Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vol. 1
1.
Dumnezeu comunica mai puţin prin cuvinte ci mai mult prin sentimente.
Sentimentul este limbajul sufletului.
Daca vrei sa știi cu adevărat ce găsești într-o situaţie vezi ce simți fata de
ea.
Dumnezeu mai comunică cu noi si prin gânduri (care pot fi si imagini)
precum si prin experiențe. Noi de regula abandonam experiența si luam de bun
cuvintele când ar trebui sa fie invers. Cuvintele sunt doar sunete ce înlocuiesc
sentimentele, gândurile si sentimentele. Cuvintele pot crea confuzie.
Lui Dumnezeu îi aparține cel mai înalt gând, cuvântul cel mai clar,
sentimentul cel mai măreț. Cel mai înalt gând este cel care conține bucurie, cel
mai clar cuvânt este acela care conține adevăr si cel mai măreț sentiment este
dragostea.
Cum ar fi daca tot ce consideram noi ca fiind „greșit” sau „corect” nu este
așa? „Corect” este un termen pe care noi il asociem la ceva cu care noi suntem
de acord si „greșit” la ce nu agreăm. Dar daca tot ce consideram noi ca fiind
„greșit” este de fapt „corect”? Noi am stabilit drept „corect” sau „greșit” pe baza
informațiilor primite de la părinți, preoți, profesori, conducători, Biblie.
Cuvintele altora nu sunt ale lui Dumnezeu. El comunica prin gânduri,
sentimente si experiențe. Dumnezeu este vocea din noi.
Rugăciunea corecta este cea de recunoștință nu cea in care ceri ceva. Când
ceri ceva tu recunoști ca ai o lipsa. Mulțumește pentru ce ai. Nu folosi rugăciunea
de recunoștință ca un „șantaj” sau o manipulare a lui Dumnezeu pentru ca nu
merge așa.
Singurul gând care sponsorizează si care ar putea învinge gândul ca nu ai
ceea ce dorești, este acela care susține credința ca Dumnezeu îți va acorda orice
ii ceri fără nicio excepție.
Dumnezeu este un observator pe Pământ, un liber arbitru, este ca un
părinte care își lasă copiii la joaca știind ca locul si totul este sigur. Speri ca acei
copii vor fii in siguranță si dacă pățesc ceva sari sa ii ajuți sau ii oblojești.
Este in natura oamenilor sa iubească, apoi sa distrugă, apoi sa iubească din
nou ceea ce ei prețuiesc cel mai mult.
Când te îndoiești de Dumnezeu rezulta frica.
Fiecare acțiune umana are doua emoții de baza: frica sau dragostea
(capetele polarității).
Si, astfel, in momentul in care făgăduiești dragostea cea mai înaltă, îți
recunoști, de fapt, cea mai mare frica.
Primul lucru care te îngrijorează dupã ce spui „Te iubesc” este daca ti se va
răspunde la fel. Si, daca ti se răspunde la fel, începi imediat sa iți faci griji ca vei
pierde dragostea pe care abia ai găsit-o.
Totuși, dacă ai ști Cine Ești – cea mai minunata, deosebita, mai splendida
ființe pe care Dumnezeu a creat-o vreodată nu ti-ar mai fi frica.
Ai uitat ce înseamnă sa fii iubit necondiționat si încerci sa-ti imaginezi cum
arata dragostea lui Dumnezeu bazând-te pe imaginea dragostei lumești. Ai
proiectat rolul de „părinte” asupra lui Dumnezeu, un Dumnezeu care judeca,
recompensează sau pedepsește. Este o gândire baza pe frica cum ca Dumnezeu
este înfricoșător si răzbunător.
Gândul care sponsorizează aceasta idee este greșit, pentru ca este greu de
conceput ideea unui Dumnezeu de care sa nu ne fie teama, care nu judeca si nu
pedepsește.
Aceasta realitate a dragostei bazate pre frica domina experiența ta de
dragoste si chiar o creează. Nu numai ca te vezi primind dragoste condiționat, dar
o si oferi.
Frica este energia ce contracta, închide, se strânge in sine, o ia la fuga, se
ascunde, acumulează comori, face rău.
Iubirea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, sta pe
loc, scoate la iveala, împarte cu alții, vindeca.
Frica ne înfășoară corpul in haine, iubirea ne permite sa stăm goi. Frica
înhață si acaparează tot ce avem, iubirea dăruiește tot ce avem. Frica tine
strâns, iubirea da drumul. Frica înveninează, iubirea mângâie, frica ataca,
iubirea iartă.
Fiecare gând, cuvânt sau fapta omenească se bazează pe frica sau iubire.
Secretul cel mai adânc este ca viața nu e un proces de descoperire, ci unul
de creație.
Toate cuvintele de genul amabil, generos, trebuie puse in practică. Daca
nu ele rămân doar concepte. Sufletul vrea ca aceste concepte sa devina
experiențe. Tu ca suflet ai ales sa treci de la concept la înțelegere prin experiențe.
Dumnezeu este tot ceea ce este si tot ceea ce nu este.
Intrând in universul fizic, ai renunțat la amintirea despre tine însuți. Asta îți
permite sa alegi sa fii cine ești mai degrabă decât sa primești totul de-a gata.
Treaba ta pe pământ este, nu sa înveți ci sa-ti reamintești cine ești, sa le
reamintești tuturor cine este Dumnezeu si sa reamintești altora cine sunt ei.
Asta este scopul sufletului tău. Evoluţia este a cunoaște – a experimenta – a fi.
Dumnezeu Tatăl este a cunoaște – părintele a tot ceea ce înțelegi,
inițiatorul a tot ce înseamnă experiența. Dumnezeu Fiul este a trai o experiență.
Dumnezeu Sfântul Duh înseamnă a fi.
In cel mai larg sens, toate lucrurile „rele” ce ti se întâmplă sunt alese de
tine. Greșeala nu sta in faptul ca le-ai ales, ci in faptul ca le numești „rele”. Pentru
ca, numindu-le rele, consideri de fapt ca ești rău deoarece tu le-ai creat.
Dumnezeu își arata dragostea însă ca tu sa înțelegi dragostea trebuie sa
înțelegi si non-dragostea (calamități etc.).
Calamitățile si dezastrele naturale din lume – tornade, uragane,
cutremure, vulcanii, inundațiile, dezordinea fizica, nu sunt create in mod special
de noi. De noi este creat gândul in care aceste evenimente ne ating viața.
Modalitatea de a reduce durerea pe care o asociați cu experiențele si
evenimentele pământești – atât ale voastre, cat si ale altora – este prin a schimba
felul in care le priviți. Nu puteți schimba evenimentul exterior ci doar experiența
interioara. Acesta este drumul pentru a deprinde măiestria de a trai.
Durerea este rezultatul unei gândiri greșite. Este o eroare in modul de a
gândi. Durerea provine din faptul că judeci un lucru. Renunță la judecată si
durerea dispare. Judecata se bazează adesea pe experiența anterioară.
Daca vrei sa te simți prost, simte-te prost. Dar nu judeca si nu condamna,
pentru ca tu nu știi de ce se întâmplă un lucru si nici ce scop are el. Ceea ce tu
condamni te va condamna si într-o zi vei ajunge sa fii ceea ce judeci.
Iadul – este trăirea produsului celui mai rău posibil ieșit din alegerile,
deciziile, si creațiile voastre. Este consecința naturală a oricărui gând care îl neaga
pe Dumnezeu sau care spune ca nu ești in relație cu Dumnezeu. Este durerea pe
care o suferi când gândești „greșit”. Iadul este opusul bucuriei. Este nerealizarea.
Este a ști cine si ce ești si a nu reuși sa trăiești aceasta experiență. Înseamnă a fi
mai puțin decât poți fi.
Legile ti le poți aminti prin a începe să stai liniștit. Liniștește lumea
exterioara pentru ca lumea ta interioara sa capete vedere. Caută in tine cat mai
mult cu putință.
Nu exista lucru rău însă exista o consecință daca faci ceva „rău”.
Promisiunile lui Dumnezeu ne par prea frumoase ca sa fie adevărate. Nu
poți sa-ti imaginezi o dragoste perfectă așa că o promisiune perfectă pare de
neconceput.
Potenţialul tău este nelimitat in tot ceea ce ai ales sa faci. Sa nu-ti închipui
ca un suflet care s-a incarnat într-un trup limitat nu si-a atins potenţialul complet.
Nu știi ce vrea acel Suflet sa facă si care sunt intențiile sale.
Priviți alegerile altora dar nu le judecați. Înțelegeți ca alegerea lor este
perfecta pentru ei in acest moment, dar fiți gata sa-i ajutați atunci când va veni
clipa in care ei caută o noua alegere.
Nu exista coincidenta si nimic nu este întâmplător. Fiecare eveniment si
aventura sunt chemate de către Sinele tău pentru a crea si a trai experiența de a
fi cine ești cu adevărat.
Gândul este energie pura. Orice gând este creator. Energia gândului nu
moare niciodată. El se duce in Univers, se întâlnește cu alte gânduri si formează
„bulgari” de energie.
Gândul este creator. Frica atrage forte asemănătoare ei. Iubirea este
singura care contează. Iubirea este realitatea suprema. Sentimentul de iubire
reprezintă trăirea de către voi a experienței lui Dumnezeu.
Poți adresa o întrebare lui Dumnezeu si apoi asculta. Asculta cuvintele
primului cântec, informația din primul articol, povestea primului film, fraza
întâmplătoare a primei persoane, șoapta râului, oceanului, vântului.
2.
Părerea ta conform căreia Dumnezeu apare in viață într-un singur mod te
împiedică sa-L vezi pe Dumnezeu in deplinătatea Lui. Daca tu crezi ca El se arata
într-un singur mod, este sau îl auzi într-un singur fel, nu Îl vei auzi, vedea sau simți
niciodată, si-ti vei petrece toata viața căutând-L. Pierzi esențialul.
Omul are senzația ca Dumnezeu trebuie „sa-si facă apariția” numai sub o
singura forma. Tot ce afectează aceasta forma este o blasfemie.
Aceasta este esența fiecărei probleme pe care o trăiești ca experiență in
viață: faptul ca nu te consideri destul de demn ca Dumnezeu sa-ti vorbească.
Totul este „de acceptat” in fata lui Dumnezeu, altminteri cum ar putea
Dumnezeu sa nu accepte ceea ce exista? A respinge un lucru înseamnă a nega
faptul ca el exista.
Ideile despre corect si greșit sunt doar idei. Sunt gânduri ce te definesc.
Caută sa te lupți pentru valorile tale, credințele tale, într-un mod care nu-i
face rău nimănui. Facerea de rău nu este un element necesar pentru vindecare.
Tu te-ai creat pe tine însuți din experiența altora.
Foarte puține dintre judecățile de valoare pe care le-ai integrat in adevărul
tău sunt judecați pe care le-ai emis tu însuți bazând-te pe propria ta experiență.
Tu ai venit pe pământ pentru experimenta, iar din experiența ta va urma sa te
creezi pe tine însuți.
Toata lumea știe ca experiența sexuala poate fi unica experiență fizica, cea
mai plina de dragoste, cea mai captivanta, cea mai puternica, cea mai
înviorătoare, cea mai înnoitoare, cea mai energizanta, cea mai intima , cea mai
unificatoare, cea mai recreativa dintre toate cele pe care le poate trai un om.
Singura prin care îți poți afirma personalitatea. Noi am ales sa acceptam in locul
ei judecăți căpătate anterior, opinii si idei despre sex promulgate de alții.
Ați adoptat „adevărurile” ca fiind ale voastre proprii, ați construit gânduri
in jurul lor, gânduri ce sunt creatoare. De exemplu in jurul banilor ați creat o
realitate a voastră personala care îi împinge departe de voi, pentru ca nu ii
considerați buni.
Oricât de ciudat ar părea, ați format aceeași contradicție in jurul lui
Dumnezeu. Toata inima si experiența legată de Dumnezeu va spune ca El este
bun. Tot ce ne învață preoții si profesorii ne spune ca Dumnezeu este rău, ca
trebuie sa te temi, sa tremuri, sa-ti fie frică de judecata Lui, sa fiți ascultători ca
de nu ... .
Mai presus de acestea nu aveți voie să puneți întrebări logice precum :”
daca Dumnezeu a creat niște legi la care noi trebuie sa ne supunem, de ce ar fi
creat si posibilitatea ca noi sa le încălcam?”. Cum sa fie „un liber arbitru” daca
dupã te condamnă?
Dumnezeu nu are nevoie de smerenia si slujirea noastră. Aceste
comportamente sunt cele impuse de regi, in special cei tiranici. Dumnezeu nu are
nevoi. Nu are nevoie de nimic si nu-I lipsește nimic.
Daca alegeți să credeți într-un Dumnezeu care are nevoi si se simte jignit
daca nu le obţine si pedepsește pentru asta, atunci alegeți sa credeți într-un
Dumnezeu mult mai mic.
Care este dorința lui Dumnezeu?
Dorește sa cunoască si sa trăiască experiența Sinelui si pentru asta ne-a
creat pe noi si lumile Universului.
Dorește ca noi sa ne cunoaștem si sa experimentam, sa aflam cine suntem
noi cu adevărat.
Dorește ca întreg procesul de viață sa fie o experiență de bucurie
constanta, de creație continua, de extindere infinita si de împlinire totala in
fiecare moment.
3.
Suntem într-o relație de parteneriat cu Dumnezeu, avem un contract etern
cu El. Promisiunea Lui este ca ne va da întotdeauna ceea ce cerem. Promisiunea
noastră este sa cerem, sa înțelegem procesul de a întreba si de a răspunde.
Noi suntem ființe formate din trei părți: corp, minte si spirit. Pot fi numite
partea fizica, non-fizica si metafizica sau, id ego si supra ego, energie materie si
antimaterie, minte inima si suflet, sau Tatăl Fiul si Sfântul Duh.
Timpul nostru este împărțit in trecut, prezent si viitor. Poate fi același lucru
cu subconștient, conștient si supraconștient. In același mod spațiul este împărțit
in aici acolo si spațiul dintre.
Sufletul tău (subconștient, id, spirit, trecut etc.) este suma totala a
fiecărui sentiment pe care l-ai avut (creat) vreodată. Conștienta ta asupra
existentei unora dintre aceste sentimente se numește memorie. Când ai
memorie se spune ca iti reamintești. Adică pui totul la un loc, reasamblezi
pârțile. Când reasamblezi toate pârțile din tine, îți vei reaminti cine ești tu cu
adevărat.
Procesul de creație începe cu gândul – o idee, un concept, o vizualizare.
Tot ceea ce vezi a fost cândva ideea cuiva. Nimic nu exista in lumea ta care nu a
existat mai întâi ca gând pur.
Apoi urmează cuvântul. Tot ceea ce spui este un gând exprimat. El este
creator si emite in Univers energie creatoare. Cuvintele sunt mai dinamice decât
gândul deoarece se afla la un nivel diferit de vibrații fata de gând.
Acțiunile sunt cuvintele in mișcare. Cuvintele sunt gândurile exprimate.
Gândurile sunt idei formate. Ideile sunt energii puse la un loc. Energiile sunt forte
eliberate. Forțele sunt elemente existente. Elementele sunt particule din
Dumnezeu, părți din Totul, materia prima a orice.
Începutul este Dumnezeu. Sfârșitul este acțiune. Acțiunea este Dumnezeu
care creează – sau Dumnezeu trăit ca experiență.
Tu ai uitat cine ești. Asta nu a apărut dintr-o coincidenta; nu este o
întâmplare. Este o parte din planul divin – pentru ca tu n-ai putea sa pretinzi sa
creezi, sa trăiești experiența lui Cine Ești daca nu ai fi deja acest lucru. La început
a fost necesar ca tu sa renunți, sa negi, sa uiți legătura cu Dumnezeu ca sa trăiești
pe deplin experiența, creând-o pe deplin, invocând-o.
Viața nu „va porni” pentru tine decât când vei alege ca ea sa pornească.
Tu nu ai ales încă. Ai amânat de pe o zi pe alta, ai tărăgănat, ai protestat. Acum
este momentul ca tu sa promulgi si sa produci ceea ce ti s-a promis.
„ Adevăr îți spun Eu ție: tot ceea ce vezi in lumea ta este produsul ideii tale
despre ea.”
Atunci când o sa trăiești in lumea creata de iluziile tale, vor intervenii
oamenii din jurul tău, pentru ca aici vei începe tu sa devii o amenințare pentru
ei. Pentru ca adevărul tău simplu, trăit cu simplitate, va oferi mai multa
frumusețe, mai multa mângâiere, mai multa pace, mai multa bucurie si mai
multa dragoste pentru sine si ceilalți decât orice altceva pot concepe
pământenii.
Acest adevăr, odată adoptat, ar însemna sfârșitul modului lor in viață. Ar
însemna sfârșitul urii si fricii.
Mai întâi, îndreaptă-te către Gândul Cel mai Înalt despre tine însuți.
Imaginează-te pe tine așa cum ai arata daca ai trai cu acest gând in fiecare zi.
Imaginează-ti ce ai gândi, ce ai face si ce ai spune si cum ai răspunde la ceea ce
fac si spun ceilalți.
Acum, dupã ce ai văzut diferențele dintre ceea ce ești si ceea ce vrei sa fii,
începe sa-ti schimbi – sa schimbi in mod conștient – gândurile, cuvintele si
acțiunile tale, astfel încât sa le potrivești cu aceasta viziune grandioasa. Va
trebui sa îți monitorizezi clipa de clipa fiecare gând, cuvânt si fapta. Va
însemna o continuă hotărâre conștientă pentru ceea ce vrei sa alegi. Vei
descoperi ca ti-ai petrecut jumătate din viață inconștient.
O vei face pana va deveni a doua ta natura. Prima ta natura este sa iubești
necondiționat. A doua ta natura este sa alegi sa-ti exprimi prima ta natura in
mod conștient.
Vrei ca vita ta „sa pornească”? Începe imediat sa prin a-ti imagina cum
vrei sa arate si încadrează-te in ea. Verifica fiecare gând, cuvânt si acțiune care
nu este in armonie cu ea si îndepărtează-te de ele.
Daca nu ai bani, n-ai bani. Nu are rost sa minți sau sa minimalizezi. Regulile
ce conduc experiența ta referitoare la bani sunt date de gândul tău legat de acest
adevăr cum ca a nu avea bani este cea rău, groaznic, cei care muncesc nu au
bani. Cuvintele tale „n-am bani”, „sunt falit”, dictează cat timp vei rămâne sărac.
Realitatea pe termen lung este creata si de acțiunile tale : ti-e mila de tine, ești
deprimat, nu încerci sa găsești o cale de ieșire.
Primul lucru pe care trebuie sa-l înțelegi despre Univers este ca nicio
situaţie nu este „buna” sau „rea”. Ea, pur si simplu, este. Așa ca nu mai emite
judecăți de valoare.
Al doilea lucru pe care trebuie sa-l știi este ca toate situațiile sunt
temporare. Nimic nu rămâne la fel, nimic nu e static. Dar depinde de tine in ce
fel se schimba ceva.
Pentru un medic sau o infirmiera moartea reprezintă un eșec. Pentru un
prieten sau ruda moartea înseamnă un dezastru. Numai pentru suflet moartea
este o ușurare – o eliberare.
Toata viața crezi ca tu ești trupul tău. O parte din timp, crezi ca tu ești
mintea ta. In momentul morții descoperi cine ești tu cu adevărat. Daca sufletului
ii este foarte clar ca rămânerea pe pământ nu-i face bine programului sau
superior si ca nu mai exista posibilitate de evolute prin acest trup, hotărăște sa
plece si nimic nu-l va opri, si nici n-ar trebui sa o facă.
Sufletului ii este foarte clar ca scopul lui este evoluţia. Acesta este singurul
lui scop. Pe el nu-l interesează realizările trupului sau dezvoltarea mintii. Lui ii
este foarte clar ca nu este nicio tragedie sa-ti părăsești corpul. De multe ori
tragedia este sa fii in trup.
Primul lucru pe care poți sa-l faci este sa urmărești ce dorește sufletul si sa
nu mai emiți judecăți de valoare.
Tu te judeci pentru dorința de a muri dar si pentru dorința de a trai – a trai
cu adevărat. Te judeci pentru ca vrei sa razi, sa plângi, sa câștigi, sa pierzi dar in
mod special te judeci ca vrei sa trăiești experiența bucuriei si a dragostei.
Ceea ce urmărește sufletul reprezintă cel mai înalt sentiment de dragoste
pe care ti-l poți imagina. Sufletul caută sentimentul nu cunoașterea. Sentimentul
tine de experiență. Vrea sa se simtă pe sine in cadrul propriei sale experiențe.
Dragostea nu este absenta unei emoții (ura, manie, gelozie, avariție) ci
însumarea tuturor sentimentelor. Totul adunat la un loc. experiența fiecărui
sentiment uman.
Sufletul este dragoste perfecta si o știe. Totuși el dorește sa facă mai mult
decât sa o știe. El dorește sa fie in cadrul experienței sale.
Noi facem ceva mai rău decât sa condamnam. Căutăm sa vătămam ceea
ce nu alegem, sa-l distrugem.
Daca o persoana, lucru nu este in concordanta cu noi il atacam. Daca o idee
este diferita de a noastră o respingem.
Vindecarea este procesul de a accepta totul si , apoi, de a alege ce e mai
bine.
Ne-am petrecut marea parte a vieții convingând-ne ca suntem rai. Nu
numai ca noi suntem rai dar si lucrurile pe care le dorim sunt rele. Sexul e rău,
banii sunt rai, bucuria este rea, puterea este rea, dansul ,muzica, bucuriile vieții
sunt rele. Dupã ce am emis aceste judecăți am ales sa devenim mai buni.
Acceptarea cat mai rapida a cine si ce suntem este calea lui Iisus, Buddha
si a marilor maeștrii. Noi suntem bunătate, compasiune, înțelegere. Iertare,
răbdare, curaj, cel ce mângâie si ajuta la nevoie.
4.
De ce cream propria noastră realitate:
1. Dumnezeu ne-a creat dupã chipul si asemănarea Lui;
2. Dumnezeu este Creatorul;
3. Suntem 3 ființe într-una singura. Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt sau minte,
trup si spirit;
4. Noi creăm la trei niveluri. Cu gândul, cuvântul si fapta.
5. Creația începe cu gândul, se muta apoi in cuvânt, iar creația se
desăvârșește prin fapta.
6. Ceea ce gândim dar nu spunem se creează la un anumit nivel. Ceea ce
gândim si despre care vorbim se creează la un alt nivel. Iar ce gândim,
vorbim si facem se manifesta in realitate;
7. Este imposibil sa gândim, sa vorbim si sa facem ceva in care nu credem.
De aceea procesul de creație trebuie sa includă fie credința, fie
cunoaștere.
8. Domeniu cunoașterii este un domeniu de recunoștința intensa si
incredibila. Fii recunoscător înaintea creației si pentru ea. Faptul ca
socotiți asta ca pe un adevăr incontestabil e nu numai acceptat ci si
încurajat.
9. Sărbătoriți si bucurați-va de tot ceea ce creați si ați creat. A respinge
orice parte a creației înseamnă a respinge o parte din voi. Nu o
condamnați caci va condamnați pe voi.
10. Daca exista un aspect al creației care nu va place, binecuvântați-l si
schimbați-l. Alegeți iar. Gândiți un gând nou, spuneți un cuvânt nou si
realizați ceva nou.
Unii folosim cei zece pași in mod conștient iar alții in mod inconștient fără
ca măcar a știi ce fac. Unii umblă in stare de trezire alții sunt somnambuli. Cu
toate astea toți ne creăm realitatea, nu o descoperim.
Gândește-te la ce vrei sa fii, sa faci si sa ai. Gândește-te la aceasta cat mai
des, pana totul îți devine clar, iar in acel moment nu te mai gândi la nimic
altceva. Nu-ti mai imagina nicio alta posibilitate. Elimina gândurile negative si
pesimismul. Respinge frica si îndoiala.
Când gândurile tale sunt clare si stabile, începi sa le consideri adevăruri.
Rostește-le cu voce tare. Folosește cuvintele „eu sunt”. Tot ce spui dupã ele se
pune in mișcare.
Universul nu cunoaște niciun alt mod de a acționa, niciun alt drum.
Universul reacționează la „eu sunt”.
Primul pas este sa înveți sa-ti monitorizezi gândurile; sa gândești la ceea ce
te gândești in clipa aceea.
Când te surprinzi având gânduri negative, gândește din nou. Daca te
gândești ca ești deprimat, abătut , gândește-te din nou. Daca te gândești ca viața
ta se prăbușește si ca nu mai ai nicio șansă sa o refaci, gândește-te din nou.
Antrenează-te sa o faci.
5.
Fiecărei inimi ce întreabă cu sinceritate care este calea spre Dumnezeu i se
arata. Mergeți către Dumnezeu pe cărarea inimii si nu printr-o călătorie a mintii
voastre.
Ca sa-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie sa ieși din mintea ta.
Nu exista cele zece porunci. De ce ar fi necesar ca Dumnezeu sa
poruncească cuiva? Daca ar vrea ceva nu ar obţine? Nu ar fi respectate automat?
In schimb Dumnezeu are zece legăminte, doleanțe:
1. Îl vei iubi pe Dumnezeu cu toata inima, mintea si sufletul si nu va
mai exista alt Dumnezeu. Succesul, dragostea umana, banii,
puterea sunt prea mici pentru tine;
2. Vei înțelege puterea cuvintelor si a gândurilor si nu vei invoca
numele Domnului in maniere ne Dumnezeiești. Nu vei lua
numele Lui in desert, nu îl poți folosi in zadar;
3. Vei tine o zi pentru Dumnezeu, dar o vei face pentru a ieși din
lumea iluzorie pentru a-ti aminti cine ești;
4. Ii vei cinsti pe părinți si vei ajunge sa cinstești pe toata lumea;
5. Îl vei găsi pe Dumnezeu când nu vei omora, când vei cinsti toate
formele de viață (plante, copaci , animale);
6. Nu vei mai comite adulter;
7. Nu vei lua ce nu-ti aparține, nu vei înșela pe cineva, nu vei face
rău pentru a obţine ceva, nu vei fi complice, nu vei fura;
8. Nu vei minți;
9. Nu vei dori nevasta altuia, caci toate celelalte singure sunt
nevestele tale;
10. Nu vei pofti la lucrurile altuia deoarece toate bunurile sunt ale
tale, ale întregii lumi.
Nu există nici Rai căci el este aici pe pământ. Ironia este că majoritatea
crede că trebuie să plece de unde este pentru a ajunge unde vor sa fie. Așa că ei
pleacă din Rai, trec prin Iad ca să ajungă din nou in Rai.
Iluminarea înseamnă a înțelege ca nu ai unde merge, nu ai nimic de făcut
si nu trebuie sa fii altcineva decât cel care ești chiar acum.
Fie care experiență pe care o ai, o are si Dumnezeu. El trăiește prin noi. El
se cunoaște prin noi.
Nu poți trăi experiența a ceea ce nu cunoști. Nu știi ca te afli in Rai pentru
că nu știi, nu ai trăit experiența.
Ceea ce Iluminarea iti cere sa faci este să știi ceva ce n-ai trăit ca experiență
si, astfel, să o trăiești. Cunoașterea deschide ușa experienței, dar tu îți închipui că
lucrurile se întâmplă exact invers.
Amintiți-va că vă aflați într-un permanent proces de a va crea pe voi înșivă.
In fiecare moment, decideți cine si ce sunteți. Decideți asta in mare parte prin
alegerile pe care le faceți, in funcție de pentru vine si pentru ce va împătimiți.
Adesea, o persoana care se afla pe ceea ce numiți „cărarea spirituală” pare
că a renunțat la toate pasiunile pământești, la toate dorințele umane. Ceea ce a
făcut ea este să înțeleagă, să vadă iluzia si sa se dea la o parte din fata pasiunilor
care nu-i aduc vreun serviciu, in același timp iubind iluzia pentru ceea ce ea ii
aduce: șansa de a fi cu totul libera.
Pasiunea este focul care ne îndeamnă sa exprimam cine suntem cu
adevărat. Niciodată sa nu negați pasiunea, pentru ca înseamnă ca negați cine
sunteți si cine vreți sa fiți cu adevărat.
In termeni pământești se poate spune ca daca nu ai nicio pasiune pentru
nimic, nu trăiești.
Cel care renunță nu-si neagă pasiunile ci neaga atașamentul de rezultat. A
face ceva = a trai experiența. Sa îți trăiești viața fără sa te aștepți la ceva =
libertate. Așa trăiește Dumnezeu. Bucuria lui Dumnezeu sta in actul de creație.
