Patru principii simple...

Dacă în precedentul articol despre energie liberă vorbeam de generarea statică a

electricității prin amplificarea magnetică a ei, cu ajutorul contribuției active a unui
magnet permanent, acum voi vorbi de principiile care stau la baza generării statice a
electricității prin amplificările date de aprinderea și stingerea ciclică a radiației
magnetice și electrice în miezurile și bobinele inductoarelor, adică prin pulsații
electro-magnetice. Principiile care stau la baza generării statice a electricității în acest
mod sunt în număr de patru.

Totul se face numai prin circuite electronice sau electromecanice simple...

dezarmant de simple, care alimentează niște transformatoare neobișnuite care scot la
ieșire mai multă putere decât consumă la intrare...
Deci, să-ncepem cu primul principiu pornind de la diferența de potențial care
constituie sursa de alimentare a „consumatorilor” noștri... să spunem bateria...
Ce-nseamnă în realitate, diferență de potențial ? În sensul strict al cuvântului
înseamnă diferență de putere... Când am fost în școala primară, pentru cine-și mai
aduce aminte, am învățat că această diferență de potențial rezultă dintr-o diferență de
sarcini electrice, adică undeva ar fi mai multe sarcini decât altundeva, rezultând logic,
o diferență... Numai că termenul potențial e înșelător inducând confuzii căci deși
spunem diferență de potențial adică de putere, ne referim de fapt la diferență de
tensiune...
Această diferență de tensiune, am fost învățați să o recunoaștem notându-se cu
plus sau cu fază punctul cu tensiune sau potențialul cel mai înalt și cu minus sau nul
cel cu tensiunea mai mică sau / și respectiv nulă...
Ca urmare, cel puțin teoretic, rezultă că diferența de potențial sau de tensiune se
poate obține oriunde există o diferență între două surse de tensiune... Practica ne
arată încă nu că nu e chiar așa... Chiar dacă legând un aparat între două faze obținem
o diferență de tensiune care-l face să funcționeze sau să se ardă, după caz... dacă legi
 Cătălin Dan Cârnaru Patru principii simple...

un alt aparat, spre exemplu un bec între două baterii de valoare diferită, nu obții
nimic...
Asta se-ntâmplă pentru că spre deosebire de cele două surse fază ale rețelei
naționale care sunt înseriate la generator prin celălalt capăt al fiecărui fir al celor două
faze, unde formează de fapt nulul, bateriile nu sunt legate între ele nicicum. Deci, ia
să legăm cele două baterii înseriindu-le și vom vederea că becul se va aprinde...
Înșelătoare spuneam că este convenția care ne-a învățat să recunoaștem sursa
având potențial sau de tensiune mai ridicată pe plus iar și potențial mai mic pe minus,
pentru că astfel ajungem să nu concepem că un bec se poate aprinde între două baterii
fiind conectat fie numai la minusul, fie numai la plusul lor. Atât timp cât cele două
baterii au tensiune diferită becul se va aprinde indiferent care este semnul bornelor la
care-l conectăm pentru că ceea ce face să funcționeze becul nu e semnul acelor borne
ci existența reală a unei diferențe de tensiune între cele două baterii. În felul acesta
are loc o separare a polarităților bateriei, adică crearea unui dipol electric.
Din păcate această înțelegere/percepție înșelătoare îi afectează chiar și pe
specialiștii în electricitate, eu personal am întâlnit nu de puține ori ingineri cu ani
mulți de practică care au fost șocați sau cel puțin mirați, când le-am aprins un bec
conectat între plusurile sau minusurile unor baterii de valoare diferită... Singura
condiție așa cum spuneam este ca bornele neconectate la bec să fie conectate între ele
înseriind bateriile astfel ca să se obțină o singură baterie cu o diferență de potențial la
capete...
Asta se poate face spre exemplu cu trei baterii, două serie și o a treia în paralel
cu ele, diferența de potențial obținută fiind valoarea unei singure
baterii, exact cum se vede în imaginea alăturată.
Însemnătatea acestui artificiu este covârșitoare, pentru că
permite ceea ce în mod normal cu o singură baterie nu se poate
face, anume încărcarea bateriei în același timp cu descărcarea
ei... Dacă în timp ce becul conectat consumând din diferența
dintre cele două grupe de baterii, se conectează la bornele celor
două baterii înseriate, adică la potențialul mai ridicat, o sursă de
tensiune cu o tensiune cu unul sau doi volți mai ridicată sau
măcar egală cu a celor două baterii, atunci acestea vor fi
menținute permanent încărcate în vreme ce a treia se va menține
și ea încărcată datorită faptului că circuitul consumatorului se-
nchide prin ea... Singura condiție strictă este ca intensitatea
curentului extras din baterii să nu fie mai mare decât cea a sursei respective... Bine,
bine – veți spune – dar atunci înseamnă că consumi din sursa externă bateriilor nu din
baterii. Corect, dar bateriile în acest caz pot constitui sursa de alimentare la pornirea
circuitului sau eventual pentru alimentarea unui dispozitiv care prin funcționarea sa,
să poată asigura cumva acea tensiune externă... Vedem mai departe cum se obține
asta... Important e că principiul separării polarității sau crearea dipolului sursei locale,

