Napoleon Bonaparte

de Sechelaru Denis-Gabriel
Ascensiunea spre putere

Napoleon s-a născut în anul 1769 pe insula Corsica, un teritoriu francez din Marea
Mediterană. Napoleon a fost trimis la Paris, Franța, dar a fost aspru batjocorit din cauza
accentului său nativ corsican. Când tatăl său, Carlo, a murit în 1785, situația financiară a
familiei sale s-a schimbat, iar performanța lui la școală s-a deteriorat.
Revoluția franceză a început în 17891. După absolvirea școlii militare în 1785, Napoleon
a fost staționat în Valence, sud estul Franței. A rămas în Valence până când Revoluția
Franceză a început în 17891. Napoleon a întâlnit pentru prima dată revoluționarii după
întoarcerea sa în Corsica. În cele din urmă a adoptat convingerile lor și s-a alăturat Clubului
Jacobin, un grup de revoluționari de stânga care urmăreau crearea unei Republici. Napoleon
a devenit faimos când a dispersat o insurecție regalistă în Paris și a fost promovat la rangul
de comandant. Conducând Armata Italiei, a condus campanii în Italia și Egipt cu un succes
fără precedent.
După abolirea monarhiei în 1795, un nou organism de guvernare numit Directorat a fost
înființat în Franța. La întoarcerea lui Napoleon în Franța, Directoratul era falimentar și
nepopular în rândul publicului. Un director, Emmanuel Joseph Sieyès, l-a înscris pe
Napoleon pentru a ajuta la demontarea guvernului ineficient. În noiembrie 1799, a avut loc
lovituri de stat de 18 Brumaire, înlocuind Directoratul cu Consulatul francez și punându-l pe
Sieyès și Napoleon la putere. Napoleon a organizat apoi o lovitură de stat în cadrul unei
lovituri de stat; a redactat decretul într-un mod astfel încât, până în decembrie 1799, a primit
majoritatea puterii. În scurt timp și-a câștigat popularitatea asigurându-se că armata își
menține supremația și adoptând reforme juridice semnificative. Prin eliminarea anomaliilor
învechite ale legislației feudale anterioare, aceste reforme juridice, codificate în Codul
Napoleon, au consolidat obiectivele Revoluției.

Realizări în plan intern în perioada consulatului și imperiului

În anul 1802, Napoleon a creat Legiunea de Onoare ca o formă de recunoaștere a

serviciilor aduse statului, aceasta fiind cea mai înaltă decorație a statului. Un an mai
devreme, în 1801, a fost semnat un concordat între papa Pius al VII-lea și Napoleon, un
tratat care reglementa relațiile dintre Biserica Romano-Catolică și stat. Acest document a
marcat recunoașterea de către papă a realizărilor Revoluției, inclusiv confiscarea
proprietăților bisericești. Papa a acceptat supremația statului asupra bisericii franceze, cu
episcopii numiți de stat și confirmați de papă, iar preoții dependenți de stat pentru salarizare.
În schimb, statul francez a restabilit Biserica Catolică ca religie a majorității populației.
Un alt aspect important al regimului napoleonian a fost reglementarea situației financiare
a Franței. În 1800, Napoleon a fondat Banca Franței, care avea dreptul exclusiv de a emite
monedă. Trei ani mai târziu, în 1803, a fost introdus un nou sistem monetar bazat pe francul
de argint, înlocuind astfel moneda emisă în timpul Revoluției. Ministerul de Finanțe a fost
reorganizat, iar Camerele de Comerț și Industrie au fost create pentru a sprijini activitatea
economică.
Napoleon a unificat legislația franceză prin introducerea Codului Civil în 1804, cunoscut
și sub numele de Codul Napoleon. Acesta se baza pe dreptul roman, dar și pe
reglementările juridice din timpul Revoluției. Au fost introduse și alte coduri, precum Codul
Penal, Codul Criminal și Codul Comercial.
Armata a primit o atenție specială din partea lui Napoleon, care a reformat-o. Principiile
de bază ale reorganizării armatei au fost unitatea de comandă și flexibilitatea în acțiune. Au
fost create unități de cavalerie, infanterie și corpuri de elită, precum Corpul Veteranilor sau
Garda Consulară, care a devenit Garda Imperială după 1804. Napoleon a instituit serviciul
militar obligatoriu pentru bărbații cu vârsta între 20 și 25 de ani, formând astfel Marea
Armată, care număra 600.000 de oameni.

Napoleon geniu militar

Napoleon Bonaparte este recunoscut ca un maestru al războiului datorită capacităților

sale excepționale de strategie și tactică, precum și inovațiilor pe care le-a introdus în teatrul
de război. Un exemplu ilustrativ al genialității sale militare este Bătălia de la Austerlitz.
Bătălia de la Austerlitz, numită și “Bătălia celor trei împărați”, a avut loc pe 2 decembrie.
În această confruntare, forțele lui Napoleon, deși depășite numeric, au reușit să învingă o
armată ruso-austriacă condusă de țarul Alexandru I. Aceasta este considerată de către
majoritatea experților drept capodopera sa militară.
În această bătălie, Napoleon a arătat abilități tactice superioare, folosind terenul și
poziționarea trupelor pentru a-și dezorienta adversarii. A reușit să-i convingă pe ruși și pe
austrieci că este într-o poziție de slăbiciune, atrăgându-i într-o capcană. În realitate, el a
dispus strategic trupele sale pentru a diviza și a învinge forțele inamice.
După înfrângerea suferită în fața lui Nelson, Napoleon și-a luat revanșa în fața
dușmanilor săi și i-a zdrobit pe ruși și austrieci. Victoria de la Austerlitz a avut un impact
major asupra Europei, determinând destrămarea celei de-a Treia Coaliții formate împotriva
Franței.

Maxime și cugetări

● "Dacă vrei ca un lucru să fie bine făcut, trebuie să-l faci tu însuţi."
● "Cine se teme că va fi înfrânt poate fi sigur că va suferi o înfrângere."
● "Există numai două forţe în lume: sabia şi spiritul. Pe termen lung, sabia va fi învinsă
de spirit."
 ● "Ziarele ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete."
● "Francezii se plâng de orice, întotdeauna."
● "Un om adevărat nu urăşte pe nimeni."
● "Medicina este o colecţie de prescripţii nesigure, al căror rezultat, luat în mod colectiv,
este mai mult fatal decât folositor oamenilor."
● "Printre cei cărora le displace opresiunea, multora le place să oprime."
● "Cea mai bună cură pentru trup este o minte senină, liniştită."
● "Gloria este trecătoare, însă obscuritatea e eternă."

Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I
https://www.descopera.ro/istorie/18283710-napoleon-bonaparte-intemeietorul-imperiului-
francez-si-marele-geniu-militar
https://www.istorie-pe-scurt.ro/napoleon-imperiul-napoleonian-si-europa-contemporana/
https://www.rfi.ro/politica-132852-ascensiune-napoleon-bonaparte-parte
https://www.diane.ro/2017/10/napoleon-bonaparte-citate-maxime.html
https://www.worldatlas.com/history/the-rise-to-power-and-history-of-napoleon-bonaparte.html
https://www.afaceriardelene.ro/altepagini/referat-realizarile-interne-ale-regimului-napolenian
https://historia.ro/sectiune/general/austerlitz-batalia-celor-doi-imparati-578546.html