Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
București
2015
1
Servicii de consultanță în dezvoltarea metodologiei și elaborarea raportului:
Jim Laird, Consultant din partea Consiliului Europei
Autor:
Ciprian Grădinaru, Sociolog
2
Cuprins
Introducere și Obiective..............................................................................................................5
Metodologie................................................................................................................................8
Cadru legal................................................................................................................................11
Situația centrelor de asistare a victimelor traficului de ființe umane......................................17
Centre create conform Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului
de ființe umane.....................................................................................................................17
Alte structuri ce asigură servicii suport pentru victimele traficului de persoane, cu
excepția celor descrise anterior............................................................................................22
Servicii de suport pentru victimele traficului. Situația generală a sistemului de asistență.
23
Servicii de Suport Rezidențial...............................................................................................24
Servicii de Asistență Medicală..............................................................................................31
Servicii de asistență psihologică...........................................................................................33
Asistență materială (haine și încălțăminte, produse de igienă, rechizite școlare etc.)........34
Servicii de asistență în obținerea și recuperarea documentelor de identitate....................35
Asistență juridică...................................................................................................................35
Consiliere și îndrumare vocațională.....................................................................................35
”Traseul” obișnuit al victimelor traficului de ființe umane în sistemul de protecție...............37
Principalele probleme identificate referitoare la sistemul de asistență pentru victimele
traficului de ființe umane.........................................................................................................41
Informații suplimentare obținute prin intermediul chestionarelor.........................................45
Concluzii și recomandări...........................................................................................................47
Concluzii:...............................................................................................................................47
Recomandări:........................................................................................................................48
Anexă........................................................................................................................................51
Ghid de interviu....................................................................................................................51
3
Acronime
HG Hotărârea Guvernului
4
Introducere și Obiective
Acest raport face parte din Proiectul pilot “Model de bune practici în asistența
victimelor traficului de persoane”, ce se bazează pe mecanismele norvegiene de
subvenții financiare.
5
Organizarea unei campanii de prevenire a traficului de persoane, la nivel
național, pentru reducerea riscului la traficul de persoane în comunitățile
vulnerabile, inclusiv cele de rromi.
Asigurarea publicității și vizibilității prin organizarea unei conferințe finale
pentru promovarea obiectivelor, activităților, reușitelor și rezultatelor
proiectului și informarea în mass-mediei, reprezentanților societății civile și
organizațiilor neguvernamentale ce asigură asistență victimelor traficului de
persoane.
România este țara de destinație pentru un număr mic de persoane străine, majoritatea
copleșitoare a victimelor traficului de ființe umane reintegrate fiind persoane de
naționalitate română. Bărbații, femeile și copiii asistați de autorități sunt victime
exploatate sexual sau prin muncă forțată. Exploatarea prin muncă se înregistrează în
sectoare precum agricultură, hoteluri, servicii domestice și construcții. Totuși, o altă
formă majoră de exploatare este utilizarea copiilor sau a adulților cu dizabilități pentru
a desfășura activități precum cerșit, furt, furt din magazine etc. Majoritatea traficanților
care recrutează și exploatează victimele din România sunt cetățeni români. Destul de
des au o legătură cu victima sau o cunosc.
Convenția Consiliului Europei pentru Lupta împotriva Traficului de Ființe Umane (CETS
Nr. 197) a fost semnată la data de 16 mai 2005 și a intrat în vigoare la data de 1
februarie 2008. Guvernul român a semnat Convenția la data de 16 mai 2005, fiind una
din primele țări semnatare. De atunci, Guvernul României a introdus un număr
semnificativ de măsuri pentru a ajuta la combaterea traficului de ființe umane.
6
ANITP a fost înființată în 2006 și are drept responsabilitate coordonarea, evaluarea și
monitorizarea implementării măsurilor antitrafic la nivel național, inclusiv politici de
prevenire, protecție și asistență. În plus, ANITP dezvoltă, de asemenea, proiecte și
campanii de prevenire cu mai multe agenții guvernamentale și neguvernamentale. Mai
mult, ANITP administrează linia telefonică națională Telverde de asistență telefonică.
Există 15 centre regionale organizate în cadrul ANITP (cate unul în raza de competență
a fiecărei curți de apel) pentru sprijinirea dezvoltării măsurilor de prevenire și de
monitorizare a implementării locale a politicilor naționale de combatere a traficului de
ființe umane.
Acest raport își propune să furnizeze o analiză deschisă și onestă asupra funcționării
sistemului de asistență pentru victimele traficului de ființe umane în România, în
vederea îmbunătățirii activității. NU are intenția să critice nicio persoană sau
7
organizație. Pe parcursul întregului exercițiu, ambii experți au fost impresionați de
compasiunea, angajamentul și dedicarea ÎNTREGULUI personal implicat.
Jim Laird,
Consultant Consiliul Europei
8
Metodologie
În conformitate cu obiectivele propuse pentru acest studiu, primul și cel mai important
stadiu al procesului de cercetare a implicat o abordare calitativă pentru a sublinia
modalitățile de interacțiune dintre specialiștii din cadrul rețelei de asistență pentru
victimele traficului de ființe umane, modalități specifice de abordare a cazurilor,
necesarul de informații, maniera specifică în care funcționează centrele de asistență
pentru victime etc.
9
Interviul individual în profunzime este o tehnică calitativă de cercetare care implică discuții
moderate, centrate pe o temă bine stabilită sau pe un calup de teme. O asemenea tehnică de
cercetare este folositoare pentru studiile privind un domeniul profesional, deoarece timpul şi locul
interviurilor se pot adapta mai ușor programului participanților.
În afara considerentelor care țin de programul participanților, alte motivații ale alegerii
acestei tehnici de cercetare (interviu individual în profunzime) au fost:
posibilitatea de a explora în detaliu opiniile persoanelor participante, fără a face
apel la răspunsuri prestabilite;
utilitatea crescută în analiza unor subiecte de cercetare complexe sau pentru
care nu există inițial suficiente informații;
dezvoltarea unei relații de încredere între cercetător și participant poate
permite abordarea unor subiecte mai delicate sau considerate „tabu”.
Datele obținute prin metoda interviului individual în profunzime sunt utile în sens de
pattern-uri de raportare la o anumită stare de fapt, opinie, atitudine etc. Interpretarea
acestora este bazată pe metoda analizei de conținut. Trebuie menționat că datele
sociale astfel culese nu au reprezentativitate statistică.
