ANALIZA COMPARATIVA

CONDUCEREA SOCIETATILOR
COOPERATIVE-CONDUCEREA
SOCIETATILOR COMERCIALE
DRAGNEA MARIUS IULIAN
administrarea şi conducerea societăţii
comerciale, Statutul juridic al administratorilor.
Reguli speciale privind pluralitatea
administratorilor. Ră spunderea administratorilor
Legea nr. 31/1990 conţine reguli diferite privind
conducerea şi administrarea societă ţii în funcţie de
forma juridică a acesteia.
Pentru societă ţile în nume colectiv, legea prevede
că dreptul de a reprezenta societatea aparţine
fiecă rui administrator, afară de stipulaţie contrară
în actul constitutiv (art. 75).
La societatea în comandită simplă , administraţia se
va încredinţa unuia sau mai multor asociaţi
comanditaţi (art. 88).
Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau
mai mulţi administratori, numă rul acestora fiind
totdeauna impar. Când sunt mai mulţi
administratori, ei constituie un consiliu de
administraţie. Societă ţile pe acţiuni ale că ror
situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii
legale de auditare sunt administrate de cel puţin
trei administratori (art. 137). Potrivit dispoziţiilor
art. 143 din lege, consiliul de administraţie poate
delega conducerea societă ţii unuia sau mai multor
directori, numind pe unul dintre ei director general.
Tot cu privire la societatea pe acţiuni,
dispoziţiile art. 153 din Legea nr. 31/1990 prevă d
că prin actul constitutiv se poate stipula că
societatea pe acţiuni este administrată de un
directorat şi de un consiliu de supraveghere.
în sfârşit, în conformitate cu art. 197, societatea cu
ră spundere limitată este administrată de unul sau
mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi,
numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea
generală .
Din cuprinsul dispoziţiilor legale de mai sus
rezultă că , indiferent de forma juridică , societatea
comercială este administrată de unul sau mai mulţi
administratori, în cazul societă ţilor pe acţiuni,
dacă sunt mai mulţi administratori ei se
organizează şi funcţionează ca un organ colectiv,
denumit consiliu de administraţie. Dacă acţionarii
optează pentru sistemul dualist, societatea va fi
administrată de directorat şi consiliul de
supraveghere. în cadrul celorlalte societă ţi,
administratorii, dacă sunt mai mulţi, lucrează
împreună , dar nu sunt organizaţi în organe
colective de administrare şi conducere.
Statutul juridic al administratorilor
Datorită rolului pe care îl au în societatea
comercială , Legea nr. 31/1990 instituie pentru
administratori un regim juridic special. Regulile
referitoare la statutul administratorului se referă la:
calitatea de administrator; condiţiile de numire în
funcţie; desemnarea administratorului; durata
funcţiei; publicitatea numirii administratorului;
natura juridică a funcţiei de administrator,
obligaţiile şi puterile administratorului; încetarea
funcţiei de administrator
Calitatea de administrator
Ca regulă , calitatea de administrator este exercitată
de o persoană fizică . în forma actuală , Legea nr.
31/1990 [art. 153 alin. (2)] permite desemnarea în
calitate de administrator a unei persoane juridice,
dar numai în cazul societă ţii pe acţiuni. Pentru
situaţia în care o persoană juridică este numită
administrator, ea este obligată să -şi desemneze un
reprezentant persoană fizică care va fi supus
aceloraşi condiţii, obligaţii şi ră spunderi civile şi
penale ca administratorul persoană fizică , care
acţionează în nume propriu, fă ră ca prin aceasta
persoana juridică pe care o reprezintă să fie
exonerată de ră spundere sau să i se reducă
ră spunderea solidară .
Condiţiile cerute pentru numirea
administratorului
Legea nr. 31/1990 impune persoanelor ce urmează
a fi desemnate în funcţia de administrator
îndeplinirea unor condiţii speciale.
Capacitatea administratorului
Art. 731 din Legea nr. 31/1990 prevede că
persoanele care nu pot fi fondatori nu pot fi nici
administratori, iar, potrivit art. 6 din aceeaşi lege,
nu vor putea fi fondatori
persoanele care, în condiţiile legii, sunt incapabile.
