note

5
sep
23

morala
igiena minții și a inimii
rolland romain

dar și spălătura comportamentului vremii!!

morala
nu trebuie să fie duelul dintre
orgoliul individual și altruismul comunitar
ci dialogul dintre/atenție:
orgoliul social și alter ego personal
altfel spus
și ins ca unitate și ins/și ca pluritate tind spre echilibru/adaptare/juruitate
decât spre dezordine, deci combinat
specificul e mai degrabă nominal/calitativ decât numeral/cantitativ
pluritatea e dezordine, unitatea e ordine
simplu

dragostea
o dedublare
ego și alter ego
dar îmbinat între parteneri

specificul în dragoste
e, ar fi,
ceva între
patimă moderată
intensitate ponderată
prețuire obiectivată
toleranță aplicată
leagăn?
calmul nu pare afectiv
ar fi doar paleativ corectiv
dar relaxarea în(nu de) iubire
e-mbrățișare, dăruire

iubirea
ecluza unor nivele
aceleași dar diferite
ori vice versa

cu moartea ești în dialog perpetuu

prin tot ce faci, gândești și simți în viață
oriunde mergi în lume, sau prin piață
de când apari, și-apoi te stingi cu-ncetul

amorul propriu
e cel întors de la un alter ego
la fel de vanitos
sic
ultra-paradox

dragostea deplină
nu e chiar cornul abundenței
ba chiar mai dă buzna și la cutia pandoriană

seninătatea e fericirea spiritului

iubirea și rece pârlește

ura cât de fierbinte
nu oțelește

nepăsarea nu e nici cenușa dezinteresului benign

cărbuni aprinși fie activul vieții!

dragostea
fie forță totală, nu totalitară!

dragostea
se cere ca buchet de imortele
în vaze golicele

dragostea e regina sufletului

seninul e regele spiritului
sănătatea e mama trupului

rațiunea e inamicul haosului

dragostea
revoluție la tinerețe
guvernare la maturitate
hobby la vetustețe

iubim
ca mai ușor să...nefericim
ca nepăsători senini să fim
ca indeciși să nu bâjbâim

în iubire
sufletul să sufle-n pânze
spiritul să țină cârma

când patima e la timonă

se...sparie și furtuna!!

când cumpătarea e la cârmă

orice furtună e ca briza
(nu brânza!)

de-i patima cârmaci

și simpla briză
te-aruncă pe orice banchiză
și toate spițele desfaci

din iubire
se nasc îngerași de copii
din sex
se nasc drăcușori de copii

joc de căprițe
fătucile cu fițe
joacă de ieduțe
la sfioasele fătuțe

iubirea e chiar o bravadă

orbul ce-n logos poate să vadă
?

tainele care s-au stins

au fost simple invenții
tainele care dăinuie
sunt atomii logosului

sufletul
se vrea arbitru între spirit și trup
dar e parte din ambele
cum faci față
și la dos
?
nu poți întoarce dosul
la fața ta
!

sufletul nu poate fi duplicitar

împărțit spirit/trup
fiind cu ele...trinitar!!!

dragostea e focul mare

de contopit calități și tare

fala/trufia
decorația ce o oferă anomia

prea sus e nicăieri

prea jos e niciunde
taman la mijloc
poate fi tot...joc

șiretenia
e sora mai cu-minte a vicleniei?
din părinți rigizi(uscați?)
tot progenituri, tipi...lichizi(alunecoase)

nevoia exagerată
e lăcomie curată

să vrei cât ai nevoie

nu cât ți-ar fi pe voie

dragostea
părintelui e intrinsecă, mai mult decât de sine, pe ego
copilului e extrinsecă, mai mult ca pentru un alter ego
super!

familia:
patria a unui neam
continentul a unei rase
planeta a omenirii

un cocoșat
e mai drept decât un înfumurat

Damian Luz