Decizia nr 50 din 18 septembrie 2023

pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materie civilă
Demolarea unui mit
21 septembrie 2023 |

Alexandru Coroian

1. Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în
materie civilă a pronunțat Decizia nr. 50 din 18 septembrie 2023 prin care a stabilit că, în
cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit
prevederilor legislației privind insolvența, în pasivul debitorului insolvent fiind cuprinse şi
creanțe fiscale, termenul de prescripție a executării silite este cel de trei ani prevăzut de Codul
de procedură civilă.

Această soluție demolează mitul foarte bine împământenit potrivit căruia termenul de
prescripție a dreptului de a cere executarea silită este întotdeauna de cinci ani, atunci când
executarea se realizează de organele fiscale, potrivit Codului de procedură fiscală și vizează
realizarea de creanțe ale bugetelor publice.

2. Răspunderea membrilor organelor de conducere pentru starea de insolvență a societății,

indiferent dacă este atrasă potrivit Legii nr. 85/2006 sau Legii nr. 85/2014, este o răspundere
față de societate, nu față de creditori. Hotărârea judecătorească de atragere a acestei
răspunderi stabilește o creanță față de societate, chiar dacă această creanță este cuantificată
prin raportare la un pasiv compus din creanțele mai multor creditori.

Ca regulă generală, realizarea silită a creanței stabilite prin hotărârea judecătorească de

atragere a răspunderii se realizează prin executorul judecătoresc, potrivit Codului de
procedură civilă (art. 142 din Legea nr. 85/2006 sau art. 173 din Legea nr. 85/2014).

Prin excepție de la această regulă, art. 220 alin. (10) Cod procedură fiscală prevede că, în
cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere şi pentru
creanţe fiscale, executarea silită se efectuează potrivit dispoziţiilor legii de procedură fiscală,
de către organul de executare silită prevăzut de aceasta.

3. Faptul că legea prevede o competență și o procedură de executare silită speciale în ipoteza

prevăzută de art. 220 alin. (10) Cod procedură fiscală nu modifică natura juridică a creanței a
cărei realizare se urmărește. Această creanță rămâne una civilă, chiar dacă are în componență
și sume cuvenite unui buget public, cu titlul de impozite și taxe.

Termenul de prescripție de cinci ani prevăzut de art. 215 Cod procedură fiscală este aplicabil
dreptului organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale. Chiar
dacă organul de executare silită este organul fiscal și chiar dacă procedura este cea fiscală,
creanța a cărei realizare se urmărește nu este una fiscală, astfel că dispozițiile legale privitoare
la termenul de prescripție de cinci ani nu sunt aplicabile.

În schimb, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită în temeiul titlului

executoriu constând în hotărârea judecătorească de antrenare a răspunderii membrilor
organelor de conducere pentru starea de insolvență a societății este termenul de trei ani
prevăzut de art. 706 Cod procedură civilă.

4. Motivele pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materie civilă a pronunțat decizia nr. 50 din 18 septembrie 2023 vor fi
cunoscute doar atunci când hotărârea va fi motivată și publicată. Probabil că între acele
motive se vor regăsi și cele prezentate pe scurt în cadrul prezentului material.

Până când decizia va fi publicată și va deveni obligatorie, apreciem că cele arătate mai sus
pot fi invocate și susținute cu succes în fața instanțelor de executare, atunci când este cazul.

Avocat Alexandru Coroian