10
5. Coordonatori ai Centrelor pentru victimele traficului Interviu 6
de ființe umane
6. Coordonatori ai Organizațiilor neguvernamentale Interviu 1
active în domeniu
7. Specialiști din Organizațiile neguvernamentale active Interviu 2
în domeniu
În plus, față de acest demers calitativ, s-a decis transmiterea unui chestionar către alte
organizații și persoane care lucrează cu victimele traficului de persoane. Acest demers a
permis consultantului studierea altor opinii despre eficiența, sau, altfel spus, despre
sistemul național de asistență și suport pentru victimele traficului de ființe umane. Au
fost trimise chestionare fiecăruia dintre cele 15 centre regionale, solicitându-i-se
personalului să identifice și alți profesioniști de la agenții guvernamentale sau
organizații neguvernamentale, care ar fi dispuși să completeze și să returneze
chestionarele. Acest lucru a oferit posibilitatea obținerii unor informații valoroase
despre alte opinii relevante ale personalului din sistem. Astfel, au fost completate și
returnate 18 chestionare, acestea furnizând informații suplimentare valoroase pentru
studiu.
11
Cadru legal
1
Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 813 din data de 8 noiembrie 2002.
12
traficului de persoane, în special femei și copii, capitolul II “Protejarea
victimelor traficului de persoane”, art. 6 “Asistența și protecția acordate
victimelor traficului de persoane”, fiecare stat membru al Convenției
trebuie să ia măsuri în vederea asigurării reabilitării psihice, psihologice și
sociale a victimelor și, de asemenea, să asigure adăpostul acestora,
informații privind drepturile acestora conform legii în vigoare, asistență
medicală, psihologică și materială și, de asemenea, oportunități de
angajare, de educație și pregătire.
2
Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 159 din data de 5 martie 2014.
3
Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 873 din data de 24 septembrie 2004.
13
d. Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 4 pentru aprobarea Metodologiei-
cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în
rețea în situațiile de abuz asupra copilului și de violență în familie și
Metodologiei de intervenție multidisciplinară și inter-instituțională
privind copiii exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin
muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum și copiii români
migranți, victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state.
Scopul acestei Decizii este stabilirea unui cadru metodologic comun
pentru autoritățile responsabile din domeniu. Documentul prezintă
principalele aspecte ale metodologiei și procedurilor conform legislației
în vigoare și în legătură cu specificul fiecărei instituții implicate în
prevenirea și intervenția în cazurile de violență asupra copilului.
4
Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 117 din 16 februarie 2011.
5
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 783 din 11 decembrie 2001.
6
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 206 din 31 martie 2003.
14
În Capitolul 4 (art. 48-56) al Deciziei nr. 299/2003 sunt reglementate formele de
asistență și protecție asigurate victimelor traficului de ființe umane, cetățeni români sau
străini.
Prevederile acestor articole stabilesc procedura pentru cazarea victimelor în centrele de
asistență (de ex. solicitări de cazare, perioada șederii, facilități existente în centre
pentru a asigura condițiile optime de găzduire și programe suport desfășurate de
centre).
c. Legea nr. 300/20067 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei
privind lupta împotriva traficului de ființe umane. Convenția a fost
adoptată în luna mai 2005 și România a semnat-o la Varșovia la data de
16 mai 2005. Obiectivele Convenției sunt prevenirea și combaterea
traficului de ființe umane, protecția drepturilor fundamentale ale
victimelor traficului de ființe umane, precum și realizarea unui cadru
complet pentru protecția și asistența victimelor și martorilor, asigurarea
de anchete și investigații eficiente și promovarea cooperării
internaționale;
7
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 622 din data de 18 iulie 2006.
8
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 715 din data de 23 octombrie 2007.
9
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 849 din data de 17 decembrie 2008.
15
ministrului sănătății publice, ministrului muncii, familiei și egalității de
șanse, președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor
Copilului, ministrului afacerilor externe, Procurorului General al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ministrului
justiției pentru aprobarea Mecanismului național de identificare și
referire a victimelor traficului de persoane;
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 820 din data de 6 decembrie 2012.
10
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 505 din data de 4 iunie 2004.
11
16
psihologică victimelor infracțiunilor, precum și alte forme de asistență
pentru victimele infracțiunilor sunt stipulate în Capitolul 3. Conform
acestei legi, “organizațiile neguvernamentale pot organiza, independent
sau în cooperare cu autoritățile publice, servicii de consiliere psihologică
a victimelor infracțiunilor și pentru asigurarea altor forme de asistență a
victimelor infracțiunilor”.
17
Situația centrelor de asistare a victimelor traficului de ființe
umane
Centre create conform Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului
de ființe umane:
1. Arad
Centrul de asistență pentru victimele traficului persoane, subordonat DGASPC Arad,
nu este funcțional. Serviciile de asistență pot fi furnizate pentru victime adulte,
rezidenți din județul Arad, prin alte structuri subordonate DGASPC.
Centrul (în sediul inițial) a fost înființat în anul 2004 și a funcționat până în anul 2006,
când a fost schimbată destinația clădirii, actualmente sediu al Direcției Județele de
Evidență a Populației. În anul 2006, a fost atribuit un alt sediu (un fost centru de neuro-
psihiatrie), unde trebuia să existe un etaj dedicat asistenței victimelor traficului de
persoane în regim rezidențial și un alt etaj dedicat altor categorii de persoane aflate în
dificultate. Totuși, și în această clădire, au fost mutate birouri ale altor instituții publice
(arhiva Inspectoratului de Poliție și Direcția de Sănătate Publică), urmând ca pentru
asistența tuturor categoriilor de victime să fie alocat un singur etaj. Numărul redus de
victime și costurile ridicate au determinat închiderea acestuia.
La momentul realizării interviurilor, asistența victimelor traficului de persoane adulte nu
se poate face în regim rezidențial, cu excepția cazurilor care au domiciliu în județul
Arad. Asistența acestora din urmă se poate face în alte structuri din subordinea
DGASPC, însă nu într-un centru dedicat victimelor traficului de persoane.
2. Botoșani
Centrul de asistență pentru victimele traficului din Botoșani, subordonat DGASPC,
este operațional de la înființare, dar nu sub forma unui serviciu specific pentru
victimele traficului de persoane. Sunt disponibile, pentru victimele traficului, două
camere, într-un centru de îngrijire și asistență pentru persoane vârstnice , localizat la
aproape 30 kilometri de orașul Botoșani.
