintă o mărime de proces, utilizată pentru determinarea schimbului de energie
prin efect termic (uzual modificarea temperaturii* STD).
*(Excepție: Transmiterea căldurii în procese de schimbare de fază când t=ct.)
Deși acest termen este larg utilizat în literatura de specialitate, inclusiv cea străină e.g.,
”Heat Transfer” sau ”Transfert de chaleur”, ca modalitate de exprimare NU este corectă. De ce?
Definiție
Căldura Q reprezintă o ”curgere” a energiei interne (energie termică) printr-o graniță fizică
sau geometrică a unui STD, ca urmare a interacțiunilor termice generate uzual de o diferență de
temperatură* [11].
*(v. și cursul Principiul I al Termodinamicii aplicat STD/Î, §1.3)
Temperatura
Definiție
Temperatura reprezintă o proprietate termodinamică de stare (parametru de stare) intensivă, utilizată
pentru aprecierea nivelului energiei interne U a unui corp/sistem în raport cu alte corpuri/sisteme*.
*(v. şi cursul Introducere în termodinamica tehnică, §3.3)
Pentru o vizualizare mai simplă a noțiunilor de energie internă U, căldură Q și temperatură T

sau t se poate face o analogie termohidraulică, considerând un sistem compus din două rezervoare A
și B care conțin un lichid aflat inițial la cote de poziție z diferite față de un același nivel de referință
NR ales (figura 1.2).
Figura 1.2 Analogie termohidraulică
La punerea în comunicare a rezervoarelor A și B prin intermediul robinetului R, lichidul

trece de la sine din rezervorul B (nivel mai ridicat) în rezervorul A (nivel mai scăzut), până la
stabilirea unui nivel de echilibru NE același în ambele rezervoare (principiul vaselor comunicante).
Întrebare
Ce fel de proces este acesta: reversibil/ireversibil?
5
Tabelul 1.1 Corespondența mărimilor din Termotehnică și Hidraulică (figura 1.2)
Nr. Termotehnică Hidraulică

1 Energia internă U Volumul lichidului V
2 Temperatura T sau t Înălțimea coloanei de lichid z
3 Căldura Q transmisă Volumul lichidului transferat
(energia internă U în curgere) ΔV
Este un exemplu de proces ireversibil, având corespondent în termotehnică procesul de

transmitere a căldurii Q cu diferență finită de temperatură ΔT sau Δt.
Întrebări
Se poate derula procesul și în sens invers? Ce ar presupune aceasta?
Indicați un exemplu similar din termotehnică.
Da, prin pompare. Desfășurarea în sens invers a procesului presupune exercitarea unei
acțiuni din exterior, în termotehnică fiind posibilă prin consum de lucru mecanic L.
Ca exemplu, vezi cazul funcționării instalațiilor frigorifice / pompe de căldură (IF/PC)*.
*(v. și cursul Principiul II al Termodinamicii – Mașini termice, §1.2)
Câmpul de temperatură
Definiție
Câmpul de temperatură reprezintă ansamblul tuturor valorilor de temperatură ale punctelor
corpului/sistemului studiat.
Folosind un reper cartezian tridimensional (3D) având coordonatele pe axe x, y și z, la care

se adaugă a patra coordonată timpul τ, câmpul de temperatură este definit la modul general ca o
funcție exprimată prin relația (1.3) [1], [2], [9], [10], [14] ş.a.
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.3)
Câmpul de temperatură se numește:

➢ Staționar: Valorile temperaturii NU se modifică cu timpul τ, caz în care
𝜕𝑡
=0 (1.4)
𝜕𝜏
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧) (1.5)
Exemple: Funcționarea permanentă în regim de lungă durată a unui echipament termic

(schimbător de căldură, cazan) sau instalație termică; calculul necesarului de căldură al clădirilor
ş.a..
➢ Nestaționar: Valorile temperaturii variază atât cu timpul τ cât și cu coordonatele spațiale
x, y, z. În acest caz
𝜕𝑡
≠0 (1.6)
𝜕𝜏
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.7)
Exemple: Încălzirea și răcirea corpurilor în regim de transfer termic nestaționar (tranzitoriu).
6
Suprafața izotermă
Definiție
Suprafața izotermă reprezintă mulțimea punctelor corpului/sistemului studiat, care la un
anumit moment de timp τ au aceleași valori de temperatură.
Observație
Suprafețele izoterme ale unui câmp de temperatură nestaționar își modifică permanent
poziția în spațiul 3D.
Curba izotermă
Definiție
Curba izotermă reprezintă intersecția unei suprafețe izoterme cu un plan, toate punctele care
compun curba respectivă având aceeași valoare a temperaturii.
Fluxul termic (debitul de căldură) Q̇
Definiție
Fluxul termic Q̇ reprezintă căldura transferată în unitatea de timp.
𝛿𝑄
𝑄̇ = 𝑑𝜏 [W] (1.8)
Fluxul termic unitar q̇
Definiție
Fluxul termic unitar q̇ reprezintă căldura transferată în unitatea de timp prin unitatea de
suprafață (aria unitară) perpendiculară pe direcția transmiterii fluxului termic Q̇.
𝑑𝑄̇ 𝛿2 𝑄 W
𝑞̇ = = 𝑑𝐴∙𝑑𝜏 [m2 ] (1.9)
𝑑𝐴
Exemplu
Printr-un perete plan având o suprafață (arie) A=10 m2 trece un flux termic Q̇=1000 W. Ce
valoare are fluxul termic unitar q̇ transmis prin perete?
Rezolvare
Aplicând relația (1.9) în formă finită
𝑄̇ 1000∙𝑊 𝑊
𝑞̇ = = ⇒ 𝑞̇ = 100 ∙ 𝑚2 (1.10)
𝐴 10∙𝑚 2
Observație
Deși definiția generală a fluxului termic unitar q̇ este cea de mai sus, în unele cazuri pentru a
facilita efectuarea calculelor și/sau interpretarea rezultatelor, se preferă utilizarea unei alte referințe
mai potrivite pentru exprimarea fluxului termic unitar.
7
De exemplu, în cazul peretelui cilindric (PC) uzual fluxul termic unitar q̇ este raportat la
unitatea de lungime în loc de unitatea de suprafață, în consecință având și o unitate de măsură
diferită.
Q̇ W
q̇ ≡ q̇ 𝑙 = 𝐿 [ m ] (1.11)
Gradientul de temperatură grad t
Definiție
Gradientul de temperatură grad t reprezintă un vector perpendicular pe suprafața izotermă,
care indică variația maximă a temperaturii pe unitatea de lungime.
Utilizând operatorul simbolic ∇ (HAMILTON), gradientul de temperatură grad t poate fi

⃗⃗ sunt versorii axelor de coordonate x, y și z [1], [6], [14] ş.a.
descris prin relația (1.12), unde ⃗i, ⃗j și k
𝜕𝑡 𝜕𝑡 𝜕𝑡
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 = 𝛻𝑡 = ∙ 𝑖⃗ + ∙ 𝑗⃗ + ∙ 𝑘⃗⃗ (1.12)
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
Considerând două curbe izoterme având temperaturile t, respectiv {t+Δt}și direcția normalei
la suprafață n
⃗⃗, gradientul de temperatură grad t se poate reprezenta ca în figura 1.3.
Figura 1.3 Gradientul de temperatură
Trecând la limită, se poate scrie

∆𝑡 𝜕𝑡
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 = 𝑙𝑖𝑚 |∆𝑛| ∙ 𝑛
⃗⃗⃗⃗⃗0 = |𝜕𝑛| ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑛0 (1.13)
∆𝑛→0
iar modulul gradientului de temperatură, care este un scalar, rezultă

𝜕𝑡 K
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = [ ] (1.14)
𝜕𝑛 m
Proiectat pe cele trei axe de coordonate x, y și z se obține

𝜕𝑡 𝜕𝑡
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑥 = ∙ cos(𝑛,
⃗⃗⃗⃗ 𝑥 ) = (1.15)
𝜕𝑛 𝜕𝑥
𝜕𝑡 𝜕𝑡
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑦 = ∙ cos(𝑛,
⃗⃗⃗⃗ 𝑦) = 𝜕𝑦 (1.16)
𝜕𝑛
𝜕𝑡 𝜕𝑡
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑧 = ∙ cos(𝑛,
⃗⃗⃗⃗ 𝑧) = 𝜕𝑧 (1.17)
𝜕𝑛
8
Importanța gradientului de temperatură pentru studiul transferului de căldură rezidă în

următoarele două aspecte principale [1], [2], [7] ş.a.:
➢ Gradientul de temperatură grad t indică drumul de minimă rezistență pentru fluxul termic
transmis (total Q̇ sau unitar q̇ );
➢ Fluxul termic Q̇ sau q̇ și respectiv vectorul gradient de temperatură grad t au sens opus.
Explicați acest aspect.
Exemplu
La nivelul mării, la presiunea p=101325 Pa (1 atm), temperatura standard a aerului se
consideră t=15ºC. Pe măsură ce altitudinea crește temperatura aerului scade.
Până la o înălțime de cca h=10–12 km se poate considera un gradient de temperatură având
valoarea |grad t|=6.4 K/km.
Ce temperatură a aerului se va înregistra la altitudinea h1=500 m? Dar pentru h2=10 km?
Rezolvare
La altitudinea h1=500 m=0.5 km, temperatura t500 va fi
𝐾
𝑡500 = 𝑡 − ℎ1 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = 15℃ − 0.5 ∙ 𝑘𝑚 ∙ 6.4 ∙ 𝑘𝑚 ⇒ 𝑡500 = 11.8℃ (1.18)
La altitudinea h2=10 km, temperatura t10 km va fi

𝐾
𝑡10 𝑘𝑚 = 𝑡 − ℎ2 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = 15℃ − 10 ∙ 𝑘𝑚 ∙ 6.4 ∙ 𝑘𝑚 ⇒ 𝑡10 𝑘𝑚 = −49℃ (1.19)
9
3. CONDUCȚIA TERMICĂ. LEGEA LUI FOURIER

3.1. Generalități
Definiție
Conducția termică reprezintă un mod fundamental de transmitere a căldurii Q (energiei interne
U) prin corpuri solide și straturi subțiri de fluid (lichid/gaz) aflate în repaus.
Explicarea la modul general a fenomenului de conducție termică se poate face prin

următoarele considerații [1], [2], [7], [10] ş.a.:
➢ La corpuri solide metalice conducția termică se produce prin difuzia electronilor liberi;
➢ La corpuri solide nemetalice și lichide sau straturi subțiri de gaz în repaus conducția
termică se produce datorită oscilațiilor (vibrațiilor) moleculelor corpului.
Observație
În cazul straturilor subțiri de gaz, efectul conducției termice este mult mai redus, datorită în
principal distanțelor intermoleculare mult mai mari decât în cazul lichidelor și solidelor [1], [7] ş.a.
3.2. Legea (ipoteza) lui FOURIER