Din interpretarea acestor norme legale rezultă că
persoana fizică desemnată ca administrator trebuie
să aibă capacitate deplină de exerciţiu.
Onorabilitatea administratorului
Legea dispune că funcţia de administrator nu poate
fi îndeplinită de o persoană care a fost condamnată
pentru infracţiunile prevă zute de art. 6 alin. (2) din
lege. Interdicţia priveşte pe administratorul
orică rei societă ţi comerciale.
Cumulul de funcţii
Una din regulile privind cumulul de funcţii este
consacrată de art. 1371 alin. (3) din Legea nr.
31/1990, potrivit că reia, pe durata îndeplinirii
mandatului, administratorii nu pot încheia cu
societatea un contract de muncă . în cazul în care
administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii
societă ţii, contractul individual de muncă este
suspendat pe perioada mandatului. în consecinţă ,
legea interzice cumulul funcţiei de administrator
cu cea de salariat al societă ţii.
Apoi, art. 153 din Legea nr. 31/1990 stipulează că
o persoană fizică poate exercita concomitent cel
mult cinci mandate de administrator şi/sau de
membru al consiliului de supraveghere în societă ţi
pe acţiuni al că ror sediu se află pe teritoriul
României. Limitarea cumulului de mandate
priveşte deopotrivă administratorul persoană fizică
şi reprezentantul permanent al administratorului
persoană juridică . Limita cumulului de mai sus nu
operează în cazurile în care cel ales în consiliul de
administraţie sau în consiliul de supraveghere este
proprietar a cel puţin o pă trime din totalul
acţiunilor societă ţii sau este membru în consiliul
de administraţie ori în consiliul de supraveghere al
unei societă ţi pe acţiuni care deţine pă trimea
ară tată .
Persoana care încalcă limită rile de mai sus este
obligată să demisioneze din funcţiile de membru al
consiliului de administraţie sau al consiliului de
supraveghere care depă şesc numă rul maxim de
mandate, în termen de o lună de la data apariţiei
situaţiei de incompatibilitate. La expirarea acestei
perioade, el va pierde mandatul obţinut prin
depă şirea numă rului legal de mandate, în ordinea
cronologică a numirilor, şi va fi obligat la
restituirea remuneraţiei şi a altor beneficii primite
că tre societatea în care a exercitat acest mandat.
Deliberă rile la care el a luat parte în exercitarea
mandatului respectiv ră mân valabile.
Pentru societă ţile cu ră spundere limitată , legea
dispune că administratorii nu pot primi, fă ră
autorizarea adună rii asociaţilor, mandatul de
administrator în alte societă ţi concurente sau având
acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel
de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau
pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub
sancţiunea revocă rii şi ră spunderii pentru daune.
Desemnarea administratorilor societăţii
Atributul desemnă rii administratorilor revine
asociaţilor societă ţii. Potrivit dispoziţiilor art. 7 şi
art. 8 din Legea nr. 31/1990, asociaţii trebuie să
prevadă în actul constitutiv persoanele care vor
îndeplini funcţia de administrator. Ulterior,
administratorii sunt aleşi de adunarea generală a
asociaţilor.
în cazul societă ţii în nume colectiv şi societă ţii în
comandită simplă , legea prevede că administratorii
sunt aleşi prin votul asociaţilor care reprezintă
majoritatea absolută a capitalului social (art. 77 şi
art. 90).
în societatea pe acţiuni sau în comandită pe
acţiuni, administratorii sunt aleşi de adunarea
generală ordinară a acţionarilor cu cvorumul şi
majoritatea prevă zute de lege.
Administratorii societă ţii cu ră spundere limitată
sunt aleşi de adunarea asociaţilor cu votul
reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a
pă rţilor sociale (art’. 194).
Pentru cazul societă ţilor pe acţiuni sau în
comandită pe acţiuni, art. 1372 din Legea nr.
