4395 - 2015 - Programe Religie

ORDIN nr.
4395 din 30 iunie 2015 privind aprobarea

planurilor-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a-a XII-a,
învăţământ liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul
greco-catolic, specializarea ghid turism religios, a listei
disciplinelor de specialitate din curriculumul diferenţiat pentru
clasele a IX-a-a XII-a, învăţământul liceal, filiera vocaţională,
profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism
religios şi a programelor şcolare pentru disciplinele care fac
parte din curriculumul diferenţiat pentru clasele a IX-a-a XII-
a, învăţământul liceal, filiera vocaţională, profilul teologic,
cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios
În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale

nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,
În temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,
ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.
Art. 1
Se aprobă planurile-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a-a XII-a, învăţământ
liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid
turism religios. Aceste planuri-cadru sunt cuprinse în anexa nr. 1.
Art. 2
Se aprobă lista disciplinelor de specialitate din curriculumul diferenţiat pentru
clasele a IX-a-a XII-a, învăţământul liceal, filiera vocaţională, profilul teologic,
cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios. Lista disciplinelor şi alocările
orare corespunzătoare sunt cuprinse în anexa nr. 2.
Art. 3
Se aprobă programele şcolare pentru disciplinele care fac parte din curriculumul
diferenţiat pentru clasele a IX-a-a XII-a, învăţământul liceal, filiera vocaţională,
profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, după cum
urmează: Programa şcolară pentru disciplina Studiu biblic, clasele a IX-a şi a X-a;
Programa şcolară pentru disciplina Catehism, clasele a IX-a şi a X-a; Programa
şcolară pentru disciplina Spiritualitate, clasele a IX-a şi a X-a; Programa şcolară
pentru disciplina Geografia turismului, clasele a IX-a şi a X-a; Programa şcolară
pentru disciplina Studiu biblic, clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru
disciplina Catehism, clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina
Spiritualitate, clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Istoria
religiilor, clasa a XI-a; Programa şcolară pentru disciplina Istoria Bisericii, clasele
a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Istoria artei sacre, clasele a
XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Turism şi patrimoniu cultural,
clasele a XI-a şi a XII-a; Programa şcolară pentru disciplina Contabilitate, clasa a
XI-a; Programa şcolară pentru disciplina Tehnologia activităţii de turism, clasa a
XI-a; Programa şcolară pentru disciplina Economia turismului, clasa a XII-a;
Programa şcolară pentru disciplina Marketing în turism, clasa a XII-a; Programa
şcolară pentru disciplina Tehnologie hotelieră, clasa a XII-a; Programa şcolară
pentru disciplina Literatura universală creştină. clasele a XI-a şi a XII-a. Pentru
celelalte discipline din curriculumul diferenţiat se vor aplica programele şcolare
aflate în vigoare din curriculumul diferenţiat pentru clasele a IX-a-a XII-a, ciclul
liceal, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea
teologie. Programele sunt cuprinse în anexa nr. 3.
Art. 4
Direcţia generală învăţământ preuniversitar, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei,
Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic,
inspectoratele şcolare judeţene, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului
Bucureşti, conducerile unităţilor de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.
Art. 5
Anexele nr. 1-3*) fac parte integrantă din prezentul ordin.
-****-
Art. 6
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
-****-
Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,
Sorin Mihai Cîmpeanu
__
*)
Anexele nr. 1-3 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 bis,
care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome
"Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 535 din data de 17 iulie 2015
Anexa 3 la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 4395 /30.06.2015
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
Programa şcolară
pentru disciplina
CATEHISM
Clasele a IX-a – a X-a
Ciclul inferior al liceului
Filiera vocaţională, Profilul teologic
Cultul greco-catolic
SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Catehism se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-
catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 1 oră/săptămână pentru clasele a IX-a şi a
X-a.
Alături de studiul celorlalte discipline teologice, studiul acestei discipline şcolare îşi propune să îl
familiarizeze pe tânărul licean cu sinteza teologico-dogmatică a învăţăturii creştine, conţinută în mod
sintetic şi organic în Catehismul Bisericii Catolice. Studiat de-a lungul celor patru ani de liceu, Catehismul
îi va deschide liceanului orizonturi noi de cunoaştere şi aprofundare a Crezului creştin, a doctrinei
sacramentale, a eticii creştine şi a practicării rugăciunii. Dobândind competenţe specifice în acest
domeniu, elevul le va transpune în atitudini adecvate de comportament creştin, menite să-i profileze în
mod corespunzător identitatea creştină.
Elaborarea programei şcolare de Catehism a avut în vedere exigenţele impuse de reforma
curriculară din învăţământul românesc. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost
realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor.
Repartizarea temelor pe cei doi ani de studiu a urmărit atât logica metodico-didactică a organizării unui
curriculum bine articulat, precum şi logica internă a domeniului de studiu.
Programa şcolară de Catehism este structurată pe următoarele componente:
• notă de prezentare;
• competenţe generale;
• valori şi atitudini;
• competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;
• sugestii metodologice;
• recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin
învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în
diverse contexte particulare.
Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei
de studiu a acestei discipline şcolare.
Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin
studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate
specializării Ghid turism religios.
Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază
rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.
Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul
catehism, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.
Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare
a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a
procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii
didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta
utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.
Catehism, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religio s– clasele a IX-a – a X-a 2
COMPETENŢE GENERALE
1. Definirea noţiunilor de bază cu privire la adevărurile de credinţă şi normele

morale revelate
2. Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini cotidiene, urmărind
consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă
3. Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii
4. Utilizarea corectă a terminologiei specifice limbajului religios
VALORI ŞI ATITUDINI
• Manifestarea unui comportament adecvat credinţei şi moralei creştine, în situaţii concrete de viaţă
• Dobândirea unor atitudini conştiente, responsabile şi ecumenice, în conformitate cu învăţătura
Bisericii
• Intensificarea vieţii spirituale printr-un comportament autentic creştin şi prin practicarea
sacramentelor
• Cultivarea toleranţei faţă de pluralismul etic, cultural şi religios
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
CLASA A IX-A
Competenţe specifice Conţinuturi

1.1. Prezentarea adevărurilor fundamentale Mărturisirea de credinţă creştină
definite în Crez • Cred în Dumnezeu
- Dumnezeu – Creatorul Cerului şi al
1.2. Sintetizarea cunoştinţelor referitoare la
Pământului
semnificaţia şi rolul Bisericii
- Revelaţia lui Dumnezeu
2.1. Identificarea fundamentelor biblice ale • Cred în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu
adevărurilor de credinţă conţinute în Crez
- Întruparea Fiului lui Dumnezeu
2.2. Analizarea unor interpretări greşite cu - Isus Cristos, conceput de la Spiritul Sfânt şi
privire la adevărurile de credinţă născut din Maria Fecioara
3.1. Aplicarea învăţăturilor de credinţă în o Maternitatea divină a Mariei
evaluarea unor situaţii concrete de viaţă - Misterele copilăriei şi ale vieţii ascunse a lui
Isus
3.2. Analizarea actualităţii unor învăţături de
credinţă în viaţa personală şi cea a - Misterele vieţii publice a lui Isus
comunităţilor actuale o Botezul lui Isus
- Isus Cristos a pătimit sub Ponţiu Pilat, s-a
4.1. Definirea adecvată a unor noţiuni
răstignit, a murit si s-a îngropat
teologice şi a unor adevăruri de credinţă
o Isus a murit răstignit
4.2. Elaborarea de texte structurate pe teme - Isus Cristos s-a coborât în iad; a treia zi a
relevante din domeniul catehismului înviat din morţi
o Învierea, eveniment istoric şi
transcendent
- Isus s-a suit la cer
o Isus, va veni cu mărire
• Cred în Spiritul Sfânt
- Numele, denumirile şi simbolurile Spiritului
Sfânt
- Spiritul Sfânt în Sfânta Scriptură
• Cred în Sfânta Biserică
- Originea, întemeierea şi misiunea Bisericii
- Biserica, Poporul lui Dumnezeu, Trupul lui
Cristos, Templul Spiritului Sfânt
- Maria – Maica lui Cristos, Maica Bisericii
• Viaţa veşnică
1.3. Descrierea principalelor caracteristici ale Celebrarea sacramentelor
sacramentelor
• Sacramentul Botezului
1.4. Analizarea roadelor sacramentelor, pentru
viaţa personală şi pentru cea a comunităţii - Botezul în economia mântuirii
- Necesitatea Botezului
2.3. Argumentarea fundamentului biblic al
- Harul Botezului
sacramentelor şi a necesitaţii celebrării lor
• Sacramentul Euharistiei
2.4. Analizarea modalităţilor prin care Biserica - Euharistia în economia mântuirii
celebrează sacramentele şi a unor atitudini
cotidiene legate de acestea - Ospăţul pascal
• Sacramentul Pocăinţei
- Necesitatea pocăinţei
credinţă în viaţa personală şi cea a
comunităţilor actuale - Actele penitentului
- Roadele sacramentului
3.3. Identificarea legăturilor dintre învăţăturile
de credinţă şi trăirea personală şi comunitară
4.3. Utilizarea adecvată a limbajului cristologic
în prezentarea unor aspecte din catehism
CLASA A X-A

1.1. Prezentarea adevărurilor fundamentale Mărturisirea de credinţă creştină
definite în Crez • Cred în Dumnezeu Tatăl
- Dumnezeu este Tată
1.2. Sintetizarea cunoştinţelor referitoare la
semnificaţia şi rolul Bisericii - Etapele Revelaţiei lui Dumnezeu
• Credinţa în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu
2.1. Identificarea fundamentelor biblice ale
adevărurilor de credinţă conţinute în Crez - Isus Cristos, Dumnezeu adevărat şi om
adevărat
2.2. Analizarea unor interpretări greşite cu - Isus Cristos, conceput de la Spiritul Sfânt şi
privire la adevărurile de credinţă s-a născut din Maria Fecioara
3.1. Aplicarea învăţăturilor de credinţă în o Neprihănita Zămislire
evaluarea unor situaţii concrete de viaţă - Misterele vieţii publice a lui Isus
3.2. Analizarea actualităţii unor învăţături de o Vestirea Împărăţiei lui Dumnezeu
credinţă în viaţa personală şi cea a - Isus Cristos a pătimit sub Ponţiu Pilat, a fost
comunităţilor actuale răstignit, a murit şi a fost îngropat
o Moartea răscumpărătoare a lui Isus
4.1. Definirea adecvată a unor noţiuni
teologice şi a unor adevăruri de credinţă o Cristos s-a oferit pe sine Tatălui
- Isus Cristos s-a coborât în iad, a treia zi a
4.2. Elaborarea de texte structurate pe teme înviat din morţi
relevante din domeniul catehismului
o Învierea, lucrare a Sfintei Treimi
o Sensul şi valoarea mântuitoare a
Învierii
- Isus s-a suit la cer
o Isus, va judeca pe cei vii şi pe cei
morţi
• Cred în Spiritul Sfânt
- Spiritul Sfânt în Biserică
• Cred în Sfânta Biserică
- Biserica este una, sfântă, catolică şi
apostolică
- Credincioşii: ierarhie, laici, viaţă consacrată
• Judecata particulară: cerul, iadul, purgatorul
• Judecata universală
1.3. Descrierea principalelor caracteristici ale Sacramentele Bisericii
sacramentelor • Sacramentul Mirului
- Mirul în economia mântuirii
1.4. Analizarea roadelor sacramentelor, pentru
viaţa personală şi pentru cea a comunităţii - Semnul ungerii
- Roadele Mirului
2.3. Argumentarea fundamentului biblic al
sacramentelor şi a necesitaţii celebrării • Sacramentul Maslului
sacramentelor - Maslul în economia mântuirii
- Roadele Maslului
2.4. Analizarea modalităţilor prin care Biserica
celebrează sacramentele şi a unor atitudini • Sacramentul Preoţiei
cotidiene legate de acestea - Sacramentul Preoţiei în economia mântuirii
- Treptele sacramentului Preoţiei
credinţă în viaţa personală şi cea a - Roadele sacramentului Preoţiei
comunităţilor actuale • Sacramentul Căsătoriei
- Căsătoria în planul lui Dumnezeu
3.3. Identificarea legăturilor dintre învăţăturile
de credinţă şi trăirea personală şi comunitară; - Efectele sacramentului Căsătoriei
4.3. Utilizarea adecvată a limbajului cristologic

în prezentarea unor aspecte din catehism
SUGESTII METODOLOGICE
Programa şcolară pentru disciplina Catehism, pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil
teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios a urmărit deplasarea accentului
de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului
teologic şi asupra demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de
conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin
una sau prin mai multe unităţi de conţinut.
Având ca scop familiarizarea tinerilor liceeni cu sinteza teologico-dogmatică a învăţăturii
creştine, aşa cum este prezentată ea de către Magisteriul Bisericii, studiul Catehismului va
deschide elevului orizonturi noi de cunoaştere şi aprofundare a Crezului creştin şi de practicare
a rugăciunii. Activităţile proiectate la orele de Catehism vor avea în vedere formarea unui
comportament cu adevărat creştin, dobândirea unor atitudini conştiente şi responsabile, precum
şi cultivarea toleranţei faţă de pluralismul cultural şi religios din cadrul marii familii umane.
Prezentul curriculum este conceput într-o manieră lineară, având la bază adevărurile
fundamentale cuprinse în crezul niceo-constantinopolitan. Construirea demersului didactic
trebuie realizată din perspectiva competenţelor specifice, cu respectarea structurii interne a
dogmelor, a textelor biblice şi patristice, precum şi cu luarea în considerare a particularităţilor
clasei şi ale elevilor. În acest sens, conţinuturile trebuie înţelese ca mijloace de realizare a
finalităţilor disciplinei. Alături de studiul aprofundat al adevărurilor dogmatice, profesorul va oferi
elevilor activităţi care să-i implice în propria învăţare, pe baza recomandărilor bibliografice din
Sfânta Scriptură şi din literatura sfinţilor părinţi, care să impună studiul aprofundat şi comentarea
unor texte, contribuind la dezvoltarea gândirii şi a competenţelor de comunicare pe marginea
textelor studiate.
În activitatea la clasă, profesorul va utiliza manualele ca instrumente de lucru flexibile şi
adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează. Principala sursă de
documentare pentru elevi va rămâne Catehismul Bisericii Catolice, utilizându-se ca materiale
auxiliare, texte din Sfânta Scriptură şi din scrierile sfinţilor părinţi. Alegerea acestor texte se va
face pe baza criteriilor de accesibilitate şi de varietate.
Profesorul va lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi demersurile didactice în
funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se realizează mai eficient dacă sunt centrate, în
procesul învăţării, pe activitatea elevului. De aici decurge necesitatea de a pune accent pe
activităţile didactice de tip formativ, care presupun implicare şi interacţiune în rezolvarea unor
sarcini de învăţare concrete. De aceea, pe lângă metodele tradiţionale (dialogul, expunerea,
explicaţia etc.), profesorul va folosi adesea dezbaterea pe teme fundamentale de dogmatică,
argumentarea biblică şi patristică, utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru
ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. De aceea ea
trebuie să se realizeze ca evaluare continuă şi va avea caracter formativ, urmărind atât
cunoaşterea de către elevi a principalelor adevăruri de credinţă cât şi interpretarea unor fapte, şi
fenomene cotidiene în lumina învăţăturii Bisericii. Având în vedere faptul că o eficienţă sporită a
învăţării poate fi asigurată şi prin diversificarea tipurilor de evaluare aplicate în procesul didactic,
evaluarea va fi asigurată de profesor prin diferite forme (scrise, orale, practice), metode şi tehnici
(aplicate strategic iniţial şi final/sumativ şi continuu, cu funcţie formativă de reglare-autoreglare a
activităţii pe tot parcursul lecţiei), în condiţii de comunicare interactivă etc. De asemenea, pentru
a-i motiva pe elevi, se vor utiliza metode şi instrumente complementare de evaluare: observarea
sistematică a comportamentului elevilor, portofoliul, autoevaluarea.
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ
1. *** Catechismo della Chiesa Cattolica – Compendio, Ed. San Paolo, Roma, 2005.
2. *** Catehismul Bisericii Catolice, Ed. ARCB, Bucureşti, 1993.
3. *** Credinţa catolică – cateheză pentru adulţi, Ed. ARCB, Bucureşti, 1991.
4. Pal V., Etica creştină, Ed. Liceului Catolic, Bucureşti, 1999.
5. Ratzinger J., Zur Gemeinschaft gerufen, Ed. Paoline, 1991 (Traducerea în lb. română de Pr.
Petru Ioan Puiu şi Pr. Ioan Mitrofan, Biserica – Chemare şi misiune, Ed. Aridia, Blaj, 2005).
Grup de lucru
Fodoca Maria Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” București
Programa şcolară
pentru disciplina
CATEHISM
Clasele a XI-a – a XII-a
Ciclul superior al liceului
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Catehism se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-
catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI-a şi a
XII-a.
Alături de studiul celorlalte discipline teologice, studiul acestei discipline şcolare îşi propune să
aprofundeze sinteza teologico-dogmatică a învăţăturii creştine, conţinută în mod sintetic şi organic în
Catehismul Bisericii Catolice. Studiat de-a lungul celor patru ani de liceu, Catehismul îi va deschide
liceanului orizonturi noi de cunoaştere şi aprofundare a Crezului creştin, a doctrinei sacramentale, a eticii
creştine şi a practicării rugăciunii. Dobândind competenţe specifice în acest domeniu, elevul le va
transpune în atitudini adecvate de comportament creştin, menite să-i profileze în mod corespunzător
identitatea creştină.
Elaborarea programei şcolare de Catehism a avut în vedere exigenţele impuse de reforma
curriculară din învăţământul românesc. Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a
XI-a şi a XII-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină, la nivelul programei
şcolare, organizarea ofertei educaţionale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării, prezentate distinct
pentru fiecare dintre aceste componente. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost
Programa şcolară de Catehism este structurată pe următoarele componente:
catehism, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.
Catehism, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – clasele a XI-a – a XII-a 2

morale revelate
2. Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini cotidiene, urmărind
consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă
• Manifestarea unui comportament adecvat credinţei şi moralei creştine, în situaţii concrete de

viaţă
• Dobândirea unor atitudini conştiente, responsabile şi ecumenice, în conformitate cu învăţătura
Bisericii
• Intensificarea vieţii spirituale printr-un comportament autentic creştin şi prin practicarea
sacramentelor
• Cultivarea toleranţei faţă de pluralismul etic, cultural şi religios
CLASA A XI-A

morale revelate
1. 1. Analizarea modalităţilor de fundamentare - Cele zece porunci
biblică a poruncilor - Lege naturala
- Lege revelata
1.2. Explicarea semnificaţiilor legii, din perspectiva - Legea morală: legea morală naturală; legea
moralei creştine veche; legea cea nouă sau legea evanghelică
2. Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini cotidiene, urmărind consecinţele
acestora pentru viaţa de credinţă
2.1. Identificarea valorilor morale conţinute în - Cele zece porunci
mesajul celor zece porunci
2.2. Analizarea comportamentelor care derivă din

trăirea şi aplicarea poruncilor în viaţa creştinului
2.3. Stabilirea de comparaţii între semnificaţia - Legea morală

religioasă a Legii şi semnificaţia actuală a
acesteia
3.1. Caracterizarea unui comportament moral - Cele zece porunci
creştin, pornind de la mesajul poruncilor divine
3.2. Evaluarea de atitudini şi comportamente care

încalcă poruncile divine
4.1. Utilizarea adecvată a limbajului teologic - Cele zece porunci
referitor la cele zece porunci, în diferite contexte
de comunicare (religioase, laice)
4.2. Analizarea unor texte religioase şi laice de

referinţă cu privire la Decalog
LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT
• Legea morală
- Legea morală naturală
- Legea veche
- Legea cea nouă sau legea evanghelică
• Cele zece porunci

- Porunca întâi
o „Să-l adori pe Domnul Dumnezeul tău şi să-i slujeşti”
o „Numai lui să i te închini”
o „Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine”
o „Să nu-ţi faci chip cioplit”
- Porunca a doua
o Numele Domnului este sfânt
o Numele Domnului rostit în jurământ strâmb
o Numele creştin
- Porunca a treia
o Ziua sabatului
o Ziua Domnului
- Porunca a patra
o Familia în planul lui Dumnezeu
o Îndatoririle membrilor familiei
- Porunca a cincea
o Respectul pentru viaţa umană
o Respectul pentru demnitatea persoanelor
- Porunca a şasea
o „Bărbat şi femeie i-a făcut …”
o Chemarea la curăţie
- Porunca a şaptea
o Destinaţia universală a bunurilor şi proprietatea privată asupra lor
o Respectul faţă de persoane şi bunurile lor
- Porunca a opta
o A trăi în adevăr
o „A da mărturie adevărului”
- Porunca a noua
o Purificarea inimii
o Lupta pentru puritate
- Porunca a zecea
o Dezordinea poftelor
o Dorul după Dumnezeu
CLASA A XI-A

morale revelate
1.1 Definirea aspectelor caracteristice persoanei, - Omul – chip a lui Dumnezeu
din perspectiva învăţăturii creştine - Persoana şi familia
1.2. Sintetizarea elementelor definitorii ale unui - Persoana şi Biserica
comportament creştin, în diferite situaţii de viaţă - Persoana şi societatea
2. Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini cotidiene, urmărind consecinţele
acestora pentru viaţa de credinţă
2.1. Construirea de argumente pentru diferite - Omul – chip a lui Dumnezeu
decizii sau alegeri morale, din viaţa personală - Persoana şi familia
sau a comunităţii - Persoana şi Biserica
- Persoana şi societatea
2.2. Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor - Persoana şi familia

persoanei, din perspectiva învăţăturii creştine, prin - Persoana şi Biserica
raportare la diferite contexte (familie, Biserică, - Persoana şi societatea
societate)

