TEST DE FORFECARE DIRECTĂ

1. INTRODUCERE

Testul se efectuează fie pe eșantioane neperturbate, fie pe eșantioane remodelate. Pentru a

facilita scopul de remodelare, o probă de sol poate fi compactată la un conținut optim de
umiditate într-un
matriță de compactare. Apoi, specimenul pentru testul de forfecare directă ar putea fi obținut
folosind
tăietor furnizat. Alternativ, proba de nisip poate fi plasată în stare uscată la densitatea
necesară, în cutia de forfecare asamblată.

Eșantionului i se aplică o sarcină normală și acesta este forfecat pe planul orizontal

predeterminat dintre cele două jumătăți ale cutiei de forfecare. Se înregistrează măsurători ale
sarcinii de forfecare, ale deplasării prin forfecare și ale deplasării normale. Testul este repetat
pentru două sau mai multe specimene identice sub sarcini normale diferite. Din rezultate, se
pot determina parametrii de rezistență la forfecare.

2. OBIECTIV

Pentru a determina parametrul rezistenței la forfecare a solului, coeziunii, c și unghiului de

frecare, ø.

3. TEORIE

Relația generală dintre rezistența maximă la forfecare, Շf și stresul normal,σ n pentru

soluri poate fi reprezentată de ecuația cunoscută sub numele de Legea lui Coulomb:
 τ f = c + σ tan φ

unde:
c = coeziune, care se datorează forțelor interne care țin particulele de sol împreună într-o
masă solidă
Ø = frecare, care se datorează interblocării particulelor și frecării dintre ele atunci când
sunt supuse solicitării normale
τf = rezistența la forfecare a solului la defectare
σf = tensiunea normală totală pe planul de avarie

Componentele de frecare cresc odată cu creșterea stresului normal, dar componentele de

coeziune rămân constante. Dacă nu există stres normal, frecarea dispare. Această relație
prezentată în graficul de mai jos. Acest grafic aproximează în general o linie dreaptă, înclinația
sa față de axa orizontală fiind egală cu unghiul de rezistență la forfecare al solului, Ø și
intersecția sa pe axa verticală (tensiunea de forfecare) fiind coeziunea aparentă, notată cu c.

Graficul stresului de forfecare față de stresul normal

4. ECHIPAMENTE DE TESTARE

1. Cărucior cutie de forfecare.

2. Platformă de încărcare.
3. Placă perforată.
4. Placă poroasă.
5. Placă de fixare.
6. Unsoare.

Cărucior cutie de forfecare Pagina de încărcare

Placă perforată, Placă poroasă, Grăsime

 Platou de reținere

5. PROCEDURI

1. Măsurarea internă este verificată prin utilizarea etrierelor vernier. Lungimea laturilor, L și
adâncimea totală, B.
2. Placa de bază este fixată în interiorul cutiei de forfecare. Apoi, placa poroasă este pusă pe
placa de bază. Placa de grilă perforată este montată peste poroasă, astfel încât plăcile
grilei să fie în unghi drept față de forfecarea direcției.

3. Două jumătăți ale cutiei de forfecare sunt fixate cu ajutorul șuruburilor de fixare.
4. Pentru solurile coezive, proba de sol este transferată de la tăietorul de specimene pătrate
la cutia de forfecare prin apăsarea în jos pe placa superioară a grilei. Pentru solul nisipos,
solul compact în straturi până la densitatea necesară în cutia de forfecare.
5. Montați ansamblul cutiei de forfecare pe cadrul de încărcare.
6. Cadranul este setat al inelului de testare la zero
7. Jugul de încărcare este așezat pe placa de încărcare și ridicați cu grijă cuierul pe partea
superioară a jugului de încărcare.
8. Încărcarea corectă este aplicată plăcuței cuierului.
9. Cu atenție, șuruburile care fixează jumătatea superioară sunt îndepărtate în jumătatea
inferioară.
10. Încercarea se efectuează prin aplicarea sarcinii orizontale de forfecare la eșec. Tensiunea
trebuie să fie de 0,2 mm / min
11. Citirile orizontale sunt înregistrate și manometrele de forță, la intervale regulate.
12. Efectuați testul pe trei probe de sol identice sub solicitări de compresie verticale diferite,
1,75 kg, 2,5 kg și 3,2 kg
 Deplasament Inel de dovedire Stresul de Melodie
Indicator ∆L (mm)(X10-4) Indicator Sarcină, P (kN) forfecare (x 10-6)
cadran cadran (x 10-5) (KN/m2)
(x 10-3)
0.2 4 14 2.9 8.1 6.7
0.4 8 25 5.1 14.2 13.3
0.6 12 34 6.9 19.2 20.0
0.8 16 41 8.4 23.3 26.7
1.0 20 44 9.0 25.0 33.3
1.2 24 50 10.2 28.3 40.0
1.4 28 55 11.2 31.1 46.7
1.6 32 59 12.0 33.3 53.3
1.8 36 63 12.9 35.8 60.0
2.0 40 65 13.3 36.9 66.7
2.2 44 67 13.7 38.1 73.3
2.4 48 69 14.1 39.2 80.0
2.6 52 70 14.3 39.7 86.7
2.8 56 70 14.3 39.7 93.3
3.0 60 70 14.3 39.7 100.0
3.2 64 70 14.3 39.7 106.7
6.0 REZULTAT ȘI CALCUL

