Salut!

Întâi de toate, vreau să-ți mulțumesc, în numele echipei Grile-Admitere.ro,

pentru descărcarea acestui interviu, al 11-lea din seria noastră. Dacă ai mai
citit și alte interviuri din serie, știi motivația noastră, așa că hai să mergem
mai departe

Dacă dai admiterea la medicină, e foarte probabil ca totul să fie o nebuloasă

pentru tine:

- Cât de grele vor fi grilele?

- Cât ar trebui să învăț ca să fiu sigur că intru la buget?
- Cum se presupune că ar trebui să învăț eu, la virgulă, sute de pagini la
biologie și fizică sau chimie, plus 3 materii pentru Bac?!
- Ar trebui să merg la simulare?
- Trebuie să învăț grilele sau materia?

Tocmai de aceea, credem că elevii care dau la medicină au nevoie de

repere. Au nevoie de modelul și sfaturile unor oameni care nu doar că au
reușit, dar au și excelat.

Deși avem peste 18.000 utilizatori pe platformă și suntem online de aproape

5 ani, este prima dată când am început o serie de mini-interviuri cu actuali
mediciniști care au luat note foarte mari la admitere.
Întrebările pe care le-am adresat sunt trimise de comunitatea
Grile-Admitere.ro, care au completat un chestionar numit „Ce l-ai întreba pe
un medicinist care a luat peste 9,80 la admitere?”.

Această serie cuprinde interviuri cu mediciniști din diverse orașe, iar

astăzi discutăm cu Alexandru Conțac, proaspăt student în anul I la UMF
Grigore T. Popa Iași la momentul redactării acestui interviu (septembrie
2019).

Am primit peste 200 de întrebări, le-am sortat, am surprins esența și am

identificat cele mai arzătoare întrebări ale viitorilor mediciniști.

Astăzi, te invit să pătrunzi în mintea lui Alexandru, care a obținut 9.80 la

examenul de admitere la Facultatea de Medicină din cadrul UMF Iași - a fost
al zecelea din listă.

Spor la citit,
Mihai
1. În primul rând, vreau să te întreb: „De ce medicina?”. Cum ai
ales drumul acesta?

Sincer, medicina nu a fost prima mea alegere.

Inițial, îmi vedeam viitorul într-un domeniu al

„informaticii” – cybersecurity, dezvoltare software
și altele. Totuși, prin clasa a X-a, spre final,
m-am întrebat – „Dar chiar vreau să stau 12-
13 h în fața unui calculator? Și ce mă fac când
voi vrea o familie?” Înțeleg avântul tinerilor de
astăzi de a lucra în acest domeniu, dar ca orice
lucru prea frumos, ascunde în spate anumite
dezavantaje.

Un salariu „frumos” încă de la început înseamnă mult timp stat în fața unui
calculator, indiferent că e de acasă sau la un birou, să fii disponibil de fiecare
dată când „șeful” are nevoie de tine, cu alte cuvinte, să accepți că îți pierzi o
mare parte din timpul liber pentru job.

De când mă știu, îmi place să îmi impun propriul

stil în ceea ce fac, așa că medicina mi-ar oferi o
meserie liberală, un mod de lucru individualizat,
șansa de a evolua în diferite domenii, dar care
să fie corelate, oportunitatea de a ajuta în
societate și da, de ce să mint, un suport financiar
considerabil.

Înțeleg că toate acestea necesită muncă, dar pun în balanță faptul că un medic,
chiar dacă se propulsează mai greu, are mai multe oportunități și o stabilitate a
locului de muncă mult mult mai mare decât cea a unui informatician, pe termen
lung vorbind.

2. Ok. Foarte mulți dintre elevi au întrebat, când au auzit „9.80”:

„Care este secretul tău?”. Știm că este vorba de mult efort, dar ce
anume crezi că a fost factorul definitoriu?

