MOTTO:

A murit lumea finalizată, statică si armo_ nioasă pe care a distrus.o revolutia coper- nicană. Dar a
merit şi lumea tăcută şi mo- notonă, „dezvrăjită" şi „banalizată" a ştlin- tei clasice. Se
conturează, in schimb, li- niilc de fortă ale unui climat cultural in care o „nouă aliantă" siS fie cu
putintă.
V. TONOIU', PRIGOGINE/STENGERS2
NEW AGE~7AiJ "
~CTO7N-SPI~.A'I'IA
F' .=~ ~~.SA'I'® Pl CJ LU A
•
Un. studiu pe tema mişcării New Age, din perspective care ne interesează aici, ar trebui, poate,
ad înceapă cu sursele contemporane şi precursoare, iar in cadrul revistei surselor, en adeptii şi
teoreticienii venind dinspre ştiin- tele naturii, ştiintele tehnice, ştiintele economice şi ştiin- tole
sociale. Abia după rezolvarea unei asemenea sarcini introductive, am putea întoarce nomisma şi
prezenta „cea- laltă fată", adică „ştiintcle oculte", urmind ca, în înche- iere, să examinăm
proiectul de sinteză ştiintă-întielepciune, aşa cum a fost el schitat pînă acum în cadrul „spirituali-
tătii New Age" ca viitoare paradigmă holistică şi universal integratoare.
Mărturisim că initial am avut un asemenea prea fru- mos plan, dar el s-a dovedit nefolositor,
schematic şi; in
7
Minna instantă, irealizabil din pricina caracterului specific. al lucrării noastre, care are ca
obiectiv principal „obfi- gatia minoră" de a furniza date despre viitor, informatii despre un
domeniu încă ne-constituit şi fără sfîrşit, iar nu de a străluci parazitar pe un inexistent munte de
cu- noştinte familiars potentialilor cititori.
Modul in care ne-am înteles noi sarcina evită, prin urmare, dinadins cumintenia unei compuneri
cu introducare, tratare şi încheiere. In schimb; apare posibilitatea să ne dedicăm, necomplexati,
demontării măc'ar partiale a unui•haos bintuit de nenăscute duhuri şi năluci, incercind să
introducem o prima (şi poate inevitabil imperfectă)- comprehensiune. Ne vedem confruntati, întîi
de toate, cu împletirea eclectică a diferitelor extreme care, in cadrul fenomenului cercetat,
năzuiesc spre o sinteză, cu toate că, în realitate, ele constitute cel mult un sincretism nar- cisic,
profund impresionat de propria sa „complexitate" şi „universalitate".
Eclectică sau „dialectică", holistic-antidualistă sau pur şi simplu mistică, preconizata sinteză, sau
— dacă avem ideosincrazia inadecvării termenului la fenomenul stilt — această reunire fortată,
eventual spontan aglutinată, si- luind domeniile de provenientă, c totusi socialmente foarte
prezentă şi îşi impune statutul public eel puţin ca mişcare social-poiitică.
Astfel că nu am avut altă solutie decit cea informativ- descriptivă, prin care Mad incercăm
concomitent şi o corn- prehendere hologramată a totalitătii, identificind in f is-
care ciob prezenta întregii imagini, aceasta fiind şi exi- • gent:a proprie a congiomeratului reunit
sub un singur
generic: New Age.
Integrat în mişcarea New Age, omul de *Uinta' e con- comitent „vrăjitor" atunci cînd foloseşte
reprezentările animiste, mitul .şi clişeele gnosticiste, fără să precizeze dacă o face metaforic sau
definitoriu. Pe de altă parte, „vrăjitorii", respectiv eel ce practice preferential ocultis- mul,
îmbrătişează astăzi in chip diletant astronomia,• biologic, fizica, electronica etc., reinterpretîndu-
şi domeniul• fie en demonstratia experimentului 'repetabil, fie cu per- suasiunea experientei
transpersonale, sustiriute de tot mai multe mărturisiri şi confesiuni personate. Oameni de ştiintă
new-age-işti sau vrăjitori, cu toţii plătesc tribut inaltei politici atunci cind devin „ecologişti"
verzi, vineti
8
m I ricolori, elaborînd fie de pe tribune internationale,
din coltul 'provincialitătii lor provizorii, programs de ~.I ructurare a ordinii mondiale,
propovăduind alternative nomice, energetice, neotehnologice şi exercitind pre-
instructiv-educative asupra opiniei publice şi a con- int;olor Insetate de schimbare„de asanare, de
certitudini iitorologice şi axiologice.
Date fiind această situatie relativ nouă, de sincretism i•st-vest şi sud-nord mondializat, e practic
indiferent de uncle începem, întrucît, de fiecare data, cînd abordăm cite' un aspect, tot va trebui
să ne referim la fenomenul integral. Am putea ad propunem, de pild'ă, continuarea gîndu- Ini
•ostru istoriologic de acolo de undo 1-am lăsat într-o Incrare anterioară, de la oscatologie.
Contramandarea escatologiei. In domoniul exceptaţiei viitorologice, am putut urmări
amplificarea concomitentă a cloud tendinte spirituals actuate, opuse şi reciproc exclusive: 1)
frica de viitor, alarma, starea panicardă, ca- racteristică ajunului marilor catastrofe şi 2)
încrederea ne- Iimitată in viitor, optimismul euforic şi inconştient în le- gătură cu progresul
presupus tinier al om'enirii spre o stare edenică finală pe temeiul artefactic al unei ştiinte si
tehnici considerate inexorabil benefice. Mai mutt sau mai putin consecvent, mişcarea New Age
propune depăşi- rea acestui dualism in ideea de reintegrare şi dăinuire ne- liniară. Economic,
societatea urmează a fi transformate._ Omul urmează a se reconcilia cu nature. El va trece prin-
tr-o mutatie şi va adopta modele de gindire astăzi inch' inimaginabile.
New Age înseanmă „ere noire" — termsn reluat tot mai frecvent de literature politică,
sociologice, filosofică. Mişcarea pe care o desemnează mai are şi alto denumiri:. „Aquarius", „a
Vărsătorului", „a soarelui" sau „sclera", „ecologică" sau „holonomică". Intentia tuturor denumiri-
• lor este de a caracteriza lumea viitoare, la al cărei prag ne-am afla astăzi, dar,'dincolo de
intentie, se întrevăd şi benzile negre ale spectrului ocult. Cît de impletit e aici . logosul
rationalitătii anticipative cu mythos-ul imagisticii retardante rezultată din rezonanta astrologică a
denumi-
zodiacale. O examinare oricit de sumară as putea vădi ca „noua eră" e totuşi profund îndatorată
reprezentărilor despre sfîrşit. Intr-un studiu mai amplu, am urmărit vizi- unea şi teoria sfîrşitului
în cadrul curentelor escatologice".
9
Argumentul traditional al escatologiei vechi şi not este că tradiţia iudaică şi crestină, întemeiată
pe cronologia bi- blică, traditia iraniană, memoria pictogramelor şi a qui- pus-urilor amerindiene,
calendarul aztecilor, al mayaşilor, bate indică sprc prezentul nostru ca sfîrşit de eră, de eon, de
lume.
Dăinuirea după sfîrşit" se face prin salvare, prin mintuire. Evenimentele sfirsitului fund în toi,
New Age construieste de zor arca noului început. Mintuirea din in- fernul distructiei e un proces
la care concură „toate acele curente şi evenimente pc care trebuie să le întelegem ca optiune
pentru o lume viitoare, o lume cu sens, umană şi integră"4. In opoziti@ vădită cu discursul
teologic, Sir George Trevelyan vorbeşte explicit despre „întreprinderea mîntuire"'. Era creştină
din zodia Peştilor nu a mintuit omenirea, dar mîntuirea e inevitabilă si va avea loc în era
următoare, în care tocmai intrăm, în era de sub zodia Vărsătorului. Adeptii seriosi ai mişcării
New Age nu.sînt cititori în stele. 'Există aici o legitimare ştiinţifică, un si- mulacru de bază
astronomică şi cronologică. Soarele par- curge in 25 200 de ani întregul ciclu zodiacal. Literatura
de specialitate vorbeste despre „marele an cosmic" sau „pla- tonian". Pentru străbaterea fiecărei
constelatii, soarele are nevoie de 2 100 de ani, timp în care inomentul primăverii de la 21 martie
se mută în constelatia următoare. In vre- mea noastră ar avea loc tocmai o aseinenea strămutare.
Momentul începutului primăverii trece din constelaţia Peştilor în constelaţia Vărsătorului.
Astronomii riguroşi pun la îndoială întreaga speculatie astrologică pe motiv că situatia de pe
firmament se schimbă continuu. Precesia axei Pămîntului a făcut ca semnele zodiacale să nu mai
coincidă cu constelatiile denominate. Punctul vernal şi semnele zodiacale s-au deplasat retrograd
— în 2 000 de ani — cu 26° fată de constelat;ii. Totuşi, traditia, intere- sul romantic pentru
mister, apetitul imens de.legăminte şi continuitate al unor categorii de oameni din generatiile
prea repede trăitoare de astăzi revendică acest limbaj ce pare să conserve fiorul sacrului repudiat
de profanitatea searbădă a atotprezentei informatii tehnic preluerate.
New Age se instalează programatic sub semnul Vărsă- torului şi sustine, nu fără plauzibilitate,
că, după cum exist u}n ritm biologic în conexiune cu orele zilei, cu ano- timpunle, tot aşa există
şi un ritm cosmic, articulat cu
10
• .il., culturilor, a popoarelor,'a omenirii. Date fiind du= ele imense ale proceselor cosmice,
nimeni nu poăte
• .11lea experimental această ipoteză. Este ea 'neştiintiîică
ircastă pricină? Dacă da; atunci cum rămîne °cu teo- , n L• experimental neverificabile ale
istoriei universului, .i1• originii vietii şi a speciilor?
Cind incepe noua eră a Vărsătorului? Alfons Rosenberg sustine că a şi început, in 1950; C. G.
Jung era de, Inurere că ar putea fi vorba de anul 1997 sau 2143. Tole= rantcle vorbesc de la sine.
Intro timp, noua eră e clamată de profundis. Ruppert I ~ iză textul unui Song intitulat
AQUARIUS din music- 1.,I ill „Hair" (Broadway, 1968), devenit popular dat'orită nntui accesibil
mulţimii dornice de divertismcnt. Tra- Ineem liber: „Armonie, justitie şi claritate / Simpatie,
uină si adevăr / Nimeni nu va pune căluş libertătii / Ni- niont nu va îngreuia spiritul / Mistica ne
va da cunoaş- ier@ / Omul va învăta din nou să gîndească / Datorită Vărsătorului, Vărsătorului".
Caracteristic penrtu New Age spirituality, dar sociologic încă irelevant. In cele ce ur- nlPa%ă, am
inteRtionat să desconspirăm 17ramul acestei spi=
tusliţăti, dar pentru a nu da pretext pentru projudecăti, In•opun@m ca lectorul să conchtdă
singur, analizînd compo-. ncnta adunării anuale de pe terenul expozitional din Lon- ra, numită
Festival for Mind, Body and Spirit, dublată Jr un tirg esoteric şi asistată de pest@ 100 000 de
vizita- tnri. La adunare slot prezenţi Societatea Antroposofică, ,•Comunitatea Crestinilor",
exponenti ai sufismului şi wghinilor de diverse şcoli, ai adeptilor lui Swedenborg,
teosofilor, ai CUT-ului (Church Universal and Triumph- ant) şi ai multor altor grupări mai mult
sau mai putin ,multe. Ne vom abtine de la etichetări premature, nea-' greate de „impartiala"
opinie publică, dornică să judece ea însăşi fenomenul, dar inventarul trebuic facia, numele'
lobule rostite, blazoanele trebuie descrise. De fapt, toate acestea se prezintă singure ci nu
constituie deloc vreo pre- tentic a cercetătorului • la perspicacitate şi acuitate în caracterizare:
Emblema-simbol a mişcării New Age, curcubeul in toată splendoarea sa cromatică, e atot-
prezentă. hicepînd cu 1984, celebra editură GOLDMANN - 'I'ASCHENBUCH, aceeaşi care i-a
editat in volume spe- ciale pe prestigioşii Alvin Toffler şi Aurelio Peccei, con- sacră mişcării o
întreagă serie intitulată „New Age: M'o=
i1'
del le fur morgen", adică „Modele pentru mîine", pentru v i i tor, ostentativ marcată printr-un
curcubeu. Pe şose- pcle lumii circulă tot mai mu.lte autovehicule cu abtibil- duri înfătişînd un
curcubeu. In vitrine, pe vestimentatie, pretutindeni curcubee, curcubee. Prin curcubeu, spiritua-
litatea New Age se strecoară în bisericile creştine, undo, după cum vom arăta, simbolul acesta
are o semnificatie precisă, cea de pace cu Dumnezeu, de făgăduintă divină de a exclude potopul
din evenimentele escatologice. Spiri- tualitatea New Age, însă, i-a conferit curcubeului o sem-
nificatie eretică: cea de participare la construirea unei punti (antahkarana) de la om la supraom.
Ruppert apro- ximează numărul organizatiilor New Age, în S.U.A. şi Canada, la peste 10 000.
Zece mil de organizatli care se consideră parte componentă a unei mişcări mondiale şi
influentează configuratia opiniei publice mondiale cu de- • monstratii, manifestări retorice şi
publicatii — o imensă #ortă a prezentuluî cu legitimare viitorologică!
Hermann Schulze-Berndt (apud Ruppert) a formulat cinci trăsături definitorii pentru New Age
spirituality: 1) depersonalizarea lui Dumnezeu; 2) divinizarea panteistă a omului; 3) derealizarea
lumii, realitatea obiectivă fiind declarată iluzie şi loc vrernelnic de joacă a spiritului pur; 4)
propovăduirea mîntuirii, de fapt a automîntuirii prin diferite tehnici şi ritualuri de dobîndire a
stării de ilumi- nare; 5) identificarea răului cu starea de ne-ilurn:inare spi- rituală.•Pe scurt, New
Age spirituality (adică doctrina., nu pnişcarea) este, prin def.initie, o parte a ceea ce încă în
antichitate fusese numit gnosis şi reapare astăzi sub forma unui neognosticism cu diverse
denumiri, precurn teosofie, antroposofie, mişcarea Gral-ului, scientologie, Eckankar, Divine light
mission etc. Toate aceste grupări şi curente ridică astăzi stindardul militantismului pentru
schimbare, pentru o eră nouă, pentru un viitor mai bun şi mai luminos decît veacul cel rău si
crepuscular de pînă acum: Vine era de aur, vine parusia Îngerului Luminii, vine zo- dia
Vărsătorului . . . 0 frenetică frămîntare de advent, fată de care Ruppert formuiează următoarea
ipoteză: gnosticismul nu a fost o erezie a antichitătii, ci este un fenomen peren sau cel putin
recurent al istoriei gîndirii, un fenomen care se manifestă în periodice puse sub forma 'unei
religii a automîntuirii. Particularitatea gnosti- cismului ar fi: sesizarea eului divin transcendental,
pri-
12
î.n lumea fenomenelor, în universul aparentelor. I piIenomenele gnosticismului — dualismul,
esoterismul, , i,A n p,oralitatea, antinomismul, metempsihoza sau meten-
toza, doctrina despre fiintele superioare etc. — toate
d ispun concentric în jurul acestei partieularităti. Nu
numai o nouă religie — cum credo Ruppert. Coca
.,e petrece sub denumirea de New Age este astăzi în
toate o mişcare socială, fireşte, soteriologică, o miş-
c, i ne a conştiintelor cutrem.urate de perspectiva dezastru- I a i global — social şi ecologic — cc
pîndeşte omenirea o cazul continuării istoriei sub vechea paradigmă a „ra-
n i burgheze".