31/1990 consacră anumite reguli ce privesc
vacanţa unuia sau a mai multor posturi de
administratori. Astfel, în conformitate cu textul de
lege menţionat, în caz de vacanţă a unuia sau a
mai multor posturi de administrator, dacă prin
actul constitutiv nu se dispune altfel, consiliul de
administraţie procedează la numirea unor
administratori provizorii, până la întrunirea
adună rii generale a acţionarilor. Dacă vacanţa
postului/posturilor determină scă derea numă rului
administratorilor sub minimul legal, administratorii
ră maşi sunt obligaţi să convoace de îndată
adunarea generală a acţionarilor, pentru a completa
numă rul de membri ai consiliului de administraţie.
Dacă administratorii nu convoacă adunarea
generală , orice persoană interesată se poate adresa
instanţei pentru a desemna persoana însă rcinată cu
convocarea adună rii generale ordinare a
acţionarilor, care să facă numirile necesare. Când
este un singur administrator şi acesta vrea să
renunţe la mandat, el va trebui să convoace
adunarea generală ordinară . în caz de deces sau de
imposibilitate fizică de exercitare a funcţiei de
administrator unic, numirea provizorie se va face
de că tre cenzori, însă adunarea generală ordinară
va fi convocată de urgenţă pentru numirea
definitivă a administratorului.
Regulile de mai sus sunt cuprinse în secţiunea
dedicată administraţiei societă ţii pe acţiuni şi în
comandită pe acţiuni însă , datorită eficienţei lor
juridice, îşi pot gă si aplicare în toate formele de
societate.
în sfârşit, se impune a fi reţinut că persoana
desemnată în calitate de administrator trebuie să
accepte expres numirea sa şi să aibă încheiată
o asigurare de ră spundere civilă profesională .
Publicarea numirii administratorilor
Legea nr. 26/1990 prevede obligaţia ară tă rii
administratorilor societă ţii şi puterilor acestora cu
menţiunea care dintre ei are împuternicirea să
reprezinte societatea. Potrivit dispoziţiilor art. 45
din Legea nr. 31/1990 coroborate cu cele ale art.
19 din Legea nr. 26/1990, după înmatricularea
societă ţii, administratorii împuterniciţi
cu reprezentarea societă ţii au obligaţia să depună ,
la registrul comerţului, semnă turile lor. Aceeaşi
obligaţie a depunerii semnă turilor la registrul
comerţului o instituie Legea şi în sarcina
conducă torilor sucursalelor societă ţii. întrucât
Legea nr. 31/1990 (art. 45) se referă numai la
reprezentanţii societă ţii, înseamnă că nu toţi
administratorii societă ţii sunt obligaţi să depună
semnă turile, ci numai cei care au fost mandataţi cu
puterea de reprezentare a societă ţii.
Depunerea semnă turilor la oficiul registrului
comerţului se face în termen de 15 zile de la data
înmatriculă rii societă ţii sau, după caz, de la data
alegerii lor de că tre adunarea asociaţilor.
în concret, specimenul de semnă tură poate fi depus
prin semnarea în registrul comerţului, iar
semnă tura va fi verificată de oficiul registrului
comerţului; în absenţa reprezentantului în cauză
ori la alegere, semnă tura în registru poate fi
înlocuită prin prezentarea acesteia legalizată de
notarul public [art. 18 alin. (2) şi art. 19 din Legea
nr. 26/1990].
Potrivit prevederilor art. 153 din Legea nr.
31/1990, consiliul de administraţie are obligaţia să
solicite oficiului registrului comerţului
înregistrarea orică rei schimbă ri în persoana
administratorilor şi publicarea acestor date în
Monitorul Oficial.
Numirea în funcţia de administrator sau încetarea
acestei funcţii nu poate fi invocată faţă de terţi
dacă nu a fost publicată în conformitate cu legea.
Remunerarea administratorilor
Pentru societă ţile în nume colectiv, societatea în
comandită simplă şi societatea cu ră spunderea
limitată , legea prevede că asociaţii care reprezintă
majoritatea absolută a capitalului social pot alege
unul sau mai mulţi administratori, fixându-le şi
eventuala lor remuneraţie [art. 77, art. 90 şi art.
