Hai să gândim cu mințile* noastre !

Este o invitație, pentru că mă feresc de directive și/sau indicații, nu de alta, dar ar trebui sa fiu cel
dintâi care ar trebui să le aplic și – probabil ca și vouă – nu-mi place să mi se indice... ce și cum...
Așadar, iată la ce vă invit, la începutul acesta de Primăvară, de...schimbare-modificare. Hai să ne
lămurim cum e și cu gândirea asta. Gândim, raționăm, prelucrăm informații, analizăm, concluzionăm, așa cum
le-am pus și pe ajutoarele noastre, calculatoarele, să o facă - cu ajutorul unor programe, pe baza informațiilor
pe care le avem la dispoziție. Simplificat – dispunem de o memorie, un rezervor de informații, unde s-au
strâns informații, cunoaștere, modalități de raționare de-a lungul vieții noastre, (spun unii că) încă din
momentul concepției, chiar moștenite, dar în principal dobândite de la părinți, din școală și învățătură/studiu,
inclusiv din Școala vieții. Multe din aceste informații, cunoaștere și raționări (prelucrare de informații) au
trecut prin furca paradigmei proprii, rațiunii – să-i zicem, în sensul de a fi acceptate sau respinse în funcție de
încadrarea în categoriile alternative credibil-incredibil, posibil-imposibil, acceptabil-inacceptabil, pe baza a
concepției/accepțiunii proprii de la momentul respectiv, atunci când noile informații ne-au ajuns la cunoștiință.
Această accepțiune a noastră, această paradigmă, care conține toată cunoașterea noastră (acceptată, admisă) de
la un moment dat, din fiecare moment al vieții noastre, conține evident prejudecăți (judecăți vechi, de
dinainte... - hai să acceptăm, multe dintre ele...depășite, inadecvate cel puțin ca timp...), idei fixe, idei greșite,
teorii false/depășite și altele asemenea.
Da, aici vă rog să nu mergeți mai departe până nu vă lămuriți, până nu acceptați acestă posibilitate,
până nu vă asumați această... posibilitate, de a avea...lipsuri/greșeli în procesul obișnuit, cotidian, continuu, de
gândire. Nu e chiar așa de simplu, de ușor, să acceptăm că pot exista fisuri și chiar edificii întregi
necorespunzătoare în ansamblul gândirii noastre. Dacă ne gândim că am fost formați-educați în baza
concepției materialiste, evoluționiste, care a format osatura gândirii noastre, la care s-au adăugat multe
alte...teorii, depășite între timp, înlocuite cu altele, ar trebui să ne fie mai ușor să acceptăm necesitatea unei
restructuri importante a gândirii noastre, dacă aceasta nu a avut deja loc. Cu această ocazie, putem accepta și
revizui întregul sistem de credințe, preferințe, gusturi chiar. Noi și doar noi suntem cei care putem face aceste
operațiuni, chiar de mai multe ori, pe parcursul vieții, ori-de-câte-ori constatăm nepotriviri-disfuncționalități
sau ajungem la diferende greu de depășit în relațiile cu ceilalți, pornind de la diferențe de concepție-percepție.
Am spus că putem și nu că suntem obligați, dar în numele iubirii, al compasiunii, al empatiei, care sunt firești
între noi și apropiații noștri, ar trebui să fim dispuși a face această revizuire, această up-gradare. Cheia este -
da, am dreptul la propria mea alegere, sunt liber să aleg ce doresc, dar sunt conștient și accept că unele
componente ale sistemului meu de valori, de credințe, ar putea suferi modificări – pe care doar eu le pot face și
ar trebui să le fac, să le operez.
În ceea ce privește mecanismul în sine, gândirea noastră funcționează în baza acestei paradigme
(variabilă de-a lungul vieții), care cumulează informațiile pe care le deținem și la care putem accede, din
memoria noastră, mai recentă sau mai îndepărtată, cu abilitatea dobândită de a prelucra aceste informații – un
fel de know-how. Ne diferențiem, suntem diferiți unul față de celălalt, prin întreaga noastră biografie, care
include pe de-o parte moștenirea, iar pe cealaltă acumulările proprii – în principal prin studiu, avem memorii
diferite, cantitativ și calitativ, dar avem și abilități și viteze diferite de analiză-prelucrare, acel IQ despre care
știm sau putem ști. Există o componentă importantă invizibilă, ne-palpabilă, transcendentă, ba chiar o
conexiune la mentalul colectiv, la cunoașterea generală, la akasha – ceea ce face ca rezultatele procesului de
gândire să difere foarte mult, de la caz la caz, de la individ la individ.
Ceea ce eu vă propun este să conștientizăm mecanismul, să ne cunoaștem – cine suntem, cum suntem,
cum funcționăm – și să preluăm integral acest proces, eliminând interferențele exterioare, mai mult sau mai
puțin subtile, mai mult sau mai puțin bine intenționate. Concret, asta presupune desprinderea de mijloacele de
manipulare, refuzul de ”a înghiți pe nemestecate”, de a ne însuși gândirea, orientările, atitudinile celorlalți fără
a le trece prin filtrul propriei gândirii. Am spus, sunt necesare (uneori) corecții în sistemul propriu de credințe,
de valori, de gusturi și preferințe – o corecție proprie, în deplină libertate, cu sinceritate și deschidere – dar,
odată ce ne-am asigurat de aducerea la zi, de eliminarea impurităților, să ne folosim integral propria noastră
gândire, să nu luăm nimic de-a gata, să refuzăm ceea ce nu ni se potrivește, oricât de ciudat, de ieșit din trend
ar fi. Avem tot dreptul la unicitate. Să-l folosim !
NB. *am spus mințile noastre, căci nu avem doar una. Dar – despre asta altădată. Adrian.