,;Ratiunea burgheză", aşa cum am văzut mai pe larg inl.r-o lucrare precedentă6, este un
comportament Mere-,11 or al biirgerului ca şi al intelectualului marxist şi al
vistului comunist în „puterea omului" de a domina inrtele naturii şi forj:ele sociale, de a exploata
natura şi
orn ea şi cum aceste două resurse ar fi nelimitate. In .1coastă privintă, comunismul falimentar nu
s-a deosebit Iv capitalism, iar gîndirea majoritară a mişcării New Age ntreşte încă o asemenea
credintă. Ce-i drept, se pro- I estează copios la mice „insinuare", dar protestul e ,,;isimptotic" fată
de adevăr şi incapabil de transcendere a I i mitelor raţiunii burgheze. Or, raţiunea burgheză (y
com- pris cea comunistă) îşi are limitele .ei istorice şi un sfîrşit ,lI'>solut, la care, iată, asistă
chiar generatiile în viată. Jost Ilcrbig enum.eră simptomele acestui sfî.rşit, insistînd şi asupra
cauzelor'. Cauza cea mai scandaloasă i se pare a fi comportamentul economic arierat -care, într-o
lume finită, i n care finitudinile devin tot mai mult experientă coti- d i ană, rămîne identic cu cel
'de acum 200 de ani, cîncl +Ieviza fusese: să transforinăm bogătia nelimitată a natu- rii în bogătie
a natiunilor! F3urghezia în avînt se afla în I',:rta unor resurse naturale virgine ce păreau
realmente nelimitate. Planeta, la acea vrerne, părea imensă, sub- stanta ei minerală, resursele ei
en.erget.ice păreau inepui.- zabile.` Această situatie, fireşte, nu justifica, dar explica expl:oatarea
iresponsabilă a substratului nostru natural, comportamentul risipitor, adesea rapace în cursul
proce- sului numit progres si dezvălui.t ca acumulare de capital pînă în fazâ maximal centralizată
a totalitarismului bol- sevic: `Mintile cele maie treze care sesizează astăzi dete- riorărea
ireversibilă a ecosistemului- âvertizează că per=
13
severarea in comportamentui începuturilor este nu nuinai nejustificabilă, ci şi inexplicabilă,
imorală, diabolică. Vădit greşită şi imorală este considerarea intereselor econo- mice particulare
(in sens egoist-individual şi egoist-national) ca resort al progresului. De aceea, deviza frommiană
to have or tO be se decide acum „astrologic" în favoarea celui de-al doilea termen. Dualismul
rigid al Peştilor trece în holonomia fluidă a Vărsătorului, iar escatologia e înlă- turată de
viitorologia new-age-istă revelată sau construită a lui Homo noeticus.
Am arătat că unii critici, care înţeleg localizarea ori- ginii mişcării numai geografic, susirin că
New Age vine din California, S.U.A., alţii din Extremul Orient, altii.-din esoterica europeană pe
filiera Blavatsky-Bailey. In ce no priveşte, credem că spiritualitatea s,i mişcarea New Age
sublimează din structurile în criză ale societătii mondiale actuale, şi anume, spontan;
concomitent de pretutindeni şi „în proporţii de masă". În consecinţă, am considerat aceste surse
atît geografic cît şi negeografic, adică sociologic, cul- turologic şi mai ales istori.c-filosofic, ca
filiaţie de idei mereu condiţionate de o contemporaneitate.
Provenienta istorică a fenornenelor sociale e adesea impinsă spre periferia anecdotică a
descrip(iei. Încercînd să evităm această slăbiciune a scrutării, tinem să averti- zăm că, deşi
corespunde unei nevoi cognitive, istoricul mişcării, firavele ei filoane care preced; neobservate în
epocă, fenomenul actual, răsărit în proporţie de 99070 din solul contemporaneităiii, din stratul ei
„vegetal" viu, sint, cel puţin în cazul nostru, de importanţă secundară in ra- port cu amploarea
actuală a mişcării şi mai cu seaiă în raport cu semnifica(ia ei viitorologică. Nu istoricul miş- cării
contează, d ~si, în linii marl, îl schiţăm aici, ci am- ploarea ei actuala, tendin j;ele ei de creştere,
continutul ei de viitor nedesfăşurat. Pentru a ilustra această distribuire de accent şi semnificatie
minimal istorică şi maximal vii- torologică e deocamdată suficient să stabilim că abolirea
paradignzei „carteziene" şi instituirea paradigmei holiste sînt revendicări de dată recentă,
cuprinse în cel puţin două mari sinteze new-age-iste: The Turning Point de Fritjof
Capra sj.`The Aquarian Conspiracy de Marilyn Ferguson. Devenite bestseller, aceste două
volume au răspindit con- ştiinia new-age-istă in largi pături sociale şi se oferă ge- neratiei actuale
ca proiecte pentru supravieţuire8, aceasta
14
şi motivaţia noastră pentru insistenta consemnare a continutului lor.
In studiul de faţă, propunem atenţiei eel puiin una din modalităi:ile în care a fast depăşit sau e în
curs de depăşire momentul escatologic descris de noi în Filosofia
anticipării I$" şi în Confruntări contemporane pe tema vii-
torului10. Deşi nu este o reluare, studiul nostru se auto- comprehende totuşi ca reflecţie pe
aceeaşi, temă a viitorului, încercînd să surprindă evoluţia în continuare a „confruntării".
Intr-adevăr, momentul escatologic e cale de a_fi cicpă5it..,Escatologii sînt, în marea lor
majoritate, religioşi Iaici. Ei cred că, fără î.nnoirea lăuntrică a omului, salvgardarea naturii
terestre rămîne o simplă iluzie. Cele două milenii de crestinism au demonstrat că ierarhiile
clericale nu pot determina transformarea omului. Innoirea, dacă e posibilă, poate avea loc numai
ca miracol, in sensul neotestamentalei „naşteri din nou" (Ioari 3, 5-3, 7), din „apă" şi din „duh",
adică prin botez şi prin credinţă. Nu- mai oamenii transformai;i de divinitate ar putea trans-
forma, la rîndul lor, societatea, ar putea schimba cursul
istoriei spre propria ei încheiere apocaliptică. Escatologii - _.._
si:nt fundamentalişti. Ei propun alternativa ,,naşterii din nou" pentru că al ternativă înseamnă
tocmai alter-nativ, adică născut altfel, născut din nou. Omul născut din sarx, din carne, adică
omul natură căzută, alterată de păcat, nu c in stare să oprească progresul entropic cu perspectiva
sa escatologică, cu atît mai puţin ar pi.rtea să preîntîmpine
sfîrşitul. El trebuie să_se_,nască din nou, adică_să se trans- - _-
forme. Cum însă tipul actual de cultură face naşterea din
nett a omului din ce în ce mai puţin probabilă, sfîrşitul, devine din ce în ce mai sigur. Întreaga
spiritualitate New Age _şe_coiZţurează ca anticr.eştinism tocmai din pricina răsturnării acestei
expectaţii: transformarea omului e po~ sihilâ~ i toria va face un salt în neliniaritate,planeta are
viitor.. Observaţia că şi comunismul etatist, din Extremul Orient pînă in Cuba, năzuia spre „omul
nou" rămîne încă in zona pertinenţei, impunînd comparaţii ideologice. Spre deosebire de un
asemenea obiectiv vădit utopic, scriptura sacră a. creştinismului proroceşte deznodămîntul
escato- logic al istoriei (Matei 24-25 şi paralelele; Apoc.; 2 Petru 3 etc.). Momentul sfîrşitului nu
are alternativă. Istoria omenirii si a Pămîntuh.ri nu e nesfîrşita ciclicitate păgînă
15
sau neopăgînă a vieţii şi a morţii, cî ea se îndreaptă în mod liniar şi implacabil către o încheiere.
Chiar şi A Doua. Venire a personajului hristic exprimă ideea de încheiere, iar nu pe cea de reluare
ş! iterativitate. Mfntuitorul nu mai vine călare pe asin, nici ca „Ecce homo" sau ca Răstignit, ci
ca judecător pentru a nimici răul din lume şi luinea cea rea, incapabilă de alter-nativă. Cerul cel
nou şi Pămintul cel nou nu sînt o reluare ciclică, ci o creaţie nouă (2 Petru 3, 13). I'enomeneie
premergătoare sfîrşlttil~u • sînt consecinţe ale păcatului anti-ecologic, ale păcatuluî impotriva
legilor vieţii, dar ale reprezintă concomitant şi un ansamblu de măsuri punitive; Mate! 24 şi
Apoc. 6 pro- rocesc, în limbajul vremii, războaie, ' scuznpete, infta~ie, epidernii, foamete,
diferite catastrofe naturale. Credincio- şR sînt preveniti că vor apărea profeţi şi hristoşi falşi, că
iubirea va slăbi, necredinta va lua amploare, prigoana va fi dezlăntuită împotriva creştinilor, că
va apărea Anticristul in chipul unui dictator, om politic nelegiuit. Toate aces- tea trebuie să vină
(Marcu 13, 7 şi urm.) pentru-că Satan, desi invins, incă nu e nimicit şi unelteşte in continuare
înipotriva creaturii, ispitindu-i şi seducîndu-i pe oameni, îndrumîndu-i la necredinţă, împotrivire
şi hulă. Înainte de a fi nimicit definiti'v răul trebuie să ajungă in pîrgă.
Nu se ştie exact cind va veni sflrşitul (Mate! 24, 36). Tn orice caz, credincioşii nu trebuie să-1
grăbească. Dim- potrivă, ei trehuie să contribuie la evitarea răului orice chip (1 Tes. 5, 22), ei sînt
cheniati la mărturisire, vestire şi pocăire.. fn numele speranţe.i, momentul escatologic e tratat ca
şi cum nu ar exista, căci, fiind efectul păcatului, el are con.secinte fatale numai pentru păcătoşi.
Astfel că pentru credincioşi ocrotirea naturii constituie in conti- nitare o preocupare, pînă in
ajunul dezastrului, provocat 'nu de ei, ci de cei care au refuzat alter-nativa creştină, nasterea din
nou.
Escatologii se cred realişţi; ;omul şi natura sînt imper- fecti, ba chiar autodistructivi. Natura nu
trebuie ideali- zată, omul nu trebuie considerat „bun de la natură't, utg- pia societăţii umane
drepte şi perfecte trebuie respinşă;_ Dacă omul va fi bun vreodată, el va fi bun numai de la
Dumnezeu; motiv din care rînduiala divină trebuie pro- movată de pe acum. Realismul
escatologilor sustine per-- spectiva perfecţionîstă de pe dedublate, ad'zcă ştiind de
inevi.tabilitatea dezastrului iminent. (
16
Literatura escatologică ă._avut un ciudat efect invers: ~ loc să ducă la descurajare, la pasivitate,
la desperare, ea
generat" un feed-back şi, o data' cu acesta, o sumedenie de alternative la dezastru. Ea a provocat
mai mutt decît or•ice alt fenomen spiritual proliferarea îimpotrivirii new- ,ige-iste şi şi-a adus
involuntar contribuţia to conturarea paradigrnei viitorului.,

®B I GI`dEA SI
CARACTERIZAREA GENERALĂ A VIIŞCĂRII NEW AGE
Istoricul pe care îl schitează Marilyn Ferguson „spiri- tualitătii" New Age ne trimite înapoi, spre
negurile unul trecut nedefinit. Spiritualitatea şi mişcarea trebuie deci deosebite. Căci, dacă vom
spune că între u1 fenomen îsi are rădăcinile în miturile şi metaforele, în prorocirile şi în poezia
trecutului îndepărtat, riscăm să ratăm întele- gerea mişcării sociale actuale, mai cu seamă în
ipostaza ei de „conspirati.e a Vărsătorului", cum a rnai fast numită ca proces cu determinism
contemporan, vizînd un viitor postescatologic neliniar. „Spiritualitâtea" aferentă, bine-
* înteles, poate fi descoperită in orice epocă trecută, dar fără ca ea să corespundă unui proces
social de amploarea celui din zilele noastre. Pretutindeni, în istorie, existau persoane singulare
sau chiar grupuri răzlete care, pe baza experientei lor proprii, credeau că într-o bună zi omul va
18putea depăşi „conştiinta norinălă" şi „să transforme brn- talitatea şi alienarea existentei umane
in contrariul lor". Dar depăşirea ideologiei domi.nante constituia, în drice epocă, un sacrilegiu.
Cutezătorii erau răstălmăciti, incri- ~ninaţi izolati, proscrişi, anatemizaţi, condamnati, ostraci--
4a1:i, expatriati, prigoniti, răstigniti, decapitati, arşi pe rug, i.raşi pe roată, împuşcaţi. Pină in
acest secol al comuni- caţiilor instantanee şi generalizate, ei nu aveau nici o ş„ulsă de a se
interconecta într-o retea cu factor comun de
pul acelor Segmented Polycentric Integrated Networks a Le organigramei circumterestre new-
age-iste. Dar ideile lor, in măsura în care memoria colectivă le-a păstrat pen- tru posteritate, s-au
acumulat ca un tezaur , pentru gene- ratia actuală. Marilyn Ferguson le urmăreşte pe teme, mai
cu seamă tema transformării, în epoca actuală a potentă- rii şi întrupării lor prin mijloacele
moderne de comuni- care, de la aparitia tiparului şi demararea procesului alfa- I,etizării omenirii
pî.nă la electronica difuzării instantanee
gîndului, scrisului şi imaginilor.
La î.nceputul acestui proces, totul era încă secret, crip-
restrîns la grupări esoterice. Mai tîrziu, „spirituali- tatea" difuzează exponential in masă. Nu e
vorba de ceea re intelegem îndeobşte prin „ştiinţă", „cunoştinte ştiin- lifice" sau cultură profană.
Ferguson urmăreşte doar linia „spiritualitătii", cripto-cunoâşterea mistică, linia închi- puită de
Meister Eckhart, Giovanni Pico deli.a Mirandola, I acob Bohme, Emanuel Swedenborg, William
Blake'2 etc.
vorba de precursorii spiritualitătii New Age, e vorba de „mistici". Fiind americană, Ferguson
părăseşte curînd „lu- inea veche" şi strămută filiatia new-age-istă in lumea nouă, după cum, de
altfel, era şi de aşteptat; ceea ce, însă, nu î.nseamnă că Europa n-ar avea propria sa linie corn-
I>letă, ce-şi aşteaptă încă descoperitorii. Deocamdată4 enu- rnerarea personalităti]or precursoare
continua' cu mişcarea transcendentaliştilor americani: Ralph Waldo Emerson, Ilenry Thoreau,
Bronsor'r Alcott, Margaret Fuller. Aceştia postulau dimensiunea invizibilă a realitătii, care
trebuia tiă existe pentru că exista aspiratia, năzuinta spre ea, ideea despre ea. Ei anticipau
preocupările actuălei cercetări a conştiintei, avansînd ideea unei „logici transcendentale" ce s-ar
derula cu viteza care o fac imperceptibilă pentru orocesele de gîndire obişnuite, caracterizate de
succesivi- l ate lentă şi discretă. Influentati de Bohme, Swedenborg
19

şi Blake, transcendentaliştii de -peste ocean au influenţat la rîndul lor literatura, educaţia, politica
şi economia. Ei i-au influenţat pe Nathaniel Hawthorne, pe Emily Dickinson, pe Herman
Melville, Walt Whitman, John Dewey, pe întemeietorii partidului laburist britanic, pe Gandhi şi
pe Martin Luther King.