18
Centrul a fost înființat în anul 2006. Există șase locuri pentru victime adulte ale traficului
de persoane, trei pentru bărbați și trei pentru femei. Totuși, de la înființare, a primit o
singură victimă pentru asistență, în anul 2006.
Perioada de asistență în regim rezidențial este de maximum 90 de zile, cu o posibilă
extindere până la finalizarea procedurilor penale. Centrul poate asista victime cu
reședința în alt județ, cu aprobarea anterioară a Directorului DGASPC.
Conform directorului centrului, victimele traficului pot accesa serviciile de asistență sub
formă de adăpost și hrană, asistență medicală de bază, dar fără asistență psihologică
specifică. Serviciile specifice de asistență psihologică pentru victimele traficului trebuie
asigurate de specialiști din cadrul DGASPC-Botoșani, structura centrală.
Referitor la victimele cu vârsta sub 18 ani, asistența acestora în regim rezidențial se
poate realiza în Centrul de Primire în Regim de Urgență (CPRU).
3. Galați
Centrul de asistență pentru victimele traficului din Galați, subordonat DGASPC, nu
este funcțional. Asistarea victimelor adulte, în cadru rezidențial, a fost posibilă între
2009 și mai 2014 într-un apartament protejat, în care puteau fi cazate trei persoane.
La momentul colectării datelor, activitatea centrului era suspendată, astfel serviciile de
asistență rezidențială pentru adulți nu puteau fi furnizate în cadrul instituțiilor publice.
Motivul pentru suspendarea activității, conform specialiștilor intervievați, este legat de
costurile de operare/ standardele maxime de cost (în anul 2010 au fost aprobate
standarde de cost care prevedeau un număr maxim de un angajat la trei beneficiari, în
condițiile în care în cazul acestui centru erau șase angajați la trei beneficiari). Decizia de
a suspenda activitatea centrului rezidențial a fost luată de către Consiliul Județean
Galați. Conform specialistului DGASPC care a participat la interviu, există un plan de
redeschidere a centrului, dar nu este specificat un termen limită.
În cazul victimelor minore, asistența acestora în regim rezidențial este făcută în cadrul
Centrului de primire în regim de urgență, însă nu putem vorbi de un serviciu dedicat.
19
4. Giurgiu
Centrul a fost înființat în 2005, dar nu a primit cazuri de victime ale traficului de
persoane până în 2007 (nu au existat solicitări). Ultimele cazuri de victime ale traficului
au fost asistate în 2013.
În februarie 2014, clădirea a fost afectată de o inundație și a devenit neoperațională. Nu
au fost alocate fonduri pentru renovare până anul acesta, în 2015.
La momentul realizării interviului, clădirea centrului era renovată, însă nu poate primi
victime, procedura de acreditare nefiind finalizată. Conform reprezentantului DGASPC
care a participat la interviu centrul va avea ca destinație exclusivă victimele traficului de
persoane.
Schema de personal este completă, centrul fiind în măsură să primească victimele
imediat după finalizarea procedurii de acreditare.
5. Iași
Centrul pentru asistența victimelor traficului din Iași, subordonat DGASPC, este
funcțional, dar nu în structura originală.
Centrul inițial (în locația inițială) putea asista atât victime adulte, cât și minore, prin
servicii dedicate. Totuși, din cauza numărului scăzut de victime (motivul oficial oferit de
specialiștii intervievați), Consiliul Județean a decis schimbarea destinației clădirii (a fost
mutată altă instituție publică în aceasta), astfel încât:
pentru victimele adulte, s-a hotărât alocarea a două locuri în cadrul Centrului
pentru victimele violenței domestice; dacă victima nu are domiciliu în Iași, poate
fi găzduită în regim de urgență pentru 72 de ore (pentru o perioadă mai lungă
trebuie aprobare); nu pot fi asistate victime de gen masculin în cadrul acestui
centru.
asistarea victimelor minore se face în cadrul Centrului de Primire în Regim de
Urgență (CPRU), însă nu există locuri dedicate victimelor traficului de persoane,
nici servicii specifice în cadrul acestui centru.
6. Ilfov
La data culegerii datelor, acest centru, subordonat DGASPC Ilfov, nu era funcțional.
Decizia de a înființa centrul a fost luată în anul 2014.
20
Clădirea a fost renovată și pusă la dispoziția DGASPC Ilfov de către Consiliul Județean
(procedura de transferare a proprietății către DGASPC era, la momentul interviului,
aproape finalizată). Conform reprezentantului DGASPC care a participat la interviu,
centrul va fi destinat exclusiv victimelor traficului de ființe umane.
Schema de personal, prevăzută cu unsprezece posturi, nu este încă ocupată, deși
organigrama este aprobată din 2014. La momentul realizării interviului, erau ocupate
două poziții din organigramă, persoane delegate însă către alte servicii din DGASPC
Ilfov. La primul concurs pentru ocuparea posturilor vacante, din iarna anului 2014, nu s-
a primit nicio cerere pentru înscriere.
În opinia reprezentantului DGASPC care a participat la interviu, salariile mici oferite
pentru aceste funcții reprezintă principalul motiv pentru lipsa de interes în ceea ce
privește locurile vacante. Se va organiza un nou concurs pentru ocuparea acestor
poziții.
7. Mehedinți
La momentul culegerii datelor, Centrul pentru minorii victimă a traficului de persoane
(Vânjuleț), aflat în subordinea DGASPC Mehedinți, era nefuncțional, fiind, conform
participanților la interviu, aflat „în conservare” (motivul oferit fiind legat de lipsa
victimelor minore care să necesite servicii de asistență în regim rezidențial). Centrul
respectiv a fost înființat în 2004 și a funcționat până în 2013.
Pentru victime adulte, reprezentantul DGASPC Mehedinți afirmă că este disponibil un
apartament protejat, în Drobeta Turnul Severin. Nu pot primi victime ale traficului de
persoane cu domiciliul în alte județe. La momentul realizării interviului, nu era asistată
nicio victimă în respectivul apartament. Ultimele victime asistate în regim rezidențial, în
acest centru, au fost în anul 2014.
8. Satu Mare
Centrul de asistență a victimelor traficului de persoane de la Satu Mare, aflat în
subordinea DGASPC, este funcțional la acest moment, însă nu exclusiv pentru
victimele traficului de persoane.
21
A fost înființat în anul 2005, ca centru pentru victimele traficului de persoane, putând
asigura asistență în regim rezidențial atât pentru victime adulte, cât și pentru victime
minore.