Specimenul nr. 1

Sarcină maximă: 1,75 kg 1,75 kg × 9,81 N × _1kN_ = 0,017 kN

1kg 1000N
Lungime: 60mm = 0.06m

Suprafata : 0.06m × 0.06m = 3.6×10-3m2

Specimenul nr. 2

Sarcină maximă : 2,5 kg 2,5 kg × 9,81 N × _1kN_ = 0,025 kN

1kg 1000N
Deplasament Inel de dovedire Stresul de Melodie
Indicator ∆L (mm)(X10-4) Indicator Sarcină, P (kN) forfecare (X 10-6)
cadran cadran 10-5
(x ) (KN/m2)
(x 10-3)
0.2 4 20 4.1 11.4 6.7
0.4 8 32 6.5 18.1 13.3
0.6 12 28 5.7 26.0 20.0
0.8 16 60 12.2 33.9 26.7
1.0 20 71 14.5 40.3 33.3
1.2 24 82 16.7 46.4 40.0
1.4 28 92 18.8 52.2 46.7
1.6 32 97 19.8 55.0 53.3
1.8 36 100 20.4 56.7 60.0
2.0 40 102 20.8 57.8 66.7
2.2 44 102 20.8 57.8 73.3
2.4 48 102 20.8 57.8 80.0
2.6 52 102 20.8 57.8 86.7
Lungime: 60mm = 0.06m

Suprafata : 0.06m × 0.06m = 3.6×10-3m2

Specimenul nr.3

Sarcină maximă: 3.25 kg 3,25 kg × 9,81 N × _1kN_ = 0,032 kN

1kg 1000N
Lungime: 60mm = 0.06m

Suprafata : 0.06m × 0.06m = 3.6×10-3m2

Deplasament Inel de dovedire Stresul de Melodie
Indicator ∆L (mm)( X10-4)
Indicator Sarcină, P (kN) forfecare (X 10-6)
cadran cadran (x10-5) (KN/m2)
(x 10-3)
0.2 4 28 5.7 15.8 6.7
0.4 8 47 9.6 26.7 13.3
0.6 12 64 13.1 36.4 20.0
0.8 16 88 17.9 49.7 26.7
1.0 20 102 20.8 57.8 33.3
1.2 24 115 23.5 65.3 40.0
1.4 28 121 24.7 68.6 46.7
1.6 32 127 25.9 71.9 53.3
1.8 36 134 27.3 75.8 60.0
2.0 40 135 27.5 76.4 66.7
2.2 44 137 27.9 77.5 73.3
2.4 48 138 28.2 78.3 80.0
2.6 52 138 28.2 78.3 86.7
2.8 56 138 28.2 78.3 93.3
3.0 60 138 28.2 78.3 100.0
Calculul eșantionului

1. Deplasament

= manometru x 0,002

= 0, 2 x 0, 002

= 4 x 10-4 mm

2. Inel de dovedire

= ecartament cadran x 0,00204/1000

= 14 x 0.00204/1000

= 2,9×10-5 kN

3. Tensiune de forfecare (calibru de 0,2 mm)

= Ecartament Dail x 0.00204/1000

Zonă

= 14(0.00204)/1000 kN
0,06 m x 0,06 m
= 8,1×10-3 kN/m2

4. Tensiune (manometru cadran 0,2 mm)

= deplasare / lungime totală

 = 4 x 10-4 mm / 60 mm

= 6.7×10-6

5. Stres normal, ( kN/mm2 )

a) Pentru o sarcină de 1,75 kg.

= Sarcină , P
Zona, A

= _0,017 kN___

0,06 m × 0,06 m

= 4, 7 kN /m2

b) Pentru sarcină de 2,5 kg

= 0,025 kN_____
0,06 m × 0,06 m

= 6, 9 kN /m2

c) Pentru sarcină de 3,25 kg

= 0,032 kN______
0,06 m × 0,06 m

= 8, 9kN / m2

6.

3,1 cm
 4,4 cm

Tan φ = 3,1 / 4,4

Φ = 35ᵒ

7.0 DISCUȚIE

Testul de forfecare directă este potrivit pentru determinarea relativ rapidă a parametrului
rezistenței la forfecare a solului, pentru a găsi valoarea coeziunii și, de asemenea, pentru a găsi
unghiul de frecare. La sfârșitul rezultatului am trasat graficul, care este graficul stresului de
forfecare versus tensiune. Graficul ne va câștiga valoarea unghiului de frecare. (Consultați
graficul).

La aceste 3 probe care sunt de 1,75 kg, 2,5 kg și 3,25 kg nu există date de eroare obținute.
Valoarea obținută de la indicatorul cadranului a arătat creșteri directe. Acest lucru se datorează
faptului că citirea cadranului a mărit timpul cu timpul.