Privind apoi spre industrialismul de la cumpăna veacurilor 19-20, spre Anglia, de pildă, şi spre
Edward Carpenter, Ferguson devine din ce în ce mai concretă în reconstituire. In 1901 apare
cartea medicului american Richard Bucke, Conştiirnţa cosmică, în care se desluşesc pri- mele
acorduri de mare impetuozitate ale noii concepţii. In 1902, psihologul american William James
defineşte relight intr-un mod cu totul nou, nu ca dogmă, ci ca „experi.- entă", ca descoperire a
unei noi. conexiuni, a unei ordini invizibile cu care individul ar putea să ajungă de, acord; ceea
ce înseamnă că ateismul doctrinar ar fi un dezacord in absenta experientialitătii domeniului
negat. De altfel, conştiinta obişnuită nu realizează acea dimensiune lărgită, tainică, iar concluziile
pripite cu privre la inexistenta ei interzic definitiv orice acces spre ea. Rămîne „experienţa" celor
ce s-au păstrat deschisi, receptivi, rămîn niărturii.le şi mărturisirile lor care întreţin fenomenul
impresionant al marilor religii cc nu dispar niciodată complet din isto- ria culturilor, pentru că nu
dispar prorocii cu experienta dimensiunii transcendente. Din pricina 1or, religiile se vor reuni
'într-o formă unică a conştiintei dimensiunilor trans- cendente tocmai in era cc vine, în era nouă,
în era Vărsătorului, clad se va turna Duhul lui Dumnezeu „peste orice făptură; fiii şi fiicele
taoastre vor proroci, bătrînii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor avea vedenii . . . Atunci,
oricine va chema Numele Domnuiui va fi mîn- tuit« (Ioil 2, 28-32; cf. Isaia 44, 3; 32, 15).
Minunată con- ti.nuitate veterotestamentală, de care geniala Merilyn pare să se ruşineze,
devreme ce nu o mărturiseşte: - .
Epoca moderna, entuziasmată 'de ştiintificitatea 'meca- nicistă, aşteaptă încă neclintită ca prima
paradigrnă a ştiintei să explice definitiv toate tairiele vietii: E o aştep- tare naivă, căci, fără să
explice vreo taină majoră a existenţei, ştiinta mecanicistă nii face decît să ducă, prin modificarea
tehnologistă a comportamentului uman, la de- teriorarea ecosistemului terestru.
0 dată cu această descoperire, „spiritualitatea" atinge
20
sensibilitătile mişcării New Age: Lurnea_noastră .e, . , i i de toate, un holos, o totalitate, din care
nu.„ne putem
1 rage fără să provocăm o catastrofă. Holismul e o con, i c( ie veche, dar cercetătorii istoriei
gîndirii contempo- . consemnează pe Jan Christiaan Smuts, acest ge- –.r;ct al burilor şi de două
on prim-ministru al Africii ,i,. Sud, care, in anii douăzcci,a formulat un extraordinar incept de
totalitate, anticipînd, în felul acesta, multe des, Icideri şi breşe create de gîndirea°ştiinlifică şi
filosofică 1 1 I tl`rioară. In Holism and Evolution, Smuts a atras aten- 1 1, c asupra unui puterni.c
principiu de organizare, intrinsec
, spiritul creator de totalitate e lăuntric materiei, ir totalitatea înaintează de la inferior la superior.
Dacă . h am tine seama do totalitate, dacă nu am fi in stare să . resizăm tendinţa naturii sore
forme de organizare mereu t+uperioare; mereu mai complexe, nu am mai găsi nici un +trns in
descoperirile noastre ştiinlifice tot mai numeroase
mai copleşitoare. Smuts a descris un univers care înain-
;tză spre conştientizare, coca cell situează în continuarea I i niei pe care stau Hermann Hesse şi
Nikos Kazantzakis c literatură. Si la aceştia poate fi descoperită statornica temă a evoluţiei
conştiintei dincolo de sine, iar o dată cu I I. G. Wells, The Open Conspiracy: $lueprints for a
World Revolution, 1928, se adaugă şi ideea de reţea, ideea conto- I,irii unor grupuri mici. şi
răzleţe într-o reţea flexibilă, ca- I c, cbilă să determine o schimbare globală. Mica noastră limy
era plin.ă 'de promisiuni mari! La C. G. Jung — o ,)nfirmare: conştiinta avea, într-adevăr, o
dimensiune Lr:anscendenl:ă.. -Intelectul se reunea cu spiritul-intuitie, runoscător- de modele,
clişee, cochile şi matrite, iar colec- t.ivitatea. avea, o dimensiune inconştientă comună — tezau-
rul de simboluri ale speciei. Jung stia de ,,daimonul« care-1 impinge pe cercetător spre totalitate.
Anglofonii par a constitui grosul filiatiei „spirituali- tătii" New Age, dar in fruntea tuturor —
aceasta nu mai putea fi escamotat de nimeni — nu se afla un anglo- ,-axon, ci Pierre Teilhard de
Chardin, impus istoriografiei c iew-age-iste de către ponderea subiecţilor interogaţi în cursul
celebrei anchete care a precedat sinteza Marilynei Ferguson din The Aquarian Conspiracy. Pater
Pierre a lust declarat astfel a fi .cea mai influentă personalitate precursoare, după el urmînd
Huxley, Jung şi Maslow. Ferguson reline că savantul iezuit a făcut, în 1931, o vizită
21
în S.U.A., după care s-a întors in China prin San Francisco. Pe drum, el ar fi scris eseul Spiritul
Pămîntului, în care îşi exprimă convingerea că o „conspiratie" de in- divizi din toate straturile
societăţii americane se strădu-- ieşte „să înalte pe o treaptă nouă edificiul vietii"12. Rein-tors la
Pekin, Teilhard de Chardin vestise ceea ce Ferguson numeste „principala sa tezâ" : 1n decursul
întregii .is- •torii a evoluţiei, spiritul a trecut t ptăl—prin forme not pînă atins un punct hotărîtor
=descoperirea propriei sale evolutii. Constienta va deveni,• cu timpul, un bun comun al întregii
istorii naturale. Ea va cuprinde întregul glob şi va lumina intreaga omenire, culminare finală, pe
care Teilhard de Chardin o nr.tmeste, in opera sa., PUNC- TUL OMEGA. Spre acel =puncţ
înainteaza, ca_,avangardă, spiritualitatea New Age, pe care — se susţine -= a pregă- tit-o
conceptual atît de temeinic tocmai complexa, dacă nu chiar completa personalitate a lui Pierre
Teilhard de Chardin. Evident, abia după ce trecuse prin S.U.A., sesi- •z.ase vocatia majoră a
Americii şi se întorsese in China tocmai prin San Francisco, adică prin California, leagănuI şi
centrala policentristă a new-age-ismului contemporan.
După această luare in stăpînire a continentului filo- sofic ştiinţific-re.ligios, reprezentat de
europeanul ostraci- zat cel mai notoriu şi poate ultimul mare prohibit al Eter- nei Rome, sî.nt
osteniti, în favoarea spiritualitătii New Age, Arnold Toynbee, Alfred Korzybski, Henry Miller,
Martin Buber, Aldous Huxley şi Ludwig von Bertalanffy cu a sa teorie generală a sistemelor. Din
toţi aceştia, ac- torii dictatului ideologic din România postbelică i-au ales numai pe cei care
puteau fi răstălmăciţi în termenii „ma- terialismului dialectic şi istoric". Stupida „unitate mate-
rială a lumii" constituia una din dogmele fundamcntale ale~ religiei marxist-leniniste, şi orice
aport sistemologi-c „burghez", chiar dacă trebuia „pus pe picioare", epurat de idealism şi
reinterpretat cu semn schimbat, era binevenit. Liiberată de asemenea crispări, ideologia New Age
schi- ţează gesturi din ce in ce mai largi de cuprindere „uni- versală". Ferguson continuă cu
sociologul David I3,iesman şi cu psihanalistul Robert Lindner, cu psihologul Gardner Murphy si
cu scriitorul C. S. Lewis. Dar revista aceasta, de fapt, DU mai e istorie, ci contemporaneitate.
Louis Pau- wels şi Jacques Bergier discută, în 1960, „conjuraţia'pu= biică" a unor indivizi
inteligcnti care se transfârmă 'sub
22
n periul descoperirii lor lăuntrice. Membrii acelei reţele,
He care -ei o constitui.e circumterestru, sînt văzuţi ca un
I I de mostenitori, deţinători şi administratori actuali ai
; ~ ~ ~cla~pciunii esoterice, transmise din vremuri străvechi . . .
în_1960, J. B. Priestle-y- îşi încheie monumentala operă
Eifel-attire and Western Man cu o semnificativă perspec-
liva asupra aspiratiei generale de perfecţionaxe: Numai
rcligia poate purta povara constiintei futurologice, dar la
Priestley nu este vorba de „religia dualistă" a bisericilor
~.i confesiunilor tradiţionale, ci de acea dimensiune spiri-
1n;clă care transcende moravurile şi politica, sensul ei
ie.crte general fiind totuşi dedus etimologic din anticul
~ c•Iil;ere (Cicero) si religare (Lactanţiu R.). Spunem „sen-
u I ei foarte general", pentru că se referă deocamdată
loar la existenţa reintegrată în totalitatea monistă a hobo-
universal, refăcînd sistemul şi unitatea unei para-
,ligme.
Marsh-a-ll, McLuhan,_în._Understanding 10~lectia, -~}y,lla
cxie lumea viitoare ca.-„sat global" integrat datorită IcI molog'iei comunicai=iilor si circulaţiei
de mare viteză a m formatiei. Seduse de perspectivă, marile teritorii edito- rial-tipografice, mai
cu seamă in condiţiile de după tre- corea industriei tipografice de la tiparul mecanizat la ti- Iru•ul
cu fotoculegere computerizată, se deschid treptat I uentru popularizarea în masă a nob concepţii..
Una din In•imele edituri, care pare să fi înţeles ce se întîmplă in west domeniu al transformării
conştiintei, a fost Harper & Row, care a iniţiat seria World Perspectives, atrăgînd la colaborare
autori precum Lewis Mumford, Erich Fromm, Werner Heisenberg, Rene Dubos, Gardner
Murphy, Mircea I? I i ade, Kenneth Boulding, Marshall McLuhan, Milton Ma- . e rhof, Ivan
Illich, Ionas Salk — cu toţii orientati in Sens oew-age-ist si angajaţi in constituirea „retelei"
conspira- Iei aauariene:
Psihologul Abraham Maslow, asupra căruia am stă- ruit îndelung, descrie un impuls înnăscut al
omului care I rece mereu dincolo de sirnplul ţel al supravictuirii şi al I rebuintelor emoţionale,
manifestînd o aspiratie funciară ',pre sens si transcendenţă. Fără să fie nou, acest concept
cvasireligios de autorealizare cu telos in transcendentă cîş tigă adepţi tocmai in mediul blazării
filosofice actuale; dar
u numai doctrinar, ci şi ontologic, în sensul precipitării c;ntitative a color ce „transcend",
practicînd transcende-
23
rea. Pomul „spiritual" îneepe să dea roade concomitent pe toate crengile. Pe deasupra, cei ce
transcend se întîlnesc, 'se recunosc cu bucurie în-nultime şi manifestă spontan o irezistibilă
ai:ractie reciprocă, o neobişnuită afinitate co- municativă, generatoare de „retea" şi catalizatoare
de „transformare".
Se crede tot mai form in posibilitatea metamorfozării omenirii. Departe de a fi simplă şi gene,ral
comprehensi- bilă, metamorfozarea aceasta nu a fost mai bine imaginată decît tocmai de
„visătorii" Wells şi Teilhard de Char-din. Ea vizează o nouă stare a materiei sociale, biologice şi
minerale.
Transformarea, transcenderea sînt concepte fund<.c- men.tale ale viitorologiei new-age-iste.
Precizăm ca urniă- rim aici o altă linie .decît cea dominată de Ossip Flecht- heim, care a dus la
constituirea viitorologiei ştiintifice cu componentă filosofică. Există, fără în.doială, paralelisme
între ceea ce am rezumat în Confruntări contemporane pe tema viitorului14 şi istoricul
„conspiratiei de sub semnul Vărsătorului" sail al SPIN-ului (Segmented Polycentric Integrated
Networks) new-age-ist, respectiv optimismul transformist al mişcării New Age. Dar acesta din
urrnă se întemeiază, după cum vom mai vedea, nu numai pe cvi- denţa senzorialului şi a
intelecţiei, nu numai pe ştiinţa experimentală şi teoria ei, ci şi pe intuivitate şi extrasen- zorial, la
care fanaticii materialismului inu au acces, pc „ ştiinţa" experientială ocultă, esoterică, pe
întelepciunea asiatică, pe „spiritual.itate" şi magic, pe .astrologie, pe şa- manism şi chiar- pe
miturile indienilor Hopit°' — domenii ce par să nu prevestească nimic bun pentru .,'viitorul li-
niar al lui homo sapiens sapiens.
Dar să revenim la incursiunea istoriografică a autoard .americans, potrivit căreia New Age nu
este un curent oarecare la modă, ci o anticipare autentică de viitor, sin- -gura compatibilă cu
esenta holistă a fiintei. Este vorba, întîi de toate, de un istoric constitu.it din autori, opere şi idei,
un istoric, după cum am arătat, ,întîi al „spirituali- tăţii" transformiste, mai apoi şi al mişcării
pentru trans- formare. In Revoluţia speranţei, 1968, Erich Fromm pre- vestea apariţia unui front
nou, a unei mişcări ce va împleti năzuinţa de schimbare socială cu o nouă perspec- tivă
spirituală. Ţelul acestui front non va fi umanizarea lumii tehnologizate. Fromm întrevăzuse o
mişcare non-
24
„lentă, transformatoare de personalitate, aflată la anti), dul larg popular al institutiilor
birocratizate ce zădăr- ieesc astăzi ()rice ideal. 3n 1969, politologul Jean Franvis cevel vestea o
„a doua mare revolutie mondială", de- ivîrşirea democraţiei, apariţia unui homo novus prin c
versarea expansivitătii umane, adesea acaparatoare, agresivă şi violentă, prin invertirea,
introvertirea şi trans- I'nrmarea de sine a omului actual. Angajat activ în miş- c;crea social-
politică a aniljor şaizeci, Irving Thomas a re- onoscut mai tîrziu că vacarmul asurzitor din cursul
re- ec4dicărilor transformatoare de s'ocietate nu a fost decî.t
nesemnificativă parţialitate î'n procesul revoluţionar to- L;cl, transformator de conştiintă, care
cuprinde lumea pared dinspre altă dimensiune, fiind tocmai de aceea de icscuprins pentru cei
implicaţi.