2
 Cătălin Dan Cârnaru Patru principii simple...

permite menținerea ei încărcată... Reținem prin urmare principiul separării

polarității...
Pe acest principiu se bazează dispozitivul lui Edwin Vincent Gray care pornind
de la patru baterii auto totalizând 2,4 KW a putut antrena motorul de 20 KW al unei
mașini electrice timp nedefinit...
Al doilea principiu despre care vreau să vorbesc este cel al divizorului, respectiv
dublorului de tensiune inductiv... Toți am învățat la fizică despre divizorul de tensiune
rezistiv unde dacă înseriem doi rezistori, să spunem că sunt de valoare egală și
alimentăm la capetele lor între oricare din capete și legătura dintre ei vom obține
jumătate din valoarea tensiunii de alimentare... Reciproca nu e valabilă pentru că
rezistorul prin însăși calitatea sa de consumator va continua să reducă tensiunea nu s-
o ridice. Dar dacă facem același lucru cu un divizor de tensiune inductiv
( autotransformator ) se schimbă situația pentru că inductorul are proprietatea de a
induce putere reactivă ( autoinducție ) care e amplificată puternic de miezul său și ca
urmare dacă e alimentat la un cap și o mediană poate dubla tensiunea pe capete. Pe
acest principiu lucrează autotransformatoarele variabile care sunt un fel de
potențiometre bobinate pe un miez, a căror tensiune de alimentare de regulă e cea a
rețelei dar care la ieșire pe mediană reprezentată de cursorul lor, scot orice tensiune
între 0 și 250 V... Ce nu ne spune nimeni este că un astfel de autotransformator
variabil, folosind practic o unică înfășurare, va debita același curent indiferent de
tensiunea pe care o scoate, astfel că sub tensiunea de alimentare va da o putere mai
mică decât cea dată de produsul dintre intensitate suportată de secțiunea
conductorului și tensiunea de rețea, dar peste această tensiune va da o putere mai
mare pentru că-n acest produs valoarea curentului nu se schimbă dar tensiunea e mai
mare... Deci un asemenea transformator variabil dacă are miezul suficient de mare va
avea potențialul de a fi un transformator supraunitar...
Un divizor sau dublor de tensiune inductiv, după felul cum e alimentată este și
bobina pentru electromagneți a lui Nikola Tesla. Dacă o alimentăm la capete, între
oricare capăt și mediană avem jumătate
din tensiune, dar dacă o alimentăm între
mediană și unul din capete, între cele
două capete vom avea o tensiune dublă,
cazul imaginii de alături. Condiția pentru
o putere crescută, e să aibă un miez...
Adică să nu fie o bobină plată
bobinată în aer ci una cilindrică bobinată
pe un miez metalic, așa cum se vede la
începutul articolului și firește, să fie
alimentată în curent alternativ sau
pulsatoriu...