Faptul că mereu mi-a plăcut să înțeleg lucrurile, în esență. Nu pot reține

informații fără să știu de unde pleacă. Îmi trebuie mereu argumente, imagini,
explicații, trebuie să fie clar în mintea mea.
Când eram mai mic, tata îmi zicea că nu poți spune că ai înțeles un lucru până
nu faci și un copil de 5 ani să-l înțeleagă. Așa este, dar eu aș zice că de 10 ani.
Faptul că pricepi ce scrie în acel manual e ca un motoraș – toate mecanismele
trebuie să funcționeze în armonie.

Medicina, ca și alte materii, nu înseamnă doar biologie – trebuie să știi

matematică, fizică, chimie, română (și accentuez aici, căci una este ilion și
alta ileon, vorbind de admiterea din anul acesta, o grilă la care am greșit, din
neatenție) și trebuie să fii cât mai deschis la informație.

Sincer vorbind, nimeni nu poate reține zeci

de mii de informații, dar un medic bun știe să
coreleze datele importante, astfel că toate
lucrurile par ușoare și logice. Așa am învățat
acest „simplu” manual. Doar prin asemănări
și principiile de bază care stau la funcționarea
diferitelor sisteme.

3. Pentru că examenele diferă de la o facultate la alta, aș vrea

să te întreb care sunt materiile la care ai dat admiterea și la ce
universitate.

Univeristatea de Medicină și Farmacie Grigore T.

Popa, Iași, Medicină Generală, Biologie + Fizică

4. Iată cea mai mare curiozitate a viitorilor mediciniști: „Când te-ai

apucat să înveți?”.

Din prima zi în care m-am născut. Acum, lăsând glumele, m-am apucat în clasa
a 11-a.
Sincer, sfatul meu, pentru tinerii de la liceu (de la profil real) care vor să facă
pregătiri, este – clasele a IX-a si a X-a faceți matematică și una sau două limbi
străine, în clasa a IX-a dați ECDL-ul (atestat european și echivalează proba
de informatică la BAC), la sfârșitul clasei a X-a dați Cambridge, IELTS sau ce
alt examen vreți și ați obinut un nou certificat de importanță europeană și vi se
atestă și proba de la BAC și atunci ați scăpat de stresul acesta pe mai târziu.

Dintr-a XI-a, faceți matematică, română, bio și fizică/chimie. Da, par multe,
dar acum vorbind, matematică ai nevoie oricând, deoarece BAC-ul este un joc
de noroc în esență, poate fi ușor sau greu, pe română nu pot accentua cât de
important e să începi cât mai devreme (mulțumesc mama!, chiar dacă ne-am
certat) și la română, încercați să vă faceți eseurile cât mai devreme, pentru a
fi liniștiți că le aveți, iar celelalte două, dacă faceți o dată pe săptămână și vă
dedicați doar câte o oră jumătate PE SĂPTĂMÂNĂ la fiecare, veți vedea că
informația se procesează și rămâne întipărită. Da, nu vă așteptați la rezultate, din
prima lună, eu le-am văzut abia după un an. Dar credeți-mă, se vor vedea, cu
timpul.

5. Și cum arăta o zi din viața ta? Câte ore/pagini învățai zilnic? Ai

învățat constant, sau ai avut și anumiți timpi morți?

Ce să spun aici, sunt „gamer”. Dar fac și sport,

plimbări cu Rynno, un Akita care are energie
cât 4 sau (cel mai des), ies pe afară, conduc.
Nu am o viață spectaculoasă în plan social,
dar sunt fericit cu ce am și niciodată nu mi-am
dorit mai mult. Nu vreau să mă pun în lumina
reflectoarelor, chiar dacă unii cred contrariul.
Îmi las rezultatele să vorbească singure. Câte
pagini?

Păi, 2-3 pagini, înainte să merg la pregătire (asta în clasa a XI-a). După învățăm
constant, jumătate de oră pe zi. Timpi morți nu prea, doar în perioada simulărilor
mai mult. Dar cum pregătirile erau săptămânale, nu prea îmi permiteam. Dar
învățatul constant (chiar și doar jumătate de oră) este mai bun decât să lași
cartea să se prăfuiască.
6. Foarte mulți se întreabă cum ar putea să învețe mai repede, să
înțeleagă mai bine materia și să o rețină pentru mai mult timp.
Tu cum ai reușit? Ai putea să ne împărtășești din metodele și
tehnicile tale de învățare?