Legea lui FOURIER denumită și ”Legea experimentală a conducției termice” exprimă
proporționalitatea între gradientul de temperatură |grad t| și fluxul termic unitar transmis q̇ .
Fluxul termic unitar transmis prin conducție termică este direct proporțional cu gradientul de
temperatură și are sens opus acestuia.
𝜕𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝜕𝑛 [m2 ] (1.20)
Coeficientul de proporționalitate λ care apare în relația (1.20) se numește coeficient de

conductivitate termică sau conductibilitate termică [1], [2], [7], [10] ş.a.
3.3. Conductivitatea termică
Definiție
Conductivitatea termică λ reprezintă căldura transmisă în unitatea de timp prin unitatea de
suprafață (arie), pentru o diferență de temperatură de 1 grad, pe lungimea de 1 m.
W
Unitatea de măsură a conductivității termice λ în S.I. este [m∙K].
Corpuri solide
În cazul corpurilor solide metalice, fluxul de electroni liberi se asimilează cu un gaz
electronic perfect, rezultând o componentă λel a conductivității termice [1], [7], [10] ş.a.
Pentru corpurile solide nemetalice, vibrațiilor elastice ale ionilor li se asociază un gaz
imaginar fononic, rezultând o altă componentă λfon a conductivității termice [7], [10] ş.a.
Conductivitatea termică este o proprietate a unui material influențată și de alți factori, cum
sunt fotonii (componentă λfot) sau câmpurile magnetice (componentă λmag). Reunind aceste
observații, la modul general conductivitatea termică λ poate fi descrisă printr-o sumă de
componente (1.21)
W
𝜆 = 𝜆𝑒𝑙 + 𝜆𝑓𝑜𝑛 + 𝜆𝑓𝑜𝑡 + 𝜆𝑚𝑎𝑔 + ⋯ [m∙K] (1.21)
10
În cazul corpurilor solide metalice, unde componenta principală o reprezintă λel (λ≈λel),
există o bună corelație între conducția termică și conducția electrică.
Această corelație este redată prin legea WIEDEMANN-FRANZ-LORENTZ [7], [10] ş.a.
𝜆𝑒𝑙
= 𝑐𝑡.∙ 𝑇 (1.22)
𝜎
unde:
• σ – Coeficientul de conducție electrică;
• T – Temperatura absolută [K].
Observație
Corpurile solide care conduc bine căldura conduc bine și electricitatea. Exemple: pentru
temperatura de referință t=0ºC (273.15 K) aluminiul (99% pur) are λ=209 W/m∙K, cuprul
electrolitic pur are λ=395 W/m∙K, argintul (99.9% pur) are λ=410 W/m∙K etc. [8] ş.a.
În cazul corpurilor solide nemetalice, unde componenta principală este λfon (λ≈λfon), se
aplică legea lui EUCKEN [7], [10] ş.a.
𝜆𝑓𝑜𝑛 ∙ 𝑇 = 𝜆0 ∙ 𝑇0 = 𝑐𝑡. (1.23)
Conductivitatea termică λ a corpurilor solide este mai mult sau mai puțin influențată de o
serie de mărimi, dintre care cele mai importante sunt următoarele:
➢ Temperatura T sau t;
➢ Umiditatea w a materialului;
➢ Porozitatea materialului;
➢ Presiunea p;
➢ Anizotropia materialului.
În situația în care variații importante de temperatură produc o modificare semnificativă a

valorii conductivității termice a materialului, acest efect nu poate fi neglijat.
Dependența conductivității termice λ de temperatura T sau t poate fi exprimată în diverse
forme, unele fiind mai simple (liniare), altele mai complexe (polinomiale ş.a.), depinzând de gradul
de importanță al rezultatelor care se doresc a fi obținute.
𝜆 =𝐴±𝐵∙𝑇 (1.24)
𝜆 = 𝐴 ± 𝐵 ∙ 𝑇 ± 𝐶 ∙ 𝑇2 ± 𝐷 ∙ 𝑇3 (1.25)
unde:
• A, B, C, D – Coeficienți de material.
Un tip de relație utilizată cu rezultate bune în practică [2] [3], [4], [5] ş.a., este de forma
(1.26)
W
𝜆 = 𝜆0 ∙ (1 ± 𝛽 ∙ 𝑡) [m∙K] (1.26)
în care:
• λ0 – Conductivitatea termică la temperatura de referință [W/m∙K];
• β – Coeficient de material [1/K];
• t – Temperatura de calcul [ºC].
11
În cazul variației conductivității termice λ cu umiditatea w a materialului, se poate utiliza o

formulă având forma exponențială (1.27) indicată în [8], [14] ş.a.
W
𝜆 = 𝜆0 ∙ 𝑒 ±𝑐𝑡.∙𝑤 [m∙K] (1.27)
unde:
• ct. – Constantă de material;
• w – Umiditatea materialului [%].
Exemplu
Un strat de cărămidă de șamotă are pe una dintre suprafețe temperatura t1=1250ºC, iar pe
cealaltă suprafață temperatura t2=800ºC.
Să se determine conductivitatea termică medie λm a materialului, știind că dependența
conductivității termice λ de temperatură poate fi exprimată prin relația (1.28)
W
𝜆 = 0.6 ∙ (1 + 4.583 ∙ 10−4 ∙ 𝑡) [m∙K] (1.28)
Rezolvare
Pentru determinarea conductivității termice medii λm folosind relația (1.28), temperatura de
calcul este temperatura medie aritmetică tm [1], [8], [10] ş.a.
𝑡1 +𝑡2 1250℃+800℃
𝑡𝑚 = = ⇒ 𝑡𝑚 = 1025℃ (1.29)
2 2
Aplicând relația indicată, se obține

1 W
𝜆𝑚 = 0.6 ∙ (1 + 4.583 ∙ 10−4 ∙ 𝑔𝑟𝑑 ∙ 1025℃) ⇒ 𝜆𝑚 = 1.0697 [m∙K] (1.30)
Corpuri lichide
În cazul corpurilor lichide conducția termică se face în principal prin mecanism fononic, iar
conductivitatea termică λ depinde de natura lichidului, temperatură, presiune ş.a.
O relație destul de generală, care permite exprimarea conductivității termice λ a lichidelor,

este de forma (1.31)
𝜌 W
𝜆 = 𝑐𝑡.∙ 𝑃𝑆 [m∙K] (1.31)
unde:
W∙m3
• ct. – Constantă dimensională [ kg∙K ];
• ρ – Densitatea lichidului [kg/m3];
• PS – Parametru structural al lichidului, care depinde de masa moleculară a acestuia și de
densitate [15] ş.a.
În mod obișnuit, la lichide conductivitatea termică λ se micșorează odată cu creșterea

temperaturii t, deoarece scade densitatea ρ a acestora.
Există însă și excepții notabile e.g., apa sau glicerina fiind substanțe a căror conductivitate
termică λ crește odată cu ridicarea temperaturii (tabelul 1.2).
12
Tabelul 1.2 Densitatea ρ și conductivitatea termică λ pentru apă în funcție de temperatură [8]
Nr. Temperatura Densitate Conductivitate termică

t [ºC] ρ [kg/m3] λ∙102 [W/m∙K]
1 0.0 999.9 55.1
2 50.0 988.1 64.8
3 100.0 958.4 68.3
Corpuri gazoase
În cazul corpurilor gazoase conducția termică se face tot prin mecanism fononic, iar
conductivitatea termică λ depinde în principal de temperatura t și presiunea p a gazului [7] ş.a.
O relație simplă de exprimare a conductivității termice a gazelor este (1.32)

W
𝜆 = 𝜆0 ∙ (1 + 𝑐𝑡.∙ 𝑡) [m∙K] (1.32)
unde:
• ct. – Constantă care depinde de temperatură și presiune ct.=ct.(t, p) [1/K];
• t – Temperatura de calcul [ºC].
În cazul straturilor subțiri de gaz conductivitatea termică λ are valori reduse. Această
proprietate determină ca straturile subțiri de gaz, în care câmpul de viteze este aproape nul (w≈0
m/s), să se comporte ca niște izolatori termici buni și foarte buni.
Tabelul 1.3 Densitatea ρ și conductivitatea termică λ pentru aer uscat (p=101325 Pa) în funcție de
temperatură [8]
Nr. Temperatura Densitate Conductivitate termică

t [ºC] ρ [kg/m3] λ∙102 [W/m∙K]
1 0.0 1.293 2.44
2 50.0 1.093 2.83
3 100.0 0.946 3.21
Observația 1
Anizotropia reprezintă o proprietate a unui material sau substanțe, care are ca rezultat
prezentarea unor valori diferite ale conductivității termice λ pe mai multe direcții [7] ş.a.
De exemplu în cazul lemnului, depinde dacă fluxul termic total Q̇ sau unitar q̇ se propagă în
lungul fibrelor sau perpendicular pe acestea. Pentru unele esențe de lemn: pin, stejar, fag ş.a.,
raportul între conductivitatea termică perpendiculară pe fibre (λ⊥ ) și conductivitatea termică în
lungul acestora (λ∥ ) poate varia astfel [8], [14] ş.a.:
𝜆⊥ 0.14…0.16
= 0.35…0.72 = 0.4 … 0.22 (1.33)
𝜆∥
Observația 2
În literatura de specialitate occidentală, în special cea de limbă engleză, conductivitatea
termică (thermal conductivity) este uzual notată cu k [W/m∙K] [6], [9] ş.a. Ea nu trebuie confundată
cu mărimea pentru care este utilizată în mod obișnuit aceeași notație în literatura noastră de
specialitate, anume coeficientul global de transfer termic k [W/m2∙K].
13
4. ECUAȚIA FUNDAMENTALĂ A CONDUCȚIEI TERMICE.

CONDIȚII DE UNICITATE
4.1. Ecuația fundamentală a conducției termice
Ecuația fundamentală a conducției termice a fost stabilită de către Jean Baptiste Joseph
FOURIER (1768-1830) în lucrarea sa ”Théorie analytique de la chaleur” (1822), fiind schițată
anterior de către J.B. BIOT în 1804.
Figura 1.4 Jean Baptiste Joseph Fourier [16]
Deși a avut la bază o teorie falsă a flogisticului (mai demult căldura era considerată ca fiind
un fluid invizibil), concluziile trase sunt corecte d.p.d.v. macroscopic și prezentate în continuare.
Ideea
Efectuarea bilanțului energetic al unui volum elementar dV=dx∙dy∙dz, pentru un paralelipiped
elementar cu laturile dx, dy și dz, prin fețele căruia căldura Q intră și iese într-un interval de timp dτ.
Principalele ipoteze simplificatoare adoptate în calcul sunt următoarele:

a) Corpul solid este omogen și izotrop;
b) Proprietățile fizice: conductivitatea termică λ, densitatea ρ, căldura specifică cp sunt
constante;
c) Corpul are surse interioare de căldură (SIC) uniform distribuite în interiorul acestuia,
care generează în unitatea de volum un flux termic q̇ SIC [W/m3];
d) Deformarea volumului corpului datorată variației de temperatură se neglijează (ΔV≈0).
Figura 1.5 Transmiterea căldurii printr-un volum elementar dV

14
Căldura elementară δQ (energia) înmagazinată în total într-un volum elementar dV

reprezentat în figura 1.5 va fi
𝛿𝑄 = 𝛿𝑄𝑥𝑦𝑧 + 𝛿𝑄𝑆𝐼𝐶 [J] (1.34)
unde:
• δQxyz – Căldura elementară (energia) înmagazinată datorită conducției termice nestaționare
după cele trei axe de coordonate [J];
• δQSIC – Căldura elementară (energia) dezvoltată de sursele interioare de căldură (SIC)
conform ipotezei c) [J].
Căldura elementară δQxyz (energia) înmagazinată datorită conducției termice nestaționare se

poate exprima printr-o sumă de componente
𝛿𝑄𝑥𝑦𝑧 = 𝛿𝑄𝑥 + 𝛿𝑄𝑦 + 𝛿𝑄𝑧 [J] (1.35)
unde δQx, δQy, δQz reprezintă căldura elementară (energia) înmagazinată datorită conducției termice
nestaționare în direcția celor trei axe de coordonate Ox, Oy și Oz.
Căldura elementară δQx (energia) înmagazinată datorită conducției termice nestaționare în

direcția axei Ox este exprimată prin diferența
𝛿𝑄𝑥 = 𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑥 − 𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑥 [J] (1.36)
unde:
• δQin,x – Căldura elementară (energia) care intră în direcția axei Ox prin aria dy∙dz [J];
• δQies,x – Căldura elementară (energia) care iese în direcția axei Ox prin aria dy∙dz de pe faţa
opusă) [J].
Ținând cont de relațiile (1.8) și (1.9), căldura elementară δQ poate fi exprimată general prin
formula (1.37), în care suprafața elementară este notată cu dA
𝛿𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 = (𝑞̇ ∙ 𝑑𝐴) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.37)
Aplicând relația generală (1.37) pentru exprimarea căldurii elementare δQin,x (energiei), care
intră în direcția axei Ox, se obține
𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑥 = 𝑞̇ 𝑥 ∙ 𝑑𝐴𝑥 ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.38)
Din legea conducției termice (ipoteza lui FOURIER) avem

𝜕𝑡 W
𝑞̇ 𝑥 = −𝜆 ∙ [ 2] (1.39)
𝜕𝑥 m
iar aria (suprafața) elementară dAx, perpendiculară pe axa Ox, este
𝑑𝐴𝑥 = 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧 [m2 ] (1.40)
Înlocuind relațiile (1.39) și (1.40) în relația (1.38) rezultă