197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990). La societatea
pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni,
remuneraţia administratorilor este stabilită prin
actul constitutiv sau prin hotă rârea adună rii
generale a acţionarilor (art. 153 din Legea nr.
31/1990).
Deducem din normele legale de mai sus că
remunerarea administratorilor este facultativă , iar
nu obligatorie. De asemenea, prerogativa stabilirii
remuneraţiei administratorilor aparţine asociaţilor,
ce poate fi exprimată cu prilejul constituirii
societă ţii în cuprinsul actului constitutiv sau
ulterior, în cadrul adună rilor generale.
Legea nr. 31/1990 (art. 1444) prevede că este
interzisă creditarea de că tre societate a
administratorilor acesteia, prin intermediul unor
operaţiuni precum: a) acordarea de împrumuturi;
b) acordarea de avantaje financiare cu prilejul
încheierii de că tre societate cu aceştia de
operaţiuni de livrare de bunuri, prestă ri de servicii
sau de executare de lucră ri; c) garantarea directă
ori indirectă , în tot sau în parte, a orică ror
împrumuturi acordate administratorilor sau a
orică ror altor obligaţii personale ale acestora faţă
de terţe persoane; d) dobândirea cu titlu oneros ori
plata în tot sau în parte a unei creanţe ce are drept
obiect un împrumut acordat de o terţă persoană
administratorilor ori o altă prestaţie personală a
acestora.
Legea extinde interdicţiile de mai sus şi asupra
operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul sau soţia,
rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai
administratorului, precum şi asupra operaţiunilor
care privesc o societate civilă sau comer
cială la care una dintre persoanele menţionate este
administrator ori deţine, singură sau împreună cu
una dintre persoanele mai sus menţionate, o cotă
de cel puţin 20% din valoarea capitalului social
subscris.
Interdicţiile de mai sus nu-şi gă sesc aplicare în
cazul operaţiunilor a că ror valoare exigibilă
cumulată este inferioară echivalentului în lei al
sumei de 5.000 euro, precum şi în cazul în care
operaţiunea este încheiată de societate în condiţiile
exercită rii curente a activită ţii sale, iar clauzele nu
sunt mai favorabile decât cele pe care, în mod
obişnuit, societatea le practică faţă de terţe
persoane [art. 144'*' alin. (3)].
Natura juridică a raporturilor dintre
administrator şi societatea comercială
Art. 72 din Legea nr. 31/1990 dispune: „obligaţiile
şi ră spunderea administratorilor sunt reglementate
de dispoziţiile referitoare la mandat şi cele special
prevă zute în această lege”. Din norma legală citată
rezultă că raporturile din administrator şi societate
sunt raporturi de mandat, având deci natură
contractuală .
Legea instituie anumite obligaţii speciale în sarcina
administratorilor, de unde concluzia potrivit că reia
natura juridică a raporturilor dintre administratori
şi societate este deopotrivă legală şi contractuală .
Obligaţiile administratorului
Legea nr. 31/1990 reglementează o serie de
obligaţii care revin administratorului societă ţii în
exercitarea mandatului să u.
Dintre principalele obligaţii ale administratorului
amintim :
a) obligaţia de a îndeplini formalită ţile necesare
constituirii societă ţii (art. 36);
b) obligaţia de a depune semnă turile la registrul
comerţului, în cazul când a fost desemnat
reprezentant al societă ţii (art. 45);
c) obligaţia de a prelua şi pă stra documentele
privind constituirea societă ţii [art. 30 alin. (2)];
d) obligaţia de a administra societatea, adică de a
face toate operaţiile cerute pentru îndeplinirea
obiectului societă ţii (art. 70);
e) obligaţia de a urmă ri efectuarea de că tre asociaţi
a vă rsă mintelor datorate (art. 73);
f) obligaţia de a ţine registrele cerute de lege şi
corecta lor ţinere (art. 73);
g) obligaţia de a întocmi situaţia financiară anuală ,
precum şi de a asigura respectarea legii la
repartizarea profitului şi plata dividendelor (art.