3.1. Caracterizarea roadelor unei vieţi creştine în - Omul – chip a lui Dumnezeu
plan personal şi pentru comunitate - Persoana şi familia
3.2. Interpretarea unor comportamente din viaţa - Persoana şi Biserica
de zi cu zi, prin raportare la valorile creştine - Persoana şi societatea
4.1. Analizarea comparativă a diferitelor concepţii - Omul – chip a lui Dumnezeu
cu privire la persoană, prin raportare la învăţăturile - Persoana şi familia
de credinţă - Persoana şi Biserica
4.2. Consultarea unor texte religioase şi laice de - Persoana şi societatea
referinţă, pe tema semnificaţiei şi rolurilor
persoanei
• Demnitatea persoanei umane

- Omul – chip al lui Dumnezeu
- Căderea
- Libertatea omului
- Viaţa morală şi mântuirea omului
• Persoana şi familia
- Căsătoria în planul lui Dumnezeu
- Sexualitatea si castitatea conjugală
- Dreptul la viaţă
- Biserica familială
• Persoana şi Biserica
- Creştinul, mădular al Trupului Mistic al lui Cristos
- Vocaţii speciale în Biserică
- Vocaţia la preoţie
- Viaţa consacrată, identitate şi misiune
- Sfaturile evanghelice
- Identitatea şi misiunea laicilor în Biserică
• Persoana şi societatea
- Participarea la viaţa socială
- Persoana şi autoritatea
- Viziunea creştină asupra muncii
- Responsabilitatea morală în viaţa comunitară
- Doctrina socială a Bisericii
Programa şcolară pentru disciplina Catehism, pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profil
teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios a urmărit deplasarea accentului
de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului
Având ca scop aprofundarea de către tinerii liceeni a sintezei teologico-dogmatice a
învăţăturii creştine, aşa cum este prezentată ea de către Magisteriul Bisericii, studiul
Catehismului va deschide acestora orizonturi noi de cunoaştere şi aprofundare a Crezului
creştin şi de practicare a rugăciunii. Activităţile proiectate la orele de Catehism vor avea în
vedere formarea unui comportament cu adevărat creştin, dobândirea unor atitudini conştiente şi
responsabile, precum şi cultivarea toleranţei faţă de pluralismul cultural şi religios din cadrul
marii familii umane.
Prezentul curriculum este conceput într-o manieră lineară, având la bază adevărurile
fundamentale cuprinse în crezul niceo-constantinopolitan. Construirea demersului didactic
trebuie realizată din perspectiva competenţelor specifice, cu respectarea structurii interne a
dogmelor, a textelor biblice şi patristice, precum şi cu luarea în considerare a particularităţilor
clasei şi ale elevilor. În acest sens, conţinuturile trebuie înţelese ca mijloace de realizare a
finalităţilor disciplinei. Alături de studiul aprofundat al adevărurilor dogmatice, profesorul va oferi
elevilor activităţi care să-i implice în propria învăţare, pe baza recomandărilor bibliografice din
Sfânta Scriptură şi din literatura sfinţilor părinţi, care să impună studiul aprofundat şi comentarea
unor texte, contribuind la dezvoltarea gândirii şi a competenţelor de comunicare pe marginea
textelor studiate.
În activitatea la clasă, profesorul va utiliza manualele ca instrumente de lucru flexibile şi
adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează. Principala sursă de
documentare pentru elevi va rămâne Catehismul Bisericii Catolice, utilizându-se ca materiale
auxiliare, texte din Sfânta Scriptură şi din scrierile sfinţilor părinţi. Alegerea acestor texte se va
face pe baza criteriilor de accesibilitate şi de varietate.
Profesorul va lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi demersurile didactice în
funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se realizează mai eficient dacă sunt centrate, în
procesul învăţării, pe activitatea elevului. De aici decurge necesitatea de a pune accent pe
activităţile didactice de tip formativ, care presupun implicare şi interacţiune în rezolvarea unor
sarcini de învăţare concrete. De aceea, pe lângă metodele tradiţionale, ca dialogul, expunerea,
explicaţia etc., profesorul va folosi adesea dezbaterea pe teme fundamentale de dogmatică,
argumentarea biblică şi patristică, utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru
ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. De aceea ea
trebuie să se realizeze ca evaluare continuă şi va avea caracter formativ, urmărind atât
cunoaşterea de către elevi a principalelor adevăruri de credinţă cât şi interpretarea unor fapte, şi
fenomene cotidiene în lumina învăţăturii Bisericii. Având în vedere faptul că o eficienţă sporită a
învăţării poate fi asigurată şi prin diversificarea tipurilor de evaluare aplicate în procesul didactic,
evaluarea va fi asigurată de profesor prin diferite forme (scrise, orale, practice), metode şi tehnici
(aplicate strategic iniţial şi final/sumativ şi continuu, cu funcţie formativă de reglare-autoreglare a
activităţii pe tot parcursul lecţiei), în condiţii de comunicare interactivă etc. De asemenea, pentru
a-i motiva pe elevi, se vor utiliza metode şi instrumente complementare de evaluare: observarea
sistematică a comportamentului elevilor, portofoliul, autoevaluarea.
1. *** Catechismo della Chiesa Cattolica – Compendio, Ed. San Paolo, Roma, 2005.
3. *** Credinţa catolică – cateheză pentru adulţi, Ed. ARCB, Bucureşti, 1991.
5. Ratzinger J., Zur Gemeinschaft gerufen, Ed. Paoline, 1991 (Traducerea în lb. română de Pr. Petru
Ioan Puiu şi Pr. Ioan Mitrofan, Biserica – Chemare şi misiune, Ed. Aridia, Blaj, 2005).
Grup de lucru
Fodoca Maria Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti
Programa şcolară
pentru disciplina
CONTABILITATE
Clasa a XI-a
Bucureşti, 2015
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa şcolară pentru disciplina Contabilitate reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de

specialitate din curriculum diferenţiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilul
teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – proiectată pentru un buget de timp de
o oră pe săptămână la clasa a XI-a.
Studierea acestei discipline se realizează cu scopul familiarizării elevilor cu elementele de bază
ale proceselor financiar-contabile ale unei agenţii de turism. Competenţele vizate şi conţinuturile
abordate asigură elevilor de liceu posibilitatea de a învăţa despre sistemul financiar-contabil, sistemul
fiscal naţional şi sistemul de gestiune, de a explora rolurile lor ca cetăţeni cuprinşi într-un sistem fiscal,
de a se informa cu privire la gestiunea unei entităţi economice, de a-şi dezvolta aptitudini pentru
luarea unor decizii financiare personale şi în numele unei entităţi economice.
Programa şcolară pentru disciplina Contabilitate este elaborată potrivit modelului de proiectare
curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să
contribuie la dezvoltarea profilului de formare a elevului de ciclul liceal.
Programa şcolară de Contabilitate este structurată pe următoarele componente:
învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale,
în diverse contexte particulare. Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale
elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.
Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite
prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau
identitate specializării Ghid turism religios.
Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare, sunt corelate cu
conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul contabilitate în relaţie cu domeniul turismului religios
şi sunt derivate din competenţele generale.
Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de
aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de
organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe,
recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile
metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea
activităţilor cu elevii.
Recomandările bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca
surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să
aprofundeze, prin studiu individual, anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.
Contabilitate, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea Ghid turism religios – clasa a XI-a 2
1. Definirea elementelor caracteristice ale activităţii contabilităţii
2. Utilizarea informaţiilor contabile şi financiare pentru luarea deciziilor în

cadrul entităţii economice
3. Evaluarea performanţei entităţii economice pe baza informaţiilor

contabile
4. Aplicarea tehnicilor şi procedurilor de înregistrare operativă şi contabilă,

cu adaptare la specificul contabilităţii în domeniul turistic
• Respectarea legislaţiei financiar-contabile

• Responsabilitatea pentru soluţiile economice propuse
• Comportament economic activ şi responsabil
• Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură şi civilizaţie
• Valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale, sociale, economice
CLASA A XI-A
1. Definirea elementelor caracteristice ale activităţii contabilităţii

1.1. Definirea conceptelor de bază din domeniul • Contabilitatea, apariţia şi necesitatea ei
contabilităţii azi
1.2. Identificarea trăsăturilor caracteristice - Luca Pacioli – călugăr franciscan
domeniului financiar-contabil considerat părintele contabilităţii
1.3. Caracterizarea rolului contabilului în sistemul - De la gestiunea unei mănăstiri la ştiinţă
financiar-contabil necesară oricărei societăţi de azi
- Clasificarea contabilităţii, pe partide
- Contabilul – rol social esenţial
2. Utilizarea informaţiilor contabile şi financiare pentru luarea deciziilor în cadrul entităţii
economice
2.1. Prezentarea rolului informaţiei contabile în • Sistemul contabil parte a sistemului
sistemul informaţional economic informaţional economic
2.2. Identificarea normelor de reglementare - Cadrul general de reglementare a
contabilă contabilităţii în România
2. 4. Analizarea caracteristicilor specifice - Entitatea economică – cadru de
structurilor patrimoniale de activ şi pasiv organizare a contabilităţii
2.5. Prezentarea procedeelor specifice metodei - Obiectul contabilităţii
contabilităţii - Structuri patrimoniale de activ şi pasiv
- Structuri de cheltuieli şi venituri
- Metoda contabilităţii
3. Evaluarea performanţei entităţii economice pe baza informaţiilor contabile
3.1. Utilizarea metodelor de evaluare a • Patrimoniul şi bilanţul
patrimoniului în contexte de analiză date - Evaluarea patrimoniului
3.2. Aplicarea sistemului de costuri, preţuri şi - Calculaţia patrimoniului
tarife în evaluarea patrimoniului - Bilanţul şi dubla reprezentare
3.3. Ordonarea elementelor patrimoniale în bilanţ o Definiţie, importanţă
3.4. Determinarea rezultatelor intermediare şi a o Structura bilanţului
rezultatului net al exerciţiului contabil o Transpunerea elementelor
patrimoniale în bilanţ
o Variaţia posturilor bilanţiere
o Contul de profit şi pierdere
o Calculul rezultatelor intermediare şi
finale
4. Aplicarea tehnicilor şi procedurilor de înregistrare operativă şi contabilă, cu adaptare la
specificul contabilităţii în domeniul turistic
4.1. Clasificarea documentelor de evidenţă în • Documente de evidenţă
funcţie de criterii diferite - Noţiune, importanţă
4.2. Aplicarea unor proceduri de întocmire, - Structura documentelor
verificare, corectare şi arhivare a documentelor, - Clasificarea documentelor
în contexte date - Întocmirea, verificarea şi corectarea
documentelor
- Circuitul, păstrarea şi arhivarea
documentelor
- Completarea documentelor pentru
principalele evenimente şi tranzacţii
financiare şi pe tipuri de activităţi
economice
4.3. Identificarea aspectelor specifice contabilităţii • Elemente de contabilitate în domeniul
în domeniul turismului turismului
4.4. Elaborarea documentaţiei specifice unei - Organizarea generală a contabilităţii
firme turistice firmei turistice
4.5. Proiectarea unui plan de elaborare şi - Structuri patrimoniale proprii activităţii
monitorizare a contabilităţii capitalurilor turistice firmei turistice
- Reglementări contabile naţionale şi
internaţionale privind activitatea firmei
turistice
- Registre contabile
- Gestiunea documentelor
- Contabilitatea tranzacţiilor turistice
- Particularităţi privind contabilitatea
activităţii firmei de activitate turistică
Programa şcolară pentru disciplina Contabilitate clasa a XI-a, profilul teologic, specializarea
ghid turism religios, cultul greco-catolic are ca scop familiarizarea elevilor cu elementele de bază ale
proceselor financiar-contabile ale unei agenţii de turism.
Abordarea acestui domeniu ajută elevii de liceu de la specializarea ghid turism religios să
înţeleagă sistemul economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă. De asemenea, competenţele
vizate susţin dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru luarea de decizii financiare şi permit elevilor să
exploreze oportunităţi în alegerea unei cariere.
Prin conţinuturile menţionate, studiul acestui domeniu permite conexiuni cu celelalte discipline
ce dau identitate specializării Ghid turism religios.
Activităţile propuse pentru construirea demersurilor de învăţare trebuie să antreneze în egală
măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Rolul profesorului este acela de
călăuză în demersurile de furnizare a informaţiilor corecte, de explicare a terminologiei de specialitate,
de interpretare a diferitelor surse de informaţie. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a
căuta informaţii relevante pentru domeniul turismului, de a le interpreta şi analiza din perspectiva
contextului turistic actual. Demersurile didactice vor promova flexibilitatea în învăţare şi transferul
cunoştinţelor la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la
un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală.
Conţinuturile sunt dezvoltate pornind de la familiarizarea elevilor cu domeniul general al
contabilităţii până la analizarea contextualizată a elementelor de contabilitate în domeniul turismului..
Evaluarea reprezintă o componentă de bază a procesului didactic. Aceasta trebuie să se
realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă
utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, pe care specificul disciplinei le poate susţine:
proiectul, portofoliul referitor la diferite activităţi turistice, autoevaluarea.
1. Cristea, A., Tehnologia activităţilor de turism, Editura Pro Universitaria, Universitatea Creştină
,,Dimitrie Cantemir”.
2. Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Chimia mediului şi a calităţii vieţii, Editura LVS Crepuscul,
Ploieşti.
3. Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Om – sănătate – protecţia consumatorului, Editura LVS
Crepuscul, Ploieşti.
4. Merce, E. şi colectiv, Marketing, Turism şi alimentaţie public, manual pentru clasa a XI-a Editura
Oscar Print, Bucureşti.
5. Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a IX-a,
Editura CD Press, Bucureşti.
6. Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a X-a, Editura
CD Press, Bucureşti.
7. Patriche, D. şi colectiv, Elemente de marketing turistic, Editura Global MediaImage, Deva.
8. Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Servicii, manual pentru clasa a X- a, Editura Oscar
Print, Bucureşti.
9. Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Turism, manual pentru clasa a XI-a, Editura Oscar
Print, Bucureşti.
Grup de lucru
Grama Mihaela Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti
Moisă Lucia Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti
Programa şcolară
pentru disciplina
ECONOMIA TURISMULUI
Clasa a XII-a
Bucureşti, 2015
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa şcolară Economia turismului reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de
o oră pe săptămână la clasa a XII-a.
Locul acestei discipline în liceu este justificat de nevoia de a studia problematica economiei de
piaţă, astfel încât tinerii: să dobândească competenţele necesare unei orientări eficiente în mediul
economic, valorificându-şi resursele personale în acord cu exigenţele proprii şi cu cele ale comunităţii
în care trăiesc; să îşi dezvolte motivaţia şi disponibilitatea de a reacţiona pozitiv la o realitate în continuă
schimbare.
În vederea realizării acestor finalităţi, prezentul curriculum integrează următoarele dimensiuni:
- dimensiunea explicativ-informativă, vizând însuşirea cunoştinţelor despre activitatea
economică, despre comportamentul raţional al consumatorului şi al producătorului, precum
şi despre mecanismele de funcţionare ale economiei de piaţă;
- dimensiunea normativă, referitoare la orientarea comportamentului şi a deciziilor individului,
ca agent economic, în raport cu normele, principiile şi legile activităţii economice;
- dimensiunea interogativ-reflexivă şi valorizatoare, care are în vedere dezvoltarea
competenţelor specifice gândirii critice;
- dimensiunea practică, urmărind formarea de atitudini şi exersarea de comportamente economice
raţionale.
Elementele de noutate ale prezentei programe şcolare sunt legate de următoarele aspecte:
- orientarea către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de
conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită
între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă; corelaţia propusă are în vedere
posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de
conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea;
- recomandarea unor valori şi atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a învăţării
cu cea afectiv-atitudinală şi morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei, dar şi a disciplinei
Economia turismului;
- includerea unor sugestii metodologice care să orienteze spre modalităţi didactice concrete de
utilizare a curriculumului în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare.
Programa şcolară de Economia turismului este structurată pe următoarele componente:
Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi sunt derivate din
competenţele generale.
Economia turismului, filiera vocaţională, profilul teologic,cultul greco-catolic, specializare ghid turism religios – clasa a XII-a 2
1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea

demersurilor de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din
viaţa reală
2. Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii-
problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare
3. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în
cadrul diferitelor grupuri
4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei
lumi în schimbare
5. Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii
• Libertate economică
• Eficienţă economică
• Raţionalitatea utilizării resurselor
CLASA A XII-A

1.1. Caracterizarea rolului de consumator de turism • Aspecte generale privind activitatea de
pe care îl îndeplineşte o persoană turism
2.1. Interpretarea cererii de produse şi servicii • Piaţa turistică – manifestare a cererii şi
turistice ca expresie a trebuinţelor persoanei şi a ofertei de turism
resurselor ca mijloace de satisfacere a trebuinţelor
4.1. Proiectarea unui comportament raţional al
producătorului de servicii, impus de tensiunea nevoi
– resurse
1.2. Caracterizarea producătorului / • Oferta şi producţia de servicii turistice

întreprinzătorului, ca purtător al ofertei turistice - Caracteristicile ofertei
2.2. Corelarea constituirii ofertei turistice cu folosirea - Potenţial turistic
resurselor naturale şi antropice în activitatea - Produsul turistic
economică de turism
• Aspecte privind eficienţa în domeniul
2.3. Analizarea eficienţei activităţii de turism
turismului
4.2. Proiectarea unui comportament raţional şi
• Mijloace de plată utilizate în turism
eficient al producătorului / întreprinzătorului, adecvat
raportului cerere – ofertă turistică • Prospectarea pieţei turistice
1.3. Recunoaşterea caracteristicilor generale ale • Serviciile turistice

pieţei în diferite forme concrete de manifestare a - Caracterizarea serviciilor turistice
acesteia - Clasificarea serviciilor turistice
1.4. Identificarea aspectelor caracteristice ale pieţei
• Organizarea activităţii de turism
de turism
- Integrarea ofertei turistice
2.4. Compararea unor fenomene şi procese specifice
dinamicii pieţei turismului - Concentrarea ofertei turistice
4.3. Adecvarea comportamentului propriu al - Studiu de caz: Organizarea unei
purtătorului ofertei de turism la cerinţele unui mediu agenţii de turism
concurenţial
3.1. Utilizarea cunoştinţelor de economia turismului • Marketingul activităţii de turism

în rezolvarea unor sarcini de lucru • Etica lucrătorului în turism
4.4 Identificarea tendinţelor de integrare şi - Etica personală – valori, obiective,
globalizare, specifice dinamicii economice actuale alegeri
5.1. Interpretarea rezultatelor evaluării unor aspecte - Etica muncii – luarea deciziilor etice,
din piaţa turistică din perspectiva micro- şi dileme etice
macroeconomică sau individuală şi socială
- Etica organizaţională – marketing
5.2. Sintetizarea principalelor aspecte de etică ce versus propagandă
trebuie să caracterizeze lucrătorul în domeniul
• Turismul şi conceptul de dezvoltare
turismului
durabilă
Prezentul curriculum este un instrument de lucru care se adresează profesorilor care predau
disciplina Economie turismului. Acesta a fost conceput în aşa fel încât să permită profesorului:
- să orienteze elevii în utilizarea unor concepte şi practici care ţin de cultivarea raţionalităţii
economice;
- să-şi orienteze propria activitate pentru formarea la elevi a competenţelor specifice
domeniului economic;
- să-şi manifeste creativitatea didactică şi să le faciliteze adecvarea demersurilor didactice la
particularităţile elevilor cu care lucrează.
Sugestiile metodologice au în vedere deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe.
Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine specifică domeniului, care nu devine obligatorie în
abordarea acestora la clasă.
Pentru accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei Economia turismului, se va face
apel la: valorificarea experienţei de viaţă a elevilor; utilizarea unor exemple din economia românească,
accentuând aspecte specifice ghidului în turism religios; analizarea unor procese referitoare la
integrarea României în spaţiul economic al Uniunii Europene.
Considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acestuia spre
formarea competenţelor specifice presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării sistematice şi de
durată, prin:
- utilizarea unor metode active (de exemplu: învăţarea prin descoperire, învăţarea
problematizată, învăţarea prin cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, analiza
de text, realizarea de portofolii), care pot contribui la crearea cadrului educaţional ce
încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în
procesul de învăţare;
- utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în exerciţii de simulare a acţiunii în mediul
economic pentru apropierea procesului de predare-învăţare de realitatea economică.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Evaluarea trebuie să se
realizeze în mod preponderent ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele şi instrumentele
clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt:
proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor.
1. Alexandru, D., Neguţ, S., Istrate, I., Geografia turismului, Bucureşti, Editura Academiei, 1997.
2. Angelescu, C., Jula, D. Timpul liber – condiţionări şi implicaţii economice, Bucureşti, Editura
Economică, 1997.
3. Bran, F., Simon, T., Nistoreanu, P., Ecoturism, Bucureşti, Editura Economică, 2000.
4. Bremond, J., Geledan, A., Dicţionar economic şi social, Bucureşti, Editura Expert, 1995.
5. Brown, R. L., Eco-economie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2001.
6. Emilian, R. (coord.), Iniţiere în managementul serviciilor, Bucureşti, Editura Expert, 2001.
7. Florescu, C. (coord.), Marketing, Bucureşti, Marketer – Grup Academic de marketing şi
management, 1992.
8. Isachen, A. J., Hamilton, B. C., Gylfason, Th., Să înţelegem economia de piaţă, Bucureşti, Editura
Oscar Print, 1992.
9. Istrate, I., Bran, F., Roşu, A. G., Economia turismului şi mediului înconjurător, Bucureşti, Editura
Economică, 1996.
10. Minciu, R., Economia turismului, Bucure şti, Ed. Uranus, 2001.
Grup de lucru
Programa şcolară
pentru disciplina
ISTORIA ARTEI SACRE
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Istoria artei sacre se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat pentru filiera
vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată câte
1oră/săptămână la clasele a XI-a şi a XII-a.
Domeniul istoriei artei sacre are ca scop familiarizarea elevilor cu evoluţia stilurilor de artă de-
a lungul succesiunii civilizaţiilor, raportată la viața şi arta religioasă creştină. Modul de abordare a
conţinuturilor şi a competențelor prevăzute presupune stabilirea de relaţii cu alte discipline ale
curriculumului pentru această specializare, în special cu disciplinele teologice.
Programa de faţă urmăreşte însuşirea de către elevi a unui vocabular de termeni specifici care
să asigure înţelegerea domeniului istoriei artelor şi să susţină punerea în valoare a artei creştine şi a
importanței acesteia în societatea contemporană. În acelaşi timp, studierea disciplinei Istoria artei
creştine contribuie la formarea culturii artistice a elevului.
Programa îşi propune, pentru clasa a XI-a, prezentarea evoluției cronologice a creației
artistice plastice, iar pentru clasa a XII-a, studierea iconografiei bizantine şi a operelor valoroase de
artă de inspirație creştină prezente în diferite oraşe reprezentative ale lumii.
Programa şcolară de Istoria artei creştine este structurată pe următoarele componente:
• sugestii metodologice.
în diverse contexte particulare.
Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul
perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.
rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele
generale.
istoriei arte, cu accent pe valorificarea din perspectiva sacrului.
Spiritualitate, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – clasele a XI-a – a XII-a 2
1. Analizarea principalelor moduri de manifestare artistică a umanităţii, din

perspectiva evoluţiilor stilurilor şi a artei de inspiraţie creştină
2. Interpretarea istoriei artei din punct de vedere teologic creştin
3. Abordarea artei ca diaconie, ca accedere spre frumuseţea divină (în
percepere şi redare) prin frumuseţe spirituală
• Atitudinea pozitivă faţă de artă, cultură, societate