3
 Cătălin Dan Cârnaru Patru principii simple...

Pornind de aici putem trage concluzia celui de-al doilea principiu simplu anume
că orice bobină bifilară poate fi în egală măsură un divizor sau un dublor de
tensiune cu condiția să fie bobinată pe un miez metalic și să aibă începutul primului
fir legat median cu sfârșitul celui de-al doilea.
Să trecem la principiul al treilea care se referă la sursele de câmp magnetic ale
transformatoarelor, adică miezurile lor... Deși există transformatoare care nu au miez,
acelea sunt de putere mică... Ca să obții putere trebuie să ai frecvență ridicată de lucru
sau dacă frecvența e mică, să ai miez pentru că câmpul magnetic generat de acesta
este cel care furnizează caracteristica numită curent ( intensitatea ) a curentului
electric. Ca urmare rezultă pe cale logică, că pe măsură ce miezul unui transformator
este mai mare, înfășurările lui vor putea furniza un curent electric cu intensitate mai
mare. E reală treaba, chiar dacă nu o vedem pe nicăieri, pentru că fizica electricității
care se studiază în școli nu ne spune lucrul acesta iar relațiile de calcul ale
transformatoarelor de rețea pleacă de la considerentul că acestea sunt sisteme
închise... întocmai cum spune enunțul principiului doi al termodinamicii : „într-un
sistem închis entropia se conservă”...
Natura însă nu funcționează prin sisteme închise... Ca urmare în loc să
construim transformatorul plecând de la ideea că la ieșirea sa avem cel mult aceiași
putere ca la intrare hai să-l considerăm ca având putere dublă ( poate fi și triplă sau
cvadruplă, etc. ).
Dacă vom pleca în proiectarea transformatorului de la această ideea rezultă că
secțiunea miezului transformatorului respectiv va trebui să fie mult mai mare, să
spunem pentru o putere dublă, o secțiune dublă... Păi asta chiar merge pentru că
atunci când miezul este mai mare, câmpul magnetic apărut în el va fi mai larg și va
avea potențialul creșterii pe măsură ce puterea reactivă generată de bobina secundară
va crește la rândul ei ca urmare a creșterii consumului. Și cu cât miezul magnetic,
adică sursa câmpului magnetic a transformatorului e mai voluminoasă, cu atât poate
furniza o intensitate de curent mai mare... Lucrul acesta e cunoscut de puțini
specialiști pentru că marea majoritate nu se obosesc să gândească dincolo de
formulele de calcul ale transformatoarelor, formule care pleacă de la ideea că putere
din ieșire e cel mult egală cu cea din intrare... Pentru cine vrea să verifice asta, lucrul
a fost demonstrat de Gerard Morin care a înseriat două transformatoare trifazice de
rețea de medie tensiune, unul de 50 KW și unul de 25 KW, după ce l-a alimentat pe
cel mare de la un moto-generator de 3 KW și a obținut la ieșirea celui mai mic dintre
transformatoare o putere de vreo 7 KW. Căutați pe Youtube filmul cu numele „Free
Energy Feb 2015 The Doubt about OverUnity is”...
În acest film se dovedesc două principii : acesta de care spun al amplificării date
de mărimea miezului și cel al radiației electrice despre care voi vorbi în continuare.
Deci amplificarea dată de mărimea miezului ar putea fi exprimată scurt și
cuprinzător prin expresia „fier mult înseamnă energie multă”