73);
h) obligaţia de a lua parte la toate adună rile
societă ţii, la consiliile de administraţie şi organele
de conducere similare acestora [art. 70 alin. (2)];
i) obligaţia de a duce la îndeplinire hotă rârile
adună rii generale a asociaţilor (art. 73);
j) obligaţia de a îndeplini îndatoririle prevă zute de
actul constitutiv, precum şi cele stabilite de lege
(art. 73).
întrucât sunt prevă zute în mod expres de lege,
acestea sunt cunoscute sub denumirea de obligaţii
legale ale administratorilor, însă în actele
constitutive ale societă ţii pot fi stabilite şi alte
obligaţii ale administratorilor.
Puterile administratorilor
Puterile administratorilor supt consacrate în
principal în cuprinsul art. 7, art. 8 şi art. 70 din
Legea nr. 31/1990. în conformitate cu normele
legale menţionate, administratorul reprezintă
societatea în raporturile juridice cu terţii şi
efectuează toate operaţiunile pentru ducerea la
îndeplinire a obiectului de activitate al societă ţii. în
concret, administratorul este împuternicit să
încheie actele de conservare, actele de administrare
şi actele de dispoziţie pe care le impune gestiunea
societă ţii. în privinţa actelor de dispoziţie, legea
consacră anumite reguli speciale privind încheierea
acestora.
Astfel, art. 441 dispune că dobândirea de că tre
societate, într-un interval de cel mult 2 ani de la
constituire sau de la autorizarea începerii
activită ţii, a unui bun de la un fondator ori
acţionar, contra unei sume sau a altor contravalori
reprezentând cel puţin o zecime din valoarea
capitalului social subscris, va fi supusă aprobă rii
prealabile a adună rii generale a asociaţilor.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 150 din
Legea nr. 31/1990, dacă prin actul constitutiv nu se
dispune altfel şi sub rezerva dispoziţiilor art. 44*,
sub sancţiunea nulită ţii, administratorul va putea,
în nume propriu, să înstră ineze, respectiv să
dobândească bunuri că tre/sau de la societate,
având o valoare de peste 10% din activele nete ale
societă ţii, numai după obţinerea aprobă rii adună rii
generale extraordinare, în condiţiile prevă zute la
art. 115.
O îngră dire de mare însemnă tate juridică este
consacrată în materia societă ţilor comerciale pe
acţiuni. Astfel, potrivit prevederilor art. 153din
Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie,
respectiv directoratul, va putea să încheie acte
juridice în numele şi în contul societă ţii, prin care
să dobândească bunuri pentru aceasta sau să
înstră ineze, să schimbe ori să constituie în garanţie
bunuri aflate în patrimoniul societă ţii, a că ror
valoare depă şeşte jumă tate din valoarea contabilă
a activelor societă ţii la data încheierii actului
juridic, numai cu aprobarea adună rii generale
extraordinare a acţionarilor.
în afară de prevederile legale de mai sus, anumite
îngră diri asupra puterilor administratorilor pot fi
stabilite şi prin actul constitutiv sau în cadrul
adună rii generale a asociaţilor.
Potrivit art. 701 din Legea nr. 31/1990, pentru
încheierea actelor juridice de dispoziţie nu este
necesară o procură  specială şi în formă autentică
nici mă car în cazul în care actele juridice în cauză
trebuie încheiate în formă autentică .
Administratorii societă ţii încheie actele juridice în
temeiul mandatului general conferit de că tre
asociaţi şi prevă zut de dispoziţiile Legii nr.
31/1990.
Trebuie precizat totuşi că , în acord cu dispoziţiile
art. 75, art. 90 şi art. 197 alin. (3) din Legea nr.
31/1990, dreptul de a reprezenta societatea în nume
colectiv, în comandită simplă şi cu ră spundere
limitată aparţine fiecă rui administrator, afară de
stipulaţie contrară în actul constitutiv.