Marcajele plantate de Ferguson, prin selecţia — s-ar
I u ctea insi,nua — convenabilă a exemplelor, continuă, in. - f lul acesta, pînă către sfîrşitul
anilor şaptezeci, toate vă- l i nd o constantă orientare spre înf.ăptuirea idealităţii prin •,ehimbare"
şi „transformare". Studentimea rebelă, eco- nom'istul şi pedagogul Robert Theobald, George
Leonard
antropologul Gregory Bateson, Charles Reich (The (;reeming of America) şi M. C. Richards
(The Crossing Point) — cu toţii doreau schimbarea-transformarea şi, do- rind-:o, se schimbau ei
în:şişi, înfătişînd schimbarea lăun- I rică a celorlalti. Schimbarea se 'instalează cu mare uşu- rintă
acolo uncle domneşte toleranţa fată de experiment. Marilyn Ferguson z'ideşte pe soclul pildei şi
al exemplu.- I ii clasic CALIFORNIA care, în anii şaizeci, era încă o
rcadie, dar in anii şaptezeci devenise arena centrală a narelui spectacol New Age.
In această fază proteică, dacă nu prototipală pentru ••luy transformării, new-age-iste, se
instalează, în taoată plendoarea ei paraldoxală, concepţia holistă, marcată încă ,Ic antipozi
materialism-spiritualism. „Dacă nr,iterialismul a fost temeiul filosofic al stîngii vechi, itunci
spiritualitatea, pare-se, a preluat acest rol în cadrul
'oil stîngi" — ar fi 'spus Willis I-Iarmăn, directorul pentru cercetarea politologică de la Stanford
Research Institut. „nvcm o_ matrice de convingeri interconectate; sîntem cony i c oşi că ne aflăm
într-o invizibilă conexiune, că există • I i c c ccnsiuni ce transcend timpul şi spaţiul, că viaţa indi-
25
~

viduală are sens, clă harul şi iluminarea ,există aievea sî că e posibilă atingerea unor planiiri
comprehensive tot mai înalteC16.
Procesul. istoric spontan şi campania antidualistă a artizanilor nob paradigme due la apropierea
antipozilor, la fuziunea lor într-o totalitate deflagrantă, motiv din care William Tiller, fizician la
Stanford, foloseşte metafora masei, critice înti-un context semnificativ pentru situaţia actuală a
lumii. La fel procedează şi Lewis Thomas, pre- şedintele lnstitutului „Sloan Kettering", susţinînd
ca abia acum indivizii umani s-au indesit suficient de m,ult pc Terra, abia acum ne-am apropiat
destul şi sîntem sufi- cient de numeroşi ca să se poată declansa „reacţia"' din bateria terestră. Va
urma un proces, un eveniment istoric neliniar la „viteze" .superioare. Omenirea şi planeta Pa--
mint se află în pragul unei mutaţii spre o altă stare.
Această do-it-your-self-Revolution, prezisă de Erich Fromm, are loc cu zece ani mai devreme. A
lucra in „re- ţeaua spiritualităţii" a devenit deja o ocupatie curentă. Organizaţiile policentric
integrate, manifestele şi foile volante, cărţile te,matâce, fotocopiile; expunerile, workshops,
parties, prietenii comuni, întîlnirile „la vîrf", aliant.ele, benzile magnetice, circularele,
conferinţele, indispensa- bilele telefaxuri şi convorbi-ri telefonice circumterestre automate, via
satelit, oălătioriile cu avionul etc. — iat:ă un arsenal de mijloace aflate la dispoziţia tuturor, dar
de care aderenţii noii mişcări fac uz permanent. Cine fi,nan- ţează toate acestea? Nimeni anume
şi toti impreună, prin bugete personale si mici subvenţii, donaţii şi chiar alo- caţii mai
substanţiale din partea unor genero:şi cu ven i- turi corespunzătoare. Totul se află sub semnul
unui pragmatism tipic. Experienta nouă, rezultatele se distribuie pe loc, se fdiscută, se testează,
se adoptă şi se reduc la componentele tor utilizabile. Cercetătorul feh.omenului se află într-
adievăr în faţa unei reţele, compusă din perso- nalităţi cu pregătire aca.demiccă, preocupate de
ridicarea conştiinţei, în fata unor întruniri lejere, de funcţionari ce sprijină noile idei cu oficiilor
publice, in faţa; unei retele a dreptialui umanistic ce discută posibilitatea transformării
nemiloasei justiţii în blîndeţe şi toleranţă, în faţa upei reţele interna ti onale de fizicieni
preocizpaţi de enigma cognitivităţii, inclusiv de pe pozitiile psiholo-
26
i toate acestea impunînd întrebarea dacă aştelatnl.:i rracţie în lant" în urma atingerii „masei
critice" nii mnva a şi inceput.
Din interior e greu de aproximat în ce stadiu se află I u•ocesul — recunoaşte analista. Viziunea
transformistă a defalcat într-o puzderie de mişcări sociale diferite. ~ n apărut rei;elele
programatic preocupate de tema mor-
de tema nebuniei, de tema naşterilor succesive, d.e. tema -ologică şi de ten-ia hranei. 0 retea a
medicilor „holişti" 1 a studentilor în medicină formulează idei radical noi Iespre boală, suferintă
şi sănătate. Există de acum reţele ;i1e pedagogilor inovativi şi „transpersonalişti", ale unor
corpurî legislative, precum şi o reţea mixtă de teoreti- ricni economişti, futurologi,
administratori, sis-
I emologi care cu -toţii caută alternative „creatoare" şi mai iunane.
Către sfîrşitul anilor şaptezeci, încă, domnea o at- mosferă neliniştitoare, sentimentul că se
petrecea ceva Important. Şi iată ca a apărut „conspiraţia" cea de mult I •orocită, furnizînd tema
pentru bestsellerul Marylenei I '~ ~rguson, The Aquarian Conspiracy, pentru opera capitală lui
Fritjof Capra, The Turning Point, şi pentru a suită itreagă de comentarii, exegeze şi pozi˘ii
apologetice.
In ce constă, pe scurt, consecinţa filosofică a anilor ~ izeei şaptezeci, 'exprimată în mişcarea
New Age? Şţiind r, i vom avea răgazul detalierilor treptate, simplificăm ;iuum spunîn,d că
filosofia New Age constă dintr-o răstur- n,ire ontologică. şi gnoseolog;ică •ce se vrea dincolo de
orice ~ I ualism, precum şi dintr-o lărgire neliniară la infinit a 1 )uradigmei comprehensive.
Avem întî.i de luat la cunoş- 1 i ntă un monism cos.mologic ce spune că totul se află în onexiune
şi în raportul de premisă reciprocă, totul for-, inează o 'unitate fără polaritatea subiect-obiect,
realitatea I>rimordială fiind totalitatea, holonul care generează par- 1 pa, iar partea conţinîn;d.
întregul univers in stare „î nfă- r,urată". Avem apoi o antropologie care asertează necesitatea
autorealizării pri'ri sesizarea unui pan-divin imanent sinelui. Aici apare 'ideea transformistă cu
accentele ei in- versate: întîi schimbarea conştiintei, apoi schimbarea ,;ocietăţii, respectiv întîi
transformarea individului, apoi, I n•in consecinţe comportamentele, transformarea omenirii. I )e
structuri economice şi suprastructuri instituţionale nu
pomeneşte nimic. Se pt'oclamă, în schimb, necesitatea
27
mutaţiei de la nefericitul homo sapiens sapiens la prea fericitul homo noeticus. Avem, in
continuare, şi o etică,!, dar absolut antinormativă. Nu există bine şi rău ontolc>~ gic; nu există
păcat şi culpă; nu există autoritate divină care să instituie porunci; nu există nici o instantă hete-'
ronomă. Reţinem acest specific pentru cei ce văd în New Age nun7ai religia. Totul e înscris în
„ordinea înfăşurată" a holonomiei sistemului Universal şi se „desfăşoară" ini timp istoric. Avem,
în sfîrşit, de contemplat o întreagăj soteriologie „antropocentrică" ee transformă .cultura în`
arena a luptei pentru tămăduire, asanare şi mîntuirea~ transformatoare.
Cu promisiunea revenirilor utlerioare, putem enunţa,' foarte pe sucrt, şi cîteva ţeluri, objective şi
metode: mîn-~ tuir ea actualei lumi crepusculare, transformarea ei dini nou in paradis, grăbirea
venirii•erei celei noi a unitătii,~ arm.oniei Si rubirii universale. Pentru atingerea acestorl
obiective e necesar ea fiecare indivîd uman să se trezească~ din somnolenta logicii automate, să
treacă printr-o înrnoire: de constiintă, să-şi lărgească conştiinta pînă la identifi- care cu cosmosul.
Genul proxim al societătii . e vîrît în ţarcul prohibitiilor şi substituit cu „grupul", cel Mutt cu
„network", adică „reteaua". In perspectivă, ar urma totuşi telul oricărei gîndiri francmasone —
instituirea unei gu- vernări mondiale unice, a unei religii neopăgîne şi pan- teiste unice, a unei
culturi universale unice a întregii omeniri reintegrate in natură. şi in cosmos, generalizarea noii
paradigme antidualiste, holiste etc. Religiile oonfesionale, fiind dualiste, se întelege că trebu,ie
desfiintate, culturile naţionale, regionale, provinciale, folciorice, hind potential şovine, trebuie
abandonate etc., etc.
Metoda principală de tran.sformare a conştiintei pare
a fi practicarea de psihotehnici dezindividualizante si in--
ducerea experientei transpersonale, • solicitarea functiilor
emisferei cerebrale drepte, activarea. si capacitarea aces -
tora pînă la înfăptuirea învătării permanente şi a cunoas-
terii directe, extrasenzoriale, creierul fiind conceput ca
hologramă, dinspre care desfăşurăm universul, ca atare,
el fund un izvor inepuiza.bil de cunoaştere cu acces direct
la întreaga informatie a „ordinii universale înfăşurate".
a David Bohm dinspre f'izică, chimie şi matematică, Karl
Pribram dinspre neurofiziologie şi psihologie sî:nt princi-
palele surse ale acestei generalizări filosofice a transfor-
28m i smului new-age-ist. Alte surse sînt lucrările teoreticc ;de psihoterapeuţilor şi psihologilor
orientării transperso- nale, materi.alul empiric al proceselor verbale din cllini - cile psihiatrice,
care consemnează „experienţa transper- sonală" a pacienţilor trataţi sub stare de hipnoză, apoi
întreaga tanatologie în frunte cu Raymond Moody şi Iaisabeth Kizbler-Ross, care trag concluziî
privitor la fe- nomenul reanimării din moarte clinică, şi, pînă la urmă, receptarea, ca atare sau
specific occidentală, a coneeptiei I iinduist:e despre reîncarnare.
In literatură si artă a foist identificat acelaşi program transformist şi „spiritual" — soteriologic.
Omul actual e en bolnav n.otoriu. Ek-sist'area, starea in afară, alienarea in cultura de tip
traditional nu i-au priit. Realismul magic al unor scriitori de mare succes, precum Michael Ende,
dar si operele reeditate ale unui Hermann Hesse sau Nikos Kazantzakis sînt integrate în
dispozitivul tactic al soteriologiei new-age-iste. Muzica evoluează cu succes ca mijloc terapeutic,
dar, în mod dovedit, ea evoluează şi norbidizant.
Filosofia transformistă a teoretizat, Inca de la debut, sfera politicului şi a economicului. La
început, aceasta s-a petrecut numai sub forma militantismului ecologist, cu imperativul major al
revenirii la „măsura umană", al re- facerii biotopurilor, al salvării' ecosistemului şi al reinteg-
rării omului în natură. Dar „verzii" au ridicat ecologis- rnul la rang de po:litică şi stasiologie
parlamentară. Nu e vorba aici de un fenomen exclusiv vestgerman, chiar dacă literatura de
specialitate preferă exemplificarea din viaţa politică vestgermană. Politici eni „verzi" şi mişcăr'i
ecologice cu ambitii politice au apărut în multe ţări ale lumii, iar unul din ideologii 1or, Robert
Muller, a ajuns chiar vice-secretar general la O.N.U. < Lothar Gassman'"? enu- rneră
revendicările verzilor: ocrotirea naturii, pace, drep- tate, iubire, fericire; dar şi libertate sexuală,
legitimarea şi institutionalizarea homosexuaiitătii, educatie antiautori- tară, dreptul la
întreruperea sarcinii etc. Acesta însă nu este întregul program al conecţiei rxrişcare New Age —
politică . verde. Verzii devin partidul new-age-1st prin excelentă abia datorita îmbrătişării de
•ătre ei a „dimen- siunii spirituale", precum şi datorită viziunii holiste, in- tegratoare de ocultism,
parapsihism,. transpersonalism, şi nu în ultimă instantă datorită promovării strategiilor sis-
29
temice, de „retea". Pînă la urmă, verzii integrează in con- ceptia şi programul lor mişcarea
feministă, lupta împotriva patriarhatului şi antropologia androgină, înăltînd mode- lul androgin
al omului la rang de ideal politic.
In economic, reprezentanti notorii ai ideologiei New Age sînt Joseph Murphy şi Gerd Gerken.
Mişcarea New Age dispune şi de o f'ilo:sofic organiza- torică, a cărei principală caracteristică e
condensată in conceptul de network, in limba gormand Nctzdvea•k, adică în acea structură
retelară neierarhică, neautoritară, la care se aderă prin simplă dumierire şi trezire în context, fără
legăminte şi obligatii heteronom impuse, adesea spontan şi fără constientă programatică expresă.
Teoreticienii acestui tip de structură socială se încred in holismul transcendent, intr-un fel de
program cosmic, in ordinea înfăşta.rată care cuprinde pe orice transformat şi orice alt sist-em
dinamic, indiferent do nivelul organizării. Ei dec- lară mişcarea retelară a new-age--ismului ca
„blîndă" şi „silentioasă" con-spiratie, o sinergie panumană, de fapt, ne-subversivă, ne-
complotistă (dacă avem în vedere ac- centul pe sensul ethnologic de „respirare împreună" a
termenu.lui con-spiraţie), •ar care militează pretutindeni pentru transformarea conştiintelor in
spiritul paradigmei holiste. Mişcarea New Age şi-ar avea astfel specificul or - ganizatoric într-o
multime de personalităti şi grupuri răz- lete, răspîndite in toată lumea,• dar cu aceleaşi idealuri şi
concepţii, legătura fiind mai ales de natură spirituală şi transcendent înfăşurată. Grupurile
singulare se comprehend ca „n,oduri" ale unui imens năvod ce învăluie lu- mea şi se îndeseştc
spontan in virtutea unei programări cosmice şi pe ;măsură co înaintăm spre era cea n;ouă a
Vărsătorului, in care nimic nu va rnai fi cum a fost în era Peştilor. Reţeaua are în.8componenta ei
şi numeroase institute şi institutii, dar despre ele, do obicei, se tace, pen- tru că ar contrazice
principiul reţelar.
Berger preia, apud Theodore Roszak18, o listă de surse, domenii şi concepte operaţilonale, de
metode şi mijloace de transformare a conştiinţei, în care figurează o întreagă renaştere iudeo-
creştină cu fenomene precum neo-penti- costal.ismul sectelor harismatice şi al comunelor
„Iisus", comunitătile harismatice dinlăuntrul marilor biserici, miş- car.ea iudaică de opozitie
culturală HAVUROT, casele nu- mite CHABAD, Casa Iubiri>' şi a Păcii din San Francisco
30Rabbi Shloano Carlebach, dar şi sectantismul reli-
de inspiraţie orientală cu personalităţi precum Seri Anrobindo, Sri Chinmoy, Kirpal Singh, Guru
Bawa, I t;,a;I iwan Shree Rajneesh, Maestrul Muktananda, Tart-hang Tulku, Eknath Easwaran,
Gopi Krishna, Maestrul ;;,ibramuniya, Buda Free John şi Baba Ram Dass. Bu- ,lisnnal tibetan,,
Zen, Yoga, Subud, sufism, Baha'i, taoism, I Ging — toate acestea, receptate specific, asigură
parti- ciparea orientului mai mult sau mai puţin întelept la con- Ntituirea spiritualitătii ag'uariene
a mişcării New Age. ,5-ar părea că Occidentul. nu mai are astăzi decît graiul fără iliih al
tehnologiei sale antropofuge, cu care, fireşte; nu inai poate misionariza, evangheliza pe nimeni.