Simplu – fiți curioși. Căutați și în alte manuale

informații, întrebați dacă aveți pe cine, faceți
„research” să înțelegeți. Asta e cheia succesului
și a evoluției. Ah, și întrebați! Mulți tineri preferă
să tacă, că să nu se facă „de rușine”. Întrebați,
căci în cel mai rău caz, vei înțelege ceva. Nu, nu
e „cool” să spui că ai înțeles, când nu o faci.

Am avut și eu parte de momente când, să zicem, a fost „comic” că am întrebat.

Dar despre asta, tot eu am rămas cu informația. Asta e, „pierderea mea”. Fiți
curioși „de ce”, „cum”, „de unde” și „dar dacă”. Mereu încercați să vedeți dacă
puteți explica și altcuiva ce știți. Nu puteți? Atunci nici voi nu veți reține. Revin la
motorașul meu – dacă o piesă nu merge, atunci nici întreg ansamblu.

7. Cât de des recapitulai și cum te testai? Făceai grile? Și dacă

da, cât de mult te-au ajutat acestea?

La fiecare pregătire primeam câte un test. Iar

fiecare pregătire însemna să recapitulez un
capitol sau două. Erau 12 la biologie și cam tot
atâtea la fizică. Fizica mi-a plăcut mereu, deci
acolo nu învățam. Iar la biologie le uneam pe
cele care aveau legături, de exemplu Sistem
endocrin și Metabolism sau pe cele care erau
ușoare, cum ar fi Sistemul Respirator și cel
Excretor. Căutăm mereu „să trișez” timpul, cât
mai mult în cât mai puțin timp.

Mă testăm prin grile și prin subiecte de bacalaureat, la fizică. Ajută foarte mult.
Te obișnuiești cu atmosfera și stilul de lucru și observi unde trebuie să mai
accentuezi. Am lucrat grile de la toate UMF-urile din țară. Chiar dacă am ales
Iași, fiecare UMF are întrebările-capcană ale lui și așa mai învățăm ceva nou sau
înțelegeam și mai bine o informație sau, de câteva ori, constatasem că am făcut
analogii proaste, pe care le-am corectat. Ajută enorm să lucrezi, chiar și 10-15
minute pe zi.
8. Ai ales să înveți singur, sau ai făcut și meditații? De asemenea,
te-ai rezumat la manuale, sau ai folosit și alte surse?

Cum am spus și mai sus, meditații + alte surse,

care mă faceau să înțeleg mult mai bine.

9. Cum a fost să înveți în paralel și pentru admitere, și pentru

bac?

Acum, cine mă cunoaște, știe că am fost și Șef

de Promoție al liceului și poate să spună că „ah,
ce ușor a fost pentru el, el știe”. Nu, a fost relativ
greu. Recunosc că pentru mine nu neapărat
cantitatea de informație era o problemă, cât
stresul. Mereu am vrut să fiu cât mai sus. Mi-am
impus standarde ridicate atât la BAC, cât și la
admitere (nu știu dacă s-a meritat, las timpul să
vorbească).

Am luat note care m-au mulțumit sufletește, dar cu un stres psihic mare.
Recunosc că nici organizarea mea nu e cea mai strălucită, dar dacă e să privesc
puțin în urmă, 4 pregătiri pe săptămână, 6-7 ore de școală + învățat acasă a
însemnat „un pic” de lucru pentru mine în acești doi ani. Dar sunt mândru că am
trecut cu bine de această perioadă.

