A fost odatã ca niciodatã …..

(ca orice
poveste o sã încep si eu, pentru cã vreau sa o iau ca pe o
poveste nu ca pe o aventurã)..... o printesã într- un regat
nefericit avea tot ceea ce îsi dorea dar nu era iubitã, ea spera la
un print si deodatã a apãrut, printul cel frumos pe cal alb, a
apãrut cand ea încetase în a spera la el si a venit la momentul
potrivit, el era un print frumos, destept dar si cu un suflet cald
pe care il ascundea, ascundea asta, dar ochii lui sclipeau atunci
cand o privea, ea s a îndrãgostit si a crezut ca el o s o facã
fericit asa cum el a promis, " Promit ca o sã te fac cea mai
fericita" ea a crezut în vorbele lui pentru ca inima ii era oarba
de iubire...asa cum mi a spus si el orice poveste se termina cu
sfârsit . Asa si povestea noasta nu a fost una lunga dar in
sufletul meu a fost îndeajuns sa il pot iubii, poate ca printesa a
fost fericita cu el dar el nu a fost cu ea sau… nu stiu, poate
povestea s a terminat sau a fost o aventura sau actiunea din
poveste, eu vreau sa cred ca povestea nu se terminã asa, dar
sunt destul de capabila sã inteleg ca asta a fost o poveste cu
sfarsit nefericit, nu toate povestile se terminã cu unul frumos
cum am crezut sau am sperat, cred ca era fericit sau mãcar
putin dacã printul nu era las si lãsa printesa asa, poate ea a
vãrsat lacrimi pentru el si poate el nu pentru ea dar hai sa
recapitulam acum pentru totdeauna. A fost odata ca niciodata
un prin intr un regat frumos, dar poate nu fericit si o printesa
intr un alt regat la fel de nefericita si a dat întamplator peste el,
printul cel frumos pe un cal alb, era atat de inteligent în cat
printesa a fost coplesita de el cand îi auzea vocea sufletul ei era
plin, cand sufletul ei era gol pana sa vina el, dar ea voia doar
sã-l facã fericit, voia sã îi aducã bucurie în sufletelul lui, stia ca
are multe probleme la regat dar si pe lângã, voia sã aducã
culoare în inima lui, dar el a dus o pana în al 9 lea cer si
apoi .....a lãsat-o sã se prãbuseascã fãrã sã-i spunã ce vrea si ce
simte, fãrã sã-i spunã adio si fãrã sã-i ofere un sãrut poate
sãrutul magic, se plimbau de mânã, se uita la ea de parcã o
iubea, si o fãcea sã se simtã cea mai fericitã, când îi sãruta
mâna simtea cãldurã, dar totul s-a transformat în frig, si peste
regat a apãrut furtunã, printul a ales cã este fericit singur si
printesa a rãmas în urmã curgandu i lacrimi din ochii ei aceia
care odata sclipeau de fericire. Dar el a uitat cã un regat nu se
poate ridica farã o reginã în el, poate nu e ea printesa dar fãrã
sprijin nu poti face nimic, oricât de inteligent este printul.
Momentele petrecute împreunã erau unele de vis, se întelegeau
doar din priviri si ea a crezut cã o sã-i rãmânã alãturi, dar uite
povestea a luat sfârsit si regatul ei s-a prãbusit dar inima ei o sã
se vindece, iar el nu o sã se poata videca niciodata singur,
singuratatea nu face pe nimeni fericit, iubirea te face sa uiti de
tot. Ea isi doreste sa îsi gãseascã printesa potrivitã pentru a sta
în relatul lui si sã-l asculte sã-l iubeascã si sã-l întelegã, el
trebuie doar sã îsi vindece inima si sã lase in urmã ce spun
slugile despre el cã farã ele nu ar putea tine ceea ce a costruit
regele. 
Si asta a fost povestea noasta, una frumosã, scurtã dar a fost
plinã de emotii, fiecare poveste are o învãtãturã, dar cred ca ea
a fost ca o parte de fericire, as vrea sã termin prin sfârsit dar se
pare cã povestea asta nu o pot face cu un sfârsit pentru cã nu
are…… dar îmi aduc aminte cã cineva mi-a spus ca toate
povestile asa se terminã…..
Înainte de culcare aceasta este povestea pe care
printesa si-o aduce aminte pentru ca nu o poate uita, pentru ca
nu întelege sfârsitul