Actele juridice încheiate în limitele legii şi ale
prevederilor actului constitutiv de că tre
administratori în numele şi pe seama societă ţii
angajează societatea în raporturile cu terţii, chiar
dacă aceste acte depă şesc obiectul de activitate
(art. 55). Prin excepţie, acest efect nu se produce în
cazul în care societatea dovedeşte că terţii
cunoşteau sau, în împrejură rile date, trebuiau să
cunoască depă şirea obiectului de activitate ori
când actele astfel încheiate depă şesc limitele
puterilor prevă zute de lege pentru organele
respective. Potrivit legii, publicarea actului
constitutiv nu poate constitui, singură , dovada
cunoaşterii. Din contră , potrivit dispoziţiilor art. 55
alin. (2) din lege, clauzele actului constitutiv ori
hotă rârile organelor statutare ale societă ţilor
comerciale care limitează puterile conferite de lege
acestor organe, sunt inopozabile terţilor, chiar dacă
au fost publicate.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 din lege,
administratorul care are dreptul de a reprezenta
societatea nu-l poate transmite altei persoane, decât
dacă această facultate i s-a acordată în mod expres.
în cazul încă lcă rii acestei interdicţii, societatea
poate pretinde de la persoana substituită beneficiile
rezultate şi, în solidar cu administratorul ce a
transmis mandatul să u, acoperirea pagubelor
produse societă ţii.
Încetarea funcţiei de administrator
Funcţia de administrator al societă ţii încetează
prin: expirarea duratei mandatului, revocarea
administratorului, renunţarea administratorului,
moartea, incapacitatea administratorului.
Revocarea administratorului
Administratorii societă ţii în nume colectiv şi
societă ţii în comandită simplă şi societă ţii cu
ră spundere limitată sunt revocaţi de asociaţii care
reprezintă majoritatea absolută a capitalului social,
în afară de cazul în care administratorii au fost
numiţi prin actul constitutiv [art. 77 alin. (2), art.
90 şi art. 197 alin. (3)].
în cazul societă ţii pe acţiuni şi comandită pe
acţiuni, revocarea administratorilor este de
competenţa adună rii generale a acţionarilor (art.
111).
Datorită caracterului intuitu personae al calită ţii de
administrator, revocarea administratorului este o
revocare ad nutum, adică revocarea poate interveni
oricând şi independent de vreo culpă contractuală
a administratorului.
Trebuie reţinut că , potrivit dispoziţiilor art. 132
alin. (4) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului
de administraţie, respectiv ai consiliului de
supraveghere, nu pot ataca hotă rârea adună rii
generale privitoare la revocarea lor din funcţie.
Singurul drept pe care îl are administratorul ce a
fost revocat fă ră justă cauză este cel privind
acoperirea pagubelor pe care dovedeşte că le-a
suferit [art. 1371 alin. (4)].
Renunţarea administratorului
Aşa cum revocarea este ad nutum, tot astfel şi
renunţarea poate interveni oricând din partea
administratorului. Dacă prin renunţarea sa la
mandat administratorul a cauzat un prejudiciu,
societatea are dreptul la despă gubiri. Pentru a fi
opozabile terţilor, revocarea, cât şi renunţarea la
mandatul de administrator sunt supuse publicită ţii.
Reguli speciale privind pluralitatea
administratorilor
în societatea în nume colectiv, în comandită simplă
şi cu ră spundere limitată , administratorii nu sunt
organizaţi în organe colegiale de administrare. în
schimb, în cazul societă ţii pe acţiuni şi în
comandită pe acţiuni, administratorii sunt
organizaţi în consiliul de administraţie. Dacă se
optează pentru sistemul dualist, conducerea şi
administrarea societă ţii pe acţiuni se realizează de
că tre directorat şi consiliul de supraveghere.
Legea reglementează reguli speciale privind modul
de lucru al administratorilor care nu sunt cuprinşi
în organe colegiale de administrare, diferite de cele
privind organele colegiale de administrare a
societă ţii.
Regulile care guvernează modul de lucru al
administratorilor sunt cuprinse, în principal, în art.
