NAPOLEON

BONAPARTE
DUMITRESCU ELENA,DINU ANDREEA,COLCIGEANU FABIAN,COSTACHE GABRIEL ,CRETOIU MARIA
 PRIMUL ÎMPĂRAT AL FRANȚEI
◦ Napoleon Bonaparte s-a născut la 15 august 1769, în Corsica. Abilitatea
lui Napoleon de a folosi tactici de arme, tehnologie și luptă nu se potrivea
niciunui altul. El a fost un mare lider militar și a crescut prin rânduri
pentru a deveni general în armata franceză la vârsta de 25 de ani. Într-o
campanie militară de cucerire a Egiptului în 1797, Napoleon a suferit
pierderi mari din cauza bolii. În timp ce acolo, trupele sale au găsit Piatra
Rosetta, o placă de piatră cu aceeași inscripție în trei limbi, permițând
cercetătorilor mai târziu să descifreze hieroglifele egiptene antice.În
octombrie 1799, Napoleon a aterizat la Frejus, Franța, unde a ajutat la
răsturnarea directorului francez, corpul de guvernare nepopular al Franței.
A fost numit primul consul în nou consulatul francez. În 1800, el și-a
condus armata în Italia, unde a învins pe austrieci și a adus Italia sub
control francez. Napoleon a refăcut armonia dintre francezi și romano-
catolici și a îmbunătățit condițiile în Franța prin reorganizarea educației,
înființarea Băncii Franței și reformarea sistemului juridic al Franței prin
introducerea Codului Napoleonic.
Geniul Militar
◦ Născut în Corsica şi specializat pe profilul de ofiţer de artilerie în Franţa continentală, Bonaparte a
devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze şi a condus campanii reuşite împotriva Primei şi
celei de-a Doua Coaliţii, care luptau împotriva Franţei. În 1799 a organizat o lovitură de stat şi s-a
proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a
secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene şi a
dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. A menţinut sfera de influenţă a Franţei
prin constituirea unor alianţe extensive şi prin numirea prietenilor şi membrilor familiei în calitate de
conducători ai altor ţări europene sub forma unor state clientelare franceze.
◦ Sub conducerea lui Napoleon, Franța a început să își extindă influența asupra țărilor vecine, îndeosebi
Țările de Jos, Spania, Italia și Statele Germane. În punctul său culminant, Imperiul Francez controla cea
mai mare parte a continentului european, impunând Sistemul Continental prin care legăturile Europei cu
Marea Britanie au fost tăiate.
◦ Odata cu venirea lui la putere, schimbari radicale au loc in Franta din punct de
vedere religios. In prima lui campanie in Italia in februarie 1797 generalul
Bonaparte da peste o colonie de evrei, in localitatea Anacone, care erau obligati Portret
sa traiasca in izolare si sa poarte semene distinctive; bonete galbene si steaua Napoleon
lui David. Revoltat ,Bonaparte le spune mai intii sa arunce imediat semnele
dinstinctive, apoi cere soldatilor sa daruiasca fiecarui membru al acestei
Bonaparte
comunitati cate un steag tricolor comunicand in felul acesta ca ei sunt de acum
membri ai marii natiuni republicane pe care o visa el, natiunea franceza, in care
oamenii nu vor mai fi obligati sa se lepede de credinta lor in favoarea unei alte
religii ci vor fi cetateni cu aceleasi drepturi.
◦ După Concordatul din 1801, între Biserica catolică și Napoleon se instalează o
relație cordială, în condițiile în care Împăratul e interesat de sprijinul pe care
biserica îl poate oferi regimului. În urma Concordatului, Biserica obținuse destul
de multe drepturi și privilegii în statul francez. În plus, regimul încurajează
renașterea vieții monahale și preluarea de către congregații (ordinele de
călugărițe) a unui rol social în materie de educație și asistență medicală. Să nu
uităm însă că, pe lângă majoritatea populației de religie catolică, în Franța există
și aprox. 800.000 de reformați, 20.000 de luterani și 77.000 de evrei.
Administrarea financiara in Timpul lui
Napoleon
◦ Politicile economice ale lui Napoleon au fost concepute pentru a consolida Franța ca stat, dar
și pentru a-i spori popularitatea.

Pentru a stimula economia și a servi interesele clasei burgheze, Napoleon a ajutat industria
prin tarife și împrumuturi. A construit sau a reparat drumuri, poduri și canale. A înființat Banca
Franței. S-a asigurat că poate oferi posibilitatea dezvoltării unei cariere tuturor oamenilor cu
un anumit talent și a oferit pâine la prețuri mici. El a stimulat angajarea artizanilor și nu a
restabilit drepturile feudale antice. Pentru un mai bun echilibru în societate, a permis libera
alegere a propriei confesiuni, a promovat educația seculară, tot sub conducerea lui au fost
desființate breslele și au fost implementate sisteme uniforme de greutăți și măsuri.
 CODUL LUI NAPOLEON
◦ Una dintre cele mai importante realizări ale regimului Napoleon a fost Codul Napoleonic, care a fost
primul cod juridic ce urma să fie stabilit pe un teritoriu european cu un sistem juridic civil. Codul
Napoleonic a influențat țările dincolo de frontierele europene, deoarece a avut un impact mai mare
asupra legilor multor țări formate în timpul și după războaiele napoleoniene. Codul Napoleonic
abordează legi și persoane, inclusiv căsătoria, drepturile civile, relațiile părinte-copil, proprietatea și
proprietatea, moștenirea prin căsătorie, printre alte drepturi.
◦ Codul civil napoleonian sau Codul civil francez a fost realizat în vremea Primului Imperiu
Francez sub îndrumarea lui Napoleon I. Codul acorda o atenție și o importanță deosebită organizării
familiei urmărind să facă din familie celula de bază a vieții sociale. Codul civil napoleonian acordă
capului familiei puteri și prerogative foarte întinse asupra tuturor persoanelor care o alcătuiau (copii,
soție). Această putere absolută a soțului asupra soției se numea „putere maritală” sau „autoritatea
paternă”. Puterea maritală a fost abolită în Franța în anul 1970, fiind înlocuită cu autoritatea
părintească.Multe din statele lumii au copiat sau împrumutat din prevederile acestui cod civil, iar în
acest moment autoritatea paternă continuă să existe în numeroase țări ale lumii.Codul lui Napoleon
situează proprietatea privată în centrul reglementării sale juridice, privind-o drept sorgintea originară
a oricăror libertăți individuale.