Un lucru este sa fii dragoste si alta este sa faci ceva cu dragoste. Sufletul
tânjește sa facă ceva pentru ceea ce este, ca sa se poată cunoaște in propria
experiență. Așa ca se va strădui sa realizeze prin acțiune ideea lui cea mai înaltă.
Omul simte adesea nevoia de a i se rambursa ceva. Daca iubești pe cineva
dorești sa primești dragoste înapoi. Asta nu e pasiune ci sa te aștepți la ceva.
Este sursa cea mai mare a nefericirii. Este ceea ce ne separa de Dumnezeu.
Nu poți opune rezistenta la ceva ce nu-i cunoști realitatea. Actul de a opune
rezistenta este recunoașterea ca acel lucru este viu. Când te opui unei energii, o
plasezi acolo. Cu cat te opui mai mult, cu atât o faci mai reala. Când deschizi ochii
si privești în față, acel lucru dispare.
Dacă nu vrei ceva, de ce te gândești la asta? Daca trebuie să te gândești la
acel ceva, asta este dar nu-i opune rezistenta. Accepta realitatea ca pe propria ta
creație.
Cine si ce crezi că ești si cine si ce alegi tu să fii dictează toate alegerile
vieții.
Nu poți să te îndepărtați de ceva, pentru că te va urmări mereu. De aceea
nu opune rezistenta tentației ci întoarce-i spatele.
Rostul vieții nu este sa ajungi undeva, ci sa va dați seama ca deja sunteți
acolo.
6.
Suferința nu are nicio legătura cu evenimentele, ci cu reacția omului fata
de ele. Ceea ce se întâmplă este ceea ce se întâmplă, ce simți fata de ele este
cu totul altceva.
Evenimentele apar in timp si spaţiu si se produc prin alegerea noastră.
Noi producem unele evenimente de buna voie, iar pe altele le atragem mai
mult sau mai puţin inconștient.
Gândurile mai multor oameni puse in acțiune pot salva mediul
înconjurător.
Cei „sfinți” suferă in tăcere dar nu înseamnă ca suferința este buna.
Maeștrii suferă in tăcere deoarece știu ca suferința nu este calea lui Dumnezeu,
ci ca mai este ceva de învățat. Ei suferă dar nu se plâng, trăiesc experiența. Nu
vorbesc despre suferință pentru ca înțeleg puterea Domnului.
Lucrul real este cel căruia ii dam atenție. Maestrul alege ce sa fie real.
Așa cum ai făcut ca o durere sa fie mai suportabila cu gândul așa fac maeștrii
cu lucrurile importante.
Omul prefera sa vadă un om care moare pe câmpul de lupta fără sa geamă
decât sa vadă o femeie care face dragoste in strada cu gemete. Noi judecam, iar
judecata ne împiedică sa ne bucuram. Faptul ca ne așteptăm la ceva ne face
nefericiți. Toate astea provoacă boala si de aici începe suferința.
Când vom avea curaj, vom trăi experiența unei lumi unde a face dragoste
este considerat un lucru mai bun decât a face război.
7.
8. Relații
9.
10.
11. Bani:
Rușinarea este răspunsul unei persoane care își implica încă egoul in
întrebarea „cum sunt văzut de ceilalți?”.
Lipsa de înțelegere a principiilor abundentei, de obicei este însoțită de o
uriașă judecare greșită a „binelui” si „răului”.
Gândești că banii sunt rai. Gândești că Dumnezeu este bun. De aceea
Dumnezeu si banii nu merg împreună in sistemul tău de gândire.
Daca un lucru este considerat de tine ca fiind „bun”, sub aspect bănesc
consideri ca valoarea ar fi mai mica. Deci, cu cat ceva este mai „valoros”, cu atât
consideri ca merita mai putini bani.
Voi insistați sa obțineți ieftin toate lucrurile care au o valoare intrinseca
pentru voi. Savantul care caută remediu pentru SIDA trebuie sa „cerșească” bani,
in timp ce femeia care scrie o carte despre o suta de noi poziții sexuale, obţine o
grămadă de bani.
Gândirea greșită este felul vostru de a percepe noțiunea de bani. Îi iubiți,
dar spuneți că ei sunt rădăcina tuturor relelor. Daca o persoana devine bogata
făcând fapte bune imediat deveniți suspicioși si considerați că este un lucru „rău”.
De aceea să primești sume mari de bani pentru ce ar fi in gândirea ta ca fiind
„rău” pentru ceva „bun” este inacceptabil.
Medicul nu ar trebui să câștige bine sau să fie discret in privința câștigului
sau, un preot să se abțină de la a câștiga bani. Așadar o persoana care își alege
vocația cea mai înaltă trebuie sa fie plătită cel mai puţin ...
Gândurile sunt creatoare. Dacă voi credeți că banii sunt răi, dar vă
considerați ca fiind buni apare un conflict. Majoritatea oamenilor își câștigă
existenta într-un mod pe care-l urăsc, așa că nu le pasa că primesc bani.
Iată, deci, adevărata ambivalenta in ceea ce privește banii: o parte din tine
ii respinge si o parte din tine suferă ca nu-i are. In acest moment, universul nu știe
ce sa facă, pentru ca a primit de la tine doua gânduri diferite. De aceea, viața ta
in ceea ce privește banii merge in salturi, deoarece tu continui sa gândești despre
bani in salturi.
Fa întâi fapta despre care vrei sa ai un gând nou. Spune apoi cuvintele care
vrei sa exprime noul tău gând. Fa-o suficient de des pentru a-ti antrena mintea
sa gândească într-un mod nou.
Ar fi mai bine sa gândești gândurile pe care tu vrei sa le gândești, decât
gândurile altora. Este mai bine să ai gânduri care sa creeze (ale tale) in locul altora
care sa reacționeze (ale altora cu care ai fost obișnuit).
Mintea ta este plina de gânduri care reacționează – gânduri care provin din
experiența altora. Foarte puține dintre gândurile tale provin din date obţinute din
tine însuți si cu atât mai puţin din preferințele tale.
Primul exemplu este propriul tău gând de baza legat de bani. Gândul tău
despre ei (ca sunt rai) acționează in contradicție cu experiența ta (e grozav sa ii
ai), așa că acționezi si te minți ca sa justifici gândul tău de baza.
Ești atât de înrădăcinat in acest gând, încât nu-ti trece niciodată prin minte
ca ideea ta despre bani ar putea fi eronata.
Un alt gând despre bani e ca nu sunt destui. Nu sunt destui bani, destul
timp, mâncare, apa, compasiune in lume.
Dumnezeu vrea pentru tine ce vrei tu cu adevărat. Este cel mai mare dar.
Daca El si-ar dori altceva decât ceea ce tu dorești pentru tine si te-ar face sa-l ai,
unde ar mai fi liberul tău arbitru? Cum ai mai fi tu creator daca Dumnezeu ar dicta
ce vei fi, ce vei face si vei avea?
Tu ești ceea ce gândești tu ca ești. Când gândul este negativ, se produce
un cerc vicios, iar tu trebuie sa găsești o modalitate de a rupe acest cerc.
De exemplu: vezi o bătrână care cerșește. Îți dai seama ca este sârmană si
vrei sa ii dai ceva. Imediat îți vine un gând care îți spune de ce sa-i dai mult, daca
face ceva rău cu ei (alcool, țigări) așa că te gândești sa ii dai puţin. Cat cauți banii
in buzunar treci de ea si spui ca este prea târziu sa te mai întorci așa ca pleci mai
departe.
Ea nu primește nimic, tu nu primești nimic. In loc sa te simți bine si bogat
ca ai dat acelei femei ceva te simți la fel de sărac ca si ea acum. Nu ai ascultat
primul impuls ci ai ascultat de gândul tău.
Singura ta șansă este un gând nou. E singura ocazie de a evolua, de a
creste. In clipa asta, mintea ta este plina de gânduri vechi, gânduri vechi ale
altora. Acum este momentul sa-ti schimbi modul de gândire in anumite privințe.
Asta înseamnă evoluție.
Oamenii care câștigă bani făcând ceea ce le place sunt aceia care nu
renunță, nu cedează niciodată, sfidează viața care nu-i lasă sa facă ceea ce le
place.
Exista o diferență intre „a fi” si „a face”, iar majoritatea oamenilor au pus
accentul pe acesta din urma.
Daca alegi pacea si bucuria si dragostea, nu vei obţine mult din ele prin
ceea ce faci. Daca alegi fericirea si mulțumirea, vei găsi puţin din acestea pe
drumul acțiunii tale. Daca alegi unirea cu Dumnezeu, cunoaștere profunda, nu
vei atinge mare parte făcând ceea ce faci. Cu alte cuvinte daca alegi evoluţia, nu
vei realiza aceasta prin activitățile lumești ale corpului tău.
A face este o funcție a corpului. A fi este o funcție a sufletului. Corpul face
tot timpul ceva. In fiecare clipa din zi se ocupa de ceva. Nu se oprește niciodată
si in mod constant face ceva.
El face ceea ce face fie din porunca sufletului, fie in ciuda sufletului.
Sufletului tău nu-i pasa ce faci ca sa-ti câștigi existenta, si nici ție nu-ti va pasa
atunci când viața ta se va sfârși.
Sufletului tău ii pasa numai de ceea ce ești in timp ce faci orice faci.
Daca avem doi oameni identici, amândoi au absolvit o facultate, amândoi
au fost fruntași, înțeleg natura acțiunilor lor si totuși ei se descurca diferit. Asta
se întâmplă din cauza a ceea ce sunt amândoi.
Unul este deschis, prietenos, util, vesel, încrezător iar celălalt este închis,
indiferent, plin de resentimente fata de ceea ce face.
Tu nu ai venit pe pământ pentru a produce ceva cu ajutorului trupului tău.
Tu ai venit sa produci ceva cu ajutorul sufletului tău. Trupul este instrumentul
sufletului tău. Mintea este puterea care îți face corpul sa funcționeze. Totul
devine o mașinărie folosita pentru a crea dorința sufletului.
Așa că, in căutarea lui de a fi Eu, sufletul are in fata o munca grandioasa, o
enorma lista de stări de a fi dintre care sa aleagă. Alege stări de a fi.
Apoi produce condițiile corecte si perfecte cu care sa creeze posibilitatea
de a trai aceste experiențe.
De aceea este adevărat ca nimic nu vi se întâmplă vouă sau prin voi care sa
nu fie spre binele vostru maxim.
Sufletul tău te duce către ocaziile perfecte si corecte pentru ca tu sa trăiești
experiența exact a ceea ce tu ai plănuit. De tine depinde ce experiență trăiești de
fapt.
Spiritul din tine caută acel moment grandios când tu ești pe deplin
conștient de dorințele lui si te alături lor. Niciodată spiritul nu-si va impune
dorința asupra părții din tine care e prezenta, conștientă, fizica.
Mintea caută foarte des sa-si exercite voința asupra trupului. Tot astfel
trupul caută adesea sa controleze mintea.
Totuși, trupul si mintea împreună nu trebuie sa facă nimic ca sa controleze
sufletul, pentru ca sufletul este complet lipsit de nevoi, si astfel, le permite
trupului si mintii sa facă tot timpul ceea ce vor.
Daca entitatea care ești tu urmează sa creeze, ea trebuie sa acționeze
printr-un act de voința conștientă si nu printr-unul de obedienta inconștientă.
Obedienta nu înseamnă creație.
Funcția sufletului este sa indice ce dorințe are, si nu sa le impună.
Funcția mintii e sa aleagă dintre mai multe alternative.
Funcția trupului e sa pună in aplicare aceasta alegere.
Când trupul, mintea si sufletul creează împreună, in armonie si unitate,
Dumnezeu este întrupat.
Adevărații Maeștri sunt aceia care au ales sa-si câștige viața mai curând
decât existenta.
Din anumite stări de a fi va rezulta o viață bogata, completa, minunata,
plina de recompense, încât bunurile lumești si succesul lumesc nu te vor mai
preocupa câtuși de puţin.
Ironia vieții este ca, de îndată ce nu te mai preocupa bunurile lumești si
succesul lumesc, se deschide o cale prin care ele te năpădesc.
Nu poți avea orice vrei. Însuși actul de a vrea ceva îndepărtează acest ceva
de la tine.
Ai in minte gândurile „ îmi doresc succes lumesc” si „ vreau mai mulți bani”.
Universul nu poate sa facă altceva decât sa-ti aducă manifestarea directa a
gândului tău.
Gândul „vreau succes lumesc” este un ordin pentru Univers. Cuvântul „eu”
este cheia ce pornește motorul creației. Cuvintele „eu sunt” au o foarte mare
putere. Orice urmează dupã cuvântul „eu” are tendința de a se manifesta in
realitatea fizica.
De aceea „eu” si „vreau succes” produc ideea ca tu vrei succes. „Eu” si
„vreau bani” trebuie sa producă ideea ca tu vrei bani.
Vine un moment in evoluţia fiecărui suflet când principalul interes nu mai
este axat pe supraviețuirea corpului fizic, ci pe creșterea spiritului; nu mai este
axat pe atingerea succesului lumesc, ci pe realizarea Sinelui.
La început este un moment periculos pentru ca entitatea găzduită in trup
știe ca lucrurile stau așa : o ființă într-un trup, nu trup-ființă. Astfel ca apare
adesea senzația ca nu-ti mai pasa de problemele trupului. Sufletul este
impresionat ca a fost „descoperit”.
Mintea abandonează trupul si toate problemele lui. Totul este ignorat,
relațiile sunt lăsate deoparte. Familiile dispar, serviciul e lăsat pe planul doi.
Întreaga atenție este concentrata acum asupra sufletului si a problemelor sale.
Aceasta poate duce la o criza personala majora chiar daca mintea nu
resimte o trauma. Ea plutește in binecuvântare. Daca la început entitatea a
acționat ca si când trupul ar fi singurul care contează, acum acționează ca si
când trupul nu mai contează. Acest lucru este neadevărat si entitate este posibil
sa își reamintească asta in mod dureros. Noi avem 3 părți, trup minte si suflet,
si vom fi pentru totdeauna formați in aceste trei părți, chiar si dupã moarte.
Trupul si mintea nu sunt părăsite. Trupul se transforma iar mintea pleacă
împreună cu spiritul.
In cazul in te întorci pe pământ Sinele divin se va separa din nou in cele trei
dimensiuni. Totuși noi suntem o singura energie cu trei caracteristici distincte.
Atunci când vom ocupa un nou corp fizic, corpul eteric își micșorează
vibrațiile si încetinește de la o vibrație uriașă, pana la o viteza care produce masa
si materie.
Fiecare celula din trupul nostru se schimba o data la câțiva ani. Noi nu mai
suntem aceeași persoana care am fost cu câțiva ani in urma.
Daca aveți gânduri despre boala sau suferință trupul vostru traduce aceste
gânduri in forma fizica. Sufletul urmărește aceasta întreaga drama mereu. El nu
uita niciodată planul originar, prima idee, gândul creator.
Treaba lui este sa-ti reamintească ca trebuie sa-ti amintești cine ești si cine
vrei sa fii. Si astfel continua ciclul de creație si experiență, de imaginație si
realizare, cunoaștere si evoluție in necunoscut.
In viața de dincolo vei știi cine ai fost. Totul îți va fi deschis, pentru ca va
fi un avantaj sa știi. Nu exista judecata in ceea ce numim „Viața de Apoi”. Nu ti
se va permite nici măcar sa judeci tu, pentru ca vei fi prea critic. Nu se va da
socoteala si nu se va arata cu degetul. Numai oamenii judeca.
Cu toate acestea vei avea ocazia sa revezi tot ceea ce ai gândit, ai spus si
ai făcut aici si sa decizi daca ai mai alege din nou sa faci aceleaşi lucruri pornind
de la cine spui tu ca ești si cine vrei sa fii.
Veți avea ocazia de a trece din nou in revista viața de acum, fără durere,
frica sau judecata, doar cu scopul de a putea hotărî ce simțiți in legătură cu
experiențele voastre pe pământ si unde vreți sa plecați.
O parte vor alege sa se întoarcă, alții se vor întoarce cu o misiune diferita.
Se vor întoarce cu scopul de a-i ajuta pe alții. Aceasta este bucuria lor si
exaltarea sufletului lor. Ei caută doar sa-i servească pe alții. Ei sunt
pretutindeni.
Mergi înainte si fa ceea ce-ti place cu adevărat sa faci. Nu te irosi făcând
ceva ce nu-ti place numai pentru a-ti câștiga existenta. Asta nu este existenta
ci moarte. Daca te gândești ca ai oameni care depind de tine, copii de hrănit,
nevasta, daca viața ta se refera la ceea ce face trupul tău, nu înțelegi de ce ai
venit aici. Fa ceva care sa-ti aducă plăcere, care sa vorbească despre cine ești.
Daca urmăm ordinea fireasca a lucrurilor, nimeni nu face nimic pentru ca
sa fie fericit – suntem fericiți si de aceea facem ceva. Nimeni nu face ceva ca sa
fie plin de compasiune; suntem plini de compasiune si de aceea acționăm într-un
anumit fel.
Decizia sufletului precedă acțiunea corpului – in cazul unei persoane foarte
conștiente. Numai o persoana inconștientă poate produce o stare a sufletului
prin ceva ce face trupul.
Este totuși adevărat ca ceea ce face trupul tău reflecta ceea ce este viața
ta. Ai dreptul la fericire indiferent daca ai sau nu copii, indiferent daca ai sau nu
nevasta. Caută, găsește si vei avea o familie fericita indiferent câți bani câștigi.
Iar daca ei nu sunt fericiți si se ridica si te părăsesc, atunci, cu dragoste, da-le
voie sa plece si sa-si găsească fericirea lor.
Daca ai evoluat pana in punctul in care problemele trupului nu te mai
interesează, atunci ești si mai liber sa-ti cauți fericirea pe pământ, ca si in ceruri.
Dumnezeu vrea sa fii fericit, da, fericit in ceea ce faci.
Daca „ omul care-si susține familia cu orice preț, chiar si cu prețul propriei
sale fericiri” este cine ești tu cu adevărat, atunci iubește-ti munca, deoarece ea
îți facilitează crearea unei afirmații vii a Sufletului.
13. Boli, stări negative:
Exista anumite lucruri pe care vrei sa le faci: alegi sa trăiești experiențe. Iar
câteva dintre ele depind de experiențele pe care le-ai avut înainte, iar dorința de
a le alege a fost creată de aceste experiențe.
Sexul este in regula. Este o distracție minunata, cea mai mare pe care o
puteți obţine de la trupul vostru. Însă nu-l folosiți pentru putere sau scopuri de
dominare sau satisfacerea Eului.
Nimic sfânt nu se obţine prin respingere. Dorințele se schimba atunci când
îți apar in fata realități mai extinse. Nu este o problema ca sexul sa nu mai fie așa
important mai ales când activitățile sufletului devin preponderente.
Vreți sa trăiți experiența unei persoane care face sex? Go ahead! O faci
pana când nu o vei mai dori. Când nu o vei mai dori începe să iasă gândul legat
de cine ești.
Viața este un exercițiu interesant pentru a defini ce înseamnă distracție.
„Distracție” depinde de cine crezi tu că ești si ce faci aici.
Sexul înseamnă bucurie. Atitudinea voastră despre sex formează un
microscop al atitudinilor voastre despre viață. Viața ar trebui sa fie o bucurie,
o sărbătoare, dar a devenit o experiență a fricii, neliniștii a „nu-mi ajunge”,
invidiei, furiei etc. Noi am reprimat sexul cum am reprimat si viața. L-am
transformat in rușine.
Energia care scoate in evidenta sexul este energia care scoate in evidenta
viața. Sentimentul de atracție si dorința intensă de a te îndrepta către celălalt, de
a deveni unul, este dinamica esenţială a tot ceea ce se trăiește.
De la început omul nu si-a dorit nimic altceva decât sa iubească si sa fie
iubit. Sexul este exprimarea dragostei.
Nu este nevoie sa va ascundeți corpul si funcțiunile lui si nici dragostea
voastră pentru ele si unul pentru celălalt.
Conversatii cu Dumnezeu
Vol. 2
1.
2.
Nu exista alt Timp in afara de prezent. Nu exista alt timp in afara de acest
timp. Nu exista altceva decât „acum”.
„Ieri” si „mâine” sunt scorneli ale mintii noastre, care nu există in
Realitatea Suprema. Tot ceea ce s-a întâmplat vreodată, se întâmplă si se va
întâmpla se întâmplă chiar acum.
„Timpul” nu este perpetuu. Este un element de relativitate care există pe
verticală, nu pe orizontală.
„Timpul” este ceva „si sus, si jos”. Gândește-te la un ax cu niște coli de
hârtie pe el, una deasupra celeilalte. Acestea sunt elementele timpului. Fiecare
element separat si distinct, existând totuși in mod simultan cu celălalt.
Toate colile de hârtie de pe ax deodată!
Nu exista Început pentru acestea si nu există Sfârșit. Acesta – Totul din
Toate – pur si simplu ESTE. In interiorul acestui Este se află experiența voastră si
aici există si cel mai mare secret al vostru. Puteți să vă mișcați in mod conștient
in interiorul lui Este, către orice „timp” sau „loc” pe care le alegeți.
Puteți călători in timp. Toți o faceți prin vis. Nu puteți retine călătoria ca
atare, dar energia rămâne lipita de voi si ,uneori , există rămășite suficiente
pentru ca alții – sensibili la aceasta energie – să poată descoperi ceva despre
„trecutul” sau „viitorul” vostru. Ei sunt vizionari sau cei cu calități paranormale.
Câteodată există rămășite pe care si noi le putem percepe ca „am mai fost aici
odată” si le numim deja-vu, sau este sentimentul pe care îl trăiești când te
întâlnești cu anumiți oameni si simți că ii cunoști de o viață întreagă.
Totul a fost creat dintr-o data. Experiența lui „mai bătrân” si „mai tânăr”
are legătură cu nivelurile de conștientă ale unui anumit suflet sau Aspect al
Ființei.
Un copac nu este mai puţin perfect doar pentru că este puiet. Un copil nu
este mai puţin perfect decât un adult.
Pe mãsurã ce continui să îți extinzi modul de a vedea lucrurile, construiești
reguli noi care să se potrivească! Pe mãsurã ce continui să-ti lărgești ideea despre
Sinele tău, creezi noi aprobări si interdicții, „da”-uri si „nu”-uri pentru a o
cuprinde. Acestea sunt granițele ce „țin in interiorul lor” ceva ce nu poate fi ținut
închis.
Tu nu poți să te închizi pe „tine” intre anumite granițe deoarece tu ești la
fel de neîngrădit ca si Universul. Totuși, tu poți să creezi un concept despre Sinele
tău neîngrădit, imaginând-ti si , apoi, acceptând granițele.
Dumnezeu este pretutindeni. Si fiind pretutindeni, El nu este nicăieri. Si
daca nu este nicăieri El este aici, acum.
Voi ați creat ideile despre „bine” si „rău” pentru a defini Cine Suntem. Fără
aceste definiții, granițe noi nu suntem nimic. Totuși noi ne schimbam granițele
pe mãsurã ce ne schimbam ideile despre Cine Suntem.
Exista totuși si oameni care nu sunt de acord cu felul nostru de a vedea
lucrurile, oameni care construiesc un alt model despre lume. Nimeni nu face
nimic din ce nu trebuie făcut daca se încadrează in modelul lui despre lume.
O persoană care este judecată că ar fi făcut ceva „rău” e posibila ca acea
fapta in altă locație să nu fie considerată a fi „greșită”.
In momentul morții, vei simți cea mai mare libertate, cea mai mare pace,
cea mai mare bucurie si cea mai mare iubire pe care le-ai cunoscut vreodată.
Noi nu am venit pe pământ pentru a învăța ceva . Viața nu este o scoală,
iar scopul nostru nu este de a învăța ci de a ne reaminti.
Nu exista „moarte”. Viața este veșnică. Pur si simplu îți schimbi forma.
Dupã ce îți schimbi forma, consecințele încetează a mai exista. Există numai
Cunoaștere.
Consecințele sunt un element de relativitate. Nu există nimic altceva decât
pace, bucurie si iubire in Împărăția Absolutului.
In acesta împărăție vei afla ca „diavolul” nu exista, afli ca tu ești bunătate
si iubire. Lumea in care ai trăit este o lumea a judecărilor si condamnării. Alții te-
au judecat, iar dupã judecata lor te-ai judecat si tu pe tine însuți si acum te aștepți
ca Dumnezeu să te judece. Si pentru că nu înțelegi ca Dumnezeu nu vrea sa
acționezi ca o ființă umană, ești pierdut.
Daca tu crezi că viața exista ca un test, o încercare, o perioada de proba,
atunci teologiile tale par să aibă sens.
Daca tu crezi că viața este o șansă pentru a descoperi (aminti) că ești
vrednic , atunci teologiile tale par greșite.
Daca tu crezi că Dumnezeu are un Ego si pretinde atenție, adorare,
apreciere si că te va omora pentru a le primi, teologiile tale par să aibă sens.
Daca tu crezi că Dumnezeu nu are un Ego si este înțelepciune si iubire,
teologiile tale cad;
Daca tu crezi că Dumnezeu este răzbunător, mânios teologiile tale par să
aibă sens.
Daca tu crezi că Dumnezeu este pașnic si iubitor teologiile tale par să nu
aibă sens.
Scopul vieții nu este sa-I faci pe plac Domnului ci sa cunoști si sa-l recreezi
pe Cine Ești.
Daca tu crezi că Dumnezeu este ceva, vei crede că Dumnezeu nu este si
altceva si vei face o greșeală imensa.
Hitler a ajuns in Rai pentru că nu exista Iad; acțiunile sale au fost îndreptate
prin șansa de a corecta si evoluție. Greșelile făcute de Hitler nu le-a adus
prejudiciu si nici rău celor care au murit.
Acele suflete au fost eliberate din legătura lor pământeană. Oamenii care
ii jelesc pe morți o fac pentru că nu știu bucuria ce a intrat in aceste suflete.
Tot ceea ce se întâmplă in Univers se întâmplă in mod perfect.
Când vezi perfecțiunea totală ce se afla in orice lucru (chiar si in cele cu
care tu nu ești de acord) atingi starea de maestru.
Fiecare zi este sfântă, fiecare minut este sfânt. Aceasta clipa , acum, este
O Clipa Sfântă.
1. Nu exista alt timp in afara timpului de acum; nu exista alt moment in
afara momentului de acum.
2. Timpul nu este ceva continuu. El este un aspect al Relativității ce exista
in cadrul unor paradigme „sus si jos”, cu „momente” sau „evenimente” stivuite
unul deasupra altuia, lucruri ce se întâmplă sau apar in același „moment”.
3. Noi călătorim in mod constant, de obicei in somn, intre realitățile
acestei împărații a timpului-netimpului-tot timpului. „Deja-vu” este una dintre
modalitățile prin care devenim conștienți de aceasta.
4. Nu a fost niciodată un timp in care noi „sa nu fi existat” – nici nu va fi
vreodată.
5. Conceptul de „Vârstă” referitor la suflete este, in realitate, legat de
nivelurile de conștiința, nu de cantitatea de „timp”.
6. Nu exista rău.
7. Noi suntem Perfecți exact așa cum suntem.
8. „Rau” este un concept al mintii, bazat pe Experiența Relativa.
9. Noi elaboram reguli din mers, schimbând-le ca sa se potrivească cu
Realitatea Prezenta – si e ceva absolut in regula. Este așa cum ar trebui sa fie,
cum trebuie sa fie daca vrem sa fim ființe care evoluează.
10. Hitler a mers in Rai.
11. Tot ceea ce se întâmplă este Voia lui Dumnezeu – totul. Aceasta
include nu numai uraganele, tornadele si cutremurele, ci si pe Hitler. Secretul
înțelegerii este sa cunoști Scopul aflat in spatele tuturor evenimentelor.
12. Nu exista „pedepse” dupã moarte, iar toate consecințele exista numai
in Experiența Relativa, si nu in Împărăția Absolutului.
13. Teologiile omenești sunt încercări nesănătoase ale omenirii de a
prezenta un Dumnezeu nesănătos, care nu exista.
14. Singurul mod in care teologiile omenești capătă sens este daca
acceptam un Dumnezeu care nu are niciun sens.
4.
Toate evenimentele, toate experiențele au ca scop crearea unor
oportunități.
Evenimentele si experiențele sunt Oportunități.
Ceea ce le dă înţeles este ceea ce credem noi despre ele, ceea ce facem noi
legat de ele, ceea ce suntem ca reacție la ele.
Voi încercați să vă ridicați nivelul de conștiință. Ați atras către voi aceste
oportunități ca să le puteți folosi ca instrument in crearea si trăirea experienței
lui Cine Sunteți.