• Respect faţă de identitatea culturală proprie
• Valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale
• Respectul pentru diversitatea artistică
CLASA A XI-A
1. Analizarea principalelor moduri de manifestare artistică a umanităţii din

perspectiva evoluţiilor stilurilor şi a artei de inspirație creştină

1.1. Identificarea elementelor specifice artei - Arta popoarelor antice
plastice din diferite epoci şi zone geografice - Arta medievală
1.2. Analizarea rolului diferitelor tehnici şi - Arta renascentistă
modalităţi de folosire a limbajului plastic în - Arta europeană în secolul al XVII-lea
dezvoltarea creaţiei artistice - Arta europeană în secolul al XIII-lea
1.2. Identificarea tendințelor de diversificare a
genurilor creaţiei artistice
2.1. Recunoaşterea unor diferenţe de viziune în
procesul artistic - Arta popoarelor antice
- Arta medievală
2.2. Analizarea rolului unor aspecte economice,
sociale, politice şi religioase asupra creaţiei - Arta renascentistă
artistice - Arta europeană în secolul al XVII-lea
2.3. Sintetizarea spiritului estetic al diferitelor - Arta europeană în secolul al XIII-lea
epoci şi a modului de reflectare a acestuia în
artă
3.1. Analizarea orientării şi dinamicii
concepţiilor despre lume, viaţă şi artă ale - Arta medievală
diferitelor epoci, reflectate în operele de artă - Arta renascentistă
3.2. Analizarea creaţiilor artistice specifice - Arta europeană în secolul al XVII-lea
epocilor studiate, din punct de vedere creştin - Arta europeană în secolul al XIII-lea
3.3. Evidenţierea rolului artei în plan cultural şi
educațional
• Arta popoarelor antice

- Arta mesopotamiană
- Arta egipteană
- Arta greacă
- Arta romană
• Arta medievală
- Arhitectura bizantină, romanică şi gotică
- Sculptura romanică şi gotică
- Pictura medievală; stilul bizantin
• Arta renascentistă
- Renaşterea italiană – arhitectura şi sculptura (Trecento, Quattrocento, Cinquecento)
- Renaşterea italiană - pictura în prerenaştere. Tradiţie si inovaţie în Quattrocento.
Elementele inovatoare în operele artiştilor Masaccio, Pablo Uccello, Boticelli, Piero della
Francesca, Andreea Mantegna
- Renaşterea italiană – pictura în Cinquecento. Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti,
Raffaelo Sanzio, Giorgione, Tizian
- Renaşterea în restul Europei – Țarile de Jos, Germania
• Arta europeană în secolul al XVII-lea

- Barocul în Italia – specificul stilului (reprezentanţi si opere semnificative)
- Şcoala flamandă – elemente caracteristice, reprezentanţi
- Şcoala spaniolă – elemente caracteristice, reprezentanţi
- Şcoala olandeză – elemente caracteristice, reprezentanţi
• Arta europeană în secolul al XIII-lea

- Realismul în arta secolului al XIX-lea – elemente caracteristice, reprezentanţi
- Impresionismul – elemente caracteristice, reprezentanţi
- Curente şi mişcări artistice ale secolului al XX-lea – caracteristici generale
CLASA A XII-A
1. Analizarea principalelor moduri de manifestare artistică a umanităţii din

perspectiva evoluţiilor stilurilor şi a artei de inspiraţie creştină

1.1. Identificarea elementelor specifice artei - Simboluri şi reprezentări creştine în
plastice de inspirație creştină, din diferite epoci Catacombe
şi zone geografice - Lăcaşuri de cult creştine în primele secole
1.2. Analizarea rolului diferitelor tehnici şi - Arta paleocreştină
modalităţi de folosire a limbajului plastic în - Arta romanică şi gotică
dezvoltarea creaţiei artistice creştine

2.1. Realizarea de comparații între viziunile - Simboluri şi reprezentări creştine în
manifestate în procesul artistic în diferite epoci Catacombe
istorice - Lăcaşuri de cult creştine în primele secole
2.2. Analizarea impactului factorilor economici, - Arta paleocreştină
sociali, politici şi religioşi asupra dezvoltării - Arta romanică şi gotică
creaţiei artistice - Mozaicul bizantin
2.3. Sintetizarea spiritului estetic al diferitelor
epoci şi a modului de reflectare a acestuia în
arta sacră
3.1. Analizarea orientării şi dinamicii - Arta icoanei, teologie a frumuseţii
concepţiilor despre lume, viaţă şi artă ale unei - Mozaicul bizantin
epoci, reflectate în operele de artă religioasă - Opere de artă de inspiraţie creştină din
3.2. Analizarea creaţiilor artistice specifice patrimoniul universal. în oraşele şi marile
diferitelor epoci, din punct de vedere creştin muzee ale lumii
3.3. Evidenţierea rolului artei religioase în plan

cultural şi educațional
• Simboluri şi reprezentări creştine în Catacombe
• Lăcaşuri de cult creştine în primele secole
• Arta icoanei, teologie a frumuseţii

- Frumusețea în viziunea biblică. Cuvântul şi imaginea
- Despre sacru – spatiu sacru, timp sacru
- Icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubblin
- Icoana Maicii Domnului de la Vladimir
- Icoana Naşterii lui Cristos
- Icoana Învierii lui Cristos
- Frescele bisericilor româneşti din nordul Moldovei
• Mozaicul bizantin
- San Vitale Ravena
- Biserica Sfânta Sofia
• Arta romanică şi gotică

- Catedrala Notre-Dame, Paris
- Catedrala Chartres
• Opere de artă de inspiraţie creştină din patrimoniul universal. în oraşele şi marile muzee
ale lumii
- Assisi, Padova, Florenţa – Giotto, Fra Angelico
- Veneția – San Marco
- Florenţa – Galeria Uffizi
- Paris – Sainte-Chapelle, Catedrala Notre-Dame, Chartres, Muzeul Luvru, Muzeul de artă
modernă
- Roma – San Paulo fuori le Mura, Catedrala Sfântul Petru
- Muzeele Vaticanului
- Londra – National Gallery
- New York – Metropolitan Museum
- Leningrad – Ermitaj
- Madrid – Prado
Prezentă în planul de învăţământ ca disciplină şcolară pentru clasele a XI-a şi a XII-a,
profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, disciplina Istoria artei
sacre vizează pregătirea de specialitate a viitorului ghid în domeniul turismului religios, prin
accentul pus pe cunoaşterea domeniului artei, pe valorificarea aspectelor specifice artei
sacre, pe înțelegerea specificului artei în diferite epoci istorice, pe dezvoltarea de atitudini
pozitive faţă de patrimoniul cultural naţional şi universal.
Pentru aplicarea acestei programe şi pentru dezvoltarea învăţării în clasă se
recomandă realizarea unor activităţi diversificate, precum:
- expunerea de informații sintetice, generale şi specifice, referitoare la încadrarea în timp şi
spatiu a diferitelor domenii de creație;
- demonstrația şi analiza compartivă, prin imagini, a modului de realizare a spațiului plastic
în opera de arta;
- dialogul în procesul învățării şi al verificării cunoştințelor specifice istoriei artelor;
- documentarea proprie în muzee de artă şi în biblioteci, ca exercițiu de informare directă;
- elaborarea şi susținerea de referate pe diferite teme de artă sacră;
- structurarea logică a informațiilor în raport cu evoluția cronologică a creațiilor artistice;
- identificarea şi diferențierea caracteristicilor generale şi particulare ale operei de artă,
într-un context dat;
- utilizarea unui limbaj specific, în comentarea operei de artă;
- exprimarea unor judecăți de valoare proprii față de artă.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie
să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă
profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi
competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă
utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, cu relevanță pentru domeniul artei
sacre: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii.
Grup de lucru
Sibicianu Mariţa Doina –Laura Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti
Programa şcolară
pentru disciplina
ISTORIA BISERICII

Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Istoria Bisericii se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic,
cultul greco-catolic, fiindu-i alocate câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI-a şi a XII-a.
Alături de studiul celorlalte discipline teologice, această disciplină şcolară îşi propune ca scop
cunoaşterea şi înţelegerea evoluţiei Bisericii de la începuturile creştinismului până în prezent, cu
accent pe înţelegerea contribuţiei Bisericii greco-catolice la dezvoltarea culturii şi limbii poporului
român. Căutând să prezinte faptele istorice din perspectiva cauzelor, evoluţiei şi legăturilor dintre
acestea, disciplina Istoria Bisericii prezintă constituirea şi organizarea comunităţilor creştine, doctrina
cultului, acţiunea şi influenţa creştinismului timp de două milenii, explicând, prin influenţa factorilor
interni şi externi, schimbările din viaţa ecleziastică de la începuturi până astăzi. Astfel privită, această
disciplină de studiu este una de bază, de cultură teologică largă, indispensabilă pentru studiul
celorlalte discipline teologice, cu care se înrudeşte şi pe care le completează, precum şi pentru studiul
altor discipline umaniste (istoria, geografia, limbile străine clasice şi moderne, limba şi literatura
română, literatură universală, psihologie, filosofie etc), deoarece relaţiile dintre istoria Bisericii şi istoria
şi civilizaţia umană sunt multiple.
Elaborarea programei şcolare de Istoria Bisericii a avut în vedere exigenţele impuse de reforma
Repartizarea temelor pe cei doi ani de studiu a urmărit atât logica metodico-didactică a organizării
unui curriculum bine articulat, precum şi logica internă a domeniului de studiu. Acest curriculum oferă
un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi desfăşoare activitatea eficient, într-o diversitate de
situaţii concrete.
Programa şcolară de Istoria Bisericii este structurată pe următoarele componente:
generale.
istoriei Bisericii, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.
Istoria Bisericii, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – clasele a XI-a – a XII-a 2
1. Interpretarea corectă şi în context istoric a evenimentelor din viața Bisericii

2. Descrierea modului în care Dumnezeu acţionează în istorie prin Biserică
3. Analizarea evenimentelor din istoria Bisericii şi a rolului acestora în
formularea şi înţelegerea doctrinei creştine
4. Corelarea cunoştinţelor religioase despre Istoria Bisericii cu cele dobândite
la alte discipline de învăţământ
• Conştientizarea importanţei cunoaşterii istoriei Bisericii pentru viaţa personală şi a

comunităţii
• Asumarea propriei identităţi religioase
• Responsabilizarea în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din apartenenţa la
Biserică
• Interesul pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase
CLASA A XI-A

1.1. Utilizarea corectă a limbajului istoric în cadrul • Biserica în Antichitate
unei prezentări orale sau scrise, referitoare la - Înfiinţarea Bisericii – contextul istoric,
evenimente din istoria Bisericii cultural şi religios
1.2 Formularea de opinii cu privire la un subiect - Răspândirea Bisericii primare în lumea
istoric religios veche
1.3 Prezentarea unor evenimente decisive - Persecuţiile
istorice, care au marcat viaţa Bisericii - Ereziile
2.1. Descrierea unor personalităţi şi curente - Conciliile ecumenice
social-politice şi culturale din viaţa Bisericii
- Începuturile monahismului creştin
- Invaziile popoarelor barbare şi
confruntarea cu civilizaţia creştină
2.1. Descrierea unor personalităţi şi curente • Biserica în Evul Mediu

social-politice şi culturale din viaţa Bisericii - Creştinarea popoarelor barbare
3.1. Analizarea unui sistem de valori moral- - Marea Schismă din 1054: cauze şi urmări
religioase, validate social şi cultural - Lupta dintre papalitate şi Imperiul
3.2. Formularea de opinii referitoare la subiecte romano-german
din istoria Bisericii, în diferite forme şi contexte de - Ordinele cavalereşti
comunicare
- Cruciadele
4.1. Utilizarea cunoştinţelor multidisciplinare
pentru prezentarea unor evenimente din istoria - Ereziile medievale şi Inchiziţia
Bisericii - Renaşterea şi Reforma protestantă
4.2. Selectarea informaţiei istorice pertinente şi - Contrareforma
relevante din surse variate, pentru realizarea unor
proiecte individuale şi de grup în contexte diverse
2.1. Descrierea unor personalităţi şi curente • Biserica în epoca modernă şi

social-politice şi culturale din viaţa Bisericii contemporană
2.2. Evidenţierea acţiunii lui Dumnezeu în Biserică - Biserica şi ideologiile secolelor XVIII-XIX
- Conciliul Vatican I
- Noile provocări din secolul al XX-lea faţă
de Biserică
- Conciliul Vatican II
CLASA A XII-A

1.1. Utilizarea corectă a limbajului istoric în cadrul • Gândirea religioasă în Antichitate
unei prezentări orale sau scrise, referitoare la - Apariţia creştinismului în Dacia
evenimente din istoria Bisericii - Creştinismul în spaţiul românesc în Evul
1.2. Formularea de argumente pentru susţinerea Mediul timpuriu
diferitelor puncte de vedere cu privire la un o Evoluţia creştinismului în Transilvania
subiect istoric religios secolelor XI-XV
1.3. Sintetizarea caracteristicilor şi a importanţei o Apariţia monahismului în Transilvania
diferitelor evenimente decisive istorice care au
marcat viaţa Bisericii o Primele episcopii catolice
2.1. Identificarea rolului personalităţilor şi o Evoluţia creştinismului în spaţiul
curentelor social-politice şi culturale în viaţa extracarpatic al secolelor XI-XV
Bisericii o Apariţia primelor episcopii catolice
4.1. Utilizarea cunoştinţelor multidisciplinare extracarpatice
pentru analizarea unor evenimente din istoria o Apariţia primelor episcopii şi mănăstiri
Bisericii ortodoxe în spaţiul extracarpatic
4.2. Analizarea informaţiei istorice pertinente şi - Rolul cronicarilor români în afirmarea
relevante din surse variate, pentru realizarea unor romanităţii poporului şi a limbii române
proiecte individuale şi de grup în contexte diverse - Creştinismul în secolele XV-XVII, în Ţările
Române
o Renaştere
o Reforma
o Contrareforma
2.1. Identificarea rolului personalităţilor şi • Biserica Greco-Catolică şi rolul acesteia în

curentelor social-politice şi culturale în viaţa formarea conştiinţei naţionale a românilor
Bisericii din Transilvania
3.1.Asumarea critică a unui sistem de valori - Diplomele leopoldine
moral-religioase validate social şi cultural - Inochentie Micu Klein
3.2. Formularea de argumente referitoare la - Şcolile Blajului şi Şcoala Ardeleană
subiecte din istoria Bisericii, în diferite forme şi - Rolul Bisericii Greco-Catolice în lupta
contexte de comunicare naţională din prima jumătate a secolului al
4.1. Utilizarea cunoştinţelor multidisciplinare XIX-lea (generaţia paşoptistă)
pentru analizarea unor evenimente din istoria - Rolul Bisericii Greco-Catolice în lupta
Bisericii naţională a doua jumătate a secolului al
4.2. Analizarea informaţiei istorice pertinente şi XIX-lea
relevante din surse variate, pentru realizarea unor o Înfiinţarea Mitropoliei Blajului
proiecte individuale şi de grup în contexte diverse
o Pronunciamentul de la Blaj
- Înfiinţarea Partidului Naţional Român
- Memorandumul
- Activismul politic românesc la începutul
secolului al XX-lea
- Rolul Bisericii Greco-Catolice în făurirea
României Mari
- Biserica Greco-Catolică – martiră a
regimului totalitar comunist
Prezentă în planul de învăţământ ca disciplină şcolară pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profilul
teologic, specializarea ghid turism religios, cultul greco-catolic, disciplina Istoria Bisericii abordează
constituirea şi organizarea comunităţilor creştine, doctrina cultului, acţiunea şi influenţa creştinismului
timp de două milenii, explicând, prin influenţa factorilor interni şi externi, schimbările din viaţa
ecleziastică de la începuturi până astăzi. Studiul acestei discipline şcolare are ca scop atât
familiarizarea elevilor cu noţiunile de bază referitoare la istoria creştinismului, precum clarificarea sau
aprofundarea unor cunoştinţe dobândite la alte discipline umaniste ca: istoria, geografia, istoria
literaturii creştine, catehism, spiritualitate, studiu biblic, filozofie etc.
Activităţile propuse trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului
educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de sprijin în înţelegerea şi interpretarea
diferitelor izvoare şi evenimente ecleziastice, în explicarea diferitelor fenomene şi procese din evoluţia
Bisericii. Elevului îi revine sarcina de a învăţa prin cooperare, de a valorifica experienţa sa de învăţare
în contexte formale şi non-formale, precum şi de a realiza transferul învăţării la o varietate de niveluri:
de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în
viaţa personală etc.
Studiul Istoriei Bisericii contribuie la înlăturarea stereotipurilor şi a automatismelor de gândire, la
dezvoltarea interesului faţă de istoria ecleziastică, la cultivarea atitudinii de respect faţă de Biserică şi
faţă de Magisteriu, precum şi la dezvoltarea spiritului de iubire, iertare şi solidaritate umană.
În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară, se va apela la îmbinarea metodelor
didactice tradiţionale cu metodele moderne. Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic
favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire. Integrarea
noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor
PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet)
devine esenţială, în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.
Utilizarea surselor istorice în predarea disciplinei Istoria Bisericii trebuie să se afle permanent în
atenţia profesorului. Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de
predare important deoarece valoarea surselor pentru interpretarea istoriei biblice este foarte diferită,
iar instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă,
strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare elemente
precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, categoria tipologică şi hermeneutică.
Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de multiperspectivitate,
însemnând un mod de a gândi, de a selecta, de a examina şi de a utiliza dovezi provenind din diferite
surse pentru a interpreta corect textul biblic.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se
realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să
prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice urmărite.
Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de
evaluare ca: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii,
comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Istoria Bisericii etc.
1. Comby, J., Pour lire L’HISTOIRE DE L’EGLISE, Tome I – des origines au XV siecle, Les Editions
du Cerf, Paris, 1986 (Traducerea în limba română de Mihaela Voicu, Să citim ISTORIA BISERICII;
Vol 1 – De la origini până în secolul al XV-lea, Ed. ARCB, Bucureşti, 1999).
2. Comby, J., Pour lire L’HISTOIRE DE L’EGLISE, Tome II – du XV au XX siecle, Les Editions du
Cerf, Paris, 1986 (Traducerea în limba română de Mariana Petrişor, Să citim ISTORIA BISERICII;
Vol 2 – Din secolul al XV-lea până în secolul XX, Ed. ARCB, Bucureşti, 2000).
3. Dumea, E., Teme de istoria Bisericii, Ed. Sapientia, Iaşi, 2002.
4. Franzen, A., Baumer, R., Papstdeschichte. Das Petrusamt in seiner Idee und in seiner
geschichtlichen Verwirklichung in der Kirche, Editura Herder, Freiburg im Breisgau, 1974
(Traducerea în limba română de Romulus Pop, Istoria papilor. Misiunea lui Petru în ideea şi
realizarea ei istorică în Biserică, Ed. ARCB, Bucureşti, 1996).
5. Hertling, L.S.J., Geschichte der Katolischen Kirche, Morus Verlag, Berlin, 1967 (Traducerea în
limba română de Emil Dumea, Istoria Bisericii, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1998).
Grup de lucru
Mogoş Iosif Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti
Programa şcolară
pentru disciplina
ISTORIA RELIGIILOR
Clasa a XI-a
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Istoria religiilor se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul
greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată 1 oră/săptămână pentru clasa a XI-a.
Studiul Istoriei religiilor are ca scop prezentarea religiei în universalitatea şi diversitatea sa,
precum şi prezentarea evoluţiei în timp a fenomenului religios într-un anumit ambient cultural.
Cercetarea fenomenului religios în evoluţia sa istorică, studierea comparată a religiilor conduce nu doar
la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, ci asigură înţelegerea nuanţată a religiei proprii, a specificului şi
identităţii sale, şi, prin acestea, susţine o credinţă mai profundă, un ataşament mai mare faţă de valorile
moral-creştine.
Modul în care este concepută programa şcolară pentru disciplina Istoria religiilor răspunde mai
întâi de toate necesităţii familiarizării elevilor cu noţiunile de bază referitoare la istoria religiilor şi la
marile grupări religioase din trecut şi din prezent, în perspectiva dialogului interconfesional. Totodată,
studiul istoriei religiilor presupune conexiunea cu celelalte discipline teologice, precum şi cu celelalte
discipline din aria curriculară „Om şi societate”, cu rol de armonizare a cunoştinţelor referitoare la
concepţia despre lume, furnizate de religie, pe de o parte, şi de ştiinţele pozitive, pe de altă parte.
Programa şcolară de Istoria religiilor este structurată pe următoarele componente:
istoriei religiilor, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.
aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare
a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii
Istoria religiilor, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea Ghid turism religios – clasa a XI-a 2
1. Identificarea elementelor specifice diferitelor religii şi spaţii culturale ale

lumii
2. Explicarea unor fapte, fenomene, procese specifice în evoluţia unei religii
3. Analizarea fundamentelor care stau la baza comportamentului etico-moral în
cadrul fiecărei religii
4. Corelarea cunoştinţelor de istorie a religiilor cu cele dobândite la alte discipline
de învăţământ
• Asumarea propriei identităţi religioase, în raport cu cei de alte religii