Orientul, în schimb, năvăleşte în acest vacuum cu toată vigoarea spiritualitătii sale neconsumate.
Pretutindeni mişună astăzi noel seducători numiţi „guru", însotiti de suite- de adepti
învătăcei. Altădată, tinerii noştri îi căutau in Hima- Ia,ia. Astăzi vin ei la noi, amestecîndu-se în
concurenţa , n ofertele exotice. Maestrul Bhaktivedanta şi -conştiinţa Krishna, Maharishi.
Mahesh Yogi şi Meditatia Transcen- dentală, Maharidshi şi „Divine Light Mission", Yoghi
I;hajan şi organizatia „Healthy-Happy-Holly: 3H0", Maestrul Satchidananda şi „Yoga Total",
Yoga Ananda M arga, Meher Baba, Chogyam Trumpa şi Naropa • Itnti- tute Dharmadatu sînt la
mare cinste şi contribuie din toate puterile la transformarea subterană şi suprastructu- rală a
Occidentului şi la instituirea noii paradigme.
Lumeaac aă este._o_7=ume de globală i:mpletire a tu- turor._ spectelor. Toate fenomenele
sociale, ecologice, hao- logice, psi ologic-e, spirituale depind tot mai mult uncle de altele,
incluzîndu-se reciproc. De-a lungul istoriei ex-- pansiunii umane pe glob, aceasta nu a- fast
î.ntotdeauna, poate niciodată aşa. Astăzi, expansiunea s-a încheiat, ome- nirea a depăş:it
capacitatea ccosistemului global, iar creş- terea diferitelor planuri, niveluri, împletiri, tesături
con- tinuă cu viteza exponentială — fireşte, nu 'spre nemai- existente spatii neocupate, ci spre
intervalele mai putin dense, spre interstitii, articulatii, conexiuni, suprapuneri, elastice, dar
mentinute cu efort din ce în ce mai mare -- ceea ce m.ăreşte enorm numărul interactiunilor şi
deter- mină modificări sub presiune, care reclamă alte abordări din partea indivizilor, a
colectivitătilor, a natiunilor, a omenirii globale. Lumea devine din ce în ce mai mică.
31

Dacă proporciile s-ar păstra, această aparenţă spaciald. n-ar avea nici o importantă. Dar total
invers, omul, pared, devine din ce in ce mai mare, iar o dată cu el cresc pro- blemele care, de
al.tfel, au şi fost numite „globale". ln conditiile acestea de masă eritică, vechea paradigmă a
devenit inaplicabilă. Lumea are nevoi.e o viziune nouă
a.realitătii, ceea ce înseamnă modul de pereepţie însu.şi trebuie să se schimbe. Strigătul de
profundis al filosofiei transformării exprimă dramatic tdcmai această nevoie, anticipează profetic
tocmai această iminentă.
După discernămîntul nostru anterior, istoricul mişcă- rii New Age e o temă controversată, dar
istoricul spiri- tualităţii new-age-iste poate să înceapă in orice epocă tre- cută. Criticii aflaţi pe
pozicii creştine par a fi unanimi în opinia că totul a î.nceput cu Madame Blavatsky, întemeie-
toarea Societătii Teosofice, care, in 1875, 'devine prima preşedintă a acestei comunităţi. Helena
Petrowna Bla- vatsky (1831-1891) anunţă prima revelaţie cu privire la „noua eră". Alice Bailey
(1880-1949), a treia preşedint<a a Societătii Teosofice, publică, in peste douăzeci de volume,
detalii noi cu privire la „noua eră" şi la noua ordine mondială19. Retinem aici doar datele
importante pentru istoria ocultă a new-age-ismului actual. In 1922, Alice Bailey întemeiază
Compania Editorială Lucifer („Lucifer Publishing Company"): Dar „Lucifer" a stîrnit prea multă
'impotrivire bigotă, motiv din care, în 1923, firma îsi schimbă numele în Luc'is Publishing
Company. Din 1924 datează denumirea abreviată „Lucis Trust20.
Alice Bailey a devenit.cea mai importantă precursoare .a ceea ce se cheamă astăzi „spiritualitate
New Age",
In 1962, are loc rntemeierea aşezămîntului Findhorn- -Community din Scotia de nord, care se
consideră „sat planetar" model pentru modul de viacă „alternativ", pro- pus de mişcarea New
Age. Aici se studiază de zor ;opera ocultă a Alicei Bailey şi se aplică o nouă pedagogic în
educarea copiilor pentru „noua era". Este vorba de pedagogia „Waldorf", aceeaşi care cîştigă
treptat teren acum şi in România, o dată cu introducerea (probabil insuficient de studiată) a
şcolilor Waldorf, tributate ideologiei antroposofice steineriene. Aşezăminte de tip Findhorn-
Cornrnu- nity iau apoi fiintă in multe alto punete de pe glob, de ex. Centrul Esalen in California,
Lama Foundation în
32
New Mexico, Coraîunitatea Ananda, California-,de Nord,
o importantă filială în Italia, pe ţărmul lacu7ui Como. In Germania, s-au constituit Frankfurter
Ring, Forum international, Societatea pentru dezvoltarea conştiintei etc. In Elvetia au apărut
World Sons of Life, Walzen- liausen, Lcbensbaum-Zentrum, Zurich. Intencia de a cpuiza, prin.
enulnerare, cunoaşterea tuturor acestor inst.i-
ar fi fără perspectivă de realizare, întrucît ele con- stituie de acum o recea cu frecvente aparitii şi
disparitii, Ic amputare şi regenerare, fiind, pc ansamblu, in conti- o ră indesire. Un semn de
recunoaştere : toate propovă- d niesc soteriologia New Age şi noul mesianisrn baileyan.
La constituirea nail evanghelii şi imagini despre lume . 1 i participat, cu pondere decisivă, alături
de rntreg eşi- eliierul disciplinelor ştiincifice, de l.a 'psihologie pînă la I'iiîca nucleară, doctrinele.
oculte şi religiile ori~entale, miş- carea Hippie şi psihedelismul consunluh.0 de droguri
(niescalină, LSD), ultimele fiind valorizate ca şi psiho- , oh.nicile în generarea experientei
transpersonale a „lăr- girii de conştiintă".
In 1975, exact la o sută de ani după întemeierea So- ~ ietătii Teosofice, autoarea de mare succes
new-age-ist Marilyn Ferguson întemeiază revista de largă audientă -;i enorm tiraj BRAIN MIND
BULLETIN cu scopul răs- pindirii ideologiei New Age, reteaua organizatorică a miş ;irii fiind de
acum constituită.
 M. Ferguson şi F. Capra, doctrinarii cei mai de seamâ sii „spiritualitătii New Age", au asigurat
respectabilitatea paradoxalei confluence a duhului realist cu albia năluci- rilor magice ai oculte,
într-o formulare mai uzuală: sinteza dintre ştiintificitatea occidentală şi înţelepciunea orientală.
Ca să scutim critica fundamentalistă precum şi pe toti rigoriştii şi zeloşii bibliolatri de fortarea
unor uşi deschisc, declarărn aici răspicat ea nu am vizat Cu nimic fenomenul harismatic creştin.
Noi înşine ne situăm pe po- -Aţli integral creştine şi nu am urmărit persiflarea sau e1rminarea
darurilor Duhului, in măsura in care ele pot fi documentate biblic. Credem rnşă in pertinenta
îndemnu- lui sâcru, care ne•eere să cercetăm duhul „harismei" oculte care, evident, nu are nimic
de-a face cu transcendenta divinitătii în care cred creştinii.
Ferguson şi Capra nu sînt singurii apostoli ecumenici aî S,realismului magic" new-age-ist şi nici
singurii care
33
01,

au proiectat sinteze. Biochimistul Jiin Lovelock şi psiho logul şi naturalistul Peter Russel cu
ipoteza Gaia, chirrris-~ tul Rupert Sheldrake cu teoria cimpurilor morfogenetice, fizicianul
David Bohm cu teoria holonomică, neuropsiho,. logul Karl Pribram cu o altă teorie holografică a
functii- lor creierului, o întreagă pleiadă de fizicieni, electroniş.ti, biologi, neurologi, medici
tanatologi, antropologi su.stin, dinspre ştiintele naturii şi ştiintele umane, noua cuprin- dere
„sistemică" a imanenţei şi a presupusei transcen- dente, artificial separate în „era dualismului".
In accePtie new-age-istă, erele au durata necesară punctului vernal (pozitia soarelui in echinoxul
primăverii) de a transla prin- tr-o constelaţie zodiaeală. Old Age, respectiv era Peştilor, PISCES,
a avut durata de 2140 de ani şi se 'încheie tocrnai in deceniile noastre (And punctul vernal
părăseşte con- stelatia PISCES şi intră î n constelatia AQUARIUS, a Vărsătorului. Simbolul
următoarelor două milenii, prin. urmare, ar designa fluidul sintezei, unitatea, holos-ul, . ceea ce i-
ar interesa atît pe economişti şi eeologişti, cît şi pe politicienii patriilor naţionale, din ce în ce mai
enei'- gic contestati de cosmopolitii francmasoni şi ecumenişti ai unei „noi ordini mondiale".
Ecosistemul terestru e unic, unitar şi indivizibil. El nu cunoaşte granite şi e vulnerabil ca
totalitate din orice enclavă dualistă a trecutului recent. Societatea mondială trăieşte în
ecosistemul terestru îndi- vizibil, iar nu în enclave statale. Era Vărsătorului va re- zolva această
problemă apărută în- era Peştilor. De rez.ol- varea ei depinde pacea ca institutie .mondială şi
chiar supravieţuirea omului pe Terra. 0 asemenea gîndire e propagată -de Dr. Joseph Murphy, de
Gerd Gerken şi Robert Muller.
In 1986, in R.F.G., a fost întemeiat partidul Esoterische Union, Uniunea Esoterică, al cărui
.program e iden- tic cu cel al mişcării New Age. Iată şapte teze din Grund- satz-Programm-ul
Uniunii Esoterice21: 1. Omul se com-- pune •din trup, suflet şi spirit. In timpul încarnărilor sale,.
el învată a sesiza şi trăi si.ibstanta divină din sine pînă la reunirea constientă cu •divinul 2.
Evolutia spirituală a. oamenilor spre o conştiintă superioară e decisivă pentru. toate sferele vietii
umane. 3. 0 politică ce promovează dezvoltarea spirituală poate fi sustinută, iar catastrofele (de
ex: războiul) pot fi împiedicate prin luarea in •consi- derare a KARMEI şi a reîncarnării. 4.
lubirea şi toleranţapermit actiunea unor forte spirituale pozitive care gene- rează pacca. Ura, furia
şi violenta, dimpotrivă, permit ac- t:iunea unor forte spirituale negative, care provoacă con- f
licte şi război. 5. Fiecare om e în stare să gîndească, să sitmtă şi să actioneze potrivit gradului de
dezvoltare spi- rituală atins. De aceea, întelegerea, iubirea fată de toti semenii ar trebui să fie de
la sine întelese. 6. Modestia, umenia, într-ajutorarea şi creativitatea sînt premise pen- tru 0
societate cu perspective şi garanţii de functionare, in care să se realizeze libertatea în viata
spirituală, drep- tatea în viata juridică şi omenia în viata economică. 7. Pă- mîntul este un loc cc
solicită evoluarea spirituală spre o conştiintă mai înaltă a tuturor oamenilor; de aceea, Pă- mîntul
şi, o dată cu el, într.eaga natură trebuie ocrotite• prim respectarea legitătilor năturale şi prin
rnăsuri eco- logice.
Pieirea popoarelor poate fi preîntîmpinată, dacă su- ficienti oameni participă la gîndirea, simtireâ
şi colabora- rea esoterică. •
Potrivit lui Gerd Gerken, noua eră aduce cu sine o re- troversiune a procesului post-cartezian de
alienare ratio-- nalist-secularistă. Etica protestant-capitalistă a muncii, aşa cum a imaginat-o Max
Weber pentru trecutul istoric de acumulare burgheză, dedublarea şi .înstrăinarea intro- duse de
acest trecut în societatea umană, vor fi anulate de economia New Age, în cursul constituirii
căreia apar 18 • elemente pe care le vom enumera mai tîrziu pentru a ilustra ideea mai
cuprinzătoare a „revrăjirii lumii" ca trăsă- tură definitorie a expectatiei new-age-iste.
Deocamdată consemnăm doar opinia după care o definitie riguroasă a new-age-ismului e încă
prematură. Unul din liderii „spiritualitătii" New Age, Gert Geisler, redactor-şef al revistei
esotera*, sustine CS actuala nedefinire şi indes= criptibilitate a conceptului new age este cea mai
adec-•vată expresie a esentei sale22. Ceva rnai hotărîtă pare a fi • Marilyn Ferguson23, dar, în
mare, opinia prematuritătii •de-finitiei predomină şi se manifestă în pofida unor. întinse divagatii
şi circumscrieri provizorii pe terenul că- rora am ostenit şi noi in prezenta lucrare de cercetare24.
. Autorii, de provenientă confesională diferită, au păreri divergente. Catolicii tind să adere la
New Age în numele
Revista tine la scrierea fără iniţială mare a titlului ei.
34. 35

miŞcării ecumenice. De ' asemenea protestantii liberali Neoprotestantii şi orice grupări

fundamentaliste ne averti-. zează: Este spiritul lui Anticrist! Iudaismul Iiberal pare si el sedus şi
receptiv, iar musulmanii snit, poate, incă prea absorbiti de scandalul . Rushdie şi contestatia simi-
lară, ca SO mai raporteze la Coran spiritualitatea New
Age, ostilă oricărui fanatism.
In ideea necesitătîi unei descriptii. din ce in cc mai exacte, noi vom urmări atît evolutia ca atare a
fenome-' nului, cit si caracterizările ocazionale, fie şi contradic- torii, stiut fiind că ne aflăm in
fa.ta unui proces sincretiei cu componente foarte diverse şi neomogene,-unitatea con-:; stituindu-
se în cu totul altă ordine de idei decit cea a In-:. gicii traditionale.