Din când in când, vi se alătură alți Jucători in Jocul Universal, fie ca Scurte
Întâlniri, Participanți de pe Margine, Colegi Temporari de Echipa, Actori care
joaca Interactiv pe Termen Lung, Rude si Familie, Cei Morți si Mult Iubiți sau
Parteneri pe Cărarea Vieții.
Aceste suflete sunt atrase către voi, de către voi si voi către ei.
Nimeni nu vine către voi in mod accidental.
Nu exista coincidenta;
Nimic nu se întâmplă la voia sortii;
Viața nu este un produs al întâmplării;
Evenimentele, ca si oamenii, sunt atrase către voi, de către voi, pentru
propriile voastre scopuri.
Conştienţa de grup este ceva ce nu e înţeles pe scara larga; totuși este
puternică si poate învinge conştienţa individuala.
Trebuie sa creați întotdeauna conştienţa de grup daca doriți ca
experiența voastră sã fie armonioasa. Daca sunteți într-un grup a cărui
conştienţã nu o reflecta pe a voastră, este mai înțelept sa părăsiți grupul, astfel
grupul va conduce pe voi.
Uita-te in jur ca sunt multe de făcut. Asta desigur daca nu cumva ești
mulțumit de lumea ta. In mod surprinzător majoritatea oamenilor sunt
mulțumiți. Din acest motiv lumea nu se schimba.
Majoritatea oamenilor se declara satisfăcuți de o lume in care sunt la mare
cinste diferențele, nu asemănările, iar neînțelegerile sunt rezolvate prin conflict
si război.
Majoritatea oamenilor se declară satisfăcuți de o lume in care
supraviețuirea este posibilă pentru cel mai bine adaptat, unde „cel mai mare si
tare”, unde este nevoie de competiție, iar a învinge este considerat a fi tot ceea
ce-ti poți dori.
Majoritatea vă declarați satisfăcuți de un astfel de sistem , chiar dacă el
condamnă la moarte oamenii „răi” , sunt înfometați, lăsați fără casă, oprimați si
exploatați când nu sunt „puternici”.
Majoritatea oamenilor definesc ca fiind „rău” tot ceea ce e diferit de ei. Nu
sunt tolerate diferențele religioase, diferențele sociale, economice sau culturale.
Exploatarea claselor de jos este justificata prin afirmații autolaudative
lansate de către clasa de sus, referitor la cat de bine le merge acum victimelor
lor, fata de cum le mergea înainte de a fi exploatate.
Ca urmare, clasa de sus ignora modul in care s-ar cuveni sa-i trateze pe toti
oamenii, daca ar fi să fie cu adevărat cinstita , si se străduiește foarte puţin să
îndrepte aceasta situaţie oribila – ba mai mult, scoate si un profit nerușinat.
Majoritatea oamenilor râd când cineva le sugerează orice fel de alt sistem
care să-l înlocuiască pe cel existent, spunând că astfel de comportamente, cum
ar fi competiția si uciderea si „învingătorul ia toată prada”, sunt acelea ce fac
civilizația lor să fie extraordinară!
Majoritatea oamenilor chiar cred că nu există un alt mod natural de a
exista, că e in natura oamenilor să se comporte in acest fel si că a acționa in orice
alt mod ar omora spiritul interior ce-l împinge pe om la succes.
Majoritatea oamenilor nu vad ca distrug Pământul cu acțiunile lor care
doresc doar sa ridice calitatea vieții. Aceste câștiguri pe termen scurt produc
pierderi masive pe termen lung.
Majoritatea oamenilor se simt amenințați de conștienţa de grup, de
binele colectiv, de o privire generala asupra unei lumi unice sau de un
Dumnezeu care exista in unitate cu întreaga creație.
Aceasta incapacitate de a trai experiența suferinței altora ca pe a voastră,
este ceea ce permite ca astfel de suferințe sa continue. Separarea da naștere la
indiferenta si falsa superioritate.
Unitatea produce compasiune, egalitate adevărată.
Hitler nu ar fi putut face nimic fără cooperarea, sprijinul si supunerea voita
a milioane de oameni. Subgrupul care se numește „germani” trebuie sa-si asume
o enorma povara de responsabilitate pentru Holocaust.
La fel trebuie sa fac grupul numit Ființe Umane, care chiar dacă nu a făcut
nimic altceva, si-a acordat permisiunea de a rămâne indiferent si apatic la
suferințele nemților, până când ele au atins un nivel atât de înalt, încât nu au mai
putut sa le ignore.
Conştienţa colectivă e cea care i-a oferit mișcării naziste un sol fertil. Hitler
a prins momentul, dar nu el l-a creat.
Este foarte important sa înțelegem aceasta lecție. O conştienţã de grup
care alege separarea si superioritatea duce la pierderea compasiunii pe scara
larga si la pierderea conştiinţei morale.
Grozăvia experienței Hitler nu a fost ca el a comis-o asupra rasei umane, ci
ca rasa umana i-a permis sa o fac. Uluirea nu este neapărat ca a apărut Hitler ci
cat de mulți au mers alături de el.
Rușinea nu este numai ca Hitler a omorât milioane de evrei, ci si ca milioane
de evrei au murit înainte ca Hitler sa fie oprit.
Scopul Experienței Hitler a fost ca omenirea sa se vadă așa cum e ea.
Hitler nu v-a fost trimis. Hitler a fost creat de către voi. El s-a ridicat din
Conștienţa voastră Colectiva si nu ar fi putut exista fără ea. Acesta este lecția.
Nimeni nu face nimic „rău” daca se ghidează dupã modelul lui despre
lume. Daca tu crezi ca Hitler a acționat nebunește si ca, in tot acest timp, el știa
ca este nebun, atunci nu înțelegi nimic din complexitatea experienței umane.
Hitler credea ca el făcea ceea ce era bine pentru poporul sau. Si așa credea si
poporul sau!
Conştienţa este totul si va creează experiența. Conştienţa de grup este
puternicã si produce rezultate de o frumusețe sau o urâțenie de nedescris.
Daca exemplul tău nu este suficient, formează-ti propriul grup – fii tu
sursa conştienţei pe care vrei ca ceilalți sa o aibă. Ei o vor face când o vei face
si tu. Totul pornește de la tine.
Vrei ca lumea sa se schimbe? Fa schimbările in propria ta lume.
Când durerea este „a noastră”, si nu doar „a ta”, când bucuria este „a
noastră”, si nu doar „a mea”, când întreaga experiență de viață este A Noastră,
atunci este, in sfârșit si cu adevărat, o Atotcuprinzătoare experiență de viață.
5. Timpul
Nu exista timp. Toate lucrurile exista in mod simultan, toate evenimentele
se întâmplă deodată.
Timpul nu are mișcare, tu ești cel care se mișcă. Exista Un Singur Moment.
Tu înțelegi acest lucru la un anumit nivel. De aceea, atunci când ceva într-adevăr
semnificativ apare in viața ta, spui adesea că este ca si când „timpul sta pe loc”.
Asta si face. Si când tu faci la fel, adesea trăiești experiența unuia dintre
acele momente care îți definesc viața.
Noi măsuram in fapt mișcările prin spaţiu. Vedem astfel, ca nu timpul este
cel care „trece”, ci obiectele sunt cele care trec prin el si se mișcă într-un câmp
static pe care îl numim „spaţiu”. „Timpul” este modul nostru de a număra
mișcările! „Timpul” este acel ceva in relație cu spațiul care există intre obiecte!
„Timpul” nu exista decât ca o construcție a mentalității noastre. Tot ceea
ce s-a întâmplat vreodată – se întâmplă acum.
Unele lucruri se mișcă prin spaţiu cu viteza incredibila. Asta se întâmplă in
vise si in alte experiențe fizice si extracorporale. Aceasta e noțiunea de deja-vu.
Probabil ca ai fost acolo mai demult!
Daca tu „vezi” un eveniment sau o experiență din viitor care nu-ti place, nu
o alege! Alege din nou! Selectează altceva. Schimba-ti sau modifica-ti
comportamentul ca să eviți rezultatul nedorit.
Tu exiști in mod simultan la fiecare nivel al Continuității Spaţiu-Timp.
Adică, sufletul tău A Fost Întotdeauna, Este Întotdeauna si Va Fi
Întotdeauna – lume fără sfârșit!
Tu exiști pretutindeni – si in toate timpurile! Exista numai un singur tu, dar
tu ești mult mai extins decât crezi!
Schimbând evenimentul pe care „tu” cel din fata ta l-a trăit ca experiență,
„tu” cel din urma ta e posibil sa nu mai trebuiască sa-l trăiască ca experiență!
Acesta este procedeul prin care evoluează sufletul.
Tu ești o Ființă Divina, capabilă de mai mult decât o singură experiență in
același „timp” – si in stare de a-si împarți Sinele in cat de mult „sine” diferite
dorești.
Tu poți trai „aceeași viață” iar si iar, in moduri diferite. Si poți, de
asemenea, sa trăiești vieți diferite in „timpuri” diferite, in cadrul Continuității
Spaţiu-Timp. Astfel, tot timpul cat ești tu aici, acum poți să fii, de asemenea, si ai
si fost alte „sine”, in alte „timpuri” si „spatii”.
Tu folosești întreaga viață – toate multele vieți – pentru a fi si a decide Cine
Ești Tu cu Adevărat, pentru a alege si a crea Cine Ești Tu cu Adevărat, pentru a
trai experiența si a desăvârși imaginea ta actuala despre tine însuți.
Tu ti-ai atras spre tine oamenii, evenimentele si circumstanțele din viața ta
că sa le folosești ca instrumente cu care sa modelezi cea mai Măreață Versiune a
Viziunii celei mai Grandioase pe care ai avut-o vreodată despre tine însuți.
Acest proces de creare si re-creare este continuu, infinit si pe mai multe
straturi. Totul se întâmplă „chiar acum” si pe mai multe niveluri.
Daca nu ar exista timp, „viețile” tale ar fi toate deodată!
Atunci când ai „un presentiment straniu” legat de un eveniment din viitor,
care te face sa nu faci acel lucru, se numește „premoniție”. Practic devii conștient
ca ai trăit experiența in „viitorul” tău.
Nu irosi cele mai prețioase momente din realitate căutând secretele vieții.
Acorda-i încredere Dumnezeului tău.
Folosește Momentul de Acum pentru crearea si exprimarea lui Cine Ești Tu
cu Adevărat.
Hotărăște Cine Ești – Cine vrei sa fii – si apoi fa tot ceea ce-ti sta in putere
ca sa fii așa.
Dacă îți vine un semnal despre „viitor”, prețuiește-l.
Dacă-ţi vine o idee despre o „viața trecută”, vezi daca îți folosește si nu o
ignora.
Dacă ți se aduce la cunoștință o cale de a crea, expune, exprima si trăi
experiența Sinelui tău Divin, urmează aceasta cale. Si calea va veni pentru că ai
cerut-o.
6. Femeia
9.
11. Guverne
Voi alegeți totul. Părinții, țara in care va veți naște. Toate împrejurările
ce însoțesc revenirea voastră. De-a lungul vieții voastre continuați sa alegeți si
sa creați oameni, evenimente si împrejurări destinate sa va ofere șansele
exacte, corecte si perfecte pe care le doriți acum, ca sa va cunoașteți așa cum
sunteți voi cu adevărat.
Cu alte cuvinte nimeni nu este „dezavantajat” daca luam in considerare
ceea ce sufletul dorește sa realizeze. De exemplu, sufletul poate sa dorească sa
lucreze cu un corp handicapat sau într-o societate represivă sau in condiții de
constrângere politica ori economie enorma, pentru a i se oferi condițiile
necesare sa realizeze ceea ce a hotărât dinainte.
Prima ta întrebare ar trebui sa fie întotdeauna „Ce doresc eu in acest
caz?” si nu „Ce dorește cealaltă persoana?”.
Motivul pentru care relațiile sunt într-o astfel de dezordine este ca voi
încercați întotdeauna sa înțelegeți ce dorește cealaltă persoana si ce doresc alți
oameni, in loc de ceea ce doriți voi cu adevărat.
Va suparăți, in special daca cealaltă persoana nu va da, ceea ce doriți. In
acest joc de-a Eu îți Dau – Tu îmi Dai, stabiliți un echilibru foarte delicat. Eu îți
satisfac nevoile si tu mile satisfaci pe ale mele.
Cu toate acestea, scopul tuturor relațiilor umane – al relațiilor dintre
națiuni, ca si dintre indivizi – nu are nimic de-a face cu acest joc. Scopul Relațiilor
voastre Sfinte cu orice alta persoana, loc sau obiect nu este de a va da seama
ce anume doresc ei sau au nevoie, ci de ceea ce doriți sau pretindeți voi, ca sa
evoluați, ca sa fiți Cine vreți sa Fiți.
Dumnezeu a creat un mod in care noi sa știm cine suntem in cadrul
experienței noastre prin:
1. Relativitate – un sistem in cadrul căruia putem exista ca ceva in
relație cu altceva;
2. Uitarea – un proces prin care ne supunem voit la amnezie totala,
astfel încât să nu putem ști ca relativitatea este un truc si ca noi
suntem Tot ce Este;
3. Conştienţa – o stare a Ființei in care evoluam pana când ajungem
complet conștienți, devenind un Dumnezeu Adevărat si Viu,
creând si trăind experiența propriei realități, explorând-o,
schimbând si recreând acea realitate, pe mãsurã ce ne întindem
conştienţa spre noi limite sau spre nicio limita.
Conştienţa este totul. Conştienţa este baza întregului adevăr si al întregii
spiritualități adevărate.
Dumnezeu trăiește prin noi experiența de a fi Cine si Ce Sunt.
A cunoaște si a trai ca experiență sunt doua lucruri diferite. Așa ca
Dumnezeu alege sa trăiască experiența prin noi.
Ce este de făcut cu cei mai puţin norocoși?
In primul rând, hotărați Cine si Ce Sunteți in Relația cu acești oameni.
In al doilea rând, daca decizi să trăiești experiența de a fi Sprijin, de a fi
Ajutor, de a fi Iubire si Compasiune si Grijă, atunci vedeți cum puteți fi toate
acestea in cel mai bun mod cu putință. Si înțelegeți ca abilitatea voastră de a fi
toate acestea nu are nimic de a face cu ceea ce sunt sau fac ceilalți. Uneori, cel
mai bun mod de a iubi pe cineva si cel mai mare ajutor pe care i-l poți da este de
a-l lăsa in pace sau de a-i da puterea sa se ajute singur.
Amintește-ti ca cel mai mare ajutor pe care i-l poți da cuiva este sa-l
trezești, sa-i amintești de Cine Este cu Adevărat.
Iar tu trebuie sa capeți o Imagine Mentala Noua in ceea ce-i privește,
pentru ca, daca ii vezi ca fiind nenorocoși, așa va fi.
Marele har a lui Iisus a fost ca El i-a văzut pe toți așa cum erau ei cu
adevărat. El a refuzat sa accepte aparentele si să creadă ceea cea credeau alții
despre ei însăși.
El a avut compasiune, iar daca alții alegeau să se vadă pe ei însăși ca pe
niște Ființe care au nevoie de ajutor, El nu i-a respinsa pentru autoevaluarea lor
greșită, ci le-a permis sa își iubească realitatea si i-a ajutat, cu iubire, să-si
îndeplinească alegerea.
El s-a ținut deoparte ca un exemplu si i-a încurajat pe oameni, ca dacă nu
puteau face altceva, măcar să aibă credință in El. S-a angajat sa-i trezească , dar
a avut mila de aceia care nu credeau in El.
Iisus știa că, daca le da oamenilor ajutorul pe care îl cer, in loc de ajutorul
pe care voia El sa-l dea, le da putere la nivelul la care ei erau pregătiți sa
primească putere.
Când le permiți altora sa înceapă sa se bazeze pe tine mai degrabă decât
pe ei înșiși, tu le iei din putere. Asta nu înseamnă compasiune, ci dorința de a-i
face dependenți de tine. Asta îți mărește ție orgoliul.
Telul este sa-i ajuți pe cei slabi sa devina puternici, nu sa-i lași sa devina
si mai slabi.
A împarți cu altul trebuie sa fie un gest voluntar, nu forțat.
Guvernul este încercarea umana de a mandata bunătatea si de a asigura
corectitudinea. Bunătatea se naște numai in inima omului iar iubirea doar in
sufletul omului.
Nu puteți legifera moralitatea, nu se poate impune o lege care să spună „
Iubiți-vă unul pe altul”.
Problema nu este de ce guvernele impun atât de multe regulamente si
reguli asupra oamenilor, ci de ce trebuie sa o facă?
„ De la fiecare dupã capacități, fiecăruia dupã nevoi” , este o idee nobila,
dar care, impusa fără mila, este lipsita de tot ceea ce are nobil in ea. Problema
nu este conceptul ci implementarea. Trebuie schimbata natura fundamentala a
omului. Aici trebuie lucrat.
Daca fiecărei persoane i s-ar îndeplini nevoile fundamentale, asta ar
deschide drumul ca întreaga umanitate sa se angajeze in realizarea unor scopuri
mai nobile.
Pe planeta avem suficiente resurse pentru toți si totuși sunt oameni care
mor de foame, oameni fără adăpost. Evoluţia unei societăți este măsurată prin
cat de bine ii tratează pe aceia mai amărâți dintre membrii ei. Provocarea este
de a găsi un echilibru intre a-i ajuta pe oameni si a le face rău.
Provocarea nu este de a-i face pe toți egali, ci de a-i da fiecăruia cel puţin
siguranța unei supraviețuiri in demnitate, astfel încât fiecare sa aibă șansa de a
alege ce dorește să aibă in plus.
Un sfat ar fi, ca atunci când sunteți in dubiu „greșiți” întotdeauna in
favoarea compasiunii.
In lumea lui Dumnezeu, compasiunea e fără de sfârșit, iubirea nu încetează
niciodată, răbdarea nu se termina niciodată.
Numai in lumea omului bunătatea este limitată.
Când nu recunoști bunătatea lui Dumnezeu, El vede ca facem o „greșeală”,
ca nu ne cunoaștem interesul si are compasiune pentru noi deoarece știe că
aceasta greșeală nu se bazează pe răutate, ci pe ignorantă.
Orice atac e un strigat dupã ajutor. Nimeni nu dorește cu adevărat sa-i facă
rău altuia.
De mii de ani noi nu am evoluat. Încă acționam cu mentalitatea primitivă
de „Fiecare om pentru sine”. Face totul pentru propriile scopuri egoiste, pentru
ca avem un stil de viață pe care nu-l putem menține altfel.
Nu putem găsi in inima noastră ideea de „a trai simplu, astfel încât si alții
să poată, pur si simplu, trai”.
Trebuie sa încetați de a-L vedea pe Dumnezeu separat de voi si pe voi
separați unul de celălalt.
Singura soluție este Adevărul Suprem : in Univers, nimic nu exista separat
de orice altceva. Totul este legat intrinsec, interdependent, irevocabil, interactiv,
întrețesut in interiorul materialului întregii vieți.
Iubirea da totul si nu pretinde nimic.
13.
Fii lumina asupra omenirii si nu ii face rău.
Construiește, nu distruge.
Caută numai bunătatea.
Spune numai adevărul. Acționează numai cu iubire. Da totul, nu pretinde
nimic. Evita tot ceea ce e nedemn.
Fa din fiecare moment al vieții tale o revărsare de iubire. Folosește fiecare
clipa ca sa gândești Gândul cel mai Înalt, sa faci Fapta cea mai Înaltă. Adu pace
pe Pământ aducându-le pace acelora a căror viață o atingi.
Fii pace.
Simte si exprima in fiecare clipa Legătura ta Divina cu Totul, cu fiecare
persoana, loc si lucru.
Asuma-ti fiecare vină, împărtășește fiecare bucurie, pune-te in pielea
fiecăruia, iartă orice jignire (chiar si pe a ta), vindecă fiecare inima, respectă
adevărul fiecărei persoane, iubește-L pe Dumnezeul fiecărei persoane,
protejează drepturile fiecărei persoane, promovează interesele fiecărei
persoane. Fii un exemplu viu, însuflețit, al Celui mai Înalt Adevăr care sălășluiește
in tine.
Vorbește despre tine cu smerenie să nu fii interpretat ca lăudăros.
Vorbește blând, ca nu cumva sa se creadă ca încerci doar sa captezi atenția.
Vorbește cu bunătate, pentru ca toți să poate cunoaște Iubirea.
Vorbește deschis.
Vorbește sincer, ca să nu fii înţeles greșit.
Vorbește adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.
Vorbește cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.
Vorbește cu iubire, astfel încât fiecare silabă să vindece.
Fă din viața ta un dar. Amintește-ti mereu că tu ești darul!
Fii un dar pentru oricine îți intră in viața si pentru oricine in a cărui viață
intri.
Fii atent sa nu intri in viața altuia dacă nu poți sa fii un dar.
Când cineva intra pe neașteptate in viața ta, afla ce dar trebuie sa
primească aceasta persoana de la tine.
Fiecare persoana care a venit vreodată la tine a venit ca sa primească un
dar. Primindu-l, ea îți dă ție un dar: darul de a trăi experiența si împlinirea lui Cine
Ești.
14.
15.
16. Transparenta = Adevărul
17.
Dihotomia Divina spune că, uneori, singura cale A Fi ceva – in acest caz,
„pașnic” – poate fi că, la început, sa nu fii acel lucru! Singurul mod de a te
cunoaște pe tine ca Ceea ce Ești se realizează prin a trăi tu însuți experiența a
Ceea ce Nu Ești.
E un adevăr ușor de observat că, in lumea voastră, puterea nu mai poate
rămâne in mod disproporționat in cadrul unei națiuni individuale, ci trebuie să
ajungă in mâinile întregului grup de națiuni care există pe planetă.
Daca ar fi unite toate cele 160 de națiuni s-ar ridica in cazul in care o singură
națiune ar fi invadată. Toate cele 160 de națiuni ar spune „Nu!” daca o singură
națiune ar fi agresată sau amenințată într-un fel sau altul.
Revoluțiile si războiul civil sunt inevitabile, tot așa sunt si războaiele intre
națiuni, atât timp cât „cei care au” continuă să caute să-i exploateze pe „cei care
nu au”, sub pretextul că le oferă o șansă.
Dacă „viața mai bună” înseamnă a trăi pe picior mare, mai bine, cu mai
mulți bani, putere, sex si altele asemenea (case, mașini, îmbrăcăminte etc.) si
definești „viața” ca pe o perioada ce se desfășoară intre naștere si moarte in
această existență prezentă, atunci nu faci nimic pentru a ieși din capcana pe care
a creat-o halul in care se află planeta.
Dar dacă definești „viața mai bună” ca pe o experiență mai largă si o
exprimare mai înaltă a celei mai mărețe Stări a voastre de A Fi, iar „viața” ca pe
un proces etern, continuu si nesfârșit al Ființei, e posibil sa-ti găsești drumul.
O „viață mai buna” nu e creată prin acumulare de lucruri. Majoritatea o
știți dar deciziile pe care le luați si care vă conduc viața sunt mult mai legate de
„lucruri” decât vă închipuiți. Vă străduiți, munciți să acumulați lucruri.
Din cauza faptului ca stimulentul este legat de acumularea de lucruri,
întreaga omenire se afla in diverse stadii de luptă. O mare parte a lumii se luptă
pentru o minima supraviețuire fizică. Mintea este preocupată de întrebări
fundamentale si vitale gen: O sa am ce manca? O sa am un adăpost?
Există mai multe grupuri de oameni. Grupul care se luptă pentru
supraviețuire, grupul care trăiește modest, grupul care o duc bine si țin strâns de
ce au si vor mai mult.
Al patrulea grup s-a detașat de nevoia de a avea lucruri materiale si se
ocupă de adevărul spiritual. De realitatea si experiența spirituală. Acești oameni
văd viața ca o călătorie a sufletului. Lupta lor este legată de căutarea lui
Dumnezeu, de desăvârșirea Sufletului, de exprimarea adevărului.
Este un proces de definire de Sine (nu descoperire), de Evoluție (nu
învățare), de A Fi (nu de a face).
In timp ce înainte motivul era de achiziționarea de bunuri lumești, acum
este de a experimenta bunurile cerești. Daca înainte preocupările erau ale
trupului, acum sunt ale sufletului.
„ Stimulentul pentru măreție ” s-a modificat, a dispărut nevoia de a
achiziționa, de a dori foarte tare, de a proteja si a spera posesiunile lumești.
Când veți alege să fiți Ceea ce Sunteți cu Adevărat – Dumnezeu manifestat
-, nu veți mai acționa niciodată într-o manieră ne-Dumnezeiască. Nu va mai trebui
să gândiți : „ APARA-MA, DOAMNE, DE ACEIA CARE TE URMEAZA!”.
18.
19.
Dumnezeu este totul si Dumnezeu devine totul. Nu există nimic din ceea
ce Dumnezeu nu este, iar tot ceea ce Dumnezeu trăiește ca experiență despre
sine Însuși trăiește in tine, ca tine si prin tine.
Trebuie să știi să primești fiecare gând pe care ti-l trimite Dumnezeu prin
filtru propriei tale experiențe, al propriului tău adevăr, al propriei tale capacități
de înțelegere si al propriilor tale decizii, alegeri si declarații legate de Cine Ești si
Cine Alegi sa Fii.
Lupta dintre „cei care au” si „cei care nu au” continuă la nesfârșit si se
întinde ca o epidemie pe planetă.
Si așa va fi atâta timp cat interesele economice, cat trupul si nu sufletul conduc
lumea si sunt cea mai mare preocupare a omului.
Rasa umană este una foarte primitivă si nu înțelege decât de forță. Legea
Adevărată este Legea Naturală, care nu trebuie explicată sau învățată. Ea se vede
de la sine.
Ființele evoluate au observat că, dacă lovești pe cineva acea persoană
suferă. Daca continui să o lovești ea se supără. Daca vei continua, in cele din urmă
te va lovi si ea înapoi si prin urmare ajungi sa suferi si tu. Practic ajungi să te
„lovești” singur.
Ființele neevoluate (primitive) observă acest lucru dar nu le pasă. Sunt
foarte puține femei care lovesc si rănesc.
Daca ceva este spre binele vostru, se dezvăluie singur. Este nevoie să vi se
explice numai ceea ce nu se dezvăluie singur.
Pentru a-i convinge pe oameni de ceva ce nu se dezvăluie singur e nevoie
de o persoană cu totul ieșită din comun si hotărâtă.
Adevărul Si Dumnezeu pot fi găsiți in același loc, acolo unde este liniște.
Când L-ai găsit pe Dumnezeu si când ai găsit Adevărul, nu e nevoie să vorbești
despre el. Se dezvăluie singur.
Momentul Etern de Acum se schimbă veșnic. Abia clipești si, atunci când
deschizi din nou ochii, totul este diferit.
Dumnezeu se schimbă mereu. Ideea ta despre El îl schimbă. Gândul tău
despre Întreg Il face să se schimbe instantaneu.
Uneori schimbarea din interiorul Întregului este subtilă, practic
imperceptibilă, depinzând de puterea gândului. Dar când există un gând intens –
sau un gând colectiv -, atunci se produce un impact uriaș, un efect incredibil.
Totul se schimbă.
Nu ti se pare ciudat că, in cadrul procesului de evoluție de mii de ani,
deabea acum 75 -100 de ani a apărut o imensă explozie de informație si evoluție?
20.
Oamenii se îndoiesc de Dumnezeu pentru că se îndoiesc de ei înșiși.
Daca te îndoiește de tine însuți nu poți revendica toata puterea pe care o
ai.
Majoritatea problemelor si conflictelor lumii ar putea fi rezolvate la nivelul
societății dacă :
Abandonați conceptul de Separație şi
Adoptați conceptul de Transparenţã.
Niciodată să nu vă vedeți ca separați unul de celălalt si niciodată separați
de Dumnezeu. Niciodată să nu-i spuneți cuiva nimic altceva decât adevărul si să
nu accepți nimic mai prejos decât adevărul vostru măreț despre Dumnezeu.
Frica este cel mai mare dușman al nostru.
Nu veți putea crea societatea dorită dacă nu vedeți adevărul suprem : ce ii
faci altuia îți faci ție de fapt, că durerea altuia este si a ta, bucuria lui este si a ta.
Iar când devii Iluminat, poți alege să te reîntorci la viața fizică pentru a le
reaminti celorlalți. Poți selecta să te întorci nu pentru a crea si trăi experiențe ci
pentru a aduce lumină adevărului astfel încât ceilalți să o poată vedea.
Aceste suflete iluminate au avut deja cea mai înaltă experiență si acum
doresc să aducă vesti despre această experiență. Ei vă vor arăta calea si viața lui
Dumnezeu.
Iadul înseamnă a rămâne pierdut in uitare pe veșnicie.