• Dezvoltarea şi consolidarea atitudinii de respect, conciliere şi dialog cu semenii de alte
credinţe şi convingeri
• Cultivarea respectului faţă de valorile existente în celelalte religii
• Stimularea gândirii reflexive şi critice, prin lecturarea şi comentarea unor texte de referinţă
pentru istoria religiilor
CLASA A IX-A
1. Identificarea elementelor specifice diferitelor religii şi spaţii culturale ale lumii
1.1. Identificarea principalelor zone culturale ale - Situaţia religiilor în lume
lumii şi a religiilor majoritare - Iudaismul
1.2. Descrierea modului de organizare a vieţii - Creştinismul
religioase şi a practicilor de cult specifice - Islamul
principalelor religii
- Hinduismul
1.3. Stabilirea de comparaţii între aspecte
- Confucianismul
specifice principalelor religii din istoria omenirii
- Budismul
- Şintoismul
- Taoismul
2. Explicarea unor fapte, fenomene, procese specifice în evoluţia unei religii
2.1. Analizarea principalelor repere istorice ale - Islamul
marilor religii - Hinduismul
2.2. Elaborarea de caracterizări pentru fondatorii - Confucianismul
şi figurile marcante ale marilor religii - Budismul
2.3. Identificarea comportamentelor specifice şi a - Şintoismul
modului de a trăi doctrina în cadrul fiecărei religii
- Taoismul
3. Analizarea fundamentelor care stau la baza comportamentului etico-moral în cadrul
fiecărei religii
3.1. Sintetizarea valorilor fundamentale ale - Religia Egiptului antic
diferitelor religii - Religia asiro-babiloniană
- Religia grecilor antici
- Religia romanilor
- Religia etruscilor
- Religia geto-dacilor
- Religiile Americii precolumbiene
- Religia Iranului antic
3.2. Analizarea comparativă a doctrinelor şi - Islamul

atitudinilor marilor religii faţă de lume - Hinduismul
- Confucianismul
- Budismul
- Şintoismul
- Taoismul
3.3. Identificarea valorilor care apropie religiile - Islamul

păgâne de creştinism - Hinduismul
3.4. Argumentarea poziţiei creştine faţă de religiile - Confucianismul
precreştine - Budismul
- Şintoismul
- Taoismul
4. Corelarea cunoştinţelor de istorie a religiilor cu cele dobândite la alte discipline de
învăţământ
4.1. Analiza comparativă a caracteristicilor - Islamul
geografice, istorice şi culturale ale arealelor - Hinduismul
diferitelor religii - Confucianismul
4.2. Stabilirea de corelaţii între principalele - Budismul
momente din istoria unei religii şi evenimentele
- Şintoismul
din istoria laică a spaţiului geografico-istorico-
cultural respectiv - Taoismul
• Situaţia religiilor în lume

• Iudaismul
• Creştinismul
• Religia Egiptului antic
• Religia asiro-babiloniană
• Religia grecilor antici
• Religia romanilor
• Religia etruscilor
• Religia geto-dacilor
• Religiile Indiei
- Vedismul
- Brahmanismul
- Hinduismul
- Jainismul
- Budismul
• Islamul
• Religiile din China
• Religiile Americii precolumbiene
• Religia Iranului antic
Programa şcolară pentru disciplina Istoria religiilor, pentru clasa a XI-a, profil teologic, cultul
greco-catolic, specializarea ghid turism religios a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe
competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului
didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere
posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de
conţinut.
Modul în care este concepută programa şcolară pentru disciplina Istoria religiilor răspunde atât
necesităţii familiarizării elevilor cu noţiunile de bază specifice disciplinei, precum şi necesităţii clarificării
sau aprofundării unor cunoştinţe dobândite la alte discipline teologice (istoria literaturii creştine,
catehism, spiritualitate, studiu biblic) sau umaniste (istoria, geografia, filozofia etc.).
Rolul profesorului în furnizarea informaţiilor corecte, în explicarea diferitelor fenomene religioase
este determinant. Utilizarea surselor istorice în predarea disciplinei trebuie să asigure înţelegerea
fenomenului religios. Un demers didactic realizat din perspective multiple îi va ajuta pe elevi să
înţeleagă diferite fapte, procese şi evenimente din istoria religiilor în complexitatea şi interdependenţele
lor.
Activităţile de predare-învăţare propuse trebuie să asigure dezvoltarea interesului faţă de istoria
religiilor, cultivarea spiritului de înţelegere şi de respect faţă de alte religii, de iubire, iertare şi solidaritate
umană.
În parcurgerea temelor prevăzute de programele şcolare se va apela la îmbinarea metodelor
didactice tradiţionale ca: expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul, cu metodele moderne: studiul de
caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea, studiul individual etc. Totodată, utilizarea investigaţiei ca
demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin
descoperire etc. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv
utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor
preluate de pe Internet etc.) devine esenţială în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de
comunicare.
realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să
prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice urmărite.
evaluare ca: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, comportamentului
şi a atitudinii elevilor la ore.
1. Eliade, M., Tratat de istoria religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995.
2. Stan, Al., Rus, R., Istoria Religiilor. Manual pentru seminariile teologice, Ed. Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991.
3. Suciu, Al., Filozofia şi istoria religiilor, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2003.
Grup de lucru
Mogoş Iosif Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti
Programa şcolară
pentru disciplina
LITERATURA UNIVERSALĂ CREȘTINĂ
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Literatură universală creştină se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul
teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 1 oră/săptămână
pentru clasele a XI-a şi a XII-a.
Literatură universală creştină este o disciplină atât de cultură generală, cât și religioasă, cu o
programă şcolară concepută în corelaţie cu alte discipline teologice (Studiu biblic, Spiritualitate, Istoria
Bisericii), contribuind în mod activ la formarea unor competenţe, valori şi atitudini specifice care
fundamentează dezvoltarea culturii religioase şi a celei generale a elevului, formarea personalităţii şi a
profilului spiritual ale acestuia.
Proiectarea curriculară a prezentei programe școlare a pornit de la premisa că fundamentul
literaturii creştine este Sfânta Scriptură, care se oglindeşte ulterior în operele tuturor scriitorilor creştini:
literatura patristică de limbă latină şi greacă din primele veacuri ale creştinismului, literatura creştină din
Evul Mediu şi Renaştere, literatura contemporană, incluzând literatura religioasă de limbă română. Astfel,
s-a avut în vedere ca, în cei doi ani de studiu, elevii să-şi construiască o imagine de ansamblu asupra
literaturii creştine.
Prezentul curriculum şcolar oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi desfăşoare
activitatea eficient într-o diversitate de situaţii concrete, alegându-şi textele de studiu dintre autorii indicaţi
de programă şi alocând numărul de ore corespunzător fiecărei teme în funcţie de valoarea mesajului
prezentat şi de importanţa acestuia în cadrul literaturii creştine.
Programa şcolară de Literatură universală creştină creştine este structurată pe următoarele
componente:
literaturii universale creștine.
Literatura universală creştină, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, 2

specializarea ghid turism religios – clasele a XI-a – a XII-a
1. Utilizarea adecvată a textelor de literatură creştină, cu rol important în

formarea culturii generale şi religioase
2. Interpretarea corectă şi în context istoric a textelor şi a limbajului religios
3. Comentarea unor texte literare, valorificând cunoştinţele dobândite la alte
discipline teologice
4. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de
învăţământ
• Conştientizarea importanţei studierii literaturii universale creştine în viaţa personală şi a

comunităţii
• Stimularea progresului spiritual, prin parcurgerea textelor de literatură religioasă
• Susţinerea interesului pentru o formare moral creştină
• Cultivarea gustului pentru lectura spirituală
• Promovarea unei atitudini pozitive faţă de lectura activă şi dezvoltarea încrederii în abilitățile
proprii de comunicare

CLASA A XI-A

• Literatură creştină din perioada patristică
1.1. Aplicarea cunoştinţelor de literatură creștină - Clement Romanul
în receptarea mesajelor orale şi scrise - Păstorul lui Hermas
1.2. Utilizarea tehnicilor de documentare şi a - Scrisoarea către romani – Ignaţiu din Antiohia
strategiilor specifice
• Personalităţi şi texte din epoca de aur a
2.2. Interpretarea corectă a unor texte din perioada literaturii patristice:
patristică, prin raportare la contextul istoric specific
- Atanasiu din Alexandria, Vasile cel Mare,
2.3. Identificarea semnificaţiilor actuale ale unor Grigore din Nazians, Grigore al Nisei, Leon
termeni religioşi din textele studiate cel Mare, Ioan Crisostomul, Grigore cel Mare,
2.4. Definirea elementelor fundamentale ale Efrem Sirul, Ieronim, Benedict, Ioan
identităţii de creştin, pornind de la unele textele de Damaschin, Ambroziu, Augustin
literatură creştină - Sfântul Augustin – Confesiuni
3.1 Comentarea unor texte poetice din primele - Efrem Sirul – Poezie
veacuri, utilizând cunoştinţele teologice
- Prudenţius – Poezie
3.2. Utilizarea registrului lingvistic adecvat în
• Scriitori din perioada ordinelor mendicante
producerea de mesaje orale şi scrise
- Bonaventura, Toma de Aquino, Francisc de
4.1. Analizarea unor comportamente moral-creştine
Assisi, Dominic, Ecaterina de Siena
reprezentate în operele studiate, din diferite
perspective situaţionale - Cununa Sfântului Francisc
- Dante – Divina Comedie
• Opere şi texte din literatura creştină
contemporană:
- Logodnicii – Alessandro Manzoni
- Istoria unui suflet – Tereza a Pruncului Isus
- Citadela – Archibald Joseph Cronin
- Micul prinţ – Antoine de Saint-Exupery
- Quo vadis – Henryk Sienkiewicz
- Viaţa lui Isus – Giovanni Papini
- Secretul Părintelui Brown – G.K. Chesterton
- Întoarcerea fiului risipitor – Henri Nouwen
- Oscar şi Tanti Roz – Eric-Emmanuel Schmitt
• Pagini de literatură creştină română
- Vasile Voiculescu, George Coşbuc, Tudor
Arghezi, Mihai Eminescu
2.1. Analizarea unor texte din literatura patristică
care au avut rol important în înţelegerea şi • Studiu de caz: Rolul literaturii creştine în
fundamentarea adevărurilor de credinţă perioadele studiate

CLASA A XII-A

• Scriitori din perioada ordinelor mendicante
1.1. Evidenţierea rolului unor personalităţi creştine - Dante – Divina Comedie
în istorie şi literatură - Rish Barber – Sfântul Graal: imaginaţie şi
credinţă
1.2. Identificarea unor caracteristici generale ale
textelor de literatură creştină • Personalităţi şi texte din perioada de după
Reforma tridentină
2.1. Analizarea rolului unor texte de literatură
creştină în diferite epoci istorice - Ignaţiu de Loyola
- Tereza den Avila
2.2. Utilizarea strategiilor de lectură în vederea
interpretării corecte a textelor studiate - Ioan al Crucii
- Tereza a Pruncului Isus
3.1. Evidenţierea valorii formative a literaturii
creştine, în planul dezvoltării personale - Charles de Foucauld
• Literatură creştină contemporană
3.2. Comentarea unor texte poetice relevante,
utilizând cunoştinţele teologice asimilate - Versuri – Paul Claudel
- The seven story mountain – Thomas
4.1 Conştientizarea importanţei relaţiei dintre
Merthon
învăţătura creştină şi trăirea concretă a vieţii de zi
cu zi, pornind de la exemplele studiate - Jurnalul unui preot de ţară – Georges
Bernanos
4.2 Stabilirea unor corelaţii între învăţăturile de
- Cuibul de vipere – Francois Mauriac
credinţă şi cunoștințele filozofice şi științifice
referitoare la diferite aspecte ale vieţii - Fraţii Karamazov – Feodor M. Dostoievski
- Învierea – Lev Tolstoi
- Paradisul pierdut – John Milton
- Versuri – Ioan Paul al II-lea
- Isus din Nazaret – Joseph Ratzinger
• Literatură creştină de limbă română
- Imne – Ioan Alexandru
- Versuri – Vasile Voiculescu

Programa şcolară pentru disciplina Literatură universală creştină, clasele a XI-a şi a XII-a,
profil teologic, cultul greco-catolic a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe
competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra
demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se
în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai
multe unităţi de conţinut. Acest curriculum oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi
desfăşoare activitatea adecvată unei diversităţi de situaţii concrete, alegându-şi textele din
autorii indicaţi de programă şi alocând numărul de ore în funcţie de valoarea mesajului
prezentat.
Modul în care este concepută programa şcolară pentru Literatură universală creştină
răspunde atât necesităţii familiarizării elevilor cu operele celor mai importanţi scriitori creştini (în
special scriitorii din perioada patristică), precum şi necesităţii clarificării şi aprofundării unor
cunoştinţe dobândite la Catehism şi Istoria Bisericii, precum şi la alte discipline, umaniste,
teologice sau neteologice (Spiritualitate, Studiu biblic, Limba greacă, Istoria, Filozofia etc.). În
acest sens, profesorul va trebui să acorde atenţie permanentă aspectului interdisciplinarităţii în
activitatea de predare.
Activităţile propuse în predarea-învăţarea acestei discipline de studiu trebuie să
antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul.
Profesorului îi revine rolul de călăuză pentru înţelegerea diferitelor texte literare, pentru
explicarea şi integrarea acestora în ansamblul operei autorului şi a autorului în contextul epocii
sale, pentru interpretarea adecvată a textelor, pe baza Sfintei Scripturi, în lumina învăţăturii
Bisericii. Elevului îi revine sarcina de a lectura întreaga bibliografie recomandată de profesor, de
a învăţa prin cooperare, precum şi de a realiza transferul învăţării la o varietate de niveluri: de la
un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în
viaţa personală.
În parcurgerea temelor prevăzute de programele şcolare se va apela atât la metodele
didactice tradiţionale (expunerea, prelegerea, explicaţia), precum şi la metode moderne (studiul
de caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea, portofoliul). Totodată, utilizarea investigaţiei
ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării
prin descoperire. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare
(inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint atât de către profesor cât şi de către elevi, utilizarea
şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet) este, de asemenea, de o mare importanţă.
Fiind o componentă organică a procesului de învăţare, evaluarea trebuie să se realizeze
ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să
prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice
urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente
complementare de evaluare ca: proiectul, portofoliul, autoevaluarea etc.

1. Bota, I., Patrologia, Ed. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 2002.
2. Bujor, I.I., Chiriac, Fr., Scriitori bisericeşti latini, Antologie pentru Seminariile şi Facultăţile
teologice, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005.
3. Hamman, A., Les peres de l’Eglise, Desclee de Brower, Bourges, 1977 (Traducerea în limba
română de Lupu Ştefan, Părinţii Bisericii, Editura Sapientia, Iaşi, 2005).
4. Moreschini, C., Norelli, E., Storia della letteratura cristiana antica greca e latina, I, Da Paolo all’eta
costantiniana, Editrice Morcelliana, 1995 (Traducerea în limba română de Hanibal Stănciulescu şi
Gabriela Sauciuc, Literatură universală creştină creştine vechi greceşti şi latine, I, de la Apostolul
Pavel la Constantin cel Mare, Polirom, 2001).
5. Moreschini, C., Norelli, E., Storia della letteratura cristiana antica greca e latina, II/1, Da Paolo
all’eta costantiniana, Editrice Morcelliana, 1996 (Traducerea în limba română de Elena Caraboi,
Doina Cernica, Emanuela Stoleriu şi Dana Zămosteanu, Literatură universală creştină creştine
vechi greceşti şi latine, II/1, de la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, Polirom, 2004).
6. Moreschini, C., Norelli, E., Storia della letteratura cristiana antica greca e latina, II/2, Da Paolo
all’eta costantiniana, Editrice Morcelliana, 1996 (Traducerea în limba română de Hanibal
Stănciulescu, Literatură universală creştină creştine vechi greceşti şi latine, II/2, de la Apostolul
Pavel la Constantin cel Mare, Polirom, 2004).
7. Pelikan, J., The Christian Tradition. A History of the Developement of Doctrine. 1 The Emergence
of the Catholic Tradition (100-600), The University of Chicago (Traducerea în limba română de
Silvia Palade, Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei. 1 Naşterea tradiţiei universale
(100-600), Ed. Polirom, Iaşi, 2004).
8. Pelikan, J., The Christian Tradition. A History of the Developement of Doctrine. 2 The Spirit of
Eastern Christendom (600-1700). The University of Chicago, 1974 (Traducerea în limba română
de Pr. Prof. Nicolai Buga, Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei. 2 Spiritul creştinătăţii
răsăritene, Ed. Polirom, Iaşi, 2005).
9. Scouarnec, M., Deux mille ans d’Eglise par les textes, Les Editions Ouvrieres, Paris, 1999.
10. *** Conciliul Ecumenic Vatican II, Ed. ARCB, Bucureşti, 1990.
Grup de lucru

Programa şcolară
pentru disciplina
MARKETING ÎN TURISM
Clasa a XII-a
Bucureşti, 2015
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa şcolară Marketing în turism reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de specialitate din
curriculum diferenţiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-
catolic, specializarea ghid turism religios – proiectată pentru un buget de timp de o oră pe săptămână la
clasa a XII-a.
Studierea acestei discipline contribuie la dezvoltarea unui ansamblu de competenţe ce dau
identitate specializării ghid turism religios, prin accentul pus pe următoarele aspecte: orientarea către
rezolvarea problemelor consumatorului de servicii de turism religios, sub aspect economic clientul fiind cel
mai important “element patrimonial“; valorificarea ideii adaptării ofertei de servicii la particularităţile
diferitelor categorii de consumatori şi clienţi de servicii de turism religios, prin apelul la instrumentele pe
care le implică componentele marketingului (produs, preţ, distribuţie, promovare); utilizarea tehnicilor şi
instrumentelor specifice cercetărilor de marketing, care stau la baza studierii comportamentului clienţilor.
In acord cu aceste aspecte, curriculumul propus pentru disciplina Marketing în turism îmbină
următoarele dimensiuni:
• dimensiunea explicativă-informativă: însuşirea şi utilizarea terminologiei şi a instrumentelor de analiză
specifice domeniului marketingului turismului, astfel încât elevii să dobândească competenţe de
analiză, evaluare, explicare a domeniului în care îşi vor exercita profesiunea;
• dimensiunea normativă: promovează perspectiva armonizării exigenţelor normelor morale cu cele
specifice unui comportament economic raţional, bazat pe valorile eficienţei economice şi sociale;
• dimensiunea interogativ-reflexivă şi valorizatoare: curriculumul propune exersarea şi dezvoltarea
competenţelor specifice gândirii critice;
• dimensiunea practică: demersurile programei sunt orientate spre susţinerea competentelor propuse cu
conţinuturi şi sugestii metodologice relevante pentru realitatea pieţei turismului religios şi spre exersarea
deprinderilor dobândite de elevi în diferite contexte economice şi profesionale simulate.
Programa şcolară de Marketing în turism este structurată pe următoarele componente:
• sugestii metodologice.
diverse contexte particulare. Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la
sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.
Marketing în turism, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea Ghid turism religios – clasa a XII-a 2
1. Argumentarea rolului şi a importantei marketingului pentru unităţi şi

instituţii
2. Utilizarea metodelor şi tehnicilor specifice în analiza pieţei
3. Analiza rezultatelor unui studiu de piaţă
4. Dezvoltarea strategiei de marketing ca element al planului de afaceri
• Promovarea valorilor etice în activitatea de marketing în turism

• Atitudinea pozitivă faţă de clienţii care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii şi credinţe
diferite
• Sesizarea preferinţelor diferitelor categorii de consumatori de servicii turistice
• Conştientizarea impactului calităţii produselor şi serviciilor asupra calităţii vieţii
CLASA A XII-A
Competente specifice Conţinuturi