Pare plauzibilă opinia că. mişcarea New Age e un fc°l de francmasonerie univer'sală: de la stiinte
pînă la relj- gii, de la politică-pînă la filosofie, de la economic pî.nă la ecologic, de la creatia
literar-artistică pină la invătămînt; de la mişcarea feministă pi:nă la agregările moral -l;oliticc. ,
ale • homosexualilor. Pretutincleni se vociferează ' dupa o eră a tol.erantei cu cel mai mic
„numitor comun", după .~ o coneeptie sistemică atotcuprinzătoare, dinamică, holist- integrativă
şi după o paradigmă de cuprindere infinită,
Tibusek25 incearcă formularea a patru trăsături co- mune tuturor grupărilor convergente sau
aparent diver- gente ale mişcării New Age: 1) lumea vizibilă, inaterialk nu e singura realitate; 2)
lumea este un sistem holistic, în- care omul e î.nchis; divinitatea e identică cu univer- sul, acesta
fiind trupul ei;- omul e de sorginte divină in sensul că reprezintă o părticică sui. generis din.
divini- tate; 3) in om sălăşluieşte (în paragină) un potential care poate fi şi trebuie desfăsurat prin
meditatie şi diverse psihotehnici; 4) toti adeptii new-age-ismului cred în venirea unei ere noi, in
care acest potential uman va fi desfăşurat pe deplin ş.j îşi va produce efectele benefice_
La întrebarea „Ce este New Age"?, Reinhold Blithe răspunde şi el cu aproximatii care nu reuşesc
.să denu- m-ească vreun specific inedit26: New Age este un r.ou (sic!) curent, o nouă conceptie
despre lume, care yes- teşte o epocă de cotitură. Conceptele de bază cu care ope- rează New Age
sînt: schimbarea de paradigmă, spiritualitatea
nouă, revolutia -blîndă, respectiv „con-spiratia" pu- blică, sisternul in network, schimbarea-
transformarea de:conştiintă. Indiferent fată de caracterul social al .mişcă- rij, Ruthe -vede
continutul .ei constînd nutnai din esote- rica, ocultism, superstitie," fenomene de conştiintă - care
ar cunoaşte o impctuoasă renaştere. Sursele ei de inspi- ratie sî.nt constituite riumai din conceptii
şi mitologii ori- entale şi antice. Aportul spiritualitătii occidentale e mu= samalizat. Alte trăsături,
sesizate do Ruthe: practicile te- rapeutice senzationale, tendinta spre o rcligie 'universală,
toleranta şi concesivitatea fată -de orice reprezentare di- ferită, opusă, renuntarea la polemici şi
controverse, spirit integrator, reunirea rationalitătii cu irationaiitatea, a fizicii cu metafizica,
mistica şi esotericâ, a ştii.ntei cu su- perstitia, -a tuturor confesiunilor religioase reciproc ex-
clusive, a terapiei medicate ştiintifice cu terapia ocultă: Retanirea tuturor conceptiilor filosofice,
ştjjnţifiec, reli gioase, mitologice etc. pe baza — cum am Mai spus -- celui mai mic nuriitor
comun.
Regrupînd trăsăturile new-age-ismului sub categoria de tel, Ruthe enumeră obiectivele iniscării:
înlocuirea erei Pisces cu era Aquaris, o religie unică şi universală, care' ar fi de fapt „depăşirea"
şi „îlnplinirea" rcligiei, sc.hi,m- barea cursului istoriei. umane, restabilirea unit:ătii om- cosmos,
o nouă viziune despre realitate, transformarea omului prin revolutie spirituală, generalizarea
coriceptiei holiste, reanimarea practicilor esoterice (initiatică, medi- tatie, asceză, ritualuri -
acestea fiind. de fapt, mai mult mijloace new-age, decît scopuri şi obiective), o politică vizionară
globală, depăşirea procesului de individuatie occidental şi a egotismului, reunirea cu sincle
cosmic, pro- movarea misticii, spiritualitate şi gîndire in categorii şi conexiuni cosmice, o lu!ne
nouă într-o spiritualitate nouă27.
După o nouă regrupare a datelor descriptiei, Rutlie
enumeră ca surse filosofia hindusă,•budistă, taoistă, i;no--
sticismul, şamanismul, ocultismul, „terapia conştii.ntei",
„terapia reîncarnării", medicina holistică, modul de vi.ată
holistic, -curentele para-medicale, practicile magice, as-
trologia, spiritismul, vegetarismul, antroposofia, teosofia.
Diversitatea de surse, continut, rnijloace objective etc.
face posibilă o multirne de denumiri, dintre care „New
Age" nu este nicidecum cea mai uzitată. Era Nouă, Era
Solară, Era Ecologică, Era de Aur, Era Experientialitătii,
Era Răspîntiei, Era Principiului YIN (in opozitie cu prin-
36 37
cipiul Yang), Era Androgină (in opoziţie cu patriarhatul de pînă acum), Era Ioaneică (în opoziţie
cu mil.eniile pau- line), Era Aquarius, Era Vărsătorului, Era holistică, Era Păcii, Unităţii şi
Armoniei Universale — toate acestea sint cel puţin tot,atît de frecvente, prin termenul comun de
era trebuind să se înţeleagă atît o epocă viitoare c.î: si m.işcarea care o anticipează programatic-
paradigmatic prin spiritualitate şi militantism social. .
Ne alăturăm încă o data explicit celor ce avertizează faţă de . fixări definitorii. Cercetătorul
fenomenului isto- ric nu poate nici pe departe să urmeze exemplul entomo- logului care a
descoperit o specie nouă de insecte si e ocupat acum cu fixarea in ac a capturii sale. De altfel,
acest lucru nici nu e necesar. . Suporterii inişcării n@ asi- gură că generaţia îrl viaţă va vedea
viitorul conjurat. Deşi structurile ferme şi significant@ încă lipsesc, deşi nu există incă o
nomenclatură unitară, un sistem de termeni specifici şi unanim acceptat, „viitorul care vine", în
pofida rnulţimii de denumiri, 'de fapt, incă nu are nume si 0 reprezentat în moduri diverse, adesea
contradictorii, cu sim- boluri, . arhetipuri,. imagini, alegorii şi comparatii, cu ter- meni
împrumutaţi din alte c'ornenii. Toti autorii care pLa- bltcă astăzi acele volume dis',trct marcate cu
arcul hep- tacolor al curcubeului sînt unanimi î.n convingerea că eve- nimentul prezis ,a şi
început să se petreacă. Vremea în- săşi e gestantă, şi se găseşte în ultimele clipe ale dureri- lor
facerii. Punctul aşteptat e ţinta interesului mai multor naşi, dar, pînă la elecţia celui ce va oficia
botezul, des- cîntă cobele şi ursitoarele, respectiv funcţionează provi- zoratul consensual al acelei
aproximatii optimists fără de fantezie, care a impus expresia anglofonă New Age. Nu e numai o
problemă de lexic, specifică limbajului filoso- fiei contemporan@ a.,timpului cotropit de
evenimente. De- notarea anticipată, neobişnuitul botez fără naş al foetus- ului din pîntecele
vremii. gestante _caracterizează atît ac- celerarea obiectivă a proceselor cit şi nerăbdarea subiec-
tivă a conştiinţelor, expectaţia umană activă, operatorie, moşind la generarea realităţii din
posibilitate.
Am fi preferat, şi, lucrul acesta ar fi fost în spiritul noii paradigme, să nu punem problema în
vecl:@a termi- nologie inecar,icistă. Dar •ntelectia curentl e atît de pre- determrnart de cliŞeele
C'.IuI,Ui :!ill, încît 'boar
pot imagina că există şi un alt mod de gî.nci.re. Astfel c;e
urmărim la toţi criticii şi comentatorii new-agcisn i u i n i stereotipul explicaţiei prin cauze.
R.uthe „descoperă" i el cauzele si nrobilurile mişcării New Age in crizele dc> sens, în
incertitudinile, descurajarea, pesimismul lwnii crepusculare actuale, în absenţa dorinţei de a face
efor- turi, în angoasă, în catastrofele ecologice, in alterarea implacabilă a fondului genetic al
vieţii, în cursa înarmări- lor, in primejdia atomică, î.n suprapopulare şi penuria de alimente,
respectiv malnutriţie, în dorinţa şi nc-,voia ire- presibilă de a fi ocrotit, în căutarea de consolări şi
inexis- tent@ orientări puternic Motivate pentru viaţâ, ' în rez.is- tenţa faţă de excesele
tehnologice, în nevoia de sprijin moral, î.n dorinţa de supremaţie şi dominare, îri aspiraţia
nerecunoscută spre atotştiiniă şi- dăinuire eternă şi in multe alto aspiraţii din ce în ce mai
inaccesibile, mai uto-, pice. Blazarea şi curiozitatea de nesatisfăcut, autoizolarea mizantropă şi
sociabilitatea instinctivă, muţenia suspici- oasă şi o nevoie imensă de comunicare, neîncrederea
in religii şi în ideologii, pustiul interior, sufletesc, şi ape- tenţa pentru noi legăminte -- toate
aceste contrarii, deşi nu explică fenomenul New Age, stau totuşi in anteriori- tatea sa şi trimit la
un fel de scolastic post hoc ergo propter hoc, atunci cind se încearcă explicaţii cauzale.
Noua paradigmă, in constituire, se opune explicit „gîndirii cauzale". Ea propune, in schimb,
„gîndirea sis- temică", inclusiv pentru ger_eza New Age din old age. _. Fiind caracterizată de
anumite sisteme economice, reli- gioase, valorice, de ştiutele coneepţii inecaniciste despre
gîndire, viaţă şi lu!ne, old age, respectiv procesul istoric de pînă acum, se află în criză
generalizată. In ecosistemul terestru mişună şase miliarde de oameni care nu mai pot fi integraţi,
ocupaţi, hrăniţi in totalitate şi care îi elimină treptat pe ceiialţi factori ai deftrnctului echilibru
ecologic, îngustîndu-şi din co în ce mai mult propria" bază na- turală. Situaţia tinde să scape de
sub controlul strădanii- lor de reglementare vetero-paradigmatică. Conceptia na- turalist-
ştiinţifică şi social-istorică actuală, mostenită de la secolul precedent, nu are răspunsuri la
probleme'crilci- al ale'sfîrşitului de veac şi mileniu. .
New Age e un. demers neliniar şi nealiniabil' l.anţlilui cauzal. New Age începe cu transformarea
conştiintei omenirii la sfîrşitul secolului douăzeci. New Age preconizează promovarea
„conjuraţiei silenţioase" în toate sferele rea-
38
39
lităfii umane si sociale. Sub ochii noştri are loc „progra- marea" conştiintei omenirii pentru o eră
nouă cu o para- digmă nouă. Old age, Era Pestilor, care va fi înlocuită, confine o dimensiune
religioasă, fragmentată pe confesii incompatibile între ele pînă la fanatism, o viziune nlistică
asupra- lumii fie creatio ex nihilo, fie lnysteriuni dicendi, un supradirnensionat discurs despre
transcendenfa meta-, fizică sau fizică,_o fals înieleasă iubire panumană sau de castă, o justificare
pîriă 1a canibalism a legii talionului, o defectuoasă autorealizare, un tablou mecanicist al lumii
după modelul căruia s-a constituit şi gindirea omului, o practică istorico-socială care a siluit
planeta Pămînt şi î-a distrus ecosistemul.
Era Vărsătorului, care, in virtutea desfăşurării unei încă „înfăsurafe" ordini cosmice, va înlocui
era Peştilor, va aduce cu sine o coţitură încă ne-imaginabilă, realizarea idealului „vărsarea apei
spiritului, turnarea duhului" peste omenire, înfăptuirea identităfii dintre sine 5i univers,
contopirea anihilatoare a religiilor despărtite, fuziunea microcosmosului cu macrocosmosul, a
omului cu energia cosrnică, transformarea radicală a societătii, a va- lorilor, perfectionarea
spirituală, divinizarea omului, tran-
sformarea tuturor indivizilor dascăli potenfiali, cone- xiunea globală în unitatea retelară. În coca
ce priveşte ;,divin.izarea omului" — tipică seductie paradisiacă a bi- neştiutei tîrîtoare: in
quocumque clie comederitis ex eo aperientur oculi irestri et eritis sicut dii . . .
. Conccptul de paradigmă, respectiv de .,paradigmă a viitorul.ui" nu este nLna.i tema lucrării de
fafă, ci şi ele- menful cel mai important, veriga centrală a tuturor ins"- ruirilor, detalierilor,
excursurilor şi cuprinderilor din Ca-
spdrul fenomenului cercetat şi al literaturii. aferente. Cînd un „paradigmă", new-age-iştii nu se
referă la ceva în- timplător şi vag, ci se gîndesc, întîi de toate, la Thomas Kuhn, istoric al ştiinfei,
care l.-a introdus în discurs cu o semnificaxie precisă. Paradigmă, adică model, un model în
cadrul căruia se acceptă c:oncepfiile, convingerile,, re- prezentările aXiologice, tehnicile
oamenilor de ştiin fă constituiti in marea comunitate a unei. anumite epoci care declară general
valabile anuniite teze fundamentale. Dacă - din pricina „anomaliilor", „abaterîlor", „excepţiilor"
tot mai riumeroase imaginea lumii se schimbă, nemaicores- punzînd reprezentărilor stiin fei,
paradigma se schimbă şi
40
New-age-iştii cred că au observat şi trebuie să sesi- zeze o astfel de schimbare. Intl a fast tabloul
nai.v al 'limit, eel ce reprezenta universul în trei etaje: cerul, păinîn- Lr~l si iadul. A urmat tabloul
naturalist-stiinfific de la în- ceputul epocii moderne. Astiă.,zi, şi acest model e depăşit:
ll.eprezentările metafizice despre spafiu si timp, concep- tide absolutizate despre materie legea
naturii nu nlai pot fi menfinute ştiinfific. Are loc o distanfare de prin-
cipiul clasic al cauzalităfii, largă acceptare a „î.nfelep- ciunii" orientale, o promovare masivă a
concepfiei holis- tice, în care îşi găsesc un loc important astrologia, zen- budismul, bioritmica,
psihocultele, -ufologia, terapia reî n_ carnării, parapsihologia, vrăjitoria, etc. 5tiinfa şi mi5tic<i
ajung intr-o holîstică corelatie, ceea ce abia înseamnă„de-
păşirea dualismului" erei Peştilor înfăptuirea rnonis-
. mului holistic al erei Vărsătorului.
Ţdeca holistică, ideea, sistemului unto integrat al cos- mosului, incluz'ind omul, societatea,
istoria, natura teres- tră şi istoria ei, ideea aceasta, formulată abia acum, era „irnplicată", era
lîteralmente înfăşurată în scrutarea ste- lel.or, a zborului păsărilor, _în examinarea intenstinelor
animalelor sacri.ficate, in citirea cutelor din palmă, a me- andrelor zafului de cafea,
în.interogarea morfilor şi a duhurilor,
în interpretarea viselor, adică a tuturor feno- men.elor „desfăşurate" în° spatial şi timp. Ideea
holistică. furniza motivafii profunde mai ales astrologiei antice. Nolisticitatea însăşi 0 ascunsă în
pliantul lumii, din care desfărşuratul şi ex-plicatul etalează doar fenomenele sen- zorial
perceptibile şi intelectuztl comprehensibile. Irnpli- catul, noi urmează să-1 descoperim prin
transformarca conştiinfei noastre în sens new-age-ist, prin psthotehnici de lărgire a conştiinfei,
prin asanare, trezire şi alto căi d~e acces la miezul nedesfăsurat si nefenomenalizat al 1u- mii.