𝜕𝑡
𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑥 = (−𝜆 ∙ 𝜕𝑥) ∙ (𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.41)
15
În mod similar, căldura elementară δQies,x (energia) care iese în direcția axei Ox prin
∂t
suprafața opusă situată la distanța {x+Δx}, având aceeași arie dAx și temperatura { t⊕ ∂x ∙dx}, va fi
𝜕 𝜕𝑡
𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑥 = [−𝜆 ∙ (𝑡 + ∙ 𝑑𝑥)] ∙ (𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.42)
𝜕𝑥 𝜕𝑥
∂t
Temperatura pe faţa opusă situată la distanța {x+Δx} are valoarea { t⊕ ∂x ∙dx }, unde
semnul ⊕ este un plus algebric, datorat existenței surselor interioare de căldură SIC care degajă
fluxul termic q̇ SIC (ipoteza c). În absența acestora, semnul este ”–” (minus).
Dezvoltând relația (1.42) se obține
𝜕𝑡 𝜕2 𝑡
𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑥 = −𝜆 ∙ 𝜕𝑥 ∙ (𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 − 𝜆 ∙ 𝜕𝑥 2 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.43)
Aplicând relația (1.36) rezultă căldura elementară δQx (energia) înmagazinată datorită
conducției termice nestaționare în direcția axei Ox
𝜕 2𝑡
𝛿𝑄𝑥 = 𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑥 − 𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑥 = +𝜆 ∙ 𝜕𝑥 2 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.44)
Procedând în mod similar pentru celelalte două axe de coordonate, se obțin căldurile
elementare δQy și δQz (energiile) înmagazinate datorită conducției termice nestaționare în direcția
axelor Oy și Oz, în formele (1.45) și (1.46)
𝜕2 𝑡
𝛿𝑄𝑦 = 𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑦 − 𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑦 ⇒ 𝛿𝑄𝑦 = +𝜆 ∙ 𝜕𝑦 2 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.45)
𝜕2 𝑡
𝛿𝑄𝑧 = 𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑧 − 𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑧 ⇒ 𝛿𝑄𝑧 = +𝜆 ∙ 𝜕𝑧 2 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.46)
Folosind relația (1.35), rezultă căldura elementară δQxyz (energia) înmagazinată datorită
conducției termice nestaționare după cele trei axe de coordonate Ox, Oy și Oz
𝜕 2𝑡 𝜕 2𝑡 𝜕2𝑡
𝛿𝑄𝑥𝑦𝑧 = 𝛿𝑄𝑥 + 𝛿𝑄𝑦 + 𝛿𝑄𝑧 ⇒ 𝛿𝑄𝑥𝑦𝑧 = 𝜆 ∙ (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2) ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.47)
Luând în considerare existența SIC uniform distribuite în interiorul volumului elementar dV

și fluxul termic q̇ SIC generat în unitatea de volum (ipoteza c), căldura elementară δQSIC (energia)
dezvoltată de sursele interioare de căldură se poate exprima prin relația
𝛿𝑄𝑆𝐼𝐶 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑑𝑉 ∙ 𝑑𝜏 ⇒ 𝛿𝑄𝑆𝐼𝐶 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.48)
Revenind la relația (1.34), căldura elementară δQ (energia) înmagazinată în total în volumul

elementar dV va fi
𝜕 2𝑡 𝜕2𝑡 𝜕2𝑡
𝛿𝑄 = 𝜆 ∙ (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2) ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.49)
Pe de altă parte privind global în timp, deoarece în intervalul elementar de timp dτ

modificarea energiei interne a elementului de volum dV este pusă în evidență prin modificarea
∂t
temperaturii acestuia cu valoarea {∂τ ∙dτ}, se poate scrie
𝜕𝑡
𝛿𝑄 = 𝑑𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.50)
𝜕𝜏
16
Întrucât masa elementară dm este
𝑑𝑚 = 𝜌 ∙ 𝑑𝑉 = 𝜌 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) (1.51)
rezultă
𝜕𝑡
𝛿𝑄 = 𝜌 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝜕𝜏 ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.52)
Egalând relațiile (1.49) și (1.52), se obține

𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕𝑡
𝜆∙( + + ) ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 = 𝜌 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∙ 𝑑𝜏
𝜕𝑥 2 𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2 𝜕𝜏
(1.53)
Introducând o nouă mărime fizică, difuzivitatea termică notată a, definită prin formula
(1.54)
𝜆 m2
𝑎 = 𝜌∙𝑐 [ s ] (1.54)
𝑝
rezultă
𝜕𝑡 𝜕2𝑡 𝜕2𝑡 𝑆𝐼𝐶 𝜕 2𝑡 𝑞̇
= 𝑎 ∙ (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 ) + 𝜌∙𝑐 (1.55)
𝜕𝜏 𝑝
Pentru o exprimare mai concisă, se aplică câmpului de temperatură t operatorul lui

LAPLACE ∇2 și se obțin formele (1.56)
𝜕𝑡 𝑞̇ 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ ∇2 t + 𝜌∙𝑐
𝑆𝐼𝐶
sau = 𝑎 ∙ (∇2 t + ) (1.56)
𝜕𝜏 𝑝 𝜕𝜏 𝜆
Unii autori străini [1], [2], [6], [9] ş.a. preferă o altă modalitate de exprimare a ecuației,
derivată din relația (1.55) ori (1.56) sub forma relației (1.57) sau echivalente ale acesteia
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 1 𝜕𝑡
∇2 t + = 𝛼 ∙ 𝜕𝜏 (1.57)
𝑘
k
în care k≡λ (thermal conductivity) şi α≡a= (thermal diffusivity).
ρ∙cp
Indiferent de formele relațiilor (1.55), (1.56) sau (1.57), toate descriu același rezultat
important: ecuația diferențială a câmpului de temperatură nestaționar al unui corp cu SIC, prin care
trece un flux termic de conducție în ipotezele simplificatoare adoptate la început.
Particularizări:
∂t
➢ Pentru cazul câmpului de temperatură staționar ∂τ =0 se obține o formă simplificată a
ecuației fundamentale a conducției termice (1.58);
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∇2 t + =0 (1.58)
𝜆
∂t
➢ Pentru cazul câmpului de temperatură staționar ∂τ =0 al unui corp fără izvoare de căldură
(fără SIC) q̇ SIC =0 se obține o altă formă simplificată a ecuației fundamentale a conducției
termice (1.59).
∇2 t = 0 (1.59)
17
Deși relațiile anterioare au fost determinate utilizând coordonatele carteziene, pentru care
Laplacianul ∇2 t este
𝜕2𝑡 𝜕 2𝑡 𝜕2𝑡
∇2 t = 𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 (1.60)
ele rămân valabile și în cazul folosirii altor sisteme de coordonate (polare sau sferice), cu
condiția exprimării Laplacianului corespunzător acestora. Astfel, se pot utiliza următoarele relații:
➢ Pentru coordonate polare (figura 1.6) [1], [2], [9] ş.a.
1 𝜕 𝜕𝑡 1 𝜕 2𝑡 𝜕2𝑡
∇2 t = 𝑟 ∙ 𝜕𝑟 ∙ (𝑟 ∙ 𝜕𝑟) + 𝑟 2 ∙ 𝜕𝜃2 + 𝜕𝑧 2 (1.61)
Figura 1.6 Coordonate polare [9]
➢ Pentru coordonate sferice (figura 1.7) [1], [2], [9] ş.a.
1 𝜕 𝜕𝑡 1 𝜕 𝜕𝑡 1 𝜕 2𝑡
∇2 t = 𝑟 2 ∙ 𝜕𝑟 ∙ (𝑟 2 ∙ 𝜕𝑟) + 𝑟 2∙𝑠𝑖𝑛(𝜃) ∙ 𝜕𝜃 ∙ (𝑠𝑖𝑛(𝜃) ∙ 𝜕𝜃 ) + 𝑟 2∙𝑠𝑖𝑛2 (𝜃) ∙ 𝜕𝜑2 (1.62)
Figura 1.7 Coordonate sferice [9]
18
Exemplu
Un perete de cărămidă, alcătuit dintr-un strat având conductivitatea termică λ=0.7 W/m∙K și
grosimea δ=29 cm, are pe suprafața interioară temperatura tsi=20ºC, iar pe suprafața exterioară
temperatura tse=–5ºC.
Să se calculeze fluxul termic unitar q̇ transmis prin perete, prin conducție termică, știind că
peretele nu are SIC și considerând transferul de căldură unidirecțional (axa Ox).
Rezolvare
Din legea (ipoteza lui FOURIER) avem
𝜕𝑡 𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ = −𝜆 ∙ [ 2] (1.63)
𝜕𝑥 𝑑𝑥 m
Aplicând relația (1.63) în formă finită rezultă
𝑊 (20℃−(−5∙℃)) 𝑊
𝑞̇ = 0.7 ∙ 𝑚∙𝐾 ∙ ⇒ 𝑞̇ = 60.344 ∙ 𝑚2 (1.64)
29∙10−2 ∙𝑚
19
4.2. Condiții de unicitate

Ecuația fundamentală a conducției termice (EFCT), fiind o ecuație cu derivate parțiale de
ordinul al doilea, oferă d.p.d.v. teoretic suportul matematic necesar pentru studiul și rezolvarea
problemelor de conducție termică.
Pentru a putea fi aplicată în practică EFCT trebuie integrată. Printre cele mai uzuale metode
de integrare se numără următoarele [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.:
➢ Metode analitice (exacte): metoda separării variabilelor (BERNOULLI), metoda
calculului operațional, metoda imaginilor etc. Aceste metode sunt aplicabile în cazul
corpurilor omogene având în general o geometrie relativ simplă;
➢ Metode numerice (aproximative): metoda diferențelor finite (MDF), metoda elementelor
finite (MEF), metoda volumelor finite (MVF), metode grafo-analitice etc.;
➢ Metoda modelării prin similitudine fizică;
➢ Metoda analogiilor e.g., analogia termoelectrică, termohidraulică ş.a.
Pentru aplicarea acestor metode trebuie cunoscute/precizate condițiile de unicitate, care se

împart în două clase (categorii): condițiile inițiale (temporale) și condiții la limită.
4.2.1. Categoria I: Condiții inițiale (temporale)
Condițiile inițiale (temporale) precizează distribuția temperaturilor la un anumit moment de

timp τ (uzual cel inițial).
Astfel, pentru momentul de timp ales
𝜏0 = 0 → 𝑡𝜏0 = 𝑡𝜏 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏0 ) (1.65)
4.2.2. Categoria a II-a: Condiții la limită (condiții de margine, condiții de contur)
Condițiile la limită (condiții de margine, condiții de contur) precizează modul de interacțiune

dintre corp/sistem și mediul ambiant (MA) la nivelul suprafețelor limită de contact.
Condițiile la limită, denumite și condiții de margine sau condiții de contur, sunt împărțite la
rândul lor în patru clase (categorii, specii).
Condiții la limită de specia 1 (DIRICHLET)

Condițiile la limită de specia 1 precizează distribuția temperaturilor pe suprafețele limită ale
corpului, în funcție de coordonatele spațiale și timp.
La modul general
𝑡𝑠𝑢𝑝 = 𝑡𝑠𝑢𝑝 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.66)

∂t
Pentru regimul de transfer de căldură staționar ∂τ =0 și
𝑡𝑠𝑢𝑝 = 𝑡𝑠𝑢𝑝 (𝑥, 𝑦, 𝑧) (1.67)
20
Condiții la limită de specia a 2-a (NEUMANN)

Condițiile la limită de specia a 2-a exprimă gradientul de temperatură pe suprafețele limită ale
corpului, în funcție de coordonatele spațiale și timp.
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 = 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.68)
Folosind legea (ipoteza) lui FOURIER, condițiile la limită de specia a 2-a se mai pot
exprima prin precizarea densității fluxului termic pe suprafața limită respectivă, în forma
𝑞̇ 𝑠𝑢𝑝 = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = 𝑞̇ 𝑠𝑢𝑝 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.69)
Condiții la limită de specia a 3-a (FOURIER)

Condițiile la limită de specia a 3-a exprimă faptul că densitatea fluxului termic care străbate
un corp solid prin conducție termică, este preluată integral prin convecție și radiație pe suprafața
limită de separare solid–fluid.
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = 𝛼 ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) (1.70)
unde:
• α – Coeficient de propagare a căldurii prin suprafață (coeficient de transfer termic superficial)
[W/m2∙K];
• ts – Temperatura suprafeței de separație solid–fluid [ºC];
• tf – Temperatura fluidului [ºC].
Figura 1.8 Condiții la limită de specia a 3-a (FOURIER)
În fapt, condițiile la limită de specia a 3-a (FOURIER) exprimă legea conservării energiei
(LCE), aplicată pe suprafața de separație solid–fluid (figura 1.8).
Condiții la limită de specia a 4-a (contact)

