Natura raportului juridic dintre societatile comerciale si administratorii sau

directorii acestora

Revista "Dreptul", Nr. 8/2008, pag. 48

Autori : Beligradeanu Serban, Stefanescu Ion Traian

"Faptic inexistenta intre 1948-1990, problematica abordarii in studiul de fata s-a

ivit numai dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 31/1990 a societatilor comerciale.
In versiunea initiala a Legii nr. 31/1990 - in special, anterior modificarilor aduse
acesteia prin Legea nr. 441/2006 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2007 -
in literatura juridica de drept al muncii s-a considerat ca, in cazul in care
administratorul este actionar al societatii, el nu poate - in aceasta calitate, de
administrator - sa fie salariat al societatii; in schimb el poate avea calitatea de
administrator-salariat daca nu este actionarul societatii sau nu este asociat al
acesteia (in cadrul societatilor cu raspundere limitata). De asemenea, s-a subliniat ca
fata de art. 105 al legii (textul initial), directorii executivi ai societatilor pe
actiuni erau salariati, chiar daca raspunderea lor reparatorie era stabilita conform
normelor privitoare la mandatul comercial".
"Sistemul legal prezentat in cele ce preced a fost radical modificat prin Legea nr.
441/2006, iar apoi, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2007, acte
normative prin care s-au adus modificari de esenta, inclusiv sub aspectele ce formeaza
obiectul prezentului studiu.
Si dupa intrarea in vigoare a celor doua acte normative amintite, in doctrina au
fost exprimate unele opinii eronate. Astfel, de pilda, se afirma ca <<este perfect
posibil ca si un reprezentant al societatii comerciale (administratorul) sa aiba
calitatea de salariat>> sau ca, de vreme ce societatilor cu raspundere limitata nu le
sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 31/1990 referitoare la administrarea societatilor
pe actiuni, <<insemneaza ca administratorii pot avea calitatea de angajat (salariat)>>".
"Indiscutabil, in prezent, atat administratorii societatilor comerciale - a caror
reglementare este cuprinsa in Legea nr. 31/1990 -, cat si <<directorii>> acestora (in
intelesul conferit prin art. 143 alin. 1 si 5 - fraza intai -) nu sunt salariati, ci
activitatea acestora este carmuita de statornicirile privitoare la contractul de mandat
comercial (art. 374 si urm. din Codul comercial roman din 1887, cu modificarile si
completarile ulterioare) coroborate, cand este cazul - art. 1 alin. 2 din Codul
comercial - cu art. 1532 si urm. din Codul civil.
Aceasta concluzie se desprinde, fara echivoc, din urmatoarele dispozitii ale
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/2007 si ale Legii nr. 31/1990".
"Art. 137^1 alin. 1 si 4 (in cazul administratorilor societatilor pe actiuni -
sistemul unitar -), ca si art. 143^1 alin. 4 (in cazul <<directorilor>> acestor
societati) ori art. 153^2 alin. 1 si 4 (in situatia membrilor directoratului de la
societatile pe actiuni - in sistemul dualist -) sau art. 194 alin. 1 lit. b (privitor la
administratorii societatilor cu raspundere limitata) se refera expres la <<desemnarea>>,
respectiv <<revocarea>> tuturor acestora, terminologie inexistenta in ipoteza incheierii
ori a incetarii contractului individual de munca.
Tot astfel, aceeasi concluzie este aplicabila si cu referire la art. 77 din Lege,
care se refera la <<alegerea>> administratorilor societatilor in nume colectiv si,
respectiv, la <<revocarea>> lor".
"S-a mai afirmat ca <<administratorii sunt detinatorii unei functii sau oficiu de
drept privat ale carui indatoriri sunt stabilite in mod prevalent de lege si in secund
de actul constitutiv.
Si acest punct de vedere, cel putin in prezent, este in discordanta cu Legea nr.
31/1990, intrucat art. 153^12 alin. 3 din aceasta lege dispune ca <<Pentru ca numirea
unui administrator, respectiv a unui membru al directoratului sau al consiliului de
supraveghere, sa fie valabila din punct de vedere juridic, persoana numita trebuie sa o
accepte expres>>.
"Art. 196^1 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 statorniceste ca <<Dispozitiile privitoare
la administrarea societatilor pe actiuni nu sunt aplicabile societatilor cu raspundere
limitata>>. Rezulta deci ca norma reprodusa are in vedere imprejurarea ca la societatile
