Între societatea civilă şi cea comercială există următoarele asemănări: asociații urmăresc

realizarea şi împărțirea beneficiilor.

Naționalitatea societăţii comerciale se determină: în funcţie de criteriul sediului social.
Elementele de individualizare ale societăţii comerciale sunt: sediul societăţii.
Intră în categoria societăţilor de capitaluri: societatea în comandită pe acţiuni.
Reprezintă societăţi de persoane: societatea în nume colectiv.
Reprezintă trăsături specifice societăţilor de capitaluri: se pot constitui prin subscripţie
simultană sau prin subscripţie publică.
Reprezintă trăsături specifice societăţilor de persoane: fiecare asociat răspunde pentru
datoriile societăţii comerciale cu întreaga avere personală.
Moartea, incapacitatea sau falimentul acţionarilor nu duc la dizolvarea societăţii:
societatea pe acţiuni.
Reprezintă o formă intermediară între societăţile de persoane şi cele de capitaluri:
societatea cu răspundere limitată.
SRL-ul se aseamănă cu societăţile de persoane: numărul relativ mic de asociaţi, respectiv
maxim 50 asociaţi.
SRL-ul se aseamănă cu societăţile de capitaluri: nu se admit decât aporturi în natură şi
numerar, fiind interzis aportul în creanţe şi în industrie.
Acţionarii care au iniţiat societatea pot constitui, prin contribuţiile lor minimum de capital
cerut de lege neapelând astfel la terţe persoane pentru a îl realiza în cazul constituirii prin:
subscripţie simultană.
La societăţile pe acţiuni actul constitutiv este compus din: contract de societate şi statut.
Obligaţiile asociaţilor privind efectuarea aportului, în situaţia în care la încheierea
contractului capitalul subscris nu a fost vărsat integral sunt cuprinse în: clauza privind
drepturile şi obligaţiile asociaţilor.
Forma autentică a actului constitutiv nu este obligatorie în situaţiile în care: societatea pe
acţiuni se constituie prin subscripţie simultană.
Aportul în natură are ca obiect: bunuri imobile.
Aportul în creanţe are ca obiect: bunuri mobile incorporale.
Aportul în industrie constă: în munca sau activitatea pe care asociatul promite să o efectueze
în societate.
Din punct de vedere juridic capitalul social constituie: gajuI general al creditorilor.
Capitalul subscris reprezintă: valoarea totală a aporturilor cu care asociaţii s-au obligat să vină
în societate.
Legiuitorul a fixat un prag minim al capitalului social vărsat raportat la capitalul social
subscris în cazul: societăţilor pe acţiuni.
Capitalul vărsat de fiecare acţionar în momentul constituirii unei societăţi pe acţiuni nu va
putea fi mai mic de: 30% decât cel subscris.
La societăţile pe acţiuni capitalul social va trebui vărsat în termen de: 12 luni de la
înmatricularea societăţii.
Diviziunile capitalului social la societăţile de persoane se numesc: părţi de interes.
Pasivul social cuprinde: obligaţiile societăţii, indiferent de natural lor.
Activul social cuprinde: drepturile patrimoniale ale societăţii.
Între capitalul social şi patrimoniul societăţii există următoarele deosebiri: capitalul social
reprezintă totalitatea aporturilor aduse la constituirea societăţii în timp ce patrimoniul este o
universalitate juridică care cuprinde toate drepturile şi obligaţiile societăţii cu valoare
patrimonială.
Fondul de rezervă legal se formează prin preluarea a 5% din: beneficiile societăţii.
Reprezintă caracteristici ale acţiunilor: acţiunile sunt titluri negociabile.
Acţiunile pot fi clasificate: în funcţie de felul aportului.
Titularii de acţiuni beneficiază în cadrul societăţii de următoarele drepturi: dreptul de a
alege şi de a fi ales în organele de conducere.
Obligaţiunile se caracterizează prin: sunt transmisibile.
În funcţie de modul de circulaţie pot fi obligaţiunile : nominative sau la purtător.
Moştenitorilor li se pot transmite părţile sociale pe cale succesorală: doar dacă există
acordul asociaţilor, în conformitate cu prevederile actului constitutiv.
Acţiunile la purtător: indică doar persoana debitorului.
Cesiunea părţilor de interes poate avea loc: doar dacă există o asemenea clauză în actul
constitutiv.
Filiala: societatea mamă deţine majoritatea capitalului său.
Sucursala: este un sediu secundar al societăţii mamă care îi alocă un anumit capital.
Reprezentanţa: are acelaşi regim juridic ca şi sucursala.
La societăţile de capitaluri: se caracterizează printr-un număr mai mare de acţionari.
