note

16
sep
23

calul încalecă iapa

omul...și calul!!
(la figurat, nu pervers, deci...tot pervertește natura)

amorul nu e natural
nici omului societal
e nărăvirea sexului
tot terci în...covata aleatoriului
sexul în natură
e doar țel de progenitură
sexul la om
desfide orice pardon

amorul liber
e predare/încătușare tot lui
niciun paradox

amorul e de fapt un instinct anti-social

nu doar o pervertire de natural-itate

amorul doar profit de la dragoste vizează

deci partenerului implicit cauzează

amorul e un demonel
cu boi de îngerel

cele trei grații ale apropierii:

amorul, dragostea, iubirea
cele două regine ale alierii(ființă cu neființă, sic):
dorul și aleanul
melancolia le e mamă
amorul e barocul, liber
iubirea e romanticul, naturalul
dragostea e clasicul, cuplul, stabil/conjugal

amorul
oricât de rebel
e debil nu nițel
iubire
și cât de subțire
cu senin se ține
dragoste
nicicum pacoste
și cât de anoste
clipe s-o coste

elucubrații
el, Ucu, (de) braț ții

pricepe!
și nu vei mai termina pe cât vei începe!!
ignoră!
și nu vei mai juca nici în a anomiei horă!!

seniorul întreține jarul vieții

aprins de junior
alimentat de matur

nu te lăsa vrăjit de soare

și orbit de lună
sau invers

iubirea naște pretutindeni cosmos/ordos

ura ține oriunde haos/anarhos
nepăsarea e neant
indecizia e abis

iubirea până nu se întovărășește

nu se...prăjește

ce se oficializează
deja se degradează
ce rămâne suspendat
poate liber fi amendat
ce cade la înțelegere
să nu fie ca lest alegere

credința în dreptate pare bigotism

la cât e în lupte demonism
dar nici vreun just ateism
nu te-ar feri de vreun angelic...cataclism

mai ușor cu fericirea!

(din entuziasm)
predispune iubirea!
(necondiționată)

sper, pentru că iubesc!

(ce acționează, fapt musai creează)
disper, pentru că sunt iubit/ă!
(și cum mă voi descurca nu e simplu?)
com-sper(sper și disper), pentru că există iubire!!

amorul (propriu) e centripet

aduce totul la al său parapet
iubirea e de fel centrifugă
duce totul la altul, cam devii slugă
nepăsarea nici e giruetă
nici dinamică...statuetă
indecizia ar fi un titirez
dar tot ca hopa Mitică
la act și crez
cade și se ridică
dar toate le strică

folclor:
Hopa Mitică
nu se sparge, nu se strică
de cădere nu-i e frică
totdeauna se ridică
iubirea aplică
masochism pentru alter ego
sadism pentru ego

iubirea
e de ego înfrățirea
un alter ego vizând contopirea

cel incert
nu se rătăcește-n deșert

în amor chiar dăruirea

frizează cumva siluirea
parcă spui masochist
nu-ți rezist!
parcă ești sadiscizat
și de orgasm eviscerat!
cum să ajungi la vreun
mezat?
cu sadism se dăruie
masochist că stăruie
(de fel sunt pe invers, dăruirea e masochism, stăruirea e sadism)

sclavie și tiranie reciprocă

patima-n iubire invocă

iubirea cârmuiește fără spadă

Petrarca

iubirea ne tratează fără spadă

e revoluție și mica sfadă
restaurând orânduirea firii
ne ține dârji și-n armia nefirii

toleranță?
mai mult umbrelă pentru speranță!
(piedică)
iubirea prin severitate
barem tărie la dreptate
de cade pradă tolerenței
cam dusă e raza speranței

un infinit de dăruire
scrie în veac mare iubire
dar și un munte de credință
e peste soare biruință

iubirea e:
ce de salon broderie
herculeene munci în tăbăcărie
penelopeene pânze la țesătorie
minotauriene încrucișări de labirint
de Minos mângâieri involuntare
??

nevoia de autonomie
ar fi
un masochism just
supunerii sinelui?!
un sadism îngust
cu corelarea de alter ego
sinele comunal

neutralitatea
tele-co-relare justă
să fie, e în sine...