cu raspundere limitata nu se aplica dispozitiile privitoare la sistemul unitar sau
dualist de administrare al societatilor pe actiuni, dar nu si regimul juridic aplicabil
administratorilor, consacrat de art. 137^1 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 (interdictia de
a fi salariati).
 In consecinta, si in cazul societatilor comerciale cu raspundere limitata,
administratorii nu pot fi salariati.
De la aceasta regula insa Legea nr. 31/1990 (republicata) reglementeaza o exceptie,
si anume in cuprinsul art. 196^1 alin. 3 (in redactarea data prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 82/2007), text conform caruia: <<Asociatul unic poate avea calitatea de
salariat al societatii cu raspundere limitata al carui asociat unic este>>".
"Alte acte normative. a) Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte
forme de asociere in agricultura. Sub aspectele discutate in studiul de fata aceasta
lege nu ridica probleme deosebite, din moment ce ea se aliniaza principiului statornicit
prin Legea nr. 31/1990 (republicata la 17 noiembrie 2004), subsecvent modificarilor si
completarilor dispuse prin Legea nr. 441/2006 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 82/2007, in sensul ca administratorii societatilor comerciale agricole nu sunt
salariati, desfasurandu-si activitatea in temeiul unui contract de mandat, evident
comercial".
"Potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 pentru stabilirea unor
masuri referitoare la administrarea companiilor/societatilor nationale si a celorlalte
societati comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale
este actionar majoritar, administrarea tuturor atare operatori economici se face de
catre <<un consiliu de administratie numit potrivit dispozitiilor Legii nr. 31/1990
privind societatile comerciale, republicata>>.
Asadar, sub aspectul administrarii - deci si al administratorilor -
societatile/companiile amintite se aliniaza dreptului comun in materie, respectiv, Legii
nr. 31/1990".
"Legea nr. 297/2004 privind piata de capital. Prin aceasta lege se reglementeaza -
intre altele - organizarea si functionarea societatilor de servicii de investitii
financiare (S.S.I.F.), precum si a Fondului de compensare a investitiilor (Fond), ca si
a societatilor de administrare a investitiilor (S.A.I.), precizandu-se ca toate aceste
entitati sunt persoane juridice constituite <<sub forma unei societati pe actiuni>>
(art. 6; art. 44 alin. 1 si art. 53 alin. I). Intrucat legea nu cuprinde reglementari
speciale, referitoare la administrarea acestor societati, sunt aplicabile reglementarile
<<Despre administratia societatii>> (pe actiuni) din capitolul IV, sectiunea a III-a din
titlul III al Legii nr. 31/1990 (evident, in actuala redactare)".
"Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si
adecvarea capitalului. Acest act normativ reglementeaza, in principal, activitatea
institutiilor de credit, in care sunt incluse: bancile (inclusiv cele de economisire si
creditare in domeniul locativ si cele de credit ipotecar), organizatiile cooperatiste de
credit si institutiile emitente de moneda electronica.
Toate aceste institutii de credit sunt constituite sub forma societatilor comerciale
pe actiuni, cu exceptia organizatiilor cooperatiste de credit, care sunt unitati
cooperatiste, dar carora, de regula, li se aplica <<in mod corespunzator>> si
dispozitiile Legii nr. 31/1990 (art. 351 alin. 1)".
"Asa cum am aratat mai sus, potrivit Legii nr. 31/1990, membrii consiliilor de
administratie sau administratorii unici si directorii, membrii consiliilor de
supraveghere si ai directoratului (alesi/numiti/delegati/desemnati conform legii) si
conducatorii societatilor comerciale, indiferent de capitalul acestora si categoria din
care fac parte, de regula, nu pot fi salariati.
Sunt admise exceptii numai in situatiile expres prevazute de legislatia comerciale
si anume:
a) asociatul unic care este si salariat al societatii cu raspundere limitata (art.
196^1 alin. 3 din Legea nr. 31/1990);
b) conducatorii societatilor de servicii de investitii financiare care pot fi membri
ai consiliului de administratie, dar trebuie sa fie obligatoriu salariati in calitate de
conducatori;
c) directorii institutiilor de credit care pot sa fie membri ai consiliului de
administratie, daca sunt salariati in aceasta calitate de directori (art. 107 alin. 3 si