Emisiunea de obligaţiuni la o societate pe acţiuni: este decisă de adunarea generală
extraordinară a societăţii;
Toate cele trei categorii de organe de conducere, execuţie şi control le întâlnim la:
societăţile pe acţiuni.
Conducerea societăţii comerciale pe acţiuni se realizează de către: adunarea generală a
acţionarilor.
Adunarea ordinară (AGO poate să discute şi să decidă asupra: asupra oricărei probleme
înscrise pe ordinea de zi.
Adunarea ordinară (AGO nu are următoarele competenţe: Să decidă asupra modificării
obiectului de activitate.
În societatea pe acţiuni pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare, la
prima convocare este necesară: prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin 1/4 din
numărul de drepturi de vot.
La societatea cu răspundere limitată adunarea decide: prin votul reprezentând majoritatea
absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale.
În cazul societăţilor de persoane: hotărârile se iau prin votul asociaţilor ce reprezintă
majoritatea absolută a capitalului social.
Adunarea constitutivă: se întâlneşte doar în cazul societăţilor constituite prin subscripţie
publică.
În atribuţiile adunării constitutive intră: verificarea existenţei vărsămintelor.
Adunarea extraordinară se întruneşte pentru a se lua o hotărâre ca: fuziunea cu alte
societăţi.
La societatea cu răspundere limitată în adunarea extraordinară hotărârile se iau: cu votul
tuturor asociaţilor (dacă actul constitutiv nu prevede altfel).
Nu intră atribuţiile adunării generale ale societăţii cu răspundere limitată: să hotărască
modificarea statutului cu votul asociaţilor prezenţi.
In societatea în nume colectiv administrarea societăţii este încredinţată: unuia sau mai
multor administratori, care pot fi asociaţi.
Administrarea societăţii se realizează în cadrul sistemului dualist: de mai mulţi
administratori ce formează Consiliul de Supraveghere.
Persoanele care ocupă funcţia de administrator: durata mandatului poate fi de maxim 4 ani.
Administratorul: încheie un contract de mandat cu societatea.
Administratorul persoană fizică: nu poate exercita mai mult de 5 mandate de administrator.
Renunţarea la mandat de către administrator poate conduce la: vacanţa funcţiei de
administrator.
În cazul decesului administratorului: cenzorii numesc un administrator provizoriu.
Excepţia de la regula potrivit căreia societatea pe acţiuni poate fi administrată printr-un
administrator social unic se referă la: societăţile pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale
fac obiectul unei obligaţii legale de auditare.
Rolul Consiliul de Administraţie este: de a exercita atribuţiile de conducere ale SA-ului şi de
reprezentare a societăţii în raporturile cu terţii.
Consiliul de Administraţie poate delega conducerea societăţii: unuia sau mai multor
directori.
Actul constitutiv al unei societăţi nu trebuie să conţină următoarele clauze: clauze privind
anularea contractelor.
Membrii executivi ai Consiliului de Administraţie exercită: atribuţiile de conducere.
Competenţe pe care Consiliul de administrare le poate delega directorilor: conducerea
societăţii.
Pot candida la funcţia de administrator într-un Consiliu de Administraţie: atât membrii
actuali ai CA cât şi acţionarii.
Criteriile după care se apreciază independenţa administratorului sunt: să nu fie director al
societăţii. să nu fi fost salariat al societăţii. să nu fi avut relaţii de afaceri cu societatea. toate
cele de mai sus.
Preşedintele Consiliului de Administraţie: e numit pe o perioadă ce nu poate depăşi durata
mandatului său de administrator.
Dacă preşedintele Consiliului de Administraţie este numit director general: va exercita
atribuţiile de conducere a Consiliului de Administraţie. va exercita atribuţiile de conducere a
societăţii. va exercita atribuţia de reprezentare a societăţii în raporturile cu terţii în justiţie. toate
variantele de mai sus.
Răspunderea administratorilor faţă de societate pentru nerespectarea obligaţiilor rezultate
din mandatul încredinţat este: o răspundere contractuală.
Sistemul dualist de administrare a cărui construcţie este formată: dintr-un directorat şi un
Consiliu de Supraveghere.
Alegerea sistemului de administrare al societăţii pe acţiuni poate fi făcută: încă de la
constituirea societăţii, prin actul constitutiv.
In cadrul sistemului dualist de administrare: societatea va avea atât auditori interni cât şi
auditori externi.
Desemnarea membrilor directoratului se face de către: Consiliul de Supraveghere.
Condiţiile de cvorum pentru alegerea membrilor directoratului sunt: prezenţa a minim 50%
din numărul membrilor consiliului de supraveghere.