4
 Cătălin Dan Cârnaru Patru principii simple...

Al patrulea principiu de care vorbim este cel pomenit de Morin în filmul său
anume că puterea electrică este determinată, spune el acolo, de radiația electrică... Și
subliniază el, că nu de intensitate... adică nu de curent. Doar de tensiune... Numai că
radiația electrică atunci când interacționează cu metalele, inclusiv cu miezurile
transformatoarelor, induce în acestea câmp care la rândul lui induce intensitate... Deci
în realitate puterea electrică poate fi obținută în egală măsură prin radiație electrică ca
și prin inducție magnetică... Interesant este faptul că vectorul câmpului electric este
întotdeauna perpendicular pe cel al câmpului magnetic. Acesta este un alt fapt de o
importanță covârșitoare căci cele două câmpuri nu se influențează reciproc. Deci dacă
poți face ca un transformator să fie alimentat prin câmp magnetic dar secundarul lui
să funcționeze prin câmp electric, sau invers, secundarul nu va mai fi consumator
pentru primar, ci din contră, va alimenta primarul prin inducția dată, ceea ce va duce
la paradoxala situație că dacă transformatorul respectiv are un consum de mers în gol
specific, la punerea sa în sarcină consumul acestuia în loc să crească, va scădea și mai
mult. Acest principiu e exploatat de dispozitivul numit Kapagen al lui Tariel
Kapanadze... care s-a inspirat în construcția acestui dispozitiv de la transformatorului
amplificator Tesla care lucrează exclusiv cu radiație electrică, nu cu radiație
magnetică... Și pentru că veni vorba de radiația electrică... : orice cablu aflat în aer
radiază preponderent electric, componenta magnetică a câmpului său fiind extrem de
mică și ca urmare un conductor bifilar va constitui prin asta un condensator... Și
atunci înțelegem de ce bobina pentru electromagneți a lui Tesla nu are reactanță
aproape de loc iar inductanța sa e foarte ridicată : pentru că prin propria sa capacitate
reprezintă un circuit oscilant ea fiind în egală măsură atât un inductor cât și un
condensator.
Știind că orice condensator cuplat cu un inductor formează un circuit oscilant,
iar în bobina pentru electromagneți prin proprietatea sa de a fi atât condensator cât și
inductor, reactanțele sale, atât cea capacitivă cât și cea inductivă, se adaptează
automat una după cealaltă funcție de tensiunea de la borne, rezultatul este tendința sa
de constitui un auto-oscilator rezonant. Pornind de aici putem să ne imaginăm un
transformator a cărui înfășurări bifilare ar putea avea capacitatea mult crescută prin
așezarea lor în așa fel încât vectorul magnetic dintre cele două fire să se anuleze
crescând totodată cel electric...
Oare cum ar fi posibil așa ceva ? Simplu... prin răsucirea celor două fire unul în
jurul celuilalt... Orice conductor bifilar răsucit are capacitate crescută datorită anulării
parțiale a vectorului magnetic și creșterii celui electric în cadrul câmpului său
electromagnetic. Ori știm că transferul energiei active dinspre primar spre secundar
precum și a celei reactive dinspre secundar spre primar se face prin miezul magnetic
al transformatorului. De aceea într-un transformator nu avem câmp magnetic decât în
interiorul miezului său nu și în exterior, pentru că liniile de câmp se închid în miez și
ca urmare doar spirele de bobină care trec prin interiorul miezului vor primi prin
inducție, electricitate.

