De vorba cu diavolul Azi-noapte, Diavolul din mine Un Diavol ce pretinde-a fi profet M-a luat cu vorba-ncet...incet...

Si m-a bagat in tainele divine, Pe care eu -spun drept- mi-e frica Sa nu care cumva sa le-nteleg, Fiindca sint taine care -cind se stricaNu se mai dreg... De-aceea nici nu sint prea lamurit Asupra celor ce mi-a povestit... Dar cum azi-noapte Diavolul din mine Vorbea ca un profet adevarat, Sa nu-l ascult de loc mi-a fost rusine, Si curios, ca orice om, i-am suportat Nazbitia cu care m-a-ngrozit De la-nceput si pina la sfirsit... Mi-a spus ca-n viata trebuie sa stii Ce nu stiu decit mortii Cind pleaca dintre vii. Sa stii ca daca-ntimplator vei fi flamind, Sa nu te-arati bogatilor asa cum esti, Sa nu te-auda prietenii plingind, Sa nu-ntinzi mina dreapta sa cersesti Femeilor ce ti-au papat avutul, Sa nu-ti compari prezentul cu trecutul, Sa nu blestemi...si sa nu faci Nimic mai mult decit ce face mutul: Sa taci, sa taci, sa taci... Si iar sa taci... Iar cind vei amuti complet, Ca orice-autohton fara defect, Tacerea, care-i aur controlat, Te va-ndrepta spre lozul cu noroc, Iar tu -un simplu simbure de-alunaTe vei schimba-ntr-un simbure de foc... Si Diavolul din mine sfirsi cu... "Noapte buna!"