dependența
co-relare nu oarbă, ci pe specific

balansul ambiguu-ul indecisul

să fie fertil cumpănirea în curs

societatea e armura umanului

fiecare za fiind un ins
societatea
e justă orizontalitatea
individul
e just-injust verticalul
adică
orânduirea e justă în ansamblu
dacă și indivizii(părțile ei) sunt just administratori
iar nu supra(manipulatori) și sub(manipulați) ei
societatea e inter-individualitatea și atât!
dar și parte implicită a careului biotopic, natura Terrei
regnul 4 între/cu celelelte trei: mineral, vegetal, animal

ghișeul
ghilotina birocrației!!

omul de la ghișeu
gâdele birocrației

solicitantul
condamnatul birocrației

tronul șefului
să fie competența
nu supra- prezența

nu doar la beție
ajuns-au așa zis discurs să ție:
sus parul!
în loc de
sus paharul!
dusu-s-a unde pal harul?

societatea
specia umană
e casa din ograda naturii
iar nu vreu buncăr
căci acareturile sunt egale!
coteț/grajd pentru regnul animal
grădinița/livăduța pentru regnul vegetal
terenul-scuar de joacă pentru regnul mineral
global-figurativ zis

purgatoriul
a doua șansă, dar post mortem, sic

e imparțial...în parte
duplicitar

unii s-ar...împăuna cu (Adrian) Păunescu

(valorile? lui)
dar la cât de auto-împăunat chiar el era, nici s-ar mai vedea?

societatea
pare împărțită între dușmanul...intern, individul
și cel extern, natura
se vrea/crede ocrotită de credință și progres
dar...devenirea/evoluția ei e mai mereu și mai degrabă în stagnanță ori
regres

e mașinăria
care pare să ofere omului șefia
dar tot individului predă ștafeta
și naturii acceptă macheta
ca sabie damoclesiană
dar calea e tot jurul
laolaltă cu natura
ca țintă fiind desăvârșirea

societatea
prea pe verticală?
catarg în furtună!
prea pe orizontală?
nisipire(risipă în nisip) sub lună!!
(în clarobscur)

lumea pe verticală
în clătinare finală
omenirea pe orizontală
moleșire totală

nici valorile perene

nu sunt juste...perne
dacă vin după delăsare
în personalizare
ca active cvasi-eterne

lumea e o sală de teatru

cu locuri just-specifice pentru fiecare:
la galerie, la balcoane, în sală, în staluri
pe scenă, în culise, în cușca sufleurului, la cabine, la garderobe, la
intrare/ieșire
nici trotuarul nu e pustiu, în fine!

colectivismul
rugby la grămadă cu spectatorii
grobianism...elitar??

cooperativism
corporatism rural
!!

individul
ar fi un auto-angaja(n)t al societății

societatea e
ograda pentru orătănii/indivizii comuni
vila pentru zis gospodarii/elitele
acareturile pentru mijlocitori(administrație/pază/etc)

trebuințele în dorul lelii

sunt biciurile durerii
sunt pliciul amăgelii
sunt evantaiul părerii

extern:
vezi filozoful în bazar:
ce de lucruri care nu-mi trebuiesc!

te lași cerut de lucruri?

cum poți să te mai bucuri??

lenea
neutralitate tot păguboasă
un fel de afară nescos din casă
?

lenea
e motor la anomie
încă nu și reactiv de anarhie
dar un puiuț nu-i bai să fie

cine e leneș are de unde

(anomia alimentează continuu pasivul)
cine e harnic poate avea sincope
(anomia alimentează discontinuu activul
lege stohastică)

leneșului nu-i tihnește

nici când trîndăvește
harnicul e tot nemulțumit
când ineficient a trudit

statul
e lenea oficializată!!
e instituția globală a ineficienței!!!

leneșul zice că se odihnește

la cât de/din viață chiulește

dacă s-ar legifera lenea

ar dispare toți infractorii
??

din leneș ce era la mers

picioarele i-au submers
brațele-n umeri s-au retras
capu-n gât făcu popas
torace
în pântec zace
șolduri ca terțe la genunchi
gambele nici cu talpa unghi

folclor:
la horă lelea de pe margine observă la badea din joc șlițul desfăcut
discret cu strigături atenționează:
simți-ți corpul, Ionaș!
el răspunde, cam distrat:
așa-i jocul, fuche-l-aș!
lelea cu furie ca și direct:
bagă-ți aia-n irmilici!
Ionaș sesizat direct replică:
ahaha, că bine zici!

Damian Luz