Membrii directoratului: pot fi desemnaţi numai din afara consiliului de supraveghere.
Membrii directoratului pot fi revocaţi: oricând de către consiliul de supraveghere.
Directoratul are obligaţia: să înainteze consiliului de supraveghere situaţiile financiare anuale.
să înainteze consiliului de supraveghere raportul anual al directoratului. să înainteze consiliului
de supraveghere propunerea detaliată cu privire la distribuirea profitului. toate obligaţiile
menţionate mai sus.
Membrii directoratului: un membru al directoratului poate să reprezinte societatea în
raporturile cu terţii şi în justiţie acţionând în mod individual doar dacă actul constitutiv prevede
în mod expres o astfel de posibilitate.
Membrii consiliului de supraveghere se aleg dintre: acţionari.
Desemnarea membrilor consiliului de supraveghere poate fi făcută: de către fondatori
anterior dobândirii personalităţii juridice de către societate.
În ipoteza în care vacanţa unuia sau mai multor posturi din consiliul de supraveghere
scade sub numărul legal: directoratul are obligaţia de a convoca fără întârziere adunarea
generală pentru completarea locurilor vacante.
Membrilor Consiliului de Supraveghere: nu pot cumul calitatea de membru al Consiliului de
Supraveghere cu cea de salariat al societăţii comerciale.
Membrilor consiliului de supraveghere au următoarele obligaţii: de înştiinţare a
administratorilor, cenzorilor sau auditorilor interni, a situaţiei existenţei unui conflict de interese
între un membru al consiliului de supraveghere şi societate.
Membrilor consiliului de supraveghere au următoarele atribuţii: exercitarea controlului
permanent asupra conducerii societăţii de către directorat. să numească membrilor
directoratului. să revoce membrilor directoratului. toate cele de mai sus.
La fiecare şedinţă se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde: numele participanţilor.
ordinea de zi. deciziile luate şi numărul de voturi întrunite. toate cele de mai sus.
Procesul verbal încheiat la finalul şedinţei Consiliului de Supraveghere trebuie semnat: de
către preşedintele de şedinţă şi de către cel puţin un alt membru prezent din consiliul de
supraveghere.
Administratorii societăţii comerciale cu răspundere limitată: sunt obligaţi să ţină un registru
al asociaţilor. sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe
an. răspund solidar faţă de societate pentru existenţa reală a dividentelor plătite. toate cele de
mai sus.
In cadrul SRL-ului unipersonal: nici una din cele de mai sus.
Există obligativitatea organizării controlului activităţii administratorilor de către auditorii
financiari: pentru SA-urile care au ales sistemul dualist de administrare.
Cenzorii sunt: un organism distinct de societatea comercială. organul de control al societăţii.
servesc intereselor acţionarilor. toate cele de mai sus.
Principalele atribuţii ale cenzorilor: supravegherea gestiunii societăţii prin controale
periodice. verificarea bilanţului. verificarea contului de profit şi pierderi. toate cele de mai sus.
Cenzorii: pot fi experţi contabili.
Cenzorii: beneficiază de o remuneraţie.
Auditul financiar: este numit de AGOA.
Auditorul financiar are rolul: de a verifica activitatea auditului intern. de a evalua activitatea
auditului intern. de a înainta un raport către AGA . toate cele de mai sus.
Cenzorii au obligaţia să convoace AGA: în urma unei sesizări făcute de acţionarii
reprezentând (singuri sau împreună). cel puţin 5% din capitalul social.
Nu pot convoca adunarea generală: auditorii interni.
Controlul gestiunii societăţii se realizează de către auditorii financiari pentru: în toate
cazurile de mai sus.
Decizia modificării actului constitutiv în cazul societăţilor pe acţiuni: poate aparţine adunării
generale a acţionarilor. poate aparţine consiliului de administraţie. se poate pronunţa o hotărâre
a instanţei judecătoreşti. toate variantele sunt valabile.
Actului modificator adoptat de asociaţi poate fi întocmit sub semnătură privată atunci
când acesta are ca obiect: majorarea capitalului social prin subscrierea unor sume de bani.
Modalităţile prin care se poate realiza majorarea capitalului social sunt: emiterea de noi
acţiuni.
Reducerea capitalului social se poate realiza: micşorarea numărului de acţiuni sau de părţi
sociale.
Excluderea unui asociat, ca formă de reducere a capitalului social, este admisă la:
societăţile cu răspundere limitată.
Sediului social este considerat locul în care: îşi desfăşoară activitatea organele de conducere
ale societăţii. au loc şedinţele consiliului de administraţie şi adunării generale a acţionarilor.
este citată societatea în caz de litigiu. toate cele de mai sus.