Știu că toată lumea zice „e doar un examen” sau „e cel mai ușor examen”.
Da, am înțeles asta. Dar eu un examen important. Cel mai, până în acel punct
al vieții. Voi vedea ce mă așteaptă pe parcurs, dar sunt examene cu o mare
importantă pentru viitorul meu. Așa că nu le neglijați. Nu, nu „acum” se trăiește
viața, acum abia o gustăm. Abia pe băncile facultății începem, când avem o
direcție foarte clară a drumului pe care l-am ales și când știm clar ce vom face și
peste 40 de ani. Viață începe când ai găsit răspunsul la întrebarea „Și eu ce fac
când voi fi adult?” Știu că toată lumea zice „e doar un examen” sau „e cel mai
ușor examen”.
Da, am înțeles asta. Dar eu un examen important. Cel mai, până în acel punct
al vieții. Voi vedea ce mă așteaptă pe parcurs, dar sunt examene cu o mare
importantă pentru viitorul meu. Așa că nu le neglijați. Nu, nu „acum” se trăiește
viața, acum abia o gustăm. Abia pe băncile facultății începem, când avem o
direcție foarte clară a drumului pe care l-am ales și când știm clar ce vom face și
peste 40 de ani. Viață începe când ai găsit răspunsul la întrebarea „Și eu ce fac
când voi fi adult?”

10. Cu toții știm cât de grea e viața unui elev în clasa a XII-a, și
atunci e firesc să ne întrebăm: „Există viață (socială) înainte de
admitere?”. Ai reușit să te împarți între învățat și familie, prieteni,
iubită...?

Poate după tot ce am spus mai sus, par tipul

de om „încuiat în casă”. Chiar deloc. Diminețile
citeam știrile și intram pe diferite rețele (9gag,
reddit, xda, facebook, telegram) și așa eram
mereu la curent cu tot ce s-a întâmplat, putând
discuta cu ceilați colegi, iar serile eram cu Rynno
pe afară.

Vinerea, după ce ieșeam de la pregătire, mă vedeam cu cel mai bun prieten

al meu sau cu iubita, sâmbătă conduceam aproape toată ziua (am o pasiune
pentru condus), duminică mă jucam, ieșeam cu Rynno, lucram „la telefon”
(plăcerea mea de a modifica Android-ul până în cele mai mici detalii). La orice
petrecere din „gașca” mea eram prezent și, în general, încercăm să fiu activ și în
viață socială.

Dacă te lași compleșit de toate treburile pe care

le ai, atunci intri în casă când începe școala și
ieși abia când ai terminat admiterea. Trebuie
să găsești un echilibru între tine și celelalte. Ce
am făcut eu personal – am căutat momente în
care eu și ceilalți aveam timp liber comun, atunci
ne vedeam și petreceam timp liber, iar în rest
învățăm sau făceam alte activități. Așa, „și capra
și varza sunt împăcate”.
11. Cum ai reușit să te motivezi pentru a învăța atât de mult, mai
ales în momentele acelea când pur și simplu simți că nu mai poți?

Un răspuns cam banal, dar asta e adevărul

– închizi cartea și faci ceva ce îți place. Asta
atunci când nu mai poți. Nu are niciun rost să
te forțezi, căci oricum „bați pasul pe loc”. Lași
cartea o zi, două, dar după te apuci cu forțe noi.
Și garantat treci și peste „acel capitol urât”. În
rest, când simțeam că mă plictiseam învățând,
îmi puneam o limită, „până la rândul ăsta învăț”.
Când ajungeam acolo, mă uitam „Ia să văd dacă
mai pot un rând”.

Eh și din rând în rând, terminam o pagină și tot așa. Ideea e să îți impui obiective
mici, ca să ai senzația că reușeșți. Așa, dacă spui „azi repet jumate de manual”
(cum am făcut eu), după 5 pagini deja ți se taie tot avântul. Dar dacă ai obiective
mici, „păcălești” această plictiseală, căci tot observi cum reușești și avansezi.

12. Spune-ne, te rog, cât de mare a fost stresul și cum ai reușit să

manageriezi frica de eșec, pe care o avem cu toții.