1.1. Definirea conceptului de marketing • Marketingul turistic şi funcţiile acestuia
1.2. Corelarea activităţilor de marketing al turismului cu - Conceptul şi atitudinea de marketing
mecanismele pieţei serviciilor - Domeniile marketingului; marketingul
1.3. Identificarea funcţiilor marketingului şi a domeniilor serviciilor şi marketingul turistic
sale de aplicare - Funcţiile marketingului
2.1. Analiza relaţiei „firmă-mediu-piaţă” în industria • Mediul de marketing şi componentele sale
turismului - Micromediul şi macromediul de marketing
1.4. Identificarea factorilor care influenţează evoluţia - Relaţiile întreprinderii de turism cu mediul
pieţei firmei de turism extern
2.2. Investigarea elementelor definitorii ale pieţei - Studierea cererii şi a ofertei de produse
turistice turistice
3.1.Stabilirea etapelor unei cercetări de marketing • Cercetarea de marketing în turism
turistic - Procesul cercetării de marketing în turism
2.3. Utilizarea unor metode şi tehnici specifice - Metode şi tehnici ale cercetării de
cercetării de marketing pe piaţa serviciilor turistice marketing
3.2. Analizarea, sub aspect etic, a demersurilor - Etica în cercetarea de marketing
specifice marketingului turismului
1.5. Identificarea variabilelor mixului de marketing • Politici si strategii de marketing în turism
turistic - Mixul de marketing
1.6. Analizarea caracteristicilor produsului turistic, a - Politica de produs turistic
ciclului de viaţă şi a procesului de planificare şi înnoire o Produsul turistic. Marca.
a acestuia Identitatea întreprinderii de turism
1.7. Selectarea strategiilor optime ale politicii de produs o Ciclul de viaţă al produsului turistic
în situaţii date
o Planificarea şi înnoirea produsului
4.1. Dezvoltarea strategiei de produs turistic
2.4. Identificarea factorilor care stau la baza deciziei de o Strategii in politica de produs
preţ al produsului turistic turistic
2.5. Caracterizarea tehnicilor de stabilire a preturilor in - Politica de preţuri şi tarife în turism
turism
o Factorii ce influenţează deciziile de
2.6. Identificarea strategiilor de preţ care maximizeaza preţ în turism
vânzările în turism
o Tehnici de stabilire a preţurilor şi
4.2. Dezvoltarea de strategii (strategie de preţuri, tarifelor în turism
strategie de distribuţie a produselor, strategie de
promovare a produselor) într-o situaţie dată o Strategii de preţuri în turism
2.7. Clasificarea canalelor de distribuţie a produselor în - Politica de distribuţie
cadrul pieţei interne şi externe o Distribuţia fizică în turism
2.8. Identificarea impactului fenomenului publicitar o Strategii de distribuţie
asupra consumatorilor - Politica de promovare
2.9. Identificarea formelor de promovare a produselor o Rolul promovării în marketingul
diferitelor firme turistic
o Forme de promovare a produsului
turistic
o Strategii promoţionale
3.3. Identificarea aspectelor de comportament uman ce • Comportamentul consumatorului de servicii
stau la baza conceperii şi implementării programelor de turistice
marketing - Decizia de cumpărare
3.4. Investigarea comportamentului consumatorului de - Influenţe asupra deciziei de cumpărare
produse / servicii
4.3. Aprecierea impactului unui program de marketing • Programul de marketing
asupra consumatorilor / activităţii unei firme - Conţinutul şi rolul programului de
4.4. Elaborarea unui program de marketing marketing
- Metodologia elaborării programului de
marketing
Sugestiile metodologice pentru programa şcolară de Marketing în turism au fost proiectate astfel
încât să susţină centrarea activităţii didactice pe dezvoltarea competenţelor specifice.
In proiectarea curriculumului s-a avut în vedere:
- Gradul de universalitate al marketingului aplicat în diferite domenii şi elementele comune ale
marketingului serviciilor şi ale marketingului turistic au determinat necesitatea de realizare a corelărilor
cu alte programe şcolare de marketing, aflate în vigoare (de exemplu, programele şcolare pentru
liceul tehnologic, specializările Economic şi Administrativ, la clasa a XI-a şi specializarea Economic la
clasa a XII).
- Specificitatea marketingului turistic în raport cu alte discipline de marketing a condus la luarea în
considerare a curriculumului pentru calificarea tehnician în turism, din cadrul liceului tehnologic, clasa
a XI-a, profilul servicii şi resurse naturale şi protecţia mediului.
- Specializarea marketingului şi a metodelor şi tehnicilor a ţinut seama de specificitatea domeniului de
aplicare, respectiv turismul religios.
- Bugetul de timp alocat acestei discipline de studiu determină necesitatea accentului pe unităţile de
conţinut referitoare la cercetarea de marketing şi la politicile şi mixul de marketing – aspecte cu
relevanţă pragmatică sporită pentru competenţele profesionale ale viitorilor absolvenţi ai specializării
ghid turism religios.
Unităţile de conţinut care sprijină formarea competentelor propuse au fost structurate în şase
unităţi: Marketingul turistic şi funcţiile acestuia: Mediul de marketing şi piaţa turistică; Cercetarea de
marketing în turism; Politici şi strategii de marketing în turism; Comportamentul consumatorului de servicii
turistice; Programul de marketing.
Succesiunea parcurgerii unităţilor de conţinut este la alegerea profesorului. Este recomandabil ca
proiectarea didactică să aibă în vedere corelarea conţinuturilor din curriculumul Marketingul turismului cu
cele studiate de elevi în clasa a XI-a la disciplina Economie, precum şi cu cele specifice altor discipline de
specialitate, precum Economia turismului religios şi Tehnologia turismului - prin abordări interdisciplinare.
In construirea demersurilor didactice specifice, se recomandă utilizarea unei palete variate de
strategii didactice:
- Exercițiul ca metodă algoritmică permite formarea de priceperi, deprinderi şi operații ce vor putea fi
aplicate în rezolvarea altor sarcini mai complexe. Profesorul ar putea folosi această metodă în
proiectarea unor situaţii de învăţare capabile ce pun accent pe exersarea în mod activ a noilor
deprinderi şi pe analizarea problemelor. Un exemplu: elaborarea chestionarului de marketing.
- Utilizarea problematizarii susține formarea şi utilizarea deprinderilor de gândire critică. De exemplu,
metoda ar putea fi folosită în activitățile didactice centrate pe domeniul Cercetarea de marketing. De
asemenea, problematizarea poate fi folosită şi în fişele de lucru li evaluare de către profesor.
Problemele pot fi: de identificare, de construire, de explicare, de demonstrare.
- Învățarea prin cooperare asistată de profesor, în diferite variante, se preteaza la oricare dintre unitățile
de conținut, fiind potrivită pentru toate categoriile de elevi. De exemplu, proiectarea şi dezvoltarea
strategiilor de marketing, a mixului de marketing, a programului de marketing.
- Simularea şi jocul de rol ar fi utilizate mai ales în activitățile didactice centrate pe formarea şi
dezvoltarea deprinderilor de luare a deciziilor. Simularea pe calculator ar putea fi benefică pentru
analiza proceselor legate de impactul strategiilor de promovare asupra cererii, prețului şi altor
variabile ale pieței.
- Proiectul poate fi utilizat, de exemplu, la finalul parcurgerii unei unități de conținut, în vederea
promovării perspectivei interdisciplinare, a accentuării caracterului aplicativ al disciplinei, al valorificării
experienței de viață a elevilor, a dezvoltării de competenţe sociale specifice muncii în echipă.
- Învățarea prin descoperire poate fi potrivită în proiectarea activităților care implică elevii în
identificarea şi analizarea tendințelor pieței serviciilor turistice.
- Metoda dezbaterii poate fi utilizată pentru transmiterea antrenantă a unor conținuturi precum
domeniile de aplicare a marketingului sau etica în marketingul turismului. De asemenea, dezbaterea
poate fi integrată în activitățile didactice care se bucură de sprijinul consultanților din domeniul
marketingului turismului.
Se recomandă ca utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor să fie luată în considerare în
construirea demersurilor didactice specifice, fiind menită să susțină dimensiunea practică a curricumului.
Apelul profesorului la consultanți din comunitatea de afaceri, precum şi la alte resurse existente în
domenul marketingului ar putea fi, de asemenea, benefică pentru susținerea activităților de learning by
doing din şcoală şi din afara acesteia. Printre aceste activități s-ar putea număra crearea şi funcționarea
Companiei elev, participarea elevilor la competițiile de simulare economică şi managerială pe calculator,
lecțiile-vizită la agenți din domeniul marketingului.
Curricumulul de față sugerează organizarea activității de evaluare ca proces continuu, cu valențe
formative. De asemenea, după parcurgerea uneia sau a mai multor unități de conținut, ținând cont de
bugetul de timp alocat disciplinei, evaluarea gradului de realizare a competențelor specificate în programă
se poate realiza pe baza unor metode tradiționale, precum probele scrise sau practice. Este indicată şi
utilizarea autoevaluării elevilor. Aceste metode pot fi completate, în cazul evaluării finale, şi cu alte
metode complementare, precum proiectul sau portofoliu.
Grup de lucru
Programa şcolară
pentru disciplina
SPIRITUALITATE
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Spiritualitate se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic,
specializarea ghid turism religios, cultul greco-catolic, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele
a IX-a şi a X-a. În afara acestei ore prevăzute în lista disciplinelor de specialitate, pentru disciplina
Spiritualitate se pot aloca 1-2 ore/săptămână, pentru fiecare clasă, sub formă de consultaţii şi îndrumări
spirituale.
Alături de celelalte discipline teologice, studiul Spiritualităţii în liceele cu profil teologic îşi propune
să abordeze realităţile vieţii de credinţă, dintr-o perspectivă etico-practică. Studiul spiritualităţii creştine îi
ajută pe elevi să aprecieze cu conştiinţa dreaptă valorile morale, să le îmbrăţişeze prin adeziune
personală şi să contribuie la transformarea creştină a lumii, spre binele întregii societăţi (Conf. Conciliul
Ecumenic Vatican II, Gravissimum Educationis, 2). Pe parcursul anilor de liceu sunt tratate teme vizând
familiarizarea cu limbajul specific teologiei spirituale, cunoaşterea conceptelor care stau la baza acesteia
şi aprofundarea diferitelor aspecte ale vieţii spirituale.
Elaborarea programei şcolare de Spiritualitate a avut în vedere exigenţele impuse de reforma
curriculară din învăţământul românesc actual. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost
realizate respectând principiile accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor.
Programa şcolară de Spiritualitate este structurată pe următoarele componente:
teologiei spirituale, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.
Spiritualitate, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – clasele a IX-a – a X-a 2
1. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice teologiei spirituale în diferite

contexte de comunicare
2. Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini specifice vieţii spirituale, în
conformitate cu principiile teologiei spirituale
3. Integrarea valorilor din domeniul spiritualităţii, în diferite contexte din viaţa
personală şi a comunităţii
4. Corelarea cunoştinţelor din domeniul spiritualităţii cu cele dobândite la alte
discipline de învăţământ
• Cultivarea respectului faţă de valorile sacre

• Asumarea conştientă a îndatoririlor religioase, a responsabilităţilor creştine la nivel personal şi
comunitar
• Conştientizarea rolului învăţăturii creştine în formarea personalităţii umane şi în relaţiile
interumane
• Dezvoltarea interesului pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea creşterii spirituale
• Cultivarea atitudinii ecumenice în raport cu alte confesiuni
CLASA A IX-A

1.1. Explicarea semnificaţiei riturilor şi a • Locaşuri de cult
gesturilor liturgice - Spaţiul sacru
1.2. Analizarea semnificaţiei diferitelor - Arhitectura
sărbători creştine - Istoric – tradiţie bizantină şi latină
2.1. Definirea elementelor fundamentale ale - Pictură, muzica sacră: generalităţi
identităţii de creştin
• Liturghia, ca slujire religioasă şi rituală
2.2. Descrierea valorii gesturilor liturgice în
celebrările liturgice - Anul liturgic: semnificaţie, structură
2.3. Evidenţierea importanţei relaţiei dintre - Sărbătorile, Duminica, liturghia
învăţătura creştină despre sacramente şi zilnică a Bisericii, semnificaţii
participarea la sacramente - Duminica, Cinstirea zilei de Duminică
- Sărbătoarea Nașterii Domnului
o Cinstirea sărbătorii
o Muzică sacră
o Reprezentări iconografice
- Sărbătoarea Botezului Domnului
o Cinstirea sarbatorii
- Săptămâna Patimilor
o Joia Sfântă
o Reprezentarea Cinei de Taină în artă
- Sărbătoarea Invierii Domnului
o Troparele Învierii
o Muzica sacră
- Sărbătoarea Rusaliilor
2.1. Definirea elementelor fundamentale ale • Celebrarea sacramentelor
identităţii de creştin - Sacramentul Pocăinţei
2.2. Descrierea valorii gesturilor liturgice în o Ritualul Sacramentului
celebrările liturgice o Pocăinţa în Tradiţia Bisericii
2.3. Evidenţierea importanţei relaţiei dintre - Sacramentul Botezului
învăţătura creştină despre sacramente şi
participarea la sacramente o Ritualul Sacramentului
3.1. Identificarea rolului sacramentelor şi al o Botezul în Tradiţia Bisericii
rugăciunii în viaţa personală - Sacramentul Sfintei Împărtăşanii
3.2. Evaluarea unor comportamente moral- o Când şi cum ne împărtăşim
creştine în contexte situaţionale date o Rugăciuni la primirea Sfintei
4.1. Stabilirea de corelaţii între învăţăturile de Împărtăşanii
credinţă şi cunoştinţe ştiinţifice şi filozofice
referitoare la aceleaşi aspecte
CLASA A X-A
1.1. Explicarea semnificaţiei riturilor şi a gesturilor • Locaşuri de cult
liturgice - Rolul imaginilor sacre şi simbolistica
1.2. Analizarea semnificaţiei diferitelor sărbători acestora în Biserică
creştine - Iconostasul
2.1. Definirea elementelor fundamentale ale • Liturghia, ca slujire religioasă şi rituală
identităţii de creştin
- Anul liturgic
2.2. Descrierea valorii gesturilor liturgice în
o Posturile şi pomenirea morţilor
celebrările liturgice
- Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului
2.3. Evidenţierea importanţei relaţiei dintre
învăţătura creştină despre sacramente şi o Cinstirea Sărbătorii
participarea la sacramente o Reprezentări iconografice
- Sărbătoarea Naşterii Domnului
o Obiceiuri şi tradiţii
o Reprezentări ale Naşterii
Domnului în artă
- Sărbătoarea Bunei Vestiri
o Semnificaţia Sărbătorii
o Rugăciunea Îngerul Domnului
- Sărbătoarea Floriilor
o Semnificaţia Sărbătorii
o Tradiţii
- Săptămâna Patimilor
o Vinerea Sfântă
o Calea crucii
- Sărbătoarea Învierii Domnului
o Obiceiuri şi tradiţii
o Reprezentări ale Învierii Domnului
în artă
2.1. Definirea elementelor fundamentale ale • Celebrarea sacramentelor
identităţii de creştin - Sacramentul Mirului
2.2. Descrierea valorii gesturilor liturgice în o Ritualul Sacramentului
celebrările liturgice o Mirul în Tradiţia Bisericii
2.3. Evidenţierea importanţei relaţiei dintre - Sacramentul Căsătoriei
învăţătura creştină despre sacramente şi
participarea la sacramente o Celebrarea Sacramentului
o Căsătoria în Tradiţia Bisericii
3.1. Identificarea rolului sacramentelor şi al
rugăciunii în viaţa personală - Sacramentul Preoţiei
3.2. Evaluarea unor comportamente moral- o Celebrarea Sacramentului
creştine în contexte situaţionale date - Sacramentul Maslului
4.1. Stabilirea de corelaţii între învăţăturile de o Celebrarea Sacramentului
credinţă şi cunoştinţe ştiinţifice şi filozofice o Maslul în Tradiţia Bisericii
referitoare la aceleaşi aspecte
Programa şcolară de Spiritualitate pentru clasele a IX-a şi a X-a, profilul teologic, cultul greco-
catolic, specializarea ghid turism religios vizează pregătirea viitorilor slujitori ai Bisericii pentru misiunea lor
pastoral-misionară şi liturgică. Programa a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe,
asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic.
Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o
competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut.
Conţinuturile sunt prezentate în mod sistematic, urmărind succesiunea logică a temelor de
Spiritualitate. Astfel, temele propuse au urmărit familiarizarea elevilor cu domeniul Spiritualităţii şi
pregătirea acestora pentru aplicarea cunoştinţelor de spiritualitate în viaţa personală şi a comunităţii.
Temele au fost selectate din perspectiva următoarelor principii:
- accentuarea caracterului practic, prin centrarea pe aspecte referitoare la aplicarea valorilor
religioase în diferite contexte (viaţa personală, viaţa comunităţii, context liturgic);
- cultivarea interesului faţă de cunoaşterea de sine, pentru a descoperi planul lui Dumnezeu în
viaţa proprie;
- corelarea cunoştinţelor din domeniul Spiritualităţii cu progresul în viaţa spirituală.
În organizarea şi desfăşurarea demersului didactic sugerăm utilizarea de strategii diverse, care să
combine metodele clasice, expozitive de predare – prelegerea, expunerea sistematică, argumentarea,
explicaţia – cu cele de tip euristic, utile în analizarea şi interpretarea textelor biblice sau patristice.
realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă, profesorul trebuie să
prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei, precum şi competenţele specifice urmărite.
evaluare, precum: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, a
comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Spiritualitate.
1. *** Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1982.
3. *** Il nuovo dizionario enciclopedico di spiritualita, Ed. Citta Nuova, 2000.
4. Carulli, M.C., Iezzi, V., Amati per amare, Ed. Insieme, Terlizzi, 2003.
5. Littauer, F., Sviluppa la tua personalita, Ed. Gribaudi, Milano, 2000.
7. Spidlick T., Izvoarele Luminii, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1994.
Grup de lucru
Programa şcolară
pentru disciplina
SPIRITUALITATE
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Spiritualitate se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul
greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI-
a şi a XII-a. În afara acestei ore prevăzute în lista disciplinelor de specialitate, pentru disciplina
Spiritualitate se pot aloca 1-2 ore/săptămână, pentru fiecare clasă, sub formă de consultaţii şi îndrumări
spirituale.
Alături de celelalte discipline teologice, studiul Spiritualităţii în liceele cu profil teologic îşi propune
să abordeze realităţile vieţii de credinţă, dintr-o perspectivă etico-practică. Studiul spiritualităţii creştine îi
ajută pe elevi să aprecieze cu conştiinţa dreaptă valorile morale, să le îmbrăţişeze prin adeziune
personală şi să contribuie la transformarea creştină a lumii, spre binele întregii societăţi (Conf. Conciliul
Ecumenic Vatican II, Gravissimum Educationis, 2). Pe parcursul anilor de liceu sunt tratate teme vizând
familiarizarea cu limbajul specific teologiei spirituale, cunoaşterea conceptelor care stau la baza acesteia
şi aprofundarea diferitelor aspecte ale vieţii spirituale.
Elaborarea programei şcolare de Spiritualitate a avut în vedere exigenţele impuse de reforma
curriculară din învăţământul românesc. Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a
XI-a şi a XII-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină, la nivelul programei
şcolare, organizarea ofertei educaţionale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării, prezentate distinct
pentru fiecare dintre aceste componente. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost
realizate respectând principiile accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor.
Programa şcolară de Spiritualitate este structurată pe următoarele componente:
teologiei spirituale, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

• Cultivarea respectului faţă de valorile sacre

• Asumarea conştientă a îndatoririlor religioase, a responsabilităţilor creştine la nivel personal şi
comunitar
• Conştientizarea rolului învăţăturii creştine în formarea personalităţii umane şi în relaţiile
interumane
• Dezvoltarea interesului pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea creşterii spirituale
• Cultivarea atitudinii ecumenice în raport cu alte confesiuni
CLASA A XI-A

1.1. Analizarea unor situaţii variate de - Conceptul de har divin
comunicare în care sunt utilizate noţiunile de - Virtuţile
teologie spirituală - Cele şapte vicii
1.2. Evidenţierea diferitelor semnificaţii ale - Progresul în har şi treptele vieţii spirituale
conceptului de har, în funcţie de contextul de - Raportul dintre har şi merit
comunicare
2.1. Explicarea esenţei omului ca trăire a - Harul divin
poruncilor lui Dumnezeu - Virtuţile
- Virtuţile teologale
- Virtuţile cardinale
- Alte virtuţi
2.2. Sintetizarea raportului dintre virtuţi şi - Virtuţile

vicii, ca modalităţi de viaţă în conformitate / în - Virtuţile teologale
contradicţie cu poruncile lui Dumnezeu - Virtuţile cardinale
- Alte virtuţi
- Cele şapte vicii
3.1. Analizarea unor exemple de trăire a - Virtuţile
virtuţilor, din viaţa religioasă şi din viaţa reală - Virtuţile teologale
3.2. Elaborarea unor modele de trăire - Virtuţile cardinale
personală şi socială a virtuţilor - Alte virtuţi
3.3. Identificarea de atitudini şi - Cele şapte vicii

comportamente care pot avea drept
consecinţă păcatul
4.1. Stabilirea de corelaţii între învăţăturile de - Harul divin
credinţă şi cunoştinţe ştiinţifice şi filozofice - Virtuţile
referitoare la unele aspecte comune - Virtuţile teologale
- Virtuţile cardinale
- Alte virtuţi
- Cele şapte vicii
• Omul – chipul lui Dumnezeu

- Sufletul
- Raţiunea – liberul arbitru
- Persoana
• Viaţa spirituală
- Fericirea creştină şi mântuirea sufletului
- Viaţa veşnică
- Îndumnezeirea omului
• Libertatea omului
- Libertate şi responsabilitate
- Libertate şi iubire
• Harul divin
- Conceptul de har divin
- Progresul în har şi treptele vieţii spirituale
• Virtuţile
- Definiţie şi clasificare
• Virtuţile teologale
- Credinţa
- Speranţa
- Iubirea
• Virtuţile cardinale
- Înţelepciunea
- Dreptatea
- Cumpătarea
- Tăria
• Alte virtuţi
• Cele şapte vicii

- Catalogul evagrian al gândurilor rele
CLASA A XII-A

1.1. Sintetizarea elementelor caracteristici ale - Cultul divin
diferitelor noţiuni de cult - Rugăciunea în viaţa creştină
1.2. Explicarea rugăciunii ca mijloc de - Rugăciunea în Sfânta Scriptură
comuniune cu Dumnezeu - Rugăciunea în timpul Bisericii
- Expresiile rugăciunii
- Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru
2.1. Caracterizarea diferitelor forme de cult şi - Cultul divin
de rugăciune din Sfânta Scriptură şi din - Rugăciunea în Sfânta Scriptură
Tradiţia Bisericii - Rugăciunea în timpul Bisericii
- Lupta rugăciunii
2.2. Analiza modului în care cultul adus lui - Expresiile rugăciunii