Decizia de schimbare a sediului social este de competenţa: adunării extraordinare
Fuziunea este operaţiunea prin care: multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare,
transferând-şi ulterior totalitatea patrimoniului lor unei alte societăţi.
Divizarea este operaţiunea prin care: o societate, după ce este dizolvată fără a intra în
lichidare, transferă mai multor societăţi totalitatea patrimoniului său.
Efectele fuziunii sunt: transferul în raporturile dintre societatea absorbită societatea absorbantă
a tuturor activelor şi pasivelor societăţii absorbite.
Dizolvarea societăţilor comerciale poate interveni: pe baza unei hotărâri unui asociat.
În cazul societăţii în nume colectiv când prin decesul unui asociat, numărul asociaţilor se
reduce la unu dacă nu există clauză de continuare cu succesorii intervine: dizolvarea
societăţii.
La societatea în comandită simplă când prin retragerea unora dintre asociaţi dispare
categoria de asociaţi comanditaţi sau comanditari intervine: dizolvarea societăţii.
La societăţile pe acţiuni dizolvarea societăţii poate interveni în cazul: reducerea numărului
acţionarilor sub pragul de 3.
Efectele dizolvării societăţii comerciale constau în: are loc deschiderea procedurii lichidării.
Societatea comercială îşi încetează existenţa din momentul: radierii din registrul existent la
oficiul registrului comerţului.
Lichidarea societăţii trebuie terminată: în cel mult 3 ani de la dizolvare şi se poate prelungi
cu cel mult 2 ani.
Radierea societăţii comerciale trebuie cerută în termen de: 15 zile de la terminarea lichidării;
Sancţiunea în cazul nesolicitării radierii este: amendă judiciară de 200 lei.
Registrele şi actele societăţii trebuie păstrate: 5 ani după data depunerii lor la oficiul
registrului comerţului.
În cadrul dreptului privat: părţile raportului juridic se află pe poziţie de egalitate.
Raportul juridic nepatrimonial: are un conţinut ce nu poate fi exprimat în bani.
Norma juridică: nerespectarea ei atrage aplicarea la forţei coercitive a statului.
Dispoziţia normei juridice: prescrie conduita pe care trebuie să o aibă persoanele.
Neretroactivitatea legii se referă la: aplicarea legii în timp.
Evenimentele sunt: acele împrejurări care se produc independent de voinţa omului şi care
produc efecte juridice.
Acele drepturi la care este cunoscut sau determinat numai subiectul activ, care este însuşi
titularul dreptului sunt: drepturi absolute.
Acele drepturi Ia care este cunoscut atât subiectul activ cat şi cel pasiv sunt: drepturi
relative.
Drepturile reale sunt: drepturi absolute.
Drepturile de creanţă sunt: drepturi relative.
O schimbare a ambelor subiecte ale raportului juridic este posibilă în cadrul: raportului
juridic de creanţă.
Posibilitatea recunoscută de lege unei persoane de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma
obligaţiile prin încheierea de acte juridice civile reprezintă: capacitate de exerciţiu.
Ansamblul drepturilor subiective şi a obligaţiilor civile pe care le au părţile unui raport
juridic reprezintă: conţinutul raportului juridic.
Stăpânirea materială ce se exercită asupra unui bun reprezintă: posesie.
Dezmembrămintele dreptului de proprietate: sunt drepturi reale principale.
Acel drept real principal care ia naştere asupra unui imobil (denumit fond aservit). în
scopul folosirii unui alt imobil (denumit fond dominant). se numeşte: servitute.
Situaţia soţilor ce deţin bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei se numeşte:
devălmăşie.
Garanţia reală care presupune remiterea materială către creditor a bunului mobil ce face
obiectul garanţiei sau a titlului de valoare se numeşte: gaj.
Faptele juridice ilicite săvârşite din neglijenţă sau, din imprudenţă, care au ca efect
cauzarea de prejudicii unei persoane se numesc: cvasidelicte.
Abţinerea debitorului de la săvârşirea unei acţiuni reprezintă obligaţia de: a nu face.
Obligaţiile care beneficiază de sancţiune, ceea ce înseamnă că persoana îndreptăţită Ia o
prestaţie poate să beneficieze de forţa de constrângere a statului sunt: civile perfecte.
Obligaţiile complexe în care există mai mulţi creditori şi un singur debitor: Presupun o
solidaritate activă.
Obligaţiile cu pluralitate de subiecte în care există mai mulţi debitori şi fiecare răspunde în
limita datoriei sale sunt: obligaţii conjuncte.