În anul 2010, a fost comasat cu Centrul de primire în regim de urgență a copilului
abuzat, exploatat și neglijat. Ultima victimă asistată a fost în anul 2013.
La momentul culegerii datelor, poate asigura asistență pentru victime adulte. Pentru
victime din alte județe este necesară aprobare.
9. Timiș
Centrul de asistență a victimelor traficului de persoane de la Timiș (Recaș) este
funcțional și administrat de Generație Tânără România (ONG), începând cu anul 2006.
După preluare, Generație Tânără a asigurat renovarea clădirii. În prezent, Consiliul
Județean Timiș asigură suport în plata utilităților (curent electric, gaz), celelalte costuri
fiind suportate de Asociația Generație Tânără.
Acest centru poate oferi, atât victimelor adulte, cât și victimelor minore, o gamă
completă de servicii de asistență: asistență rezidențială, asistență materială
(îmbrăcăminte și încălțăminte, produse de igienă, materiale școlare etc.), asistență în
obținerea și refacerea actelor de identitate, asistență psihologică, asistență medicală și
juridică, consiliere și orientarea profesională, monitorizarea cazurilor.
Serviciile asigurate nu sunt limitate de o serie de factori, cum ar fi județul de domiciliu al
victimei, fapt ce duce la referirea victimelor către acest centru de către instituții
(publice și private) care își desfășoară activitatea în județele învecinate (există însă
cazuri de referire și din partea altor județe, spre exemplu victime cu domiciliu în județe
din Moldova).
De asemenea, asistența se desfășoară, de regulă, pe o perioadă îndelungată, de
minimum 6 luni sau până la dobândirea independenței.
Deoarece nu toate centrele erau funcționale și exista un nivel inegal de servicii furnizate
în cadrul celor funcționale, a trebuit să se acorde o atenție specială prezentării
rezultatelor din acest raport.
S-a decis ca este oportun să se separe informațiile despre problemele generale din
sistemul național de asistență a victimelor de informațiile reieșite din vizitele efectuate
22
în fiecare centru în parte. Principalul motiv pentru acest lucru ține de experiența celor
intervievați în domeniul traficului de ființe umane și, în special, de munca depusă în
cadrul sistemului național de suport pentru asistarea victimelor din România. Acest
lucru poate asigura informații importante referitoare la activitatea de zi cu zi a celor din
cadrul sistemului.
2. Asociația People to People Oradea poate oferi o gamă largă de servicii de asistență
victimelor traficului de persoane: asistență materială, asistență în obținerea și refacerea
actelor de identitate, asistență psihologică, asistență medicală și juridică, consiliere și
orientarea profesională, monitorizarea cazurilor, mai puțin asistență în regim
rezidențial. Asociația People to People avea în proiect, la momentul culegerilor datelor,
realizarea unui serviciu de asistență în regim rezidențial pentru victimele traficului de
persoane, programat să fie deschis anul acesta (2015).
23
Servicii de suport pentru victimele traficului. Situația generală a
sistemului de asistență.
Legea 678/2001 stabilește, în Articolul 32, modificat și completat prin Legea nr.
230/2010 că:
24
(9) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital pentru centrele prevăzute la alin. (2),
precum și pentru locuințele protejate prevăzute la alin. (4) se realizează de la bugetele
locale ale județelor pe a căror rază administrativ-teritorială funcționează.
(10) Costurile referitoare la cazarea, asistența și protecția victimelor traficului de
persoane, precum și la transportul acestora între unitățile administrativ-teritoriale unde
au fost identificate și cele în care se află centrul sau locuința protejată unde urmează să
fie cazate / asistate, se suportă de la bugetul local al județului pe a cărui rază
administrativ-teritorială funcționează centrul sau locuința protejată.
(11) În funcție de evoluția fenomenului traficului de persoane în România, Consiliul
General al Municipiului București sau Consiliile Județene, altele decât cele prevăzute la
alin. (2), pot înființa centre în condițiile alin. (7), (9) și (10)”.
Am decis să adăugăm întregul articol din această lege, având în vedere că analiza
următoare va face referire la diferite puncte din acesta.
25
Două centre funcționează, însă nu așa cum au fost înființate. Aceste centre au
fost comasate după înființare, din motive financiare, cu alte centre (Iași și Satu
Mare). Acestea pot furniza servicii în regim rezidențial exclusiv pentru victimele
de gen feminin.
Un caz particular, în afara centrelor din județele de mai sus, este centrul de asistență a
victimelor traficului de persoane din subordinea DGASPC Dolj. Acesta oferă servicii,
inclusiv asistență în regim rezidențial, pentru victimele cu domiciliul în județul Dolj,
pentru celelalte categorii de victime fiind necesar acordul directorului DGASPC. La nivel
național, mai pot exista astfel de centre, însă acestea nu au făcut obiectul cercetării de
față și nici nu au apărut referiri spontane, în interviurile cu specialiștii cu privire la altele
(spre exemplu, în discutarea mecanismului de referire, nu a fost menționat niciun alt
astfel de centru).
„În Dolj, există un centru pentru adulți în subordinea Consiliului Județean, dar în
alte județe, nevoile nu sunt îndeplinite. Singurele opțiuni sunt organizațiile
neguvernamentale, ADPARE București, care asigură plata transportului, a
serviciilor medicale ... dar foarte rar se întâmplă să dețină fonduri." (specialist
ANITP)
26
interviurile. Referitor la centrele funcționale, cu excepția centrului din Timiș, asistența
victimelor adulte care locuiesc în alte județe ridică dificultăți, fiind indisponibile sau
disponibile pe termen scurt (72 ore). Excepțiile sunt acceptate cu consimțământul
anterior al Directorului DGASPC.
„Dacă victima locuiește în alt județ, aceasta nu poate primi servicii de asistență.
Doar serviciile pentru “victimele locale” sunt rambursabile. Pentru victimele ce
locuiesc în alte județe, nici măcar nu urmăm procedurile de rambursare,
deoarece am învățat lecția. Avem 41 "țări" (cu referire la Consiliile Județene)."
(Coordonator organizație neguvernamentală)
Mai mult decât atât, apare problema asistării victimelor adulte de gen masculin, în
regim rezidențial, chiar și în centrele funcționale, fie din cauza comasării acestor
structuri cu altele care acordă asistență femeilor în situații de dificultate, fie din cauza
transformării acestora în structuri care acordă asistență victimelor minore.