76 şi art. 78 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 76, dacă actul
constitutiv dispune ca administratorii să lucreze
împreună , decizia trebuie luată în unanimitate; în
caz de divergenţă între administratori, vor decide
asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social. Pentru actele urgente, a că ror
neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societă ţii,
poate decide un singur administrator în lipsa
celorlalţi, care se gă sesc în imposibilitatea, chiar
momentană , de a lua parte la administraţie.
Dacă un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni
ce depă şeşte limitele operaţiunilor obişnuite
comerţului pe care-l exercită societatea, acesta
trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi administratori
înainte de a o încheia, sub sancţiunea suportă rii
pierderilor ce ar rezulta din această operaţie. în caz
de opoziţie a vreunuia dintre ei, vor decide
asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social (art. 78 din Legea nr. 31/1990).
Răspunderea administratorilor
Legea nr. 31/1990 reglementează ră spunderea
administratorilor faţă de societatea în care îşi
exercită mandatul. Art. 72 din Legea nr. 31/1990
prevede, cu valoare de principiu, că obligaţiile şi
ră spunderea administratorului sunt reglementate de
dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele speciale
referitoare la această lege. Am mai fă cut
precizarea că natura juridică a raporturilor dintre
administrator şi societate este mixtă , legală şi
contractuală . Tot astfel va fi şi ră spunderea
administratorului în funcţie de izvorul obligaţiilor
încă lcate, respectiv o ră spundere contractuală sau
delictuală '.
Pentru societatea pe acţiuni şi în comandită pe
acţiuni, administrată de o persoană juridică , legea
reglementează aceeaşi ră spundere civilă ,
delictuală sau penală , în sarcina persoanei fizice
reprezentant al persoanei juridice.
Răspunderea civilă a administratorilor
Ră spunderea civilă a administratorilor este supusă
dispoziţiilor dreptului comun şi prevederilor
speciale din Legea nr. 31/1990.
Cazurile de răspundere
Principalele cazuri de ră spundere a
administratorilor sunt enumerate în art. 73 din
Legea nr. 31/1990. Acest articol reglementează o
ră spundere solidară pentru nerespectarea unor
obligaţii care privesc: realitatea vă rsă mintelor
efectuate de asociaţi; existenţa reală a dividendelor
plă tite; existenţa registrelor ţinute de lege şi
corecta lor ţinere; exacta îndeplinire a hotă rârilor
adună rilor generale; stricta îndeplinire a
îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le
impun. Se înţelege că administratorii vor ră spunde
faţă de societate şi pentru încă lcarea obligaţiilor
prevă zute în actul constitutiv sau stabilite de
adunarea generală a asociaţilor.
Legea nr. 31/1990 reglementează două cazuri
speciale de ră spundere a administratorului pentru
fapta altei persoane în cuprinsul dispoziţiilor art.
1442.
Un prim caz este cel al ră spunderii
administratorilor faţă de societate pentru
prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de
directori sau de personalul încadrat, când dauna nu
s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea
impusă de îndatoririle funcţiei lor. Desigur că vor
ră spunde doar acei administratori ce erau
însă rcinaţi cu supravegherea şi coordonarea
directorilor, respectiv personalului ce a cauzat
prejudiciul societă ţii.
Al doilea caz este cel al ră spunderii
administratorilor cu predecesorii lor imediaţi dacă ,
având cunoştinţă de neregulile să vârşite de
aceştia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz,
auditorilor interni şi auditorului financiar. Pentru
acest din urmă caz, legea instituie ră spunderea
solidară a administratorilor.
Condiţiile răspunderii
Pentru tragerea la ră spundere a administratorilor
este necesară îndeplinirea condiţiilor prevă zute de
lege. Aceste condiţii sunt cele reglementate de
dreptul comun, precum şi cele specifice materiei
societă ţilor comerciale.
în ceea ce priveşte dreptul comun, legea face
distincţie în funcţie de caracterul gratuit sau oneros
al mandatului. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.