Totul – totul – care a fost vreodată, care este acum si care va fi vreodată
exista chiar acum. Si, astfel, tot ceea ce este ... ESTE. Dar tot ceea ce ESTE se
schimba in mod constant, deoarece viața este un proces continuu de creație.
De aceea, într-un sens foarte real, Ceea Ce ESTE ... Nu ESTE.
CEEA CE ESTE nu este NICIODATA LA FEL.
Asta înseamnă că CEEA CE ESTE NU ESTE.
Nu există nicio persoană sau categorie de persoane mai „potrivită” decât
cealaltă ca să facă lucrarea Domnului.
„Dumnezeu este totul si Dumnezeu devine totul. Nu există nimic din ceea
ce Dumnezeu nu este si tot ceea ce Dumnezeu trăiește ca experiență despre El
Însuși trăiește in voi, ca voi si prin voi”.
„Puteți veni acasă oricând doriți. Putem fi din nou împreună, oricând vreți.
Puteți cunoaște din nou extazul uniunii voastre cu Mine. Într-o clipă si in gestul
cel mai banal. In mângâierea vântului pe faţă. In cântecul greierului într-o noapte
de vară, sub un cer diamantat cu stele.
In prima apariţie a curcubeului si in primul țipăt al unui copilaș nou-născut.
In ultima rază a unui apus de soare grandios si in ultima suflare a unei vieți
grandioase.
Eu sunt cu voi întotdeauna, pană la sfârșitul veacurilor. Unirea voastră cu
Mine este completă – a fost întotdeauna, este întotdeauna si va fi întotdeauna.
Voi si cu mine Una suntem – atât acum, cat si in vecii vecilor.”
Conversatii cu Dumnezeu
Vol. 3
1.
Nu e nimic rău in a face ceea ce-ti place ....
Trebuie sa înveți să fii blând cu tine însuți. Nu te mai judeca atât.
Nu poți discredita adevărul. Adevărul este adevăr, fie că-l dovedești, fie că
nu. El există, pur si simplu.
Atât timp cât îți faci griji in legătură cu ceea ce gândesc alții despre tine,
înseamnă că te afli in stăpânirea lor.
Numai atunci când nu ai nevoie de nicio aprobare din afară poți fi propriul
tău stăpân.
Vinovăția si frica sunt singurii dușmani ai omului. Vinovăția este mana ce
distruge recolta – otrava ce omoară plantele. Prin vinovăție nu poți să evoluezi,
doar te vestejești si mori.
Ceea ce cauți este conștienţă. Dar conștienţă nu este vinovăție si iubirea
nu este frica. Frica si vinovăția sunt singurii noștri dușmani.
Iubirea si conştienţă sunt adevărații noștri prieteni.
Frica si precauția sunt două lucruri diferite: fii precaut, conștient, dar să nu-
ti fie frică. Frica paralizează, in timp ce conştienţa mobilizează.
Trebuie să nu ai frică pentru ca să îndrăznești să intri in propria ta
experiență legata de Dumnezeu.
Noi oamenii stăm si nu facem nimic timp de o jumătate de an, nimic pentru
binele nostru cel mai înalt, ba chiar îl alungam, si apoi dăm vina pe altcineva din
afară că nu ajungem nicăieri.
Cea mai mare greșeală pe care o comit oamenii in cadrul relațiilor umane
este de a-si face griji pentru ceea ce vrea, face sau are celălalt.
Fa-ti griji numai pentru Sinele tău.
Ceea ce este „cel mai bine” depinde de cine ești si cine cauți tu sa fii. Nu
poți să hotărăști in mod inteligent ce este mai bine pentru tine pana nu decizi in
mod inteligent cine si ce ești.
Dumnezeu ne dă întotdeauna ceea ce este mai bine pentru noi, deși, este
posibil ca noi să nu știm întotdeauna acest lucru.
Cunoașterea nu urmează experienței – o precedă. In această privință
jumătate din omenire înțelege pe dos.
Paradigma A Fi – A Face – A Avea:
Majoritate oamenilor cred că, dacă ei „au” un lucru (mai mult timp, mai
mulți bani, mai multa iubire, orice) atunci pot, in sfârșit „să facă” (să meargă in
vacante, să cumpere o casă, să aibă o relație) ceva ce le permite „să fie” într-un
fel (fericiți, liniștiți, mulțumiți sau iubiți). In realitate ei inversează paradigma A Fi
– A Face – A Avea.
In Univers „ a avea” nu duce la „a fi” ci exact invers. In primul rând ești
fericit, învățat, iubit etc. si apoi începi „sa faci” ceva, pornind de la aceasta
stare; şi , în curând, descoperi ca ceea ce faci îți aduce lucrurile pe care le-ai
dorit întotdeauna „ sa le ai”.
Modul de a pune in mișcare acest proces creator presupune sa hotărăști
ceea ce vrei „ sa ai”, sa te întrebi ce crezi ca ai vrea „sa fii” daca „ai avea” acel
lucru si apoi sa te îndrepți direct spre starea de a fi.
In viață nu trebuie sa faci nimic. Totul are legătură cu ceea ce ești.
Fericirea este o stare a mintii care se materializează in forma fizica.
Comporta-te ca si când ai fi fericit, iubit, bogat etc. si vei atrage spre tine starea
respectiva. Devii ce manifești prin comportarea ta.
Fa cu sinceritate tot ceea ce faci, pentru ca, altfel, se pierde rezultatul
benefic al acțiunii tale.
Da-i altuia orice alegi pentru tine.
Daca alegi sa fii fericit, fa-l pe altul fericit.
Daca alegi sa fii prosper, fa-l pe altul sa fie prosper.
Daca alegi mai multa iubire in viața ta, fa-l pe altul sa aibă mai multa iubire
in viața lui.
Fa-o cu sinceritate – nu pentru a obţine un câștig personal, ci pentru ca vrei
cu adevărat ca alta persoana sa aibă acel lucru; si tot ceea ce dai va veni înapoi la
tine.
Faptul de a da ceva te face să trăiești experiența ca ai ceva de dat. atunci
când nu ai de dat apare gândul ca trebuie să-l ai pentru ca altfel nu poți sa-l dai.
Acest nou gând devine experiența ta de „a fi”.
Când dorești ceva, da de la tine. Nu o sa-l mai „dorești”. Vei trăi experiența
de „a-l avea”.
Dumnezeu nu va interveni niciodată in alegerile noastre - dar știe mereu
care sunt si dacă ţi se întâmplă ceva, este absolut perfect că s-a întâmplat așa.
Când iei o decizie există mai multe niveluri. Mintea ta ia decizii si face
alegeri de la nivelul unuia dintre cele trei niveluri interioare: logică, intuiție,
emoție (uneori chiar toate) si poate apărea un conflict interior. In cadrul emoției
sunt incluse alte cinci niveluri (emoții naturale): durerea, mânia, dorința de a fi
ca celălalt, frica si iubirea.
In interiorul lor sunt încă două niveluri: iubirea si frica. Iubirea si frica stau
la baza tuturor emoțiilor.
Adevărul este ca numai iubire există. Până şi frica este un produs al
iubirii.
Astfel putem spune ca durerea, mânia si dorința de a fi ca celălalt sunt
forme ale fricii.
Problema apare atunci când oricare din cele cinci emoții naturale devine
distorsionata.
1. Durerea este o emoție naturala. Este acea parte din tine care îți permite
sa spui „La revedere” când nu vrei sa spui „La revedere”, sa exprimi , a
împingi tristețea din tine atunci când trăiești experiența oricărui fel de
pierdere.
Durerea reprimata in permanenta devine depresie cronica, o emoție
foarte nenaturala.
2. Mania este o emoție naturala. Este unealta pe care o ai si care-ti
permite sa spui „ Nu, mulțumesc”. Ea nu trebuie sa fie violenta si nu
trebuie niciodată sa-i facă rău altcuiva.
Mania reprimata duce la furie – o emoție nenaturala.
3. Dorința de a fi ca celălalt este o emoție naturala. Este emoția care-l
face pe copilașul de cinci ani să se străduiască să ajungă la clanța ușii ca
si sora lui, sau să meargă pe bicicleta.
Când dorința de a fi ca celălalt este reprimata apare invidia – o emoție
nenaturala.
4. Frica este o emoție naturala. Toți copii se nasc cu teama de a cădea si
cea de zgomote. Restul fricilor apar ca reacție la mediul înconjurător
pentru a te menține in viață.
Frica reprimata devine panica – o emoție foarte nenaturala.
5. Iubirea este o emoție naturala.
Iubirea reprimata devine posesivitate – o emoție foarte nenaturala.
Astfel emoțiile naturale când sunt reprimate produc reacţii si răspunsuri
nenaturale.
Majoritate părinților se apucă de meseria de părinte având foarte putină
experiență de viață. Deabea au încheiat perioada când sunt ei înșiși copii, încă
caută răspunsuri si indicii.
Majoritatea capătă înțelepciune, răbdare, înțelegere si iubirea de a fi
părinți minunați numai dupã ce se încheie perioada in care copii lor sunt lângă ei.
A face copii este o activitate pentru cei tineri, al căror trup este puternic si
bine dezvoltat. Creșterea copilului este o activitate pentru cei in vârstă, a căror
minte este puternica si bine dezvoltata.
In societățile avansate, cei in vârstă cresc copii, au grija de ei, ii educă si
trec asupra lor înțelepciunea, învățăturile si tradițiile neamurilor.
Tinerii trebuie folosiți pentru a-i învăța pe alții adevărul, ci pentru a afla
adevărul. Cum poți sa-i înveți pe copiii tai un adevăr pe care nu l-ai aflat încă? Așa
ca vei sfârși prin a le spune adevărul pe care îl știi si anume adevărul altora (al
părinților tai, culturii, scolii, religiei tale).
Numai cei in vârstă știu despre adevăr si viață. Despre ceea ce este
important si ceea ce nu este. Despre integritate, cinste, loialitate, prietenie si
iubire.
Ca societate, suntem întotdeauna inhibați de ceea ce ne face sa ne simțim
jenați; apar disfuncții din cauza comportamentelor care au fost reprimate si vom
acționa întotdeauna cu violentă, in semn de protest împotriva faptului că trebuie
să nu fie rușine pentru un lucru despre care știm in interior ca nu ar trebui sa ne
facă sa ne rușinăm câtuși de puţin.
Suntem o societate care-i adulează pe cei tineri si îi dă la o parte pe cei
bătrâni in ceea ce privește meseria de părinte, politică, economie, religie etc. dat
fiindcă am singularizat si întinerit societatea, am pierdut din bogăția si resursele
ei.
Adevărul adesea nu te face să te simți bine. El dă o stare bună numai
acelora care nu vor sa-l ignore. Pe ei adevărul nu doar îi mângâie, îi şi inspiră.
2.
Atunci când îți cunoști trecutul, poți să-ti cunoști mai bine toate posibilele
viitoruri.
Satana a fost o invenție masculină. Societatea a acceptat-o, iar renunțarea
la emoții si inventarea „Celui Rău” au fost o parte a revoltei masculine împotriva
matriarhatului (înainte de societatea patriarhală a fost una matriarhală in care
bărbatul era bun doar pentru reproducere si muncă grea).
Ei au folosit frica deoarece frica este singura unealtă pe care o aveau.
Învățătura femeilor (credința in Zeiță) era atât de puternică încât bărbații
nu au avut altceva de făcut decât să inventeze un diavol, un Stana, pentru a
contracara bunătatea nelimitată a Marii Mame pe care oamenii din matriarhat
si-o imaginau si o doreau.
Singurul lucru pe care societatea lor îl înțelegea era teoria „mărului
putred”. Pana si femeile vedeau si știau din experiență ca anumiți copii erau „răi”,
indiferent ce ar fi făcut ele. Dupã cum știa toata lumea, era vorba in special de
băieții care nu puteau fi controlați.
Astfel s-a creat mitul ca Marea Mama, Zeita Zeițelor, a dat naștere unui
copil care s-a dovedit a nu fi bun. Oricât se străduia Mama, copilul nu era bun si
in cele din urmă a luptat cu propria mamă pentru a-i lua tronul.
Aceasta s-a dovedit prea mult chiar si pentru o mama iubitoare si
iertătoare. Băiatul a fost alungat pentru totdeauna dar a continuat să apară sub
deghizări si costume diferite, uneori dând-se drept Marea Mamă.
Acest mit le-a dat posibilitatea bărbaților să întrebe: „De unde știm că Zeiţa
pe care o adoram noi este o Zeiţă? S-ar putea să fie copilul cel rău care acum a
devenit adult si vrea să ne păcălească”.
Si astfel a luat naștere Satana.
In curând a fost răsturnată întreaga concepție despre Zeitate. In loc să fie
sursa iubirii, a devenit sursa fricii. Modelul de iubire a fost înlocuit de o iubire
geloasă, mânioasă a unui Dumnezeu revendicativ, intolerant, care nu acceptă
abateri sau jigniri.
Zâmbetul Zeiței amuzate care trăiește experiența iubirii fără limite si se
suprapune cu blândețe legilor naturii a fost înlocuit de aspectul unui zeu care nu
se amuză si proclamă o iubire veșnic părtinitoare.
Acesta este Dumnezeul pe care îl adorăm astăzi si din aceasta cauza
suntem unde suntem.
Dumnezeul mâniei, geloziei si furiei este o închipuire. Sufletul tânjește
dupã experiența cea mai înaltă a lui însuși pe care şi-o poate imagina. El a venit
cu scopul de a se realiza pe el însuși in propria sa experiență.
Dacă Satana există, el este sub forma fiecărui gând pe care l-ai avut separat
de Dumnezeu.
Apoi a descoperit plăcerile cărnii (nu numai sex), s-a scufundat in ele si a
uitat de plăcerile spiritului.
Forța interioară se află in unitate, iar in separare ea se risipește, lăsându-l
pe om slab si fără de putere, si-l face să lupte pentru ea.
Vindecați dezbinarea, puneți capăt iluziei de separare si vă veți găsi forța
interioara, puterea de a face orice, de a fi orice, de a avea orice. Acest lucru se
aplică si relațiilor dintre voi si Dumnezeu, intre voi si semenii voștri.
Puterea fără forța interioară este o iluzie. Forța interioară fără unitate este
o minciună. Voi credeți că forța interioară provine din individualizare si din
separare, lucru care este greșit. Separare de Dumnezeu si unul de altul este cauza
tuturor disfuncțiilor şi suferințelor.
Înțelegeți cv este vorba despre putere împreună si nu putere asupra altuia.
Fiecare om este „Dumnezeu făcut om”. Dumnezeu este fără limite si se află
in fiecare floare, curcubeu, stea, șoapta vântului, căldura soarelui, fiecare fulg
perfect de zăpadă, in zborul pasărilor si inocenta căprioarei, in curajul leilor si
înțelepciunea anticilor.
Așa cum El își cunoaște perfecțiunea formei exprimate printr-un fulg de
zăpadă, frumusețea unui trandafir, tot așa își cunoaște si puterea creatoare prin
noi.
Noi am primit capacitatea de a crea in mod conștient experiența noastră.
Prin noi Dumnezeu cunoaște fiecare aspect al său. In noi a așezat
perfecțiunea si frumusețea si ne-a oferit capacitatea de a fi conștienți de ele.
Suntem conștienți de noi înșine.
Dumnezeu este experiența colectivă a noastră.
Cea mai înaltă formă a tuturor plăcerilor este acel aspect care ne face să il
creăm pe Cine Suntem Noi cu Adevărat in cadrul experienței noastre, aici si acum,
precum si să-l recreăm din nou pană la cel mai înalt nivel de măreție. Aceasta
este cea mai mare plăcere a lui Dumnezeu.
Cea mai joasa formă a tuturor plăcerilor este acea parte a plăcerii care ne
face să uitam Cine Suntem Noi cu Adevărat. Această formă nu trebuie
condamnată pentru că fără ea nu am trăi experiența formei cele mai înalte.
Întreaga viață este un schimb sinergic de energie exprimata. Înțelegând
acest lucru înțelegi viața si „moartea”. Moartea nu va mai fi renunțarea la viață
ci bucuria ei la un nivel mai înalt.
Scopul tău este sa evoluezi, nu sa condamni, sa trăiești experiențe sa te
înalți. Scopul este sa Fii nu sa încetezi A Fi.
3.
Noi nu putem muri pentru ca suntem viața însăși. In momentul morții
continuăm să trăim. Din această cauză cei care mor nu cred că sunt morți ci se
simt vii.
Sinele își poate vedea trupul întins, fără suflare, însă Sinele se poate mișca,
poate zbura, poate fi pretutindeni in spațiu in același moment.
Când dorește să trăiască o anumită stare, brusc o trăiește. Dacă se
gândește la cineva va apărea brusc in faţa acelei persoane. Astfel într-un timp
foarte scurt poate merge oriunde cu viteza gândului. Îl copleșește un sentiment
de libertate incredibilă si o lipsă de greutate.
Daca persoana a avut copii si se gândește la ei imediat se află in prezenţa
lor. Astfel află că sufletul poate fi oriunde vrea cu viteza gândului, precum si in
mai multe locuri deodată, să facă mai multe activități simultan.
Își amintește că orice efect este creat de gând si că acțiunea este rezultatul
intenției. Singura diferență faţă de viață este că totul se petrece instantaneu.
Daca sufletele de pe pământ ar învăța să-si controleze gândurile ca cele din
lumea spiritelor, întreaga lor viață s-ar schimba.
Controlul gândului este forma cea mai înaltă de rugăciune. De aceea
gândește-te numai la lucruri bune si la ce este drept. Nu stați in negativitate si
întuneric. Străduiți-vã sã vedeți perfecțiunea in orice si exprimați-vã
recunoștința si imaginați-vã numai acea manifestare a perfecțiunii pe care o
alegeți pentru momentul următor.
In aceasta formula se găsește liniștea si pacea. In aceasta conștienţă se
găsește bucuria.
Daca ti-ai imagina ca direcționarea si controlul gândurilor tale înseamnă
forma cea mai înaltă de rugăciune, te-ai gândi numai la lucruri bune si drepte.
In lumea reală există un „răstimp” intre gând si creație (zile, luni, ani) lucru
care creează iluzia că ceva ti se întâmplă ție si nu din cauza ta. Noi trăim in
interiorul iluziei timpului.
Când părăsești trupul vei vedea legătura instantanee si evidentă intre
gândurile tale si creația ta. Când ieși din trup nu mai există timp.
Timpul este o unealta folosită pe pământ pentru a explora si examina pe
deplin experiențele, fărâmițând-le in bucăți separate decât să le luam ca un tot
unitar. Totul însă se petrece acum si pretutindeni. Nu există „timp” si „loc” ci totul
e acum si aici.
Viața este o serie de mișcări mici, incredibil de rapide.
Tu când „mori” treci in stare de conștienţă a macrocosmosului unde nu
există „timp” sau „spaţiu”. Asta este secretul Universului : totul formează unul si
același lucru.
Dar si realitatea macro in care vei ajunge este totuși doar o realitate micro
a unei realități macro mai extinse, iar ea este o parte mică a unei alte realități mai
mari si tot așa pentru veșnicie.
Nu ați fost întotdeauna „voi” aceia care sunteți acum. Ați fost altceva. Iar
astăzi, când vă aflați într-o stare magnifica, sunteți cu adevărat ... din nou altceva.
Dupã moarte nu ai limită in înțelegere. Vezi si înțelegi cele mai complexe
aspecte ale vieții. Nu mai exista mistere, apar realități din ce in ce mai extinse,
adevăruri din ce in ce mai mari.
Tot ceea ce se întâmplă, tot ce s-a întâmplat, se va întâmpla, este
manifestarea fizică exteriorizata a gândurilor, alegerilor, ideilor si hotărârilor tale
profunde in ceea ce privește Cine Ești si Cine Alegi Tu sa Fii.
4.
Oamenii își creează propria realitate nu numai cat sunt in trup, ci si atunci
când sunt departe de el. Experiența va fi creată de una dintre cele doua energii:
gândurile voastre necontrolate sau de conștientul colectiv.
In funcție de care energie dintre cele două este mai puternică cu aceeași
mãsurã va fi trăită ca realitate.
In viață avem întotdeauna 3 alegeri :
1. Permiteți gândurilor necontrolate să creeze Momentul;
2. Permiteți conștientului creator să creeze Momentul;
3. Permiteți conștientului colectiv să creeze Momentul.
Atunci când sunteți înconjurați de o conștienţă mai joasă veți câștiga mai
mult din a rămâne fideli modului vostru individual de înțelegere, iar când sunteți
înconjurați de o conștienţă mai înaltă veți câștiga mai mult dacă vă supuneți ei.
Ar fi înțelept să căutați ființe cu conștienţă înaltă, să aveți oameni potriviți
in jurul vostru.
In viața de apoi veți fi înconjurați in mod automat de ființe cu conștienţă
înaltă si de conștienţă înaltă.
Atunci când mori trăiești experiența conștienţei din momentul morții.
Toată viața ti-ai imaginat ce se întâmplă dupã moarte, iar aceste gânduri se
materializează. Vor domina gândurile voastre cele mai puternice.
Nimic nu există in Realitatea Supremă in afară de Ceea Ce Este. Tu poți trăi
orice sub realitate dorești , inclusiv experiența Iadului (deși el nu există). Numai
că nu vei crea la infinit o astfel de realitate. Unii vor trăi această experiență numai
o nanosecundă.
Iar ceea ce vei ajunge să cunoști si să înțelegi foarte repede este că
întotdeauna tu ești acela care alege ce vrea să trăiască pe post de experiență.
Sufletul răspunde la cele mai puternice sugestii ale minţii si le reproduce in
experiența sa. Unele suflete rămân un timp in această experiență, făcând-o sa fie
foarte reală, la fel cum au făcut-o si in timpul vieții. Alte suflete se adaptează
repede si văd experiența așa cum este ea si creează experiențe noi.
Când te afli in trup, trăiești experiența unei porțiuni mai mici decât întregul.
Când ești departe de trup prin salturi mari iți mărești perspectiva. Brusc, ti se
pare că știi totul si că poți fii totul. Vei înțelege ceea ce acum nu poți.
Poți alege să ti se răspundă la fiecare întrebare pe care ai avut-o, să fii
deschis către noi întrebări. Poți să trăiești experiența unimii cu tot Ceea Ce Exista.
Poți decide ce dorești să fii, să faci si să ai in continuare. Poți alege să revii la
ultimul trup, la altă experiență umană, să rămâi spirit etc.
Aceasta va fi mereu întrebarea pe care o vei primi: Ce alegi?
In lumea spiritelor poți trăi ca experiență ceea ce iți imaginezi. Poți fi un
singur suflet într-un singur moment. Poți fi in mai multe locuri într-un singur
moment. Poți fi oriunde dorești in orice moment. Însă in realitate tu ești peste
tot, întotdeauna. Poți trăi experiența oricărei părți când dorești.
Tu si rudele tale vă veți dori aceleaşi lucruri. Singurul lucru diferita fata de
Pământ este ca deși toți ne dorim aceleaşi lucruri (bucurie, prosperitate,
sănătate, împlinire) avem idei diferite despre cum se obțin ele. Mergem in
direcții diferite însă căutând aceleaşi lucruri.
Aceste idei duc si la rezultate diferite.
In locul pe care noi îl consideram a fi Raiul aceste idei cum ca nu avem
destul dispar si devenim conștienți că nu există separare intre noi si ce dorim.
Așa că in momentul morții lor, daca gândul lor te cheamă te vei duce
deoarece mersul tău către ei nu îți va lua nimic din orice ai in clipa asta.
Viața ta este o reflectare a ceea ce dorești si a ceea ce poți avea din ceea
ce ești. Nu poți primi ceea ce nu crezi ca poți avea. A crede ca nu poți avea ceva
este același lucru cu a nu dori sa ai acel ceva.
Vi se va da întotdeauna acea experiență care credeți voi că vi se va da. Dacă
spui că nu poți fi in două locuri in același timp, nu vei putea. Daca crezi că poți fi
oriunde dorești vei putea să o faci.
Atât timp cat te străduiești sa ai ceva, nu vei avea, deoarece însă
străduința ta este o afirmare a faptului ca nu ai acel ceva.
Viața voastră se afla in viitor nu in trecut. Acolo se afla adevărul vostru.
Nu este important ceea ce ați făcut, in comparație cu ceea ce urmează sa faceți.
Nu e semnificativ cum ați greșit, in comparație cu modul in care urmează sa
creați.
Dumnezeu nu ne iartă si nu ne va ierta niciodată pentru nimic. Nu o face
pentru că nu este nimic de iertat. Însă nu poate elibera prin „iertare” si asta
pentru că este singurul lucru pe care îl înțelegem. Logica nu ne permite să îl
vedem pe Dumnezeu bun si atât.
Din cauză că ne imaginăm că ni s-a făcut un rău, pretindem răzbunare. Din
cauza faptului că trăim experiența durerii dorim să-i facem si pe alții să o simtă,
ca plată pentru durerea noastră. E corect să-i rănești pe alții din cauza faptului că
cineva te-a rănit? Mai mult consideri că ai o justificare.
Trebuie sa ne schimbam părerea despre „corect” si „greșit”, pentru ca
altfel nu vom evolua. Schimbarea este un produs al evoluției.
Problema este ca suntem prea mulți care consideram ca valorile pe care
le avem acum sunt cele corecte si perfecte si ca toți trebuie sa adere la ele.
Intrega viață este mișcare. Totul se mișcă. Prin urmare nimic nu rămâne
la fel de la un moment la altul.
A rămâne la fel sau a căuta sa ramai este o mișcare împotriva legilor
vieții. Schimbați-va părerile, concepțiile, modelele, teoriile. Fiți deschiși.
Nu închideți posibilitățile spre un nou adevăr numai pentru ca v-ați simțit
foarte confortabil in cadrul celui vechi. Viața începe acolo unde se termina zona
voastră de confort.
Nu vă repeziți să-i judecați pe alții. Greșelile altuia sunt propriile voastre
acțiuni din trecut, corectate acum.
Atunci când „nu va puteți imagina” cum a fost posibil ca o alta persoana
„sa facă așa ceva”, uitați de unde veniți si încotro va îndreptați, atât voi, cat si
cealaltă persoana. Iar cei care se cred nevrednici si fără șanse de scăpare ar
trebui sa știe ca nimeni nu este „pierdut” pentru totdeauna si nici nu va fi.
5.
Din viața de apoi poți ori de câte ori dorești să ieși din Întreg ca un nou
„Sine” sau ca același Sine care ai fost înainte.
Iți poți păstra conștienţă individuală sau să te întorci la starea de a fi
conștient de „sine”. Poți să ai de fiecare dată orice experiență dorești.
Prin urmare, te poți întoarce la aceasta viață pe Pământ ca aceeași
persoană care ai fost înainte să mori.
Sunt mulți cei care au fost înviați si s-au întors la viată. Se întâmplă zi de zi
in spitale.
Spiritele se pot întoarce in forma de spirit sau in formă fizică dacă asta își
doresc. O mulțime de oameni aleg să se întoarcă in formă de spirit. Sunt puține
suflete care doresc să se întoarcă in stare fizică in aceeași formă pe care au avut-
o înainte. Dacă un suflet alege să se întoarcă in trup, aproape întotdeauna o face
cu un alt trup. In acest fel el începe un program nou, trăiește experiența unor
amintiri noi si pornește in aventuri noi.
In general, sufletele își părăsesc trupurile deoarece nu mai au ce face cu
ele. Au trăit experiențele pe care le căutau.
In acest Univers, nimic nu se întâmplă in mod accidental. Nu exista
„accident” sau „coincidenta”. Totul se întâmplă acum si aici.
A-i jeli pe cei care nu mai sunt este ultimul lucru pe care ei doresc ca tu să-
l faci. Ei sunt acolo prin alegerea lor. Dacă ai trăi experiența vieții de apoi dupã ce
ajungi in ea cu cel mai grandios gând despre tine si Dumnezeu, la înmormântarea
lor ai zâmbi si inima ti-ar fi plină de bucurie.
In viața de apoi ca si in această viață puteți face unul din cele trei lucruri:
1. Va puteți supune creațiilor gândurilor voastre necontrolate;
2. Va puteți crea propria experiență in mod conștient dupã cum alegeți;
3. Puteți trăi experiența conștienţei colective a Tot Ceea Ce Este
(Reunificare).
1. Aceasta cale nu va fi urmată de majoritatea pentru mult timp (in viața de apoi).
In momentul in care nu vă place experiența pe care o trăiți veți alege să creați
o realitate nouă, mai plăcută, prin schimbarea gândurilor voastre negative. Din
acest motiv nu veți trăi experiența „Iadului”. Veți trăi experiența până veți
alege să nu o mai faceți. Veți crea ceva nou.