Se determină coeziunea solului și unghiul de frecare a solului. Unghiul de frecare este

unghiul liniei liniare produse (panta liniei). Din grafic, coeziunea solului este de 0,0 kN/ m2 ,
deoarece eșantionul de sol utilizat este nisip. După cum știm, nisipul este un tip de sol cu
granulație grosieră și presupune mai puțină coeziune. Formați graficul, unghiul de frecare este de
35°. Testul de forfecare directă are avantaje și dezavantaje. Este simplu și rapid, în special pentru
nisipuri. Eșecul care apare este de-a lungul unei singure suprafețe, care aproximează alunecările
observate sau eșecul de tip forfecare în solurile naturale
8.0 CONCLUZIE

Testul de forfecare directă este util atunci când urmează să se testeze mai puține
soluri cu coeziune. În acest test, planul de defecțiune este forțat să apară într-un loc
predeterminat în care acționează atât tensiunile normale, cât și cele de forfecare; Eșantionul
este plasat într-o cutie de forfecare închisă, fixată la bază, cu partea superioară liberă să se
traducă sub o forță orizontală. Cele două porțiuni ale cutiei sunt distanțate prin utilizarea
șuruburilor de distanțare pentru a reduce frecarea. Spațiul ar trebui să fie cel puțin la fel de
mare ca cea mai mare particulă de nisip. Cutia este apoi introdusă în aparatul de forfecare
directă și se aplică sarcina orizontală crescătoare cu sarcină verticală corespunzătoare
constantă, iar deformarea orizontală se înregistrează cu ajutorul cadranului. Pentru fiecare
încercare se desenează diagrama tensiunii de forfecare-deformație pentru a afla tensiunea
finală, apoi se desenează anvelopa de deformare prin corelarea fiecărei solicitări finale de
forfecare cu tensiunea normală corespunzătoare acesteia în cel puțin trei încercări.

Testul de forfecare directă poate fi utilizat pentru a măsura parametrii efectivi de

stres ai oricărui tip de sol, atâta timp cât presiunea porilor indusă de forța normală și forța de
forfecare se pot disipa în timp. Pentru experiment folosim nisipurile curate ca probă, deci nu
există nicio problemă, deoarece presiunea porilor se disipează ușor. Cu toate acestea, în cazul
argilelor foarte plastice, este necesar doar să existe o viteză de deformare adecvată, astfel
încât presiunea porilor să se poată disipa în timp.

Testele de forfecare directă pot fi efectuate în mai multe condiții. În mod normal,
proba este saturată înainte de efectuarea testului. Testul poate fi efectuat la conținutul de
umiditate in situ. Înainte de a găsi valoarea coeziunii și a unghiului de frecare, trebuie să
trasăm graficul din datele pe care le obținem din experiment. Rezultatele testelor pe fiecare
 epruvetă sunt reprezentate grafic cu tensiunea maximă (sau reziduală) pe axa x și tensiunea
de limitare pe axa y. Intersecția cu ax a curbei care corespunde rezultatelor încercării este
coeziunea, iar panta liniei sau curbei este unghiul de frecare.

9.0 ÎNTREBĂRI

Întrebarea 1

un. De ce placă perforată în acest test cu dinți?

Placa cu dinți este folosită pentru a crește ficțiunea și pentru a produce o forță de prindere
între

și eșantionul și ajută la distribuirea uniformă a stresului de forfecare. Direcția plăcii se

mișcă opus, ceea ce se întâmplă la frecare.
b. Ce valoare maximă a deplasării înainte de a opri încercarea?

Valoarea maximă a deplasării înainte de oprirea testului este atunci când valorile de la
indicatorul cadranului sunt constante de cel puțin trei ori continuu sau nu mai cresc datele
și, de asemenea, când valoarea înclinației a scăzut brusc, așa că oprim testul.

Întrebarea 2

un. Care este scopul unui test de forfecare directă? Ce proprietăți ale solului măsoară?

Un test direct de forfecare este un test de laborator utilizat de inginerii geotehnici pentru a
găsi parametrii de rezistență la forfecare ai solului. Testul de forfecare directă măsoară
parametrii de rezistență la forfecare, care sunt coeziunea solului (c) și unghiul de frecare (ø).
Rezultatele încercării sunt reprezentate grafic cu tensiunea maximă pe axa x și tensiunea de
limitare pe axa y. Intersecția y a curbei care se potrivește rezultatelor încercării este
coeziunea, iar panta liniei sau curbei este unghiul de frecare.
 b) De ce folosim șurub de fixare în acest test? Ce se întâmplă dacă nu le eliminați în
timpul testului?

Folosim șurubul de fixare în acest test de forfecare directă, deoarece pentru a evita
forfecarea înainte de efectuarea experimentului. Dacă nu le îndepărtăm în timpul testului,
acestea nu vor fi frecate și nu va exista forfecare pe eșantion și, prin urmare, rezultatul nu va
fi corect.

10.0 REFERINȚĂ

 Braja M. Das, Principiile angrenării geotehnice. Editia a VII-a. Ediția SI. Cengage
Learning.