2.018 Noul Cod Civil, dacă mandatul este cu titlu
oneros, mandatarul este ţinut să execute mandatul
cu dili-genţa unui bun proprietar. Dacă mandatul
este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl
îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în
propriile afaceri. în cazul în care administratorul
este remunerat, ră spunderea lui va fi apreciată in
abstracta, administratorul va ră spunde indiferent de
forma şi de gradul culpei sale.
Legea nr. 31/1990 reglementează unele situaţii
speciale care înlă tură ră spunderea
administratorilor. în concret, potrivit art. 144 s-a
subliniat, pe bună dreptate, că simpla absenţă de la
şedinţa consiliului de administraţie nu-l
exonerează pe cel în cauză de ră spundere dacă nu
a comunicat împotrivirea sa cenzorilor sau
auditorilor financiari, după caz, şi nu s-a preocupat
să se consemneze poziţia sa în registrul consiliului
de administraţie.
Acţiunea în răspundere
Potrivit dispoziţiilor art. 155 din Legea nr.
31/1990, acţiunea în ră spundere contra
administratorilor pentru daunele cauzate societă ţii
aparţine adună rii generale, care va decide cu
majoritatea prevă zută de art. 112 din lege. Norma
este cuprinsă în secţiunea consacrată societă ţii pe
acţiuni sau în comandită pe acţiuni, dar principiile
ei pot fi extinse asupra tuturor formelor juridice de
societate.
Dacă adunarea generală decide să pornească
acţiunea în ră spundere contra administratorilor,
mandatul acestora încetează de drept de la data
adoptă rii hotă rârii [art. 155 alin. (4)]. Consecinţa
încetă rii mandatului administratorilor în cazul
hotă rârii de introducere a acţiunii în ră spundere
reprezintă expresia caracterului intuitu personae a
raporturilor juridice dintre societate şi
administrator.
Dacă adunarea generală nu introduce acţiunea în
ră spundere contra administratorilor, atunci
acţiunea poate fi promovată şi de că tre acţionarii
reprezentând, individual sau împreună , cel puţin
5% din capitalul social [art. 155’ alin. (1)]. Potrivit
aceluiaşi text de lege, acţiunea se introduce în
nume propriu de că tre acţionari, dar în contul
societă ţii. Din această cauză cheltuielile de
judecată vor fi suportate de acţionarii care au
introdus acţiunea. în caz de admitere, acţionarii au
dreptul la rambursarea de că tre societate a sumelor
avansate cu acest titlu. Pentru introducerea
acţiunii, acţionarul petent trebuie să fi avut deja
calitatea de acţionar la data la care a fost dezbă tută
în cadrul adună rii generale problema introducerii
acţiunii în ră spundere [art. 1551 alin. (2)].
Introducerea acţiunii în ră spundere de că tre
acţionari nu produce efectul încetă rii mandatului
de administrare, ca în cazul promovă rii acţiunii de
că tre adunarea generală . Nici chiar admiterea
acţiunii şi ră mânerea irevocabilă a hotă rârii
instanţei nu decade ope legis pe administratorul în
cauză din calitatea sa. Revocarea din funcţie a
administratorului împotriva că ruia s-a admis
acţiunea în ră spundere promovată de acţionari în
condiţiile art. 1551 alin. (1) este lă sată la aprecierea
adună rii generale a acţionarilor care va decide în
consecinţă .
Răspunderea penală a administratorilor
Legea nr. 31/1990 incriminează anumite
infracţiuni ale administratorilor în Titlul VIII (art.
271-275). în literatura de specialitate se susţine pe
bună dreptate că deşi art. 155 din Legea nr.
31/1990 se referă în mod general la „acţiunea în
ră spundere”, totuşi, acţiunea penală nu poate
aparţine adună rii generale, ci ea se exercită de
că tre procuror (art. 264 C. proc. pen.). Concluzia
se întemeiază pe faptul că , reglementând
infracţiunile să vârşite de administrator. Legea nr.
31/1990 nu prevede că punerea în mişcare a
acţiunii penale se face numai la plângerea
prealabilă a pă rţii vă tă mate.

Detalii: https://legeaz.net/dictionar-
juridic/administrare-conducere-societate-
comerciala