Azi-noapte, Diavolul din mine Un Diavol ce pretinde-a fi profet M-a luat cu vorba-ncet... ncet...

Si m-a bagat n tainele divine,

Pe care eu - spun drept - mi-e frica
Sa nu care cumva sa le-nteleg,
Fiindca sunt taine care - cnd se strica Nu se mai dreg...
De-aceea nici nu sunt prea lamurit
Asupra celor ce mi-a povestit...
Dar cum azi-noapte Diavolul din mine
Vorbea ca un profet adevarat,
Sa nu-l ascult deloc mi-a fost rusine,
Si curios, ca orice om, i-am suportat
Nazbtia cu care m-a-ngrozit
De la-nceput si pna la sfrsit...
Mi-a spus ca-n viata trebuie sa stii
Ce nu stiu dect mortii
Cnd pleaca dintre vii.
Sa stii ca daca-ntmplator vei fi flamnd,
Sa nu te-arati bogatilor asa cum esti,
Sa nu te-auda prietenii plngnd,
Sa nu-ntinzi mna dreapta sa cersesti
Femeilor ce ti-au papat avutul,
Sa nu-ti compari prezentul cu trecutul,
Sa nu blestemi... si sa nu faci
Nimic mai mult dect ce face mutul:
Sa taci, sa taci, sa taci...
Si iar sa taci...
Iar cnd vei amuti complet,
Ca orice-autohton fara defect,
Tacerea, care-i aur controlat,
Te va-ndrepta spre lozul cu noroc,
Iar tu - un simplu smbure de-aluna Te vei schimba-ntr-un smbure de foc...