Exact in același mod puteți elimina Iadul din viața voastră pe Pământ.
2. Prin cea de-a doua cale veți merge „direct in Rai”, deoarece aceasta este ceea
ce va crea oricine alege in mod liber si crede in Rai. Dacă nu credeți in Rai, veți
trăi orice experiență doriți să trăiți, iar când veți înțelege acest lucru, dorințele
vi se vor îmbunătăți din ce in ce mai mult.
3. Dacă vă supuneți creațiilor conștienţei colective, veți trece foarte repede într-o
stare de acceptare totală, de pace totală, bucurie totală, de conștienţă si iubire
totală, pentru că aceasta este conștienţa colectivului. Veți deveni una cu Unimea
si nu va mai exista nimic altceva decât Ceea Ce Sunteți – adică Tot Ceea Ce A
Fost Vreodată, până când decideți altceva.
Aceasta este Nirvana pe care mulți ați avut-o pentru o perioadă foarte
scurtă în timpul meditației si reprezintă un extaz de nedescris si necontrolat ,
veți trăi experiența a orice vă oferă aceasta stare, până când nu o mai doriți.
Atunci vă treziți si veți începe să trăiți experiența de a vă crea singuri propria
realitate.
Veți privi înapoi spre primul stadiu, pe care-l veți numi Purgatoriu. Pe al
doilea stadiu, in care aveți orice doriți cu viteza gândului, îl veți numi Rai. Pe al
treilea stadiu, in care veți trăi experiența binecuvântării Unimii îl veți numi
Nirvana.
Experiența trăită in afara corpului (nu moartea) este esența lui Cine Ești
care a părăsit trupul. Se poate petrece in timpul viselor, meditației, sau in timpul
somnului profund. Pe parcursul acestei excursii sufletul tău poate fi oriunde
dorește.
Vă imaginați că nu știți răspunsul la întrebare, si prin urmare nu îl știţi. Dar
de îndată ce vă imaginați că-l știți așa va fi. Vă dați voie sa vă imaginați si astfel
procesul continuă.
Când aveți o experiență in afara corpului (vis sau momente magice de
trezire), când mintea vă este limpede, alunecați pur si simplu „in amintiri”. Vă
amintiți ce ați creat deja. Ele pot produce o manifestare divină, o epifanie
personală.
Odată ce ai avut o astfel de experiență poate fi foarte greu să te întorci la
„viața reala”, la „realitate”. Asta deoarece realitatea ta s-a schimbat si nu mai
poate fi micșorată.
Cei care au avut experiențe extracorporale sunt diferiți, deoarece știu mai
multe lucruri acum. Însă odată cu trecerea timpului se întorc la vechile moduri
de a se comporta si uita ceea ce știau.
Acționați tot timpul in lumina a ceea ce știți mai degrabă decât a ceea ce
va arată lumea iluziei. Rămâneți in cunoaștere oricât de înșelătoare sunt
aparentele. Marii maeștrii nu judecă dupã aparente ci acționează potrivit cu
ceea ce știu.
Nu e nicăieri unde sa mergi, nimic de făcut si nimeni care „trebuie sa fii”,
in afara de exact cine ești chiar in clipa asta. Nu exista nicio călătorie. Chiar
acum ești exact ceea ce încerci sa fii, te afli exact unde vrei sa mergi. Maestru
știe asta si nu se lupta.
Pana si extazul nu ar mai fi extaz daca nu ar exista un timp in care el sa nu
fie. Nu exista nimic deprimant in legătură cu ciclul vieții. Exista numai bucurie.
Adevărații maeștrii sunt fericiți in permanentă. Nu ai nevoie de extaz pentru a fi
fericit. Ești fericit pur si simplu întrucât știi că extazul există.
6.
7.
Biserica nu putea accepta ideea reincarnării așa că a făcut două lucruri.
Primul a fost sa denunțe doctrina reincarnării ca fiind eretică, si al doilea a fost
taina spovedaniei prin care credinciosul mai primea o șansă.
Însă iertarea nu putea veni direct de la Dumnezeu ci trebuia sa vină prin
„canoane” impuse de biserică. Dar si așa a apărut o noua problemă fiindcă
oamenii puteau face ce doresc dacă mărturisesc păcatele dupã. Așa că biserica a
venit cu o noua idee de a crea Purgatoriul, un loc asemănător Iadului dar care nu
este veșnic. Astfel că oamenii au venit iar către biserică si au început să colecteze
sume pentru răscumpărarea păcatelor. Pentru o sumă uriașă primeai indulgenţă.
Asta a creat frustrare in rândul oamenilor de rând si săracilor care nu aveau nicio
șansă de mântuire. Astfel au fost inventate lumânările si rugăciunile (novene) pe
care cei rămași le puteau face pentru cei morți cu scopul de a-i scoate din
Purgatoriu, plus câteva monede.
Dumnezeu ne-a creat in așa fel încât să nu trăim doar o viață, să facem
greșeli inevitabile si apoi să speram că se va termina cu bine.
Reincarnarea are scopul ca Dumnezeu sa creeze si să trăiască , viață dupã
viață, experiențe prin noi.
Nu știm ce devenim pană nu ajungem acolo. Călătoria trebuie să fie o
bucurie. Iar dupã ce ajungem acolo cream următoarea idee despre cine suntem,
un gând mai înalt si vom continua să trăim veșnic aceasta bucurie.
Paramahansa Yogananda este un exemplu de persoană a cărei imagine
exterioara a ceea ce gândea el despre sine s-a apropiat foarte tare de
„perfecțiune”. El voia să trăiască experiența ideii lui despre sine in cadrul propriei
realități, să se cunoască pe el însuși ca atare prin experiență.
Cea mai mare dorință a sufletului este să trăiască experiența aspectelor din
ce in ce mai înalte despre el însuși. El se străduiește să meargă pe scara evoluției
in sus până când ajunge să trăiască experiența Nirvanei ( unirea cu Întregul, cu
Dumnezeu).
Daca sufletul se întoarce in formă umană, el face in permanenţă efortul de
a trăi alte experiențe si va evolua in continuare. Te poți întoarce mai multe vieți
(sute) pentru a continua o evoluție ascendentă. Însă forma grandioasă a
sufletului nu poate fi atinsă prin întoarcerea la o formă mai joasă de viață.
Fiecare suflet care a fost creat a fost creat o dată. Noi suntem toți aici si
acum. Un suflet ce a atins desăvârșirea o poate lua de la capăt (sa uite tot) pentru
a recrea încă o dată.
Sufletul nu poate realiza tot ce își dorește într-o singură viață. Reincarnarea
este făcută cu un scop si este perfectă.
Niciodată nu au existat mai mulți Noi aici. Noi suntem Unul.
Conștienţa e un lucru minunat. Ea poate fi împărțită in mii de bucătele.
Dumnezeu s-a împărțit într-un număr infinit de bucătele, astfel incât fiecare
bucățică să se poată privi pe ea însăși si să se uimească de minunea lui Cine Si Ce
Este El.
8.
Viața continuă cu adevărat la nesfârșit. Ne putem întoarce la forma de
muritori oricând dorim. Noi decidem dacă si când dorim să ne întoarcem in trup.
Sufletul nu vrea nimic, el are totul, toată înțelepciunea, cunoașterea,
puterea, gloria. Sufletul este acea parte care nu doarme si nu uită niciodată. El
nu dorește să părăsească trupul decât dacă vede că nu mai are niciun motiv să
rămână in acea formă.
Nu murim ci doar ne schimbăm forma. Niciun suflet nu moare niciodată.
Trupul nu moare nici el ci își schimbă forma împreună cu sufletul. Sufletul nu are
regrete când e vorba de moarte.
In acest caz, moartea este un moment glorios, o experiență minunată (dacă
înțelegi viața dupã moarte). Acum sufletul se poate întoarce la forma lui naturală.
Apare o ușurare incredibilă, o libertate deplină, o senzație de nemărginit.
Trebuie să contempli si moartea si pierderea in orice moment al vieții,
pentru că altfel nu vei percepe deloc viața, ci vei cunoaște numai jumătăți din ea.
Fiecare clipa petrecută cu o persoană ar fi o sărbătoare dacă te-ai gândi că
este ultima clipă alături de ea.
Moartea nu este niciodată un sfârșit ci întotdeauna un început. Când
înțelegi că viața este eternă, înțelegi că moartea este iluzia care te tine într-o
veșnică tensiune. Moartea ar trebui sa te învețe ca ceea ce e real este viața. Iar
viața te învață ca ceea ce e de neevitat nu este moartea ci caracterul tranzitoriu
al lucrurilor. Nimic nu este permanent, totul se schimba in fiecare clipa.
Voi nu sunteți iluzia, ci creatorii ei. Voi sunteți in aceasta lume, dar nu-i
aparțineți.
Daca privești o floare ca pe ceva care moare, o vei privi cu tristețe. Insă
dacă privești floarea ca pe o parte a unui întreg, un copac a cărui floare va deveni
un fruct vezi altfel acea floare. Voi nu sunteți nici floarea si nici fructul ci copacul
in sine.
Este rău a te sinucide?
Aceasta propoziție conține două greșeli: prima este in sine faptul de a numi
ceva „corect” sau „greșit” (astea sunt doar termene ale unui sistem de valori
uman ce nu au treaba cu Universul). A doua este faptul că tu consideri că omorul
este posibil.
Voi credeți că este greșit sa îți iei viața, precum si să asiști pe cineva care
dorește să-si pună capăt vieții. Dacă un medic asistă pe cineva care se sinucide
este omucidere, însă activitatea unei companii de tutun este comerț. Cu cat
moartea e mai rapida este considerata a fi greșit însă cu cat este mai lentă este
in regulă.
Este o nebunie să crezi că suferința fără sfârșit e un lucru cerut de
Dumnezeu si că un sfârșit rapid este ceva greșit.
Prin urmare o persoană care își ia viața nu este pedepsită. Dumnezeu nu
pedepsește. El iubește.
Preaslăviți ceea ce sunteți azi, dar nu condamnați ceea ce ați fost ieri si nici
nu excludeți ceea ce ați putea deveni mâine.
Experiența pe care o trăiți in „viața de apoi” este o reflectare a conștienţei
voastre din momentul in care intrați in această viață de apoi. Însă voi vă puteți
schimba experiența ori de cate ori alegeți să o faceți.
Dacă ați vedea singuri aceste adevăruri are trebui să faceți ceva in privința
lor, iar acesta este un lucru pe care nu vreți să-l faceți. Asta deoarece credeți că,
pentru a face ceva in privința lor, ar trebui să puneți capăt plăcerilor. Majoritatea
lucrurilor care produc o moarte lentă vă face plăcere.
Si majoritatea lucrurilor care vă fac plăcere sunt cele care vă satisfac trupul.
Viața voastră este in mare mãsurã petrecuta in jurul ideii de a caută si de
a trai experiența plăcerilor trupului.
In societățile evoluate plăcerile trupului fizic nu constituie majoritatea
plăcerilor pe care le poți simți.
Iluminarea începe cu a accepta „ceea ce este”, fără a-l judeca.
Acest lucru este cunoscut ca mișcarea in interiorul Stării de a fi, si este
locul in care veți găsi libertatea.
Persista lucrurile cărora le opuneți rezistenta. A nega ceva înseamnă a-l
re-crea. Acceptarea te face sa ții totul sub control.
Egoul este atât de profund implicat in a fi ceea ce nu sunteți (foarte
evoluați) încât nu sunteți ceea ce sunteți (in curs de evoluție). In acest fel voi
acționați împotriva voastră, luptați contra voastră si evoluați foarte încet.
Cea mai rapida cale spre evoluție începe cu a recunoaște si accepta ceea
ce este, si ceea ce nu este.
Cu cat o societate sau o ființă este mai evoluată, cu atât mai evoluate ii
sunt si plăcerile. Nivelul vostru de evoluție este dat de ce anume voi numiți
„plăcere”.
Ființa voastră este Universul in miniatură. Voi si întregul vostru corp fizic
sunteți compuși din energie primara, adunata in jurul a şapte centri numite
chakre.
Ceea ce e plăcut si stimulează chackrele voastre inferioare nu este același
lucru cu ceea ce este plăcut pentru chakrele superioare. Cu cat ridicați mai sus
energia vieții prin ființa voastră fizică, cu atât mai evoluată va fi conștienţa
voastră.
Cine spune ca cei sfinți nu fac niciodată sex si ca acesta este un semn al
sfințeniei lor nu înțelege cum a fost conceput mecanismul de funcționare al vieții.
Dacă toată lumea ar face un lucru, iar rezultatul ar fi binele suprem al rasei
umane, acest lucru este „evoluat”. Dacă toată lumea face ceva si asta duce la
dezastru pentru toți, atunci acesta nu este un lucru de recomandat.
Exista totuși ideea că abstinenta sexuală este „calea superioară”, iar
exprimare sexuală este „ o dorință inferioară”, idee care a făcută ca experiența
sexuală sa fiu un lucru de rușine si că in jurul ei să se dezvolte tot felul de disfuncții
si sentimente de vinovăție.
Toata lumea intră in relații sexuale deoarece își dă seama că are faţă de
rasa umană responsabilitatea de a procrea. Toata lumea intra in relații sexuale
deoarece este un lucru absolut normal. Este inclus in gene. Va supuneți unei
comenzi biologice. Comanda biologică nu este de a garanta supraviețuirea
speciilor, ci de a trăi experiența Unimii, care este adevărata natură a ființei
voastre.
Comanda biologică nu este să creați mai multă viață, ci să trăiți experiența
a cat mai mult din viață - si să trăiți experiența acestei vieți ca ceea ce este cu
adevărat: o manifestare a Unimii.
Nu exista nimic grosier in privința unei experiențe sexuale pasionate, plină
de dorințe. Când voi reacționați unul fată de celălalt din toate acele trei părți si
din toți cei şapte centri, atunci trăiți experiența maximă pe care o căutați-cea
pentru care ați fost creați.
Nu trebuie să încetați in a face sex, ci de a înceta să mai fiți doar o parte
din întreg si lipsiți de sfințenie.
Orice faceți – sex sau luați micul dejun, mergeți la munca sau va plimbați
pe plaja, orice faceți faceți-o ca o ființă întreagă, ca ființa întreagă care sunteți.
Dacă faceți sex numai din chakra cea mai de jos, acționați numai din chakra
bazei si pierdeți mult din cea mai extraordinară parte a trăirii sexuale.
Așadar invitația de a ridica energia vieții prin ființa voastră fizică înspre
chakra de sus nu a avut niciodată intenția de a fi o sugestie sau o cerere ca voi
sa va deconectați de cea de jos.
Ridicați-va energia, forța vieții, pana la cel mai înalt nivel posibil în fiecare
moment si veți fi elevați. Aceasta nu are nicio legătură cu a face sex sau nu. Are
legătură cu a va ridica nivelul de conștienţă, indiferent de ce faceți.
Citiți scrierile lui Deepak Chopra, unul dintre cei mai clari vestitori ai
planetei.
9.
Sufletul pleacă din trup nu numai dupã moarte pentru că este nefericit. El
pleacă pentru cv vrea sa se regenereze, să se revigoreze. Sufletul părăsește
corpul tot timpul in somn. El se încarcă mereu pentru a continua mersul greoi in
trup. Este cel mai dificil lucru pe care îl face sufletul. Sufletul caută odihnă si astfel
face ca trupul să doarmă.
Sufletul cunoaște o agerime si o libertate pe care nu o poți imagina,
tânjește dupã această stare de a fi. Sufletul înseamnă agerime si libertate, pace
si bucurie, înțelepciunea si iubirea perfectă. Nu cunoaște limite si durere. Dar cat
timp se afla in trup, el trăiește experiența a foarte puține dintre acestea.
Este foarte obositor pentru un suflet proaspăt venit pe lume. De aceea
dorm atât de mult bebelușii.
Când depășește șocul inițial de a reveni in trup devine mai tolerant cu el.
În același timp mintea trece in uitare așa cum a plănuit dinainte de venire. In
timpul somnului sufletul este liber dar mintea rămâne confuză. Astfel ea nu știe
unde este si ce caută si așa apar coșmarurile.
Cu cât întreagă ființă trăiește experiențele liniștii date de momente de
revigorare, si cu cat își amintește mai mut despre ce face si încearcă a face cu
trupul sau, cu atât mai puţin va alege sufletul să stea departe de trup. Dorește să
îndeplinească scopul si să utilizeze cât mai bine trupul.
Meditația zilnică este unul dintre cele mai bune instrumente cu care să
atingi o stare de totală conștienţă. Prin ea puteți sa vă ridicați energia vieții către
chakra cea mai înaltă si chiar să vă părăsiți trupul cat timp sunteți „treji”.
In timpul meditației vă plasați într-o poziție propice, gata să trăiți
experiența unei conștienţe totale si in tot acest timp trupul este treaz. Asta se
numește starea de trezie.
Când te oprești in aceasta stare, pur si simplu nu mai mergi unde mergeai,
nu mai faci ce făceai, te oprești pentru o clipa si doar ești chiar acolo unde te
afli – si devii ceea ce trebuie, exact acolo unde ești. Te uiți in jur si observi
lucrurile pe care nu le-ai observat când treceai pe lângă ele. Când umbli in
aceasta stare, mirosi fiecare floare, zbori cu fiecare pasare, simți fiecare
trosnitura de sub picioare.
Frumusețea se construiește pretutindeni si nu trebuie să o cauți. Ea va veni
către tine.
Când „acționezi” in această stare, transformi in meditației tot ceea ce faci.
Totul devine conștient si intens. Totul este iubire si frumos. E liniște.
Oprește-te pentru o clipa din tot ceea ce faci si zâmbește fără motiv. Doar
pentru ca îți face bine. Doar pentru ca inima ta știe un secret. Si întrucât sufletul
tău știe care este secretul, zâmbește-i. Zâmbește mult si asta îți va vindeca orice
durere.
Respira profund si prelungit. Respira încet si blând. Inhalează nimicul
dulce si blând al vieții, atât de plin de energie, atât de plin de iubire.
Respira adânc si o vei putea simți. Respira foarte, foarte adânc si iubirea
te va fac sa plângi.
Acum L-ai întâlnit pe Dumnezeu, iar Dumnezeu ti-a făcută cunoștință cu
sufletul tău.
Ca in toate situațiile nu există „ar trebui” sau „nu ar trebui”. Nu e vorba
despre ceea ce ar trebui să faci, ci despre ceea ce alegi să faci.
Mulți oameni trec prin viață fara să fie conștienți. Sufletele care umblă in
deplină conștienţă aleg o cale diferită. Ele aleg să trăiască experiența totalei păci
si bucurii, a libertății, a înțelepciunii si iubirii. Despre un suflet care creează o
astfel de experiență se spune că „trupul lui este înălțat”.
Cel mai dulce sunet este cel al liniștii. Acesta este cântecul sufletului.
Toata viața devine o meditație in care tu contempli Divinitatea. Asta este
starea de trezie. Trăit in acest fel, totul in viață devine o binecuvântare. Nu mai
exista luptă, durere si griji. Exista numai experiența pe care o poți eticheta cum
dorești.
10.
11.
Daca tu ti-ai aminti totul, jocul s-ar termina. Ai venit aici dintr-un motiv
anumit si Scopul tău Divin ar fi zădărnicit dacă ai înțelege cum e organizat totul.
Universul îți va releva misterele la timpul potrivit.
Ceea ce voi numite „minte” este in realitate o energie, este ... gând si
gândul este o energie. Creierul in schimb este un organ, un transformator al
energiei in impulsurilor fizice . La fel este si trupul tău. In fiecare celulă aveți
transformatori mititei. Prin urmare mintea se află in fiecare celulă.
Si există mai multe celule in creier decât oriunde altundeva si de aceea vi
se pare că mintea voastră este acolo. El este doar centrul principal de procesare
si nu este singurul.
Tu , in Întregul Tău, ești măreția însăși. Prin urmare dacă vrei să te asiguri
că vei produce alegeri sau rezultate mai puţin mărețe, ia o decizie numai din
centrul chakrei bază si urmărește rezultatele. Ele vor fi previzibile.
Problema cea mai importantă cu care se confruntă rasa umană nu este
când veți învăța, ci când veți acționa conform cu ceea ce ați învățat deja.
Sufletul este pretutindeni in tine , prin tine si in jurul tău. Este ceea ce te
conține pe tine.
Sufletul este mai extins decât trupul. El nu este purtat in interiorul trupului,
el poarta trupul in interiorul lui. Sufletul este acela care va tine la un loc – tot așa
precum Sufletul lui Dumnezeu este acela care conține Universul si îl tine la un loc.
Daca sufletul este pretutindeni in interiorul si in exteriorul trupului este
posibil ca un suflet „sa nu se sfârșească” si un altul „să înceapă” si astfel Noi cu
Toții Una Suntem!
Chiar dacă nu există o demarcație reală intre suflete, chestia din care este
făcută Sufletul Unic se manifestă in realitatea fizică la viteze diferite, producând
grade diferite de densitate.
Sufletul este energia vieții care există in interiorul si in jurul tuturor
obiectelor fizice (ca si aura lor). Într-un anumit sens asta „tine la un loc” toate
obiectele fizice.
Dihotomia Divina afirmă că este posibil ca două adevăruri aparent
contradictorii sa existe in mod simultan in același spaţiu. Noua ni se pare
imposibil așa ceva si trebuie un grad înalt de maturitate pentru a înțelege si a
accepta că ele ar putea fi amândouă adevărate.
Dar in tărâmul absolutului e foarte clar ca acel adevăr care este Tot Ceea
Ce Exista produce uneori un efect care, in termeni relativi, arata a contradicție.
Ați vrut sa trăiți experiența iubirii, si nu doar „sa știți” că iubirea este Tot
Ceea Ce Există, iar voi nu puteți trăi experiența a ceva atunci când nu există decât
acel ceva. Astfel ați creat in realitatea voastră o polaritate a binelui si a răului,
folosindu-l pe unul pentru a putea trăi experiența celuilalt.
Astfel avem două adevăruri aparent contradictorii care există in mod
simultan in același loc. Mai exact: bine si rău. Însă tot ceea ce există este iubire.
Exista numai O Ființă Unică si prin urmare numai Un Suflet Unic. Si există
multe suflete in acea Ființă Unică.
Întreaga viață este o vibrație. Tot ceea ce numim viață este energie pură.
Aceasta energie este întotdeauna in vibrație constantă si se mișcă in unde.
Undele vibrează la viteze diferite producând grade diferite de densitate sau
Lumină. Aceasta la rându-i produce diferite „efecte”, obiecte fizice diferite.
Aerul dintr-o casă este același. Nu există un aer in sufragerie si altul in
dormitor. Totuși este posibil ca aerul dintr-o anumită încăpere să aibă
caracteristici diferite însă este același aer. Există numai un singur aer care se
mișcă in jurul si prin tot ceea ce există.
Ca si aerul din casă, energia vieții are diverse caracteristici atunci când
înconjoară diverse obiecte fizice. Într-adevăr pentru a forma acele obiecte,
această energie se concentrează într-un mod anume.
Pe mãsurã ce se unesc pentru a forma materia fizică, particulele de energie
devin foarte dense. Sunt atât de puternic strânse una într-alta că se lipesc. Ele
încep să se arate ca unități distincte , ba chiar să se simtă altfel. Dar este aceeași
energie care se comportă in mod diferit.
Acest comportament diferit este cel care face posibil ca Ceea Ce Este
Întregul să se manifeste ca Ceea Ce Este Mulți.
Ceea ce Este nu putea trăi experiența de Sine Însuși ca Ce Este pană când
nu își dezvoltă capacitatea de a se diferenția. Prin urmare , Ceea Ce Este Întregul
se separă in Ceea Ce Este Aceasta si Ceea Ce Este Aceea.
„Cocoloașele de energie”, care s-au concentrat in unități discrete, ce țineau
in ele ființele fizice, sunt ceea ce voi ați ales sa numiți „suflete”.
Pe mãsurã ce energia se adună, ea devine foarte concentrată. Dar cu cat
te îndepărtezi mai mult de acest punct de concentrare, cu atât energia se
disipează. Energia nu dispare niciodată pe deplin, dar poate deveni foarte subțire
si subtilă.
Apoi într-un alt loc ea se poate aduna in „cocoloașe”, pentru a forma
„materie” si ceea ce arată ca o formațiune discretă. Acum cele două formațiuni
apar separate când in realitate nu există nicio separare.
Aceasta este in termeni simpli explicația întregului univers fizic.
12.
Pentru a rămâne cat mai mult in starea de conștienţă, împărtășește-o cu
alții prin exemplu personal. Fii sursa iubirii.
Faceți altora ceea ce vreți sa vi se facă vouă.
Nu s-a intenționat ca viața sa fie o lupta si nici nu trebuie sa fie. Am primit
instrumentele cu care sa ne creăm o realitate grandioasă (gândul, cuvântul si
acțiunea) si le-am folosit in mod greșit.
Fiecare gând ce considera Sinele tău ca fiind mai important decât este in
realitate înseamnă o negare a lui Dumnezeu. Fiecare acțiune care vrea sa spună
ca nu ești destul de bun sau care arata o lipsa a ta de orice fel înseamnă o
negare.
Nu numai in gând, nu numai in cuvânt, ci si in fapta.
Nu permite ca viața ta sa reprezinte orice altceva decât cea mai
grandioasa versiune a celei mai mărețe viziuni pe care ai avut-o vreodată
despre cine ești.
Declarația publică este forma cea mai înaltă de manifestare a viziunii pe
care o ai despre tine.
Trăiește cea mai grandioasă versiune despre cea mai măreață viziune pe
care ai avut-o despre cine ești. Începe să o trăiești prin a declara-o public.
In inima lor, toți știu cine sunt. Dacă-si deschid inima, dacă împărtășesc cu
alții dorințele inimii lor, dacă trăiesc adevărul pe care-l simt in inima, ei își umplu
viața cu măreție.
Prin urmare când afirmi cine ești tu, afirmi cine este Dumnezeu. Afirmi
întotdeauna că el este sursa si nimeni nu va mai fi deranjat ca afirmi despre tine
ca ai fi nemaipomenit.
Cate suflete exista? Unul. Energia Unică, cea care este Energia Întregului,
se individualizează pe ea Însăși in mai multe părți distincte.
In Univers este un număr constant de suflete, un număr in continua
schimbare, un număr infinit. Apar suflete noi, si nu apar.
Întrebarea de mai sus insinuează ca există o realitate numită timp ceea ce
este eronat. Există un singur moment si ălă este ACUM. Toate lucrurile care s-au
întâmplat vreodată se petrec in acest moment precum si cele care se vor petrece.
Nu există înainte si dupã ci doar acum.
Dumnezeu se schimbă in mod constant. Numărul de modalități in care El
se „individualizează” este întotdeauna diferit si întotdeauna același. Dat fiindcă
există acum, numărul de suflete este constant. Dar cum noi vedem acum in
termeni de atunci si acum el este in permanentă schimbare. Întrucât am spus că
Dumnezeu este permanentă in schimbare, numărul de suflete este infinit. Dar
într-un anumit moment el apare a fi finit.
Există „suflete noi” in sensul că ele au atins conștienţa supremă si s-au unit
cu realitatea supremă „sa uite” in mod voluntar totul si „să o ia de la capăt” într-
un loc nou sau chiar sa fie „suflete tinere”.
Dar cum sufletele sunt parte din lotul originar si toate au fost create in
Unicul Moment de Acum, numărul este finit si infinit, fix si in schimbare. Depinde
cum privești.
Un trup făcut din energie se poate considera ca fiind „tânăr” sau „bătrân”
in funcție de ceea ce alege dupã ce atinge conștienţa deplină.
Când se întorc pe Roata Cosmică, unele suflete aleg sa fie suflete „bătrâne”
si unele „tinere”.
Dacă nu ar exista experiența numita „tânăr” nu ar exista „bătrân”. Astfel
ca unele suflete aleg voluntar sa fie „tinere” si altele „bătrâne”.
Pe același principiu unele suflete au ales sa fie „bune” si altele „rele”. Si
asta este cauza pentru care niciun suflet nu este pedepsit vreodată.
Exista „suflete pereche”?
Da, dar nu așa cum le percepem noi ca „jumătatea ta” (natură romantică).
In realitate sufletul uman este mult mai extins decât ne putem imagina.
Ceea ce numești „suflet” individualizat este ceva imens, care plutește in si prin
sute de forme fizice.
Câteva dintre formele fizice învăluite de către sufletul tău „trăiesc acum”,
in limitele înțelegerii noastre. Altele se individualizează in forme care sunt acum
ceea ce numim „moarte”. Si altele au învăluit forme in ceea ce numim „viitor”.