„Dacă avem o victimă de gen masculin? Aceasta este chiar o problemă. În mod
normal, există acest centru înființat conform Legii 678 în Mehedinți, care, în mod
normal, ar fi trebuit să preia aceste victime adulte. Totuși, în Mehedinți, la un
moment, dat s-a făcut o distincție, deși legea nu face diferențe, distincție
conform căreia se pot asista doar victimele minore. Și astfel, lucrează doar cu
copii. Apoi, s-au sucit din nou și au vrut să lucreze doar cu cei ce locuiesc în
Mehedinți. Au spus că există o limitare financiară și au restricționat zona.
Consiliul Județean a decis astfel." (specialist ANITP)
27
limitat de județul de domiciliu…ei, nu mai are nimic. E închis de mult timp, ei îi
spun cu titlu de conservare. Clădirea este închisă, nu există personal acolo,
acesta a fost relocat. Chestia e ca i-au schimbat destinația, cereți proiectul
inițial.” (expert DGASPC)
„Dacă victima este minoră...? Există spațiu, însă dacă se poate, este trimisă
acasă. În schimb, centrul de minori, făcut prin PIN, este desființat. Ce e victimă
acum, se cazează în centrul de minori, cu alte categorii de copiii cu probleme.
Nici la minori nu stăm bine acum. Ei (DGASPC) nu respectă la minori, de ce ar
respecta la adulți.” (expert ANITP)
Perioada de cazare, definită ca „cel mult 90 de zile” sau, care poate fi prelungită, după
caz, „prin hotărâre a consiliului județean, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult 6
luni sau...până la finalizarea procesului penal”, este considerată de majoritatea
experților intervievați insuficientă pentru reinserția socială a victimei. Totodată,
condiționarea ca victima să fie parte a procesului penal pentru a beneficia de asistență
mai mult de 90 de zile, presupune o abordare strict juridică a conceptului de victimă.
Altfel, în cazul în care aceasta nu dorește, din diverse motive, să fie parte a unui proces
penal, nu mai poate beneficia de asistență în regim rezidențial.
28
prea există. Dacă victima a fost identificată de poliție și ajunge în centru, chiar la
noi, la oricine, ea deja a luat contactul cu poliția, deja a dat declarații, poliția nu
o se oprească din investigarea cazului trei luni să o reia după…și acum depinde în
foarte mare măsură de relația noastră cu poliția și de….foarte mulți dintre
polițiștii cu care lucrăm sunt foarte OK, în sensul în care nu pun foarte mare
presiune, mai așteaptă, dar până la urmă ei trebuie să își facă dosarele. Și atunci
trebuie mediată, s-a creat o altă procedură, cea de mediere a relației dintre
victimă și poliție…și noi să intervenim în situația în care cineva din poliție este
prea insistent. Sau vine și promite asistența pe care noi o oferim victimei ca un fel
de recompensă.." (specialist organizație neguvernamentală)
(9) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital pentru centrele prevăzute la alin. (2),
precum și pentru locuințele protejate prevăzute la alin. (4), se realizează de la bugetele
locale ale județelor pe a căror raza administrativ-teritorială funcționează.
la fel și
Majoritatea experților sau directorilor din DGASPC-uri care au participat la studiu afirmă
că fie nu pot asista, în regim rezidențial, victime din alte județe, ca urmare a deciziei
conducerii Consiliilor Județene, fie pot face acest lucru pe o perioadă scurtă de timp și
doar cu acordul directorului DGASPC. Trebuie menționat, de asemenea, că tocmai
aspectele financiare, de susținere a acestor servicii, au determinat Consiliile Județene să
modifice destinația acestor centre, sau, după caz, să le închidă.
29
- Iași - Botoșani, a doua, Brașov - Galați, și a treia Slobozia - Țăndărei. Fiind din
afara județului, nimeni nu s-a ocupat de rambursarea banilor (din județul de
origine). Nu a existat un buget de urgență. Nu înțeleg de ce trebuie să plătim
pentru Brașov, de exemplu". (director DGASPC)
Mai mult, legea 678/2001 subliniază că autoritățile locale, în speță Consiliul Județean,
poate înființa aceste astfel de centre, însă nu menționează ce se întâmplă dacă le
desființează sau le schimbă destinația.
„Când au pus centrele pe graniță, a fost o logică, dar finanțarea a fost zero. Ne-
au dat două calculatoare și un telefon, parcă. E ușor să arunci în spatele localului
asta, dar să nu îi dai resurse...problema traficului de persoane nu e una locală,
traficul ăsta de persoane nu e un chioșc în piață.” (specialist DGASPC)
Ținând cont de cele descrise mai sus, privitor la asistența în regim rezidențial,
poate fi subliniată primă problemă identificată de cercetarea de față, cu referire la
Centrele de asistență a victimelor traficului de persoane, respectiv lipsa de „stabilitate”
în timp a acestora și a serviciilor oferite.
În condițiile astea, centrul ăla renovat, știți că trebuia să îl ținem doi ani, în 2006
ni l-a luat. Președintele Consiliului Județean a spus: „Știi, te admir pentru cât te
zbați, dar trebuie să ți-l iau, pentru că îl dau la Evidența Populației și Pașapoarte.
Te admir, dar na...”. După, ne-a dat altă clădire, ce să spun?!.... Un centru de
neuropsihiatrie...dezastru. Țevile sparte...va dați seama, a stat ani de zile
neocupat. L-am renovat, am zugrăvit, l-am făcut funcțional de am putut primi o
vizită străină în el. Dar, în continuare, aveam puține victime, de obicei, veneau
vara, costuri mai mici, iar lunile de iarna erau cam moarte. Iar atunci, având
30
centru două niveluri, la un nivel am adăpostit și alte categorii de beneficiari aflați
în dificultate, tineri și tinere care din diverse motive nu au putut să rămână în
familie. Urmând ca un etaj să avem pentru victime. Întâmplându-se că arhiva
poliției deja dădea pe dinafară și neavând alt spațiu de depozitare, ne-au luat
parterul și jumătate din el au făcut arhivă și, pentru că autostrada care s-a
construit...trecea peste clădirea Direcției Sanitare, i-au mutat și i-au împărțit,
astfel încât câteva birouri le-au băgat la noi la parter, astfel, în patru camere
arhivă, în patru Direcția de Sănătate Publică, rămânând să adăpostim victimele
amestecate cu alte categorii de beneficiari. Ei, s-au mai făcut modificările
legislative, că, domnule, nu mai pot fi primite decât în regim de urgență și fiindcă
situația a fost de așa natură, am umplut centrul cu copii, un centru de primire în
regim de urgență. Nu mai avem centru de primire a victimelor traficului.”