NOI, adic~ ~F i vii Si cei rnorfi deOpetrivă; pentru că mor f ii nu sînt chiar morti, ci doar
trec~ilrr , rn aft plan
_..,.__..__.__ ____
fiinţ;ei. Viata, inclusiv cea._a. riicZividului'-persoanâ,-e rn- destructibilă. Putem trece in stare de
somnolenfă, dar nu in „stare" de nefiin fă. Fiin f a f iin fează prin not, prin con- ştiinfa trează sau
dorrnitîndă, dar rămine nestinsă în veci. Nimic nu dispare, totul se transformă. Nimic nu apare ex
nihilo, ci numai din pliantul infinitelor potenfe încă „implicate". Nu'există un dialectic şi
artificios m,ysterium dicendi, dar există o rcalitate . .. virtuală după realitatea
41

xcală, in care ne avem temeiul transcendent şi transdimensiunile esoteric-esomenale, verificabile

prin acea ex- perientă transpersonal trăită ce furnizează certituclini Mai ferme decît orice
certitudine produsă prin experiment senzorial, mai ferme chiar decî.t. cele furnizate de ştiinţa
actuală, n.eîntrerupt asediată atit dinspre domeniile-li- rnită ale fizicii, cit şi dinspre inspectiile in
paranormal şi dinspre practicile zise oculte.
Verbul încearcă acum. să facă fată unei triadice pe- rihoreze: HAOS, COSMOS, LOGOS. In
sensul acesta şi in telegem perenitatea „spiritualităţii" — în antichitate mai mutt dogmă decît
intelectie: EXARUIT FAENUM ET FLOS DECIllIT, VERBUM AUTEM DOMINI MANET IN
AETERNUM (Vulgata, 1 Petr. 1, 24-25).
NÂVODUL CONSI'IRATIEI. ,
ORG ANIZATII, INSTITLTII,
RETELE SI ADRESE ,
Cum se explică trecerea new-age-ismului de la caracterul său initial esoteric actuala „desfă-
şurare" a „înfăşuratului"?
Fără îndoială că_ pot fi numite *i cauze cărora să Ii se atribuie plauzibil un. asemenea efect. Aici
însă vom respecta consemnul şi nu vom abuza de explicaţii care ar fi întotdeauna mai mult sau
mai putin „mecaniciste"; pro- cesele de criză nu se datorează întotdeauna unui .„vacuum. de
sons", „foamei de noi legăminte" sau apariţiei sisteme- lor de difuzare în masă a informatiilor, ce
fac imposibilă deţinerea secretelor grupuiui esoteric. Consemnăm, in schimb, „desplicarea"
afluentului propriu-zis esoteric, reprezentat de Alice Ann Bailey care a stabilit grupurilor
întemeiate de ea următoarele obiective în vederea institu- îrii „noii ere": o nouă ordine mondială,
utilizarea curcubeului ca semn de recunoaştere a iniţial=ilor, claborarea
43
a lui Panikkar, reprezentarea viitoarei ere solare se struc- turează într-o nouă trinitate, pretinzînd
că a suprimat dualismul erei dominării şi exploatării. Natura trinitătii cosmoteandrice e holistică
şi se deosebeşte de monismul si znonoteismul, fie şi trinitar, reductionist care, in esentă, nu tie
decît de preafirescul dualităţii subiect—obiect, de ostilitatea om—natură, de raportul social
stăpîn—slugă, de drama dilematică a luptei care pe care.
Ne aflăzn, într-adevăr, la capătul unei grandioase epoci de exploatare şi concomitent la începutul
unei şi mai grandioase ere a echilibrului reciproc regenerator. Progresul rămîne posibil şi fără
suprematia unui termen asupra celuilalt, fără dihotomia antagonică a . realităţii. Era cea nouă se
instalează, beneficiind de posibilităţile create-amnulate de către ceea ce se abandonează. Era ~y
„metalului şi a energiei fosile66, eră marcată de simboluri Rl zodiacale precum 'Taurul,
Berbecul, Peştii, s-a isprăvit. Ea nu mai poate fi continuată decît ca eveniment escato- logic.
Crepusculul vechiului eon trece pe nesimtite în zo- rii noului eon. Filosofia viitorologistă a
mişcării New Age invită omenirea să nu se tulbure de absenţa volitiunilor exprese, de lipsa
programelor concrete. Procesul are loc spontan, %n urma unor viziuni lăuntric contemplate.
Omul nu face, în mod arbitrar, ceea ce vrea, ci, spre propriul său bine, el face stohastic ceea ce
poate, desfăşurînd în tirnp şi spatiu ceea ce preexistă în chip înfăşurat.
Era solară e concomitent alternativă benefică, posibi- litate concretă şi viziune lăuntric
contemplată a tot mai multi indivizi umani. Astfel e data şi garanţia în.făptuirii ei istorice.
Operele apa.rent încă stranii ale unor anticipa- tori precum Sir George Trevelyan, Marilyn
Ferguson, Fritjof Capra, David Spangler etc reprezintă mărturii profetice în sprijinul acestei
aşteptări.

ARHETIPURI ŞI SIMROLURI
*'Preferinţa pentru semne vizuale şi ideograme corn- plexe reprezintă corelatul comunicativ al
intuiţiei vizionare conştient cultivate in mişcarea New Age.
Curcubeul este, cel putin iconografic, simbolul cel mai frecvent utilizat. 0 parte a new-age-iştilor
îl definesc drept „semn international al păcii", dar sensul său mai profund este, -după cum am.
-a-rătat, cel de antahkaTana, •untea spre duhul universal, mai precis podul, marele arc de pod
dintre individul uman şi supra-sufletul lumii.. Cumbey crede că a descoperit aici marea
substituire anti- creştină: curcubeu contra cruce înseamnă Sanat Kumara, alias Lucifer, contra
mîntuitorul răstignii~~ adevărat că la 1 Moise 9, 8-17, curcubeul e numit semn al legămîn- tului
veşnic dintre om şi Dumenezeu, simbol al contrac- tului de durată nedeterminată. Dar tot atît de
adevărat e că din Isaia 24, 1-6 rezultă intenţia lui Dumnezeu de a distruge pămîntul în ziva de
apoi, pentru că acest contract a fost încălcat de către om, nerămînînd „legămînt: veşnic" din vina
creaturii — subliniază exegeza funda- mentalistă.
La această dispută trebuie adăugat căe simbolismul

new-age-ist al curcubeului nu se limitează la-ae.es:te- două izvoare — cel hindus-oriental şi cel

iudeo-creştin occidental. Curcubeul e încărcat de semnificaţii atît in anticile culturi europene cit
şi în Africa, China, America preco- lumbiană. La vechii greci, curcubeul este personificat în zeiţa
Iris, mesagera grăbită a voi.nţei zeilor. El simboliza relaţia neântreruptă dintre cer şi Pământ,
dintre zei si oa- meni, fund concomitent semn grăitor şi expresiv al Iâm- bajului divin. In China,
cinci culori ale curcubeului erau manifestarea armoniei fecunde a raporturilor dintre pi•in- cipiile
yin şi yang. In esoterismul islamic, curcubeul, al- cătuit din şapte culori, era imaginea calităţilor
divine răs- pândite in univers.tp~j .
Datorăm unui bun cunoscător al acestei materii, prof. dr. Ivan Evseev, atenţionarea eă şi în
folclorul rornănesc curcubeul este balaurul ceresc ce bea apă din tăuri, fintini râuri şi mări, fund
capabil să modifice starea lucru- rilor din univers. 0 credinţă populară susţine că fenome- nul
curcubeului e in stare să schimbe sexul fiintelor umane: „Când s-o duce în genunchi să bea apă
unde bea şi curcubeul, de va fi fată, flăcău se va face, iar de va fi flăcău, se va preface în fată" —
citim ântr-un dictionar folcloric. Ideea de schimbare şi transformare, ideea de mobilitate polară
nu poate fi trecută cu vederea şi ne face să credem că simbolul curcubeului participă la un com-
plex arhetipal, prezent în psihismul popoarelor din vremî imemorabile.
~f~legîndu 1 ca emblemă, mişcarea New Age nu face decât să iconografieze şi să motiveze
cosmologic un core- lat subiectiv la o tendinţă obiectivă a vremii: aceea de schimbare a lucrurilor
şi reprezentărilor6P,-
~ ~EItazele de lumină, legate de simbolul curcubeului, sînt de asemenea simbol new-age-ist.
Semnul grafic respectiv întruchipeazd atît cele şapte culori ale razei de lumină, prezente in
alcătuirea curcubeului, cit şi culorile lăuntrice, proprii tuturor fenomenelor din natură;~~~"
kTriunghiul, semicercul, sectorul de 90°, cereal cu un punct în centru, cercurile concentrice în
jurul unui punct
— sînt alte simboluri grafice ale mişcării New Age, pen- tru care nu există âncă o legendă
explicativă, dar care, pentru iniţiaţi, sânt semne de identificare reciprocă un limbaj imagistic axat
pe ideea de centralitate şi unitate../
78
-V'TVastica a fost preluată de la A. A. Bailey şi de la Societatea Teosofică, numărul 666 provine
din apocaliptica iudeo-creştină, unde a căpătat semnificaţia de anticrist, ânta ucît 6 e numărul
omului, iar şase sute plus şase zeci plus şase unităţi 11 simbolizează pe „omul fărădelegii" aflat
la antipolul creaturii smerite; tripla buclă sau pan- glica împletită sugerează grafia lui 666;
ânsfârşit, penta- grama aşezată pe unul din vârfuri sugerează „corniţele" maleficului Michiduţă,
invocat în magia ceremonială si chiar in hard-rock, unde interpreţii salută cu pumnul strâns şi cu
degetele arătător şi mic întinse'io~'`'/
Yin şi Yang ,reprezintă simbolul cel mai, bogat in con-'tint t al mişcării pentru Noua Eră.
Dificultăţile de inter- pretare a acestuia au fost intro.duse de modul specific al receptării
europene. La origine, yin-yang este un simbol holistic. In spaţiul nostru cultural, ânsă, el a fost
cupriris in paradigma dualistă a gândirii şi astfel „simplificat", dar şi deformat.
Întrucât yin-yang are, ca simbol, o prof undă legătură cu paradigma viitorului, avansată de
rnişcarea New Age, vom stărui aie-r-•eeva =real rrruit asupra descrierii sale. Po- trivit „Cărţii
Schimbărilor" (cu grafii diferite: I-Ging,° l-King; °°Y-King .;etc.); una din cele cinci scrieri
canonice principale ale chinezilor, yang este una din energiile cos- mice fundamentale, cuprinse
in Tao, şi anume principiul masculin, principiul generator, luminbs, reprezentând ce•- rul,
căldura, soarele, creşterea, victoria, primăvara şi vara. Lui yang îi corespunde culoarea roşie şi
numărul impar. Yin, d.impotrivă, este principiul feminin, receptor, obscur, teluric, rece, repr-
ezentând luna, toamna şi iarna. Lui yin âi corespunde culoarea neagră 5i numărul par. Sub stăpâ-
nirea sa se află demonii pe care îi combate yang
Interpretarea şi ânţelegerea aceasta, ânsă, es e deja polară, dualistă, stated, potrivită limbajului
nostru discret şi nu se află âncă la nivelul exigenţelor taoiste. În viziu- nea filosofilor chinezi,
realitatea (a cărei esenţă profundă era TAO) reprezenta un proces de continuă schimbare şi
transformare. Toate fenomenele participă la procesul cosmic, fund prin natura lor absolut
dinamice. Proprietatea principală a lui Tao este că neântrerupta sa mişcare se desfăsoară ciclic.
Toate schimbările din natură decurg ciclic, cele fizice precum şi_cele psihice şi sociale. Această
idee capătă structură definitivă prin introducerea antite-
:79
zelor polare yin şi yang. Polii statuează limite pentru cielurile schimbărilor. După ce yang şi-a
atins apogeul, el se . retrage in favoarea lui yin şi invers. Yin se retrage in f a voarea lui yang.
Opoziţiile nu aparţin unei categorii dife- rite, ele nu îşi sînt exterioare una alteia, ci sînt
polarităţi :ale unuia şi aceluiaşi fenomen. Nimic nu e numai yin sau exclusiv yang. Toate
fenomenele naturii sînt manifestări 'ale unei alternanţe continue şi neîntrerupte a acestor doi poli
care nu sînt numai poli punctiformi, ci treceri, creş- teri şi descreşteri. Toate trecerile vădesc
continuitate, fără trepte, in succesiune neîntreruptă. Ordinea naturii nu e decit echilibrul dinamic
dintre yin şi yang.
~n anii trecutului recent, noţiunile de yin şi yang au devenit tot mai cunoscute în Occident, dar
conţinutul Ion nu a fost receptat decît modificat după modelele spaţiului cultural occidental, în
care conceptul e o discontinuitate, un nume care „desemnează", un fragment rupt, scos din
contextul procesual.
~fn gîndirea chine-ză, după cît se pare, yin şi yan nu sînt asimilate cu polaritatea valorilor
morale. Binele nu e nici yin nici yang, ci echilibrul dinamic dintre ambele principii: Raul, ceea
cc dăunează, e mereu dezechilihru. In cadrul totalităţii, yin exprimă ceea Ge receptează şi .
menţine-susţine-conservă, pe cînd yang e ceea ce expan- dează, cotropeşte, revendică. Yin
conotează Pămintul, luna, noaptea, iarna, umezeala, răcoarea; yang simboli- zează cerul, soarele,
ziva, vara, uscaciunea, căldura, ex- •terioritatea.
În ceea'ce, a fost numit „antinomia zilei şi a nopţii", respectiv „legea zilei" — „pasiunea nopţii",
metafizica lui Karl Jaspers a integrat ceva din ideea chineză~~, dar ase- menea receptări sînt rare
şi, probabil datorită aplicării lor . la domeniul ingust al psihologiei, au trecut neobservate în
Occident. O extindere la biologic ar fi fost de mult sca- dentă. Potrivit cunoştinţelor noastre
actuale, principiul masculin şi principiul feminin, spre pildă, nu sînt pro- prietăţi univoc
despărţite, ci concomitenţe in proporţii diferite, prezente în organismul fiecărui individ, inclusiv
ca sexualitate. Ideea de continuitate şi totalitate a fost şi in acest caz o extraordinară intl.tiţie a
vechilor chinezi care au crezut că toti oamenii, indiferent de sex, tree prin faze yin şi yang.
Personalitatea fiecărui bărbat şi a fiecărei femei nu este o unitate statică, ci un fenomen dinamic,
80
un rezultat al interacţiunii elementelor feminine şi masculine. Revendicarea new-age-istă a
„omului androgin" nu e. străină de această reprezentare şi restabileşte ceva
atît din înţelegerea vechilor chinezi, cît şi din datele des- coperite de biologic şi prea repede
uitate de antropologie şi sociologic. Intreaga cultură patriarhală a Occidentului concepe o ordine
rigidă, în care bărbaţii sînt şi trebuie să fie numai masculini, iar femeile sînt şi trebuie să rămînă
numai feminine. „Feminismul" mişcării New Age reprezintă o revoltă împotriva aceste.î
predestinări, o reac- tiie la poziţia privilegiată a bărbaţilor în societate, deloc justificată de natura
umană. Bărbaţii deţin rolul de lider şi hegemon, ei domină ca „sex puternic" asupra „sexului
slab", cultivînd oricind şi pretutindeni prejudecăţile anti-feminine şi misoginismul interesat.
Astfel s-a ajuns la asocierea lui yin cu pasivitatea re- ceptoare şi cu îndeletnicirile orizontale, re
cînd lui yang i se asociau activitatea creatoare şi verticalitatea erectilă — idei cu totul absente în
concepţia iniţială a chinezilor.• Dar fapt, prejudecata patriarhală occidentală se sprijînă în mare
parte pe teoria sexualităţii a lui Aristotel, aceasta fiind considerată secole 'de-a rîndul „temeiul
ştiinţific" pentru menţinerea femeii în subordonare şi slujire faţă de bărbat.