Solidaritatea pasivă se caracterizează prin faptul că: fiecare debitor solidar poate fi urmărit
pentru executarea prestaţiei datorată de toţi, creditorului.
Obligaţia indivizibilă: nu poate fi fracţionată între pluralitate de subiecte active.
Patrimoniul reprezintă: totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale care aparţin unei
persoane fizice sau juridice.
După modul în care sunt determinate bunurile se clasifică în: bunuri determinate generic.
Este consumptibil bunul: care Ia prima Iui întrebuinţare îşi consumă substanţa sau este
înstrăinat.
Bunul accesoriu: urmează regimul juridic al bunului principal.
Bunurile incorporale: dobândirea proprietăţii prin simpla tradiţiune (remitere). operează doar
pentru bunurile corporale nu şi pentru cele incorporale.
Actul juridic unilateral: presupune manifestarea de voinţă a unei persoane.
Acte aleatorii sunt cele : în care părţile au în vedere posibilitatea unui câştig sau riscul unei
pierderi de care fac să depindă existenţa sau întinderea obligaţiei.
Actele translative sunt cele prin care: se strămută un drept dintr-un patrimoniu în altul.
Actele consensuale sunt cele: în care simpla manifestare de voinţă este suficientă pentru
încheierea valabilă a actului.
Faptul licit şi voluntar prin care o persoană săvârşeşte fapte materiale sau încheie acte
juridice în interesul altei persoane, fără să fi avut mandat din partea acestuia din urmă se
numeşte: gestiune de afaceri.
Obligaţiile geratului sunt: să îl remunereze pe gerant pentru ceea ce a făcut, astfel încât acesta
să nu fie prejudiciat prin activitatea desfăşurată.
Pentru a ne afla în situaţia plăţii nedatorate trebuie îndeplinite anumite condiţii: să existe o
datorie prescrisă sau caducă.
Faptul juridic prin care se măreşte patrimoniul unei persoane pe seama patrimoniului altei
persoane, fără ca această modificare de patrimoniu să aibă ca temei un raport juridic între
părţi se numeşte: îmbogăţire fără justă cauză.
Plata unor dividende nedatorate: se numeşte îmbogăţire fără just temei.
Pentru a ne afla în situaţia gestiunii de afaceri trebuie îndeplinite anumite condiţii: geratul
să fie complet străin de ceea ce face gerantul.
Contractul sinalagmatic: dă naştere Ia obligaţii ambelor părţi şi ia naştere prin acordul de
voinţă a două părţi.
În contractul unilateral: se obligă o singură parte.
Contractul sinalagmatic: înscrisul probator trebuie redactat în atâtea exemplare originale, câte
părţi cu interese contrare iau parte la încheierea contractului.
Atrage invocarea excepţiei de neexecutare a contractului: contractul sinalagmatic.
Rezilierea se referă la contractele: tuturor tipurilor de contracte.
Prin rezoluţiune: parte contractantă ce şi-a executat obligaţia poate cere desfiinţarea cu efect
retroactiv a contractului. o parte obligă cealaltă parte să-i restituie prestaţia ce s-a executat. este
posibilă numai la contractele sinalagmatice. toate cele de mai sus.
În contractele care cuprind obligaţia de a face sau de a nu face riscul este suportat de către:
debitor.
Contractele în care executarea obligaţiei uneia dintre părţi depinde de un eveniment viitor
şi incert sunt cele: aleatorii.
Acele contracte care se încheie cu intenţia de micşorare a patrimoniului propriu şi de
îmbogăţire a patrimoniului altei persoane sunt: liberalităţi.
Contractele solemne sunt: cele care se încheie în formă autentică.
Contractele consensuale: sunt cele la care forma scrisă este necesară doar ca mijloc de probă.
Consecinţele nerespectării formei la contractele solemne o reprezintă: nulitatea absolută.
Executarea obligaţiei(Ior). se face dintr-o dată, printr-o singură prestaţie Ia: contractele cu
executare dintr-o dată.
Rezoluţiunea: desfiinţarea contractelor operează numai pentru viitor.
Rezilierea: contractul nu poate fi desfiinţat pentru trecut, deoarece prestaţiile rămân executate.
Riscul contractului este suportat de către: creditor Ia cele cu la executarea imediată.
Contractele translative presupun: transmiterea unui drept dintr-un patrimoniu în altul.
Suspendarea contractului este posibilă numai la: contractele cu executare succesivă.
Este obligatorie redactarea autentificată a contractelor: cu titlu gratuit - liberalităţi.
Contractele accesorii: urmează regimul juridic al contractului principal.