(specialist DGASPC).
„Până acum vreo patru ani, a existat centrul... unde am putut să ducem victime
și din alte părți (județe). La un moment dat, nu au mai fost așa de multe cazuri
care să necesite adăpost. Apoi, au trimis că, din cauza lipsei de fonduri, nu mai
acceptă decât victime de la ei din județ, ca, ulterior, de vreun an sau doi, au
desființat centrul și acolo au făcut un centru de plasament, plus, un spațiu de
acolo l-au închiriat la serviciul de pașapoarte.." (specialist ANITP)
31
În aceste condiții, asistența rezidențială a victimelor traficului de persoane, în special a
victimelor adulte, se face, în majoritatea cazurilor13, utilizându-se soluții de compromis
sau de urgență, în structuri care nu sunt destinate acestui scop. Nu putem vorbi de o
asistență rezidențială propriu-zisă, care să faciliteze reintegrarea socială a victimei.
„S-au făcut presiuni pentru înființarea unui centru pe termen scurt măcar, 30 –
90 de zile. Sau un centru de criză. „Ce fac cu ea acum? Mă duc cu ea la fundația
aceasta, dar ei au alt specific, n-au nicio obligație să o primească. De când au
închis centrul acolo le-am dus, dar nu este normal. Spre exemplu, pe asta vor să
mi-o dea afară acum, dar ea încă nu e pe picioarele ei…" (specialist ANITP)
„De la suspendare, primele victime pe care le-am avut și care au dorit adăpost,
să spunem, a fost prima care chiar avea nevoie, am dus-o la fundația în cauză,
pentru că victima nu era din județ, poliția a găsit-o după o sesizare 112 într-o
locație, până să o audieze sau nu știu ce, dura, și ea trebuia găzduită undeva. Le-
am făcut hârtie (către DGASPC) și bineînțeles că nu aveam unde…mi-au zis, păi...
știți că activitatea este închisă. Și atunci am apelat la fundație. Dar și aici, ei nu
au specialiști pe trafic, așa că oferă cazare și masă…și atât. Iar fata asta avea
nevoie de mult mai multe. Eu o referisem și lor (DGASPC) iar ei au zis că o asistă
ca și cum victima ar fi acasă, la domiciliu. Deci, ei se duc la fundație și o asistă
acolo. Și ne spune victima, știți, au venit doamnele acestea, mi-au pus o groază
de întrebări, dar n-au făcut nimic pentru mine”. Pentru că ele vin, își culeg datele
să își facă documentele, dar, concret, pentru a îi rezolva victimei problemele,
nimic. (specialist ANITP)
13
Cu excepția centrului de la Timiş şi a centrelor administrate de alte organizații
neguvernamentale.
32
principalele cauze fiind lipsa calității de asigurat la sistemul asigurărilor de sănătate,
uneori lipsa actelor de identitate, coroborate cu absența fondurilor destinate. Astfel,
dacă serviciile de care victima are nevoie nu constituie urgență, accesul la servicii
medicale este condiționat fie de sprijinul oferit de diverse organizații
neguvernamentale, fie de rețeaua de relații informale dezvoltată la nivel local de
personalul implicat în asistența victimelor.
14
Hotărârea Guvernului nr. 1238 din data de 10 octombrie 2007
33
acoperă analize, consultații ginecologice, verificări psihiatrice.” (specialist
DGASPC)
Mai mult decât atât, nu există prevăzut explicit accesul gratuit la o serie de analize de
bază. Fie ca vorbim de testarea pentru infecții cu transmitere sexuală, fie de alte
afecțiuni pentru care aceste persoane pot fi grup de risc, precum tuberculoza, accesul la
acestea este dificil și lipsit de continuitate.
„Să zicem că am rezolvat cu partea de consult. Dacă victima are o afecțiune care
necesită tratament, cu mici excepții, medicamentele nu sunt compensate. Și
atunci, revenim la nevoia de sponsorizări și alte asemenea…” (specialist DGASPC)
34
mediul rural, fie personalul care ar trebui să asigure acest serviciu nu se poate deplasa
la domiciliul victimei, din cauze diverse, precum lipsa autovehiculelor de serviciu, lipsa
fondurilor pentru carburant, personal insuficient.
De asemenea, în cazul evaluărilor psihologice pentru instanțe, apar dificultăți din cauza
lipsei acreditărilor personalului DGASPC.
„Există niște restricții pentru psihologii angajați ai DGASPC din partea colegiului
psihologilor, care interzic…Colegiul Psihologilor în colaborare cu un institut a
făcut un curs de 2 ani de zile în care formează psihologi experți special pentru
procedurile judiciare. Prima serie a terminat acum un an. Este un tabel al
psihologilor experți iar instanțele nu au voie să mai apeleze la alți psihologi. Noi,
ceilalți, nu avem voie să trimitem nimic din ce înseamnă evaluări către instanță.
Am ajuns la un compromis, nu mai numim ceea ce facem noi evaluare
psihologică, ci evaluare psihosocială. La noi în județ nu există niciun psiholog
expert. Aceste cursuri le plătești individual, sunt aproximativ 5.000 de lei pe an.
Noi, ca psihologi angajați ai direcției, nu mai avem voie să furnizăm acte
psihologice către exterior, pentru ce orice înseamnă persoană din exterior, nu
neapărat victimă a traficului. Asta în condițiile în care există o strategie care
presupune ca DGASPC furnizează aceste servicii, la care ANITP și DGASPC sunt
parte” (specialist DGASPC)
35
Având în vedere că în cazul niciunei instituții care a participat în acest studiu nu există
un fond de urgență pentru victimele traficului de persoane, pe termen scurt, pot exista
probleme în asigurarea asistenței materiale.
„ De multe ori victima vine cu maioul de pe ea și, în mare parte, fără acte.
Neavând un buget de urgență, apar probleme. Că îi cumpăr haine, trebuie
referat de necesitate, durează, apar probleme. Dacă îi cumpăr o pereche de
pantofi, trebuie să vin cu trei oferte etc. Spre exemplu, geaca are amortizare 2
ani, nu poți să îi iei geaca înapoi. Îs niște probleme la care nimeni nu s-a gândit.