Toate acestea sunt suflete pereche. Iar câteva dintre sufletele tale pereche
au trăit „înainte”. Unele dintre acestea sunt „celelalte” vieți pe care le-ai trăit
„înainte”.
Când dai peste unul din ele simți un sentiment instantaneu de afinitate. Ai
sentimentul că ați petrecut „o viață împreună” fie ca aceeași forma fizică , fie ca
două forme in același Continuum Spaţiu-Timp.
Acum apar diferențe de la persoana la persoana. Puteți fi mai sensibili la
experiențele voastre trăite cu o persoană mai degrabă decât cu alta. Când ai
senzația că te-ai mai întâlnit înainte dar nu e prea puternică, este posibil să fi
împărtășit același „timp” dar nu același trup. E posibil sa fi fost soț-soție, părinte-
copil, frate-soră, iubit si iubită.
Propria ta experiență te învață ca a iubi pe toata lumea pe deplin este
cea mai mare bucurie pe care o poți avea.
Orice încercare de a restrânge exprimările naturale ale iubirii reprezintă
o negare a libertății si implicit a sufletului însuși. Pentru ca sufletul înseamnă
libertate personificata. Dumnezeu este libertate si este nelimitat. Sufletul este
Dumnezeu in miniatura. De aceea, sufletul se revolta împotriva oricărei
îngrădiri si moare când accepta granițe impuse din afara.
Sufletul se revolta întotdeauna împotriva îngrădirilor de orice fel.
Aceasta este scânteia care a aprins fiecare revoluție, nu doar revolta care-l face
pe bărbat sau pe soție sa își părăsească dintr-odată partenerul.
Dragostea este fără limite. Iubirea este fără limite. Nu exista început si
nici sfârșit. Nici înainte si nici dupã. Iubirea a fost întotdeauna, este întotdeauna
si va fi permanenta.
Dacă iubirea este fără limite si permanentă este deci liberă. Iubirea
înseamnă libertate absolută. Tot timpul cauți să iubești si să fii iubit. Tânjești ca
acea iubire să fie fără limite si să fii liber să o exprimi.
Vei căuta libertate, neîngrădire si eternitate in fiecare trăire a iubirii.
Ne chinuim să trăim experiență iubirii care este nelimitată, eternă si liberă.
Instituția căsătoriei a încercat să creeze sentimentul de eternitate. Ați acceptat
parteneriat pe viață însă asta a ajutat foarte puţin la crearea unei iubiri
„nelimitate” si „libere”.
Copilul nu știe ce este frică. El crede că poate sa facă orice. Copii nu știu
nici ce înseamnă lipsa de libertate. El crede că poate iubi pe oricine si cred că vor
trai veșnic. Copiii nu știu ce înseamnă lucruri ne-Dumnezeiești până când adulții
nu îi învață.
Este posibil să vină un moment când, într-o relație, vei vrea sa-ti exprimi
sentimentele într-un mod special. Nu pentru că o persoană este mai specială
decât alta, ci pentru că modul in care alegi tu să-i demonstrezi unei persoane
profunzimea iubirii pe care o ai pentru toți oamenii si pentru viața însăși este unic
numai cu acea persoană.
Toți oamenii sunt Unul, dar nu există doi oameni la fel. Prin urmare nici tu
nu ai putea să iubești doi oameni in același fel, iubirea este răspunsul unic la ceea
ce este unic.
Prin urmare când îți arați iubirea față de o persoană, o faci într-un mod in
care nu-l poți face cu altcineva.
In cazul in care consideri ca decizia ta de a-ti exprima iubirea într-un anumit
mod față de o anumită persoană este o promisiune care nu trebuie încălcată, s-
ar pute sa vină o zi când vei simți acea experiență ca pe o obligație si o să o
detești.
Exista o singura promisiune sacra si anume sa-ti exprimi si sa-ti trăiești
propriul adevăr. Orice alta promisiune este o încălcare a libertății. Asta pentru
ca libertatea este Cine Ești. Daca îți încalci libertatea, îți încalci Sinele.
13. Căsătoria
Schimbarea este dreptul fundamental al tuturor creaturilor. Schimbarea
este. Voi sunteți schimbare. Dat fiindcă voi sunteți schimbare, iar schimbarea
este singura voastră constanta, nu puteți promite cu adevărat ca veți fi
întotdeauna la fel.
Procesul numit viață este un proces de re-creare. Toata viața se re-creează
pe ea însăși in mod constant si in fiecare moment. In acest proces nimic nu este
identic însă poate fi similar. Schimbările pot fi delicate. De aceea totul pare a fi
constant.
Lucrurile par sa arate la fel, să acționeze si reacționeze similar si noi vedem
asta ca si consecventa. Acesta este un lucru bun, deoarece oferă un cadru in care
puteți să plasați si să trăiți experiența existentei voastre in planul fizic.
Însă privit din perspectiva întregii vieți, aspectul de constanta dispare.
Lucrurile sunt trăite așa cum sunt ele cu adevărat, adică in constantă schimbare.
Un maestru împiedică fiecare tendință naturală să apară ca identitate. In
realitate, el nu poate sa apară ca fiind identic cu el însuși de la un moment la altul.
Dar el poate să apară ca fiind suficient de similar, pentru a crea iluzia că este
identic.
De ce este atât de dificil sa-ti ții promisiunile?
Primul motiv ar fi că până când nu-ti poți vedea viitorul, nu poți să faci o
promisiune adevărată.
Al doilea motiv este faptul că o promisiune intră in conflict cu
autenticitatea. Adică adevărul in evoluție legat de un lucru e diferit fata de ceea
ce ai spus ca va fi întotdeauna adevărul, si astfel intri într-un conflict profund. Ce
urmezi? Adevărul tău sau promisiunea făcută?
A TE TRĂDA PE TINE ÎNSUȚI PENTRU CA SA NU-L TRĂDEZI PE CELĂLALT
ÎNSEAMNĂ TOT TRĂDARE. ESTE CEA MAI ÎNALTĂ FORMA DE TRĂDARE.
Crezi că dacă îl obligi pe altul să-și țină cuvântul este bine? Mai mult rău li
s-a făcut altora de către persoanele care duc o viață plină de disperare tăcută,
decât s-a făcut vreodată de către persoane care fac de bună voie ceea ce vor sa
facă.
Când ii dai unei persoane libertate, îndepărtezi pericolul nu il crești.
A „elibera” pe cineva de o promisiune sau un angajament fata de tine
poate părea pe moment ceva care îți face rău, dar îți va face bine pe termen
lung caci atunci cand ii dai cuiva libertate îți dai si ție libertate.
Te eliberezi de suferințe, tristeți, atacuri asupra demnității tale si a valorii
tale ca om.
Faptul ca ii dai altuia îți dai ție însuți. Bine faci, bine găsești.
Tot ceea ce pleacă de la tine se întoarcă către tine. De şapte ori mai mult.
Prin urmare nu trebuie să îți faci griji in ceea ce privește cat urmează să primești
înapoi.
Viața înseamnă „a te uita la ce dai” si, pentru a face aceasta, trebuie sa
uiți ce ti-au făcut alții, sa-i ierți – in special pe aceia care nu ti-au dat ceea ce tu
credeai ca urma sa primești.
Căsătoria a fost singurul mod prin care ați crezut că puteți aduce „veșnicia”
in experiența legată de iubire. O femeie își garanta sprijinul si un bărbat sexul si
compania. Însă acest lucru nu a ținut. Si nici legile omenești sau cele așa-zise ale
lui Dumnezeu nu au putut face nimic.
Iubirea este neîngrădită, eternă si liberă si prin urmare așa si voi.
Ați renunțat la libertate si in viața voastră. Totul pentru siguranță. Vă este
teamă să trăiți încât ați renunțat la însăși natura ființei voastre in schimbul
siguranței.
Instituția căsătoriei este încercarea de a crea siguranță așa cum este si
guvernul. In realitate ambele sunt concepte artificiale construite să guverneze
comportamentul unuia față de celălalt.
Căsătoria poate fi afirmarea supremă a iubirii dar nu așa cum am construit-
o noi. Așa este doar afirmarea supremă a fricii. Căsătoria trebuie să permită să
fiți neîngrădiți, eterni si liberi in iubirea voastră.
Momentan însă căsătoria este un efort de a readuce iubirea la nivelul de
promisiuni ale unei garanții, un efort de a garanta că ceea ce ați stabilit va fi
pentru totdeauna. Căsătoria este si încercarea de a garanta că nu veți avea
niciodată sentimente pentru altcineva, sau cel puţin nu le veți exprima in același
fel cu altcineva.
Căsătoria ar trebui să ofere un anumit nivel rezonabil de pace, siguranță si
fericire. Si ea face acest lucru la început când abia porniți să o trăiți ca experiență.
Însă cu cat rămâneți mai mult in cadrul acestei experiențe cu atât vă duceți in
direcția in care nu doriți. Aproape jumătate din oamenii care se căsătoresc
divorțează, iar dintre aceia care rămân, mulți sunt nefericiți.
Unirile voastre vă duc la amărăciune, furie si regret.
Iubirea nu are cerințe. Asta o face sa fie iubire. Daca iubirea pentru
celălalt impune anumite cerințe, atunci nu e deloc iubire, ci o versiune
contrafăcută.
In contextul căsătoriei se produce un schimb de jurăminte de care iubirea
nu are nevoie. Voi sunteți cei care aveți nevoie de ele. Si astfel vă faceți unul
altuia promisiuni pe care iubirea nu le-ar cere niciodată.
Mai mult schimbați așteptările care se află la baza acestor jurăminte.
Pentru a vă justifica fricile a-ti creat un Dumnezeu care acționează ca voi.
Nu puteți suporta gândul unui Dumnezeu care nu iubește pe nimeni într-un mod
mai special si, astfel, creați ficțiunea despre un Dumnezeu care din anumite
motive iubește numai anumiți oameni.
In numele Domnului s-au purtat războaie, s-au făcut orori care mai de
care, totul ca dovadă că Dumnezeu iubește un popor mai mult decât pe altul si
că el cere să omorâm pentru a dovedi asta.
Iubirea Domnului este nelimitată si nu pune condiții. Civilizația lui
Dumnezeu se bazează pe includere. Toata lumea este inclusă in iubirea Sa si toată
lumea este invitată in Împărăția Lui.
Acest lucru îl numiți blasfemie si dacă nu ai crede că este așa ar însemna
ca toată viața ta este un fals.
Primul mit al civilizației este ca ființele umane sunt rele in mod intrinsec.
Acesta este mitul păcatului originar, si ni se spune că așa ne-am născut.
Al doilea mit, derivat din primul ne spune că cel mai adaptat
supraviețuiește.
Dacă instinctul fundamental ar fi supraviețuirea, nu v-ați arunca instinctiv
dupã cineva să-i salvați de la înec sau pe cineva aflat in pericol.
Unu mit despre iubire este că e vorba mai mult despre a da decât despre a
primi. El ii face pe oameni să se căsătorească si să rămână in cadrul unei casnicii
proaste, face ca relațiile să nu funcționeze.
Iubirea nu înseamnă mai degrabă a da decât a primi. Tot ceea ce faci , faci
pentru tine însuți. Te vei pune pe tine pe primul loc in toate privințele. Relația
este ca un vehicul pentru ca tu să declari, să creezi si să exprimi experiența cea
mai înaltă a lui Cine Ești Tu cu Adevărat. Daca tu ești o persoana amabilă si plină
de considerație, atentă, milostivă si iubitoare, atunci când ești așa față de alții ii
oferi Sinelui tău cea mai grandioasa experiență pentru care ai venit in trup.
Daca Cine Ești Tu Adevărat este o ființă care nu-si iubește Sinele si care
permite să fie agresat si distrus de alții atunci vei continua să ai comportamente
care îți permit sa trăiești aceasta experiență.
Când ii ești credincios Sinelui tău, atunci când pare ca dai vei ști ca de fapt
primești.
Experiența noastră este legata de orice se bazează pe percepțiile noastre,
iar ele se bazează pe înțelegerea noastră. Iar înțelegerea noastră se bazează pe
miturile de mai sus.
E mai greu sa-i dai libertate cuiva decât sa-l controlezi. Când controlezi
pe cineva, obții ceea ce tu vrei. Când ii dai libertate cuiva, acea persoana obţine
ceea ce ea vrea.
Nu ii mai cere femeii sa promită sa iubească, sa cinstească si sa se supună.
Numai bărbații plini de sine, trufași si egoiști cer așa ceva.
14.
Viața nu are început deoarece viața nu are sfârșit. Viața doar se extinde,
creează forme noi.
Este precum lămpile americane umplute cu „lavă”, bulele stau la fund ca
niște mingi mari, rotunde si moi; apoi, din cauza căldurii, se ridică, separând-se si
formând bule noi pe mãsurã ce se ridică, reîntâlnind-se una cu alta in partea de
sus, cazând împreună in cascadă, pentru a forma din toate bule încă si mai mari
si luând-o mereu de la început. Niciodată nu sunt bule noi cu același material care
capătă mereu forme diferite.
Așa se întâmplă si cu sufletele. Sufletul Unic ( Tot Ceea Ce Există –
Dumnezeu) se reformează in părți din ce in ce mai mici din El Însuși. Toate
„părțile” sunt acolo de la început.
Nu există părți noi, ci doar porțiuni din Tot Ceea Ce A Fost Întotdeauna,
reformându-se pe Sine, in ceea ce seamănă cu părți din noi si diferite.
Sufletul nu intra in trup ci trupul este învăluit de suflet. Totul este
întotdeauna viu. Nu exista ceea ce se numește „mort”.
Ceea ce Este Întotdeauna Viu ia o forma noua fizică. Aceasta formă este
mereu încărcată cu energie vie, energia vieții. Viața nu se termină niciodată drept
urmare nu există un început al vieții (gen nou-născuții).
Nimic nu se întâmplă fară voia lui Dumnezeu. Viața si tot ceea ce se
întâmplă este o exprimare a voii lui Dumnezeu (adică voia voastră) care se
manifestă.
Viața este voia lui Dumnezeu care se exprimă in mod perfect. Daca ar fi să
se întâmple ceva împotriva voii lui Dumnezeu, acest lucru nu s-ar întâmpla.
Credeți că noi oamenii ii putem influenta pe ceilalți in moduri in care ei nu vor să
fie influențați?
Voi credeți că puteți influenta viața într-un mod in care Dumnezeu nu ar
vrea ca viața să fie influențată? O astfel de credință se bazează pe separarea de
Dumnezeu lucru care este imposibil.
E o aroganță nemăsurată convingerea că putem influenta Universul într-
un mod in care Universul nu este de acord. Aici sunt vorba de forţe cu care nu ne
putem mãsurã.
Noi suntem in această lume, dar nu aparținem ei.
Considerăm că este in regulă să omori pe cineva împotriva voinței lui atât
timp cat avem un motiv bun si suficient (război, execuție etc.).
Realitatea noastră este o realitate co-creată. Niciun aspect individual al
Divinității nu are putere asupra unui alt aspect al Divinității. Nu e posibil ca un
suflet sa-l afecteze pe altul împotriva voinței acestuia. Nu exista victime si nici
ticăloși.
Daca crezi ca te așteaptă o experiență mai grandioasa pe care sa o trăiești
– o exprimare încă si mai măreață a Divinității decât aceea pe care tocmai o
trăiești- , atunci muta-te in acel adevar.
Diferența intre civilizația noastră si alta mai evoluată constă că cea din
urmă știe că nu există separare intre ele si Dumnezeu. Ele știu ca fiecare trăiește
o experiență individuală a întregului.
Poporul fiecărei țări crede ca Dumnezeu iartă războiul pe care ei îl poartă
si mai mult că El condamnă pe cel purtat de adversarii lor. Toți consideră că îl au
pe Dumnezeu de partea lor.
Asta se întâmplă deoarece Dumnezeu chiar este de partea tuturor. Însă ca
liber arbitru si nu are o preferință in aceste probleme.
Cu toții suntem in decursul unui proces de definire. Fiecare acțiune este un
gest de definire de sine.
Dacă sunteți mulțumiți cu modul in care v-ați creat pe voi înșivă si vă este
de folos, continuați să acționați în același fel. Dacă nu, vă opriți. Asta este
evoluție.
Poți sa-ti dai seama cat de mult a evoluat o persoana sau o societate dupã
ce anume numește ea „plăcere”, si cum declara ea ca ii este de folos.
Singurul lucru care se schimbă pe mãsurã ce evoluezi este noțiunea
referitoare la ceea ce îți este de folos. Iar aceasta se bazează pe ce anume
gândești tu că încerci sa faci.
Când ești pe punctul de a face un avort, de a fuma o țigară, de a frige si
manca un animal sau când ești pe punctul de a-i tăia drumul cuiva in trafic, nu
exista decât o singura întrebare pe care trebuie sa o iei in considerare: - Aceasta
Sunt Eu cu Adevărat? – Aceasta aleg eu sa fiu acum?
Nu exista nimic care sa nu aibă consecință. Orice are o consecință.
Consecința este : Cine si ce ești tu.
15.
Problema lui Cine Sunteți si Cine Alegeți Voi să Fiți este una de mare
importanță. Nu numai pentru că ea da tonul experienței voastre, ci pentru că ea
creează natura lui Dumnezeu.
Toata viața ti s-a zis că Dumnezeu te-a creat. Adevărul este ca noi Îl cream
pe Dumnezeu. Cu toți suntem angajați într-o lucrare sfântă împreună cu
Dumnezeu.
In fiecare moment Dumnezeu se exprima pe El Însuși in noi, ca noi si prin
noi. Noi alegem întotdeauna cum va fi crea Dumnezeu.
Adânc construit in interiorul nostru este un sistem intern de îndrumare
care ne arata drumul spre casa. Aceasta este vocea care va vorbește despre cele
mai înalte alegeri, care ne pune in fata cea mai grandioasa viziune a noastră.
Neamul omenesc nu are nicio șansă sa se ridice de la nivelul gândurilor
celor de mai jos pana când nu va ridicați voi înșivă către ideile voastre cele mai
înalte.
Voi sunteți viața si calea. Lumea vă va urma. Lucrurile sunt așa cum sunt,
pur si simplu. Lumea voastră va urma ideile pe care le aveți despre voi înșivă.
Mai întâi apare gândul despre voi înșivă, apoi urmează lumea exterioară a
manifestării fizice. Creați ceea ce gândiți. Deveniți ceea ce creați. Exprimați ceea
ce deveniți. Trăiți ca experiență ceea ce exprimați. Sunteți ceea ce trăiți ca
experiență. Gândiți ceea ce sunteți. Cercul e complet.
16.
Inclinația noastră pentru comparații, insistența cu care le facem, cat si
nevoia constanta de a caracteriza ceva ca „mai bine” sau „mai rău”, „mai înalt”
sau „mai jos”, „bine” sau „rău” demonstrează cat de mult am căzut noi in
dualitate, cat de adânc ne-am scufundat in separatism.
Nivelul gradului de avansare a unei societăți este reflectat in mod inevitabil
in cat de duala este gândirea ei. Evoluţia socială este dovedită prin trecerea spre
unitate, si nu spre separatism.
Unitatea este adevărul. Separatismul este iluzia. Atât timp cat o societate
se vede ca separată ea trăiește in iluzie.
Vă închipuiți că lumea noastră este unica lume din Univers care este
locuită. Ne închipuim că suntem cea mai grozavă națiune de pe Pământ, că
familia noastră este cea mai minunată si că noi suntem cei mai buni.
Va simțiți separați de Dumnezeu încât vă imaginați că El nu vă vorbește.
In inima voastră însă știți că Dumnezeu este cu voi, in voi si că sunteți Una.
Si cu toate acestea Îl negați. Unii afirmă chiar că nu există. Si cu cât vă imaginați
că este mai departe de voi, vă îndepărtați de propriul vostru adevăr.
In momentul in care vă proclamați Unimea cu Dumnezeu, alții vă vor
învinui public de parteneriat cu Satana. Si așa cum se întâmplă cu toți maeștrii
care-și demonstrează cu blândețe starea lor de maestru, veți fi adulați, insultați,
ridicați in slavi, denigrați, venerați si crucificați.
Pentru că, in timp ce, pentru voi, ciclu se va încheia, aceia care încă trăiesc
in iluzie nu vor ști ce să înțeleagă in ceea ce va privește.
Rolul maestrului este de a-i conduce pe alții la starea de maestru.
Într-o zi toți copiii lui Dumnezeu se vor întoarce la El. Problema nu e dacă,
ci când o vor face. S-ar putea să aibă importanta pentru ei.
Pentru creaturile iluminate, e foarte clar că ceea ce-i face rău unuia le face
rău celor mulți si ca de ceea ce beneficiază câțiva trebuie sa beneficieze cei mulți
– pentru că , altfel, până la urmă nimeni nu beneficiază de nimic. Pe planeta
noastră este exact invers.
Citește The Last Hours of Ancient Sunlight scrisa de Thom Hartmann.
Voi credeți că o societate ar trebui să fie primitivă sau avansată in funcție
de cat de înalte sunt nivelurile ei de înțelegere. Însă la ce sunt bune nivelurile
înțelegere daca nu le implementezi?
Mare parte din lumea noastră a dat dovada de mai multa compasiune in
urmă cu 70-80 de ani.
Credeți că sunteți la apogeul dezvoltării umane, însă suntem la început.
Frumusețea si parfumul florilor noastre vor umple pământul si veți avea
locul vostru in Gradina Dumnezeilor.
17.
Niciodată nu ești judecat sau „învinuit” de către Dumnezeu.
De ce te bazezi pe Ceruri ca sa îndrepte „nedreptatea”. De ce aștepți ca
Dumnezeu sa pedepsească pe cineva pentru ce ti-a făcut? Ploaia cade la fel si
pe cei drepți si cei nedrepți.
„Dreptatea” nu este ceva ce trăiți ca experiență dupã ce acționați într-un
anumit mod, ci deoarece acționați in acel mod. Dreptatea este o acțiune, nu o
pedeapsa pentru o acțiune.
Nu exista „viața de dupã”, exista numai viață. Moartea nu există.
Procesul de evoluție se desfășoară de o veșnicie. Acum, ați devenit
conștienți ca evoluați. Si nu numai de faptul că evoluați, ci de felul in care o faceți.
Acum, cunoașteți procesul prin care se desfășoară evoluţia – si prin care se
creează realitate voastră.
Tot mai mulți oameni sunt conștienți de puterea mintii, de relația lor cu
toate lucrurile si de identitatea lor reală ca ființe spirituale.
Fiecare persoana ajunge la înțelepciune într-un mod care-i este cel mai
apropiat, pe un drum care-i este cel mai familiar. Fiecare mesager al lui
Dumnezeu își extrage adevărul din cele mai simple momente si îl împărtășește
cu tot atât de multa simplitate.
Daca o specie foarte evoluată ar fi atacată de alta, este absolut sigur că
atacatorul ar fi mai puţin evoluat (o ființă primitivă). Pentru că nicio ființă
evoluată nu ar ataca altă ființă.
Singurul motiv pentru care o specie atacată ar omori pe alta ar fi ca cel
atacat a uitat Cine Este El cu Adevărat.
Daca ființa atacată s-ar identifica astfel cu propriul trup – forma sa fizică -,
atunci si-ar putea omori atacatorul, deoarece i-ar fi teamă de „sfârșitul propriei
vieți”. Dacă pe de altă parte, ea ar înțelege că nu este corpul ei, niciodată nu ar
sfârși existenţa corporală a altcuiva – pentru că nu ar avea niciodată motiv să o
facă. Pur si simplu, si-ar lasă jos propriul corp si ar trece in experiența sinelui non
corporal.
Va veni ziua când cuvintele si acțiunile celorlalți nu te vor mai răni.
Tu reacționezi la cuvintele si acțiunile celorlalți in felul in care reacționezi
deoarece ai uitat Cine Ești. Face parte din procesul evoluție, din procesul de
creștere.
Pe tot parcursul procesului de creștere „ trebuie să acționezi la nivelul la
care ești. Este nivelul tău de înțelegere, nivelul tău de voință, nivelul tău de
reamintire”.
O entitate foarte evoluată știe foarte clar că poate crea totul încă o dată,
de asemenea ii este clar că nu e nevoie sa o facă. Ii este clar ca nu are nevoie de
nimic pentru a fi fericită sau a supraviețui.
O entitate foarte evoluată (EFE) înțelege că ea si atacatorii ei sunt Una. Ea
ii vede pe atacatorii ei ca pe o parte rănită din Sinele ei.
21. Rezumat
1.
2.
Nu poți trezi specia pană când nu te trezești tu însuți.
Cel mai rapid mod de a te trezi este sa fii cauza trezirii rapide a altei
persoane.
Adevărul este ca ești treaz, doar ca nu știi ca ești. Nu ești conștient de
faptul ca ești treaz, prin urmare simți ca nu ești treaz.
Nu trebuie să salvezi lumea. Este vorba despre călătoria ta spirituală, este
vorba despre evoluţia ta individuală.
Si lumea poate, într-adevăr, să se schimbe si să fie „mântuită” prin decizia
ta de a începe să acționezi in baza a Cine Ești cu Adevărat.
Evoluţia personala va fi idea si scopul fiecărei schimbări pe care o
întreprinzi prin felul in care te deplasezi si experimentezi lumea.
Dacă dorința ta este aceea de a demonstra Cine Ești cu Adevărat – si unul
dintre modurile prin care consideri că poți să o faci este să contribui la a pune
capăt suferinței celorlalți, la a duce la vindecarea planetei si a influenta pozitiv
viitorul celor pe care ii iubești, atunci nu ti se va pare o sarcină prea dificilă.
A fi treaz si a ști ceea ce știi ... si a integra pe deplin tot ceea ce știi in viața
ta .... sunt doua lucruri diferite. Uneori, mai ales când ești tânăr e mai mare
tendința să te prefaci că nu știi ceea ce știi sau să ignori faptul că știi.
Specia noastră este una tânără si ca atare facem lucruri despre care știm
ca nu sunt bune pentru noi doar pentru ca par amuzante pe moment.
Asta este povestea experienței colective a speciei noastre pe Pământ si tu
ai acceptat experiență ta ca individ, chiar dacă știi că nu e bine. Pur si simplu nu
observi comportamentele dăunătoare ale altor persoane, te implici si tu in astfel
de comportamente.
3.
Oportunitatea ta este să faci tot ceea ce poți pentru a-ti trezi specia, in
primul rând prin comportamentul tău.
Dumnezeu nu vrea nimic. Dumnezeu poate avea orice vrea.
Cu toate acestea Dumnezeu are dorințe. Dorința Lui este cea care
alimentează motorul creației. Dorința Divină alimentează Universul.
Dorința lui Dumnezeu nu este obţinerea de rezultate concrete, ci ca
ființele conștiente din universul Sau sa aibă putere deplina pentru a crea ceea
ce doresc.
Dacă toate ființele conștiente din Univers nu ar putea alege decât să facă
ceea ce comandă Dumnezeu, ați trăi într-un univers populat de mașini.
Acest lucru ar anula întregul scop pentru care Dumnezeu a creat inițial
ființe conștiente – acela de a-si permite sa se experimenteze pe Sine drept ceea
ce este: Creatorul Liberului Arbitru al Propriei Experiențe.
Este esențial sa înțelegi ca Dumnezeu este atât Creatorul, cat si Creația.
Nu exista separare intre cele două.
Dumnezeu experimentează actul „creației” nu prin a le cere tuturor
aspectelor Sale sa execute ordine, ci exact invers: prin a le permite si a le oferi
putere tuturor creațiilor sale ca să creeze ceea ce doresc.
Prin acest lucru, Pârțile lui Dumnezeu demonstrează caracteristica
fundamentală a Întregului: LIBERTATE. Libertate absolută de a crea așa cum doar
un Creator Pur poate, fără nicio limitare sau restricție de nicio natură.
Rolul lui Dumnezeu este de a ne oferi puterea de a face ceea ce dorim sa
se întâmple, nu de a face asta in locul nostru.
Rolul Lui este de a ne oferi libertatea si mijloacele prin care să ne crem
propria realitate, să ne producem propriul viitor, să ne generam propriul rezultat.
Ideea este să ne păstram rolul de Creator.
4.
Supraviețuirea nu este instinctul nostru fundamental. Daca ne-am urma
instinctul fundamental, supraviețuirea speciei nu ar fi in pericol ci ar fi garantată.
Instinctul fundamental al omenirii este expresia Identității Adevărate a
fiecărui om – adică Divinitatea.
Acest lucru înseamnă Iubire Pură. Iubirea care nu cunoaște nicio condiție
si se exprimă cu orice preț.
Este ușor să te pierzi in labirintul vieții. Numai in momentele cele mai
critice, când „zarurile sunt aruncate”, majoritatea oamenilor se comportă ca si
cum „si-ar ieși din minți” – pentru că sunt efectiv in afara mintii. Ei își urmează,
in schimb, impulsul sufletului.