Condițiile la limită de specia a 4-a exprimă faptul că densitatea fluxului termic care străbate
un corp prin conducție termică, este preluată integral de corpul următor, aflat în contact perfect cu
primul.
𝑞̇ = −𝜆1 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|1 = −𝜆2 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|2 = ⋯ = −𝜆𝑛 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑛 (1.71)
Cu alte cuvinte, condițiile la limită de specia a 4-a exprimă faptul că suprafața de contact
considerat perfect (suprafața de separație) NU modifică distribuția fluxului termic unitar transmis
prin conducție termică.
21
Dacă se consideră două corpuri solide aflat în contact perfect, având conductivităţile termice
diferite λ1, λ2 și distribuția de temperaturi din figura 1.9, se observă că [7] ş.a.
𝜕𝑡
𝑡𝑔 𝜓𝑗 = 𝜕𝑛| (1.72)
𝑗
deci conservarea fluxului termic unitar pe suprafața de contact poate fi exprimată și printr-o
relație de forma (1.73)
𝜆𝑗 ∙ 𝑡𝑔 𝜓𝑗 = 𝑐𝑡. (1.73)
Figura 1.9 Condiții la limită de specia a 4-a (contact) [7]
În punctul de contact N tangenta la distribuția de temperatură se modifică, rezultat care

indică faptul că pe suprafața de separație liniile de flux termic se ”frâng”, iar unghiurile față de
normala la suprafață sunt relaționate prin formula (1.74) [7] ş.a.
𝑡𝑔 𝜓1 𝜆
= 𝜆2 (1.74)
𝑡𝑔 𝜓2 1
22
3. Chisăliţă, G.-A., Transferul termic prin conducție în regim staționar prin perete plan cu două
straturi având conductivitatea termică variabilă cu temperatura, Conferința națională cu
participare internațională “Instalațiile pentru Construcții şi confortul ambiental”, Ediția a XXV-
a, Editura Politehnică, Timișoara, ISSN 1842-9491, pp. 299-307, 2016.
4. Chisăliţă, G.A., ”Transferul termic prin conducție în regim staționar prin perete plan cu straturi
având conductivitatea termică variabilă cu temperatura rezolvat în Mathcad”, Simpozionul
“Știința Modernă şi Energia”, Cluj-Napoca, ISBN 973-656-096-1, pp. 109-119, 2001.
5. Chisăliţă, G.A., ”Utilizarea Microsoft Excel în transferul termic prin conducție în regim
staționar prin perete plan având conductivitatea termică variabilă cu temperatura”, Simpozionul
“Știința Modernă şi Energia”, Cluj-Napoca, ISBN 973-656-096-1, pp. 99-108, 2001.
7. Leonăchescu, N., Termotehnică, E.D.P., București, 1981.
8. Leonăchescu, N., Termotehnică – probleme, E.D.P., București, 1977.
11. Petrescu, S., Petrescu, V., Metode şi modele în termodinamica tehnică, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1988.
12. Popa, B., Vintilă, C., Termotehnică și mașini termice, E.D.P., București, 1977.
13. Popa, B., Vintilă, C., Transfer de căldură în procesele industriale, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1975.
14. Şandru, E. ş.a., Termotehnică și aparate termice, E.D.P., București, 1982.
15. * * *, Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, București, 1987.
16. https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Fourier
23
CURS 2: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN PERETELE PLAN
OBIECTIVE
➢ Aplicarea ecuației fundamentale a conducției termice în studiul transferului de căldură prin

peretele plan omogen şi neomogen;
➢ Prezentarea acumulării de căldură într-un perete plan;
➢ Introducerea noțiunii de ”punte termică”;
➢ Determinarea conductivității termice echivalente şi a grosimii echivalente a unui perete
plan;
➢ Analogia termo-electrică. Simularea transferului de căldură prin circuite electrice
echivalente;
SUBIECTE CURS 2
1. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE PLAN OMOGEN ŞI NEOMOGEN .................. 2

1.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele plan omogen ........................... 2
1.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele plan neomogen ....................... 5
2. ACUMULAREA DE CĂLDURĂ ÎNTR-UN PERETE PLAN................................................. 8
2.1. Acumularea de căldură în peretele plan omogen (PPO) .................................................... 8
2.2. Acumularea de căldură în peretele plan neomogen (PPNO) ............................................ 12
3. PUNTEA TERMICĂ ............................................................................................................. 14
4. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ ECHIVALENTĂ. GROSIMEA ECHIVALENTĂ ......... 16
4.1. Perete plan cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic ......................... 16
4.2. Perete plan cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului termic .................................... 17
5. ANALOGIA TERMO-ELECTRICĂ ..................................................................................... 18
5.1. Perete plan omogen ........................................................................................................ 18
5.2. Perete plan neomogen cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic ........ 19
5.3. Perete plan neomogen cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului termic ................... 20
1
1. CONDUCȚIA TERMICĂ PRIN PERETELE PLAN OMOGEN ŞI

NEOMOGEN
1.1. Transferul de căldură prin conducție termică prin peretele plan omogen
Peretele plan omogen (PPO) reprezintă o modelare pentru corpuri de forma plăcii plane
(PP), care au una dintre dimensiuni mai mică în raport cu celelalte două [6], [10] ş.a.
Studiul transferului de căldură prin conducție termică prin PPO sau placa plană se bazează
pe următoarele ipoteze simplificatoare [6], [9], [12] ş.a.:
c) Coeficientul de conducție termică λ este constant λ=ct.;
d) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecțional doar în direcția axei Ox (figura 2.1), iar
pe axele Oy şi Oz se consideră că temperatura nu variază
𝜕𝑡 𝜕𝑡
=0; =0 (2.1)
𝜕𝑦 𝜕𝑧
∂t
e) Transferul de căldură are loc în regim staționar ∂τ =0 și PPO nu are surse interioare de
f) Sunt cunoscute condițiile la limită de specia 1 (DIRICHLET), exprimate prin relațiile
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 (2.2)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 (2.3)
Figura 2.1 Perete plan omogen (PPO)
Considerând că PPO separă două medii, unul interior şi unul exterior, se folosesc
următoarele notații (figura 2.1):
• tsi – Temperatura pe suprafața interioară a peretelui plan [ºC];
• tse – Temperatura pe suprafața exterioară a peretelui plan [ºC];
• δ – Grosimea peretelui plan [m];
• x, dx – Distanța curentă față de originea sistemului de referință convenabil ales Oxt la care se
găsește un strat de grosime elementară dx al peretelui plan [m].
2
Observație
Suprafața interioară și suprafața exterioară a PPO sunt considerate a fi suprafeţe izoterme cu
temperaturile tsi și tse având teoretic valori considerate constante [6] ş.a.
În cazul existenței unor zone cu temperaturi diferite, pentru calculul unor valori medii ale
acestora se poate aplica relația (2.4) [10] ş.a.
∑𝑁𝑍
𝑗=1 𝑡𝑗 ∙𝐴𝑗
𝑡𝑚 = [℃] (2.4)
∑𝑁𝑍
𝑗=1 𝐴𝑗
unde:
• NZ – Numărul de zone având fiecare temperatura tj;
• tj – Temperatura zonei ”j” [ºC];
• Aj – Aria (suprafața) zonei ”j” care are temperatura tj [m2].
Aplicând ecuaţia fundamentală a conducției termice (EFCT) pentru cazul câmpului de

temperatură staţionar al unui corp fără izvoare de căldură se obține
∇2 t = 0 (2.5)
sau exprimând Laplacianul ∇2 t

𝜕2𝑡 𝜕2𝑡 𝜕 2𝑡
+ 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 = 0 (2.6)
𝜕𝑥 2
Ţinând cont de ipoteza d) (fluxul termic transmis unidirecţional) rezultă
𝜕 2𝑡 𝜕 2𝑡
= 0; =0 (2.7)
𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
iar ecuaţia diferenţială care descrie câmpul de temperatură al PPO cu ipotezele

simplificatoare făcute anterior devine
𝜕2𝑡
=0 (2.8)
𝜕𝑥 2
Renunțând la derivata parțială [1], [2], [6], [9] ş.a. se poate scrie
𝑑2 𝑡
=0 (2.9)
𝑑𝑥 2
Relația (2.9) se integrează nedefinit rezultând o primă constantă de integrare C1

𝑑𝑡
= 𝐶1 (2.10)
𝑑𝑥
şi apoi o a doua constantă de integrare C2 [1], [2], [6] ş.a.
𝑡 = 𝐶1 ∙ 𝑥 + 𝐶2 (2.11)
Pentru determinarea constantelor C1 şi C2 se aplică condiţiile la limită de specia 1

(DIRICHLET) din ipoteza f) în felul următor
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡𝑠𝑖 = 𝐶2 (2.12)

𝑡𝑠𝑒 −𝑡𝑠𝑖
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑡𝑠𝑒 = 𝐶1 ∙ 𝛿 + 𝑡𝑠𝑖 ⟹ 𝐶1 = (2.13)
𝛿
3
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din (2.12) și (2.13) în relația (2.11) se obține ecuația
câmpului de temperatură (ECT) al PPO în forma [1], [2], [3], [6], [9] ş.a.
𝑡𝑠𝑒 −𝑡𝑠𝑖 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
𝑡= ∙ 𝑥 + 𝑡𝑠𝑖 sau 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 − ∙𝑥 (2.14)
𝛿 𝛿
Pentru determinarea fluxului termic unitar q̇ transmis prin PPO se aplică legea (ipoteza) lui
FOURIER
𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 [m2 ] (2.15)
cu menţiunea că din relațiile (2.10) și (2.13) sau direct (2.14)

𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑡𝑠𝑒 −𝑡𝑠𝑖 𝑑𝑡 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
= 𝐶1 ⟹ 𝑑𝑥 = sau =− (2.16)
𝑑𝑥 𝛿 𝑑𝑥 𝛿
se obține [1], [2], [6], [9] ş.a.

𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 W
𝑞̇ = 𝜆 ∙ [ 2] (2.17)
𝛿 m
Relația (2.17) se mai poate scrie într-o formă generală (2.18), uzual aplicată în practică [1],
[2], [6], [9] ş.a.
∆𝑡 W
𝑞̇ = [ 2] (2.18)
𝑅𝑡 m
dacă se introduce noţiunea de rezistenţă termică unitară (rezistență termică specifică) Rt a

PPO definită prin relația [1], [2], [3], [6], [9] ş.a.
𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑡 = 𝜆 [ ] (2.19)
W
şi rezultă
∆𝑡 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 W
𝑞̇ = 𝑅 = 𝛿 [ 2] (2.20)
𝑡 m
𝜆
Fluxul termic total Q̇ transmis prin PPO se poate calcula dacă se cunoaște aria (suprafața)
totală A a PPO exprimată în m2, folosind relația
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 ⟹ 𝑄̇ = 𝛿 ∙𝐴= 1 𝛿 [W] (2.21)
∙
𝜆 𝐴𝜆
Se observă că formula (2.21) poate fi pusă sub o formă de tipul (2.20), dacă se definește Rtt
rezistența termică totală a PPO prin relația (2.22) [1], [2], [6], [9] ş.a.
1 𝛿 𝑅𝑡 K
𝑅𝑡𝑡 = 𝐴 ∙ 𝜆 = [ ] (2.22)
𝐴 W
şi rezultă
∆𝑡 𝑡 −𝑡
𝑄̇ = 𝑅 = 𝑠𝑖1 𝛿𝑠𝑒 [W] (2.23)
𝑡𝑡 ∙
𝐴𝜆
4
Căldura Q transmisă prin conducție termică prin PPO în intervalul de timp finit τ se
determină cu formula (2.24)
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (2.24)
Exemplu
Un perete plan omogen (PPO) are o suprafață A=10 m2 şi o rezistență termică unitară
Rt=1 m2·K/W. Știind că diferenţa de temperatură între suprafețele delimitatoare ale PPO este
Δt=100ºC, să se determine fluxul termic unitar q̇ şi fluxul termic total Q̇ transmis prin conducție
termică. Care este rezistența termică totală Rtt a PPO?
Rezolvare
Aplicând relația (2.20) rezultă
∆𝑡 100℃ 𝑊
𝑞̇ = 𝑅 = 𝑚2 ∙𝐾
⇒ 𝑞̇ = 100 ∙ 𝑚2 (2.25)
𝑡 1∙
𝑊
Aplicând formula (2.21) se obține