5
 Cătălin Dan Cârnaru Patru principii simple...

Un asemenea conductor dublu, răsucit, bobinat pe un miez, va induce în miez un

câmp magnetic foarte puternic dar influența dintre primar și secundar ar fi mai mică
ca la un transformator obișnuit... Deci al patrulea principiu ar fi obținerea unei
radiații electrice crescute în bobinaje... Asta va face ca secundarul transformatorului
să lucreze preponderent electric și mai puțin magnetic, fapt ce va duce la îndeplinirea
condiției paradoxale de care vorbeam mai sus... Pe acest principiu lucrează
dispozitivul numit de ei „colector de energie din pământ” al celor doi ingineri
brazilieni Nilson Barbosa și Cleriston Leal. De aceea transformatoarele lor numite de
ei în brevete inductoare, în momentul în care-s puse în sarcină, prezintă un consum de
sarcină de vreo zece ori mai mic decât cel de mers în gol... Din păcate se pare că în
urma procesului în care au fost acuzați de către întreprinderea de electricitate locală,
de furt de energie, probabil fie în urma unei înțelegeri, fie în urma unor amenințări
sau a vreunui șantaj, aceștia „s-au dat la fund” și de câțiva ani nu s-a mai auzit nimic
de ei.
Ba chiar se poate merge până acolo încât să se bobineze unul sau mai multe
secundare, cu bandă metalică dublă, suprapusă, cu izolator între cele două foi, astfel
ca secundarul respectiv să formeze prin el însuși un condensator, ieșirile acestor
secundare fiind pe capetele celor două benzi, la fel ca la orice condensator. Asemenea
transformatoare sunt cele trifazice de mare putere ale lui Igor P. Kuldoshin care au
puteri de ieșire de zece ori mai mari decât consumul din primar... Mai multe
informații găsiți în numărul opt al revistei New Energy Technologies ( Septembrie -
Octombrie 2002 ) la pagina 47. Astfel de transformatoare cu secundarul construit din
conductor bifilar răsucit sau din bandă care formează un condensator, poartă numele
de transformatoare capacitive...
Aceste patru principii oferă prin combinarea mai mult sau mai puțin parțială
dintre ele o gamă foarte largă de posibilități tehnice de proiectare și construcție a unor
dispozitive energetice care, în ultimă instanță pot face inutilă rețeaua energetică
globală actuală... dar pentru a înțelege asta ar trebui să mai reamintesc ceva...
Eu am afirmat în repetate rânduri că dispozitivele „free energy” nu încalcă
principiile termodinamicii pentru că ele se referă la funcționarea lor interconectată cu
natura, fiind ele însele parte a naturii de care vorbim, natură care nu lucrează decât
prin sisteme deschise care fac un permanent schimb energetic între ele. Și așa cum
spuneam, de vreme ce primul principiu al termodinamicii ne spune că energia nu se
creează și nu se distruge, ea fiind doar într-o permanentă circulație și schimbare de
stare, lucru care confirmă funcționarea naturii prin sisteme deschise ce fac schimburi
energetice reciproce între ele, principiul doi prin faptul că deși spune clar că într-un
sistem închis entropia se conservă, admițând pierderile energetice date de căldura
rezultată din funcționare, care se duce spre mediul înconjurător, acceptă implicit și
aportul de energie în sens invers adică dinspre mediu spre tehnologia noastră... Doar
că pentru a se putea întâmpla asta trebuie ca tehnologia să fie gândită, proiectată și
construită pentru a putea accepta acest tip de funcționare...