Dumnezeu sprijină descoperirea şi - Lupta rugăciunii
contemplarea creaţiei divine - Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru

3.1. Argumentarea necesităţii şi rolului - Tradiţia rugăciunii
rugăciunii în viaţa personală şi în cea a - Expresiile rugăciunii
comunităţii - Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru
- Lupta rugăciunii
3.2. Elaborarea unor forme de rugăciune - Rugăciunea în Sfânta Scriptură

actuale şi compatibile cu nevoile proprii - Rugăciunea în timpul Bisericii
- Lupta rugăciunii
3.3. Identificarea de atitudini creştine în - Expresiile rugăciunii

contexte situaţionale date - Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru
4. Corelarea cunoştinţelor din domeniul spiritualităţii cu cele dobândite la alte discipline
de învăţământ
4.1. Elaborarea de lucrări scrise pe teme de - Cultul divin
spiritualitate, utilizând cunoştinţe asimilate la - Rugăciunea în viaţa creştină
alte discipline de studiu
• Cultul divin
- Cultul în Vechiul Testament
- Cultul în Noul Testament
• Rugăciunea în viaţa creştină
- Rugăciunea în Sfânta Scriptură

o Rugăciunea în Vechiul Testament
o Rugăciunea în Noul Testament
- Rugăciunea în timpul Bisericii

o Binecuvântarea şi adoraţia
o Rugăciunea de cerere
o Rugăciunea de mijlocire
o Rugăciunea de mulţumire
o Rugăciunea de laudă
- Tradiţia rugăciunii
o La izvoarele rugăciunii
o Calea rugăciunii
o Călăuze pentru rugăciune
o Rugăciunea vocală
o Meditaţia
o Rugăciunea mentală
- Lupta rugăciunii
o Obiecţiile faţă de rugăciune
o Vegherea inimii
o Încredere filială
• Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru

- Dumnezeu Tatăl
- Cele şapte cereri
Programa şcolară de Spiritualitate pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profil teologic, cultul
greco-catolic, specializarea ghid turism religios vizează pregătirea viitorilor slujitori ai Bisericii
pentru misiunea lor pastoral-misionară şi liturgică. Programa a urmărit deplasarea accentului de
pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului
Conţinuturile sunt prezentate în mod sistematic, urmărind succesiunea logică a temelor de
Spiritualitate. Astfel, temele propuse pentru clasa a XI-a au vizat familiarizarea elevilor cu
noţiunile de har, virtute, viciu, urmând ca la nivelul clasei a XII-a să se aprofundeze aspectele
referitoare la cult divin şi rugăciune.
Temele au fost selectate din perspectiva următoarelor principii:
- accentuarea caracterului practic, prin centrarea pe aspecte referitoare la aplicarea
valorilor religioase în diferite contexte (viaţa personală, viaţa comunităţii, context
liturgic);
- cultivarea interesului faţă de cunoaşterea de sine, pentru a descoperi planul lui
Dumnezeu în viaţa proprie;
- corelarea cunoştinţelor din domeniul Spiritualităţii cu progresul în viaţa spirituală.
În organizarea şi desfăşurarea demersului didactic sugerăm utilizarea de strategii
diverse, care să combine metodele clasice, expozitive de predare – prelegerea, expunerea
sistematică, argumentarea, explicaţia – cu cele de tip euristic, utile în analizarea şi interpretarea
textelor biblice sau patristice.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să
se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă, profesorul
trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei, precum şi competenţele
specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor
instrumente complementare de evaluare, precum: proiectul, portofoliul, autoevaluarea,
observarea sistematică a activităţii, a comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de
Spiritualitate.
1. *** Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1982.
3. *** Il nuovo dizionario enciclopedico di spiritualita, Ed. Citta Nuova, 2000.
4. Carulli, M.C., Iezzi, V., Amati per amare, Ed. Insieme, Terlizzi, 2003.
5. Littauer, F., Sviluppa la tua personalita, Ed. Gribaudi, Milano, 2000.
6. Pesche, K.H., Etica Cristiana. Fondazioni della Teologia Morale (traducere în lb. română
de Mitrofan, I., Etica creştină. Fundamente ale teologiei morale, vol. I, Ed. Dacia Europa
Nova, Lugoj, 2003).
7. Spidlick, T., Izvoarele Luminii, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1994.
Grup de lucru
Programa şcolară
pentru disciplina
STUDIU BIBLIC
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Studiul biblic se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul
greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 2 ore/săptămână pentru clasele a IX-
a şi a X-a.
Alături de studiul celorlalte discipline teologice din liceele cu profil teologic catolic, studiul Bibliei îşi
propune să contribuie în mod cât mai activ la formarea unor competenţe, valori şi atitudini care, la rândul
lor, să conducă la formarea personalităţii elevului şi a profilului său spiritual.
Biblia este documentul religios fundamental al creştinismului. În raport cu celelalte discipline
teologice, Biblia trebuie considerată documentul de bază pe care acestea îşi construiesc identitatea. Ea
trebuie pusă în relaţie atât cu istoria post-biblică, dar şi cu experienţele umane fundamentale. Prezentul
curriculum încearcă să ţină seama de această perspectivă în abordarea studiului Bibliei. Totodată, s-a
avut în vedere ca, în perioada liceului, elevii să cunoască cărţile Bibliei şi principalele teme necesare
pentru înţelegerea globală a acesteia.
Elaborarea programei şcolare de Studiul biblic a avut în vedere exigenţele impuse de reforma
Programa şcolară de Studiul biblic este structurată pe următoarele componente:
prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate
studiului biblic, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.
aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a
Studiu biblic, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea Ghid turism religios – clasele a IX-a – a X-a 2
1. Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental

al Revelaţiei
2. Explicarea unor evenimente biblice, urmărind consecinţele acestora pentru
viaţa de credinţă
3. Interpretarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportare la
mesajul învăţăturilor de credinţă
5. Corelarea cunoştinţelor biblice cu cele dobândite la alte discipline de
învăţământ
• Cultivarea atitudinii de venerare a Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor

• Dezvoltarea interesului faţă de întreaga istorie biblică
• Dezvoltarea valorilor ce izvorăsc din textul revelat (spirit de iubire, respect, solidaritate,
demnitate, slujire, libertate)
• Asumarea conştientă a răspunsului la Revelaţia lui Dumnezeu (rugăciune, recunoştinţă,
bucurie, convertire)
• Cultivarea spiritului de încredere în Providenţa divină şi acceptarea planului lui Dumnezeu
CLASA A IX-A

1.1. Definirea corespunzătoare a unor termeni biblici Aspecte introductive
1.2. Sintetizarea elementelor referitoare la specificul  Definirea Bibliei
Bibliei  Cărţile Bibliei
1.3. Prezentarea contextului istoric în care au avut  Limbile în care a fost scrisă Biblia
loc anumite evenimente biblice  Autori, inspiraţie, genuri literare, canonicitate
2.1. Explicarea semnificaţiei teologice a unor Originea omului şi a universului
evenimente biblice
• Creaţia
• Căderea în păcat
• Cain şi Abel
• Turnul lui Babel
• Potopul
3.1. Analizarea modului în care Biblia răspunde Omul

întrebărilor existenţiale ale omului • Omul – chipul şi asemănarea lui Dumnezeu
5.1. Stabilirea de corelaţii între învăţăturile biblice şi • Păcat. Pedeapsă. Mântuire
viaţa personală sau alte cunoştinţe ştiinţifice şi
• Conştiința
filozofice
2.1. Explicarea semnificaţiei teologice a unor Perioada patriarhilor

evenimente biblice • Chemarea lui Avraam
2.2. Sintetizarea experienţei religioase a poporului • Jertfa lui Isaac
ales
• Lupta lui Iacob cu îngerul
2.3. Prezentarea etapelor planului de mântuire al lui
Dumnezeu • Iosif şi fraţii săi
Moise şi ieşirea din Egipt
4.1. Analizarea unor situaţii concrete de aplicare a
învăţăturilor de credinţă in viaţa de zi cu zi • Robia în Egipt
5.1. Stabilirea de corelaţii între învăţăturile biblice şi • Chemarea lui Moise
şi viața personală sau alte cunoştinţe ştiinţifice şi • Paştele
filozofice Traversarea deşertului şi Legea
• Murmurul poporului
• Legământul de pe Sinai
• Viţelul de aur
Intrarea în ţara Canaanului
• Trecerea Iordanului
• Pactul de la Sichem
Perioada judecătorilor
• Iehu şi moabiţii
• Debora şi canaaneii
• Samson şi filistenii
CLASA A X-A

1.1. Utilizarea corespunzătoare a unor termeni Perioada regilor
religioşi în descrierea evenimentelor biblice • Regele Saul
1.2. Identificarea principalelor teme biblice • Regele David
1.3. Analizarea contextului istoric în care au avut • Regele Solomon
loc diverse evenimente biblice;
• Divizarea regatului
2.1. Argumentarea semnificaţiei teologice a unor
evenimente biblice
2.2. Caracterizarea diferitelor perioade din istoria
poporului evreu
2.2. Caracterizarea diferitelor perioade din istoria Regatul de Nord

poporului evreu • Profetul Ilie
2.3. Analizarea fenomenului profetic, evidenţiind • Profetul Amos
mesajul mesianic
• Profetul Osea
3.1. Sintetizarea principalelor momente ale
Regatul de Sud
experienţei religioase a poporului ales
3.2. Prezentarea dificultăţilor cu care s-a confruntat • Profetul Isaia
poporul evreu în istoria sa • Profetul Miheea
4.1. Argumentarea aplicabilităţii adevărurilor de • Profetul Ieremia
credinţă şi a valorilor religioase descoperite şi trăite Exilul în Babilon
de poporul evreu, în contextul social actual • Profetul Iezechiel
4.2. Identificarea unor modalităţi de rezolvare a • Deutero-Isaia
problemelor din viaţa de zi cu zi, pornind de la
exemplele biblice
5.1. Stabilirea de comparaţii între învăţătura biblică
şi cunoştinţe referitoare la aceleaşi aspecte,
dobândite la alte materii de studiu
2.2. Caracterizarea diferitelor perioade din istoria Întoarcerea din exil şi dominaţiile străine
poporului evreu • Edictul lui Cirus
3.1. Sintetizarea principalelor momente ale • Reconstruirea Templului
experienţei religioase a poporului ales
• Profetul Iona
• Dominaţia greacă
• Dominaţia romană
4.1. Argumentarea aplicabilităţii adevărurilor de Rugăciunea lui Israel

credinţă şi a valorilor religioase descoperite şi trăite Înţelepciunea Israelului
de poporul evreu, în contextul social actual
5.2. Utilizarea textului biblic pentru a identifica
răspunsuri fundamentale pentru trăirea vieţii
creştine
Programa şcolară pentru disciplina Studiul biblic, pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil teologic,
specializarea ghid turism religios, cultul greco-catolic are ca scop familiarizarea elevilor cu noţiunile de
bază referitoare la Sfânta Scriptură, ca document fundamental al Revelaţiei divine, precum şi cunoaşterea
şi interpretarea corectă a evenimentelor biblice, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa proprie de
credinţă.
Actuala programă şcolară a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe,
asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic.
Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o
competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut.
Una dintre finalităţile importante ale studierii Bibliei în şcoală este familiarizarea tinerilor cu textul
Scripturii. Pentru aceasta, o parte importantă a procesului didactic va fi alocată lecturii biblice şi
interpretării textului în lumina învăţăturii Bisericii.
Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de multi-perspectivitate,
însemnând un mod de a gândi, de a selecta, de a examina şi de a utiliza dovezi provenind din diferite
surse pentru a interpreta corect textul biblic. Un demers didactic focalizat pe înţelegerea multi-
perspectivităţii înseamnă a-i ajuta pe elevi să înţeleagă diferite fapte, procese şi evenimente de istorie
vetero-testamentară.
Activităţile propuse trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional:
elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de călăuză în înţelegerea şi interpretarea diferitelor izvoare
şi evenimente biblice, ajutându-l pe elev în descoperirea misterului revelat şi în relaţionarea mesajului
Scripturii cu trăirea de credinţă a fiecăruia. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a învăţa în
contexte formale şi non-formale. Se va pune accent pe flexibilitatea şi transferul învăţării la o varietate de
niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, din cadrul şcolii în viaţa personală etc.
În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară se va apela la îmbinarea metodelor
didactice tradiţionale (expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul) cu metodele moderne (studiul de caz,
dezbaterea, procesul literar, dramatizarea etc.). Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic
favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire, coroborarea
izvoarelor istorice şi interpretarea lor, cultivarea interesului pentru cercetare etc. Integrarea noilor
tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către
profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet etc.) devine esenţială, în
condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare. Utilizarea surselor istorice în predarea
Studiului biblic trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului.
Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de predare important
pentru că valoarea surselor pentru interpretarea istoriei biblice este foarte diferită, iar instrumentele de
analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe
utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare elemente precum categoria formală de sursă,
categoria cronologică, utilizarea surselor în atingerea obiectivelor de predare.
realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea
unor instrumente complementare de evaluare, precum: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea
sistematică a activităţii, a comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Studiu biblic.
1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1988.
2. *** Biblia Sacra Vulgata, Stuttgart, 1994.
3. *** Dicţionar biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995.
4. *** Dictionnaire d'Archéologie chrétienne et de Liturgie, vol. I- XXX, Paris, 1907-1953.
5. *** Dictionnaire de la Bible, vol. I-V, Paris, 1926-1991.
6. *** Dictionnaire de Théologie catholique, vol. I-XXVI, Paris, 1903-1950.
7. *** La Bible, traduction oecumenique, Ed. TOB Paris, 1989.
8. *** La Bible de Jerusalem, Ed. du CERF, Paris, 1986.
9. *** Septuaginta, Stuttgart, 1935.
10. *** Vocabular de Teologie Biblică, Ed. ARCB, 2001.
11. Bagot, J.P., Dubs, J.Cl., Pour lire la Biblie, Ed. ARCB, 1994 (Traducere în limba română de
Tarciziu Şerban, Cum să citim Biblia).
12. Charpentier, E., Pour lire l’Ancien Testament, Ed. du Cerf, Paris, 1994 (Traducere în limba
română de Paula Iosif, Să citim Vechiul Testament, Ed. ARCB, 1998).
13. Petercă, V., De la Abraham la Iosua, Institutul Teologic Romano-Catolic, Bucureşti, 1996.
14. Sescu, P., Introducere în Sfânta Scriptură, Ed. Sapientia, Iaşi, 2001.
Grup de lucru
Programa şcolară
pentru disciplina
STUDIU BIBLIC
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Studiu biblic se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul
greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată 1 oră/săptămână pentru clasa a XI-a şi 2
ore/săptămână pentru clasa a XII-a.
Alături de studiul celorlalte discipline teologice din liceele cu profil teologic catolic, studiul Bibliei îşi
propune să contribuie în mod cât mai activ la formarea unor competenţe, valori şi atitudini care, la rândul
lor, să conducă la formarea personalităţii elevului şi a profilului său spiritual.
Biblia este documentul religios fundamental al creştinismului. În raport cu celelalte discipline
teologice, Biblia trebuie considerată documentul de bază pe care acestea îşi construiesc identitatea. Ea
trebuie pusă în relaţie atât cu istoria post-biblică, precum şi cu experienţele umane fundamentale.
Prezentul curriculum încearcă să ţină seama de această perspectivă în abordarea studiului Bibliei.
Disciplina Studiul biblic a fost proiectată ca o continuare a disciplinei Biblie din clasele a IX-a şi a X-a.
Totodată, s-a avut în vedere ca, în perioada liceului, elevii să cunoască cărţile Bibliei şi principalele teme
necesare pentru înţelegerea globală a acesteia.
Elaborarea programei şcolare de Studiul biblic a avut în vedere exigenţele impuse de reforma
Programa şcolară de Studiul biblic este structurată pe următoarele componente:
studiului biblic, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.
Studiu biblic, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – clasele a XI-a – a XII-a 2
1. Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al

Revelaţiei
3. Interpretarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportare la
mesajul învăţăturilor de credinţă
învăţământ
• Cultivarea atitudinii de venerare a Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor
• Dezvoltarea interesului faţă de întreaga istorie biblică
• Dezvoltarea valorilor ce izvorăsc din textul revelat (spirit de iubire, respect, solidaritate,
demnitate, slujire, libertate)
• Asumarea conştientă a răspunsului omului la Revelaţia lui Dumnezeu (rugăciune,
recunoştinţă, bucurie, convertire)
• Cultivarea spiritului de încredere în Providenţa divină şi acceptarea planului lui Dumnezeu
CLASA A XI-A

Revelaţiei
1.1. Utilizarea adecvată a unor noţiuni biblice, în - Evanghelia după Sfântul Matei
diferite contexte de comunicare (religioase şi laice) - Evanghelia după Sfântul Marcu
1.2. Sintetizarea elementelor specifice Evangheliilor - Evanghelia după Sfântul Luca
(date despre autor, data redactării, destinatari, - Evanghelia după Sfântul Ioan
caracteristici teologice)
2.1. Analizarea comparativă a modalităţilor în care - Evanghelia după Sfântul Matei
este prezentat misterul vieţii lui Isus în fiecare - Evanghelia după Sfântul Marcu
evanghelie - Evanghelia după Sfântul Luca
- Evanghelia după Sfântul Ioan
2.2. Explicarea semnificaţiei religioase a - Naşterea şi copilăria lui Isus

evenimentelor din viaţa Isus - Botezul lui Isus
- Chemarea apostolilor
- Predica de e munte
- Parabolele
3. Interpretarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportare la mesajul
învăţăturilor de credinţă
3.1. Interpretarea mesajelor evanghelice prin - Naşterea şi copilăria lui Isus
raportare la contextul biblic
- Botezul lui Isus
3.2. Argumentarea importanţei raportării la modelul
- Predica de pe munte
vieţii lui Isus, în analiza evenimentelor din viaţa
cotidiană - Parabolele

4.1. Identificarea unor modalităţi concrete de - Naşterea şi copilăria lui Isus
aplicare a mesajului evanghelic în viaţa personală şi - Botezul lui Isus
în cea a comunităţii - Chemarea apostolilor
- Predica de e munte
- Parabolele
învăţământ
5.1. Analizarea informaţiilor acumulate la alte - Evanghelia după Sfântul Matei
discipline şcolare, cu privire la fapte şi evenimente - Evanghelia după Sfântul Marcu
biblice - Evanghelia după Sfântul Luca
- Evanghelia după Sfântul Ioan
- Naşterea şi copilăria lui Isus
- Botezul lui Isus
- Predica de pe munte
- Parabolele
Noţiuni introductive
• Palestina în timpul lui Isus
• Procesul de formare a Evangheliilor
• Iudaismul
Evanghelia după Sfântul Matei
• Date despre autor
• Data redactării
• Destinatari
Evanghelia după Sfântul Marcu
• Destinatari
Evanghelia după Sfântul Luca
• Destinatari
Evanghelia după Sfântul Ioan
• Destinatari
Naşterea şi copilăria lui Isus
• Buna Vestire
• Naşterea lui Isus
• Închinarea magilor
• Prezentarea în templu
Activitatea publică a lui Isus
• Botezul lui Isus
• Chemarea apostolilor
• Predica de e munte
- Fericirile
- Rugăciunea „Tatăl Nostru”
- Legea cea nouă
• Parabolele
- Parabola semănătorului
- Parabola talanţilor
- Parabola judecăţii finale
- Parabola samariteanului
- Parabola fiului risipitor
CLASA A XII-A

Revelaţiei
1.1. Utilizarea corespunzătoare a unor termeni - Patima şi moartea lui Isus
biblici în prezentarea diferitelor evenimente biblice - Învierea lui Isus
sau teme cu subiect religios - Faptele Apostolilor
- Scrisorile Sfântului Pavel
1.2. Descrierea elementelor caracteristice scrisorilor - Apocalipsa
apostolice

2.1. Argumentarea semnificaţiei religioase a unor - Patima şi moartea lui Isus
evenimente din viaţa lui Iisus - Învierea lui Isus
- Faptele Apostolilor
2.2. Explicarea învăţăturilor de credinţă conţinute în - Scrisorile Sfântului Pavel
scrisorile apostolice - Apocalipsa
3. Interpretarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportare la mesajul
învăţăturilor de credinţă
3.1. Stabilirea de corelaţii între mesajele - Minunea de la Nunta din Cana
evanghelice, prin raportare la contextul biblic - Convorbirea lui Isus cu Nicodim
- Isus şi Femeia samariteană
3.2. Analiza unor evenimente din viaţa cotidiană, - Minunea înmulţirii pâinilor
prin raportare la modelul vieţii lui Isus - Minunea orbului din naştere
- Învierea lui Lazăr
3.3. Descrierea experienţei religioase a primelor - Patima şi moartea lui Isus
comunităţi creştine în lumina învăţăturii Sfintei
- Învierea lui Isus
Scripturi
- Apocalipsa
4.1. Argumentarea aplicabilităţii învăţăturii Sfintei - Minunea de la Nunta din Cana
Scripturi, în viaţa comunităţilor actuale
4.2. Explicarea acţiunii Spiritului Sfânt în viaţa - Convorbirea lui Isus cu Nicodim
primelor comunităţi creştine - Isus şi Femeia samariteană
- Minunea înmulţirii pâinilor
- Minunea orbului din naştere
- Patima şi moartea lui Isus