Niciodată nu am exteriorizat „direct” stresul sau

frica. Mă refer, nu am început să tremur sau să
am blocaje sau să cedez nervos. În schimb,
toți colegii mei spun că sunt „stresat/stresant”.
Răspunsul e simplu – când aveam un examen
sau o lucrare, pur și simplu „emanam” stres.
Nimănui nu îi plăcea să stea pe lângă mine în
acele perioade, îi încărcam și pe ei cu stres.

Dar strict vorbind de mine, niciodată nu s-a remarcat presiunea asupra lucrării
mele. De obicei, mereu aveam un răspuns la orice întrebare, dar dacă nu
găseam, fie treceam peste acel punct și terminam restul, fie puneam un răspuns
care mi se părea cel mai aproape de cel corect și speram la ce este mai bun.
Am învățat să îmi controlez stresul prin faptul că mereu mi-am spus „Hai, că
după sărbătorim”. Mereu am fost cu gândul la ce voi face după ce voi scăpa
de acel stres. Și atunci practic simțeam că am și trecut de el, că deja mă văd
relaxându-mă. Nu poți mereu să ai randament maxim. Dar acel învățat constant
și curiozitatea de a învăța îți dezvoltă „intuiția” de a aproxima metoda de
rezolvare și chiar răspunsul. Mereu spun că un examen e 50% învățat și 50%
hazard. Trebuie să fii și un pic norocos.

13. Dar examenul cum ți s-a părut? Sau, dacă vrei, examenele.
Te-ai simțit pregătit? Ai reușit să te încadrezi în timp?

Examenele au fost medii, nici prea ușoare,

nici prea grele. Da, m-am simțit pregătit pentru
orice provocare, mai ales că mi-am spus că nu
mă duc să concurez cu genii, că toți suntem
niste copii în aceeași situație și că cei care au
conceput subiectele realizează că nu suntem
„cei mai”.

Suntem niște tineri care au aspirații mari și pe care sunt sigur că ni le vom
împlini, dar până atunci, suntem niște simpli oameni, puși în fața unui examen.
Nu se poate să dea un subiect incredibil de greu sau de ușor. Da, mereu am
reușit să mă încadrez, dar tot datorită muncii constante.

14. Cum este viața ca medicinist? A meritat tot efortul?

Încă nu pot răspunde la această întrebare.

Momentan, foarte frumoasă, mă odihnesc cât se
poate. Eu sper și cred că s-a meritat tot efortul,
dar vă voi spune peste ani.
15. Ai vrea, pe final, să le transmiți ceva colegilor care dau anul
acesta admiterea la medicină?

Da. Fiți realiști, dar mereu doriți-vă imposibilul.

Mereu fiți curioși și nicidoată nu vă descurajați.
Puteți. Puteți mai multe decât ați crede voi
vreodată. Fiți perseverenți în ceea ce vă
doriți. Și dacă simțiți o chemare într-un anumit
domeniu, atunci acolo să vă duceți. Nu ascultați
de prieteni, profesori sau chiar părinți care vă
spun că „medic, mamă, să te faci”.

Nu, dacă simți că tu ai fi cel mai bun în a croșeta hăinuțe pentru pisici, atunci aici
trebuie să te îndrepți. Nu vă obișnuiți cu ideea că trebuie ca toți să fim medici,
ingineri, savanți și altele.

Trebuie să găsim locuri de muncă care să ne aducă, în primul rând, satisfacția.

Toată lumea știe „fă ceea ce îți place și nu vei munci o zi”. Analizați-o profund. E
cel mai bun sfat pe care vi-l pot da. Iar pentru viitori dorinci de a păși în
UMF-urile din țară și nu doar, dacă ați citit până aici, atunci știți ce vreau să spun
- fiți curioși și mereu întrebați. Și lucrați, cât puteți, dar constant. Iar pentru cei
care vin la Iași, vă aștept cu drag la anul!

Ai ajuns la final. Sperăm că a fost o lectură plăcută și că ai tras concluzii

benefice pentru tine de aici!

Echipa Grile-Admitere.ro îți urează mult succes în continuare.

Fii pe fază, pentru că urmează interviuri noi!