Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Student,
Stroe Ana-Maria
Mtc, anul 2
Program de organizare si comercializare a produsului turistic cu tema “Valea Prahovei- Dă-ți un
REFRESH”
Valea Prahovei este una dintre regiunile turistice cele mai renumite din Munții Carpați din
România, fiind situată pe traseul râului Prahova. Valea Prahovei este așezată în partea de sud-est
a României, în nordul Munteniei, în bazinul superior și mijlociu al râului cu același nume, afluent
al Ialomiței. Ea se învecinează la sud cu câmpia piemontană a Ploieștilor, la vest cu județul
Dâmbovița peste masivul Bucegi, la nord cu depresiunea Brașovului și orașul Brașov, iar la est cu
Valea Doftanei, peste munții Baiului și Piatra Mare. În sectorul sudic, Valea Prahovei formează
limita între Subcarpații Getici și Subcarpații Curburii.
Principalul centru urban este municipiul Câmpina, celelalte orașe aflate pe valea Prahovei fiind
(de la sud la nord) Breaza, Comarnic, Sinaia, Bușteni și Azuga (în județul Prahova), precum și
Predeal (oraș din județul Brașov). Majoritatea acestor orașe sunt stațiuni turistice montane.
Manastrea Siania- Pentru pelerinii care vin să viziteze Perla Carpaților,
stațiunea montană Sinaia, cel puțin trei obiective merită întreaga atenție:
Munții Bucegi, Castelul Peleș și Mănăstirea Ortodoxă Sinaia. Mănăstirea
Sinaia, supranumită „Catedrala Carpaților”, situată într-un cadru natural
feeric, datează din secolul al XVII-lea și reprezintă identitatea istorică a
orașului, fiind prima construcție pe acest teritoriu. Fondatorul Mănăstirii
Sinaia este spătarul Mihai Cantacuzino care împreună cu mama sa, Elena și
cu sora sa Stanca, a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret
etc.), ajungând cu această ocazie la Muntele Sinai unde s-a rugat în
Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Impresionat de cea ce a văzut, s-a hotărât ca
la întoarcerea în Țara Românească să construiască în munții românești și să
închine Sfintei Fecioare Maria, o mănăstire care să poarte numele Muntelui
Sinai și aceasta este Mănăstirea Sinaia. Importanța Muntelui Sinai ține de istorie și tradiția biblică, aici
Moise primind tablele legii cu cele zece porunci.
Castelul Peleș este un palat din Sinaia, construit între anii 1873 și 1914. Construită ca reședință de vară a
regilor României, clădirea se află, în prezent, în proprietatea Familiei Regale a României și adăpostește
Muzeul Național Peleș.
Castelul Pelișor este un palat de mici dimensiuni
construit pe domeniul castelului Peleș (în Valea
Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh
Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhard
Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul
1903, reședința de vară a principilor moștenitori ai
României.
Aflat în proprietatea privată a Familiei Regale a
României încă de la început, Castelul Peleș a fost
repede naționalizat după lovitura de stat comunistă de
la 30 decembrie 1947 care a dus la abdicarea forțată a
Regelui Mihai și la exilul său forțat care a durat 50 de
ani.
După Revoluția din decembrie 1989, Castelul Peleș și Pelișorul au fost reintegrate în circuitul turistic.
Începând cu anul 1990, și Pelișorul este deschis publicului spre vizitare.
În 2006, guvernul român a anunțat retrocedarea castelului Regelui Mihai I al României. După revenirea
definitivă a Regelui și a familiei sale în țară, petrecută în 1997, castelul a fost retrocedat proprietarilor de
drept după un lung proces. Retrocedarea efectivă s-a realizat la data de 20 februarie 2007. Totuși, Regele
a exprimat dorința sa ca palatul să continue să adăpostească Muzeul Național Peleș, un muzeu de stat,
fiind folosit ocazional pentru evenimentele importante, cu semnificație națională, pe care le organizează
Familia Regală.
Ziua 2
Cascada Urlătoarea se află la o altitudine de 1100 metri, în apropierea orașului Bușteni. Este o cascadă
formată de pârâul Urlătoare. În afara principalei căderi de apă (15 metri), există și alte căderi de apă mai
mici, desfășurate pe câteva zeci de metri mai sus, pe cele două pâraie, Urlătoarea Mare și Urlătoarea
Mică.