Plus, un centru de genul ăsta trebuie sa aibă o mașină, bani de trimis victima în
județul de origine, dacă e nevoie.” (specialist DGASPC)
36
Asistență juridică
Nu există fonduri sau servicii dedicate pentru asistarea juridică specială a victimelor
traficului de persoane, cu excepția serviciilor oferite de organizațiile neguvernamentale
implicate în acest domeniu. De asemenea, în majoritatea cazurilor, victimele sunt
asistate în instanță de avocați din oficiu, dacă acestea sunt parte în procesul penal.
Acest fapt presupune că nu este asigurată o continuitate în asistarea victimei (de același
avocat) și nici nu există timp alocat pentru consilierea juridică a victimei (de către
avocatul care o asistă), preliminară participării acesteia la ședința de judecată.
Totuși, coordonarea victimei în procesul penal, prin personalul centrelor regionale
ANITP, poate fi considerată un model de bună practică. Aceasta asigură victimei
informațiile legale minimum necesare, consiliere juridică, pregătirea procesului, suport
psihologic în timpul procesului, transport sigur și protejat. Programul este implementat
în cooperare cu organele judiciare și cu partenerii organizații neguvernamentale.
“Dacă este minoră, este foarte ușor, deoarece DGASPC se implică și asta e. Este
mai greu cu adulții – în Olt, Dolj, Mehedinți, nu există organizații
neguvernamentale sau instituții care să le ofere asistență în adevăratul sens al
cuvântului, însemnând că (nu vorbesc despre ANOFM, care oferă...sau mai mult
nu) victimele au un nivel scăzut de educație; acestea (ANOFM) nu au nimic de
oferit sau victimele nu se prezintă – nu au bani să meargă la cursuri sau nu se pot
angaja undeva unde nu li se asigură transportul sau chiria).” (specialist DGASPC)
37
În aceste condiții, reintegrarea victimelor traficului de persoane în societate este dificilă,
iar riscul retraficării este foarte ridicat.
38
”Traseul” obișnuit al victimelor traficului de persoane în sistemul
de protecție și asistență
39
Principala concluzie a acestui exercițiu este faptul că nu putem vorbi despre “un traseu
tipic”, ci despre o serie de diferite “trasee”, în funcție de regiunea țării / de județul în
care este asistată victima. Aceste aspecte, precum și existența sau nu a unei rețele de
diferite parteneriate între organizațiile neguvernamentale locale și instituțiile implicate
în asistarea victimelor traficului de persoane, a unei rețele de relații informale între
specialiști la nivel local, influențează radical calitatea asistenței oferite victimelor.
15
În cazul primei situații ipotetice, “o fată de 17 ani din Miercurea Ciuc”, putem trage
următoare concluzie:
Este considerat ca fiind “cazul cel mai ușor de asistat” de către majoritatea
specialiștilor din sistem. Fiind minoră, victima poate beneficia, în toate
cazurile, de asistență rezidențială, chiar dacă nu întotdeauna în structuri
specializate. Asistența rezidențială este de obicei realizată în centre de
primire în regim de urgență pentru minori. Aceasta nu este, conform
specialiștilor intervievați, “cea mai bună opțiune”, deoarece victima este
asistată împreună cu alte categorii de minori. Principalele riscuri, în acest
caz, sunt cele de stigmatizare și absența consilierii psihologice specializate;
Totuşi, am subliniat că este situația tipică “modală” şi pot exista abordări alternative.
15
40
Riscurile principale pe termen lung, începând de la cazul descris mai sus, sunt
asociate cu momentul în care victima devine adultă și nu mai poate beneficia
de serviciile destinate asistării minorilor. În acest context, majoritatea
specialiștilor intervievați subliniază riscul retraficării.
Principalul risc asociat situației descrise mai sus este riscul retraficării (definit
ca “victima ajunge în aceeași situație”).
În ceea ce privește cel de-al treilea caz ipotetic, “femeie de etnie rromă în vârstă de 22
de ani”, putem concluziona:
41
Se poate asigura asistență rezidențială, în majoritatea cazurilor, dar nu în
centrele destinate victimelor traficului de ființe umane și nu pe termen lung.
Soluția ideală pentru rezolvarea cazurilor este, în opinia specialiștilor
intervievați, reintegrarea în familie.
42
Principalele probleme identificate referitor la sistemul de
asistență pentru victimele traficului de ființe umane
1. Probleme referitoare la accesul la servicii rezidențiale:
Descriere generală:
Totuși, aceste “soluții alternative”, precum centrele pentru mame și copii în risc,
centrele pentru victimele violenței domestice, centrele de primire în regim de urgență
pentru minori, nu asigură asistență specifică pentru victimele traficului de persoane.
43
Având în vedere că majoritatea specialiștilor intervievați subliniază importanța asistării
victimelor în facilități specializate, acest lucru este un minus pentru sistem. Victimele
pot suferi de stigmatizare socială sau izolare, lipsa accesului la servicii de asistență
specializate, precum servicii medicale, legale sau psihologice.
Descriere generală:
La nivel național sau local nu este disponibil un fond de urgență dedicat victimelor
traficului de persoane. Acest lucru cauzează probleme grave în asigurarea asistenței de
urgență pentru victime; de exemplu, este dificil să fie asigurate fonduri pentru asistență
medicală sau pentru consult medical, exceptând urgențele, pentru asistență materială
sau pentru cazare pe termen scurt pentru victime, având în vedere absența
adăposturilor dedicate.
44
Majoritatea specialiștilor intervievați subliniază faptul că personalul instituțiilor
implicate în asistarea victimelor traficului este insuficient (locurile vacante sunt
suspendate în organigramă), personalul este suprasolicitat și afectat de lipsa resurselor
(autovehicule, carburant insuficient). De asemenea, specialiștii sunt prost plătiți, unii
dintre ei primind salariul minim stipulat de lege sau aproape salariul minim.
3.3. Asistența victimelor în cadrul unui proces penal se face, în principiu, de către
un avocat din oficiu. Aceasta este una din principalele probleme ce presupune
lipsa de continuitate a procesului de asistare a victimelor într-un proces penal.
Descriere generală:
45
penal, în mare parte, de un avocat din oficiu, iar aceasta poate reprezenta o problemă,
deoarece nu se asigură o continuitate a asistenței legale. Programul (de asistare a
victimei în procesul penal) este implementat în cooperare cu organele judiciare și
organizațiile neguvernamentale.