6
 Cătălin Dan Cârnaru Patru principii simple...

În sensul cel mai ilustrativ, un dispozitiv energetic de tip „free energy”, prin
funcționarea sa cu un randament subunitar, căci nu există randament supraunitar,
consumă o anumită cantitate de energie pentru a menține deschisă poarta schimbului
energetic cu mediu înconjurător pe unde, o altă cantitate de energie, de obicei mai
mare, de același fel sau de alt fel, să vină de la mediu, care subliniem încă odată,
poate fi însăși aparatul nostru, căci și el e integrat mediului, spre consumatorii
noștri...
Putem asemăna tot procesul cu cel al curgerii apei printr-un robinet. Prin variația
presiunii supapei pe care o comandăm cu un anumit consum energetic, prin rozeta
robinetului, sau să spunem că avem o
electrovalvă în locul rozetei, permitem unui
fluid să pătrundă prin canalul robinetului
dinspre furnizorul acelui fluid, înspre
consumatorul nostru. Adică dacă considerăm
ca fluid apa, menținerea deschisă a robinetului
într-o anumită poziție permite unei cantități
stricte de apă să vină de la rețeaua de apă spre
chiuveta noastră... Avem deci trei puncte de
interes : intrare, reglaj debit și ieșire... Și
pentru că suntem la capitolul energie electrică
această analogie e folosită adeseori și pentru
explicarea funcționării unui tranzistor...
Acesta are tot trei puncte de interes, conectorii săi numiți de obicei colector,
bază și emitor : baza fiind cea care reglează „debitul” diferenței de potențial între
colector și emitor... Ei bine, dispozitivele „free energy”, de orice tip ar fi ele sunt un
fel de tranzistoare care permit circulația energiei dinspre mediu spre consumatorii
noștri, cantitatea de energie colectată depinzând de felul cum funcționează supapa de
debit a acestora, care este de fapt cea a cărui consum îl vedem, îl percepem la prima
vedere și pe care-l asimilăm adesea în mod eronat cu intrarea dispozitivului nostru.
Acest consum, din sursa de alimentare, a dispozitivului nostru, nu e intrarea ci
doar consumul supapei de reglaj...
Acum dacă analizăm cu atenție primele două principii despre care am vorbit mai
sus descoperim ceva similar adică tot trei puncte de interes. În cazul separării
polarității avem trei borne. Dacă luăm exemplul din fotografia de acolo avem două
borne de plus să spunem A ( cu potențialul cel mai ridicat ) și B cu jumătate din acest
potențial precum și una comună de minus pe care o notăm cu C.
Ansamblul nostru de trei baterii care constituie o sursă de curent continuu,
permanent încărcată, are deci o construcție similară unui robinet sau al unui
tranzistor... Astfel că pe la bornele A și C se va încărca, adică va colecta energie, iar
pe la bornele A și B va alimenta atât un consumator extern cât și pe cel constituit de

7
 Cătălin Dan Cârnaru Patru principii simple...

dispozitivul „free energy” în sine care asigură atât menținerea celor două baterii
încărcate cât și alimentarea unui consumator extern.
Pe acest principiu funcționează încărcătorul de acumulatoare plumb-acid al lui
Alexkor a cărui schemă o vedeți
alături și care e format dintr-un
oscilator auto blocat care se
alimentează din grupul mai mic
de acumulatori, care însă nu se
descarcă pentru că sunt înseriați
cu cei de potențial mai ridicat pe
care tensiunea de ieșire îi încarcă.
Dacă vom merge mai
departe să analizăm cel de-al
doilea principiu anume cel al
dublorului /divizor de tensiune
inductiv vom vedea că și aici
avem tot trei puncte de interes la
fel ca la un robinet, respectiv ca la un tranzistor, dar de astă dată fiind vorba de un
dispozitiv consumator-generator între mediană și unul din capete va consuma energia
furnizată de sursă iar între capete va furniza o tensiune dublă prin care să mențină
încărcată sursa. Fiind vorba de de fapt de un transformator, între sursă și bobina
noastră se va interpune un generator de curent pulsatoriu care poate fi ori unul
electromecanic, ori unul electronic.
În primul caz vorbim de un electromagnet alimentat printr-un contact mobil,
care lucrează în regim de autooscilație... Astfel bobina primară constituită dintr-unul
din firele bifilare ale înfășurării ( unul din capete și mediana ) va fi alimentată prin
intermediul unui contact elastic feromagnetic care lucrează în poziția normal închis și
care la închiderea circuitului va alimenta bobina. În miezul acesteia va apărea un
câmp magnetic care va atrage contactul fapt ce va duce la întreruperea circuitului,
întrerupere care aduce dispariția bruscă a câmpului magnetic din miez. Cum orice
stingere bruscă a unui câmp magnetic într-un miez este însoțită de inducerea unui
impuls de foarte înaltă tensiune în bobina de pe acel miez, la capetele bobinei se va
culege o tensiune cel puțin dublă față de cea a sursei de alimentare... Cum firele cu
care e făcută bobina noastră bifilară sunt identice ca grosime atât intensitatea
curentului absorbit cât și cea celui furnizat va fi egală și ca urmare puterea culeasă în
capetele bobinei va fi cel puțin dublă, ea depinzând exclusiv de tensiune... La
revenirea contactului în poziția normal închis pentru că deja în bobine este curentul
electric indus de impulsul dat de stingerea câmpului magnetic, se va produce o
scânteie care va duce la întoarcerea în sursă a unei anumite cantități de energie dar
totodată va face ca următorul ciclu de alimentare a bobinei să nu se mai petreacă
exclusiv în sarcina sursei de alimentare... În felul acesta în circuitul reprezentat de