învăţământ
5.1. Elaborarea de prezentări ale unor fapte şi - Minunea de la Nunta din Cana
evenimente biblice, completând informaţiile de - Convorbirea lui Isus cu Nicodim
factură religioasă cu cele acumulate la alte materii - Isus şi Femeia samariteană
de studiu
- Minunea înmulţirii pâinilor
- Minunea orbului din naştere
- Patima şi moartea lui Isus
- Apocalipsa
Evanghelia după Sfântul Ioan

• Minunea de la Nunta din Cana
• Convorbirea lui Isus cu Nicodim
• Isus şi Femeia samariteană
• Minunea înmulţirii pâinilor
• Minunea orbului din naştere
• Învierea lui Lazăr
Patima şi moartea lui Isus
• Intrarea în Ierusalim
• Ultima Cină
• Agonia lui Isus
• Isus în faţa lui Pilat
• Răstignirea lui Isus
Învierea lui Isus
• Apariţiile lui Isus
Faptele Apostolilor
• Rusaliile
• Primul martir creştin
• Prima comunitate creştină
• Convertirea Sfântului Pavel; viaţa şi activitatea Sfântului Pavel
• Conciliul de la Ierusalim
• Prima călătorie apostolică
• A doua călătorie apostolică
• A treia călătorie apostolică
Scrisoarea Sfântului Paul către Romani
Scrisoarea Sfântului Paul către Corinteni
• Celebrarea Euharistiei
• Sfântul Paul apără libertatea creştină
• Darul Spiritului Sfânt
Scrisoarea Sfântului Paul către Galateni
• Biserica – Trupul lui Cristos
Apocalipsa
• Noul Ierusalim
Programa şcolară pentru disciplina Studiul biblic, pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profil
teologic, specializarea ghid turism religios, cultul greco-catolic are ca scop aprofundarea de
către elevi a noţiunilor de bază referitoare la Sfânta Scriptură, ca document fundamental al
Revelaţiei divine, precum şi cunoaşterea şi interpretarea corectă a evenimentelor biblice,
urmărind consecinţele acestora pentru viaţa proprie de credinţă. Prezenta programă şcolară a
fost concepută ca o continuare lineară – istorică şi soteriologică – a curriculum-ului din clasele a
IX-a – a X-a, pentru a oferi o perspectivă de ansamblu asupra domeniului, astfel încât, de-a
lungul celor patru ani de liceu, elevii să intre în contact cu toate cărţile Bibliei şi cu principalele
teme necesare pentru înţelegerea globală a atât a Scripturii, cât şi a celorlalte discipline
teologice.
Actuala programă şcolară a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe
competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra
demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se
în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai
multe unităţi de conţinut.
Una dintre finalităţile importante ale studierii Bibliei în şcoală este familiarizarea tinerilor cu
textul Scripturii. Pentru aceasta, o parte importantă a procesului didactic va fi alocată lecturii
biblice şi interpretării textului în lumina învăţăturii Bisericii.
Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de
multiperspectivitate, însemnând un mod de a gândi, de a selecta, de a examina şi de a utiliza
dovezi provenind din diferite surse pentru a interpreta corect textul biblic. Un demers didactic
focalizat pe înţelegerea multiperspectivităţii înseamnă a-i ajuta pe elevi să înţeleagă diferite
fapte, procese şi evenimente din istoria religiei.
educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de călăuză în înţelegerea şi
interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente biblice, ajutându-l pe elev în descoperirea
misterului revelat şi în relaţionarea mesajului Scripturii cu trăirea de credinţă a fiecăruia. Rolul
elevului este de a învăţa prin cooperare, de a învăţa în contexte formale şi non-formale. Se va
pune accent pe flexibilitatea şi transferul învăţării la o varietate de niveluri: de la un set de
concepte la altul, de la o disciplină la alta, din cadrul şcolii în viaţa personală etc.
În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară se va apela la îmbinarea metodelor
didactice tradiţionale (expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul) cu metodele moderne
(studiul de caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea etc.). Totodată, utilizarea investigaţiei
ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării
prin descoperire, coroborarea izvoarelor istorice şi interpretarea lor, cultivarea interesului pentru
cercetare etc. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv
utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea
informaţiilor preluate de pe Internet etc) devine esenţială, în condiţiile multiplicării surselor de
informare şi de comunicare. Utilizarea surselor istorice în predarea Studiului biblic trebuie să se
afle permanent în atenţia profesorului.
Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de predare
important pentru că valoarea surselor pentru interpretarea istoriei biblice este foarte diferită, iar
instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă,
strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare elemente
precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, utilizarea surselor în atingerea
obiectivelor de predare.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să
se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se
recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, precum: proiectul,
portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, a comportamentului şi a atitudinii
elevilor la orele de Studiu biblic.

1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1988.
2. *** Biblia Sacra Vulgata, Stuttgart, 1994.
3. *** Dicţionar biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995.
4. *** Dictionnaire d'Archéologie chrétienne et de Liturgie, vol. I- XXX, Paris, 1907-1953.
5. *** Dictionnaire de la Bible, vol. I-V, Paris, 1926-1991.
6. *** Dictionnaire de Théologie catholique, vol. I-XXVI, Paris, 1903-1950.
7. *** Evanghelia după Ioan , Ed. ARCB, 2001.
8. *** Evanghelia după Luca, Ed. ARCB, 2001.
9. *** Evanghelia după Marcu , Ed. ARCB, 1996.
10. *** Evanghelia după Matei , Ed. ARCB, 1996.
11. *** La Bible, traduction oecumenique, TOB, Paris, 1989.
12. *** La Bible de Jerusalem, Ed. du CERF, Paris, 1986.
13. *** Noul Testament, Ed. Sapientia, Iaşi, 2002.
14. *** Septuaginta, Stuttgart, 1935.
15. *** Sinopsa celor patru Evanghelii, Societatea Biblică Interconfesională din România,
Bucureşti, 2000.
16. *** Vocabular de Teologie Biblică, Ed. ARCB, 2001.
17. Bagot, J.P., Dubs, J.Cl., Pour lire la Biblie, Ed. ARCB, 1994 (Traducere în limba română de
Tarciziu Şerban, Cum să citim Biblia).
18. Charpentier, E., Pour lire l’Ancien Testament, Ed. du Cerf, Paris, 1994 (Traducere în limba
română de Paula Iosif, Să citim Vechiul Testament, Ed. ARCB, 1998).
19. Charpentier, E., Pour lire le Nouveau Testament, Ed. du Cerf, Paris, 1992 (Traducere în
limba română de Cătălina Cărăbaş-Olaru, Să citim Noul Testament, Ed. ARCB, 1999).
20. Petercă, V., De la Abraham la Iosua, Institutul Teologic Romano-Catolic, Bucureşti, 1996.
21. Sescu, P., Introducere în Sfânta Scriptură, Ed. Sapientia, Iaşi, 2001.
Grup de lucru
Programa şcolară
pentru disciplina
TEHNOLOGIA ACTIVITĂȚII DE TURISM
Clasa a XI-a
Bucureşti, 2015
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa şcolară pentru Tehnologia activității de turism reprezintă o ofertă curriculară de
disciplină de specialitate din curriculum diferenţiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocaţională,
profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – proiectată pentru un buget de
timp de o oră pe săptămână la clasa a XI-a.
Studierea acestei discipline se realizează din perspectiva familiarizării cu elementele de bază
ale proceselor economice şi financiare ale unei agenții de turism. Competențele vizate şi conținuturile
abordate oferă elevilor de liceu posibilitatea de a învăța despre sistemul liberei inițiative şi de a explora
rolurile lor ca cetățeni, producători sau consumatori. Abordarea acestui domeniu îi ajută pe elevi să
înțeleagă sistemul economiei de piaţă, sistemul de prețuri şi concurenţă, le dezvoltă aptitudinile
necesare pentru luarea de decizii, le permite acestora să exploreze oportunităţi în alegerea unei
cariere.
Programa şcolară pentru disciplina Tehnologia activității de turism este elaborată potrivit
modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este
realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.
Programa şcolară de Tehnologia activității de turism este structurată pe următoarele
componente:
competenţele generale. Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante
pentru domeniul activității de turism. Proiectarea curriculară pune accent pe abordarea
interdisciplinară pe unităţi tematice, semi-autonome.
surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să
aprofundeze, prin studiu individual, anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.
Tehnologia activității de turism, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, 2

specializarea Ghid turism religios – clasa a XI-a
1. Identificarea modalităţilor de promovare a importanței culturale, sociale şi

economice a turismului
2. Caracterizarea activității agențiilor de turism în cadrul turismului intern şi
internaţional
3. Elaborarea de produse turistice de interes naţional, regional şi local
4. Organizarea şi derularea de activităţi turistice
5. Argumentarea nevoii de produse de asigurare în domeniul turismului

• Raţionalitatea utilizării resurselor
• Respectul pentru diversitatea naturală şi umană
• Respectul față de identitatea culturală proprie
• Apreciere față de persoane şi grupuri care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii şi
credințe diferite

CLASA A XI-A
1. Identificarea modalităţilor de promovare a importanței culturale, sociale şi economice a

turismului
1.1. Identificarea factorilor care influenţează • Generalităţi privind activitatea de turism:
activitățile de turism - Locul şi rolul turismului în societate
1.2. Analizarea factorilor care influențează - Factorii de influenţă ai activităţii de
activitățile de turism turism
2. Caracterizarea activității agențiilor de turism în cadrul turismului intern şi internaţional

2.1. Elaborarea planului de activitate al unei • Organizarea activităţilor agenției de
agenții de turism turism
2.2. Caracterizarea structurii diferitelor agenții de - Tipologia agențiilor de turism
turism şi a relaţiilor din cadrul acestora
- Structura organizatorică şi relaţiile
2.3. Elaborarea de programe pentru îmbunătăţirea
calităţii activităților agenției de turism dintre compartimentele agenţiei
- Organizarea şi planificarea activității
agenţiei de turism
- Personalul agenţiei
- Programe de dezvoltare pentru turismul
montan, balnear şi ecoturism
3. Elaborarea de produse turistice de interes național, regional şi local

3.1. Analizarea portofoliului de oferte turistice ale • Produsul turistic
unei agenții - Conținut, caracteristici
3.2. Identificarea caracteristicilor produselor - Tipologia produselor turistice
turistice
- Metode de promovare ale produsului
- Mijloace de promovare şi valorificare
ale produsului turistic
- Politica de preț în funcție de relația
calitate-preț
4. Organizarea şi derularea de activităţi turistice
Competențe specifice Conținuturi
4.1. Identificarea modalităţilor de comercializare a • Distribuția şi comercializarea pachetelor
produselor turistice turistice
4.2. Planificarea principalelor etape în derularea - Canale de distribuţie turistice
acţiunilor turistice
- Comercializarea produselor turistice
4.3. Analizarea modalităţilor de negociere a ofertei
de servicii turistice, în funcție de cerere - Documente utilizate în derularea
4.4. Identificarea unor soluţii la situaţiile activităților turistice
problematice ce pot apărea în organizarea şi - Contracte de comercializare a
derularea de activități turistice pachetelor de servicii turistice

5. Argumentarea nevoii de produse de asigurare în domeniul turismului
Competențe specifice Conținuturi
5.1. Analizarea condițiilor generale ale asigurărilor • Asigurarea turiştilor şi restricţii de
de călătorie călătorie
5.2. Identificarea modurilor de stabilire a - Tipuri de asigurări
contractului de asigurare
- Particularităţile asigurării în turism
5.3. Selectarea procedeelor care vizează
asigurarea produselor turistice - Aspecte economico-financiare ale
asigurării în turism
- Restricţii de călătorie

Disciplina Tehnologia activității de turism are ca scop familiarizarea elevilor cu elementele de

bază ale proceselor economice şi financiare ale unei agenții de turism. Abordarea acestui domeniu
ajută elevii de liceu de la specializarea ghid turism religios să înțeleagă sistemul economiei de piaţă,
sistemul de prețuri şi concurenţă şi susţine dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru luarea de decizii.
De asemenea, permite elevilor să exploreze oportunităţi în alegerea unei cariere.
Totodată, studiul acestui domeniu permite conexiuni cu celelalte discipline ce dau identitate
specializării ghid turism religios.
Activităţile propuse pentru construirea demersurilor de învățare trebuie să antreneze în egală
căuta informații relevante pentru domeniul turismului, de a le interpreta şi analiza din perspectiva
activităţii de turism, până la analizarea de aspecte specifice precum: agenţia de turism, produsul
turistic, tehnica derulării acţiunilor turistice. Nu în ultimul rând, analizarea activităţii de turism este
contextualizată la problematica globală referitoare la protecţia şi ameliorarea mediului şi este corelată
cu noţiuni de prim-ajutor – ca aspecte conexe, dar absolut necesare în activităţile de turism.
utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, pe care specificul disciplinei le poate susține:
proiectul, portofoliul referitor la diferite activităţi turistice, autoevaluarea.

1. Cristea, A., Tehnologia activităților de turism, Editura Pro Universitaria, Universitatea Creştină
,,Dimitrie Cantemir”, Bucureşti.
2. Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Chimia mediului şi a calității vieții, Editura LVS Crepuscul,
Ploieşti.
3. Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Om – sănătate – protecția consumatorului, Editura LVS
4. Merce, E. şi colectiv, Marketing, Turism şi alimentație public, manual pentru clasa a XI-a Editura
5. Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentație publică şi turism, manual pentru clasa a IX-a,
Editura CD Press, Bucureşti.
6. Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentație publică şi turism, manual pentru clasa a X-a, Editura
CD Press, Bucureşti.
7. Patriche, D. şi colectiv, Elemente de marketing turistic, Editura Global MediaImage, Deva.
8. Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Servicii, manual pentru clasa a X- a, Editura Oscar
Print, Bucureşti.
9. Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Turism, manual pentru clasa aXI-a, Editura Oscar
Print, Bucureşti.
Grup de lucru

Programa şcolară
pentru disciplina
TEHNOLOGIE HOTELIERĂ
Clasa a XII-a
Bucureşti, 2015
NOTĂ DE PREZENTARE
Programa şcolară pentru Tehnologie hotelieră reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de

o oră pe săptămână la clasa a XII-a.
Studierea acestei discipline se realizează cu scopul familiarizării elevilor cu elementele de bază
ale proceselor economice şi financiare ale unei agenţii de turism. Competenţele vizate şi conţinuturile
abordate asigură elevilor de liceu posibilitatea de a învăţa despre sistemul liberei iniţiative, de a
înţelege principiiel funcţionării economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă, precum şi de a
explora rolurile de producători sau consumatori, de a-şi dezvolta aptitudini pentru luarea unor decizii
financiare personale şi în numele unei entităţi economice.
Programa şcolară pentru disciplina Tehnologie hotelieră este elaborată potrivit modelului de
proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât
să contribuie la dezvoltarea profilului de formare a elevului de ciclul liceal.
Programa şcolară de Tehnologie hotelieră este structurată pe următoarele componente:
Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare, sunt corelate cu
conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul contabilitate în relaţie cu domeniul turismului religios
şi sunt derivate din competenţele generale.
surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc
să aprofundeze, prin studiu individual, anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.
Tehnologie hotelieră, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea Ghid turism religios – clasa a XII-a 2
1. Identificarea aspectelor caracteristice activităţii hoteliere
2. Definirea rolului ghidului de turism în organizarea şi derularea de

servicii turistice
3. Analizarea elementelor de management şi coordonare a serviciilor

hoteliere
4. Aplicarea unor elemente de contabilitate în domeniul tehnologiei

hoteliere

• Responsabilitatea pentru soluţiile economice propuse
• Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură şi civilizaţie
• Valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale, sociale, economice
CLASA A XI-A
1. Identificarea aspectelor caracteristice activităţii hoteliere

1.1. Utilizarea corectă a diferitelor concepte • Oferta unităţilor cu activitate hotelieră
specifice domeniului serviciilor hoteliere şi de - Scurt istoric al hotelăriei
restauraţie - Sisteme de clasificare a hotelurilor
1.2. Prezentarea trăsăturilor caracteristice unităţilor - Clasificarea pe categorii de încadrare
de primire turistică şi de alimentaţie publică
- Clasificarea structurilor de cazare turistică
1.3. Analizarea aspectelor specifice legate de (cf. Organizaţia Mondială a Turismului)
planificarea, organizarea, coordonarea şi controlul
activităţii resurselor umane în hotelărie şi restauraţie
2. Definirea rolului ghidului de turism în organizarea şi derularea de servicii turistice
2.1. Descrierea formelor de asociere a afacerilor în • Structuri organizatorice hoteliere
hotelărie şi restauraţie - Tipuri de structuri de primire
2.2. Caracterizarea rolului şi a atribuţiilor specifice - Organigrama unui hotel
lucrătorului concierge
• Servicii coordonate în cadrul unei unităţi
2.3. Definirea principalelor categorii de servicii hoteliere
disponibile în cadrul unei unităţi hoteliere
- Serviciul front-office şi serviciul de etaj
- Serviciul tehnic
- Serviciul comercial-aprovizionare
- Organizarea muncii în activitatea hotelieră
3. Analizarea elementelor de management şi coordonare a serviciilor hoteliere

3.1. Identificarea avantajelor şi riscurilor contractului • Sisteme de franciză şi management
de franciză şi hotelier hotelier
3.2. Evidenţierea relaţiei dintre franciză - contract de - Contractul de franciză hotelieră
management hotelier - lanţ hotelier - Contractul de management hotelier
4. Aplicarea unor elemente de contabilitate în domeniul tehnologiei hoteliere

4.1. Definirea conceptelor şi principiilor evidenţei • Elemente de contabilitate în domeniul
contabile aplicate în finanţarea activităţilor din turismului, cu aplicabilitate la tehnologia
industria ospitalităţii hotelieră
4.2. Proiectarea unui plan de elaborare şi - Organizarea generală a contabilităţii
monitorizare a contabilităţii firmei de activitate firmei turistice
turistică - Reglementări contabile naţionale şi
internaţionale privind activitatea firmei
turistice
- Contabilitatea tranzacţiilor turistice
- Particularităţi privind contabilitatea
activităţii firmei de activitate turistică
Disciplina Tehnologie hotelieră are ca scop familiarizarea elevilor cu elementele de bază ale
proceselor economice şi financiare ale unei agenţii de turism. Abordarea acestui domeniu ajută elevii
de liceu de la sepcializarea ghid turism religios să înţeleagă sistemul economiei de piaţă, sistemul de
preţuri şi concurenţă şi susţine dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru luarea de decizii. De
asemenea, permite elevilor să exploreze oportunităţi în alegerea unei cariere.
Totodată, studiul acestui domeniu permite conexiuni cu celelalte discipline ce dau identitate
specializării ghid turism religios.
Activităţile propuse pentru construirea demersurilor de învăţare trebuie să antreneze în egală
căuta informaţii relevante pentru domeniul turismului, de a le interpreta şi analiza din perspectiva
activităţii hoteliere, până la analizarea de aspecte specifice precum: structuri organizatorice hoteliere,
servicii oferite în cadrul unei unităţi hoteliere, aspecte de management hotelier. Analizarea
elementelor de tehnologie hotelieră este realizată din perspectiva relevanţei acestora pentru profesia
de ghid turism religios şi este contextualizată la problematica globală referitoare la protecţia şi
ameliorarea mediului şi a calităţii vieţii.
utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, pe care specificul disciplinei le poate susţine:
proiectul, portofoliul referitor la diferite activităţi turistice din domeniul hotelier, autoevaluarea.
1. Cristea, A., Tehnologia activităţilor de turism, Editura Pro Universitaria, Universitatea Creştină
,,Dimitrie Cantemir”.
2. Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Chimia mediului şi a calităţii vieţii, Editura LVS
3. Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Om-sănătate-protecţia consumatorului, Editura LVS
4. Merce, E. şi colectiv, Marketing, Turism şi alimentaţie public, manual pentru clasa a XI-a
Editura Oscar Print, Bucureşti.
5. Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a IX-a,
Editura CD Press.
6. Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a X-a,
Editura CD Press.
7. Patriche, D. şi colectiv, Elemente de marketing turistic, Editura Global MediaImage;
8. Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Servicii, manual pentru clasa a X- a, Editura
9. Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Turism, manual pentru clasa aXI-a, Editura
Grup de lucru
Programa şcolară
pentru disciplina
TURISM ŞI PATRIMONIU CULTURAL

Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Turism şi patrimoniu cultural se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat,
profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 1
oră/săptămână pentru clasele a XI-a şi a XII-a.
cunoaşterea şi descoperirea patrimoniului cultural şi religios de la începuturile creştinismului până în
prezent, cu accent pe descoperirea şi păstrarea patrimoniului naţional. Disciplina Turism şi patrimoniu
cultural studiază valoarea patrimoniului turistic şi cultural, conservarea, protejarea şi revitalizarea
valorilor de patrimoniu din România. Această disciplină de studiu a fost proiectată ca un domeniu
complementar celor umaniste (istoria, geografia, limbile străine clasice şi moderne, limba şi literatura
română, literatură universală, psihologie, filosofie etc.), deoarece relaţiile dintre turism şi patrimoniu
cultural, pe de o parte, şi istoria şi civilizaţia umană, pe de altă parte, sunt multiple.
Elaborarea programei şcolare de Turism şi patrimoniu cultural a avut în vedere exigenţele
impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc. Stabilirea competenţelor şi selectarea
conţinuturilor au fost realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii
sistematizate a cunoştinţelor.. Acest curriculum oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi
desfăşoare activitatea eficient, într-o diversitate de situaţii concrete.
Programa şcolară de Turism şi patrimoniu cultural este structurată pe următoarele
componente:
generale.
patrimoniului cultural, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.
Turism şi patrimoniu cultural, filiera vocaţională, profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – clasele 2
a XI-a – a XII-a
1. Utilizarea corectă a terminologiei şi a limbajelor specifice, pentru explicarea

diferitelor aspecte din domeniile turism şi patrimoniu cultural
2. Identificarea modalităților de promovare şi valorificare a patrimoniului
natural şi cultural în contextul turismului religios
3. Utilizarea noilor tehnologii ca surse de învăţare, documentare şi
diseminare a informaţiilor referitoare la patrimoniul cultural
4. Argumentarea importanţei obiectivelor religioase ca parte integrantă a
patrimoniului cultural naţional şi universal
• Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie

• Respectul faţă de identitatea culturală proprie
• Atitudine pozitivă faţă de persoane şi grupuri care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii
şi credinţe diferite
a XI-a – a XII-a
CLASA A XI-A

I. Potenţialul turistic al României. Aspecte
1.1. Utilizarea terminologiei specifice domeniului introductive
turismului pentru prezentarea unei informaţii - Concepte
pertinente - Definiții
2.1. Sintetizarea principalelor caracteristici ale - Principii
cadrului natural, din perspectiva potențialului - Clasificare
turistic al acestuia
3.1. Citirea şi interpretarea informaţiei cartografice
II. Potenţialul turistic al cadrului natural
şi grafice, prin operarea cu simboluri, semne şi
convenţii specifice
3.2. Identificarea de surse de informare relevante • Potenţialul turistic al reliefului
pentru domeniul turismului religios, în sistemele - Relief alpin şi glaciar
multimedia - Relief vulcanic
3.3. Utilizarea tehnologiei documentării - Chei şi defileuri
bibliografice eficiente - Saline
- Gheţari
- Peşteri
- Fenomene geologice deosebite
• Potențialul turistic al apelor
- Ape curgătoare
- Lacuri
- Litoralul românesc
- Ape termale, ape minerale
- Cascade
- Izvoare şi alte resurse de ape curative
• Potențialul turistic al biosferei
- Pădurea – resursă turistică
- Fauna – resursă turistică
• Parcuri naturale şi zone protejate
a XI-a – a XII-a
1.2. Utilizarea unor elemente terminologice III. Potenţialul turistic antropic
minime din limbile străine, în prezentarea unor • Patrimoniu cultural construit
aspecte de patrimoniu cultural național şi - Generalităţi
universal
- Locuri preistorice
2.2. Identificarea principalelor caracteristici ale
patrimoniului cultural, din perspectiva valorificării - Edificii de importanţă istorică: cetăţi
acestuia în turismul religios dacice; castre romane; complexul
rupestru Basarabi; castele şi palate
3.4. Construirea unui text structurat pe teme de
turism religios, utilizând informaţii cartografice şi - Edificii culturale: muzee; case memoriale;
grafice specifice biblioteci; universităţi; expoziţii
3.5. Utilizarea unor metode experimentale şi de - Construcţii religioase şi lăcaşe de cult:
simulare relevante pentru domeniul patrimoniului biserici de lemn; biserici de zid; catedrale;
cultural, cu ajutorul noilor tehnologii biserici fortificate; mănăstiri; moschee;
sinagogi
4.1. Analizarea elementelor de bază ale
patrimoniului cultural naţional • Turism religios. Pelerinaje
4.2. Argumentarea rolului şi importanţei - Hramuri de biserici
patrimoniului cultural în planul dezvoltării identităţii - Mănăstiri
(a unei naţiuni, a unei persoane) - Cimitire
- Locuri comemorative
• Resurse turistice de natură etnografică şi
folclorică
- Meşteşuguri
- Obiceiuri
- Locuinţe
a XI-a – a XII-a
CLASA A XII-A

I. Patrimoniul cultural în România. Aspecte
1.1. Elaborarea de prezentări relevante ale introductive
diferitelor obiective de patrimoniu cultural, - Concepte
utilizând terminologia specifică domeniului - Definiţii
1.2. Utilizarea unor termeni,sintagme sau expresii - Principii
din limbile străine în descrierea aspecte de II. Patrimoniu cultural UNESCO în România
patrimoniu cultural național şi universal
• Generalităţi. Documente
2.1. Sintetizarea principalelor caracteristici ale
patrimoniului cultural, din perspectiva valorificării • Rezervaţia biosferei Delta Dunării
acestuia în turismul religios • Aşezări săseşti cu biserici fortificate din
2.2. Identificarea unor modalități concrete de Transilvania
promovare a patrimoniului cultural prin turism - Situl din Biertan cu biserica fortificată şi o
religios, aplicabile în diferite contexte (diferite parte din localitate
comunități, diferite grupuri de turişti, diferite - Satul Câlnic
momente ale anului etc.) - Satul Dârjiu
3.1. Utilizarea diferitelor surse de informare - Satul Prejmer
online, relevante pentru domeniul turismului
- Satul Saschiz
religios
- Satul Valea Viilor
3.2. Elaborarea de prezentări ale unor obiective
de patrimoniu cultural national, cu ajutorul noilor - Satul Viscri
tehnologii • Mănăstirea din Horezu
3.3. Construirea unui text structurat pe teme de • Oraşul vechi din Sighişoara
turism religios, utilizând informaţii cartografice şi • Bisericile pictate din Moldova
grafice specifice
• Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei
4.1. Descrierea unor elemente de patrimoniu
• Bisericile de lemn din Maramureş
cultural în comunitatea sau zona de referință
- Biserica Intrarea Maicii Domnului în
4.2. Argumentarea rolului şi importanţei
Biserică din Bârsana
obiectivelor religioase în cadrul patrimoniului
cultural naţional - Biserica Sfântul Nicolae din Budeşti
- Biserica Sfânta Parascheva din Deseşti
- Biserica Naşterea Fecioarei din Ieud Deal
- Biserica Sfinţii Arhangheli din Plopiş
- Biserica Sfânta Parascheva din Poienile
Izei
- Biserica Sfinţii Arhangheli din Rogoz
- Biserica Sfinţii Arhangheli din Şurdeşti
a XI-a – a XII-a
Prezentă în planul de învăţământ ca disciplină şcolară pentru clasele a XI-a şi a XII-a,
profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, disciplina Turism şi
patrimoniu cultural îşi propune ca scop cunoaşterea şi descoperirea patrimoniului cultural şi religios
de la începuturile creştinismului până în prezent, cu accent pe descoperirea şi păstrarea patrimoniului
naţional.
educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de sprijin în înţelegerea şi
interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente ecleziastice, în explicarea diferitelor aspecte
specifice domeniului patrimoniu cultural. Elevului îi revine sarcina de a învăţa prin cooperare,
de a căuta informație relevantă, de a face corelații între cunoştințele de la această disciplină
de studiu şi celelalte materii.
În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară, se va apela la îmbinarea
metodelor didactice tradiţionale (expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul etc.) cu
metodele moderne, care să îl pună pe elev în situaţia de participant direct la propria învăţare.
Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea
prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor
preluate de pe Internet) devine esenţială, în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de
comunicare.
utilizarea unor instrumente complementare de evaluare ca: proiectul, portofoliul,
autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, comportamentului şi a atitudinii elevilor la
orele de Turism şi patrimoniu cultural etc.
a XI-a – a XII-a
1. Avram, A., Marile oraşe ale lumii, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2004.
2. Cândea, M., Simion, T., Bogan, E., Patrimoniul turistic al României, Ed. Universitară,
Bucureşti, 2012.
3. Cocean, P., Geografia turismului, Ed. Carro, Bucureşti, 1996.
4. Cocean, P., Peşterile României, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1995.
5. Colfescu, S., Bucureşti – Ghid turistic, istoric, artistic, Ed. Vremea, Bucureşti, 2012.
6. Dinu, M., Geografia turismului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
7. Fotea, A., Spania – Ghid turistic, Ed. Vremea, Bucureşti, 2006.
8. Neguţ, S., Nicolae, I., Patrimoniul UNESCO, cultural şi natural, Ed. Meronia, Bucureşti.
9. Obrascu, C., Roma – Ghid turistic şi cultural, Ed. Artefakt, Bucureşti, 2006.
Grup de lucru
Sibicianu Mariţa Doina –Laura Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti
a XI-a – a XII-a
Programa şcolară
pentru disciplina
GEOGRAFIA TURISMULUI
Bucureşti, 2015
NOTA DE PREZENTARE
Disciplina Geografia turismului religios se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat,
profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 1
oră/săptămână pentru clasele a IX-a şi a X-a.
cunoaşterea şi descoperirea patrimoniului Bisericii de la începuturile creştinismului până în prezent, cu
accent pe înţelegerea contribuţiei Bisericii greco-catolice în istorie şi cultură. Căutând să prezinte
faptele istorice din perspectiva cauzelor, a evoluţiei şi a legăturilor dintre acestea, Geografia turismului
religios studiază teme precum constituirea şi organizarea comunităţilor creştine, doctrina cultului,
acţiunea şi influenţa creştinismului timp de două milenii – explicând, prin influenţa factorilor interni şi
externi, schimbările din viaţa ecleziastică de la începuturi până astăzi. Astfel privită, această disciplină
de studiu este una de bază, de cultură teologică largă, indispensabilă pentru studiul celorlalte
discipline teologice, cu care se înrudeşte şi pe care le completează, precum şi pentru studiul altor
discipline umaniste (istoria, geografia, limbile străine clasice şi moderne, limba şi literatura română,
literatură universală, psihologie, filosofie etc.).
Elaborarea programei şcolare de Geografia turismului a avut în vedere exigenţele impuse de
reforma curriculară din învăţământul românesc. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au
fost realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a
cunoştinţelor. Repartizarea temelor pe cei doi ani de studiu a urmărit atât logica metodico-didactică a
organizării unui curriculum bine articulat, precum şi logica internă a domeniului de studiu. Acest
curriculum oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi desfăşoare activitatea eficient, într-o
diversitate de situaţii concrete.
Programa şcolară de Geografia turismului este structurată pe următoarele componente:
generale.
geografiei turismului, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.
Geografia turismului, filiera vocaţională, profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – clasele a IX a - a X-a 2
1. Utilizarea corectă a terminologiei şi a limbajelor specifice, pentru

explicarea mediului geografic
2. Raportarea elementelor semnificative din cultură, ştiinţă şi societate la
mediul înconjurător
3. Relaţionarea elementelor şi fenomenelor din realitate (natură şi societate)
cu reprezentările lor cartografice, grafice sau modele
4. Utilizarea noilor tehnologii ca surse de învăţare, documentare şi
diseminare a informaţiilor referitoare la turismul religios
• Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie

• Respect faţă de identitatea culturală proprie
• Atitudine pozitivă faţă de persoane şi grupuri care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii
şi credinţe diferite
CLASA A IX-A

I. Geografia turismului
1.1. Prezentarea elementelor generale ale
geografiei turismului, utilizând terminologia • Noţiuni introductive
specifică domeniului - Istoricul turismului
2.1. Sintetizarea principalelor caracteristici ale - Noţiuni utilizate în geografia turismului
fenomenului turistic, din diverse perspective
(principii, metode, funcţii, tipuri) - Harta turistică
3.1. Citirea şi interpretarea informaţiei cartografice - Ghidul turistic
şi grafice referitoare la geografia turismului • Bazele teoretice ale geografiei turismului
3.2. Operarea cu simboluri, semne şi convenţii din - Principii, metode şi procedee de cercetare
domeniul geografiei turismului în general, al ale geografiei turismului
turismului religios în special - Funcţiile turismului
3.4. Relaţionarea diferitelor informaţii structurate, • Evoluţia turismului
utilizând informaţii cartografice sau grafice - Faza de început
4.2. Utilizarea tehnologiei documentării - Perioada engleză
bibliografice eficiente - Perioada modernă (secolul al XIX-lea –
începutul secolului al XX-lea)
- Perioada contemporană
1.2. Utilizarea conceptelor specifice turismului II. Potenţialul turistic

religios catolic în contexte variate de comunicare
scrisă şi orală • Potenţialul turistic al cadrului natural
1.3. Utilizarea unor elemente terminologice din - Potenţialul turistic al reliefului
limbile străine, relevante pentru geografia
turismului, în general, respectiv pentru turismul - Parcuri naturale si zone protejate
religios, în special - Potenţialul turistic al resurselor
2.1. Sintetizarea principalelor caracteristici ale hidrografice
fenomenului turistic, din diverse perspective • Potenţialul turistic antropic
(principii, metode, funcţii, tipuri) - Patrimoniul cultural construit
2.2. Identificarea diferitelor corelaţii între o Generalităţi, documente relevante
evenimente şi elemente semnificative din cultură, o Clasificare
ştiinţă şi societate o Lista monumentelor de patrimoniu
3.2. Operarea cu simboluri, semne şi convenţii din UNESCO
domeniul geografiei turismului în general, al - Localităţi cu resurse turistice
turismului religios în special
III. Tipuri şi forme de turism
- Turism curativ şi de agrement acvatic
- Turism recreativ montan
- Turism cultural religios
- Etnografie, folclor, artă populară
- Ecoturism, agroturism
IV. Turismul religios
• Factori determinanţi
3.3 Construirea unor schiţe cartografice simple - Potenţialul natural al zonelor cu
referitoare la turismul religios semnificaţie religioasă
4.1. Identificarea surselor de informare şi a - Potenţialul cultural-istoric
informaţiei utile în sistemele multimedia, relevante - Tradiţiile religioase
pentru turismul religios
2.3. Analizarea elementelor de bază ale
• Obiective turistico-religioase
patrimoniului cultural naţional (vestigii
arhitectonice de natură religioasă, culturale, - Catedralele
istorice, tradiţii religioase) - Mănăstirile şi bisericile
- Schiturile şi chiliile monahale
- Monumentele de artă şi factură religioasă
- Mormintele sfinte ca locuri de pelerinaj
- Taberele religioase de tineret
CLASA A X-A

I. Geografia turismului
• Noţiuni introductive
- Locul turismului pe glob
1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi
disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru - Tipologia turiştilor
prezentarea unei informaţii pertinente • Globalizarea turismului
1.2. Argumentarea unui demers explicativ din • Circulaţia şi fluxuri turistice pe glob
domeniul geografiei turismului - Fluxuri turistice majore
1.3. Utilizarea unor elemente terminologice - Modele de fluxuri turistice
minime din limbile străine, relevante pentru - Fluxuri turistice în Europa, Asia, America,
domeniul turismului Africa, Australia şi Noua Zeelandă
2.1. Operarea cu sistemul conceptual şi
metodologic specific domeniului geografiei
turismului
3.1. Utilizarea convenţiilor în citirea şi
interpretarea suporturilor cartografice
3.2. Realizarea de treceri de la o scară la alta în
reprezentările cartografice
4.1. Identificarea surselor de informare şi a
informaţiei utile în sistemele multimedia
1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi II. Potenţialul turistic

disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru • Europa
prezentarea unei informaţii pertinente - Europa Nordică
1.2. Argumentarea unui demers explicativ din - Europa Vestică
domeniul geografiei turismului
- Europa Sudică
2.2. Utilizarea unor metode şi tehnici simple,
specifice diferitelor discipline ştiinţifice, pentru - Europa Centrală
analiza unor elemente relevante pentru geografia • Asia
turismului - Asia Centrală
3.3. Operarea cu simboluri, semne şi convenţii - Asia Sud-Est
specifice domeniului geografiei turismului - Asia de Sud
3.4. Construirea unui text structurat, utilizând o - Trancaucazia
informaţie cartografică sau grafică - Asia Vestică şi Sud Vestică
4.2. Utilizarea unor metode experimentale şi de • America de Nord
simulare în analiza unor aspecte relevante din
- Canada
domeniul geografiei turismului
- SUA
- Mexic
• America Centrală
• America de Sud
• Africa
- Africa de Nord
- Africa Central Vestică
- Africa de Sud
• Australia şi Noua Zeelandă
Prezentă în planul de învăţământ ca disciplină şcolară pentru clasele a IX-a şi a X-a,
profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, disciplina Geografia
turismului vizează pregătirea de specialitate a viitorului ghid în domeniul turismului religios,
prin accentul pus pe cunoaşterea domeniului, pe valorificarea corelaţiilor interdisciplinare, pe
dezvoltarea de atitudini pozitive faţă de patrimoniul cultural naţional şi universal, pe utilizarea
noilor tehnologii ca surse de învăţare, documentare şi diseminare a informaţiilor referitoare la
turismul religios.
educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de sprijin în înţelegerea şi
interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente ecleziastice, în explicarea diferitelor fenomene
şi procese din evoluţia Bisericii. Elevului îi revine sarcina de a învăţa prin cooperare, de a
valorifica experienţa sa de învăţare în contexte formale şi non-formale, precum şi de a
realiza transferul învăţării la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o
disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală etc.
În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară, se va apela la îmbinarea
metodelor didactice tradiţionale cu metodele moderne. Totodată, utilizarea investigaţiei ca
demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării
prin descoperire. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare
(inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi
analizarea informaţiilor preluate de pe Internet) devine esenţială, în condiţiile multiplicării
surselor de informare şi de comunicare.
Pentru aplicarea acestei programe şi pentru dezvoltarea învăţării în clasă se
recomandă realizarea unor activităţi diversificate de către elevi şi profesor, care să
promoveze: exersarea terminologiei specifice domeniului geografiei turismului prin forme şi
structuri atractive, raportarea terminologiei specifice la alte discipline şcolare, utilizarea unor
resurse complementare de instruire, exersarea unor activităţi de învăţare care să faciliteze
educaţia permanentă, centrarea demersului de predare-învăţare pe elemente relevante şi de
interes actual din lumea contemporană. De asemenea, se recomandă utilizarea de ghidurile
metodologice, atlase, lucrări complementare.
utilizarea unor instrumente complementare de evaluare ca: proiectul, portofoliul,
autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, comportamentului şi a atitudinii elevilor.
1. Avram, A., Marile oraşe ale lumii, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2004.
2. Cândea, M., Simion, T., Bogan, E., Patrimoniul turistic al României, Ed. Universitară,
Bucureşti, 2012.
3. Cocean, P., Geografia turismului, Ed. Carro, Bucureşti, 1996.
4. Cocean, P., Peşterile României, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1995.
5. Colfescu, S., Bucureşti - Ghid turistic, istoric, artistic, Ed. Vremea, Bucureşti, 2012.
6. Dinu, M., Geografia turismului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
7. Fotea, A., Spania – Ghid turistic, Ed. Vremea, Bucureşti, 2006.
8. Neguţ, S., Nicolae, I., Patrimoniul UNESCO, cultural şi natural, Ed. Meronia, Bucureşti,
2001.
9. Obrascu, C., Roma – Ghid turistic şi cultural, Ed. Artefakt, Bucureşti, 2006.
Grup de lucru

4395 - 2015 - Programe Religie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4395 - 2015 - Programe Religie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ORDIN nr.

4395 din 30 iunie 2015 privind aprobarea

În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale

1. Definirea noţiunilor de bază cu privire la adevărurile de credinţă şi normele

4. Utilizarea corectă a terminologiei specifice limbajului religios

Competenţe specifice Conţinuturi

Competenţe specifice Conţinuturi

4.3. Utilizarea adecvată a limbajului cristologic

Fodoca Maria Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” București

1. Definirea noţiunilor de bază cu privire la adevărurile de credinţă şi normele

4. Utilizarea corectă a terminologiei specifice limbajului religios

• Manifestarea unui comportament adecvat credinţei şi moralei creştine, în situaţii concrete de

1. Definirea noţiunilor de bază cu privire la adevărurile de credinţă şi normele

2.2. Analizarea comportamentelor care derivă din

2.3. Stabilirea de comparaţii între semnificaţia - Legea morală

3.2. Evaluarea de atitudini şi comportamente care

4.2. Analizarea unor texte religioase şi laice de

• Cele zece porunci

1. Definirea noţiunilor de bază cu privire la adevărurile de credinţă şi normele

2.2. Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor - Persoana şi familia

3. Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii

• Demnitatea persoanei umane

Fodoca Maria Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti

Programa şcolară pentru disciplina Contabilitate reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de

1. Definirea elementelor caracteristice ale activităţii contabilităţii

2. Utilizarea informaţiilor contabile şi financiare pentru luarea deciziilor în

3. Evaluarea performanţei entităţii economice pe baza informaţiilor

4. Aplicarea tehnicilor şi procedurilor de înregistrare operativă şi contabilă,

• Respectarea legislaţiei financiar-contabile

1. Definirea elementelor caracteristice ale activităţii contabilităţii

Grama Mihaela Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti

Moisă Lucia Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti

1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea

Competenţe specifice Conţinuturi

1.2. Caracterizarea producătorului / • Oferta şi producţia de servicii turistice

1.3. Recunoaşterea caracteristicilor generale ale • Serviciile turistice

3.1. Utilizarea cunoştinţelor de economia turismului • Marketingul activităţii de turism

Grama Mihaela Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti

Moisă Lucia Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti

1. Analizarea principalelor moduri de manifestare artistică a umanităţii, din

• Atitudinea pozitivă faţă de artă, cultură, societate

1. Analizarea principalelor moduri de manifestare artistică a umanităţii din

Competenţe specifice Conţinuturi

• Arta popoarelor antice

• Arta europeană în secolul al XVII-lea

• Arta europeană în secolul al XIII-lea

1. Analizarea principalelor moduri de manifestare artistică a umanităţii din

Competenţe specifice Conţinuturi

2. Interpretarea istoriei artei din punct de vedere teologic creştin

3.3. Evidenţierea rolului artei religioase în plan

• Simboluri şi reprezentări creştine în Catacombe

• Lăcaşuri de cult creştine în primele secole

• Arta icoanei, teologie a frumuseţii

• Arta romanică şi gotică

Fodoca Maria Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti

Sibicianu Mariţa Doina –Laura Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” Bucureşti

Clasele a XI-a – a XII-a

1. Interpretarea corectă şi în context istoric a evenimentelor din viața Bisericii

• Conştientizarea importanţei cunoaşterii istoriei Bisericii pentru viaţa personală şi a

Competenţe specifice Conţinuturi

2.1. Descrierea unor personalităţi şi curente • Biserica în Evul Mediu

2.1. Descrierea unor personalităţi şi curente • Biserica în epoca modernă şi

Competenţe specifice Conţinuturi