Fabula răzbunării

După o anecdotă populară

Avea prin cuhnie odată

Un șoricel cale bogată
Merinde căutând, deodată
Ferește brusc pe lângă vatră
La el precum părea că latră
Cu stropii de îl opărește
Un tuci măreț, cu groasă toartă

Ascultă, de nu te oprești
O vezi tu ce-o să pățești!
Aiurea, par a fi palavre
Ce-ndrugă el la cele grave

Nu mai sări mereu la mine

Că voi sări și eu în tine!

Cumva crezi tuciul că l-a ascultat?

S-arunce spuze a tot continuat...

Așa că mânios la culme

S-a hotărât a-ntoarce spume
Și opintindu-se gigant
Făcu un salt ca în neant
De nimeri la țintă drept în tuci
Și a pierit pe dată-ntre bulbuci

Morala
Cu dracul să nu te pui
C-ajungi în cazanul lui

Concept și versificare