8
 Cătălin Dan Cârnaru Patru principii simple...

sursă și electromagnetul nostru în regim de autooscilație, va apărea un curent

pulsatoriu rezonant care va fi suficient de puternic ca să mențină atât cele două baterii
dintre punctele A și C încărcate cât și funcționarea unui consumator extern pe lângă
electromagnetul nostru. Tensiunea și intensitatea curentului de ieșire, adică puterea
despre care vorbim va depinde exclusiv de dimensionarea electromagnetului adică de
dimensiunile fizice ale miezului și de secțiunea conductorului cu care e făcută
bobina...
Acest proces poate fi generat și electronic cu ajutorul unui oscilator auto blocat,
dar firește că se va petrece fără scânteie... E doar un exemplu despre cum poate
funcționa un dispozitiv care să exploateze primele două principii despre care am
vorbit mai sus... Următoarele două principii se referă la felul cum trebuie construit
inductorul, respectiv transformatorul, ca să aibă câștiguri energetice potențial
nelimitate funcție de fantezia și cunoștințele de electrotehnică și electronică ale
constructorului care va aplica aceste principii... Spre exemplu, un transformator
bobinat astfel ca primarul său să fie constituit dintr-o bobină normală dar secundarul
dintr-o bobină capacitivă fie cu fir bifilar răsucit fie cu bandă care să furnizeze aceiași
tensiune alternativă dar la o intensitate mult crescută va putea folosi ca sursă de
alimentare un UPS care va putea fi astfel conectat în buclă închisă cu transformatorul
furnizând acestuia semnalul pilot sinusoidal de 50 Hz și care va alimenta concomitent
și un eventual consumator extern de puterea pe care am obținut-o la ieșire... Iată spre
exemplu schema unui asemenea transformator capacitiv alimentat nu de la rețea ci de
la o sursă de curent continuu, printr-un oscilator auto blocat ( Hoț de Juli ),
condensatoarele din partea de jos a schemei fiind cu rol de înmagazinare a puterii de
ieșire și de sincronism, dar de fapt inutile, căci transformatorul lucrează oricum în
regim de rezonanță datorită însăși principiului de lucru al oscilatorului auto blocat. :

9
 Cătălin Dan Cârnaru Patru principii simple...

Înainte de a încheia trebuie să subliniez încă odată că toate dispozitivele „free

energy” lucrează prin procese pulsatorii rezonante în care impulsurile fie ele
mecanice, electrice sau magnetice, fie o combinație a lor, duc la destabilizarea
echilibrului natural, care va fi restabilit prin contribuția activă a naturii, care reface
echilibrul în pauza dintre impulsuri cu o energie de multe ori mai mare decât cea pe
care o consumăm noi pentru crearea dezechilibrului... E legea de bază a colectării
energiei din mediu, căreia i se supun inclusiv toate mașinile electrice actuale, care
însă, fac lucrul acesta cu eficiență extrem de scăzută, pentru că nu sunt concepute să
exploateze corect principiile pe care tocmai le-am explicat mai sus.
Potențialul aplicării acestor patru principii este nelimitat și așa cum am spus,
depinde de fantezia creatoare a specialiștilor în electricitate și electronică, care le vor
aplica... Spor la meșterit !

Cătălin Dan Cârnaru 7.10.2020

10