𝑊
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = 100 ∙ 𝑚2 ∙ 10 ∙ 𝑚2 ⇒ 𝑄̇ = 1000 ∙ 𝑊 = 1 ∙ 𝑘𝑊 (2.26)
Folosind relația (2.22) rezultă

𝑚2∙𝐾
𝑅𝑡 1∙ 𝐾
𝑊
𝑅𝑡𝑡 = = ⇒ 𝑅𝑡𝑡 = 0.1 ∙ 𝑊 (2.27)
𝐴 10∙𝑚 2
Se observă că în condiţiile precizate ale problemei, rezistența termică totală Rtt este de 10 ori
mai mică decât rezistența termică unitară Rt!
1.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele plan neomogen
Rezultatele obţinute în studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin peretele
plan omogen (PPO) pot fi aplicate cu o serie de extinderi şi în cazul unui perete plan neomogen sau
multistrat (PPNO/PPMS) [1], [2], [6], [9] ş.a.
Figura 2.2 Perete plan neomogen sau multistrat (PPNO/PPMS)
5
Se păstrează aceleaşi ipoteze simplificatoare ca la §1.1, modificând ipoteza a) în sensul

luării în considerare a unui perete plan alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe
direcţia fluxului termic total Q̇ sau fluxului termic unitar q̇ transmis.
constante λ1=ct., λ2=ct., … , λn=ct. şi grosimile δ1, δ2, … , δn (figura 2.2).
Se modifică corespunzător şi ipoteza f) pentru a adapta condiţiile la limită de specia 1

(DIRICHLET) noilor specificații din figura 2.2, folosind următoarele relații [6], [9] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 ≡ 𝑡1 (2.28)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = ∑𝑛𝑗=1 𝛿𝑗 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 ≡ 𝑡𝑛+1 (2.29)
unde:
• n – Numărul de straturi ale PPNO/PPMS.
(contact), fluxul termic total Q̇ sau fluxul termic unitar q̇ transmis prin fiecare strat al PPNO/PPMS
este același [1], [2], [6], [9], [11] ş.a.
𝑄̇1 = 𝑄̇2 = … = 𝑄̇𝑛 = 𝑄̇ sau 𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 2 = … = 𝑞̇ 𝑛 = 𝑞̇ (2.30)
Exprimând pe rând fiecare dintre fluxurile termice unitare cu relația (2.20) corespunzătoare
unui strat echivalat cu un PPO și apoi diferențele de temperatură Δt respective se obțin [9], [12] ş.a.
∆𝑡 𝑡1 −𝑡2 𝛿
𝑞̇ 1 = 𝑅 1 = 𝛿1 ⟹ ∆𝑡1 = 𝑡1 − 𝑡2 = 𝑞̇ 1 ∙ 𝜆1 (2.31)
𝑡1 1
𝜆1
∆𝑡 𝑡2 −𝑡3 𝛿
𝑞̇ 2 = 𝑅 2 = 𝛿2 ⟹ ∆𝑡2 = 𝑡2 − 𝑡3 = 𝑞̇ 2 ∙ 𝜆2 (2.32)
𝑡2 2
𝜆2
…
∆𝑡 𝑡𝑛 −𝑡𝑛+1 𝛿
𝑞̇ 𝑛 = 𝑅 𝑛 = 𝛿𝑛 ⟹ ∆𝑡𝑛 = 𝑡𝑛 − 𝑡𝑛+1 = 𝑞̇ 𝑛 ∙ 𝜆𝑛 (2.33)
𝑡𝑛 𝑛
𝜆𝑛
Adunând relațiile (2.31) … (2.33) și ţinând cont de relația (2.30) rezultă

𝛿 𝛿 𝛿
∆𝑡 = 𝑡1 − 𝑡𝑛+1 = 𝑞̇ ∙ (𝜆1 + 𝜆2 + … + 𝜆𝑛) (2.34)
1 2 𝑛
de unde se obţine expresia fluxului termic unitar q̇ transmis prin PPNO/PPMS având
straturile dispuse perpendicular pe direcţia fluxul termic [6], [9], [11] ş.a.
𝑡1 −𝑡𝑛+1 𝑡1 −𝑡𝑛+1 W
𝑞̇ = 𝛿1 𝛿 𝛿 = 𝛿𝑗 [ 2] (2.35)
+ 2+ …+ 𝑛 ∑𝑛 m
𝜆1 𝜆2 𝜆𝑛 𝑗=1𝜆
𝑗
Fluxul termic total Q̇ transmis prin PPMS se poate calcula dacă se cunoaște aria totală A a
acestuia exprimată în m2, folosind formula
𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = 1 𝑛 𝛿𝑗
[W] (2.36)
∙∑
𝐴 𝑗=1𝜆𝑗
6
Căldura Q transmisă prin conducție termică prin PPNO în intervalul de timp finit τ se
determină cu formula
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (2.37)
Similar cu PPO, se observă că poate fi introdusă rezistenţa termică unitară (rezistența

termică specifică) Rt a PPNO definită prin relația [4], [9], [11], [12] ş.a.
𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 [ ] (2.38)
𝑗 W
şi rezistența termică totală Rtt a PPNO precizată prin relația [1], [2], [6], [9] ş.a.
1 𝛿 𝑅𝑡 𝛿𝑗 K
𝑅𝑡𝑡 = 𝐴 ∙ ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 = sau 𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 𝜆 [ ] (2.39)
𝑗 𝐴 𝑗 ∙𝐴 W
Se pune în evidenţă din nou posibilitatea exprimării fluxului termic unitar q̇ sau fluxului
termic total Q̇ prin relaţii de forma (2.40) sau (2.41) adaptate noilor condiţii de transfer termic
specifice PPNO având straturile dispuse perpendicular pe direcţia fluxul termic [1], [2], [4], [6], [9],
[11], [12] ş.a.
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1 W
𝑞̇ = 𝑅 = 𝛿𝑗 [ 2] (2.40)
𝑡 ∑𝑛 m
𝑗=1𝜆
𝑗
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 𝑅 = 1 𝑛 𝛿𝑗
[ W] (2.41)
𝑡𝑡 ∙∑
𝐴 𝑗=1𝜆𝑗
Observaţii
1 δj R t,j
Rezistenţa termică totală a unui strat ”j” al PPNO este dată de relaţia R tt,j = A ∙ λ sau R tt,j =
j A
[6], [7], [9] ş.a.
δj
Rezistenţa termică unitară de forma R t,j = λ a unui strat al PPNO poate fi utilizată în calcule
j
pentru determinarea iterativă a temperaturilor tj pe suprafețele de contact între straturi folosind
formula (2.42) [6], [12] ş.a.
j δ
𝑡𝑗+1 = 𝑡𝑗 − 𝑞̇ ∙ λ [℃] (2.42)
j
7
2. ACUMULAREA DE CĂLDURĂ ÎNTR-UN PERETE PLAN

2.1. Acumularea de căldură în peretele plan omogen (PPO)
Se consideră un perete plan omogen (PPO) care inițial are pe suprafața interioară
temperatura tsi,ini, iar pe suprafața exterioară temperatura tse,ini, având valori considerate teoretic
constante.
∂t
După o anumită perioadă de încălzire în regim nestaţionar/tranzitoriu (∂τ ≠0), la restabilirea
∂t
regimului de transfer termic staţionar (∂τ =0), temperaturile pe cele două suprafețe delimitatoare
ale PPO vor fi tsi,fin și respectiv tse,fin (figura 2.3), astfel încât [6], [9] ş.a.
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 > 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 ; 𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 > 𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖 (2.43)
Figura 2.3 Acumularea de căldură într-un perete plan omogen (PPO)
Obiectiv
Determinarea căldurii Q (energiei) acumulate în PPO, în intervalul de timp Δτ=τfin–τini.
Considerând o grosime elementară a peretelui dx, situată la distanța x faţă de originea

reperului convenabil ales Oxt și având o arie A [m2], pentru un volum elementar dV
𝑑𝑉 = 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 (2.44)
căldura elementară δQ (corect energia internă elementară) acumulată în perioada de

încălzire poate fi exprimată prin relația
𝛿𝑄 = 𝑑𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = (𝜌 ∙ 𝑑𝑉 ) ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 ⟹ 𝛿𝑄 = (𝜌 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 ) ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 [J] (2.45)
8
Pentru simplificarea problemei se consideră o arie unitară A=1 m2, diferența de temperatură
Δt este
∆𝑡 = 𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑖𝑛𝑖 (2.46)
iar căldura elementară δq1 (acumulată în aria unitară A=1 m2) se poate exprima prin relația
J
𝛿𝑞1 = (𝜌 ∙ 1 ∙ 𝑑𝑥 ) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑖𝑛𝑖 ) [m2 ] (2.47)
Aplicând ecuaţia câmpului de temperatură al unui PPO (2.14) pentru momentul τfin,
respectiv τini, variația temperaturilor tfin și tini în PPO poate fi exprimată prin relațiile [6], [9] ş.a.
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 −𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛
𝑡𝑓𝑖𝑛 = 𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 − ∙𝑥 (2.48)
𝛿
𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 −𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖
𝑡𝑖𝑛𝑖 = 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 − ∙𝑥 (2.49)
𝛿
Pentru determinarea căldurii q1 acumulate în PPO de arie unitară A=1 m2 cu grosimea δ se

integrează relația (2.47) în forma [6], [9] ş.a.
𝛿 𝛿 J
𝑞1 = ∫0 𝛿𝑞1 ⟹ 𝑞1 = ∫0 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑖𝑛𝑖 ) ∙ 𝑑𝑥 [m2 ] (2.50)
Considerând densitatea ρ=ct., căldura specifică cp=ct. (sau utilizând căldura specifică medie
cpm) și integrând se obține
𝛿
𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∫0 (𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑖𝑛𝑖 ) ∙ 𝑑𝑥 (2.51)
𝛿 𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 −𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 𝛿 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 −𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖

𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [∫0 (𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 − ∙ 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 − ∫0 (𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 − ∙ 𝑥) ∙ 𝑑𝑥] (2.52)
𝛿 𝛿
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 −𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 𝛿2 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 −𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖 𝛿2

𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [(𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 ∙ 𝛿 − ∙ ) − (𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 ∙ 𝛿 − ∙ )] (2.53)
𝛿 2 𝛿 2
𝛿 𝛿 𝛿 𝛿
𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [(𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 ∙ + 𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 ∙ ) − (𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 ∙ + 𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖 ∙ )] (2.54)
2 2 2 2
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 +𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 +𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖

𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝛿 ∙ [( )−( )] (2.55)
2 2
Identificând în relația (2.55) tfin,m și tini,m ca fiind temperaturile medii aritmetice la momentul
τfin, respectiv τini [6], [9] ş.a.
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 +𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛
𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 = (2.56)
2
𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 +𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖
𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 = (2.57)
2
rezultă
J
𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [𝛿 ∙ (𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 − 𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 )] [m2 ] (2.58)
9
Întrebare
D.p.d.v. geometric ce semnificație au următoarele produse?
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 +𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛
𝛿 ∙ 𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 = 𝛿 ∙ ( ) (2.59)
2
𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 +𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖
𝛿 ∙ 𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 = 𝛿 ∙ ( ) (2.60)
2
Produsul δ∙t fin,m din relația (2.59) reprezintă d.p.d.v. geometric ADECO (aria trapezului
DECO), iar produsul δ∙t ini,m din relația (2.60) reprezintă AABCO (aria trapezului ABCO) [6], [9] ş.a.
Ca urmare:
➢ Produsul [δ∙(t fin,m -t ini,m )] din relația (2.58) reprezintă aria cuprinsă între curbele de
variație ale temperaturilor tfin şi tini (ADEBA) reprezentată la scară;
➢ Căldura q1 acumulată în PPO de arie unitară A=1 m2 şi grosime δ este direct

proporțională cu această arie, fiind înmulţită cu produsul ρ∙cp.
Pentru o arie cunoscută Ap a peretelui, diferită de aria unitară Ap≠1 m2, căldura Q acumulată
în peretele de grosime δ va fi
𝑄 = 𝑞1 ∙ 𝐴𝑝 [J] (2.61)
Exemplu
Un perete plan omogen (PPO) din cărămidă (figura 2.3) are grosimea δ=29 cm,
conductivitatea termică λ=0.7 W/m∙K, densitatea ρ=1475 kg/m3 şi căldura specifică cp=870 J/kg∙K.
Se consideră că la momentul inițial τini temperatura pe suprafața interioară este tsi,ini=13ºC
(>troua≈11ºC pentru ti=20ºC și φi=50%), iar temperatura pe suprafața exterioară este tse,ini=–15ºC
(>te=–18ºC corespunzătoare zonei termice III).
După o anumită perioadă de încălzire în regim termic nestaţionar (tranzitoriu), în momentul
τfin al restabilirii regimului termic staționar, temperaturile pe cele două suprafețe devin
tsi,fin=19ºC (< ti=20ºC) și respectiv tse,fin=–9ºC.
Să se determine căldura Q acumulată în peretele plan, știind că dimensiunile acestuia sunt
lungimea L=5 m și înălțimea H=3 m.
Rezolvare
Pentru determinarea căldurii Q acumulate în perete se calculează în prealabil căldura q1
acumulată într-o arie unitară A=1 m2.
Se determină temperaturile medii aritmetice tfin,m și tini,m pentru momentul τfin, respectiv τini
folosind relațiile (2.56) și (2.57)
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 +𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 19℃+(−9℃)
𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 = = ⇒ 𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 = 5℃ (2.62)
2 2
𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 +𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖 13℃+(−15℃)

𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 = = ⇒ 𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 = −1℃ (2.63)
2 2
10
Se calculează căldura q1 aplicând relația (2.58)

𝑘𝑔 𝐽
𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [𝛿 ∙ (𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 − 𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 )] = 1475 ∙ 3 ∙ 870 ∙ ∙ [29 ∙ 10−2 ∙ 𝑚 ∙ (5℃ − (−1℃))]
𝑚 𝑘𝑔 ∙ 𝐾
𝐽 𝑘𝐽
⇒ 𝑞1 = 2.2328 ∙ 106 ∙ 𝑚2 = 2232.8 ∙ 𝑚2 (2.64)
Căldura totală Q acumulată în peretele plan omogen se calculează folosind formula (2.61) și
se obține
𝑘𝐽
𝑄 = 𝑞1 ∙ 𝐴𝑝 = 𝑞1 ∙ (𝐿 ∙ 𝐻) = 2232.8 ∙ 𝑚2 ∙ (5 ∙ 𝑚 ∙ 3 ∙ 𝑚) ⇒ 𝑄 = 33492 ∙ 𝑘𝐽 (2.65)
11
2.2. Acumularea de căldură în peretele plan neomogen (PPNO)
Se consideră un perete plan neomogen/multistrat (PPNO/PPMS) compus din două straturi:

• Un strat de material de construcție: cărămidă, beton, BCA etc. cu grosimea δ1 şi
conductivitatea termică λ1;
• Un strat de material termoizolant: polistiren celular, vată minerală etc. cu grosimea δ 2<δ1
şi conductivitatea termică λ2<<λ1 [6], [9] ş.a.
Straturile pot fi aşezate în două variante, A şi B, ca în figura 2.4:

➢ Varianta A: Stratul de material de construcție amplasat spre mediul interior şi
termoizolația amplasată spre mediul exterior;
➢ Varianta B: Stratul de termoizolație amplasat spre mediul interior şi stratul de material de
construcţie amplasat spre mediul exterior.
Figura 2.4 Acumularea de căldură într-un perete plan neomogen/multistrat (PPNO/PPMS)
Pentru simplificarea interpretării rezultatelor se consideră că [6], [9] ş.a.:

➢ La momentul inițial τini, în ambele variante de aşezare A şi B temperaturile pe suprafaţa
interioară și exterioară a PPNO sunt egale tsi,ini=tse,ini;
➢ La momentul final τfin, temperaturile pe suprafața interioară şi respectiv exterioară a PPNO
sunt egale în ambele variante de așezare tsi,fin,A=tsi,fin,B și tse,fin,A=tse,fin,B.
Aplicând relația (2.38) pentru determinarea rezistenței termice unitare Rt,A și Rt,B a PPNO,
corespunzătoare celor două variante de așezare A și B se obțin
𝛿
𝑗 𝛿 𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑡,𝐴 = ∑𝑛𝑗=1 𝜆 = 𝜆1 + 𝜆2 [ ] (2.66)
𝑗 1 2 W
𝛿 𝛿 𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑡,𝐵 = ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 = 𝜆2 + 𝜆1 [ ] (2.67)
𝑗 2 1 W
Se constată că valorile lor sunt aceleaşi
m2 ∙K
𝑅𝑡,𝐴 = 𝑅𝑡,𝐵 [ ] (2.68)
W
12
Folosind relația (2.40), deoarece și diferența de temperatură Δt=tsi,fin–tse,fin este aceeași,

fluxurile termice unitare q̇ A şi q̇ B transmise în regim termic staţionar în cele două variante de aşezare
A şi B au aceleaşi valori
∆𝑡 W
𝑞̇ 𝐴 = 𝑞̇ 𝐵 = 𝑅 [m2 ] (2.69)
𝑡
Întrebare
Privind modul de variație a temperaturii în cele două variante de aşezare A şi B, indicat în
figura 2.4, ce diferență importantă există totuși între acestea?
Căldura Q (corect energia internă) acumulată în peretele plan diferă substanțial în cele două
variante de aşezare A şi B!
Căldura acumulată q1 este proporțională cu aria cuprinsă între curbele de variație ale
temperaturilor tfin și tini (§2.1), reprezentată la scară
J
𝑞1,𝐴 > 𝑞1,𝐵 [m2 ] (2.70)
Considerând aceeași arie Ap a peretelui, din relația (2.61) rezultă
𝑄𝐴 > 𝑄𝐵 [J] (2.71)
Ca o consecință secundară directă, temperatura tA pe suprafața de contact între straturi în

varianta A este mai ridicată decât temperatura tB pe suprafața de contact între straturi în varianta B
𝑡𝐴 > 𝑡𝐵 [℃] (2.72)
Concluzii
1. O acumulare maximă de căldură în perete se obţine dacă straturile sunt dispuse în ordine
crescătoare a rezistenței termice Rt,j sau echivalent în ordine descrescătoare a
conductivităţilor termice λj [6], [9] ş.a.
𝑅𝑡,1 < 𝑅𝑡,2 < . . . < 𝑅𝑡,𝑛 ⟺ 𝜆1 > 𝜆2 > . . . > 𝜆𝑛 (2.73)
Practic stratul cel mai bun izolator termic se amplasează pe suprafaţa rece a peretelui
(suprafaţa exterioară pentru perioada de iarnă);
2. Pentru o acumulare minimă de căldură în perete, stratul cel mai bun izolant se
amplasează pe suprafaţa caldă a peretelui [6], [9] ş.a.
Pentru perioada de vară, atunci când temperatura mediului exterior este mai ridicată
decât a mediului interior te>ti, așezarea A este mai favorabilă;
3. Aşezarea din varianta B conduce la generarea unor temperaturi medii scăzute ale
straturilor peretelui.
Pentru materiale care prezintă porozităţi în care pot pătrunde vaporii de apă, există riscul
de apariţie a condensului (pentru tstrat≤trouă) și înghețare a vaporilor de apă în cazul în
care tstrat≤0ºC. Ca o consecință, apare creșterea valorii conductivității termice λ, care
conduce la majorarea pierderilor de căldură, iar în timp duce la degradarea fizică a
peretelui respectiv [6], [9] ş.a.
13
3. PUNTEA TERMICĂ
Se consideră un perete plan neomogen sau multistrat (PPNO/PPMS) realizat din ”n” straturi
dispuse paralel cu direcţia fluxului termic transmis (aşezate suprapuse pe înălțimea peretelui), care
au înălțimile h1, h2, … hn și conductivităţile termice λ1=ct., λ2=ct., … , λn=ct. (figura 2.5) [6], [9],
[10], [11], [12] ş.a.
Temperaturile tsi și tse pe suprafaţa interioară, respectiv exterioară a PPMS sunt considerate
teoretic ca având aceleaşi valori pe întreaga înălţime a peretelui. În realitate, datorită existenţei unor
zone cu temperaturi diferite, pentru determinarea unor valori medii de calcul ale acestora se poate
aplica relația (2.4) în formele (2.74) și (2.75) [6], [10] ş.a.
∑𝑛
𝑗=1 𝑡𝑠𝑖,𝑗 ∙𝐴𝑗
𝑡𝑠𝑖 = [℃] (2.74)
∑𝑛
𝑗=1 𝐴𝑗
∑𝑛
𝑗=1 𝑡𝑠𝑒,𝑗 ∙𝐴𝑗
𝑡𝑠𝑒 = [℃] (2.75)
∑𝑛
𝑗=1 𝐴𝑗
în care:
• tsi,j, tse,j – Temperatura tsi sau tse a zonei ”j” [ºC];
• Aj – Aria (suprafața) zonei ”j” care are temperatura tsi,j sau tse,j [m2].
Figura 2.5 Perete plan neomogen/multistrat (PPNO/PPMS) având straturile dispuse paralel cu
direcţia fluxului termic
Înălţimea totală h a PPMS va fi (figura 2.5)
ℎ = ∑𝑛𝑗=1 ℎ𝑗 [m] (2.76)
Se folosesc în continuare următoarele notaţii:

• δ – Grosimea peretelui [m];
• l – Lățimea peretelui [m].
14
Fluxul termic total Q̇ transmis prin PPMS din figura 2.5 este compus din suma fluxurilor
termice totale Q̇ j care străbat straturile 1, 2 …n [2], [6], [9] ş.a.
𝑄̇ = ∑𝑛𝑗=1 𝑄̇𝑗 = 𝑄̇1 + 𝑄̇2 +. . . +𝑄̇𝑛 [W] (2.77)
Fiecare dintre fluxurile termice totale Q̇ j poate fi exprimat prin formula

𝑄̇𝑗 = 𝑞̇ 𝑗 ∙ 𝐴𝑗 = 𝛿 ∙ 𝐴𝑗 = 𝛿 ∙ (𝑙 ∙ ℎ𝑗 ) [W] (2.78)
𝜆𝑗 𝜆𝑗
Din relațiile (2.77) și (2.78) fluxul termic total Q̇ rezultă [6], [9], [11], [12] ş.a.
𝑡 −𝑡
𝑄̇ = ∑𝑛𝑗=1 𝑄̇𝑗 = 𝑠𝑖 𝛿 𝑠𝑒 ∙ 𝑙 ∙ ∑𝑛𝑗=1(ℎ𝑗 ∙ 𝜆𝑗 ) [W] (2.79)
Aria Ap a peretelui plan multistrat fiind
𝐴𝑝 = 𝑙 ∙ ℎ = 𝑙 ∙ ∑𝑛𝑗=1 ℎ𝑗 [m2 ] (2.80)
fluxul termic unitar q̇ transmis prin PPMS din figura 2.5 se exprimă prin relația
𝑄̇ ∙𝑙∙∑𝑛𝑗=1(ℎ𝑗∙𝜆𝑗 ) W
𝛿
𝑞̇ = 𝐴 = 𝑛 [ 2] (2.81)
𝑝 𝑙∙∑𝑗=1 ℎ𝑗 m
Se observă că rezultatul obținut poate fi pus din nou într-o formă de tipul
𝑞̇ = 𝑅 = ∑𝑛 ℎ𝑗
[ 2] (2.82)
𝑡 𝑗=1 m
𝛿∙ 𝑛
∑
𝑗=1(ℎ𝑗 ∙𝜆𝑗 )
în care rezistenţa termică unitară (rezistența termică specifică) Rt a PPNO având straturi
dispuse paralel cu direcţia fluxului termic este precizată prin relaţia
∑𝑛
𝑗=1 ℎ𝑗 m2 ∙K
𝑅𝑡 = 𝛿 ∙ ∑𝑛 [ ] (2.83)
𝑗=1(ℎ𝑗∙𝜆𝑗 ) W
Observaţie importantă
Rezistenţa termică unitară la așezarea paralelă a straturilor R t,∥ este mult mai redusă faţă de
rezistenţa termică unitară R t,⊥ în cazul în care acestea sunt dispuse perpendicular pe direcţia fluxului
termic
m2 ∙K
𝑅𝑡,∥ ≪ 𝑅𝑡,⊥ [ ] (2.84)
W
Ca urmare, așezarea paralelă a straturilor cu direcţia fluxului termic transmis intensifică

transferul de căldură, mărind fluxul termic transmis şi generând efectul de ”punte termică” [6], [9],
[11] ş.a.
Concluzie
Aşezarea paralelă a straturilor cu direcţia fluxului termic transmis trebuie evitată atunci când
se doreşte micșorarea pierderilor de căldură, adică obținerea efectului de izolare termică [6], [9] ş.a.
15
4. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ ECHIVALENTĂ. GROSIMEA