4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006);
d) membrii directoratului in sistemul dualist de administrare a institutiei de
credit (art. 107 alin. 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006);
e) membrii comitetului de directie ai societatii agricole care pot cumula aceasta
calitate cu aceea de salariat in alte functii din cadrul societatii agricole respective
(astfel cum se deduce din art. 38 din Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si
alte forme de asociere in agricultura)".
 "In pofida cerintelor practicii, corelatia dintre raspunderea juridica reglementata
de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si cea reglementata de Codul muncii
nu a fost analizata decat sporadic in doctrina juridica.
O astfel de analiza - care se impune cu certitudine - implica, in prealabil, sa fie
conturate, distinct, formele raspunderii juridice a administratorului/directorului si,
respectiv, a salariatului spre a se putea analiza, ulterior, corelatia dintre acestea".
"Administratorii raspund fata de societate pentru prejudiciile cauzate acesteia prin
actele si faptele lor personale savarsite cu vinovatie. Dar, administratorii raspund,
potrivit art. 144^2 alin. 2, si pentru prejudiciile cauzate prin actele indeplinite de
directori sau de personalul incadrat, cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi
exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor. In aceasta situatie,
raspunderea administratorilor este subsidiara.
Deoarece, fiind comercial, mandatul administratorului este remunerat, raspunderea sa
se poate angaja chiar si pentru culpa levissima, prin raportare la diligenta ceruta
bunului proprietar/administrator (art. 1080 din Codul civil)".
"In sistemul de conducere unitar pentru actele si faptele savarsite ca
administratori executivi (asadar, atunci cand, potrivit art. 143 alin. 2, au fost numiti
directori din randul membrilor consiliului de administratie), directorii raspund ca
orice alt administrator, fiindu-le aplicabile inclusiv art. 72 si art. 73 din Legea nr.
31/1990 a societatilor comerciale.
Atunci cand directorii nu au fost desemnati din randul membrilor consiliului de
administratie, raspund potrivit art. 152 alin. 1, respectiv, similar administratorilor -
in baza contractului de mandat comercial -, dar fara aplicarea art. 73 (respectiv fara a
se angaja si raspunderea lor solidara)".
"Raspunderea salariatului. Prestand munca <<pentru si sub autoritatea unui
angajator>> (conform art. 10 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii), adica in subordinea
sa, salariatul poate sa raspunda juridic, potrivit normelor de drept comun al muncii,
astfel:
a) Disciplinar, in cadrul unei forme de raspundere juridica specifica dreptului
muncii, potrivit art. 61 lit. a si art. 263-268 din Codul muncii. (...)
b) Patrimonial, conform art. 270-275 din Codul muncii, daca a cauzat prin fapta sa,
savarsita cu vinovatie, un prejudiciu material angajatorului".
"Ca o remarca, de principiu, pentru activitatea practica, evidentiem ca in orice
ipoteza in care exista - reglementari paralele si concurente - una de drept comercial si
cealalta de drept al muncii - referitoare la atributiile de serviciu sau la formele
raspunderii juridice ale celor care presteaza munca, reglementarea de drept comercial
apare ca o reglementare de exceptie fata de legislatia muncii. In consecinta,
reglementarea de drept comercial este cea care prevaleaza, excluzandu-se normele
referitoare la contractul individual de munca".
"In sfarsit, evidentiem ca Legea nr. 31/1990 nu se ocupa de problema atragerii
personalului la adoptarea deciziilor in cadrul societatilor comerciale (respectiv, a
acelor salariati care nu au si calitatea de actionari sau asociati). Intr-adevar, de
aproape doua decenii, nu s-au reglementat infiintarea, organizarea si functionarea
comitetelor de intreprindere, reglementare existenta in legislatiile multor state
europene si nu numai, organisme prin care se asigura participarea tuturor categoriilor
de salariati la adoptarea deciziilor esentiale pentru societatea comerciala. Or,
participarea personalului - in mod consultativ, sau, ca exceptie, conform - la adoptarea
unor decizii nu constituie o concesie facuta acestuia, ci o adevarata necesitate, astfel
cum o demonstreaza experienta acestor state".