Însă cum spuneam specia noastră este foarte tânără, așa că mulți nu
înțeleg de ce se afla pe Pământ si nu accepta implicațiile vieții veșnice cu
Dumnezeu.
Vreți să le oferiți copiilor si nepoților voștri aceeași șansă pe care ați avut-
o voi: ocazia de a experimenta această minunată planetă fizică, acest mediu
deosebit si frumos si această expresie specială a vieții.
Totuși, este oarecum ironic: chiar si atunci când spunem că dorim ca
aceasta specie să existe in continuare si să-si îmbunătățească modul de viață,
mulți facem lucruri care de fapt complică situația.
Specia noastră nu are o „intenție” in ceea ce privește modul in care își
trăiește viața la nivel colectiv. Mulți spun ceva si fac altceva.
5.
6.
Cel mai rapid mod de a-ti trezi Sinele este sa-l trezești pe al altuia.
Când începi sa te concentrezi asupra acestui lucru, iti dai seama ca ești
deja treaz – si asta va avea un efect mai important.
Îți va schimba modul de a gândi, felul in care vorbești, in care acționezi si
in care alegi sa fii in fiecare moment si situaţie.
Acest lucru va influenta, la rândul lui, atât ceea ce strângi in viața ta, cat
si modul in care trăiești orice îți iese in cale.
7.
Divinitatea vine in multe forme. Forma pe care o luați voi este una dintre
ele. Deci, dacă doriți să resimțiți ajutorul Lui Dumnezeu, contați pe voi si pe
propria voastră înțelepciune superioară, dar nu ezitați să contați si pe toate
Manifestările Divinității care vă stau la dispoziție pentru a vă ajuta.
Ai intrat vreodată într-o cameră, într-un local sau o incintă si te-ai hotărât
in câteva secunde că nu vrei sa rămâi acolo si ai plecat?
Ti-ai pus vreodată o cămașa sau o bluza in timp ce te îmbrăcai sa mergi
undeva ca apoi sa o scoți imediat știind că nu este cea potrivită?
Ai întâlnit vreodată o persoană si ai simțit in interior că nu aveți prea multe
in comun? Sau ai trăit vreodată sentimentul de „dragoste la prima vedere”?
Daca ești atent la ceea ce simți, vei înțelege totul. Noi putem simți vibrațiile
locurilor, a lucrurilor si a oamenilor, ale altor ființe si pe baza lor să stabilim dacă
este bine sau nu.
8.
Dacă bați la ușa unui prieten, el deschide si te invită înăuntru si apoi te
servește cu aperitive asta nu înseamnă că nu poți accepta invitația de a intra
decât dacă mănânci aperitivele.
Libertatea este ceva ce vei avea întotdeauna. Asta ne este garantat de
către Dumnezeu.
Rămâneți mereu cu mintea deschisa. In toate lucrurile, rămâneți cu
mintea deschisa. Totul este posibil. In special in ceea ce privește lucrurile
despre care nu știi nimic.
Toata lumea are o conversație cu Dumnezeu tot timpul. Mulți nu știu asta.
Sau o numesc altfel.
Așadar, poți accepta ca Dumnezeu dialoghează cu tine, dar nu ești sigur de
Entitățile Foarte Evoluate care ne ajută.
9.
Intenția este totul. Ea stabilește semnătura energetică pentru
evenimentele care urmează.
Poți să te urci in mașină, să conduci si să faci tot ce ar face un șofer bun,
dar, dacă nu ti-ai stabilit intenția legată de destinație, nu vei ajunge nicăieri.
Dacă observi cu adevărat si cu smerenie că procesul tău personal, interior,
nu este concentrat pe altcineva si , cu siguranță, nu pe „salvarea lumii”, ci doar
pe a avansa cat de bine poți in propria evoluție individuală si personală, si dacă
împărtășești liniștit acest lucru cu oricine te întreabă despre schimbarea ta de
comportament – pentru că ceilalți vor observa – nu vei ajunge in locul dorit.
Daca accepți cu adevărat si cu smerenie ceea ce numești „imperfecțiuni”,
si te consideri si afirmi că ești o persoană a cărei evoluție este „in desfășurare” si
departe de a fi finalizată, vei evita sa ajungi in locul nedorit.
Dacă pricepi ceea ce tu si ceilalți numiți „imperfecțiuni” ca parte a ceea ce
e perfect la voi toți – si vedeți imperfecțiunile celorlalți in același mod -, veți crea
un echilibru minunat care vă va fi de ajutor vouă si tuturor celorlalți a căror viață
o atingeți.
Acest echilibru vă va permite tuturor să vă iubiți așa cum sunteți, chiar in
timp ce încercați cu smerenie si cu adevărat să creșteți si să evoluați in fiecare zi.
Vă va permite să le oferiți si altora șansa de a face la fel.
Ești o ființă minunată care creste si evoluează. Daca te-ai vedea așa cum
te vede Dumnezeu, ai zâmbi foarte mult.
Când te referi la „ființe din spațiul cosmic”, te referi la acea parte a
Universului de care ești conștient. Cu toate că Universul este mult mai mare si
există mai multe dimensiuni decât crezi.
Entitățile din aspectul limitat al Tot Ceea Ce Există (spațiul cosmic) se
manifestă in prezent ca entități fizice, la fel ca noi. Si asemenea oamenilor, nu
toate aceste ființe sunt pașnice.
Chiar si cele pașnice se comportă ocazional violent, la fel cum oamenii care
se considera pașnici se comportă violent uneori.
Exista dimensiuni in care ființele pot să ia sau nu formă dacă vor.
10.
Dacă tu crezi că ești in forma fizică acum pentru că trebuie sa fii, te înșeli.
Ești in forma fizică pentru că alegi sa fii.
Ai alege sa nu fii într-un trup dacă acest lucru ti-ar servi scopului tău si dacă
ai ști că poți să te eliberezi de experiențele neplăcute chiar in timp ce te afli într-
un corp.
Tu alegi să fii in planul fizic numai atunci când acest lucru ii servește
scopului tău. Si acum asta se întâmplă, altminteri nu ai fi aici. Asta e ceva ce
fiecare Entitate Foarte Evoluată știe.
Problema este ca tu nu știi care este scopul tău si astfel, ti se pare ca ești
in forma fizica împotriva voinței tale.
Acest lucru îți afectează întreaga experiență de a fi om. Nu crezi numai că
ești in corpul tău împotriva voinței tale, dar si că lucrurile pe care le observi si cu
care te confrunți in timp ce te afli in trup se întâmplă împotriva voinței tale. Acest
lucru are o influentă enormă asupra modului in care te porți cu tine si in care ii
influențezi pe ceilalți.
Omenirea este la o decizie distantă de a-si schimba viitorul pentru unul
mereu mai bun, prin procesul prin care fiecare persoană evoluează la nivelul
următor, acceptă si demonstrează Cine Este cu Adevărat.
O diferență intre specia umană si EFE este că ele se deplasează înainte si
înapoi intre starea fizică si cea non fizică la dorință, in timp ce oamenii consideră
că fac acest lucru într-un mod care nu are nimic de-a face cu dorința proprie.
Vă descrieți deplasarea din fizic in non fizic prin termenul de „moarte” si
considerați că acesta este cel mai rău lucru care vi se poate întâmpla. Este totuși
un eveniment evolutiv, aflat in plină desfășurare.
Încercați să o evitați cu orice preț, inclusiv abandonarea conștiinței, a ceea
ce „știți că așa este” si a celei mai profunde conștiințe interioare.
Trebuie să deveniți conștienți de faptul că sunteți in corpul vostru prezent
in mod deliberat, nu ca o încercare si o suferință, nu ca ceva din care de-abia
așteptați să scăpați, ci ca un mod de a experimenta si a demonstra ceea ce numai
viața fizică de pe Pământ vă poate oferi cea mai buna ocazie de a experimenta.
EFE se deplasează intre starea fizică si cea non fizică instantaneu. Se
întrupează si se destrupează pe loc si cum doresc. Pentru noi oamenii e nevoie
de o perioada de timp in planul fizic (ani de zile).
De fiecare dată când oamenii trec din planul non fizic înapoi in cel fizic,
trebuie să ia „viața de la început”. Trebuie să ne întrupam sub formă de copii si
sa învățăm din nou elementele de bază ale existentei in corp.
EFE trec de la o formă la alta spontan ca entități pe deplin dezvoltate, nu
ca ființe aflate la începutul unui ciclu de viață fizic.
Noi intrăm in planul fizic pentru că ne dorim experiența de a creste de la
embrion la copilărie, la adolescenta, la adult pana la bătrânețe. Si dorim asta mai
mult decât o dată.
Ne-am întors in Tărâmul Fizic iar si iar pentru a cunoaște plenitudinea
acestei experiențe, să încercăm să o înțelegem in totalitate, complet si in
amănunt, astfel încât să cream si experimentăm cine suntem din toate
unghiurile, prin toate obiectivele, in toate circumstanțele si situațiile.
Pe mãsurã ce trecem prin acest proces de creație de sine, trecem prin toate
ipostazele pe parcursul vieților. Suntem si victimă si răufăcători, puternici si cel
slab, oprimat si asupritor, corect si greșit, buni si răi.
Dumnezeu vă iubește, vă adora si vă accepta pe tot parcursul proceselor
noastre de „devenire” si de „creștere” si de „desăvârșire de sine”.
Vrea ca noi să decidem cine alegem sa fim si cum vrem să experimentam
acest lucru. Folosim planul fizic pentru a cunoaște si experimenta totul prin
producerea unui Câmp Contextual in care putem alege cine si cum vrem sa fim.
Acest Câmp Contextual este cea mai mare binecuvântare a vieții noastre in
aceasta dimensiune, pentru că, in absenta a Ceea Ce Nu Sunteți, Ceea Ce Sunteți
nu există.
In absenta întunericului, lumina nu există. Fără mic nu exista mare, fără
lent nu exista repede, fără bun nu există rău.
Prin urmare nu judecați si nu condamnați, ci fiți o lumina aruncată asupra
întunericului ca să experimentați si împliniți, să știți să experimentați Cine Sunteți
cu Adevărat.
EFE au experimentat deja planul fizic pe deplin până la capăt. Ele nu o iau
de la început la fiecare întrupare decât dacă le este de folos asta.
Daca o EFE intră in formă fizică in dimensiunea ei se întâmplă pentru că își
dorește să recreeze si să experimenteze din nou ceva ce nu poate fi creat sau
experimentat in formă non fizică.
Daca o EFE intră într-o formă fizică in alta dimensiune, o face pentru că
dorește să le ofere asistentă ființelor conștiente din acea dimensiune.
Pentru a continua sa exprime si să împlinească, să știe si să experimenteze
Cine Sunt cu Adevărat la următorul nivel, EFE aleg să se experimenteze si să se
exprime nu in calitate de Căutători ci ca Răspunsuri.
Întregul Univers este plin de ființe conștiente care doresc să-si exprime si
experimenteze Adevărata Natură si Identitatea Adevărată.
Acest lucru implică un proces de trecere si de cunoaștere a tuturor
aspectelor ce presupun a fii într-o formă fizică. Apoi de trecere si de cunoaștere
a tuturor aspectelor ce presupun sa fii in plan non fizic. Dupã aceea de integrare
a ambelor.
Integrarea completa poate avea loc in orice moment. O civilizație poate
începe să trăiască in felul unei specii trezite oricând dorește.
11.
Exista o singura energie sau esență in cosmos, iar aceasta este iubirea.
EFE sunt complet, absolut si in întregime lipsite de violentă de orice fel.
Ele nu se angajează in violenta fizică, nu proiectează violenta verbală si nu
au gânduri temporare de violentă. Ele nu numesc violenta „autoapărare”, nu o
numesc „divertisment” si nu o numesc „sport”.
Nu pot justifica actul de a-i provoca durere fizică ori emoțională si nici
disconfort oricărei alte entități.
Violentele au dispărut din cultura lor pentru că toata furia a dispărut din
realitatea lor.
Ele trăiesc in înțelegerea faptului că nu au nimic de pierdut dacă sunt bune,
binevoitoare, grijulii, pline de compasiune si altruism si oferă acceptare si iubire
necondiționată in fiecare moment al oricărei situații.
Ele știu că nu-si pot pierde viața pentru niciun motiv, nu pot pierde ceva
de valoare pentru ele, fiindcă nimic altceva nu este de valoare pentru ele in afara
vieții însăși, a propriei lor existente – si înțeleg că ea este cea care le oferă prilejul
pentru a experimenta divinitatea lor.
Ele știu cv vor exista întotdeauna si nu vor înceta niciodată să existe,
indiferent de ceea ce se întâmplă cu formele lor manifestate fizic.
Dorința pe care simțiți că trebuie să o satisfaceți este cauza tuturor
suferințelor. Iar suferința este cauza tuturor violentelor. Eliminați suferința, iar
violenta dispare.
Atunci când știi ca viața ta nu se va sfârși niciodată, știi ca ai o veșnicie
pentru a crea orice dorești sa experimentezi sau sa recreezi, scapi de
incapacitatea generata de dorințe si de nefericire.
Dacă iți imaginezi că ai un timp limitat in care să experimentezi ceea ce
dorești să experimentezi, vei renunța la pacea ta pentru a avea sau a păstra acel
lucru dacă si când îl dobândești.
Viața este o experiență veșnică pentru toate ființele conștiente. Restul
cred că dacă existenta lor in planul fizic se termină, existenta lor ca atare se
termină.
12.
Modul practic in care putem elimina violenta este prin îndepărtarea
credinței actuale de separare.
Teologia separării produce o Cosmologie a separării, adică un mod de a
privi intrega viață care spune că totul este separat de orice altceva.
Cosmologia separării produce o Psihologie a separării, adică un punct de
vedere care spune că eu sunt „aici” si toți ceilalți sunt „acolo”.
Psihologia separării duce la o Sociologie a separării, adică un mod de a
socializa ii care ii încurajează pe toți să acționeze ca entități separate cu interese
separate.
Sociologia separării produce o Patologie a separării cu comportamente de
autodistrugere, manifestate individual si colectiv, ce produc suferință, conflict,
violentă si moarte.
Când Teologia separării va fi înlocuită cu Teologia Unității, patologia
noastră va fi vindecată. Ea ar recunoaște că am fost diferențiați de Dumnezeu,
dar nu separați de El. La fel cum degetele de la mâini sunt diferite dar nu
separate.
EFE știu că nu numai viața este veșnică dar si că nu există nicio separare in
Univers si că totul este interconectat.
Nu vă descurajați di cauza a ceea ce nu ați făcut, încurajați-vă cu ceea ce
veți face.
Viața este expresia unității. Dumnezeu este însăși expresia Vieții.
Dumnezeu si Viața sunt Una. Noi suntem o parte a vieții si astfel parte din
Dumnezeu.
14.
1. O specie trezita percepe Unitatea Întregii Vieți si trăiește ținând seama
de asta. Oamenii, care nu s-au trezit încă o neaga sau o ignora.
Entitățile Foarte Evoluate (EFE) nu pun niciodată la îndoială faptul că toate
lucrurile sunt Un Singur Lucru; ele cunosc din experiență că exista doar Un Singur
Lucru si că toate lucrurile fac parte din Unicul Lucru care există.
Există o singură energie in Univers – o singură Sursă sau Forță – si că
această forță combină elementele fundamentale din care este alcătuită,
adăugându-le pe unele si scăzându-le pe altele, apoi modifică frecventa
vibrațională a acestor elemente diferite combinate pentru a genera diferite
expresii ale Esenței Esențiale.
Elementele sunt atrase unul de celălalt prin alegerea conștientă a fiecărui
element, afectate fiind de energia combinată a Esenței Esențiale care cuprinde
sufletul.
Fiecare celulă din corp acționează cu inteligentă. Te tai la deget si deja se
creează un aflux celular la locul rănii pentru a repara locul afectat. Celulele știu
ce si de ce fac.
Energia gândurilor tale are o influentă asupra celulelor din organism.
Alegerea de a acționa împreună, la unison si in armonie una cu alta se face
prin elementele vieții, atunci când există o aliniere cu scopul, in sectorul sau zona
in care există aceste elemente.
Celulele organismului vor acționa la unison si in armonie una cu cealaltă
atunci când va exista aliniere cu sufletul pe direcția in care se îndreaptă fiecare
moment din viața ta, de la nivel celular, pe baza planului sufletului din acea
femtosecunda.
Iar sufletul tău este Sursa energiei Esenței Esențiale care locuiește in tine.
Nu doar in gând, nu doar in cuvânt, ci si in faptă. Sufletul este expresia,
acum individualizată, a „ființei” care este Dumnezeu.
15.
Toate elementele vieții sunt impregnate cu inteligentă sau conștientizarea
funcției sale inerte.
Aceasta conștientizare umple fiecare element la capacitate maximă.
Așadar, fiecare element al vieții, pană la cea mai mică particulă sub
moleculară, este o parte a Mintii lui Dumnezeu.
Elementele Esenței Esențiale sunt atrase unul de celălalt printr-un aspect
sau caracteristica numita „funcție comună”.
Adică toate încearcă sa facă ceva. Toate sunt in acțiune, mereu in mișcare,
vibrând in continuu cu un scop.
Scopul lor este de a fi. Ele își dau seama că viața este mișcare.
Ceea ce vrea fiecare element nu contează. Elementul individual nu are o
preferință in această privință. Dorește doar să existe. Cu cat forța de aliniere este
mai mare, cu atât are o putere de atracție mai mare asupra fiecăruia dintre
elementele mai mici din zona ei de impact.
Deci dacă voi doriți ca toate elementele vieții, pană la cea mai mică
particulă, sa se deplaseze într-o anumită direcție, trebuie să creați alinierea
folosind forța energiei combinate , concentrată într-un anumit mod.
Gândul este această forță.
Gândul se concentrează prin dorință. Este sufletul definit într-un cuvânt.
Dorința este creatoarea intenției. Intenția este creatoarea gândirii. Gândul
este creatorul acțiunii. Acțiunea este creatorul rezultatului. Însă gândirea poate
avea o minte proprie acționată de dorințele corpului si nu ale sufletului.
Sufletul a introdus rezultatul dorit in mintea ta, dar trupul te-a făcut să ieși
din mintea ta pentru moment. Asta se întâmplă când crezi ca ești un trup, spre
deosebire de atunci când știi că ești un suflet.
Cele mai mici elemente au cea mai mică dorință. Elementele mai mari sunt
create din cele mici unite si au dorințe mai mari. Cantitatea de Dorință existentă
in orice element al vieții va fi găsită in proporție directă cu mărimea acestui
element.
Dorința lui Dumnezeu este ca fiecare ființă conștientă – fiecare element al
vieții suficient de mare si de complex să aibă capacitatea de a-si crea propria
realitate folosind liberul arbitru si alegerea conștientă.
Sufletul tău are o intenție. Sufletul tău este prezenta locală a intenției
divine, aceea de a exprima Divinitatea in fiecare moment așa cum o definește
fiecare ființă conștientă.
Această ființă are libertatea de a crea orice dorește, iar aceasta este cea
mai măreața demonstrație a Divinității.
16.
2. O specie trezita spune adevărul mereu. Oamenii se mint foarte des atât
pe ei cat si pe ceilalți.
Noi nu recunoaștem că nivelul crescut de violentă al societății noastre e
generat de filme, media, tv, de atacul continuu al acestor imagini. Dacă am
recunoaște înseamnă că ar trebui luate masuri in acest sens, așa că preferăm să
ignorăm.
Unii dintre noi fac același lucru cu tutunul, sau cu mâncarea nesănătoasă,
cu lipsa de activitate fizică sau cu valori sociale care ne conduc experiența către
un conflict constant.
Atitudinea de a privi direct comportamentele dăunătoare si a nu face nimic
in privința lor este marca ființelor conștiente cărora nu le pasă suficient de ele
sau nu înțeleg suficient despre sine astfel încât să facă suficient pentru sine ca să
oprească răul pe care si-l fac singure.
O specie trezită este incapabilă să mintă, având in vedere intenția ei
combinată. Membrii ei au învățat că a te minți pe tine si pe ceilalți e un lucru
neproductiv care ii îndepărtează de intențiile lor comune.
Este imposibil ca o EFE să transmită un neadevăr, deoarece vibrația sa
individuala s-ar modifica astfel încât să scoată in evidență faptul că ceea ce a
comunicat nu e in acord cu ceea ce știe si înțelege.
E similar cu faptul că te înroșești când minți dar la un nivel mai înalt.
Întreaga entitate va tremura si va vibra la o viteza atât de diferită, încât
adevărul ar ieși la iveală.
Minciuna este anunțul că vrei altceva decât persoana pe care o minți.
Sfârșitul înșelăciunii va veni odată cu sfârșitul separării. Când
conștientizam ca suntem Unul.
Expresia sinelui că singurul lucru care există cu adevărat este Divinitatea.
Pe limba noastră „iubirea”.
17.
3. O specie trezita spune un lucru si va face ce spune. Oamenii spun de
multe ori un lucru si fac altceva.
Pentru EFE a nu comunica ce gândesc este un comportament fără beneficii.
Daca ai un gând necurat, oprește-te. Uneori ai un gând care îți trece prin
minte, dar nu trebuie să-l lași acolo.
Tot ce fac EFE este să-si modifice imediat gândirea daca le trece prin minte
un gând pe care nu doresc sa-l manifeste.
Daca au o idee negativă pasageră, nu insista asupra ei.
Dupã ce fac acest lucru pentru un timp, au mintea pregătită să nu ia
niciodată in considerare mai mult de o nanosecundă gândurile pe care nu doresc
sa le vadă materializate. Pur si simplu le elimină. Creează un nou gând, pozitiv.
Așa că păstrează gândurile noi care-ti trec prin minte doar dacă sunt
pozitive. Atunci când gândul tău este pozitiv nu ezita să-l împrăștii oricui este
implicat sau ar putea avea un motiv sa fie interesat.
In ceea ce privește a spune un lucru si a face ce spui, cuvântul tău să fie o
promisiune, iar dacă crezi că este improbabil sau că nu vei fi capabil să faci lucrul
pe care îți vine sa-l spui ... nu-l spune.
Dacă ai dorit sa faci ceva când ai spui ce vei face, dar din anumite motive
nu mai poți, mergi la toți cei cărora le-ai promis si spune-le adevărul. Explica-le.
4. O specie trezita, dupã ce a văzut si a recunoscut ce este, va face
întotdeauna ceea ce funcționează. Oamenii fac adesea opusul.
Seamănă mult cu punctele 1,2 si 3, numai că privite dintr-un unghi diferit.
Dacă obiectivul tău este să trăiești o viață de pace, bucurie si iubire,
violenta nu funcționează.
Dacă obiectivul tău este să trăiești o viață sănătoasă si lungă, dar consumi
care moartă zilnic, fumezi, bei lichide care distrug nervii si prăjesc neuronii cum
ar fi alcoolul, nu funcționează.
Dacă obiectivul este să crești copii care să nu fie afectați de violentă si furie,
dar ii pui in fata reprezentării de violentă si furie in perioada cea mai influențabilă,
asta nu funcționează.
Dacă obiectivul tău este să ai grija de Pământ, dar acționezi ca si când
resursele sale sunt nelimitate, greșești.
Dacă obiectivul este să descoperi si să cultivi o relație cu o Zeitate iubitoare
însă vorbești despre un zeu al dreptății , pedepsei si al răzbunării, asta nu
funcționează.
18.
5. O specie trezită nu acceptă in civilizația sa un principiu care are
legătură cu concepte pe care oamenii le numesc „dreptate” si „pedeapsa”.
6. O specie trezită nu acceptă un principiu care are legătură cu conceptul
de „insuficientă”.
Există mereu „suficient” din orice crezi că îți trebuie să supraviețuiești când
știi că este imposibil să nu supraviețuiești. Altfel spus când supraviețuirea nu este
o problemă, ideea de insuficientă nu are sens si astfel întrebarea se pune nu dacă
supraviețuiești ci cum o faci.
Existenta veșnică garantată are ca rezultat împărțirea completă si deplină
a tot ceea ce există cu toți care există si conservarea oricărui element care ar
putea sa se epuizeze.
Nu exista niciun element important de care să avem nevoie si care să se
epuizeze pe Pământ.
Oamenii de pe Pământ nu ar trebui sa moară din cauza hranei insuficiente.
Este destul pentru toți dacă ar fi gestionat corect. Există suficient pentru specia
care împarte.
„Codul de conduită” al EFE din alta dimensiune este simplu: sa nu ai niciun
gând despre nimeni, să nu spui niciun cuvânt despre cineva si să nu-i faci cuiva ce
nu ai vrea să se gândească sau să se spună despre tine ori să ti se facă ție.
Nu există infracțiune si pedeapsă in cultura EFE.
Nimeni nu comite o infracțiune, pentru că toata lumea înțelege că ei sunt
Unul si ca o ofensă împotriva unei entități este o ofensă împotriva sinelui.
Cei mai mulți oameni din societatea noastră își spun ca sunt împăcați că se
va face dreptate in Viața de Apoi.
Însă tu spui ca dorești un Dumnezeu iubitor care nu judeca, însă apoi ceri
sa facă dreptate si sa împartă pedepse.
„Dreptatea” nu este ceva ce experimenta dupa ce am actionat intr-un
anumit mod, ci pentru ca actionam intr-un anumit mod. Dreptatea nu este
pedeapsa pentru o actiune, ci un act.
Problema cu societatea noastra este ca noi cautam „dreptate” dupa ce a
avult loc o nedreptate in loc sa facem dreptate in toate cazurile prin alegerile si
actiunile fiecaruia.
19.
7. O specie trezită nu cunoaște termenul de proprietate.
In civilizațiile EFE nu există proprietate.
Nu există Corect sau Greșit. Există numai Ce Funcționează si Ce nu
Funcționează.
Cei care dețin majoritatea lucrurilor le păstrează in mare mãsurã pentru ei
înșiși, astfel că cei mai mulți oameni doresc ce au aceștia.
EFE înțeleg că din moment ce sunt Unul, orice lucru care există ii aparține
fiecărei entități.
In cazul lor, ideea de proprietate este înlocuită cu conceptul de
„administrare”.
Entitățile ajung la un acord cu privire la cine va avea dreptul de a administra
ceva, cine va coopera cu cine, cine ii va creste pe urmași si cine va realiza ceea ce
funcționează in lumea fizica.
Nimeni nu-si însușește nimic si pe nimeni de care are grijă prin
administrare sau acord de parteneriat.
Cei care creează descendenți nu-si imaginează că ii „dețin”, cei care intră
in parteneriate cu ceilalți nu-si imaginează că partenerii le „aparțin”, iar cei care
acceptă să administreze ceva, nu-si închipuie că „dețin” elementul respectiv.
Ei pur si simplu iubesc si îngrijesc aceste alte entități si alte elemente.
Nimeni nu-si imaginează că deține mineralele sau apa de sub acea parcelă,
sau că deține aerul de deasupra.
Oamenii se gândesc la profit.
EFE nu consideră un lucru ca fiind profitabil dacă beneficiază de avantaje
pe seama altcuiva. Nu e acceptabil să câștige ceva in timp ce altul pierde. Iar dacă
câștigul nu vine onorabil este considerat mai degrabă o pierdere.
8. O specie trezită împărtășește totul cu toata lumea. Oamenii
împărtășesc cu ceilalți doar in împrejurări limitate.
Pentru majoritatea acest lucru pare să fie nefuncțional.
Însă acest lucru este deseori aplicat dar in cecuri restrânse cum ar fi familia.
Nu ai merge cu o umbrelă deasupra capului tău când ești cu copilul de
mână sau cu nevasta, lăsându-i-i pe ei in ploaie. Nu ai manca singur o prăjitură
fără să o împarți cu soția sau copilul.
Singura diferență dintre oameni si EFE la acest capitol este ca EFE consideră
că toți fac parte din familia lor.
Motivul pentru care ne comportam așa este faptul ca nu credem ca este
suficient pentru toata lumea si vrei sa te asiguri ca îți primești partea.
Veți fi surprinși sa vedeți ca aveți nevoie de mult mai puţin decât credeți
pentru a rămâne intacți ca trup si ca nu avem nevoie de nimic pentru a rămâne
in viață ca suflet.
Experiența vieții nu este ceva ce ar trebui câștigat. Viața este un dar care
ti-a fost dat si nu e nevoie sa simți ca trebuie sa-l meriți.
Un lider nu este cel care spune urmați-mă ci cel care spune „eu voi merge
primul”.
20.
9. O specie trezită creează un echilibru intre tehnologie si cosmos, intre
mașină si natură.