ECHIVALENTĂ
În cazul în care se pune problema înlocuirii unui perete plan neomogen/multistrat
(PPNO/PPMS) cu un alt perete plan, însă omogen (PPO), astfel încât fluxul termic unitar q̇ nou
transmis prin peretele nou să fie mai mic sau cel mult egal cu fluxul termic unitar q̇ vechi transmis prin
peretele vechi
𝑞̇ 𝑛𝑜𝑢 ≤ 𝑞̇ 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (2.85)
se poate proceda în felul următor [6], [9], [12] ş.a.
4.1. Perete plan cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic
În cazul PPNO având straturile dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic (figura 2.6)
𝑞̇ 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 = 𝑅 = 𝛿𝑗 [ 2] (2.86)
𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 ∑𝑛 m
𝑗=1𝜆
𝑗
𝑞̇ 𝑛𝑜𝑢 = 𝑅 = 𝛿𝑒𝑐ℎ [ 2] (2.87)
𝑡,𝑛𝑜𝑢 m
𝜆𝑒𝑐ℎ
Figura 2.6 Conductivitate termică echivalentă: PPNO având straturile dispuse perpendicular pe
direcţia fluxului termic

rezultă
𝑅𝑡,𝑛𝑜𝑢 ≥ 𝑅𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (2.88)
sau la limită
𝛿𝑒𝑐ℎ 𝛿
= ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 (2.89)
𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑗
16
a) Se impune grosimea noului perete, de exemplu se păstrează aceeași grosime cu a peretelui
vechi din condiţii de rezistenţă
𝛿𝑒𝑐ℎ = ∑𝑛𝑗=1 𝛿𝑗 (2.90)
şi din relația (2.89) se obține conductivitatea termică echivalentă λech necesară

𝛿𝑒𝑐ℎ W
𝜆𝑒𝑐ℎ = 𝛿𝑗 [ ] (2.91)
∑𝑛 m∙K
𝑗=1𝜆
𝑗
b) Se alege materialul noului perete impunând λech și din relația (2.89) se determină grosimea
echivalentă necesară δech
𝛿
𝛿𝑒𝑐ℎ = 𝜆𝑒𝑐ℎ ∙ ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 [m] (2.92)
𝑗
4.2. Perete plan cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului termic
În cazul PPNO/PPMS având straturile dispuse paralel cu direcţia fluxului termic se utilizează
relația (2.88), în care pentru rezistenţa termică unitară a peretelui vechi Rt,vechi se folosește rezultatul
din formula (2.83)
𝛿𝑒𝑐ℎ ∑𝑛
𝑗=1 ℎ𝑗
= 𝛿 ∙ ∑𝑛 (2.93)
𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑗=1(ℎ𝑗∙𝜆𝑗 )
Problema fiind din nou nedeterminată, d.p.d.v. tehnic se poate rezolva în mod analog, folosind
metodele din §4.1 [6], [9] ş.a.:
a) Se impune grosimea δech a noului perete şi din relația (2.93) se obține conductivitatea
termică echivalentă λech necesară
𝛿𝑒𝑐ℎ ∑𝑛
𝑗=1(ℎ𝑗∙𝜆𝑗 ) W
𝜆𝑒𝑐ℎ = ∙ ∑𝑛
[ ] (2.94)
𝛿 𝑗=1 ℎ𝑗 m∙K
b) Se alege materialul peretelui nou impunând λech și din relația (2.93) se determină grosimea
echivalentă necesară δech
∑𝑛 ℎ𝑗
𝛿𝑒𝑐ℎ = 𝜆𝑒𝑐ℎ ∙ 𝛿 ∙ ∑𝑛 𝑗=1 [m] (2.95)
(ℎ 𝑗=1 𝑗 ∙𝜆𝑗 )
17
5. ANALOGIA TERMO-ELECTRICĂ
5.1. Perete plan omogen
Relația (2.23) care exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PPO se poate rescrie în
forma (2.96)
∆𝑡 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 ∆𝑡
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = = 1 𝛿 ≡ 1 𝛿 [W] (2.96)
𝑅𝑡𝑡 ∙ ∙
𝐴𝜆 𝜆𝐴
Dacă se compară relația (2.96) cu expresia legii lui OHM din electrotehnică [1], [2], [8], [9],
[11], [12] ş.a.
𝑈 𝑈
𝐼=𝑅 = 𝐿 [A] (2.97)
𝑒𝑙 𝜌𝑒𝑙∙
𝑆
în care:
• U – Tensiunea electrică [V];
• Rel – Rezistența electrică [Ω];
• ρel – Rezistivitatea electrică [Ω∙m];
• L – Lungimea conductorului electric [m];
• S – Secţiunea conductorului electric [m2].
se constată o bună analogie între mărimile termice și cele electrice, redată în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1 Analogia termo-electrică pentru peretele plan omogen
Nr. Termotehnică Electrotehnică

1 Q̇ [W] I [A]
2 Δt [ºC], [K] U [V]
3 Rtt [K/W] Rel [Ω]
4 1
≡ 𝜆−1 [m∙K/W] ρel [Ω∙m]
𝜆
(rezistivitatea termică)
Figura 2.7 Circuit electric echivalent pentru simularea transmiterii căldurii prin conducție termică
prin PPO
18
Transmiterea căldurii prin PPO poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent
[8], [9], [11] ş.a. compus dintr-o sursă de tensiune U şi o rezistență electrică Rel (figura 2.7), în care:
1 𝛿
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 𝜆 ∙ 𝐴 (2.98)
Alternativ, pot fi utilizate şi mărimi raportate la aria peretelui A, caz în care [9] ş.a.:
𝐼 𝛿
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; ↔ 𝑞̇ ; 𝑅𝑒𝑙 ∙ 𝐴 ↔ 𝑅𝑡 = 𝜆 (2.99)
𝐴
5.2. Perete plan neomogen cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia

fluxului termic
Relația (2.41) exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PPNO cu straturile dispuse
perpendicular pe direcţia fluxului termic (figura 2.2), iar rezistența termică totală Rtt a PPNO este
precizată prin formula (2.39).
Transmiterea căldurii printr-un PPNO având straturile dispuse perpendicular pe direcția

fluxului termic, poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent (figura 2.8), compus
dintr-o sursă de tensiune U şi o serie de rezistențe electrice Rel,1, Rel,2, …. Rel,n corespunzătoare
rezistențelor termice totale ale straturilor componente ale PPNO [1], [2], [9], [11] ş.a.
În acest caz
1 𝛿 1 𝛿
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡1 − 𝑡𝑛+1 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙,1 ↔ 𝑅𝑡𝑡,1 = 𝐴 ∙ 𝜆1 , 𝑅𝑒𝑙,2 ↔ 𝑅𝑡𝑡,2 = 𝐴 ∙ 𝜆2 , …,
1 2
1 𝛿
𝑅𝑒𝑙,𝑛 ↔ 𝑅𝑡𝑡,𝑛 = 𝐴 ∙ 𝜆𝑛 (2.100)
𝑛
Figura 2.8 Circuit electric echivalent pentru simularea transmiterii căldurii prin conducție termică
prin PPNO având straturile dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic
Observație
Rezistențele electrice Rel,1, Rel,2, …, Rel,n sunt montate în serie, astfel încât rezistenţa
electrică totală Rel corespunde rezistenței termice totale Rtt a PPNO.
1 𝛿
𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 𝐴 ∙ 𝜆𝑗 (2.101)
𝑗
19
5.3. Perete plan neomogen cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului

termic
Relația (2.79) care exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PPNO cu straturile dispuse
paralel cu direcţia fluxului termic (figura 2.5) se poate rescrie în forma (2.102)
𝑄̇ = 𝑅 = 𝛿 [W] (2.102)
𝑡𝑡
𝑙∙∑𝑛
Transmiterea căldurii printr-un PPNO având straturile dispuse paralel cu direcţia fluxului
termic, poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent (figura 2.9), compus dintr-o sursă
de tensiune U şi o serie de rezistențe electrice Rel,1, Rel,2, …, Rel,n corespunzătoare rezistenţelor termice
totale ale fiecărui strat din componența PPNO [1], [2], [9], [11] ş.a.
În acest caz
1 𝛿 1 𝛿
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙,1 ↔ 𝑅𝑡𝑡,1 = ∙ , 𝑅𝑒𝑙,2 ↔ 𝑅𝑡𝑡,2 = ∙ , …,
𝜆1 𝐴1 𝜆2 𝐴2
1 𝛿
𝑅𝑒𝑙,𝑛 ↔ 𝑅𝑡𝑡,𝑛 = 𝜆 ∙ 𝐴 (2.103)
𝑛 𝑛
PPNO cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului termic
Observaţie
Rezistențele electrice Rel,1, Rel,2, …, Rel,n sunt montate în paralel, astfel încât rezistența
electrică totală Rel corespunde rezistenței termice totale Rtt a PPNO având straturile dispuse paralel
cu direcţia fluxului termic transmis.
𝛿
𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 𝑙∙∑𝑛 (2.104)
20
Rezistenţa totală R la montarea în paralel se poate exprima folosind relația generală

1 1 1 1 1
= 𝑅 + 𝑅 +. . . + 𝑅 = ∑𝑛𝑗=1 𝑅 (2.105)
𝑅 1 2 𝑛 𝑗
din care rezultă R

−1
1 1
𝑅= 1 = (∑𝑛𝑗=1 𝑅 ) (2.106)
∑𝑛
𝑗=1 𝑗
𝑅𝑗
Înlocuind cu rezistenţele termice corespunzătoare fiecărui strat ”j” din componența PPNO cu
straturile dispuse paralel cu direcţia fluxului termic transmis, se obţine
−1
1 1 1 𝑙 𝑙 𝑙 −1
𝑅 =[1 𝛿 + 1 𝛿 +. . . + 1 𝛿 ] = [𝛿 ∙ (ℎ1 ∙ 𝜆1 ) + 𝛿 ∙ (ℎ2 ∙ 𝜆2 )+. . . + 𝛿 ∙ (ℎ𝑛 ∙ 𝜆𝑛 )]
∙ ∙ ∙
𝜆1 (𝑙∙ℎ1 ) 𝜆2 (𝑙∙ℎ2 ) 𝜆𝑛 (𝑙∙ℎ𝑛 )
(2.107)
𝑙 −1 𝛿
𝑅 = [𝛿 ∙ ∑𝑛𝑗=1(ℎ𝑗 ∙ 𝜆𝑗 )] ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 𝑙∙∑𝑛 (2.108)
Referinţe bibliografice
3. Chisăliţă, G.A., Utilizarea tabelelor de o singură variabilă pentru determinarea numerică şi
reprezentarea grafică a distribuţiei temperaturii într-un perete plan omogen, Conferinţa naţională
cu participare internaţională “Instalaţiile pentru Construcţii şi confortul ambiental”, Ediţia a
XXVI-a, Timişoara, Editura Matrix Rom, Bucureşti, ISSN 1842-9491, 2017.
4. Chisăliţă, G.A., Determinarea numerică şi reprezentarea grafică a distribuţiei temperaturii într-
un perete plan neomogen folosind tabele de date de o singură variabilă, Conferinţa
tehnico-științifică cu participare internaţională “Instalații pentru Construcții şi economia de
energie”, Iaşi, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2017.
1975.
21
C02 Aplicatie PPNO 4 straturi.xlsx PPNO fara SIC
A B C D E F G H I
1