Legenda Cascadei Urlătoarea- Legenda vorbește despre dragostea a doi frați ciobani pentru o frumoasă
păstoriță, care își păștea oile prin acești munți în vremuri trecute. Într-o zi neguroasă, fără a ști unul de
dragostea celuilalt, frații și-au întins brațele către păstoriță. Aceasta, înspăimântată, se aruncă de pe stânci
prefăcându-se în cascadă, care simbolizează tinerețea ei pierdută. Cei doi frați, îngroziți, se transformă în
două stânci, care străjuiesc și acum cascada.
Castelul Cantacuzino din Bușteni este situat în cartierul Zamora, pe strada cu același nume. Edificiul are
o mare valoare arhitectonică, istorică, documentară și artistică.
Clădirea castelului, ale cărei lucrări de construcție au fost finalizate în 1911, a fost realizată după
planurile arhitectului Grigore Cerchez, figură marcantă a curentului neoromânesc, la cererea prințului
Gheorghe Grigore Cantacuzino (supranumit "Nababul").
Edificiul a fost ridicat pe locul unei vechi cabane de vânătoare pe care familia prințului o folosea ca loc de
popas în peregrinările spre Brașov.
Lucrările de construcție au durat cinci ani, iar mobilarea a durat încă un an și jumătate. La inaugurarea din
1911, castelul impresiona prin dotările sale moderne în raport cu acele timpuri, beneficiind de
electricitate, sistem de canalizare și apă potabilă, cât și prin frumusețea stilului.
Până în 1930, castelul a deservit ca reședință de vară a
familiei prințului Grigore Cantacuzino. Clădirea a
aparținut familiei Cantacuzino până la naționalizarea
din 1948, devenind apoi un sanatoriu al Ministerului de
Interne. Ea adăpostește astăzi un muzeu. Castelul
Cantacuzino este, uneori, supranumit Castelul
“Zamora” datorită așezării sale. Cu toate acestea, se
spune că numele de Zamora ar proveni de la o cățelușă
ce aparținea membrilor familiei Cantacuzino și pe care
o foloseau la vânătoare. Aceștia îi strigau “Za’ Mura!”
când trebuia să aducă prada.
Ziua 3
Frumuseţea locurilor şi apropierea de Palatul Peleş l-
au determinat pe muzician ca din banii câştigaţi în
primul său turneu în America să-şi construiască aici
- între anii 1923 şi 1926 - o casă, după planuri
proprii, cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu, pe
care a numit-o Vila Luminiş. În următorii 20 de ani,
până în 1946, când a părăsit România definitiv, în
perioadele dintre turneele sale în Europa şi America
de Nord, el a revenit periodic la Sinaia pentru a se
dedica, cel puţin o lună pe an, creaţiei.În 1947, aflat
la Paris, Enescu a donat vila statului român, spre a fi
folosită ca loc de odihnă şi de creaţie pentru artişti.
Din 1995, devine Casa Memorială “George
Enescu”, iar din 2007 – secţie a Muzeului Naţional
“George Enescu”.
La intrarea în vilă se află bustul în marmură al lui George Enescu, realizat de sculptorul moldovean
Ion Irimescu, fascinat de personalitatea acestuia.
Încăperile de la etaj sunt spaţioase şi confortabile, având interiorul mobilat şi aranjat cu rafinament şi
imaginaţie. Aici se reunesc în mod armonios şi original elemente ornamentale şi de mobilier în
stilurile românesc, oriental şi Biedermayer. Numeroase piese de valoare din cristal, porţelan, metal
sau ceramică dau strălucire interioarelor.
În salon se păstrează pianul maestrului, un Ibach făcut la Lausanne, instrument de care Enescu s-a
folosit în activitatea sa componistică şi în concertele oferite apropiaţilor familiei. Din salon, scara în
spirală permite accesul spre capătul turnului Belvedere şi de aici în mansardă sau “bageaga” (cum îi
spunea Enescu). Tot din salon se pătrunde în camera soţiei lui George Enescu, Maria Cantacuzino-
Enescu, decorată în stil eclectic. Camera maestrului se remarcă prin intimitate, confirmând modestia
sa proverbială. "Chilia" are dimensiuni reduse, este mobilată într-un stil autentic românesc şi a fost
locul preferat de odihnă al compozitorului după numeroasele sale concerte.
Etajul mansardat a fost adăugat de arhitectul Radu Dudescu, pentru a echilibra verticalitatea turnului
în ansamblul vilei. În cele două camere sunt expuse materiale documentare legate de viaţa şi
activitatea muzicianului.
Analiza de pret
ANALIZA DE PRET NR. 1.
Harta traseului
Poster
Brosura