Daca am fi treziți, am înceta sa ne distrugem mediul la orice pas, am
înceta sa ne otrăvim lucrurile pe care le mâncam, le bem, fumam, respiram, ni
le injectam, le ascultam si le urmărim. Am pune capăt competițiilor pentru
obţinerea de bani, faima, dragoste, atenție, sex.
Atunci când vom trai precum o specie trezita vom transforma in
preferințe ceea ce am crezut ca sunt nevoi si vom iubi cu adevărat pe toata
lumea in mod necondiționat in timp ce îmbrățișam si acceptam un Dumnezeu
care face același lucru cu noi.
10. O specie trezita nu ar pune capăt niciodată expresiei fizice a unei alte
ființe decât daca i se cere de către acea ființă sa facă acest lucru.
Toate atacurile se numesc „apărare” in culturile primitive.
Suntem invitați să ne amintim că fiecare act este un act de definire de sine.
Dacă dorim sa trăim ca o specie care își ucide propriii reprezentanți pentru ca alții
să supraviețuiască, putem face acest lucru.
Însă va veni ziua in care vom alege să ne oprim pentru că in frenezia noastră
de a proteja specia umană, aproape am distrus-o.
Când specia se va trezi, nu vor mai fii scenarii in care membrii săi vor trebui
sa se apere unul de celălalt.
Vom renunța la arme si vom evita căile si mijloacele de distrugere
reciprocă.
Competițiile vor lua sfârșit si vom împărtăși tot ceea ce există.
Nu vom avea motiv de apărare pentru că nimeni nu va avea vreun motiv
să ne atace atât fizic cat si emoțional.
Este o diferență intre cineva care alege să pună capăt vieții pe baza
propriului liber arbitru si cineva care alege sa pună capăt vieții altcuiva împotriva
voinței aceluia.
EFE ar permite prima variantă si ar exclude-o pe a două.
Misterele vieții nu pot fi rezolvate in cadrul limitelor mintii umane si pe
baza datelor incomplete deținute de orice specie care este la început drum.
21.
16. O specie trezită stăpânește puterea metafizicii (spiritualității),
oamenii o ignora.
Posibilitățile si extinderea înțelepciunii universale si puterea creatoare
sunt in mare parte nefolosite de către omenire.
Societatea umana nu este pregătită, la scara larga, sa înfrunte provocările
spiritualității, sa se ocupe de alchimie si sa aplice riguros puterea gândirii
pozitive.
22.
10. O specie trezită nu ar pune capăt niciodată expresiei fizice a unei alte
ființe decât daca i se cere de către acea ființă sa facă acest lucru.
Fiecare moarte servește scopului fiecărui suflet din acel moment, altfel nu
s-ar întâmpla.
Sufletele fac tot ce pot pentru a ușura durerea provocată de pierderea
celor dragi, ajutându-vă să înțelegeți si să experimentați că, de fapt, ele nu au
murit.
Numeroase dovezi arată că cei care au trecut in neființă au găsit modalități
de a le transmite clar persoanelor dragi rămase in urmă semne că sunt „încă in
viață”.
Dacă nu ai ales la nivel Superconștient să-ti părăsești corpul, nu vei muri
nici măcar in cele mai nesigure si mai periculoase circumstanțe de viață. S-ar
putea să treci pe lângă moarte sau să te însănătoșești miraculos.
Voința Superconștienta Colectivă – adică voința tuturor din Colectiv – este
singura care afectează întruparea sau destruparea Colectivului, iar Voința
Superconștientă individuală este singura influentă care afectează întruparea sau
destruparea indivizilor. Așa funcționează energia Vieții.
Voința Superconștientă Colectivă nu alege ca acest colectiv să fie anihilat
in masă sau distrus ca civilizație.
Nicio ființă umană nu trăiește experiența morții prin încălcarea Voinței
Supraconştiente Individuale a acelei persoane. Si nicio civilizație nu trăiește
experiența distrugerii totale prin încălcarea Voinței Supraconstiente Colective a
acelei civilizații.
Nu există victime si răufăcători in lume. Există numai ființe conștiente ce
evoluează fizic si metafizic si se ajută să evolueze una pe cealaltă.
Noi suntem numai Iubire. Din acest motiv, ai ierta persoana sau grupul care
pare sa fie cauza morții tale, pentru că ti-ai da seama că la nivel conștient nici
măcar nu au știut ce fac.
Apoi, când treci la conștienţă totală pe Tărâmul Ființei Pure renunți la orice
nevoie de a-i ierta, pentru că iertarea e înlocuită de înțelegere. Ai înțelege in
totalitate cum ar putea sau cum ar face o ființă conștientă un astfel de lucru.
Nu trebuie să aștepți pană ajungi pe Tărâmul Ființei Pure. Această
conștientizare poate fi îmbrățișată de tine in orice moment. Evoluţia înseamnă
expansiunea continuă a conștienţei tale.
23.
Se spune că Tărâmul Ființei Pure este unul dintre cele trei aspecte ale
Împărăției lui Dumnezeu. Celelalte două sunt Tărâmul Spiritual si Tărâmul Fizic.
Voi vă puteți deplasa fără efort intre aceste tărâmuri, dar când vă petreceți
o perioadă mai scurtă de timp într-o stare metafizică, numiți aceste deplasări
vieți.
Oamenii pot trece in stare metafizică si prin vise, experiențe înafara
corpului, experiențe in preajma morții, meditație. Maeștrii o fac de mai multe ori
in timpul unei vieți.
In timpul unei calatorii printr-o anumita viață, puteți si chiar trăiți in plan
metafizic. Dar acest lucru nu este o experiență obișnuită sau de zi cu zi.
Toate ființele conștiente experimentează conștiința la patru niveluri:
Subconștient, Conștient, Superconștient si Supraconștient.
Energiile creației sunt emise de fiecare entitate de la unul dintre aceste
patru niveluri.
Dat fiind faptul că specia umană este tânără, multe ființe acționează fără a
fi pe deplin conștiente de cum fac si de ce fac. Ele își produc creațiile de la un
anumit nivel al conștienţei de la care percep viața dar nu fac pe deplin conștiente
asta sau nu au o intenție clară privind nivelul de la care funcționează.
Nivelul Subconștient – este acela când o persoană se vindecă de o rană. Ea
subconștient trimite celule albe la locul tăieturii pentru a o vindeca. Ea nu este
pe deplin conștientă de ceea ce face si de modul in care creează.
Nivelul Conștient – este acela in care te gândești la ce faci – ești pe deplin
conștient de ceea ce faci si cum o faci. Iți faci piața sau gătești ceva.
Nivelul Superconștient – salvezi pe cineva de la un incident. Ai acționat
dupã ce te-ai gândit, ai pus informațiile laolaltă foarte rapid de pare că nici nu te-
ai gândit. In acest caz ai conștiința deplină a ceea ce faci si a modului in care o
faci.
Nivelul Supraconștient – o persoană care alege să se trezească pe sine si
specia umană este o demonstrație si un model al Identității ei Adevărate,
acționează cu conștiința deplină a ceea ce face si cum o face.
Ființele conștiente demonstrează o Conștientizare absolută, completă si
deplină a Cine Sunt si a Modului in care Funcționează Viața atunci când aleg in
mod deliberat si intenționat, înainte de vreme, o anumită Stare de Conștienţă din
care sa exprime si să experimenteze orice gând, cuvânt sau acțiune.
Ființele conștiente demonstrează un nivel inferior de Conștientizare atunci
când exprimă si experimentează un gând, un cuvânt sau o acțiune de la o Stare
de Conștienţă pe care nu au ales-o in mod deliberat si intenționat.
Multe ființe conștiente oscilează intre nivelurile de conștientizare,
modificând astfel semnificativ calitatea si eficacitatea gândurilor, a cuvintelor si
acțiunilor pe parcursul vieții.
Maeștrii sunt ființe care nu oscilează intre nivelurile de Conștientizare, ci
aleg in mod constant, cu deliberare si intenție clară, Starea de Conștienţă din care
își doresc să emită gânduri si cuvinte si să întreprindă acțiuni.
24.
Omenirea nu poate si nu va fi amenințată la nivel colectiv. Ea va exista
întotdeauna, pentru că aceasta este Voința Superconștientă Colectivă a omenirii.
Problema nu este dacă omenirea va exista ci cum va exista. Care va fi calitatea
vieții umane?
Subiectul este viața, ce este adevărat in privința ei si cum puteți trăi acest
adevăr.
Veți continua să vedeți ca fiind adevărate nașterea si moartea voastră
atâta timp cat va veți considera un simplu corp.
Fiecare entitate din cealaltă dimensiune crede că este o emanație a Esenței
Esențiale, sau mai bine spus un suflet.
Știind că sunt suflete, aceste entități trăiesc experiența întrupării dupã
dorința lor, nu mor niciodată, scopul lor fiind de a experimenta Divinitatea. Nu
au nevoie de nimic, nu dețin nimic, împart totul cu ceilalți, nu se abat de la nimic
pentru a face totul pentru cei pe care ii iubesc si nu există cineva pe care să nu-l
iubească.
Dacă o EFE simte că a fi văzută in propria sa forma fizică ar șoca, dezamăgi
sau provoca ridicarea unor ziduri de apărare inutile, aceasta va lua forma ființelor
pe care încearcă să le ajute si o va face într-un mod care să ii permită să se
integreze într-o altă civilizație fără ca prezenta ei sa devină distructivă,
deranjantă, înspăimântătoare sau alarmantă.
Se va întrupa in ciclul de viață al ființelor pe care încearcă să le ajute,
trecând prin același ciclu de dezvoltare al fiecărei entități din acea civilizație.
Nu ar trebui să aveți impresia ca mii, sute sau zeci de astfel de entități dintr-
o alta dimensiune merg pe stradă alături de voi sau trăiesc printre voi. In acest
sens, nu sunt si nu au fost extratereștrii printre noi.
Metoda obișnuită de a ajuta civilizația de pe Pământ este prin trimiterea
delicata de energie de vindecare si susținere, sub forma de sprijin, cunoaștere,
concepte si idei in funcție de care omenirea sa-si conducă viață. Acest lucru vine
sub forma de inspirație.
EFE plasează idei in spațiul vieții, iar aceste idei rezonează cu ființele din
planul fizic care emit o semnătură energetică similară. Este o rezonanță
energetică care atrage aceste idei către ei.
Totul este energie care vibrează la o anumita frecvență. Toate ființele
conștiente din Univers sunt atrase de energii asemănătoare. Acesta este modul
prin care ființele conștiente primesc inspirație.
Rezultatul: idei complexe, înălțătoare si revoluționare apar in cărți, filme,
programe tv, videoclipuri, reviste, social media, fizica, chimie, medicină etc.
Fiecare ființă conștientă din Univers are abilitatea de a comunica direct cu
Divinitatea. Nu este si nu a fost vreodată necesar să treci printr-un intermediar,
o EFE sau oricine altcineva.
25.
Poți alege sa preiei orice formă fizică alegi, oriunde in Univers.
Ca parte a călătoriei sufletului tău, ca parte a misiunii lui de a experimenta
toate aspectele pe care știe că le are.
Din același motiv, este posibil ca sufletul tău să fi părăsit alte civilizații
pentru a se întrupa pe Pământ.
Ai venit aici să trăiești toate aspectele vieții pe care ti le poate oferi
Pământul, in timp ce o EFE ar veni aici pentru a vă ajuta.
Întreaga experiență a tuturor sufletelor tine de alegere. Întotdeauna si
pentru totdeauna este alegere. Liber Arbitru.
Când o EFE devine umană ca formă, ea absoarbe, acceptă si întruchipează
toate aspectele omenirii, până la cel mai mic detaliu si caracteristica celulară.
Astfel ea este umană, însă cu caracteristici, gândire, temperament si înțelegere
pe care cunoașterea si experiența ei le aduc.
26.
Așadar o Entitate Foarte Evoluată trece prin anii de dezvoltare ca orice alt
membru al speciei umane, apoi începe să facă lucrarea de a ajuta specia să se
trezească atunci când ajunge la maturitate.
Singurul obiectiv al EFE este să lase aici informații într-un mod care exprimă
clar idealuri superioare pentru a fi luate in considerare de cultura in curs de
dezvoltare.
O specie trezita elimina ideea de a fi vreodată ofensata si cu atât mai mult
pe cea de a căuta răzbunare. Oferiți-i doar binecuvântări celui care va rănește.
Renunțați la apărarea de orice fel.
Nu trebuie sa fie mai importanta originea unui mesaj sau a unei
manifestări exemplare decât conținutul mesajului.
EFE au oferit ajutor in procesul nostru de evoluție nu că sa ne facă să ne
punem întrebări ci să ne inspire in a crea un viitor glorios.
Adevărul este adevăr, indiferent de sursă.
Nu ar avea niciun rost ca EFE să încerce să ajute omenirea dacă unicul
rezultat al eforturilor lor ar fi ca omenirea să înceapă să le ceara ajutorul.
Ideea este ca ființele umane să devină conștiente de Cine Sunt, nu să
conștientizeze cine este altcineva.
Scopul întregii misiunii in care EFE încearcă să ajute omenirea este de a
spori măreția omenirii printr-un cuvânt sau o idee bine aleasă, plasa ici colo,
oferită oamenilor pentru a fi luată in considerare.
27.
Viața de pretutindeni este compusă mai mult din spaţiu decât din materie.
Atunci când energia pură se coagulează, ea se transformă in materie.
Deoarece aceste coagulări vibrează sau oscilează la viteza suficientă, particulele
se află constant in mișcare. Ele nu doar vibrează sau se rotesc pe loc, ci se
deplasează prin spaţiu precum un titirez pe o masă.
Aceste particule se pot mișca atât de repede încât par să nu fie nici aici si
nici acolo ci peste tot in același timp, creând iluzia de soliditate (precum lamelele
unui ventilator la viteaza mare).
Atunci când o EFE se des-corporalizează, timpul dintre ciclurile energetice
ale EFE este atât de lung încât spațiul dintre oscilațiile ei este enorm. Ceea ce
odată a apărut ca o formă fizică solidă nu mai are acel aspect. Entitatea pare să
fi dispărut văzută de aproape.
Cosmosul este un multivers, nu un univers.
EFE înțeleg perfect metafizica existentei si știu in mod clar că nici nu există
si nici nu încetează să existe doar din cauza frecventei vibrației lor energetice. Ele
doar par să fie sau nu fizice.
EFE știu că există întotdeauna si pentru totdeauna ca individualități
vibratorii ale Esenței Esențiale si că tot ceea ce fac este să-si adapteze fluctuațiile
energiei, modificându-si oscilațiile pentru a fi văzute sau nevăzute in funcție de
scopul lor.
Ele nu se întrupează sau destrupează niciodată, ele există mereu. Sunt
mereu in ambele stări. Si ele umplu mai mult sau mai puţin spaţiul prin simpla
modificare a vitezei vibrațiilor energetice.
Dumnezeu este atât de mare, încât, din cauza vibrațiilor noastre
energetice, nu poate fi văzut deloc.
Dacă te uiți la propriul corp sub o lupă enormă, vei vedea exact ceea ce
vezi când te uiți la cer noaptea. Ai observa că tu si cosmosul sunteți 99% spaţiu.
Atunci când particulele energetice ale unei persoane se deplasează cu o
viteza superioară, spui că acea persoană trăiește, iar când energia ei se
deplasează cu o viteză foarte mică, spui că a murit.
Corpul mort se descompune in cele din urmă si devine parte din structura
pământului in care este îngropat. Sau, dacă a fost incinerat, își schimbă
instantaneu forma in pulbere din care este alcătuit Pământul si Cosmosul. Dar nu
se dezintegrează.
Expresiile energetice numite trup si minte călătoresc cu sufletul prin toată
veșnicia. Corpul si mintea sunt doar aspecte ale energiei sufletului care vibrează
la frecvente ce le determină să fie experimentate si exprimate in moduri
deosebite.
28.
Gândește-te la un DVD cu un film. Tot filmul este înregistrat pe DVD.
Însă tu nu vezi filmul deodată ci cadru cu cadru.
Dacă oamenii observă asta, ce crezi ca pot face EFE cu informațiile de pe
DVD-ul gigant denumit Univers?
Majoritatea oamenilor nu știu că timpul si spațiul sunt iluzorii si își
imaginează că sunt constrânși de ele si că trebuie să respecte legile timpului si
spațiului.
Folosești cel mai bine iluziile înțelegând ca timpul si spațiul nu sunt ceea
ce par a si ca putem reacționa la ele într-o varietate de moduri pentru a produce
o varietate de experiențe.
Ai observat că timpul zboară când te distrezi dar trece cu încetinitorul la
muncă sau atunci când aștepți ceva.
De asemenea poți realiza mai multe in patru ore decât in două zile dacă ai
un termen limită si sunt ultimele patru ore.
Timpul este o iluzie si nu te lasă limitat sau descurajat de cat de puţin
timp pare ca avem. De asemenea nu te amăgi nici ca ai o groaza de timp la
dispoziție.
Fa in așa fel încât evaluare abilitaților si stabilirea obiectivelor sa nu aibă
de-a face cu timpul. Eliberează-te de aceste constrângeri artificiale.
Spațiul si Timpul nu sunt două lucruri diferite, ci un element unificat al
cosmosului, două aspecte ale unei realități unice.
In această realitate unică nu exista trecut, prezent si viitor.
Depinde de modul in care privești tot ce există. Există un singur moment
de aur si anume ACUM, experimentat din diferite locuri din Continuumul Spaţiu-
Timp.
Experiența timpului este creată de locul nostru in spaţiu.
Ai putea schimba viitorul pe care tu si toți cei care trăiesc acum îl
experimentați. Nu exista un singur viitor, ci orice viitor posibil pe care l-ai putea
crea.
Într-un joc de șah pe calculator, toate variantele posibile de viitor există
deja, iar tu decizi pe care dintre aceste rezultate le vei trăi, in funcție de mișcările
pe care le faci.
Viitorul este asigurat, dar depinde de tine ce viitor experimentezi.
29.
Caracteristica fundamentala a tuturor formelor de viață conștiente este
libertatea. Libertatea de a crea orice realitate aleg.
Toate ființele conștiente din univers aleg, in cele din urma, sa îmbrățișeze
Divinitatea.
Întrebarea nu este dacă vor face această alegere de bună voie, ci dacă vor
face acest lucru înainte sau dupã ce au provocat atât de mult rău încât viața așa
cum o cunoscuseră a fost modificată pentru totdeauna.
Fiecare rezultat imaginabil a avut deja loc si cel pe care tu si restul il veți
experimenta este cel pe care îl veți alege, iar Dumnezeu nu va împiedica această
alegere. Aceasta este cea mai reală experiență a Divinității.
Nicio specie nu se anihilează niciodată total si complet. Este posibil să fiți
nevoiți să migrați, însă specia umană nu va fi anihilată niciodată in totalitate.
30.
Gandi a spus corect: trebuie sa fiu schimbarea pe care doresc sa o vad.
Suntem bunătate, mila, compasiune si înțelegere. Suntem pace, bucurie
si lumina. Suntem iertare si răbdare, putere si curaj, un ajutor in perioade de
nevoie, o mângâiere in perioade de durere, vindecători in momente grele,
învățători in vremuri de confuzie. Suntem cea mai profunda înțelepciune si cel
mai înalt adevăr, cea mai mare pace si cea mai mare iubire.
Privește-ti intrega viață ca pe un proces, nu doar ca pe o perioadă mică din
acest întreg. Permite-i procesului să se desfășoare in propriul ritm.
Nerăbdarea poate să nu fie benefică dacă te împiedică să recunoști cat de
departe ai ajuns si cat de repede ai făcut acest lucru.
Aveți răbdare cu voi înșivă si aveți răbdare cu acest proces. Va îndreptați
spre locul unde încercați să ajungeți si toți veți ajunge acolo.
Nu exista nicio cale corecta către vârful muntelui.
32.
Nimeni nu moare într-un moment sau într-un mod pe care să nu-l fi ales.
Nu este ușor de acceptat dar să mori la un moment sau într-un mod care
nu este ales de tine ar fi imposibil.
Toți suntem individualizări ale Divinității, adică Dumnezeu manifestat in
oameni.
Toate ființele conștiente din cosmos sunt manifestări ale Singurului Lucru
Care Exista, adică Dumnezeu.
Energia care emană din nucleul ființei tale ajunge departe in cosmos,
extinzându-se la infinit. Când identifică o anumită sursă a acelei energii numită
„pace”, rezonează cu modul in care o experimentează. Ulterior, aceste civilizații
o reflectă înapoi către noi, amplificată, pentru a ne anunța că nu suntem singuri
si că suntem sprijiniți in experiența noastră.
Când noi, cei de pe Tărâmul Fizic, ne destrupam, ne reidentificam.
Dupã moarte ne trezim la Cine Suntem cu Adevărat si ne întoarcem la ceea
ce numim „acasă”, reunindu-ne cu toți cei dragi, cu Întregul.
Te contopești cu Dumnezeu si trăiești cunoașterea, conștientizare si
experiența Singularității si Unicității.
Dupã momentul de contopire cu Dumnezeu te vei naște din nou ca un
suflet individual.
Sufletul tău dorește expresia Divinității tale. Odată ce o cunoști din nou, ti-
o reamintești, vei fi copleșit de dorința naturală de a experimenta acest lucru.
Aceasta este dorința fundamentală a lui Dumnezeu, de a-L manifesta. De a
se exprima.
Parții din Dumnezeu care ești tu, i se oferă șansa de a se întoarce la viața
fizică pe care ai părăsit-o, sau de a trece in Tărâmul Spiritual si de a te întoarce
pe Tărâmul Fizic într-un alt moment.
Toate acestea se întâmplă într-o clipa. In realitatea supremă totul se
întâmplă simultan.
Puteți continua să experimentați viața veșnică pe Tărâmul Spiritual, pe
Tărâmul Fizic sau pe Tărâmul Ființei Pure.
De ce să nu rămai pe Tărâmul Ființei Pure? Pentru că dorești să
experimentezi finalizarea acelei parți din Călătoria Sufletului care poate să se
desfășoare doar pe Tărâmul Fizic.
Din acest motiv vei considera că este o binecuvântare să fii aici, exact unde
ești acum.
33.
Tot ce vedeți in jurul vostru este energie care se exprimă in moduri diferite.
Energia nu poate fi creată, nici distrusă. Ea este.
Viața este un proces de schimb de energie. Pe Tărâmul Fizic schimbul de
energie este uneori un proces violent față de cealaltă dimensiune.
Universul Paralel există lângă universul nostru, dar nu este identic si nici
asemănător.
Pământul nu este singurul loc vizitat de EFE.
Nu există eșec in experiența EFE. Angajamentul de a întreprinde ceva si
acțiunile implicate in acest scop le oferă sentimentul de reușită.
Succesul in trezirea completă este cunoașterea faptului că ești treaz si nu
știi sau nu ai acceptat încă acest lucru.
Trezirea nu înseamnă schimbarea ta, ci schimbarea modului in care
gândești despre tine.
Transformarea ta personala înseamnă sa adaugi la ce ești acum, nu sa
scazi din ce ești acum.
Succesul nu consta in săvârșirea a ceea ce crezi ca trebuie sa produci in
călătoria ta, el se găsește in dragoste, bucurie, fericire si in senzația de Sine
Adevărat pe care o experimentezi.
Tot ce faceți pe Pământ este să vă ajutați unul pe celălalt ca un mijloc de a
exprima si de experimenta cine sunteți. Va ajutați reciproc cu ceva.
Numiți activitățile pământești „locuri de muncă” sau „ocupații” dar in fapt
va ajutați unul pe celălalt.
Elimina violenta si nu uita sa iubești.
Eliberează-te din închisoarea gândurilor de separare față unul de celălalt
cat si de Dumnezeu.
Eliminați violenta si amintiți-va sa iubiți, eliberându-va de toate
gândurile de separare.
34.
Sunteți invitați să vă amintiți cum să iubiți, amintindu-va faptul că iubirea
este adevărata voastră identitate.
Fiecare act este un act de iubire. Acest lucru este valabil pentru toată
lumea.
Este vorba despre iubirea față de ceva care se află in spatele fiecărei decizii
si acțiuni a tuturor ființelor conștiente.
Tot ce trebuie să faci pentru a înțelege de ce o persoană sau un grup a făcut
ceva este să întrebi „ ce iubește atât de mult încât a simțit că trebuie să facă
asta?
Problema nu este ca oamenii nu iubesc, problema este că oamenii nu știu
cum să iubească. Acest lucru nu justifică acțiunile lor, dar le explică.
Pe mãsurã ce specia se maturizează, își amintește cum sa exprime iubirea
Pura. „Pur” înseamnă fără să aștepți sau să fie nevoie să primești ceva la schimb.
Iubire pură este un act dezinteresat, bazat pe conștiința sinelui că nu are
nevoie, nu cere si nu ii trebuie nimic pentru a fi perfect fericit.
Aceasta este starea naturală a Dumnezeirii, care de altfel este motivul
pentru care Dumnezeu nu cere si nu ordonă nimănui nimic (frică, înjosire,
venerare etc.).
Unii au simțit acesta iubire când au ținut un copil in brațe, pentru un loc
sau un obiect, o plantă, un copac , un răsărit sau cerul nopții.
Toată lumea a simțit acesta iubire. Aceasta este iubirea Lui Dumnezeu
pentru noi.
Când iubești un lucru pentru simpla lui frumusețe, pentru simplul miracol
al existentei lui, pentru bucuria pe care ti-o aduce, iubești pur.
Daca dorești sa obții ceva ca recompensa pentru transmiterea iubirii,
atunci nu iubești acel lucru sau acea persoana, te iubești pe tine si pur si simplu
folosești acel lucru sau persoana ca mijloc de a obţine ceea ce iti dorești.
Iubirea de sine nu este iubirea primită de la altceva din afara sinelui. Este
iubirea sinelui față de tine, simplul miracol si simpla bucurie deplină a sinelui de
a fi cine si ce este cu adevărat.
Așa cum nu vezi decât frumusețe si perfecțiune la un nou-născut, așa
Dumnezeu nu vede nimic altceva decât perfecțiune in noi.
Tu evoluezi, te extinzi si îți completezi experiența despre sinele tău
adevărat prin expresia ta pe Tărâmul Fizic de pe această planetă.
35.
In viață nu este nimic de iertat. Așa cum nu trebuie să ierți un copil mic că
nu a învățat tabla înmulțirii sau că a vărsat laptele. Nu trebuie să ierți întrucât
înțelegi perfect că un astfel de lucru se poate întâmpla. Înțelegerea înlocuiește
iertarea in mintea Maestrului.
Nimeni nu tine scorul. Nimeni nu judeca sau pedepsește.
Daca alegi sa acționezi ca cineva care este conștient de faptul ca este
treaz, exista mai multe lucruri pe care le poți face.
In primul rând, nu ai avea gânduri negative. Daca apare cumva il scoți din
minte. Îți schimbi gândirea.
Te-ai iubi pe deplin, exact așa cum ești. Și i-ai iubi si pe ceilalți pe deplin
așa cum sunt. Ai iubi viața pe deplin fără sa fie nevoie sa schimbi nimic si sa
privești totul ca un proces prin care treci pentru a-l cunoaște si a crea un câmp
contextual care sa-ti ofere șansa de a demonstra cine ești.
Nu ai mai ierta niciodată pe nimeni si nimic pentru ca ai conștientiza ca
nici nu este necesara si nici naturala.
Ai vedea ca menținerea ideii ca este nevoie de iertare înseamnă
menținerea ideii ca a avut loc un prejudiciu. Vătămarea nu este posibila in
experiența Divinității.
Nu ai mai jeli moartea unei persoane.
Ai fi conștient de faptul ca totul este energie vibranta. Ai fi mai atent la
ce mănânci, ce bei, la ce te uiți, ce asculți, ce spui si ce faci.
Trebuie doar sa decizi sa fii așa mai des.
Trecerea de la o persoana care este trează si nu știe si nu se comportă ca
atare la o persoană care este conștientă că este trează si alege să acționeze ca
atare este un pas, la o decizie distanță.
Epilog
7. Adevărurile Triune:
Adevărurile Triune spun ca toata viața este o realitate Triuna, adică o
calitate „trei in unu” pentru fiecare aspect al vieții. Tatăl, Fiul si Sfântul
Duh sau Fizic, Non fizic si Metafizic, sau Trup, Minte si Spirit sau Trecut,
Prezent si Viitor etc.
39. Cele cinci cai prin care se exprima Cartea Mai fericit decât Dumnezeu:
1. Energia Atracției, care ne da putere;
2. Legea Opoziției care ne oferă ocazia;
3. Darul Înțelepciunii, care ne da discernământ;
4. Bucuria de a fi uimiți, care ne da imaginație;
5. Prezenta ciclurilor, care ne da eternitate.