Descriere generală:
Cooperarea instituțională la nivel local este slab formalizată: există puține protocoale
eficiente între diferite instituții implicate în asistența victimelor traficului. În acest sens,
majoritatea specialiștilor intervievați au subliniat necesitatea protocoalelor clare, cu
responsabilități clar definite pentru toate părțile, instituții publice sau
neguvernamentale implicate în procesul de asistență.
Fiind atât de slab formalizat și bazat pe relații informale, procesul de asistență nu poate
avea predictibilitate iar calitatea acestuia este diferită de la o regiune la alta sau de la
județ la județ. De exemplu, o victimă poate primi asistență medicală completă într-un
județ, deoarece specialiștii locali au reușit să medieze colaborarea cu o clinică privată
sau cu un medic, în timp ce în altul i se oferă doar asistență medicală de urgență.
17
5. Probleme referitoare la “diferențele regionale” în calitatea procesului de
asistență:
Descriere generală:
17
Diferențe în procesul de asistență
46
Există regiuni din țară cu o rețea puternică de instituții (de obicei neguvernamentale)
unde victima traficului de persoane poate accesa o varietate de servicii, începând cu
asistență rezidențială pe termen lung, asistență medicală adecvată, asistență juridică,
școlarizare sau (re)integrare profesională, dar, de asemenea, regiuni unde accesul la
servicii este problematic. Principala cauză a acestei diferențe este prezența sau absența
organizațiilor neguvernamentale care pot asigura aceste tipuri de servicii în zonă.
18
Aceste informații au fost adăugate la cercetarea calitativă din teren de către Jim Laird,
Consultant al consiliului European
47
Cele trei întrebări finale au dat ocazia respondenților de a-și evidenția punctul de
vedere referitor la necesitățile propriei organizații pentru a ajuta la furnizarea unor
servicii mai bune pentru victimele traficului de persoane, la nevoile agențiilor sau
organizațiilor pentru a îmbunătăți propriile servicii oferite victimelor traficului de
persoane și, în final, la orice alte comentarii.
48
Concluzii și recomandări
Concluzii:
19
Aceasta nu este o problemă specifică a sistemului de asistență, are legătură cu sistemul
juridic.
49
locul”. Principala problemă identificată este lipsa stabilității și continuității
acestei rețele.
Recomandări:
20
Majoritatea centrelor create conform Legii nr. 678/2001, nu au avut continuitate în timp şi, la
acest moment, majoritatea asistenței rezidențiale se desfășoară utilizând “soluții de
compromis”.
21
Centrele create conform Legii nr. 678/2001.
50
Asistența rezidențială trebuie acordată în adăposturile administrate de stat
indiferent de județul de origine al victimei. Sunt necesare protocoale clare
pentru referirea victimelor între județe și între diferite instituții și ANITP, inclusiv
organizații neguvernamentale și instituții guvernamentale.
51
Parteneriatele dintre instituțiile publice și organizațiile neguvernamentale
trebuie sprijinite și încurajate. Trebuie creat un cadru pentru monitorizarea
serviciilor furnizate în cadrul acestor parteneriate. Monitorizarea trebuie să
acopere, inclusiv, calitatea serviciilor. Când asistența este delegată organizațiilor
neguvernamentale, în calitate de furnizori de servicii, statul trebuie să asigure
finanțarea corespunzătoare și calitatea serviciilor furnizate.
52
Anexă
Ghid de interviu
Înainte de interviu
Acesta nu este un interviu de presă, toate răspunsurile sunt confidențiale, se vor utiliza
doar în scopuri de cercetare. Numele niciunui participant nu va fi publicat în cercetare
sau evaluare. Rețineți că nu este un test și că nu există răspunsuri greșite. Suntem
interesați doar să înțelegem cum funcționează sistemul. Aș dori să înregistrez interviul.
Singurul motiv pentru care o fac este să nu pierd informațiile. Este imposibil pentru mine
să notez toate informațiile, ar dura prea mult timp. Vă rog, pentru a păstra
confidenţialitatea, nu vă spuneți numele după ce încep înregistrarea.
Care este backgroud-ul dvs. profesional? Care sunt principalele interese ale dvs. în
domeniu (referitor la munca actuală)?
De cât timp lucrați aici? Cum ați decis să aplicați pentru acest post? Vă place? Care sunt
primele trei lucruri care vă plac cel mai mult? Dar cele trei lucruri care nu vă plac?
Dacă vi s-ar cere să descrieți locul actual de muncă într-un cuvânt, care ar fi acela și de
ce?
Primul caz. O fată de 17 ani, din Miercurea Ciuc, adusă la dvs. de către poliție,
exploatată sexual, fără acte de identitate, fără bani sau posibilitatea de a face
bani decât din prostituție, într-o condiție fizică precară, subnutrită, cu semne de
abuz fizic.
53
Al doilea caz. Bărbat de 27 de ani, adus la dvs. de poliție, găsit dormind pe
stradă, în condiție fizică precară, care spune că a fost de acord să lucreze la o
fermă, dar nu a primit niciun ban, alimente sau adăpost, fără acte de identitate/
cu actele de identitate aflate la fermă, lăsate ca garanție.
Până acum am vorbit de cazuri ipotetice; acum aș dori să vă întreb despre un caz care v-
a fost referit și care v-a impresionat cel mai mult. Cum l-ați rezolvat?
Ați întâlnit cazuri de persoane care au fost retraficate? De exemplu, de două sau de mai
multe ori. Dacă da, de ce credeți că au ajuns în această situație? Puteți descrie un caz
pentru mine?
Prevenire:
Care sunt principalele abordări de prevenire la nivel local? În opinia dvs., sunt acestea
eficiente?
Cine este responsabil pentru protecția victimelor traficului, la nivel local? În opinia dvs.,
sunt eficiente aceste măsuri (pentru protecție)? Mai este ceva ce se poate face?
Sugestii:
Dacă ați putea schimba felul în care se fac lucrurile în acest domeniu, ce ați face?
Gândiți-vă în termeni de proceduri, practici, cadru legal, servicii de suport.
54
Când pregăteam cercetarea în teren, a fost destul de dificil pentru mine să găsesc date
statistice privind traficul de persoane. Știți cine colectează asemenea date? Cum anume
sunt colectate? În opinia dvs., este eficient acest sistem de colectare a datelor?
În final, ați dori să mai adăugați ceva? Este ceva ce am uitat să vă întreb referitor la
acest domeniu? Vă rog să țineți cont că nu sunt specialist în acest domeniu și este
55