Acțiunile preferențiale

Definiție: acțiunile preferențiale sunt acțiuni care conferă titularului dreptul la un divident
prioritar ,care se plătește din profitul distribuit la finele exercițiului financiar înaintea
oricărei alte prelevări.

Drepturi conferite

 Drepturile recunoscute acționarilor cu acțiuni ordinare ,cu excepția dreptului de a

participa la vot în adunările generale.

Regim juridic

 Valoarea nominală este egală cu cea a acțiunilor ordinare ( art. 95 al. 2 din
Legea nr. 31/1990 rep.);
 Pot fi convertite în acțiuni ordinare și invers ( prin hotărârea Adunării generale
extraordinare);
1
 Nu pot depăși din capitalul social;
4
 Nu pot fi deținute de către administratori ,cenzori și reprezentanții societății
(comerciale)( art. 95 al.3 din Legea nr. 31/1990 rep.).

A. Conceptul de obligațiune
Definiție: obligațiunile sunt titluri de credit emise de societățile de capitaluri în schimbul
sumelor de bani împrumutate ,care încorporează îndatorirea societății comerciale de a
rambursa aceste sume și de a plăti dobânzile aferente.

Caractere juridice

 Sunt titluri de valoare care încorporează dreptul la suma de bani înscrisă în titlu
și la dobândă.
 Au o valoare nominală egală și sunt indivizibile ( transmiterea lor funcțională nu
este posibilă);
 Valoarea nominală a unei obligațiuni nu poate fi mai mica de 2,5 lei (RON);
 Obligatarul are calitatea de creditor al societății pentru suma înscrisă în titlul
obligațiunii și pentru dobândă aferentă ( obligatarul nu este acționar al societății
de capitaluri și, în consecință,nu are drepturile acționarului).
  Conferă dreptul la restituirea sumei înscrisă în titlul obligațiunii;
 Dreptul obligatarului există indiferent dacă societatea a obținut sau nu
beneficii.

 Conferă dreptul deținătorilor de a se întruni în adunări speciale:

1
 Adunările sociale se convoacă de către titularii reprezentând din
4
valoarea obligațiunilor dintr-o emisiune;
 Pot desemna un reprezentant în adunarea generală a acțiunarilor ,dar
acesta nu poate lua parte la administrarea societății.

 Obligațiunile pot fi nominative;

 Obligațiunile nominative pot fi emise în formă materială sau
dematerializată (art.167 din Legea nr.31/1990 rep.)

Interdicții legale

 Obligațiunile nu pot fi emise de societățile cu răspundere limitată (art.200 din

Legea nr31/1990 rep.)

Interes practic

 Emiterea de obligațiuni permite societății obținerea unui capital suplimentar;

Regim juridic

 Condițiile emiterii obligațiunilor:

 Emiterea de obligațiuni se decide de către Adunarea generală a
asociaților extraordinară numai dacă a fost vărsat în întregime capitalul
social ( în doctrină s-a statuat în mod judicios că societatea comercială nu
poate apela la fondurile bănești ale terțelor persoane atât timp cât proprii
acționari nu și-au îndeplinit obligația personală de vărsare a aportului
social);
3
 Suma pentru care se emit obligațiunile nu poate fi mai mare de din
4
capitalul social vărsat existent conform ultimei situații financiare aprobate;
 Valoarea nominală a obligațiunilor trebuie să respecte limita valorică
minimă stabilită de lege,respectiv 2,5 lei ( RON);
 Obligațiunile din aceeași emisiune trebuie să aibă o valoare egală și să fie
vărsate integral,să le confere titularilor aceleași drepturi;
  Obligațiunile se rambursează de societatea comercială la scadență sau
chiar anticipat ( art. 176 din Legea nr.31/1990 rep.);
 Prevederile art. 167/L.S.C nu se aplică.

Funcționarea societăților

În cadrul societăților se regăsesc trei categorii de organe, respectiv de conducere, de

administrare și de control.

Conducerea societăților

Organul de conducere în cadrul societăților este Adunarea generală, care poate fi

ordinară, extraordinară sau specială.

Adunarea generală ordinară are următoarele atribuții, stabilite de art. 111 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990 (a societăților):

a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza rapoartelor

prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi de consiliul de
supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar, şi să fixeze dividendul;

b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de

supraveghere, şi cenzorii;

b1) în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt auditate, să numească sau să
demită auditorul financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de audit financiar;

c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de

administraţie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, şi cenzorilor, dacă nu a
fost stabilită prin actul constitutiv;

d) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a directoratului;

e) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate,

pe exerciţiul financiar următor;

f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multor unităţi ale
societăţii.