2
4 Grosime strat 1 δ1 cm 1.0
5 Conductivitate termica strat 1 λ1 W/mK 0.87
12 Temp. suprafata interioara (tsi) t1 C 18.0
13 Temp. suprafata exterioara (tse) t5 C -15.0
14 Distanta curenta x cm 0.0
15
16 Rezolvare =Delta1*0.01/Lambda1
18 Rezistenta termica unitara strat 1 Rt1 mpK/W 0.01149
=Rez_Rt1+Rez_Rt2+Rez_Rt3+
20 Rezistenta termica unitara strat 3 Rt3 mpK/W 2.5 Rez_Rt4
=(Temp_t1-Temp_t5)/Rez_Rt
22 Rezistenta termica unitara globala Rt mpK/W 2.915
23 Flux termic unitar global q W/mp 11.319 =Temp_t1-Flux_termic_q*Rez_Rt1
24 Temperatura suprafata 1-2 t2 C 17.870 =Temp_t2-Flux_termic_q*Rez_Rt2
25 Temperatura suprafata 2-3 t3 C 13.493
26 Temperatura suprafata 3-4 t4 C -14.805 =Temp_t3-Flux_termic_q*Rez_Rt3
27
28 =Temp_t1-(Temp_t1-Temp_t2)*
Dist_x/Delta1 Temp.
Strat 1 strat 1
29 [C]
Distanta Distanta
=Temp_t4-Flux_termic_q*Rez_Rt4 in PPNO in strat 18.000
30 Verificare [cm] [cm]
31 Marime Simbol U.M. Valoare 0.0 0.00 18.000
32 Temp. suprafata exterioara t5_verif C -15.0 0.25 0.25 17.967
33 Temperatura suprafata 2-3 t3_verif C 13.493 0.50 0.50 17.935
34 Temperatura suprafata 3-4 t4_verif C -14.805 0.75 0.75 17.902
35 1.00 1.00 17.870
36
37 =Temp_t1-Flux_termic_q* =Temp_t1-Flux_termic_q*
(Rez_Rt1+Rez_Rt2+Rez_Rt3) (Rez_Rt1+Rez_Rt2)
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
1/6
A B C D E F G H I
61
62
63 18.050
Distributia temperaturii in stratul 1 (PPNO fara SIC)
64 Temp.
65 18.000 strat…
66
67
Temperatura [C]
17.950
68
69 17.900
70
71
17.850
72
73
17.800
74
75 0.0 0.25 0.50 0.75 1.00
Distanta [cm]
76
77
78 Distributia temperaturii in stratul 2 (PPNO fara SIC)
20.000
79 Temp.
80 strat 2
81 15.000 [C]
82
Temperatura [C]
83
10.000
84
85
86 5.000
87
88
89 0.000
90 1.0 3.0 5.0 7.0 9.0 11.0 13.0 15.0 17.0 19.0 21.0 23.0 25.0 27.0 29.0
Distanta [cm]
91
92
94 15.000
Temp.
95 10.000 strat 3
96
5.000 [C]
97
Temperatura [C]
98 0.000
99
-5.000
100
101 -10.000
102
-15.000
103
104 -20.000
105 30.0 31.0 32.0 33.0 34.0 35.0 36.0 37.0 38.0 39.0 40.0
106 Distanta [cm]
107
109 -14.700
110 Temp.
-14.750 strat 4
111
112 -14.800 [C]
113
Temperatura [C]
-14.850
114
115 -14.900
116 -14.950
117
118 -15.000
119 -15.050
120 40.0 40.5 41.0 41.5
121 Distanta [cm]
122
123
124
125
126
2/6
J K L M N O P Q R S T U V
1
Distributia temperaturii in PPNO/PPMS fara SIC

20.000
2
Temperatura
3
[C]
4 15.000
5
6
7 10.000
8
9
Temperatura [C]
5.000
10
11
12 0.000
13
14
15 -5.000
16
17
18 -10.000
19
20 -15.000
21
22
23 -20.000
2.0
3.0
4.0
7.0
8.0
9.0
5.0
6.0
0.00
0.25
0.50
0.75
1.00
10.0
11.0
12.0
13.0
14.0
15.0
16.0
17.0
18.0
19.0
20.0
21.0
22.0
23.0
24.0
25.0
26.0
27.0
28.0
29.0
30.0
31.0
32.0
33.0
34.0
35.0
36.0
37.0
38.0
39.0
40.0
40.5
41.0
41.5
24
25
26 Distanta [cm]
27
28
Temp. Temp. Temp.
Strat 2 strat 2 Strat 3 strat 3 Strat 4 strat 4
29 [C] [C] [C]
Distanta Distanta Distanta Distanta Distanta Distanta
in PPNO in strat 17.870 in PPNO in strat 13.493 in PPNO in strat -14.805
30 [cm] [cm] [cm] [cm] [cm] [cm]
31 1.0 0.0 17.870 30.0 0.0 13.493 40.0 0.0 -14.805
32 2.0 1.0 17.719 31.0 1.0 10.663 40.5 0.5 -14.870
33 3.0 2.0 17.568 32.0 2.0 7.834 41.0 1.0 -14.935
34 4.0 3.0 17.417 33.0 3.0 5.004 41.5 1.5 -15.000
35 5.0 4.0 17.266 34.0 4.0 2.174
36 6.0 5.0 17.115 35.0 5.0 -0.656 =Temp_t4-(Temp_t4-Temp_t5)*
Dist_x/Delta4
37 7.0 6.0 16.964 36.0 6.0 -3.486
38 8.0 7.0 16.813 37.0 7.0 -6.315
39 9.0 8.0 16.663 38.0 8.0 -9.145
=Temp_t3-(Temp_t3-Temp_t4)*
40 10.0 9.0 16.512 39.0 9.0 -11.975 Dist_x/Delta3
41 11.0 10.0 16.361 40.0 10.0 -14.805
42 12.0 11.0 16.210
43 13.0 12.0 16.059 =Temp_t2-(Temp_t2-Temp_t3)*
44 14.0 13.0 15.908 Dist_x/Delta2
45 15.0 14.0 15.757
46 16.0 15.0 15.606
47 17.0 16.0 15.455
48 18.0 17.0 15.304
49 19.0 18.0 15.153
50 20.0 19.0 15.002
51 21.0 20.0 14.851
52 22.0 21.0 14.701
53 23.0 22.0 14.550
54 24.0 23.0 14.399
55 25.0 24.0 14.248
56 26.0 25.0 14.097
57 27.0 26.0 13.946
58 28.0 27.0 13.795
59 29.0 28.0 13.644
60 30.0 29.0 13.493
3/6
J K L M N O P Q R S T U V
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
4/6
W X Y Z AA
1
Distanta
in PPNO Temperatura
[cm] [C]
2
3 0.00 18.000
4 0.25 17.967
5 0.50 17.935
6 0.75 17.902
7 1.00 17.870
8 2.0 17.719
9 3.0 17.568
10 4.0 17.417
11 5.0 17.266
12 6.0 17.115
13 7.0 16.964
14 8.0 16.813
15 9.0 16.663
16 10.0 16.512
17 11.0 16.361
18 12.0 16.210
19 13.0 16.059
20 14.0 15.908
21 15.0 15.757
22 16.0 15.606
23 17.0 15.455
24 18.0 15.304
25 19.0 15.153
26 20.0 15.002
27 21.0 14.851
28 22.0 14.701
29 23.0 14.550
30 24.0 14.399
31 25.0 14.248
32 26.0 14.097
33 27.0 13.946
34 28.0 13.795
35 29.0 13.644
36 30.0 13.493
37 31.0 10.663
38 32.0 7.834
39 33.0 5.004
40 34.0 2.174
41 35.0 -0.656
42 36.0 -3.486
43 37.0 -6.315
44 38.0 -9.145
45 39.0 -11.975
46 40.0 -14.805
47 40.5 -14.870
48 41.0 -14.935
49 41.5 -15.000
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
5/6
W X Y Z AA
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
6/6

Ilovepdf Merged

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ilovepdf Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C02 Aplicatie PPO.

xlsx PPO fara SIC

CURS 3: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN PERETELE

1. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE CILINDRIC OMOGEN ŞI NEOMOGEN ........ 2

1. CONDUCȚIA TERMICĂ PRIN PERETELE CILINDRIC

𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 sau 𝑑 = 𝑑𝑖 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 (3.2)

𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 sau 𝑑 = 𝑑𝑒 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 (3.3)

Figura 3.1 Perete cilindric omogen (PCO)

iar fluxul termic total Q̇ transmis prin PCO este

Din relațiile (3.4) și (3.5) rezultă [1], [10], [11] ş.a.

Relația (3.10) se integrează nedefinit rezultând o constantă de integrare C

Pentru determinarea constantei C se aplică prima condiție la limită de specia 1

și se obține expresia constantei C

Înlocuind valoarea constantei C din (3.13) în relația (3.11) rezultă

rezultă fluxul termic total Q̇ în forma [10], [13] ş.a.

Pentru o aplicare practică, dacă se înlocuiesc razele cu diametrele corespunzătoare

se obțin relațiile uzuale de calcul [10], [11], [13] ş.a.

Fluxul termic unitar q̇ sau Q̇ l raportat la unitatea de lungime este

dacă se introduce noțiunea de rezistență termică unitară (rezistență termică specifică) Rt a

În cazul în care se adoptă ca suprafață de referință aria exterioară Ae a cilindrului, fluxul

𝑑𝑒 > 𝑑𝑖 ⇒ 𝑞̇ 𝑠𝑒 < 𝑞̇ 𝑠𝑖 (3.25)

iar fluxul termic unitar q̇ s raportat la această suprafață se determină cu formula

(axa Oz fiind axa cilindrului), ecuația cercului

Figura 3.2 Secțiune perete cilindric omogen (PCO)

Folosind relația (3.19) se obține fluxul termic total Q̇ transmis

1.2. Transferul de căldură prin conducție termică prin peretele cilindric

Figura 3.3 Perete cilindric neomogen sau multistrat (PCNO/PCMS)

Se modifică ipoteza g) pentru a adapta condițiile la limită de specia 1 (DIRICHLET) noilor

𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 sau 𝑑 = 𝑑1 → 𝑡 = 𝑡1 ≡ 𝑡𝑠𝑖 (3.39)

𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑛+1 sau 𝑑 = 𝑑𝑛+1 → 𝑡 = 𝑡𝑛+1 ≡ 𝑡𝑠𝑒 (3.40)

𝑄̇1 = 𝑄̇2 = … = 𝑄̇𝑛 = 𝑄̇ sau 𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 2 = … = 𝑞̇ 𝑛 = 𝑞̇ (3.41)

Adunând relațiile (3.42) … (3.44) și ținând cont de relația (3.41), rezultă

Similar cu peretele plan neomogen (PPNO), se observă că poate fi introdusă rezistența

și rezistența termică totală Rtt a PCNO precizată prin formula

1.3. Diametrul critic

Se anulează derivata de ordinul întâi a acestei funcții [9] ş.a.

și ținând cont de faptul că

Figura 3.4 Raza critică (diametrul critic) pentru PCO

Cunoașterea problemei diametrului critic este deosebit de importantă, deoarece neglijarea

𝑑𝑖𝑧 ≫ 𝑑𝑐𝑟 sau 𝑅𝑖𝑧 ≫ 𝑅𝑐𝑟 (3.60)

𝑑𝑒𝑥𝑡 ≅ 𝑑𝑐𝑟 sau 𝑅𝑒𝑥𝑡 ≅ 𝑅𝑐𝑟 (3.61)

De asemenea, în cazul lagărelor cu alunecare, pentru a permite o evacuare optimă a căldurii

2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE SFERIC OMOGEN

𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 sau 𝑑 = 𝑑𝑖 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 (3.64)

𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 sau 𝑑 = 𝑑𝑒 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 (3.65)

Figura 3.5 Perete sferic omogen (PSO)

iar fluxul termic total Q̇ transmis prin PSO va fi

Combinând relațiile (3.66) şi (3.67) rezultă [10] ş.a.

𝐴 = 4 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅2 sau 𝐴 = 𝜋 ∙ 𝑑 2 [m2 ] (3.70)

Din relațiile anterioare rezultă

Utilizând metoda separării variabilelor se obține [10] ş.a.

Relația (3.72) se integrează nedefinit rezultând o constantă de integrare C

Pentru determinarea constantei C se aplică prima condiție la limită de specia 1

Înlocuind valoarea constantei C din (3.75) în relația (3.73) rezultă

rezultă fluxul termic total Q̇ în forma [10], [13] ş.a.

Pentru o formă practică, dacă se înlocuiesc razele cu diametrele corespunzătoare

se obține relația uzuală de calcul [10], [11], [13] ş.a.

𝑑𝑖 < 𝑑𝑒 ⟹ 𝑞̇ 𝑠𝑖 > 𝑞̇ 𝑠𝑒 (3.86)

În practică se poate folosi ca referință o suprafață fictivă medie corespunzătoare diametrului

iar fluxul termic unitar q̇ s raportat la această suprafață se determină cu relația

𝑞̇ 𝑠𝑖 > 𝑞̇ 𝑠 > 𝑞̇ 𝑠𝑒 (3.89)

similară relației (3.73).

𝑑𝑒 = 𝑑𝑖 + 2 ∙ 𝛿𝑂𝐿 = 0.5 ∙ 𝑚 + 2 ∙ 10 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 ⇒ 𝑑𝑒 = 0.52 ∙ 𝑚 (3.96)