3.

1 detector de fum prin aspiraţie

detector de fum în care aerul şi aerosolii sunt atraşi printr-o reţea de prelevare şi îndreptaţi către unul sau
mai multe elemente sensibile, cu ajutorul unui sistem de aspirare (de exemplu, ventilator sau pompă).

3.3 orificiu de eşantionare

orice orificiu prin care aerul este introdus în reţeaua de prelevare (cu înlocuire în tot standardul)

5.12.2.2 Producătorul trebuie de asemenea să poată prezenta laboratorului de încercare o documentaţie

detaliată a proiectului, dacă laboratorul consideră acest lucru necesar.

5.12.4 Stocarea programelor şi a datelor

5.12.4 Stocarea programelor şi a datelor

Datele programului care îndeplinesc cerinţele acestui standard european ca şi toate datele prestabilite cum
ar fi reglajele producătorului, trebuie stocate în memoria calculatorului.

Datele specifice sitului trebuie stocate într-o memorie capabilă să funcţioneze timp de cel puţin două
săptămâni fără alimentarea exterioară a detectorului, cu excepţia cazurilor în care trebuie luate dispoziţii
pentru actualizarea automată a acestor date în cel puţin o oră de la restabilirea alimentării.

6.1.2 Condiţii de funcţionare pentru încercări

Atunci când o procedură de încercare cere ca specimenul să fie în funcţiune, atunci acesta trebuie conectat
la echipamentul de control şi semnalizare şi la o sursă de alimentare electrică având caracteristicile
menţionate în documentaţie producătorului.

6.1.3 Montarea specimenului

6.1.5.1 Generalităţi
Deoarece există diferite tipuri de detectoare prin aspiraţie capabile să funcţioneze conform unor principii
foarte diferite şi care au domenii ale sensibilităţii foarte diferite, pot fi utilizate metode diferite de măsurare a
valorii pragului de răspuns. Obiectul oricărei metode alese este de a determina măsura concentraţia de
produşi de ardere care, atunci când traversează detectorul, produce declanşarea unei alarme.

6.1.7 Specimene pentru încercare

Opt specimene de detectoare prin aspiraţie (sau cel puţin un număr suficient de specimene care să permită
încercarea de dispersie a exemplarelor care include opt specimene DFA ( a se vedea nota din tabelul 3 ))
sunt necesare pentru a realiza planul încercărilor după cum este indicat în 6.1.8, ca şi un ansamblu de
tubuluri şi de racorduri suficient pentru a realiza diferite configuraţii ale reţelei de prelevare cerută pentru
încercări.

6.1.8 Planul de încercări

Număr(e) de
Încercare Paragraf
specimene a
Repetabilitate 6.2 1
Reproductibilitate 6.3 De la 1 până la 8 b
a Planul indică numărul de specimene pentru fiecare încercare. .Alte dispoziţii pot fi folosite pentru
ameliorarea eficacităţii sau preţului încercărilor sau pentru reducerea numărului de specimene deteriorate
prin încercări. Totodată, încercarea de reproductibilitate dispersiei exemplarelor trebuie realizată pe opt
elemente sensibile. Dacă trebuie utilizate mai puţine specimene pentru restul încercărilor, atunci efectele pot
deteriora un specimen rezultant prin expunerea la un număr oarecare de încercări, trebuie luate în calculul
încercările de anduranţă,

6.5.2.5 Măsurări în timpul încercării

Pentru măsurarea valorii pragului de răspuns, o lungime suficientă a tubulaturii trebuie instalată în camera
climatică pentru a permite temperaturii aerosolilor de încercare să se stabilizeze la temperatura de
încercare înainte de a pătrunde în detector.

C.1 Combustibil
Pentru această încercare sunt necesare cel puţin 3 baghete de lemn uscat de fag (conţinut umezeală ≈
5%), fiecare baghetă având dimensiunile de 75 mm x 25 mm x 20 mm.

F.3
O cantitate mică de produs inflamabil curat (de exemplu 5 cm 3 de alcool metilic pur) poate fi utilizat pentru
iniţierea arderii.

I.1 Incinta de încercare la foc

Punctul de captare, MIC, termocuplurile şi aparatul de măsurare a opacităţii trebuie amplasate în volumul
arătat în figura I.1 şi I.2.