Conceptul de repaus absolut pare să fi lipsit cu de- săvîrşire din gîndirea vechilor chinezi.
Filosofia taoistă operează, ce-i drept, cu expresia wu wei, desemnînd non-- -acţiunea. Dar
interpretarea•acestei noţiuni ca pasivitate în sens occidental este o eroare. Wu wei înseamnă doar
abţinere de la anumite forme de activitate, nu de la ori- care activitate. Wu wei înseamnă,
renunţare la activităti neconforme cu procesul cosmic continuu, la activităţi potrivnice firii. Nu
repausul total, inactivitatea generală, ci admiterea desfăşurării lucrurilor fireşti, neintervenţia în
procesele naturale. Abţinerea de la • activităţi nefireşti permite reintregr area cu armonia lui Tao,
situaţie în care acţiunea proprie e 'din nou încununată de .succes.
Există, prin urmare, •ouă tipuri de activităţi. Acti- vitatea în VOrd cu natura şi activitatea în
dezacord cu natura, respectiv împotriva curgerii fireşti a lucrurilor. Intre aceste două tipuri nu e
loc pentru pasivitate, pentru ideea absenţei oricărei activităţi. Alternativa la siluirea tehnologică a
naturii în virtutea proclamaţiei burgheze
81
după care ştiinţa (mecanistă) este putere nu e pasivitatea primitivului de tip „Bongo vrea
banana.", ci o tehnologie „blîndă", ecologică, în armonie cu natura-partener, situa- tie in care
termenii om-natură se regenerează reciproc, iar Tao se realizează prin ciclicitatea lui yin-yang.
Reprezentările noastre, constituite în urma receptării deformate a conceptelor orientale, trebuie
corectate, iar Fritjof Capra îşi asumă o asemenea sarcină'$: Yin şi yang nu pot fi asociate
comportamentului pasiv-activ, dacă vrem să întelegem gîndirea chineză. Totuşi, avînd în ve- dere
reprezentările asociate initial cu această pereche de poli arheti.pali, yin ar putea fi interpretat ca
„activitate receptoare", conservatoare, cooperatoare, pe cînd yang ar coincide cu activitatea
expansivă, competitivă. Astfel că activitatea de tip yin ar decurge în acord cu lumea în-
conjizrătoare, iar yang s-ar raporta la ego. Prima ar fi o activitate ecologică, iar a (doua. o
a.ctivitate egologică. Capra combate ideea unei fisuri pasive existente între cele două tipuri de
activităţi. Repausul e un concept atît de abstract, încît vechii chinezi nici nu 1-au putut gîndi.
Totul e miş- care, dinamism, activitate fără alternativă, fie în acord, fie în dezacord cu Tao.
Activitatea ecologică şi activitatea egologică sînt strîns legate de două moduri de cunoaştere şi
două forme ale conştiintei: cunoasterea intuitivă şi cunoaşterea ratională. Prima a fost asociată cu
religia şi cu mistica, a doua cu ştiinta. Terminologia chineză iniţială nu asocia yin şi yang cu
aceste cloud forme ale conştiinţei. 0 face Fritjof Capra, şi anum.e într-un mod specific new-age-
ist, asupra căruia vom reveni cu ocazia discutării conceptiei psihologilor şi neurologilor înrolati
în spiritualitatea New Age.
Rationalul şi intuitivul sînt forme complementare ale funcţionării spiritului uman. Gîndirea,
ratională e li- niară, focalizată, analitică. Activitatea de discernere, mă- surare, categorisire tine
de intelect. In mod corespunză- tor, gîndirea ratională tinde spre fărîmitare. Dimpotrivă,
cunoaşterea intuitivă se întemeiază pe trăirea, pe sesiza- rea nemijlocită, ne-intelectuală a
realităţii. Ea apare într-o stare de „conştiintă lărgită'6. Ea e holistică, adică ea sesizează
concomitent realitatea ca totalitate integrată ale cărei proprietăţi nu pot fi reduse la însuşirile
părtilor. Ea este neliniară şi tinde spre sinteză.
De aici am putea conchide că o cunoaştere rationalistorientată produce activitate egologică de tip
yang, în timl> ce întelepciunea intuitivă este fundamentul activitătii ecologice de tip yin.
Contemp.lînd lista de opozitii descrise de simbolul. yin-yang, Capra observă că societatea
occidentală a valo- rizat întotdeauna superior polul yang, cunoaşterea raţio- nală, ştiinta,
concurenta, exploatarea resurselor naturii etc. La celălalt pol se aflau yin, cunoaşterea intuitivă,
re- ligia, cooperarea, ocrotirea naturii etc. Supraestimarea lui yang, sprijinită de sistemul
patriarhal al societăţii şi în- curajată ide predominanta unei culturi edificată pe per- ceptia
senzorială a condus la un profund dezechilibru cultural care alimentează criza contemporană, un
dezechi- libru în gîndire şi simtire, în reprezentările noastre valo- rice şi în comportamentele
noastre, precuzn şi in structu- rile noastre sociale şi politice. Or, dezechilibrul e rău, el înseamnă
boală, suferi.nţă.
Capra sustine ca din pricina dezechilibrului yin-yang s-a agravat morbiditatea mondială în trei
domenii: 1) să- nătatea individului, 2) sănătatea societătii, 3) sănătatea ecosistemului. Astfel,
Capra nu face decît să rezume sote- riologia şi ,mesianismul mişcării New Age care îşi propune
asanarea tocmai acestor trei .domenii prin psihotehnici, prin restructurare de tip network şi prin
militatism ecologist; bineînteles şi prin multe alte modalităti, pe care le vom numi treptat, in
cursul expunerii noastre. Aici doar rezumăm fragmente mai reprezentative din diverse tipuri de
mijloace New Age, care fac parte din marea întreprin- dere de elaborare şi implementare a unei
paradigme, infinite, holiste, universal dezalienante şi integratoare.
Pînă acum, in sistemul gîndirii şi actiunii europene a predominat principiul yang. Permanenta
preferintă pentru valorile yang a condus la un sistem de instituţii academice, politice şi
economice care se sprijină reciproc si sînt total insensibile fată de primejdiosul dezechilibru
lăuntric, specific sistemului axiologic, care motivează ac- ţiunile lor. Critica valorilor culturii
occidentale de pe po- zitiile întelepciunii orientale admite că nici una din repre- zentările valorice
ale culturii noastre nu este rea in sine. Rau este numai dezechilibrul, ruperea valorilor de opozi-
tiile lor polare, concentrarea lor exclusiv pe yang. Ceea ce înţelegem noi prin „ratiune", „ştiintă",
„supunerea şi dominarea fortelor naturii", virtute bărbătească, „bărbă-
82
83
tie" etc. reprezintă absolutizarea unui principiu ce nu poate duce decit la un succes aparent, urmat
de o cata- strofă. Atribuind unui singur pol virtuţile morale şi pute- rea politică, Occidentul a
ajuns in situaţia deplorabilă de astăzi, în care prim.ejduieşte întreg ecosistemul terestru. Cultura
occidentală se mîndreşte cu ştiintificitatea ei lip- sită de întelepciune şi transformată în fetiş.
Contaminată de unilateralitatea agresivă a lui yang, această cultură a eliminat autocriticismul
ştiintificităţii. Ea se topeşte de plăcere în autocontemplare narcisică şi se prosternează în faţa
unui idol al progresului ce nu mai are nimic comun cu înţelepciunea conservării de sine. In faţa
acestui idol, duhul filosofic amuţeşte si se comportă tot mai mult ca şi cum nu ar putea exista o
cunoaştere sau o conştiintă intui- tivă fiabilă şi mîntuitoare de totalitate. Intregul sistem in-
structiv-educativ-formativ, toate institutiile sociale şi politico par pătrunse de importanţa
silogismului şî de valori- zarea exagerată şi unilaterală a lui yang. In acest climat, a exprima o
altă opinie înseamnă a te expune la prigoană.
Omul nu e numai intelect rational, dar el e în, mod sigur un organism viu. Cognitivitatea va
trebui să revină la organicitate. Unilateralitatea propoziţiei cogito ergo sum a dus la scindarea
omului actual şi la dualismele care i-au grevat întreaga istorie modernă pînă la impas. Era
postmodernă va trebui să fie o eră a totalităţii holis- tice, a era în care logosul îşi va reconsidera
narcisismul, recuperindu-si farmecele firesti ale mythosului.
Acesta este in ultimă instantă mesajul mişcării New Age atunci cînd ea afişează simbolurile yin-
yang şi op- tează pentru preeminenţa viitoare a lui yin.
Culoarea verde. Două din simbolurile zodiacului au căpătat o importantă neobişnuită, ele fiind in
legătură cu intreg sensul cosmologic şi astronomic cultivat in cadrut spiritualităţii New Age.
PISCES şi AQUARIUS, Peştii şi Vărsătorul. Constrînşi de discursivitatea limbajului inca- pabil
să ofere viziuni de ansamblu în concomitentă, amînăm puţin tratarea lor şi ne oprim întîi pe larg
asupra valorii simbolice a unei culori precum şi asupra î.ntregu- lui terariu ce colcăie în spatiul
ei.
„Verzii" — acest plural monocrom nu este doar pre- scurtarea metaforică pentru partida duioşilor
ocrotitori ai naturii, nici simpla denumire sau poreclă a mişcării ecologiste militante, cea cu
ambiţii politice. Ci „verde",
„a fi verde", „verzii", „revoluţia verde" — aceşti termeni stau astăzi dincolo de orice metaforă
şi .alegorie, tinzînd, ca şi „row" la vremea sa, tot mai mult către condiţia de simbol. Din metaforă
a vieţii şi a nădejdii, „verde" se acu- tizează, sublimează şi devine simbol al supravieţuirii şi al
ultimei speranţe. Verdele supravieţuirii penetrează şi tem- perează astăzi roşul incendiar al
revoltei. El' are ca pre- misă istorică roşul revoluţiei sociale, dar in varianta mutt mai dramatică a
transformării universale in vederea re- integrării în totalitate. Sarcina cea mai urgentă a fast,
fireşte, revoluţia socială, dreptatea socială, înfăptuirea. •împerativelor culorii roşii. Sarcina
următoare este revolu- tia. „naturală", dreptatea naturală, sistarea spolierii pro- priului nostru
substrat natural şi cu aceasta suprimarea ultirn.ei marl contradicţii — •ea dintre societate şi
natură, dezalienarea omului din poziţia ek-sistere, reintegrarea culturii în totalitatea holosului
cosmic, cooperarea armo- nioasă în loc de exploatare prădalnică. Gîndirea însăşi nu-i mai obligă
pe om să ek-siste, ci îl încurajează să in-siste.
Toate acestea sînt simbolizate de culoarea verde.. Contradicţia, conflictul sînt afirmate
condiţionat, in vede- rea integrării şi reintegrării holistice. Holosul fiintei este termenul al treilea
care suprimă 'dualismul şi l.iniaritatea oricărei ek-sistente alienate in faza de conflict autodis-
tructiv şi instituie holonomia trionticitătii (E. Famfil, D. Ogodescu), in virtutea căreia termenii in
opozitie tre- buie să fie complementaritate şi premisă reciprocă, Hun-tried' unui tertium, la rîndul
său cuprins în fiecare din terrtieni şi totuşi el însuşi.
Din cele şapte dominante cromatice distincte ale cur- cubeului, verdele exprimă cel mai bine
starea în care se află omenirea actuală: ea speră să supravietuiască prin integrare holistică, prin
re-integrare în ecosăstem. Verdele este culoarea vieţii şi a sperantei, pentru new-age-işti culoarea
supravieţuirii şi a ultimei sperante. Ca atare, ver- dele nu e nicidecum „principiu naturalist", cum
insi- nuea.ză critica sociologizantă, ci simbol revoluţionar, deci
principiu politic. In zadar pozează unii ecologişti ca militanţi apolitici. Ecosistemul e cotropit de
cetate. A sa- voîr que les homes habitent (Saint-Exupery). Revoluţia roşie se continua cu
revoluţia verde. Maliţiozitatea adver- sarilor de paradigmă veche, persiflind situatia, a compa-
84 85
rat ecologismul cu un pepene: „aussen griin und inrren rot", pe dinafară verde, pe dinăuntru
roşu . . . Dar acuzaţia nu mai are fora agresivă a unei insulte sau a unui denunţ, a unei delaţiuni.
Ea exprimă un adevăr dernult recunoscut şi admis de înşişi verzii ecologişti si revolu- ţiona.ri.
Astfel că pe agerimea maliţiei conservatoare s-ar părea că ne putem bizui: instinctul ei politic a
sesizat esenta roşie a verdelui.
Deasupra a orice, verdele mai e şi premisă vitală, căc.i. putem .renunta l.a orice, de pildă la
creşterea econoanică liniara, la consumul manipulat, la presiunea ofertei ce a7zizează pe
trebuinţe artificiale, imprimate prin reclamă, pe insatiabilitatea fiinţei sociale unidimensionale,
profi- lată pe risipă 'iratională şi caracterizată de inanitic spi- rituală; putem renunta, fără
consecinte dezastruoase, la exploatarea prădalnică a naturii, la disproportiile demo- grafice, la
egoismele naţionale escaladate uneori pînă la paroxism, la totalitarismele statale, la competitii şi
con- curenţe productiviste oricum absurde — dar nu putem renunta la supravieţuire. Toate
acestea sînt exprimate in simbolul global şi pan-uman al culorii verzi, al verdelui ca termen şi
idee, ca program politic şi economic, ca imperativ al ecologismului natural şi abisal. Natural şi
abi- sal, căci omul de paradigmă dualistă, acest dăunător universal, a şi început să polueze
cosmosul cu deşeuri şi va trebui să se schimbe şi să se reintegreze atît in natura terestră, cit şi in
cosmos, atît in ceea ce priveşte expansivitatea sa de tip yang, cit şi lăuntricitatea sa transper-
sonală, de tip yin. Omul va supravieţui şi va avea Vi itor cu conditia acestei reintegrări. Revoluţia
socială e numai unul din aspectele progresului. În conditiile degradării ecosistemului şi a
lăuntricitătii personale, revolutia „natu- rală`s actualizează pe cel de al doilea aspect al unitătii
di- namice numită „cosmos". Revolutie „naturală", „revolu- tie verde" înseamnă, întîi de toate,
reintegrare şi totalitate.
Fireşte, filosofia verde nu creşte in copaci, ci ea e făcută de oameni cu concepţii determinate
despre lume şi viaţă: Filosofia verde nu e „pură", neutră şi în toate de- tal.iile acceptabilă pentru
toti. Multi din cei ce vor să supravietuiască, nutrind o ultimă sperantă, vor avea obiec- ţii: Cum
adică să nu fie în stare omul, ştiinta, tehnica să ne salveze? .
Creştinul îşi are certitudinile sale dobîndite pe calearevel.atiei. El ştie ce ştie despre om'°.si crede
ce crede des- pre Dumnezeu. Aici nu putem face teologie. Iar filoso
age spune că verdele constituie un simbol pentru omenirea globală, simbolul ultimei sperante. El
exprimă depăşirea momentului escatologic şi expectatia de era nouă; el indică spre centralitatea
către care converg toate strădaniile de a înfăptui unitatea de sens a paradigmei viitorului fără de
care integritatea psihosomatică a ome- nirii nu ,rnai este imaginabilă şi nici simpla existentă
fizică a ecosistemului posibilă. Verdele precede un advent
— parusia lui Soter.
86