Spre deosebire de adunarea generală ordinară, adunarea generală extraordinară se

întrunește ori de câte ori este nevoie, pentru probleme esențiale care apar în viața
societăților. În acest context, art. 113 din Legea nr. 31/1990 stabilește următoarele
cazuri de întrunire a adunării generale extraordinare:

a) schimbarea formei juridice a societăţii;

b) mutarea sediului societăţii;

c) schimbarea obiectului de activitate al societăţii;

d) înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale, agenţii, reprezentanţe

sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se
prevede altfel;

e) prelungirea duratei societăţii;

f) majorarea capitalului social;

g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni;

h) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;

i) dizolvarea anticipată a societăţii;

j) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;

k) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;

l) emisiunea de obligaţiuni.

Adunările generale speciale sau conversia în acțiuni nominative se întrunesc pentru

aspecte care vizează anumite categorii de acționari, cum ar fi, de exemplu, titularii de
acțiuni.

Administrarea societăților

Administratorii sau Consiliile de administrație duc la îndeplinire hotărârile adunării

generale.

Cu privire la administratori, aceștia pot fi aleși atât din rândul asociaților sau acționarilor,
cât și din exteriorul societății. Calitatea de administrator poate fi îndeplinită atât de
persoane fizice cât și de persoane juridice. Administratorii au obligația de a se înregistra
la Registrul comerţului.

Primii administratori ai societății sunt aleși pentru o perioadă de 2 ani, iar următorii
administratori sunt aleși pentru o perioadă de 4 ani.

Administratorii sunt în număr impar, iar raportul lor cu societatea este guvernat de
contractul civil de mandat, ei neavând calitatea de salariați ai societății.

Printre obligațiile specifice ale administratorilor se numără și obligația de neconcurență,

aceștia neavând dreptul de a concura societatea pe care o administrează.
La societățile mari se numesc Consilii de administrație care îndeplinesc atribuțiile
specifice administrării societății.

Specific societăților de capitaluri este administrarea în sistem unitar sau administrarea

în sistem dualist.

Sistemul unitar se caracterizează prin următoarele particularități1:

Administrarea societăţii se realizează de către administratori, organizaţi în Consiliu de

administraţie.

Numărul administratorilor este impar, fiind de minimum 3, consiliul de administraţie fiind

numit de AGA ordinară în fața căreia răspunde de administrarea societății.

Consiliul de administraţie este format din membri executivi şi membri neexecutivi.

Membrii executivi delegaţi de către Consiliul de administraţie se numesc directori şi

îndeplinesc atribuţii executive.

Sistemul dualist se caracterizează prin următoarele particularități1:

Administrarea societăţii este realizată de către directorat, supravegheat de un consiliu

de supraveghere, numit de AGA ordinară.

Consiliul de supraveghere şi consiliul de administraţie au, în principiu, acelaşi regim

juridic cu excepţia aspectelor care particularizează consiliul de supraveghere.

Controlul gestiunii societăţilor pe acţiuni este realizat de cenzori sau auditori în cazul
societăţilor pe acţiuni în sistem unitar, respectiv de auditori pentru societăţile pe acţiuni
în sistem dualist.

Controlul societăților

Controlul activității societăților se realizează de către asociați personal în societățile de

persoane, sau de către cenzori sau auditori în societățile de capitaluri.

În cadrul S.R.L., numirea cenzorilor este obligatorie atunci când, în cadrul societății sunt
mai mult de 15 asociați.

În cazul S.A. în sistem unitar sunt numiți cenzori, iar în cadrul S.A. în sistem dualist sunt
numiți auditori.

Referitor la atribuțiile cenzorilor, conform art. 163 din Legea nr. 31/1990, aceștia sunt
obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă situaţiile financiare sunt
legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, să verifice regularitatea ținerii registrelor
şi să verifice dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor
stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

Nulitatea societății comerciale

 Poate interveni numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 56-59 și

anume :
 Lipsește actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică
 Când toți fondatorii au fost la momentul constituirii societății incapabili
 Când obiectul de activitate este ilicit sau contrar ordinii publice
 Lipsește încheierea pronunțată de judecător delegat de înmatriculare a
societății
 Lipsește autorizarea administrativă
 Lipsesc mențiunile prevăzute în lege
 S-au încălcat dispozițiile imperative ale legii privind capitalul social
 Cand numărul de asociați/acționari este sub,limita minimă impusă de lege.
 Nulitatea este remediabilă până la primul termen ,dacă nu se remediază devine
absolută.
 Hotărârea declarativă de nulitate produce efecte numai pentru viitor.
 Dispozitivul este comunicat la Oficiul Registrul Comerțului.